Universitatea Danubius Galati Facultatea de Drept Forma de invatamant Frecventa Redusa An II - sem I Disciplina - Criminologie Tema 1 Elaborati un eseu de 40-60 rinduri cu tema „Obiectul si conceptele fundamentale ale criminologiei.” Criminologia, ca stiinta, a aparut în secolul al XIX-lea, o data cu publicarea monografiei medicului italian Cesare Lombroso, Omul delincvent. Acesta este considerat a fi "parintele criminologiei moderne", însa unele opinii mai recente considera ca stiinta criminologiei a aparut cu un secol mai devreme, sub influenta iluminismului. Astfel, un rol important îl au lucrarile reprezentantilor scolii clasice de drept penal Cesare Bonesana Beccaria si Jeremy Bentham, care sunt considerati a fi si întemeietorii criminologiei clasice, datorita noii viziuni asupra criminologiei. La sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea, criminologia a aparut sub forma unor capitole în cadrul altor discipline cum ar fi: antropologia criminala, psihologia criminala, sociologia criminala, fara a fi o disciplina autonoma. Pe plan international, un rol important în dezvoltarea criminologiei l-au avut anumite organisme care au fost create pentru cercetari în acest domeniu. Dintre acestea amintim Societatea Internationala de Criminologie, precum si o serie de organisme din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite si Consiliului Europei (Comisia interguvernamentala pentru prevenirea criminalitatii si justitiei penale, UNICRI, UNAFRI, CICC, CDPC etc.). În România a fost înfiintata Societatea Româna de Criminologie si Criminalistica, afiliata la Societatea Internationala de Criminologie. Obiectul de studiu al criminologiei il constituie  criminalitatea ca fenomen social. Fapta penala comisa, făptuitorul, victima si reactia sociala contra criminalității. Notiunea de crima folosita în studiile de criminologie are o acceptiune mai larga si se referă la infractiune in general si nu la notiunea de crima folosita în limbajul penal ce are un sens mai restrâns si face referire la infractiunea contra vietii ori alte fapte mai grave. Criminalitatea ca fenomen social – este constituita din ansamblul infractiunilor care se produc într-o anumita perioada de timp si într-un loc bine determinat. Criminologia își propune sa observe, sa localizeze si sa clasifice delicventa in functie de problemele sociale care frământa societatea iar metodele folosite sunt cele ale stiintelor sociale in general: statisticile fenomenului criminal tinute la nivelul unor institutii, anchetele si interogatoriile, cercetarea dosarelor si a arhivelor, monografiile si monitorizarea studiilor, etc. De asemenea, se face distincţie între criminalitatea reală, aparentă şi legală. Criminalitatea legala : reprezinta numărul faptelor ce privesc încălcarea legii penale si unde hotărârile de condamnare au rămas definitive. Criminalitatea aparenta – cuprinde toate acele fapte care par sa constituie infractiuni si care au fost aduse la cunostinta puterii publice, fiind înregistrate ca atare. Principalul decalaj care apare intre criminalitatea legala si criminalitatea aparenta provine din aceea ca autorii unui important număr de infractiuni constatate nu au putut fi identificati. Statisticile politiei cuprind intre 50% si 60% infractiuni in care autorii nu au fost descoperiti. Criminalitatea reala  constituie obiectul criminologiei ce are în vedere în principal criminalitatea reala ale cărei dimensiuni si realitati trebuie sa fie cuprinse cât mai exact. Infracţiunea –  ca element component  al sistemului,  infracţiunea reprezintă manifestarea  particulară  a fenomenului infracţional. Infractorul – este persoana care, cu vinovăţie, săvîrşeşte o faptă sancţionată de legea  penală. Din  punct  de  vedere  criminologic,  conceptul  de  infractor  are  o  semnificaţie complexă datorită condiţionărilor bio-psiho-sociale care îl determină pe om să încalce legea. Victima – lucrările criminologice de dată recentă au demonstrat existenţa unei relaţii complexe între  făptuitor  şi  victimă,  constatîndu-se că, în producerea actului  infracţional, contribuţia victimei nu poate fi exclusă,aceasta avînd şi un rol în producerea şi consumarea infracţiunii. Reacţia socială împotriva criminalităţii – includerea reacţiei sociale în obiectul de studiu al  criminologiei este determinat de necesitatea stabilirii nivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenului infracţional şi la tendinţele sale evolutive. Sesizarea inadvertenţelor (greşelilor)  permite elaborarea unor studii utile atît nivelului instituţionalizat al politicii penale, cît şi persoanelor implicate în acţiunea concretă de prevenire şi combatere a criminalităţii. Student Petrachi – Girba -Tatiana