Mulţimea de reprezentări feminine din a doua jumătate a mileniului al treilea î.e.c. demonstrează că rolul femeii în Mesopotamia nu mai era unul obscur. Femeia reuşea să uimească prin frumuseţe, inteligenţă şi astfel, avea capacitatea de... more
Mulţimea de reprezentări feminine din a doua jumătate a mileniului al treilea î.e.c. demonstrează că rolul femeii în Mesopotamia nu mai era unul obscur. Femeia reuşea să uimească prin frumuseţe, inteligenţă şi astfel, avea capacitatea de a desfăşura afaceri şi de a deţine clădiri şi pământuri, lucruri care fuseseră până atunci rezervate exclusiv bărbaţilor. Rolul şi statutul femeii în Mesopotamia au fost atât de importante în acea perioadă, încât putem spune că societatea mesopotamiană a fost „şocată” într-un mod plăcut. În urma şocurilor au rămas reprezentări cioplite ale acestora, includeri în textele literare, dar şi alterări ale modelelor artistice masculine, acestea căpătând caracteristici feminine. Cu toate că femeile din Mesopotamia deveniseră mult mai apreciate în societate, acestea căpătând anumite drepturi şi statuturi, ele erau în continuare discriminate, afându-se sub autoritate patriarhală, iar multe dintre ele nu reuşeau să aibă drepturi.
Prefaţă de James L. Butrica Cartea lui Calimach oferă cititorilor săi o colecţie de povestiri ilustrate şi adnotate ale miturilor greceşti, fiind, din câte ştiu, unica din lumea modernă ce conţine numai mituri despre relaţii între... more
Prefaţă de James L. Butrica
Cartea lui Calimach oferă cititorilor săi o colecţie de povestiri ilustrate şi adnotate ale miturilor greceşti, fiind, din câte ştiu, unica din lumea modernă ce conţine numai mituri despre relaţii între parteneri de acelaşi sex – de la cazuri celebre, precum Ahile şi Patrocle sau Hercule şi Hilas, până la unele mai puţin cunoscute, ca Laius şi Chryssipus. Ilustraţiile competent selectate reproduc, în principal, sculpturi sau picturi de pe vase antice, iar adnotaţiile includ o scurtă prezentare generală a sexualităţii din Grecia antică, compilaţii de surse şi o bibliografie. Volumul îmi pare a fi un fermecător model de „popularizare angajată” a culturii clasice.