Cultural Oppression

This paper discusses the following statement: “Without awareness and knowledge of gender, race, culture, and ethnicity, therapists and other helping professionals could unwittingly engage in cultural oppression.” In addition, it examines the concepts of “Ethnocentric Monoculturalism” and “Microaggressions” and explores how they might be oppressive to people of color, gays, lesbians, and women.

Anumiţi analişti sugerează că societatea românească a opus o rezistenţă scăzută comunismului. Herta Muller a exprimat această poziţie într-un celebru dialog cu Gabriel Liiceanu, subliniind că în timp ce alte state socialiste vecine au avut mişcări disidente şi literatură samizdat, în România nu s-a întâmplat nimic.  Faptul că dintre toate statele socialiste Est Europene, România a suferit una dintre cele mai dure represiuni, cu excepţia Albaniei, este unanim recunoscut. România nu a a avut o mişcare de disidenţă bine organizată asemeni celei din Polonia sau Cehoslovacia, dar această nu implică lipsa oricărei forme de opoziţie, ori inexistentă disidenţei. Utilizarea paradigmei totalitare absolute este departe de a adânci înţelegerea trecutului recent al ţării. O abordare mai nuanţată, centrată pe cultură şi viaţă de zi cu zi, evita capcana unei viziuni deterministe, polarizarea,  precum şi nostalgia faţă de comunism. Până în prezent, literatură de specialitate a acordat o atenţie scăzută spaţialităţii. Studiul localităţilor 2 Mai şi Vama Veche că situri de comportament alternativ, tolerate dar nu pe deplin controlate de regimul comunist, sugerează că indivizii au interacţionat unii cu alţii şi autorităţile statului în moduri diferite faţă de interacţiunile lor în alte spaţii sau localităţi. Pentru a parafraza bine cunoscută remarcă a istoricul L. P. Hartley „trecutul este o ţară străină,” se poate spune că disidenţa a fost o altă localitate pentru cei care au ales să-şi petreacă vacanţele în 2 Mai şi Vama Veche.