CRISTIA CHIRA SPAȚII SENZORIALE UAUIM

CRISTIA CHIRA SPAȚII SENZORIALE UAUIM Amenajări interioare, atmosferă, cinematografie, arhitectură, ARHITECTURA VINDECĂTOARE Cap.1 În momentul în care filmul a apărut întâi ca parte a artelor spectacolului pentru a deveni apoi cea de-a șaptea artă, arhitecții au realizat că acest nou domeniu nu reprezintă numai un instrument puternic de reprezentare a realității Fig. 1: Capturi ecran din filmul Metropolis – noi modalități de percepție a arhitecturii oferite de apariția cinematografiei sau de distrare a maselor ci un domeniu ce a reformat în mod fundamental sistemele existente ale viziunii, percepției și cunoașterii. Astfel, dintre toate artele ce au fost reformate de apariția filmului, arhitectura a fost cea mai afectată, construind cu cinematografia o relație dificilă, dar și privilegiată în același timp. Cinematografia și tehnologia de care dispune nu face doar să imite percepția vizuală sau memoria ci funcționează ca un dispozitiv protetic capabil de a extinde punctele de vedere (prim-planuri, vederi aeriene, panoramice, etc) și temporalitățile (filmare cu încetinitorul, filmare inversă, salturi în timp prin montaj, etc). Această contopire a viziunii cu camera de filmat 2 ARHITECTURA VINDECĂTOARE Cap.1 extinde atât modul de percepție cât și cel de gândire al arhitecturii. Lumea fizică și noțiunea abstractă a spațiului nu pot fi deconectate din memoria, din visurile, fricile și dorințele existenței noastre de zi cu zi. În colaborare cu regizorii și directorii de imagine, production designerii și set decoratorii au creat spații ce inspiră privitorii să viseze în modul în care Gaston Bachelard a scris despre locuri și spații în Poetica Spațiilor. Spațiile cinematografice mizează neîndoielnic pe modalitățile în care, de exemplu, podurile caselor, pivnițele și dormitoarele dețin roluri diferite în viața omului, atât în cea de zi cu zi cât și în cea imaginară. În relație cu subiectul filmului și personajele sale, spațiile cinematografice evocă locuri unde cu toții am locuit, crescut, ne-am simțit confortabil sau alienați, am fost uimiți sau cuprinși de groază. Structura spațiului filmat este mai mult decât o descriere estetică; decorul stimulează și deschide orizontul idilic al privitorului. Are tendința de fi simplu pentru a fi înțeles cu ușurință de către spectator. Aceasta înseamnă că mise-en-scena nu reprezintă numai un cadru pentru personaje, ci influențează acțiunea dramatică a filmului, deoarece poate inspira acțiunile personajelor și chiar conceptul regizoral. Este clar că lumea filmului ne transmite niște stări anume, ne poartă în diferite locuri în care nu am sperat vreodată ca vom ajunge, ne mișcă, ne emoționează, trăim alături de actori, ne implicăm în acțiune, la un nivel la care ajungem, pentru o mică perioadă de timp, să ne detașăm de grijile și problemele vieții de zi cu zi. Le Corbusier explica motivul pentru care evită să meragă la cinematograf astfel: Îmi place foarte tare la cinema. Nu merg aproape niciodată. În film, este un singur lucru care nu este încă rezolvat: felul în care spectatorii părăsesc ecranul. Modul prin 3 ARHITECTURA VINDECĂTOARE Cap.1 care se reîntorc la trotuarul de sub propriile picioare, trotuarul vieții cotidiene și banale. Ei merg... împinși către trotuar. Nu mai există nimic altceva. Nu se mai întâmplă nimic. Este deprimant să te întorci cu spatele la ecran în timp ce pleci... Au inventat țigările pentru acest moment: în timp ce se îndepărtează omul își aprinde o țigară și ruptura este confirmată. Cred că în asta constă problema ce încă trebuie rezolvată în cinematografie, un gol ce trebuie umplut.. Acest gol dintre marele ecran și viața cotidiană este cel pe care arhitectura ar putea să-l umple, dar mai ales arhitectura spațiilor interioare, pentru că spațiile interioare sunt cele care definesc individul în mod particular. Este clar pentru momentul în care ne aflăm, că de la ambientarea spațiilor interioare se cere mult mai mult. Noile cerințe ale spațiului interior actual au fost definite de arhitectul Nigel Coates astfel: Eu nu văd neapărat designul de interior ca pe o disciplină. Ci ca pe un fenomen. Îl numesc ‚atmos’: când ceva special se întâmplă într-un interior ce nu este doar funcțional sau stilistic... are nevoie să comunice ceva în plus. Nu numai vizitatorului ci persoanei care îl locuiește, care este familiară cu el. Are nevoie să creeze o căldură, să producă un fel de alchimie în felul în care exiști în cadrul său. Știm că arhitectura conține atmosfera, este creatoare de atmosferă prin spațiile pe care le dezvoltă. 4 ARHITECTURA VINDECĂTOARE Cap.1 Primul lucru pe care îl învățăm însă despre arhitectură și spațiile sale este să le observăm și evaluăm prin intermediul entităților estetice și vizuale. Cu toate acestea, ambianța generală este de multe ori mult mai puternică în determinarea stării pe care respectivul spațiu ne-o provoacă. Deseori clădiri, detalii sau interioare fără nici un fel de valoare estetică în accepțiunea Fig. 2: Interioare cisterciene – atmosfera conținută de elementele de arhitectură golite de decorațiuni. Sursa: http://worldheritage.routes.travel/worldheritage-site/cistercian-abbey-fontenay/ generală, reușesc să creeze o atmosferă senzorială puternică și plăcută. Deseori frumosul poate să includă detalii înspăimântătoare sau chiar urâte în accepțiunea generală. Aceasta este o lecție pe care o putem învăța de la film. Filmul crează în primul rănd atmosferă, prin toate mijloacele care îi stau la dispoziție. Știm cu toții deja cât de importantă este atmosfera în cadrul poveștii filmului, cu câtă atenție scenografii planifică fiecare element astfel încât atmosfera generală a filmului să fie conformă cu scenariul și viziunea regizorului. La întrebarea „De ce ar trebui să învățăm de la film cum să redăm atmosfera în condițiile în care arhitectura o conține?” răspunsul este simplu: învățăm de la film să redăm o atmosferă anume. 5 ARHITECTURA VINDECĂTOARE Cap.1 Experimentarea spațiului arhitectural este una multisenzorială în esența sa, dar implică judecăți în care intervin toate simțurile de care este capabilă ființa umană și este o judecată mai degrabă într-o manieră periferică și nu prin observație conștientă. Când pătrundem într-un spațiu, spațiul pătrunde în noi, iar experiența este în esență Fig. 3: Imagini de la construcția decorului pentru filmul Catacombs(2007) –faza inițială și faza finală. Sursa: arhiva personală un schimb și o contopire a obiectului cu subiectul. Afirmă Pallasmaa in SPACE, PLACE AND ATMOSPHERE- peripheral perception in existential experience. Un spațiu, prin atmosfera pe care o conține, ne produce anumite sentimente. Prin studierea modului prin care cinematografia manipulează spațiul său din punct de vedere atmosferic, putem manipula spațiul arhitectural, într-un mod asemănător cu cel în care o face fimul spre a produce sentimente anume de care povestea sa are nevoie. Îndiferent de atmosfera pe care o degajă clădirea existentă, în cazul în care aceasta nu este conformă cu ceea ce 6 ARHITECTURA VINDECĂTOARE Cap.1 dorește arhitectul să obțină, în cadrul spațiului pe care se concentrează proiectul în curs, atmosfera poate fi modificată pentru a urmări povestea aleasă. Caracteristicile acestui spațiu pot fi modificate la fel cum un scenograf modifică caracteristicile unui platou de filmare pentru a construi în interiorul acestuia un decor cu totul diferit. Fig. 4. Modificarea spațiului prin intermediul oglinzilor. Sursa: http://www.dezeen.com/2011/08/22/zuocorp-by-super-super-and-insideoutside/ Această schimbare de percepție a spațiului și a atmosferei sale implicit se poate face pe mai multe nivele. În primul rând din punct de vedere al dimensiunii, deoarece este clar înțeles că un spațiu de dimensiuni mari capătă o atmosferă diferită față de un spațiu de dimensiuni mici. În al doilea rând din punct de vedere al stilului arhitectural, iar în al treilea rând din punct de vedere al localizării prin transformarea spațiului dintr-un spațiu interior într-un spațiu exterior, sau de altă factură. Cea mai eficientă variantă de modificare a dimensiunilor unui spațiu este utilizarea oglinzilor. Un bun exemplu de exercițiu de acest gen îl constituie amenajarea pop-up shop-ului din Varșovia aparținând firmei de haine ZUO Corp. Acesta desfășurându-se intr-un container de 27 mp si o înalțime de 2.2 m atmosfera creată de limitele 7 ARHITECTURA VINDECĂTOARE Cap.1 spațiului existent era în mod vizibil diferită față de cea dorită. Astfel prin tema de proiectare s-a cerut un efect de surpriză în interior, iar povestea la care s-a ajuns astfel a fost Fig.5: Modificarea spațiului prin intermediul oglinzilor. Sursa: http://www.dezeen.com/2011/08/22/zuo-corp-bysuper-super-and-insideoutside/ asemănătoare cu cea din Alice în Țara Minunilor, un spațiu mic și bizar plantat în centrul orașului în interiorul căruia se desfășoară o altă lume după alte reguli. Astfel exteriorul a fost în totalitate acoperit în pânză neagră pentru a aminti de cutia magică a unui prestidigitator. În interior, pe pereți și pe tavan au fost amplasate oglinzi pentru a spori din punct de vedere vizual spațiul care, putem spune, a căpătat dimensiuni nemărginite, a căror limite nu pot fi percepute. Linoleumul negru de pe podea sporește efectul oglinzilor și al ștraifurilor de lumină amplasate la limitele spațiului, care de altfel reprezintă singurele surse de lumină din interior. Astfel, atmosfera obținută este una magică ce nu distrage însă atenția de la 8 ARHITECTURA VINDECĂTOARE Cap.1 produsele expuse. Fig. 6 . Perspectivă falsă. Sursa: http://www.dezeen.com/2013/03/03/18-feet-risingoffices-with-tunnel-studio-octopi/ 9 ARHITECTURA VINDECĂTOARE Cap.1 Un alt mod de a mări vizual dimensinile spațiului este deformarea perspectivei, procedeu de altfel folosit încă din antichitate în arhitectură, preluat apoi pe scenele de teatru și perfecționat de film cu ajutorul camerei de luat vederi. Exemplul din Fig. 6. este un exercițiu de schimbare a calității unei porțiuni din cadrul unui spațiu, fiecare dintre cele două exemple slujindu-și povestea în mod diferit, dar ambele reprezentând punți de legătură între două spații cu funcțiuni diferite în cadrul poveștii. Distanța între aceste locuri, în ambele cazuri a fost mărită din punct de vedere vizual pentru a sublinia momentul trecerii și importanța acestui traseu. Astfel, prin schimbarea atmosferei se poate puncta schimbarea poveștii. Ca și în film, povestea desfășurată într-un spațiu real se poate petrece în mai multe secvențe ce au nevoie de schimbare a decorului și implicit a atmosferei. Pentru cel ce parcurge spațiul, acest joc poate fi deosebit de puternic din punct de vedere afectiv, el fiind obligat, prin perceperea atmosferelor diferite și care, după cum s-a discutat îl afectează senzorial, să treacă prin mai multe stări. Când însă acest lucru se întâmplă în cursul unei zile normale din viața unui om obișnuit, fascinația este cu atât mai puternică. 10 ARHITECTURA VINDECĂTOARE Avem exemplul magazinului LN-CC un boutique din Londra ce vinde haine, Cap.1 Fig. 7. Atmosferă diferită în spații de aceeași factură Sursa: http://www.dezeen.com/2011/06/03/ln-cc-by-gary-card/ muzică și cărți și pe lângă acestea include un studio de fotografie și un club. Prin tema de proiectare deja, lucrurile se desfășoară diferit. Din acest motiv, Gary Card, de profesie scenograf, care s-a ocupat de amenajarea spațiului, a creat lumi diferite cu atmosfere total diferite pentru fiecare dintre funcțiunile spațiului. Legatura dintre spații se face prin două tunele și ele diferite ca imagine și ca atmosferă implicit. De notat în acest caz este în primul rând diferența de atmosferă între tunele și celelalte spații, apoi diferența dintre cele două tunele, în condițiile în care ele se aseamănă din punct de vedere al configurării spațiale dar diferă ca materiale folosite și ca mod de folosire a acestora. 11 ARHITECTURA VINDECĂTOARE Cap.1 Cursivitatea spațiilor din punct de vedere a imaginii vizuale, în acest caz, nu mai ține cont de regulile convenționale ci se pune cu totul în slujba poveștii. Spațiul astfel obținut implică puternic afectiv audiența chiar dacă acest lucru se face prin intermediul unor bucăți de lemn așezate haotic și luminate cu lumină roz. Putem afirma că gândirea scenografică a lui Gary Card a avut o contribuție majoră în crearea acestui spațiu neconvențional. O gândire scenografică implică modificarea atmosferei din cadrul spațiului pentru a spune povestea la orice nivel și prin orice mijloace. Stimularea inventivității și a creativității arhitecților se poate produce în momentul studierii noului program de instalații apărut de curând și care tinde să devină o artă de sine stătătoare, la limita între pictură, sculptură, arhitectură și film. Mergând mai departe cu modalitatea în care lucrează scenografii de film, calitățile fizice ale spațiului pot fi modificate. Astfel un spațiu interior se poate transforma, prin intermediul atmosferei pe care o degajă și la nivel senzorial, într-un spațiu exterior. Este vorba de atmosferă și sentimente degajate de spațiu, nu este o încercare de redare a unei realități. De multe ori poate veni în ajutorul poveștii, pentru a introduce spectatorul într-o anumită stare sau a sublinia un anumit element. În cadrul unei expoziții denumită A doua natură, în care exponatul principal era un scaun realizat din cristale ce se formează pe o plasă de poliester ținută timp de o lună în soluție minerală, cretorul scaunului și în același timp directorul expoziției, Tokujin Yushioka a încercat să recreeze natura în spațiul interior. A creat o instalație denumită Nori care constă în suprapunerea de fibre transparente motivând astfel: 12 ARHITECTURA VINDECĂTOARE Instalația nu seamănă fizic cu nimic din mediul natural, dar totuși pare o ploaie, sau un nor, provoacă o emoție ce Cap.1 Fig. 8: Aducerea unei atmosfere a spațiului exterior în spațiul interior. Sursa: http://www.dezeen.com/2008/10/30/secondnature-by-tokujin-yoshioka/ numai în natură a mai fost întâlnită, fiind clar că nu este ceva specific unui spațiu interior. Acest exercițiu est o încercare de a gândi un spațiu prin intermediul emoțiilor pe care le provoacă, mai mult decât prin intermediul formelor. Este pur exercițiu de atmosferă, pentru că la asta se rezumă. Un alt exemplu, care se bazeză mai mult pe formă de data aceasta, dar care, prin imagine și prin schimbarea atmosferei șochează și scoate în evidență subiectul poveștii, este magazinul de haine conceput de cei de la Snarkitecture pentru expunerea produselor lui Richard Chai. Funcționând pe același principiu al pop-up shop-ului în interiorul magazinului a fost creată o peșteră din 13 ARHITECTURA VINDECĂTOARE Cap.1 polistiren. Fig. 9. Aducerea unei atmosfere a spațiului exterior în spațiul interior. Sursa: http://retaildesignblog.net/2011/05/27/richard-chai-storeby-snarkitecture/ 14 ARHITECTURA VINDECĂTOARE Cap.1 Aici nu intervin neapărat emoțiile din cadrul spațiului ci emoția și sentimentul ciudat pe care îl simte vizitatorul intrând în altă lume, într-un decor total neconvențional pentru un magazin de haine. Schimbarea imaginii stilului este iar o modalitate de modificare a atmosferei din cadrul spațiului. În multe dintre cazuri, acest efect se poate obține prin intermediul elementelor stilistice caracteristice, fie prin reproducerea acestora, fie prin sugerarea lor. Putem concluziona, în urma acestei demonstrații, că nu este de ajuns o raportare a atmosferei strict la funcțiune ci o încercare de a apela la sentimentele și emoțiile pe care utilizatorul le percepe în momentul întâlnirii cu spațiul real. Aceste sentimente și emoții corelate cu o poveste pe care spațiul o dezvăluie pot crea interioare deosebite care să rămână, sub diferite forme, în memoria celor care îl pătrund. 15