II.9.Limba Romana Contemporana - An II, Sem II - Fulea Mihaela

Universitatea OVIDIUS Constanţa
Departamentul ID-IFR
Facultatea de Litere
LIMBA ROMÂNĂ
CONTEMPORANĂ
SINTAXA
Caiet de Studiu Individual
Specializarea
Limba şi literatura română – O limbă şi literatură
modernă
Anul de studii II
Semestrul II
Titular disciplină:
Mihaela MIRON – FULEA
2011
Cuprins
Limba română contemporană

CUPRINS
Titlul
Unitate Pagina
de
învăţare
INTRODUCERE 9
1 POZIȚIA SINTACTICĂ PREDICAT 10

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 11
1.1 Înțelegerea noțiunii sintactice de predicat, prin recursul la
axa sintagmatică (realizare definitorie, tip de relație sintactica)
și la axa paradigmatică (clasă de substituție) 11
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr.1 14
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de
autoevaluare 14
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1 14
2 POZIȚIA SINTACTICĂ SUBIECT 15

2.1 Recunoașterea principalelor trăsături sintagmatice și
paradigmatice ale poziției sintactice subiect 16
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2 18
autoevaluare 18
3 POZIȚIA SINTACTICĂ NUME PREDICATIV 19

3.1 Înţelegerea poziției sintactice nume predicativ și sublinierea
trăsăturilor sale caracteristice 20
autoevaluare 21
4 POZIȚIA SINTACTICĂ (ELEMENT) PREDICATIV

SUPLIMENTAR 23
4.1 Înţelegerea poziţiei sintactice ( element ) predicativ
suplimentar și sublinierea trăsăturilor sale caracteristice 24
4.2 Recunoașterea elementului predicativ suplimentar și
distingerea lui de numele predicativ 25
5
Cuprins

autoevaluare 27
5 TIPURI DE CONSTRUCȚII CU (ELEMENT) PREDICATIV

SUPLIMENTAR 29
5.1 Înţelegerea tipurilor de construcții cu predicativ suplimentar 30
autoevaluare 34
6 POZIȚIA SINTACTICĂ OBIECT DIRECT 35

6.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru poziţia
sintactică obiect direct 36
6.2 Familiarizarea cu normele de utilizare a construcţiei
prepoziţionale a obiectului direct 37
autoevaluare 39
7 POZIȚIA SINTACTICĂ OBIECT SECUNDAR 41

7.1 Înțelegerea poziției sintactice obiect secundar 42
autoevaluare 44
8 POZIȚIA SINTACTICĂ OBIECT INDIRECT 45

8.1 Familiarizarea cu poziția sintactică de complement indirect 46
8.2 Înțelegerea fenomenului de dublă exprimare a
complementului indirect 48
autoevaluare 49
9 POZIȚIA SINTACTICĂ OBIECT PREPOZIȚIONAL 50

9.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice obiectului 51
6
Cuprins
prepozițional 53
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de 53
autoevaluare 53
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9
10
POZIȚIILE SINTACTICE DE COMPLEMENT
OPOZIȚIONAL, COMPLEMENT DE EXCEPȚIE, 54
COMPLEMENT CUMULATIV 55
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10
10.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice poziției sintactice de 55
complement opozițional
complement de excepție
complement cumulativ 60
autoevaluare 61
11
POZIȚIILE SINTACTICE DE COMPLEMENT SOCIATIV ȘI 62
DE COMPLEMENT DE RELAȚIE 63
11.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul 63
sociativ
de relație 66
autoevaluare 66
12
POZIȚIILE SINTACTICE DE COMPLEMENT 67
INSTRUMENTAL ȘI DE COMPLEMENT DE AGENT 68
instrumental
de agent 70
autoevaluare 70
13
7
Cuprins
CIRCUMSTANȚIAL DE CAUZĂ ȘI DE COMPLEMENT 71

CIRCUMSTANȚIAL DE SCOP 72
circumstanțial de cauză
circumstanțial de scop 77
autoevaluare 78
14
SUGESTII ȘI RECOMANDĂRI PENTRU ANALIZA 79
SINTACTICĂ 80
14.1 Înţelegerea etapelor analizei sintactice ale unui text
14.2 Înțelegerea criteriilor formale de identificare a funcțiilor 83
sintactice 85
autoevaluare 85
86
BIBLIOGRAFIE
8
Introducere

INTRODUCERE
Stimate student,
Cursul de L. R. C. Sintaxă îți propune o descriere sistematică și

accesibilă a pozițiilor sintactice recurente în limba română
contemporană. Ideea centrală este aceea de a aborda conceptul de
funcție sintactică din dubla perspectivă deschisă de recursul la cele
două axe fundamentale reprezentate de axa sintagmatică și de axa
paradigmatică. Dacă nivelul sintagmatic conduce la o surprindere a
trăsăturilor specifice fiecărei poziții sintactice în termeni de realizare
definitorie, tip de relație sintactică, mod concret de manifestare a
relației, nivelul paradigmatic permite o descriere pertinentă a
funcțiilor sintactice din prisma realizărilor posibile. De altfel,
ansamblul tuturor acestor realizatori construiește clasa de substituție
(cf. Valeria Guțu Romalo: 1973) a unei anumite poziții sintactice sau
a alteia.
Spor la învăţat şi succes!

Mihaela MIRON – FULEA
9
Pozitia si sintactica predicat
Unitate de învăţare Nr. 1
POZIȚIA SINTACTICĂ PREDICAT
Cuprins Pagin
a
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1………………………………………..... 11

1.1 Înțelegerea noțiunii sintactice de predicat, prin recursul la axa
sintagmatică (realizare definitorie, tip de relație sintactica) și la axa
paradigmatică (clasă de substituție)………………………………………........ 11
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1………………………………... 14
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………................ 14
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1………………………………………..... 14
10
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
 ințelegerea noțiunii sintactice de predicat, prin recursul la axa

sintagmatică (realizare definitorie, tip de relație sintactica) și la axa
paradigmatică (clasa de substituție).
1.1 Înțelegerea noțiunii sintactice de predicat, prin recursul la axa sintagmatică

(realizare definitorie, tip de relație sintactica) și la axa paradigmatică (clasa de
substituție)
Predicat La nivel sintagmatic, predicatul este poziţia sintactică având ca

realizare definitorie un verb la mod personal care se află în relaţie
Interdependență de interdependenţă cu un nume-subiect, căruia îi impune, prin
recţiune, cazul N şi de la care preia, prin acord, categoriile
Realizatori gramaticale de persoană şi număr.
Spre deosebire de gramatica tradiţională, unde se opera distincţia

dintre predicatul verbal şi predicatul nominal, ultimul având
structura verb copulativ + nume predicativ, în gramatica
structurală atât verbul necopulativ cât şi cel copulativ pot actualiza
poziţia sintactică de predicat, dacă se află la mod personal. În plus,
numele predicativ nu mai este considerat o parte a unei părţi de
propoziţie complexe, ci reprezintă o poziţie sintactică distinctă, pe
care Valeria Guţu-Romalo (1973) o denumeşte predicativ, pentru a
marca astfel diferenţa de abordare dintre cele două tipuri de
gramatici.
La nivel paradigmatic, predicatul acceptă următoarele realizări:

1. Verb la mod personal
N. B. Ca o excepţie de la regula de construcţie a predicatului se
înregistrează următoarele două situaţii în care un verb la mod
nepersonal (infinitiv) ocupă poziţia sintactică de predicat, şi anume:
a. Infinitivul cu valoare de imperativ( în virtutea faptului că
infinitivul este substituibil cu un conjuctiv, iar acesta poate avea
valoarea unui imperativ).
Ex. A nu se călca pe iarbă <Să nu se calce pe iarbă <Nu călcaţi pe
iarbă!
b. Infinitivul din construcţiile relative infinitivale:
Ex. Nu are cine mă ajuta la gramatică.
N. B. Construcţiile relative infinitivale sunt unităţi complexe care se
11
realizează în dependenţă de verbele a avea sau a fi şi care au în

componenţa lor un pronume sau adverb relativ şi un infinitiv fără
morfemul liber a:
a avea/a fi + pronume relativ/adverb relativ + verb la infinitiv
Aceste construcţii sunt considerate, în Gramatica Limbii Române

(Ed. Academiei, 1966), drept părţi de propoziţie cu structură
complexă care, în plan sintactic, actualizează o singură funcţie
sintactică.
Limba română moşteneşte această structură din latină, unde

infinitivul cu regim verbal apărea, mai întâi, direct subordonat
verbului (Nescio dicere), iar, mai târziu, îşi dezvoltă posibilitatea de
a apărea indirect cu prepoziţia ad ( > în limba română a). Din
construcţiile cu infinitivul şi cu modul conjunctiv (Nescio quid
dicam – Nu ştiu ce să spun) a rezultat o construcţie indirectă, în care
infinitivul se raportează la verb printr-un indicator (Nescio quid
dicere – Nu ştiu ce zice). Aceasta ultimă structură stă la baza
construcţiilor relative infinitivale din limba română, supravieţuind
numai în prezenţa verbelor a fi şi a avea (nu are ce zice).
În limba latină, paralel cu această construcţie, mai există una în care

verbul la infinitiv avea ca subiect complementul direct din regentă
aflat la cazul Acuzativ (acuzativul cu infinitiv):
Ex. Video Cezarem venire.
În limba română, această grupare a fost abandonată, verbul

dezvoltându-şi alte posibilităţi de determinare: fie substituţia
infinitivului prin gerunziu (îl vad pe Cezar venind), fie o
subordonată cu structura că + indicativ ( Îl văd pe Cezar că vine).
Se observă că tiparul în discuţie a stat la baza realizării
predicativului suplimentar prin gerunziu sau printr-o propoziţie.
În toate situaţiile din limba latină, infinitivul apărea în calitate de

predicat (aşa numita propoziţie infinitivală).
Deşi construcţiile relative infinitivale sunt recunoscute ca de toţi

lingviştii, se constată importante divergenţe care vizează modul de
interpretare a lor, conturându-se două opinii fundamentale:
q În gramatica tradiţională, construcţiile relative infinitivale sunt
definite ca părţi de propoziţie dezvoltate, analizabile la nivel
sintagmatic (cine mă ajuta = subiect exprimat printr-o construcţie
relativă infinitivală), dat fiind sensul unitar pe care îl realizează
unităţile sale componente. Însă această parte de propoziţie complexă
12
este analizată apoi din pespectiva funcţiei sintactice a fiecărui

element constituent, fapt ce reprezintă o abatere gravă de la
principiul conform căruia o unitate sintactică nu poate fi analizată la
două niveluri. Altfel spus, este incorect să considerăm că secvenţa
cine mă ajuta la gramatică este, la nivelul propoziţiei, subiect
exprimat printr-o construcţie relativă infinitivală, pentru ca apoi să
afirmăm ca acest subiect este alcătuit din:
- cine= subiect
- mă= obiect direct
- la gramatică= complement prepoziţional
q În gramatica modernă, se ajunge la concluzia că o construcţie

relativă infinitivală reprezintă nu o parte de propoziţie (complexă), ci
o propoziţie care se subordonează verbului a fi/a avea prin
intermediul pronumelui/adverbului relativ. Or
pronumele/adverbele relative funcţionează drept conectori ai unei
unităţi sintactice de tip propoziţie, constituindu-se adesea ca indici
externi de predicaţie: este suficientă prezenţa unui astfel de element
de relaţie pentru a considera construcţia drept unitate propoziţională.
Unităţile constitutive se structurează în jurul verbului la infinitiv care
se instituie în nucleu structural, având capacitatea de a domina
relaţia de dependenţă cu toate celelalte elemente ale construcţiei.
2. Interjecţie predicativă
Ex. Uite-l cum se bucură de necazul ei.
Hai la masă, Elena.
3. Adverb predicativ
Ex. Desigur că m-am supărat.
Bineînţeles că nu te voi părăsi.
N.B: A se vedea disticţia dintre adverbele predicative şi adverbele
nepredicative (care ocupă poziţia de predicativ), precum şi valorile
omonime ale acestora.
Test de autoevaluare 1.1 – Scrieti răspusul in spatiul liber din chenar.

Identificați predicatele din textul următor și analizați-le
morfosintactic:
Sunt nevrednic și nevrednic fi-voi chiar de m-ai ierta!/Dar să-
ngăduie mărirea sufletului tău, stăpâne,/să mă urc și eu pe rugul
vitejiilor române…” (Al. Davila).
13
Răspunsul la test se găseşte la pagina 14.
Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte

În loc de
prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la
rezumat
început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de

învăţare Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.
Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos,

solicită cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare
nr. 1.
Predicatul: particularități sintagmatice.

Predicatul: particularități paradigmatice.
Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare
A se consulta cursul și bibliografia.
1. D. S. L.: predicat, 2005.

2. Guţu Romalo Valeria, Sintaxa limbii române. Probleme şi
interpretări, EDP, Bucureşti, pag. 124 – 132, 1973.
14
Poziţia sintaxă subiect
POZIŢIA SINTAXĂ SUBIECT
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2…………………………………………… 16

2.1 Recunoașterea principalelor trăsături sintagmatice și paradigmatice ale
poziției sintactice subiect....................................................................................... 16
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2………………………………….. 18
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………................... 18
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2…………………………………………… 18
15
 recunoașterea principalelor trăsături sintagmatice și paradigmatice

ale poziției sintactice subiect.
2.1 Recunoașterea principalelor trăsături sintagmatice și paradigmatice ale

poziției sintactice subiect
Subiect La nivel sintagmatic subiectul se defineşte drept poziţia sintactică

având ca realizare definitorie un pronume personal aflat în relaţie de
Interdependență interdependenţă cu un verb care îi impune, prin regim/recţiune cazul
nominativ şi căruia îi dictează prin acord trăsăturile gramaticale de
Realizatori persoană şi de număr.
Spre deosebire de definiţia tradiţională (subiectul este partea de

propoziţie care arată ce face predicatul) definiţie structurală bazată
pe caracteristicile strict formale ale acestei poziţii sintactice permite
atât evitarea circularităţii prezente în modelul clasic (definirea
subiectului prin apelul la predicat şi a predicatului prin subiect) cât şi
introducerea situaţiilor în care subiectul este dependent de un verb la
mod nepersonal:
- infinitiv: Pentru a învăța (TU) regulile, este necesar ca mai întâi să
le înțelegi (TU)
- gerunziu: “Durându-l piciorul a renunţat la participarea la
concurs.”
- supin: “De rezolvat exercițiile 1 – 4.”
De asemenea definiţia permite demonstrarea faptului că un

substantiv la vocativ nu este subiectul verbului la imperativ întrucât
există o incompatibilitatea între persoana ce ar fi putut fi impusă prin
acest acord analogic de nominalul la vocativ (întotdeuna persoana a
III-a) şi persoana verbului la imperativ (persoana a II-a).
La nivelul paradigmatic clasa de substituţie a subiectului cuprinde

următoarele:
realizări:
a. pronume:
- personal: El nu ştia desigur răspunsul;
- demonstrativ: Acesta este fratele meu;
- semiindependent: Cererea ta este depusă a sa este încă la mine;
16
- negativ: Nimeni nu poate spune unde a greşit;

- nehotărât: Fiecare îşi cunoaşte limitele;
- de politeţe: Dumneavoastră ştiţi ce trebuie făcut;
- relativ: Nu mi-a spus deocamdată cine va fi noul preşedinte;
- interogativ: Cine vine cu mine?
b. substantiv: Cartea este pe masă.

c. verb la mod nepersonal - infinitiv: A-ţi cunoaşte istoria este o
datorie
- gerunziu: Se aude tunând.
- supin: Rămâne de văzut.
E uşor de vorbit.
d) propoziţie: - conjuncţională: Trebuie să vină.
- relativă: Ce naşte din pisică şoareci
mănâncă.
Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul in spaţiul liber din chenar.

Analizați (morfo)sintactic subiectele ocurente în textul următor:
Frica lui era obscură, instinctivă și era însoțită mai ales de ipoteza
halucinantă că s-ar putea să vină o clipă în care toți să-l jupoaie,
să-i ia totul, să-l scoată din casă, în vreme ce el crede și nu se poate
mișca.

În loc de
rezumat
început.

17

nr. 2.
Subiectul: particularități sintagmatice și paradigmatice.
1. D. S. L.: subiect 2001 – 2005.

2. Guţu – Romalo, Valeria, Sintaxa limbii române.Probleme şi
3. Pană Dindelegan, Gabriela, Teorie și analiză gramaticală, Editura
Coresi, București, pag.107 – 110, 1992 – 1993.
18
Poziţia sintaxă nume predicativ
POZIŢIA SINTAXĂ NUME PREDICATIV
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3……………………………….................. 20

3.1 Înţelegerea poziției sintactice nume predicativ și sublinierea trăsăturilor
sale caracteristice.................................................................................................. 20
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3………………………................ 21
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………................. 21
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3……………………………….................. 22
19
 inţelegerea poziției sintactice nume predicativ și sublinierea

trăsăturilor sale caracteristice.
3.1 Înţelegerea poziției sintactice nume predicativ și sublinierea trăsăturilor sale

caracteristice.
Nume La nivel sintagmatic numele predicativ este poziţia sintactică având

predicative ca realizare definitorie un adjectiv aflat în relaţie de dublă
dependenţă pe de o parte faţă de numele – subiect de la care preia,
Dublă prin acord, caracteristicile gramaticale de gen şi număr şi pe de altă
dependență parte faţă de centrul verbal care îi impune prin recţiune, cazul
nominativ.
Verb copulativ
În plan paradigmatic numele predicativ se manifestă printr-o clasă
de substituţie care cuprinde realizările următoare:
a. adjectiv: Ea este frumoasă.
b. substantiv:
- fără prepoziţie: Andrei a devenit inginer.
- cu prepoziţie : Rochia este din mătase.
c. pronume: Noi suntem cei pe care îi aştepţi.
d. verb la mod personal:
- infinitiv: Obligaţia ta rămâne de a ne informa.
- supin: Rezultatele sunt de verificat.
NB: Dintre modurile nepersonale gerunziul nu se înregistrează ca

realizare a numelui predicativ.
a. adverb: E uşor să vorbeşti mai greu este să acţionezi.

b. interjecţie: Tânărul acela era vai de el.
c. propoziţie:
- conjuncţională: Să renunţi acum înseamnă să-ţi recunoşti
neputința.
- relativă: - pronominală: Toţi vor deveni ceea ce şi-au propus.
- adverbială: Problema este când vor stabili examenul.
NB: A se vedea inventarul verbelor copulative.
20
Test de autoevaluare 3.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Analizați (morfo) sintactic numele predicative/predicativele
ocurente în textul:
Ceea ce este poate mai greu de explicat este cum electronul acela se
poate gândi pe el însuși.

În loc de
rezumat
început.


nr. 3.
Numele predicativ: definiție, particularități, exemple.
21
1. G. A. L., R.: 2005.

2. D. S. L.: nume predicativ, 2001 – 2005.
22
Poziţia sintactică (element) predicativ suplimentar
POZIŢIA SINTACTICĂ (ELEMENT) PREDICATIV

SUPLIMENTAR
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4………………………………………… 24

4.1 Înţelegerea poziţiei sintactice ( element ) predicativ suplimentar și
sublinierea trăsăturilor sale caracteristice……………………………….......... 24
4.2 Recunoașterea elementului predicativ suplimentar și distingerea lui de
numele predicativ……………………………………………………………... 25
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4……………………………….. 27
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………............... 27
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4………………………………………… 28
23
 inţelegerea poziţiei sintactice (element) predicativ suplimentar și

sublinierea trăsăturilor sale caracteristice.Recunoașterea elementului
predicativ suplimentar și distingerea lui de numele predicativ.
4.1 Înţelegerea poziţiei sintactice (element) predicativ suplimentar și sublinierea

trăsăturilor sale caracteristice
Element La nivel SINTAGMATIC elementul predicativ suplimentar

predicativ reprezintă poziţia sintactică a limbii române care are ca realizare
suplimentar definitorie un adjectiv aflat în relaţie de dublă dependenţă pe de o
parte faţă de un centru verbal şi pe de altă parte faţă de un centru
Dublă nominal (subiect/obiect direct). Utilizarea termenilor “relaţie de
dependență dublă dependenţă” trimite la accepţia oferită de Valeria Guţu-
Romalo în lucrarea Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări (
Structură Bucureşti, EDP, 1973 ) conform căreia dubla dependenţă este o
derivată relaţie obligatoriu ternară constând în faptul că prezenţa unui termen
C depinde de prezenţa altor termeni A şi B în vreme ce reciproca nu
Realizatori este valabilă: A B C
Dependenţa adjectivului – element predicativ suplimentar de centrul

nominal - subiect / obiect direct se manifestă formal prin acordul în
gen şi număr cu direcţia centru → adjunct iar dependenţa față de
centrul verbal rezidă în impunerea prin recţiune a cazului Nominativ
adjectivului.
La nivel PARADIGMATIC clasa de substituţie a elementului
predicativ suplimentar înglobează următoarele realizări:
- adjective: Ea a venit fericită.
- substantive/pronume fără prepoziţie în Nominativ:

- El a plecat căpitan, dar s-a întors comandant din acest voiaj.
- Vă consider acelaşi.
- substantive/pronume precedate de prepoziţii, care le impun, prin

recţiune alt caz decât Nominativul; de obicei, Acuzativul:
- Îţi vorbesc ca prieten, nu ca duşman;
- M-a luat drept sora lui;
- A fost invitat în calitate de reprezentant al studenţilor;
- M-au crezut fără apărare;
- Îl ştiam la ţară;
24
- Mă considerau împotriva lor (Genitiv)
- verb la mod nepersonal (gerunziu, supin sau infinitiv):

- Ei vin cântând;
- Unele lucruri le consider de nespus;
- L-au lăsat multă vreme a se întreba de unul
singur.
- adverb:
- Vă credeam departe;
- Mă tot întreba cum îl văd pe Ion.
- propoziţii
- conjuncţionale:
- L-a lăsat să aştepte;
- Te-a făcut să plângi;
- Mă ştie că sufăr;
- relaţionale:
- Îl vedea ce putea;
- A venit cum era;
- Mă privea cum alerg.

Se dă textul: Și dacă mă vezi că sunt cum nu ți-ai închipuit
niciodată că aș putea să fiu este că n-a avut cine să-mi dea
îngrijirea de care am avut nevoie când am fost mic.
Cerințe:
Există în text realizări propoziționale ale predicativului suplimentar?
Dacă da, rescrieți-le si analizați-le sintactic.
4.2 Recunoașterea elementului predicativ suplimentar și distingerea lui de numele

predicativ
Opoziția nume Din cele prezentate anterior se observă existenţa unor

predicative/predicativ particularităţi pe care elementul predicativ suplimentar le
suplimentar partajează în comun cu numele predicativ şi anume:
- prezenţa adjectivului ca realizare definitorie
- şi ocurenţa în structuri obligatoriu ternare.
Însă dincolo de aceste elemente comune se reţin următoarele

25
trăsături care disting elementul predicativ suplimentar de

numele predicativ:
1. Dacă pentru numele predicativ relaţia ternară se instaurează
cu un nominal – subiect şi cu un verb elementul predicativ
suplimentar poate fi ocurent în două tipuri de structuri:
- Fie: subiect – verb - elementul predicativ suplimentar
- Fie: obiect direct – verb - elementul predicativ suplimentar.
2. Centrul verbal este reprezentat nu de un verb copulativ aşa
cum este cazul pentru numele predicativ ci de un verb
necopulativ.
3. Numele predicativ este ocurent în enunţuri nederivate
(primare de bază) în vreme ce elementul predicativ
suplimentar apare în structuri derivate din structuri de bază
bipropoziţionale alcătuite din unităţi propoziţionale aflate fie
în relaţie de coordonare fie de dependenţă.
Trecerea de la structura de adâncime bipropoziţională la

structura de suprafaţă cu elementul predicativ suplimentar
presupune existenţa unor operaţii de amalgamare şi de elipsă.
Atunci când structura de bază conţine două unităţi
propoziţionale coordonate amalgamarea va rezulta din
(transformarea de) suprimare a constituenţilor celei de-a doua
propoziţie care sunt echivalenţi referenţial cu elemente din
prima propoziţie. În schimb când în structura profundă apar
două propoziţii aflate în raport de dependenţă atunci
amalgamarea va fi o consecinţă a transformării de „ridicare” a
subiectului din subordonată în poziţia de subiect/obiect direct
în regentă.
Exemple:
- „Luna pare de omăt” < Pare că luna este de omăt.
- El ne crede supărați < El crede că noi suntem supăraţi.
1. Dacă pentru adjectivul – nume predicativ cazul N este

impus de centrul verbal în vecinătatea căruia se află cazul N al
adjectivului – element predicativ suplimentar nu reprezintă
rezultatul recţiunii cazuale a verbului din structura de
suprafaţă ci a verbului din structura de adâncime. De obicei
acesta din urmă este verbul copulativ a fi însă pot apărea şi
verbe necopulative fie a fi existenţial (Îl ştia acolo < Ştia că el
este acolo) fie verbe aflate la diateza pasivă construită cu
auxiliarul a fi (Salcâmul trebuia tăiat < Trebuia ca salcâmul să
fie tăiat).
2. Deosebirile dintre numele predicativ şi elementul predicativ

suplimentar se manifestă şi în plan paradigmatic întrucât
elementul predicativ suplimentar se poate realiza spre
26
deosebire de numele predicativ, şi prin gerunzii neacordate (A

plecat cântând) adverbe de loc (Te credeau deja acolo) sau prin
construcţii prepoziţionale cu valoare locativă (Vă ştiam la
munte).
Test de autoevaluare 4.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din

chenar.
Precizați care sunt trăsăturile ce diferențiază predicativul
suplimentar de numele predicativ?
Răspunsul la test se găseste la pagina 27.

prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele
În loc de rezumat
precizate la început.

învăţare Nr. 4 pe care urmează să o transmiteţi cadrului
didactic.

solicită cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de
învăţare nr. 4.
Predicativul suplimentar: definiție, particularități, exemple.
27
1. D. S. L.: element predicativ suplimentar, 2001 – 2005.

2. Guţu – Romalo, Valeria, Sintaxa limbii române.Probleme şi
3. Pană Dindelegan Gabriela, Teorie și analiză gramaticală, Editura
Coresi, București, pag. 132 – 136, 1992 – 1993.
28
Tipuri de construcţii cu (element) predicativ suplimentar
TIPURI DE CONSTRUCŢII CU (ELEMENT)

PREDICATIV SUPLIMENTAR
Cuprins Pagina

5.1 Înţelegerea tipurilor de construcții cu predicativ suplimentar...................... 30
29
Limba română contemporană. Sintaxa
 înţelegerea tipurilor de construcții cu predicativ suplimentar.
5.1 Înţelegerea tipurilor de construcții cu (element) predicativ suplimentar
Construcții cu În Sintaxa grupului verbal (Editura Aula, Braşov, 1999) G. Pană

(element) Dindelegan distinge 10 tipuri de construcţii în care apar elemente
predicativ predicative suplimentare criteriile de clasificare fiind reprezentate de
suplimentar natura structurii de bază din care provin şi de natura regulilor de
transformare aplicate altfel spus de organizarea internă a structurii
Structuri de de bază.
bază
1. Primul tip de construcţie provine dintr-o structură primară
Reguli de alcătuită din două propoziţii principale coordonate prin aplicarea
transformare succesivă a transformărilor de suprimare a verbului copulativ „ a fi ”
de suprimare a subiectului din a 2-a propoziţie (dată fiind identitatea
sa referenţială cu subiectul din prima propoziţie şi implicit caracterul
său recuperabil semantic) de suprimare a conjuncţiei coordonatoare
care asigură coeziunea sintactică dintre cele două principale.
Exemplu prototipic: Ei privesc îngânduraţi < Ei privesc şi ei sunt

îngânduraţi.
2. Al doilea tip de construcţie are o structură de bază în care apare un

complement direct realizat propoziţional enunţul având drept centru
verbal un copulativ. Regulile de transformare ce acţionează asupra
acestei structuri sunt transformarea de ridicare a subiectului din
subordonată în poziţia de obiect direct în regentă şi transformarea de
suprimare a verbului copulativ şi a conjuncţiei din subordonată.
Exemplu prototipic: Ei l-au declarat admis < Ei au declarat că el este

admis.
3. Cel de-al treilea tip de construcţie derivă dintr-o structură primară

care conţine tot un complement direct realizat propoziţional însă
subiectul din subordonată şi subiectul din regentă sunt
coreferenţiale. Structura suportă consecinţele manifestării
transformarilor de suprimare a copulei şi a conjuncţiei din
30
subordonată respectiv de reflexivizare.
Exemplu prototipic: Ea se vede amuzantă < Ea vede că ea este

amuzantă < ea vede pe ea că este amuzantă < Ea vede pe ea
amuzantă.
4. Al patrulea tip de construcţie provine dintr-o structură de

adâncime care cuprinde o subordonată având drept centru un
copulativ ce guvernează un subiect coreferenţial fie cu subiectul fie
cu obiectul direct din regentă. Regulile de transformare care
acţionează asupra structurii sunt suprimarea copulei suprimarea
elementului de relaţie subordonator şi suprimarea subiectului din
subordonată recuperabil semantic.
Exemplu prototipic: Ei l-au învăţat alintat.
5. Tipul al cincilea ilustrat de exemple precum:

Ei l-au ales pe Ion preşedinte.
prezintă o situaţie mai complexă în sensul că ele permit recursul la 3
istorii derivative cu acelaşi grad de acceptabilitate şi anume:
a. structura de bază conţine o subordonată binală:
Ei au ales pe Ion ^ ca Ion să fie preşedinte
b. structura de bază conţine o relativă de calificare:
Ei au ales pe Ion ^ care Ion este preşedinte
c. structura de bază conţine o relativă de identificare:
Ei au ales un preşedinte ^ care preşedinte este Ion.
6. Al şaselea tip trimite la construcţii derivate dintr-o structură de

adâncime în care apare un complement circumstanţial de timp
realizat propoziţional având un centru verbal copulativ şi un subiect
coreferenţial fie cu subiectul din regentă (Ea s-a căsătorit când era
tânără) fie cu obiectul direct (O ştiam tânără < Eu o ştiam când ea
era tânără). Transformările operate sunt suprimarea copulativului
suprimarea conectorului şi suprimarea subiectului din subordonată.
7. Al şaptelea tip de construcţie cu element predicativ suplimentar

trimite la construcţii precum: Maşina o are nouă. Care provin dintr-o
structură de bază relativă căreia i se aplică transformarea de
relativizare (el are maşina ^ care este nouă) transformarea de
suprimare a verbului copulativ din subordonată (el are maşina ^ care
nouă) şi transformarea de suprimare a conectorului pronominal
relativ (el are maşină nouă). Facultativ poate apărea transformarea
de repoziţionare a complementelor (Maşina o are nouă).
8. Tipul al optulea trimite la construcţii ca:

El a pierit răpus de durere.
31
provenite dintr-o structură cauzală căreia i s-au aplicat:

- transformarea de pasivizare: El a pierit ^ fiindcă durerea l-a răpus >
El a pierit ^ fiindcă a fost răpus de durere.
- transformarea de suprimare a conectorului cauzal şi a auxiliarului
pasiv a fi: El a pierit ^ el răpus de durere.
- transformarea de suprimare a subiectului din subordonată
coreferenţial cu subiectul din regentă: El a pierit răpus de durere.
9. Următorul tip este ilustrat de enunţuri ca:

Ele (îmi) păreau amuzante.
care derivă dintr-o structură de bază în care apare verbul impersonal
a apărea căruia i se aplică transformarea de personalizare ca efect al
ridicării subiectului din subordonată în poziţia de subiect în regentă
urmată de transformarea de suprimare a conjuncţiei şi a verbului
copulativ (Îmi părea că ele sunt amuzante > Ele îmi păreau că sunt
amuzante > Ele îmi păreau amuzante).
Ultimul tip pune în joc construcţii precum:

- Cartea merită citită.
- Salcâmul trebuia tăiat.
care provin dintr-o structură primară cu un verb impersonal (a merita
a trebui, etc.) regent pentru un subiect realizat propoziţional (Merită
să fie citită cartea Trebuie ca salcâmul să fie tăiat).
Transformările aplicate sunt:
- pasivizarea: Trebuia ^ salcâmul să fie tăiat de către oricine
- nedefinirea/suprimarea agentului: Trebuia ^ salcâmul să fie tăiat
- ridicarea subiectului din subordonată în regentă: Salcâmul trebuia
să fie tăiat
- suprimarea auxiliarului pasiv şi a conjuncţiei din subordonată:
Salcâmul trebuie tăiat.
Prezenţa diferitelor tipuri de construcţii semnalizează că elementul

predicativ suplimentar este o poziţie caracterizată prin ambiguitate
prin posibilitatea de a interpreta în diverse feluri aceeaşi structură.
Dincolo de ambiguitatea la nivel de sistem constând în existenţa
unor moduri deosebite de producere a enunţurilor cu elementul
predicativ suplimentar se constată şi prezenţa ambiguităţii la nivelul
anumitor exemple.
În această ultimă situaţie este vorba atât de enunţurile ambigue din

perspectiva relaţiilor semantice dintre adjectiv şi restul construcţiei
putând fi admise două sau mai multe istorii derivative fiecare
aparţinând unui tip diferit de construcţii ca în:
Văd că el este tânăr ( tipul 2);
„Îl văd tânăr”
Îl văd când era tânăr ( tipul 6);
32
cât şi de enunţurile ambigue sub aspectul persoanei subiectului din

subordonată.
Ea îşi aminteşte de mine când eu eram tânără ca în „Ea îşi aminteşte

de mine tânără.”
Ea îşi aminteşte de mine când ea era tânără.
De asemenea ambiguitatea este specifică şi enunțurilor din tipul (5)

despre care deja am subliniat faptul că admit 3 istorii derivative
diferite dar şi construcţiilor în care elementul predicativ suplimentar
se realizează printr-un gerunziu dat fiind valorile semantice multiple
ale acestui mod verbal. Tot ambigue sunt şi enunţurile în care
elementul predicativ suplimentar este guvernat de un verb care poate
actualiza şi o valoare copulativă:
Ea arată palidă.
Fotografia o arată palidă.
Pe lângă confuzia dintre elementul predicativ suplimentar şi numele

predicativ trebuie evitată confuzia cu diferite complemente
circumstanţiale criteriul la care se recurge în analiză fiind prezenţa /
absenţa relaţiei de dublă dependenţă.

Construiți enunțuri pentru fiecare tip de element predicativ
suplimentar.

În loc de
rezumat
început.

33

solicită cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr.
5.
Tipologia construcțiilor cu predicativ suplimentar.
1. Pană Dindelegan Gabriela, Sintaxa grupului verbal, Editura Aula,

Brașov, 1999.
34
Pozitia sintactică obiect direct
POZITIA SINTACTICĂ OBIECT DIRECT
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6...……………………………………....... 36

6.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru poziţia sintactică obiect
direct................................................................................................. 36
....................
6.2 Familiarizarea cu normele de utilizare a construcţiei prepoziţionale a
obiectului direct………………………………………………………………… 37
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6……………………………....... 39
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………................. 39
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6………………………………………...... 40
35
 sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru poziţia sintactică

obiect direct;
 familiarizarea cu normele de utilizare a construcţiei prepoziţionale
a obiectului direct.
6.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru relația de echivalență
În plan sintagmatic obiectul direct reprezintă poziţia sintactică având

ca realizare definitorie un nume la acuzativ caz impus direct, prin
recţiune de centrul verbal faţă de care se află în relaţie de
dependenţă unilaterală. Verbul regent este întotdeuna caracterizat
prin trăsătura / + Tranzitiv /. Este posibil ca în calitate de regent al
complementului direct să apară o interjecţie. Dacă este vorba de o
interjecţie propriu-zisă atunci este posibilă dublarea printr-o formă
pronominală neaccentuată la Acuzativ (Uite-o pe Ioana) în schimb,
dacă interjecţia este onomatopeică atunci dublarea este imposibilă
(Şi el harşt o palmă).
În plan paradigmatic clasa de substituţie a obiectului direct cunoaşte

următoarele realizări:
1. substantiv în Acuzativ fără prepoziţie:
- A primit un zece.
pronume în Acuzativ fără prepoziţie:

- A înţeles totul.
3. substantiv sau pronume precedat de prepoziţia PE, care are statut

de morfem de caz:
- L-au ales pe Ion preşedinte.
- Nu cunoaştem pe nimeni.
NB: Realizarea prepoziţională a complementului direct nu trebuie

confundată cu obiectul prepoziţional. Pentru a distinge cele două
poziţii sintactice se va ţine cont de faptul că obiectul direct construit
cu pe este substituibil cu un acuzativ neprepoziţional:
- A dus pe părinţi acasă
Mă bazez pe Ion/vs/
- A dus părinţii acasă
1. verb la mod nepersonal:
36
- infinitiv: Nu mai poate face nimic;

- gerunziu: Aude tunând;
- supin: Nu a terminat de scris.
conjuncţionale: Nu ştie dacă va reuşi.
2. propoziţii pronominale: Am terminat ceea ce
aveam de citit; relative.
adverbiale: Am aflat unde sunteţi
Test de autoevaluare 6.1 - Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Analizați (morfo)sintactic complementele directe ocurente în textul
următor (indiferent de nivelul de realizare):
N-aș putea jura, ce știu însă este că, pe când povestea, privirea lui,
făcându-se mai adâncă, se ațintea asupra nelipsitelor inele și cu
duioșie, ca și cum acele inele ar fi cuprins taina vieții lui.
6.2 Familiarizarea cu normele de utilizare a construcţiei prepoziţionale a

obiectului direct
Norme de norme de utilizare a construcţiei prepoziţionale a obiectului direct

utilizare a
construcţiei 1. Prezenţa morfemului de caz PE este obligatorie atunci când
prepoziţionale a obiectul direct se
obiectului direct realizează prin:
- O cunosc pe Maria.
- nume propriu de persoană/de animale:
- Îl îndrăgesc pe Lăbuş.
- nume comun articulat hotărât, care trimite la o persoană
considerată unică pentru vorbitor (mama, tata, sora, etc.): O ascult
întotdeuna pe mama.
- pronume personal/reflexiv accentuat: Pe ea o văd mereu
- pronumele negative nimeni şi nici unul: Nu-l recunoaştem pe nici
unul
- pronumele interogative/interogativ – relative/relative care şi cine:
- Pe cine vei lua cu tine?
- Nu ştiu pe care să-l aleg.
- pronumele nehotărâte compuse de la baza cine: Nu pot să cred pe
oricine.
37
2. PE este obligatoriu absent atunci când obiectul direct este:

- nume propriu non – animat: Voi vedea Bucureştiul vara.
- substantiv care guvernează un pronume personal/reflexiv la
Dativul posesiv: Îţi iubeşti părinţii.
- pronume personal/reflexiv neaccentuat: Îl voi întâlni astăzi.
- pronumele negativ nimic: Nu a cumpărat încă nimic.
- pronumele ce: Ce vei prezenta mâine?
- pronumele nehotărâte compuse de la baza ce: Am hotărât ceva, dar
nu am făcut altceva.
1. Realizarea prepoziţională este în variaţie liberă cu realizarea
neprepoziţională preferându-se:
- construcţia cu pe atunci când referentul obiectului direct este o
persoană
individualizată
- construcţia fără pe, când referentul obiectului direct este:
- un non – animat: Am văzut filmul de 3 ori;
- un animat non – personal: Am întâlnit un copil tare drăguţ;
- o persoană neindividualizată: Angajăm vânzătoare.
1. Obiectul direct se poate realiza în cadrul aceluiaşi enunţ, prin

două unităţi lexicale coreferenţiale una fiind obligatoriu reprezentată
de un pronume personal / reflexiv neaccentuat. Dublarea
complimentului direct este:
a) obligatorie când a doua unitate lexicală este:
- un nume propriu antepus regentului: Pe Maria o ştiu de mult;
- un substantiv comun antepus şi articulat hotărât sau determinat de
un
adjectiv demonstrativ / adjectivul nehotărât fiecare:
- Scrisoarea o vei primi mâine;
- Această carte o vei primi mâine;
- Fiecare referat l-am citit cu atenţie.
- un substantiv comun antepus şi precedat de morfemul de caz PE:
- Pe Maria am văzut-o abia ieri.
- un pronume personal/pronume de politeţe/pronume
semiindependent precedat de pe:
- Pe ea nu o voi putea ajuta;
- Pe dumneavoastră nu vă cunosc;
- Pe al meu nu l-a citit încă.
b) blocată când cea de-a doua realizare este:
- substantiv (comun/propriu) neprecedat de PE şi post pus centrului
verbal: Am vizitat Parisul.
- nume comun nearticulat antepus regentului: Mereu mănâncă;
- pronumele negative nimeni, nimic: - Nu am cumpărat nimic
- Pe nimeni nu cunosc
- pronumele cine, ce şi compusele lor: - Pe cine vei ajuta ?
38
- Aş mânca orice.
- pronumele semiindependent al neprecedat de PE.
c) facultativă când a doua realizare este:

- un substantiv articulat nehotărât şi antepus centrului:
- Un stilou (îl) cumpăr mâine.
- substantiv/pronume (excepţie făcând pronumele personal şi cel de
politeţe) precedat de pe şi postpus:
- (Le) cunoaşte pe prietenele mele.
- (Îi) încurajează pe toţi.

Dublarea complementului direct.

În loc de
rezumat
început.


nr. 6.
Complementul direct: definiție, particularități, exemple.
39
1. D. S. L.: complementul direct, 2001 – 2005.

2. Guţu – Romalo Valeria, Sintaxa limbii române.Probleme şi
3. Pană Dindelegan Gabriela, Teorie și analiză gramaticală,
Editura Coresi, București, pag.111 – 115, 1992 – 1993.
40
Pozitia sintactica obiect secundar
POZITIA SINTACTICA OBIECT SECUNDAR
Cuprins Pagina

7.1 Înțelegerea poziției sintactice obiect secundar…………………………….. 42
41
 ințelegerea poziției sintactice obiect secundar.
7.1 Înțelegerea poziției sintactice obiect secundar
Obiect În plan sintagmatic obiectul secundar reprezintă poziţia sintactică

secundar având ca realizare definitorie un nume aflat în relaţie de dependenţă
complexă faţă de un centru verbal.
Dependență
complexă Caracterizarea raportului dintre complementul secundar şi verbul
centru drept dependenţă complexă se fundamentează pe faptul că
prezenţa acestei poziţii sintactice într-un enunţ implică prezenţa unui
obiect direct aflat în dependenţă unilaterală faţă de acelaşi regent
verbal.
Apariţia obiectului secundar în inventarul structural de poziţii

sintactice a fost dictată de necesitatea de a distinge între cei doi
determinanţi ai „verbelor dublu tranzitive” din gramatica tradiţională,
arătându-se că numai unul dintre aceştia (aşa numitul „obiect direct al
persoanei”) are statut de complement direct în vreme ce „obiectul
direct al lucrului” constituie o poziţie sintactică diferită.
Astfel în enunţuri de tipul: Ion l-a învăţat pe Gheorghe o poezie.

Determinantul caracterizat prin trăsătura (+ Personal) l … pe
Gheorghe actualizează poziţia sintactică de obiect direct însă cel de-
al doilea determinant (non – animat) o poezie nu este obiect direct ci
obiect secundar. Prezenţa nominalului o poezie presupune ocurenţa
obiectului direct l pe Gheorghe.
Argumentele care pledează pentru diferenţierea celor doi

determinanţi verbali şi implicit, pentru inexistenţa verbelor dublu
tranzitive sunt:
1. spre deosebire de obiectul direct obiectul secundar nu admite
dublarea printr-o formă neaccentuată de pronume personal în
Acuzativ:
O poezie Ion l-a învăţat-o pe Gheorghe = enunţ nereperat;
2. obiectul secundar nu este antrenat în transformarea de pasivizare
42
spre deosebire de obiectul direct căruia îi corespunde în structura

pasivă, subiectul:
Gheorghe este învăţat de către Ion o poezie.
obiect secundar
3. cei doi determinanţi nu pot fi coordonaţi:
Ion îl învaţă pe Gheorghe şi poezia – enunţ nereperat.
4. obiectul secundar nu se poate construi prepoziţional în vreme ce

obiectul direct cere în anumite situaţii, prezenţa prepoziţiei pe
devenită morfem de caz.
La nivel paradigmatic obiectul secundar cunoaşte următoarele
realizări:
1. substantiv
2. pronume: - nehotărât: El m-a învăţat tot(ul)
- interogativ: Ce te-a întrebat ?
- interogativ – relativ: A întrebat ce te-a sfătuit Ion.
- relativ: A aflat ce te-a anunţat Ion
- negativ: Nu m-ai învăţat nimic
- demonstrativ: El m-a învăţat asta
- conjuncţională: El m-a anunţat că vor sosi mâine;

- pronominală: El m-a învăţat ce trebuie să fac.
3. propoziţie relativă
- adverbială: El m- anunţat când ne vom întâlni
- G. Pană Dindelgan (Sintaxa grupului verbal 1999) include în
realizările propoziţionale enunţurile de tipul:
- El mă bârfeşte că sunt incorect;
- El mă caracterizează că sunt deştept;
- El mă descrie că sunt înalt;
- El mă insultă că sunt incapabil;
- El mă pârăşte că fur.
Unde propoziţia conjuncţională nu poate fi substituită cu un nominal.

Argumentați de ce este necesară distingerea complementului
secundar de complementul direct.

În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 7.

43
început.


nr. 7.
Indicați trăsăturile sintagmatice și paradigmatice ale complementului

secundar.
1. D. S. L.: complementul secundar, 2001 – 2005.

44
Pozitia sintaxa obiect secundar
POZITIA SINTAXA OBIECT SECUNDAR
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8…………………………………………. 46

8.1 Familiarizarea cu poziția sintactică de complement indirect........................ 46
8.2 Înțelegerea fenomenului de dublă exprimare a complementului indirect..... 48
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8…………………………………………. 49
45
 familiarizarea cu poziția sintactică de complement indirect.

 ințelegerea fenomenului de dublă exprimare a complementului
indirect.
8.1 Familiarizarea cu poziția sintactică de complement indirect
Complement În plan sintagmatic, complementul indirect se definește drept

indirect poziție sintactică având ca realizare definitorie un nume la dativ,
caz impus direct, prin recțiune, de către centrul verbal, față de care
Dativ se află în relație de dependentă unilaterală.
În plan sintagmatic, clasa de substituție cuprinde următorii

realizatori:
a. nume in dativ( pronume, subst ntiv):
-I-a spus lui Ion/Mariei despre accident.
b. construcții prepoziționale ce pot fi substituite cu un dativ:

-Spune povești la copii/copiilor.
Observație: În enunțuri de tipul: S-au dat burse la cinci studenți, la

studenți.= c.i. deși nu poate fi substituit, în contextul dat, cu un
dativ. din cauza caracterului invariabil în caz al determinantului
numeral cinci. Se observă însă că la studenți poate fi reluat/
anticipat printr-un pronume neaccentuat în dativ: Li s-au dat burse
la cinci studenți.
Ori de câte ori nu se admite substituția cu un dativ și nici

reluarea/anticiparea printr-un pronume neaccentuat în dativ,
construcția prepozițională nu reprezintă un complement indirect, ci
un complement prepozițional: Vorbește despre artă/Se gândește la
vapor.
c. propoziții introduse prin:

- pronume relativ- Spune cui îl întreabă.
- pronume nehotărât cu valoare relativă- Spune oricui îl întreabă.
NB: Propozițiile conjucționale ( că, dacă etc) și cele introduse prin

adverbe relative ( unde, când, cum) nu sunt c.indirecte nefiind
echivalente cu un dativ ci sunt c. prepoziționale / circumstanțiale.
46
Dubla exprimare a complementului indirect este obligatorie –

atunci când c.i. este antepus verbului și este facultativă – când una
din realizările c.i. este plasată după verbul regent. Tot obligatorie
este dublarea c.i. postpus, dar exprimat prin pron personal/reflexiv:
- Îmi dă mie.
Termenul regent al c.i. poate fi:

- verb - Îmi place muzica.
- adverb - Au votat împotrivă-i.
- adjectiv - condiții prielnice muncii.
- interjecție - Bravo lor.
NB: Există diferențe între determinanții în dativ ai adjectivului,

adverbului,interjecției și cei ai verbului. Astfel, spre deosebire de
c.i. guvernat de verb, celelalte c.i.
- nu admit dubla exprimare
- nu admit decât formele accentuate ale pron. pers. – „ hotărîre
favorabilă lor.”
- se află în variație liberă cu alte construcții prepoziționale decât c.i.
subordonat unui verb care e echivalent cu constr. la – caracteristică
proprie propoziției/pentru propoziție.
NB: În cadrul grupului nominal cu centru substantiv, dativul apare

ca termen dependent în:
a) Domn Țării Moldovei = apozitie
AT în D, iar termenul regent =obligatoriu nearticulat
b) „Iar când gândesc la viața-mi.”

AT la D. pos
b“) „Mi-am luat cărțile”.
AT la D. Pos.
c) Acordare de ajutor săracilor.― 〉 subst.- centru este provenit

dintr-un verb
- pe de o parte, subordonarea față de substantiv a dativului trimite
înspre interpretarea ca atribut;
- pe de altă parte – modalitatea de expresie (dativul) și semantismul
verbal al centrului trimite înspre c.i.
―〉C.I. apare nu în GN, ci în GV.
47
Test de autoevaluare 8.1 – Răspunsul la test se găseşte la pagina.

Precizați care sunt criteriile formale de distingere a complementului
direct de celelalte funcții sintactice?
8.2 Înțelegerea diferențelor dintre complementul direct și dativul posesiv
Dativ posesiv Dativul posesiv se deosebește de c.i. prin următoarele trăsaturi

relaționale:
a. în lanțul de coreferențialitate la distanță este inclus un substantiv
în genitiv sau un adjectiv posesiv și nu un dativ:
și-a pus pălăria (sa).
AT la D. pos.
b. se include într-o structură ternară în care D. pos cere atât
prezența verbului, cât și a unui nominal dependent de verb sau
subordonat unei determinări verbale, care poate fi: c.d. c.i.sb. (i-a
murit nevasta),
sb.
determinant în genitiv (își vede de treburile gospodăriei)
AT în genitiv
a. Imposibilitatea DUBLĂRII cliticului prin forma accentuată de
dativ sau printr-o altă formă nominală de dativ;
b. Spre deosebire de clasa de substituție a c.i., unde se admit
realizări propoziționale dativul posesiv nu se include într-o clasă de
substituție, fiind unicul termen admis în această poziție
c. Apare și pe lângă verbe care, independent de contextul posesiv,
nu au capacitatea de a se construi cu dativul și de a atribui funcția
sintactică de obiect indirect în dativ: * vede cuiva/își vede
defectele;
- AT la D. pos.
- * iubește cuiva/își iubește copii;
f. Vecinătatea cu dativul posesiv nu anulează aptitudinea de
combinare cu un alt dativ a verbelor care acceptă construcția cu
obiectul indirect:
- își prezintă demisia directorului;
- D.pos. c.i.;
- își trimite leafa sinistraților;
- iar coordonarea celor două dative nu este posibilă.
48

Precizați trăsăturile care disting dativul posesiv de complemenntul
indirect.

În loc de
rezumat
început.

Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită

cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 8.
Complementul indirect: definiție, particularități, exemple.
1. Valeria Guţu – Romalo, pag.123 – 181, 1973.

2. Gabriela Pană Dindelegan, pag. 122 – 124, 1992 – 1994.
3. D. S. L.: complement indirect, dativ posesiv, 2001 – 2005.
49
Pozitia sintactică obiect prepozitional
POZITIA SINTACTICĂ OBIECT PREPOZITIONAL
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9……………………………………….. 51

9.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice obiectului prepozițional.................. 51
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9……………………………… 53
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………............. 53
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9……………………………………….. 53
50
 sublinierea trăsăturilor caracteristice obiectului prepozițional.
9.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice obiectului prepozițional
Complement Obiectul prepozițional este o poziție sintactică având ca realizare

prepozițional definitorie un nume precedat de o prepoziție impusă prin recțiune de
către centrul verbal.
Regim
prepozițional Argumentele care au dus la distingerea complementului
prepozițional de complementul indirect sunt următoarele:
a. În plan sintagmatic, deși intra în relație cu același centru numai c.i.
la dativ admite realizarea prin pronume neaccentuat și dublarea:
- Le-a trimis flori – le-a trimis copiilor flori;
b. Coordonarea c.i. și c.prep nu este admisă;
c. În plan paradigmatic, numai c.prep admite ca termeni ai clasei de
substituție propozițiile conjuncționale sau o formă verbală
nepersonală (infinitiv, supin) și numai c.i în dativ admite substituția
cu o propoziție relativă introdusă prin pron relativ la dativ.
Aparțin clasei de substituție a c.prep urmatoarele tipuri de construcții

prepoziționale:
- cele în care verbul regent cere obligatoriu prezența unei prepoziții
ca rezultat al regimului său prepozițional:
- abuzează de ceva/cineva; -mediază între...
- beneficiază de ceva/cineva; -reiese din...
- constă în ceva; -se repercutează asupra...
- optează pentru ceva/cineva; -rezidă în...
-predispune la ceva; -se teme de...
Pentru aceste verbe construcția cu prepoziție reprezintă o trăsătură

de dicționar.
1. cele în care prepoziției îi revine rolul dezambiguizator: verbul
poate apărea în două construcții diferite (una cu prep., alta fără prep.)
actualizând un sens diferit:
- el apucă geamantanul/el se apucă de treabă;
c.d. c.prep;
- el simpatizează pe cineva/el simpatizează cu cineva;
51
- el uzează ceva/el uzează de ceva;

- el vede pe cineva/el vede de cineva.
Recomandări în analiză:
- evitarea în cazul dublării c.indirect, a analizei separate a celor două
componente: „c.i. anticipat reluat prin ...” sau „c.i. dublat prin...”
În privința determinanților prepoziționali (c. prep):

a. pentru distingerea de obiectul direct cu „pe”, se recurge la testul
substituției cu cliticul în Ac;
b. pentru distingerea de obiectul indirect cu „la”, se recurge la testul
substituției cu cliticul (pron neacc) în dativ;
c. pentru distingerea de c.c.l., c.c.t., c.c.m. se recurge la testul
omisibilității și testul substituției cu un adverb, ținându-se cont de
faptul că obiectul prepozițional este neomisibil și nesubstituibil cu
un adverb;
d. pentru distingerea de c. sociativ și c. instrumental se recurge la
testul omisibilității;
e. pentru distingerea de c.c.cz și c.c.final se va urmări regimul
verbului (c. prep este un determinant obligatoriu, prepoziția fiind
impusă de regimul verbului):
- se bucură de venirea ta / că ai venit. c.prep;
- îl bucură venirea ta c.secundar;
- n-a mai putut veni de febră cz.
Test de autoevaluare 9.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liberdin chenar.

Indicați zece verbe cu regim prepozițional?

În loc de

început.

52

nr. 9.
Complementul prepozițional: definiție, particularități, exemple.
1. D. S. L.: complement prepozițional, 2001 – 2005.

2. Guţu Romalo Valeria, Sintaxa limbii române.Probleme şi
53
Pozițiile sintactice de complement opozițional, complement de exceptie complement cumulativ

OPOZIȚIONAL, COMPLEMENT DE EXCEPTIE
COMPLEMENT CUMULATIV
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10……………………………………… 55

10.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice poziției sintactice de complement
opozițional.......................................................................................................... 55
de excepție.......................................................................................................... 57
cumulativ…........................................................................................................ 58
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10…………………………….... 60
54

 sublinierea trăsăturilor caracteristice poziției sintactice de
complement opozițional;
complement de excepție;
complement cumulativ.

opozițional
Complement Complementul opoziţional, complementul de exceptie și
opozițional complementul cumulativ se caracterizează prin particularitatea că, în
general, ocurenţa lor în comunicare implică nu numai prezenţa
verbului regent, ci şi prezenţa unui alt component  se află în raport
de dependenţă complexă.
Reprezintă structuri cu un unic nucleu predicat, derivate din reunirea

a două structuri propoziţionale, echivalente ca informaţie.
Complementul opoziţional
În locul elevului, au venit părinţii. < Nu a venit elevul.

Au venit părinţii.
Cele două propoziţii din structura de bază au acelaşi tip de structură

(Sb + Pr), dar cu sens opus, in măsura în care predicatul, acelaşi, este
negativ într-o propoziţie si pozitiv în cealaltă.
Componentul care are în cele două enunţuri poziţie sintactică

identică faţă de predicat este diferit din punct de vedere lexical (elev,
părinţi).
Complementul opoziţional indică acţiunea/obiectul care se opune
unei alte acţiuni / obiect. Termenul căruia i se opune poate fi:
- Subiect: Tu ai plecat în locul meu.
Se găseau peste tot mere în loc de pere.
E preferabil să rămână cineva decât nimeni.
- Nume predicativ: În loc de doctor, s-a făcut inginer.
- Complement: În loc de mere, a cumpărat pere.
- Predicat: În loc de a învăţa, se plimbă.
- Atribut adjectival: Echipă codoşă în loc de fruntaşă.
- Element predicativ suplimentar: În loc de profesor, a fost numit
învăţător.
55
CLASA DE SUBSTITUŢIE
a) NUME:
i) Substantiv:„Şi, având, în loc de paloş, fus,
Şi-n loc de coif, năframă
Pe pieptul tânăr ea şi-a pus
Altiţă-n loc de-aramă.” (G. Coşbuc)
ii) Pronume posesiv:„Culmea e că regimentul care a plecat în locul
nostru n-are nici un ofiţer din Banat.”
iii) Adjectiv:În loc de roz, mi-am luat bluză albă.
iv) Numeral:În loc de cinci, au venit trei.
b) ADVERB: În loc de ieri, a venit astăzi.
Să vii în alt loc decât aici.
c) VERB LA INFINITIV: În loc de a asculta cu atenţie, el vorbea
tot timpul.
 Elemente de relaţie:
- locuţiuni prepoziţionale: în loc de, în locul, departe de (Departe de
aşa ceva, au răspuns foarte bine).
- adverbe: decât (Au venit alţii decât el).
d) PROPOZIŢIE:
i) Propoziţii opoziţionale ireale: când faptul exprimat nu se
realizează.
În loc să meargă la facultate, s-a dus la film.

„M-am păcălit în socoteala mea: soarele în loc să-mi ajungă până la
ochi |şi| să mă trezească, a tras ăeste mine ţolul ist greoi şi leorcăit.”
„Încai omorâţi-mă şi pe mine decât să ajung zile amărâte.”
„Apele s-au revărsat cu furie, fără ca noi să mai putem face ceva.”
 Elemente de relaţie: locuţiuni conjuncţionale: în loc să, fără (ca)
să, decât să.
Propoziţii opoziţionale reale: când faptul exprimat se realizează în

opoziţie cu cel din regentă.
Dacă el era cel mai bun la matematică, tu erai cel mai bun la română.
Unde până mai ieri era un anonim, astăzi a devenit o celebritate.
Când nimeni nu te băga în seamă, eu, dimpotrivă, te socoteam
cineva.
În timp ce ziua este mai scurtă iarna, vara este mai lungă.
Te-am preţuit mult, pentru ca acum să constat că m-am înşelat.
Demonstraţiie lui sunt, în general, juste, dar cam prea evidente, ca să
nu zic banale.
Elemente de relaţie:
- conjuncţii:dacă, unde, când
- locuţiuni conjuncţionale: în timp ce, în vreme ce, pentru ca să.
56
NB: În structura propoziţiei opoziţionale, unde şi când îşi pierd

valoarea de adverb relativ, devenind conjuncţii nu mai au funcţie
sintactică.

Complementul opoziţional: definiție, particularități, exemple.
10.2 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru poziția sintactică de

complement de excepție
Complement Atât enunţurile cu complementul opoziţional, cât şi cele cu

de excepţie complement de excepţie reprezintă structuri derivate care presupun
operaţii de subordonare, conducând la reunirea într-o structură cu un
unic centru verbal a unui cuplu destructuri, având două predicate,
dintre care unul negativ.
Deosebirea dintre cele două tipuri de enunţuri derivate constă în

faptul că enunţuri cu complement de excepţie presupun prezenţa în
una din cele două structuri cuplate a unui component implicit, sub o
formă sau alta, ideea de „totalitate” ca nimic, nimeni, niciodată,
orice, oriunde, ceea ce determină caracterul logic contradictoriu al
cuplului de propoziţii din care derivă enunţul cu complement de
excepţie.
 „Afară de tine nu a venit nimeni.” < Tu ai venit.

Nu a venit nimeni.
„O să ajungă orice, în afară de chirurg.” < O să ajungă orice.
Nu o să ajungă
chirurg.
„Vine oricând, în afară de mâine.” < Vine oricând.

Nu vine mâine.
Excepţia se poate afla în raport cu:
- Subiectul: În afară de tine, nu a mai venit nimeni.
- Numele predicativ: Ea era mulţumită cu excepţia unui singur fapt.
- Atributul: o soluţie convenabilă afară de unele dezavantaje.
- Complementul:În afara unui răspuns simplu, altceva n-a mai
primit.
Nu a vorbit despre altceva decât despre el.
În afară de munte, în altă parte nu merg.
57
a. NUME:
Substantiv: Toţi erau prezenţi, afară de un student.
Pronume: Altcineva afară de mine ar fi plecat.
Numeral: Le-am căutat pe toate, afară de al doilea.
Adjectiv: Am toate nuanţele, în afară de gri.
b. ADVERB: Pot vorbi acum, afară de tare.
c. VERB LA INFINITIV: Nu ştie altceva, afară de a cânta.
Locuţiuni prepoziţionale: (în) afară de, în afara
Adverb: decât
Gruparea cvasilocuţională cu excepţia.
a) PROPOZIŢIE: În afară că şi-a pierdut timpul, altceva n-a făcut.
N-a venit altcineva decât cine a trebuit.
N-a cumpărat altceva decât ce a vrut.
N-a fost altundeva decât unde l-ai trimis.
În afară de cine a fost chemat, altcineva n-a mai venit.
Nu l-au chemat altcândva decât când a fost nevoie.
Să nu vorbeşti altfel decât cum te-am învăţat.
Locuţiuni conjuncţionale: în afară că aflată în corelaţie cu

pronumele nehotărât altceva.
Pronume şi adverbe relative, precedate de adverbul decât sau

locuţiunea prepoziţională în afară de şi în corelaţie cu pronumele şi
adverbul nehotărât: altcineva, altceva, altundeva, altcândva, altfel.

Complementul de exceptie: definiție, particularități, exemple.

cumulativ
Complement Complementul cumulativ reprezintă tot o poziţie sintactică proprie

cumulativ unei structuri derivate:
 Pe lângă pomi, sunt şi flori. < Sunt pomi.
Sunt (şi) flori.
58
Faţă de enunţurile cu complement opoziţional şi de excepţie, cele cu

complement cumulativ se deosebesc prin faptul că nu presupun un
raport de opoziţie(afirmativ/negativ) între predicatele cuplului la care
ne raportăm.
Operaţiile prin care se stabileşte raportul dintre acest cuplu şi enunţul

derivat sunt aceleaşi.
În raportul cumulativ sunt implicaţi: un cumulantt, în calitate de

complement cumulativ şi un cumulat, în calitate de:
- Subiect: În afară de tine, au mai fost şi alţii.
Pe langă laude, li s-au oferit şi premii.
- Predicat: Pe lânga absenţe multe, nici nu înveţi serios.
- Nume predicativ: În afară de critic literar, Călinescu a fost şi un
talentat prozator.
- Element predicativ suplimentar: Pe lângă astea, a mai plecat
şi supărat.
- Atribut: Pe lângă albi, am cumpărat şi trandafiri roşii.
- Complement: În afară de tramvai, se poate merge şi cu autobuzul.
Comp
lement instrumental
a. NUME:
Substantiv: Pe lângă frumuseţe, îţi mai trebuie şi minte.
Pronume:Pe lângă el, a venit şi ea.
Numeral: Au venit şi alţi oameni, pe lângă cei trei.
Adjectiv: Pe lângă negri, a luat şi cercei albi.
b. ADVERB: În afară de ieri, mai plouă şi azi.
c. VERB LA INFINITIV: Ştie şi alte lucruri în afară de a cânta.
Prepoziţii: pe lângă, peste
Locuţiuni prepoziţionale: (în) afară de, în afara, dincolo de
Adverbe: decât- A practicat şi alte meserii decât cea de profesor.
a. PROPOZIŢIE:
După ce câ nu e atent, mai şi vorbeşte.
În afară că întârzie, nici nu învaţă.
Pe lângă că e frumoasă, este şi harnică.
Nu numai că nu te-am înţeles, dar nici nu te-am auzit.
Vorbeşte monoton, plus că nu spune lucruri interesante.
Elemente de relaţie:
Locuţiuni conjuncţionale: după ce că, în afară că, pe lângă că, nu
numai că, plus că în corelaţie cu adverbele (mai) şi, dar, apoi.
59

Complementul cumulativ: definiție, particularități, exemple?

În loc de
rezumat
început.


nr. 10.
Poziții sintactice aflate în relație de dependență complexă.
60
1. D. S. L.: complement opoziţional, complement de exceptie,

complement cumulativ, 2001 – 2005.
2. Guţu Romalo Valeria, Sintaxa limbii române, Probleme şi
61
Pozițiile sintactice de complement sociativ și de complement de relatie
POZIȚIILE SINTACTICE DE COMPLEMENT SOCIATIV

ȘI DE COMPLEMENT DE RELATIE
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11……………………………………….. 63

11.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul sociativ........ 63
11.2 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul de relație...... 64
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11…………………………….... 66
62
 sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul sociativ;

 sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul de
relație.
11.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul sociativ
Complement Complementul sociativ nu admite ca realizare decât construcţii

sociativ prepoziţionale cuprinzând prepoziţia cu şi apare în structuri obţinute
prin reunirea şi contragerea unor cupluri de enunţuri ca:
- Maria vine.
- Maria vine cu părinţii.
- Părinţii vin.
- Eu l-am invitat.
- Eu l-am invitat cu familia.
- Eu am invitat familia.
În aceleaşi structuri derivate, determinantul prepoziţional poate

fi introdus numai prin cu, împreună cu, dacă acceptăm că împreună
cu = locuţiune prepoziţională.
[ vezi discuţia despre împreună cu, laolaltă cu/de locuţiune
prepoziţională, în gramatica tradiţională
adverb + prepoziţie în gramatica modernă.
Singura locuţiune prepoziţională = cu tot cu
Complementul sociativ se poate referi la:

Subiect : Zilele de toamnă au venit cu vânturi şi ploi.
Fratele meu a plecat cu tata la munte.
Complement: Pe Ionel l-am văzut ieri la film cu sora sa
Clasa de substituţie
a. NUME:
Substantiv: L-au trimis împreună cu trei colegi
A plecat fără însoţitori
Pronume: Am locuit laolaltă cu tine mai mulţi ani
Noi am venit cu toţii,
Numeral: Am plecat cu trei, dar m-am întors cu doi
NB: Aspectul negativ al complementului sociativ se exprimă cu
63
ajutorul prepoziţiei fără.

b. PROPOZIŢIE:- elemente de relaţie (pronume relative > cine, ce,
ceea ce, cît pronume nehotărâte > oricum, orice, oricît) precedate de
prepoziţia cu:
Se plimbă cu cine îi place.
A rămas cu ce i-au dat părinţii.
S-a întors cu câţi a plecat.
Călătoreşte cu oricine este om de treabă.
Pleca la drum cu orice i se dădea.
Mânca împreună cu cine îi ieşea în cale.

Construiți zece enunțuri în care să apară complemente de relație
realizate diferit. Analizați-le (morfo)sintactic.
11.2 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul de relație
Complement Complementul de relație e guvernat de un verb, adjectiv sau adverb

de relație față de care se află în relație de dependență unilaterală.
Exemple:
- Relativ la plecarea mea, te voi anunţa din timp;
- De discutat vom mai discuta;
- Asupra acestei probleme nu ne putem pronunţa;
- El este înalt de statură;
- Colegul meu este priceput la toate;
- Este roşu la faţă;
- Am primit un manuscris greu de descifrat;
- Aceasta este o problemă imposibil de rezolvat.
a. NUME
Substantiv precedat de prepoziţie/locuţiune prepoziţională:
Din punct de vedere al conţinutului, lucrearea este remarcabilă;
Pronume: Nu ne-am decis asupra lui;
Adjectiv: De prost, e prost;
b. ADVERB:
- De bine, e bine;
64
- Formal, are dreptate;

- Această societate este productivă sub raport economic;
a. VERB:
- la supin: De citit, am citit; Era priceput la socotit;
- la infinitiv: Era interesat în a caştiga cât mai mult.
Elemente de relaţie:
Prepoziţii: asupra, ca,de,în,la,cu,(cât), despre, din, după, pentru;
Grupări cvasilocuţionale: apropo de, cu privire la, din partea, din
punctul de vedere, în legătură cu, referitor la...etc.
Locuţiuni prepoziţionale: în ceea ce priveşte.
b. PROPOZIŢIE:
Conjuncţia să
Pronumele relative ce, ceea ce precedate de prepoziţia în sau la.
- Era interesat să înveţe;
- E neîntrecut în ceea ce face.

Construiți cinci enunțuri în care să apară complemente de relație
guvernate de centre diferite sub aspect morfologic. Analizați-le
(morfo)sintactic.

În loc de
rezumat
început.

65
Explicaţi de ce finanţele publice asigură însăşi funcţionarea statului?
1. D. S. L.: complement sociativ, complement de relație. 2001 – 2005.

66
Pozițiile sintactice de complement instrumental si de complement de agent

INSTRUMENTAL SI DE COMPLEMENT DE AGENT
Cuprins Pagina

12.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul
instrumental..................................................................................................... 68
12.2 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul de
agent………..................................................................................................... 69
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12…………………………...... 70
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12……………………………………… 70
67
 sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul

instrumental;
 sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul de
agent.
12.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul instrumental
Complement Complementul instrumental are ca termen regent un verb,

instrumental interjecţie, pred, adjectiv.
Exemple:
- Scrie cu stiloul;
- Plecând cu avionul ajungem repede;
- Azi am lecţie de cântec la pia;
- Hai cu maşina;
- Frumuseţe inexprimabilă prin cuvinte.
a. NUME în Dativ cu prepoziţie:
- Substantiv: A reuşit datorită muncii depuse;
- Pronume: Mulţumită vouă am reuşit.
b. NUME în Acuzativ cu prepoziţie:
- Substantiv Vedem cu ochii şi auzim cu urechile;
- Pronume Primit plicul prin el;
c. VERB la: infinitiv: Şi-a format o cultura solidă prin a citi
zilnic;
gerunziu: Maşina ia viteză apăsând pe
accelerator;
Prepoziţiile cu, din fără, în, prin, după, la, datorită mulţumită
În construcţiile de tipul:
- Fierul se topeşte cu ajutorul căldurii;
- Prin intermediul lui am comunicat;
- Pe baza eforturilor depuse am caştigat.
Elementele cu ajutorul, prin intermediul, pe baza NU sunt

locuţiuni prepoziţionale, ci sunt complemente instrumentale
realizate prin substantive precedate de prepoziții, iar căldura, lui,
68
eforturilor sunt atribute.

a. PROPOZIŢII
Pronumele relative ce, cât, ceea ce precedate de prepoziţiile
cu,din:
Cu ce mi-ai trimis, cu ce am avut eu, am reuşit.
Cu câtă putere ai, poţi ajunge cineva;
Trăia din ceea ce îi rămânea de la alţii.
Construiți zece enunțuri în care să fie ocurente diferite realizări ale
complementului instrumental?
12.2 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul de agent
Complement de Complementul de agent se caracterizează prin gruparea

agent prepoziţională DE CĂTRE şi prin valoarea pasivă a elementului
regent, care poate fi:
Verb la diateza pasivă: Propunerea aceasta a fost făcută de tine
La diateza reflexiv – pasivă: Plecarea în excursie s-a hotărât de
întreaga clasă;
Un participiu ( adjectivizat): Cad frunzele bătute de vânt
Scrisoarea trimisă de tine m-a
bucurat.
a. SUBSTANTIV precedat DE (CĂTRE)
b. PRONUME precedat de DE (CĂTRE)
c. PROPOZIŢIE
Pronume relative: cine, cât, ceea ce;
Pronume nehotărâte: oricine, oricât precedate de DE (CĂTRE).
Exemple:
- Lupta a fost caştigată de cine a fost mai puternic.
- Se va trimite de către oricine doreşte câte o piesă.
- El a fost apreciat de câţi l-au cunoscut.
69

Construiți cinci enunțuri în care să apară completive de agent
introduse prin elemente de relație diferite.

În loc de
rezumat
început.


nr. 12.
Complementul instrumental: definiție, particularități, exemple.
1. D.S.L.: complement instrumental, complement de agent 2001 –

2005.
70
Pozițiile sintactice de complement circumstanțial de cauză și de complement circumstantial de scop

CIRCUMSTANȚIAL DE CAUZĂ ȘI DE COMPLEMENT
CIRCUMSTANTIAL DE SCOP
Cuprins Pagina

circumstanțial de cauză.................................................................................... 72
circumstanțial de scop...................................................................................... 72
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13…………………………… 77
71
Limba română contemporană.

circumstanțial de cauză;
circumstanțial de scop.
13.1 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul circumstanțial

de cauză
Complement Complementul circumstanţial cauzal este o poziție sintactică aflată

circumstanțial în dependenţǎ unilateralǎ faţǎ de un regent verbal (Din neatenție, a
de cauză greşit) sau adjectival (Bolnav de tristeţe, a început a scrie).
- substantive/pronume/numeral precedat de prepoziţii/locuţiuni
prepoziţionale:
Nu putea sǎ înainteze de mulţime
“Şi pentr-o vorbǎ rea ce-i spui/El toatǎ ziulica lui/Munceşte
supǎrat”
“Din pricina mea, s-a supǎrat.”
2. Adjective, precedate de prep. DE:
“(…) şi-i sfârâia gâtlejul de flǎmând ce era”
“Se juca cu baloturile plesnind de incǎrcate(…)”
3. Adverbe precedate de prep. DE:
“De încet ce vorbeşte n-o aud”
4. loc. adverbiale DE ACEEA/DE ASTA/PENTRU ACEEA/D(E)-
AIA:
“Pentru aceea n-a venit, pentru ca s-a supǎrat”
“De aceea nu a plâns, pentru cǎ s-ar fi fǎcut de râs”
5. verb la gerunziu:
“Luptându-se cu o repede boalǎ de piept(…) se decise a porni la
Constantinopol ca sǎ obţinǎ voia de a se reîntoarce la cǎminul
pǎrintesc”
“Intarziind, nu a mai intrat la curs”
6. verb la infinitiv perfect ( livresc şi nerecomandabil):
Era furios pentru/de a nu fi reuşit.
Circumstanțialul de cauzǎ se introduce prin:
Prepoziţiile: DE, DIN, PENTRU, DINTRU, DATORITÃ:

“M-au trimis(…) din greşealǎ”
“Cum sǎ moarǎ stupid, ca prostii, dintr-o ambiţie a cuiva, acum în
72
plinǎ amiazǎ”
“Ipate(…) era mahnit pentru pierderea lui chirica’
“Datorita perseverentei, a reusit”
Locuţiunile prepoziţionale: DIN PRICINA, DIN PRICINA DEDIN

CAUZA, DIN CAUZA DE, PE MOTVUL, PE MOTIV DE:
“Pe motivul absenţelor, a fost exmatriculat”
NB: Secvenţele din cauza, pe motivul etc. au fost considerate:

a. Locuțiiuni prepoziționale (în GLR, vol II, 1966)
b. Prepoziție+substantiv/cu f.s de c.c. cauzǎ (în gramatica
tradițională M. Avram, iar în gramatica modernǎ, Gabriela Panǎ –
Dindelegan)
Mai rar, prepoziţiile CU, ÎNLA, PESUB, caz în care se adaugǎ

nuanţe locale,temporale, modale, etc:
“Eu mǎ las puţin cǎ mi-a trecut ciolan peste ciolan, cu nunta
voastrǎ”
“La blânda ta mustrare simt glasul cum îmi seacǎ”
“Începe a face un tǎrǎboi, de s-a sculat toatǎ ograda în gura lui”
“Trupul tǎu se va gârbovi sub bǎtaie”
7. Propoziţii cauzale:
Propriu – zise= exprimǎ numai cauza;
Condiţionale= exprimǎ cauza pentru care locutorului i se pare
imposibilǎ realizarea acţiunii din regentǎ (au, astfel, şi o nuanţǎ
condiţionalǎ); apar în construcţii interogative ( ;de cele mai multe
ori, retorice) sau exclamative:
Dacǎ eşti bolnav, cum o sǎ vii mâine?
Indirecte: “Scoalǎ-te,(cǎ) doar nu eşti bolnav”
Se introduc prin:
a. conjuncţiile: CÃ, CÃCI, DEOARECE, FIINDCÃ, ÎNTRUCÂT,
CUM, DACÃ, UNDE, CÂND:
“Dar dumneata de unde eşti, cǎ nu-mi pari de aici?”
“Hai, ia daţi-vǎ deoparte, mai pǎcǎtosilor, cǎ numai aţi crâmpotit
mâncarea”
“Nu putem scoate butca din noroi, cǎ e grea”
“Cum nu mai erau decat vreo sutǎ de metri pânǎ acasǎ, Grigore
coborâ, plǎti şi continuǎ pe jos”
“M-am gândit cǎ unde e aproape cu casa şi era spre searǎ,vrea sǎ
se scalde şi ea”
Când ştiai cǎ nu ai sǎ vii, de ce m-ai pus sǎ te aştept?”
Dacǎ eu sunt tânǎr si sǎrac, singur cu muierea, voi trebuie sa fiţi
nişte hoţi?”
b. locuţiunile conjuncţionale: DIN PRICINÃ CÃ, DIN CAUZÃ CÃ,
73
PENTRU CÃ, DE VREME CE, DIN MOMENT CE, DE BINE CE,

DE BINE CÃ, DE CE PENTRU CE, O DATA CE:
NB: Secvențele din cauzǎ că, din cauza că au cunoscui o dubla

interpretare:
- loc. conjuncționale ( cf. gram. tradiţională)
- prep.+subst/f.s de c.c.cauzǎ + CÃ+ ATRIBUT (cf.G. Panǎ-
Dindelegan).
“Din moment ce lucrurile au ajuns pânǎ aici, cum crezi cǎ se mai
poate schimba ceva?”
“ Şi de vreme ce este aşa, iatǎ, fǎgǎduise a nu iubi niciodatǎ”
“Copilul sǎ trǎiascǎ şi sǎ se venture în lumea asta, o datǎ ce a
scǎpat cu bine de la datoria şcolii”( C.C.Cz cu nuanţa temporalǎ)
“De bine ce/cǎ m-ai salvat ieri, astǎzi vreau sǎ te ajut şi eu”
“Cǎ eu pentru cǎ-s negruţǎ/La nimic n-oi fi draguţǎ”
“De ce m-ai ajutat ieri, astǎzi te ajut şi eu”.
NB: Urmǎtoarele secvenţe nu reprezintǎ locuţiuni conjuncţionale şi,

implicit, nu introduc cauzale:
DAT FIIND CÃ= dat fiind(d pasivǎ C.C.CZ) + CÃ+ SB
PENTRU ACEEA CÃ= pentru aceea + CÃ +ATR
DIN CAUZA FAPTULUI CÃ=din cauza faptului/din cauza
+faptului +CÃ +ATR
IN IDEEA CÃ= în ideea + CÃ + ATR
AVÂND ÎN VEDERE CÃ= având în vedere( locuţiune verbalǎ)
+CÃ +CD
FAPTUL CÃ= faptul+ CÃ+ ATR

Construiți cinci enunțuri unde să fie ocurente circumstanțiale
cauzale introduse prin conectori diferiți. Analizați sintactic
enunțurile.
13.2 Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru complementul circumstanțial

de scop
Complementul Complementul circumstanţial de scop (final) este o poziție sintactică

circumstanţial aflată în dependenţă unilateralǎ faţǎ de un regent verbal (“Am venit
de scop (final) pentru a discuta”) sau interjecţional (“Hai la cumpǎrǎturi”).
74
1. substantive/pronume/numeral, precedat de prepoziţii/locuţiuni
prepoziţionale:
“Am consultat pentru aceasta toate dicţionarele noastre”
1. verbe la supin sau infinitiv, precedate de prepoziţii( mai ales
pentru, dupǎ, spre):
“(…) plecase în petit”
“Tuâi spre a-şi drege glasul”
“I am strigat ceva, la întâmplare,(…), pentru a-i strǎmuta gândul”
2. verb la infinitiv fara prepoziţie(învechit şi regional):
N-am venit a cerşi”
3. locuţiunea adverbialǎ de asta, de aceea (eventual cu prepoziţia
PENTRU):
“De aceea am venit, ca sǎ ne întâlnim”
“De asta ne-am adunat, ca să discutǎm”
NB: Grupǎrile de asta, de aceea, d-aia se aflǎ la limita dintre
îmbinǎrile libere şi locuţiuni (în GLR, 1966, Vol II sunt considerate
locuţiuni adverbiale; la fel, M Avram şi Guţu – Romalo; însǎ G Panǎ
– Dindelegan preferǎ sǎ le interpreteze drept grupǎri libere, cu
structura: pronume demonstrativ cu valoare neutrǎ, precedat de
prepoziţie).
Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale utilizate în realizarea

circumstanţialului final sunt:
a. Prepoziţii: DUPÃ, ÎN, LA, SPRE, PENTRU, ÎNTRU:
- “Cutreiera intinderile(…), cu puşca dupǎ vânat.”
- “O vulpe rǎu stricǎtoare/Ducându-se în vânǎtoare.”
- “(…) cutreiera lumea dupǎ plǎcerile ei..”
- “Eu, pentru a scǎpa, rǎspunsei <<da>>”
- “(…) desese-ntr-o parte perdeaua de la fereastrǎ, spre a se uita
cum luna apunea in râu.”
- “Ieşiră în poartǎ întru întâmpinarea domnilor.”
b. Locuţiuni prepoziţonale: ÎN VEDEREA, ÎN SCOPUL (DE), CU
SCOPUL (DE), ÎN/CU INTENŢIA (DE), ÎN IDEEA(DE):
- “I-a convocat în vederea sedinţei festive”
- “A venit cu scopul de a cerceta mersul lucrurilor”
NB: Secvenţele în/cu scopul (de), în/cu scopul (de), în ideea (de)
sunt considerate:
- loc prep. = în gramatica tradiţionalǎ( GLR, M Avram)
- prep + substantiv(cu f.s de CCFINAL)= în gramatica
structuralş( G Ciompec-LRC, 1985).
NB: Secvenţele în acest scop, în aceeaşi idee etc sunt interpretate

numai în GLR, (Vol II, 1966) drept locuţiuni adverbiale, în vreme ce
în celelalte lucrǎri de specialitate (tradiţionale sau moderne) apar
75
drept grupări libere: în scop = prep. + subst./cc,scop, acest=adjectiv

demonstrativ/atribut.
1. Propoziţie introdusǎ prin:

Conjuncţiile: SÃ, CA SÃ, CA SÃ (se recomandǎ de obicei evitarea
ei- cf Mioara Avram), DE=pentru finale pozitive:
- “Ştefan – Vodǎ (…) a dat moşneaguli câţiva leişori acolea sǎ-şi
împace nevoia”.
- “Jupânul, ca sǎ-l îmbǎrbǎteze i-a dat un pumn in ceafǎ”.
- “O rup la sǎnǎtoasa de se ascund in desişul pǎdurii”.
Locuțiunile conjuncţionale: PENTRU CА(…) SÃ, CÃ DOAR, CÃ

DOAR – DOAR, CÃ DOAR DE, DOAR DE, DOAR SÃ pentru
finalele pozitive; NU CUMVA SÃSÃ NU CUMVA SÃ,(PENTRU)
CA NU CUMVA SÃ, NU CARE CUMVA SÃ = pentru finalele
negative:
Nu era ziua în care (…) sǎ nu fi mers mǎcar de zece ori la straturi
pentru ca sǎ vadǎ dacǎ nu erau rǎsǎrite seminţele.”
“Se ţineau dupǎ el ca doar/ca doar de/doar de vor câştiga ceva.”
“Muncea în dreapta şi în stânga, cǎ doar-doar a încǎleca pe
nevoie.”
“Pantelimon era soldat (…) şi se purta ca o fatǎ sǎ nu fie cumva
pedepsit.”
“(…) urcând încet, ca nu cumva trupurile înlemnite sub cǎşti sǎ se
prabuşeascǎ.
Adverbul DOAR, devenit, prin conversiune, conjuncţie:

“Se ţineau dupǎ el, doar vor cǎpǎta ceva”
Pronume relative, precedate de prepoziţii ca dupǎ, pentru:

“S-a dus dupa ce avea de cumparat’
NB:
1. Drept corelative se folosesc, în regentǎ, adverbele anume, într-
adins sau loc.adv. de aceea, de asta,d(e)-aia, pentru aceea:
2. “Boierii de la noi anume au zidit munţii aceia negri, pentru ca sǎ
nu vedem ce-i dincolo.”
2. Secvenţele cu gândul sǎ…, cu intenţia sǎ…, cu/în scopul sǎ…, în
vederea sǎ…, sunt interpretate:
În GLR, Vol II,1963, drept locuţiuni conjuncţionale
În M Avram (1985 – Gramatica pentru toţi, pag. 354) şi în

gramatica modernǎ, drept îmbinǎri libere
(prep+subst+sǎ+atributivǎ).
76
3. A nu se confunda propoziţia opoziţionalǎ cu una finalǎ:

“Ne depǎrtǎm în grabǎ de acest spectacol înfiorator, pentru ca sǎ
dǎm de altul şi mai crunt”=falsǎ finalǎ, în fapt: opoziţionalǎ;
Practic, opoziţionala este incorect interpretatǎ şi ca o condiţionalǎ, o

temporalǎ sau o localǎ:
- false condiţionale:”Îşi fǎcu socoteala cǎ dacǎ glontele putea fi o
glumǎ, apoi incendiul e un râs sinistru”(opoziţionalǎ);
- false temporale: “Centru oraşului e compus din case mari şi
frumoase, când/pe când/în vreme ce/(pe) câtǎ vreme periferia e
plinǎ de bordeie”;
- false locale: “Unde pâna atunci fusese linişte, acum era totul un
calvar”(unde= conjuncție, nu adverb relativ);
“De unde pânǎ mai ieri era un necunoscut, astǎzi
este o celebritate” (de unde= loc. conj).

Construiți cinci enunțuri unde să fie ocurente circumstanțiale finale
introduse prin conectori diferiți. Analizați sintactic enunțurile?

În loc de
rezumat
început.


nr. 13.
Complementul circumstanțial de cauză: definiție, particularități,

exemple.
77
1. D. S. L.: complement circumstanțial de cauză, complement

circumstanțial de scop, 2001 – 2005.
2. Guţu Romalo Valeria, Sintaxa limbii române.Probleme şi
interpretări, E. D. P., Bucureşti, pag. 192 – 194, 1973.
78
Sugestii si recomandări pentru analiza sintactica
SUGESTII SI RECOMANDĂRI PENTRU ANALIZA

SINTACTICA
Cuprins Pagina

14.1 Înţelegerea etapelor analizei sintactice ale unui text…………………… 80
14.2 Înțelegerea criteriilor formale de identificare a funcțiilor sintactice…… 83
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14…………………………….. 85
79
 inţelegerea etapelor analizei sintactice ale unui text;

 ințelegerea criteriilor formale de identificare a funcțiilor sintactice.
14.1 Înţelegerea etapelor analizei sintactice ale unui text
Etapele Etapele analizei sintactice ale unui text sunt următoarele:

analizei 1. Citirea cu atenţie a textului.
sintactice ale
unui text 2. Identificarea elementelor de relaţie cu relevanţă la nivelul de
analiză ales (conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale conjuncţii şi
locuţiuni conjuncţionale subordonatoare specifice sau nespecifice
pronume relative adverbe relative adjective relative pronume relativ-
interogative adjective relativ- interogative adverbe relativ- interogative
pronume/adjective/adverbe nehotărâte cu valoare relativă).
N.B. Elementele de relaţie coordonatoare se marchează prin bare

verticale iar cele subordonatoare se încercuiesc.
3. Identificarea predicatelor şi sublinierea lor cu două linii.
N.B. a) Identificarea elementelor de relaţie este o etapă premergătoare

identificării predicatelor dat fiind faptul că se întâlnesc frecvent
enunţuri în care unele centre predicative sunt eliptice iar elementul de
relaţie devine astfel un indice extern de predicaţie.
Ex: Spune-mi und √pleci

cân cu √pleci /şi/
pleci. e d cine
↓ ↓ ↓
adverb relativ interogativ adverb relativ interogativ pronume relativ
interogativ + “cu”
c. Identificarea predicatelor nu se opreşte la simpla recunoaştere a

centrelor predicative prezente în text, ci implică şi readucerea în
structura de suprafaţă a predicatelor eliptice (cele prezente în structura
de adâncime).
NB: Realizatorii (realizările posibile ale unei anumite funcţii sintactice)

poziţiei sintactice predicat sunt:
80
- verb la mod personal (realizare definitorie).
Excepţie: Un verb la mod nepersonal deşi, ca regulă generală, nu poate

ocupa funcţia sintactică de predicat, actualizează totuşi această funcţie
sintactică în următoarele două situaţii :
- infinitivul cu valoare de imperativ ( a nu se rupe florile)
- infinitivul ocurent în construcţiile RELATIVE INFINITIVALE ( nu e
ce face nu are ce face nu are cine mă ajuta la gramatică ) :
VERB REGENT + a fi / a avea + PRONUME / ADVERB RELATIV +
INFINITIV.
- interjecţie predicativă( parte de vorbire neflexibilă)
Ex: Uite-l pe Ion.

- predicat interjecţional
- adverb predicativ
NB: În analiză, adverbele predicative se identifică prin apelul la testul

introducerii copulativului a fi. Astfel, dacă este imposibilă introducerea
în enunţ a copulativului “a fi”, atunci avem a face cu un adverb
predicativ. În schimb, dacă nu este posibilă introducerea copulativului
“a fi”, avem a face cu un adverb de mod cu funcţia sintactică de nume
predicativ:
(√ Este) Sigur că va veni < E sigur că va veni => sigur =
adverb de mod cu funcţia sintactică de
nume
predicativ
Desigur că va veni => desigur = adverb cu funcţia sintactică de
predicat ( adverb predicativ ).
NB: Elemente inventariate ca adverbe predicative / adverbe de mod cu

funcţia sintactică de nume predicativ prezintă următoarea omonimie
morfosintactică :
a) când sunt izolate prin pauză / virgule de restul enunţului şi nu se află
în vecinătatea unei conjuncţii subordonatoare ( în general că / să ), ele
sunt semiadverbe ( adverbe de mod fără funcţie sintactică ) aflate în
relaţie de supraordonare ( incidenţă ) faţă de restul enunţului.
Exemplu: El vine poate / sigur / probabil / desigur mâine.
b) când nu sunt izolate prin pauze / virgule de restul enunţului şi nici nu

sunt urmate de o conjuncţie subordonatoare, atunci ele sunt adverbe de
mod cu funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod.
Exemplu: El vine sigur mâine.

Poate vine mâine.
Cert vine mâine.
81
c) Când nu sunt izolate prin pauze / virgule de restul enunţului dar se

află în vecinătatea directă a unei conjuncţii subordonatoare, atunci ele
sunt fie adverbe predicative, fie adverbe de mod cu funcţia sintactică de
nume predicativ în funcţie de incompatiblitatea / vs / compatiblitatea
faţă de copulativul “a fi “.
4. Segmentarea textului în propoziții și numerotarea acestora, în

baza principului conform căruia vor exista tot atâtea propoziții câte
centre predicative (inclusiv cele eliptice) există.
5. Identificarea propoziţiei / propoziţiilor principale, dat fiind că în

interiorul său se află în mod obligatoriu un termen regent pentru
eventualele enunţuri aflate în relaţie de dependenţă.
NB: O propoziţie principală nu are nici în structura de suprafaţă nici în

cea de adâncime elemente de relaţie subordonatoare.
Substituirea enunţului propoziţional aflat în relaţie de dependenţă

printr-o parte de vorbire cât mai apropiată de o anumită realizare
definitorie sau alta. De obicei, se recuge iniţial la nehotărâtele de tipul
ceva, cineva, cânva etc.
NB: În analiza sintactică nu operăm cu enunţuri propoziţionale, ci

întotdeuna ele sunt substituite prin realizări de tip parte de vorbire, dat
fiind că propoziţia nu constituie pentru nici una dintre funcţiile
sintactice admise o realizare definitorie, ci una dintre realizarile
posibile.
7. Identificarea termenului regent aflat în propoziţia principală, prin

apelul la testul omisiunii sau testul substituţiei cu zero.
8. Identificarea tipului de relaţie sintactică prin relevarea trăsăturilor

distinctive manifestate în enunţul analizat.
9. Identificarea funcţiei sintactice, pe baza tipului de relație,

termenului regent, conectorului.
82
14.2 Înțelegerea criteriilor formale de identificare a funcțiilor sintactice
Tabel Nr.
Funcţie
Test formal de
recapitulativ sintactică Realizare definitorie
crt. identificare
pentru funcțiile
sintactice substituţia cu verb la
1 Predicat verb la mod personal
mod personal
pronume personal la
2 Subiect testul acordului
nominativ
pronume personal la
testul dublării (în
acuzativ caz impus prin
poziţia antepusă) printr-
Complement recţiune de către verb în
3 o formă neaccentuată de
direct structura complementului
pronume personal sau
direct „pe” este morfem
reflexiv la acuzativ
analitic de caz acuzativ.
pronume personal la dativ testul dublării (în
caz impus prin recţiune de poziţia antepusă) printr-
Complement
4 către centrul verbal. o formă neaccentuată de
indirect
N.B. Sunt excluse pronume personal sau
realizările prepoziţionale. reflexiv la dativ
prepoziţie impusă de către
centrul verbal + nominal
la Ac/D/G (caz impus prin
recţiune de către
prepoziţie).
N.B. Regentul este
testul înlocuirii
Complement obligatoriu un centru
5 prepoziţiei / regimului
prepoziţional verbal/adjectival/adverbial
prepoziţional
cu regim prepoziţional. El
se construieşte obligatoriu
cu o anumită prepoziţie în
detrimentul tuturor
celorlalte (a se teme +
de ...)
1. testul de identificare
a verbului copulativ (a
se vedea tiparele
adjectiv la nominativ,
Nume sintactice).
6 ocurent
predicativ 2. testul acordului
structură nederivată
adjectivului cu
nominalul – subiect (în
gen şi număr).
7 Element adjectiv la nominativ, 1. testul structurii
predicativ ocurent ăntr-o structură derivate.
suplimentar derivată 1. testul acordului în
Cazul Nominativ este gen şi număr pentru
impus prin recţiune de adjectiv.
83
către verbul din structura

de bază nu din cea
derivată.
adjectiv în dependenţă
testul prezenţei
8 Atribut unilaterală faţă de un
regentului nominal
centru nominal
nume la acuzativ aflat în
Complement dependenţă unilaterală testul dependenţei
9
secundar faţă de un centru verbal complexe
tranzitiv
Complement testul substituţiei prin
10 circumstanţial CUMVA „cumva”
de mod
11 circumstanţial UNDEVA „undeva”
de loc
12 circumstanţial CÂNDVA „cândva”
de timp
substituţia prin „de ce”
Complement (conform V.G.Romalo)
13 circumstanţial substituţia cu „din
de cauză cauza”/”din cauză
că”/”fiindcă”/”întrucât”.
- substituţia prin „de ce”
Complement
(conform V.G.Romalo)
14 circumstanţial
substituţia cu „în
de scop
scopul”
15 CÂTVA
cantitativ „câtva”
Complement
16 circumstanţial conector specific ÎNCÂT
consecutiv
Complement conector specific DEŞI, substituţia cu „în ciuda
17 circumstanţial CU TOATE CĂ faptului că”
concesiv
Răspunsul la test se găseşte la pagina 85

În loc de

început.
84

învăţare Nr. 14 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.
Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită

cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 14.
Pană Dindelegan Gabriela, Teste de limba română, Editura Humanitas,

2000, ediţia a 3-a (revizuită în conformitate cu DOOM2).
85
Bibliografie

BIBLIOGRAFIE
1. Coteanu Ion, (coord.), LRC. Fonetică. Fonologie. Morfologie, EDP, București.
2. Dicționar de științe ale limbii, Editura Nemira, 2005, 1985.
3. Guţu Romalo Valeria, Sintaxa limbii române, Probleme şi interpretări, EDP,
Bucureşti 1973.
4. Guțu Romalo Valeria, (coord), Gramatica limbii române (GALR), Editura
Academiei Române, București 2005 – 2008.
5. Pană Dindelegan Gabriela, Teorie și analiză gramaticală, Editura Coresi, București,
1992 – 1994.
6. Pană Dindelegan Gabriela, Sintaxa grupului verbal, Editura Aula Brașov, 1999.
7. Pană Dindelegan Gabriela, Teste de limba română, Editura Humanitas, 2000, ediţia
a 3-a (revizuită în conformitate cu DOOM2).
8. Pană Dindelegan Gabriela, Elemente de gramatică. Dificultăți, controverse, noi
interpretări, Humanitas Educational, București, 2003.
9. Pană Dindelegan, Gabriela (coord) 2010, Gramatica de bază a limbii române
(GBLR), Editura Academiei Române, București, 2010.
86
Limba română contemporană.Sintaxa

II.9.Limba Romana Contemporana - An II, Sem II - Fulea Mihaela

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

II.9.Limba Romana Contemporana - An II, Sem II - Fulea Mihaela

Uploaded by

Document Information

Original Description:

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

II.9.Limba Romana Contemporana - An II, Sem II - Fulea Mihaela

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Universitatea OVIDIUS Constanţa

Limba română contemporană

1 POZIȚIA SINTACTICĂ PREDICAT 10

2 POZIȚIA SINTACTICĂ SUBIECT 15

3 POZIȚIA SINTACTICĂ NUME PREDICATIV 19

4 POZIȚIA SINTACTICĂ (ELEMENT) PREDICATIV

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4 27

5 TIPURI DE CONSTRUCȚII CU (ELEMENT) PREDICATIV

6 POZIȚIA SINTACTICĂ OBIECT DIRECT 35

7 POZIȚIA SINTACTICĂ OBIECT SECUNDAR 41

8 POZIȚIA SINTACTICĂ OBIECT INDIRECT 45

9 POZIȚIA SINTACTICĂ OBIECT PREPOZIȚIONAL 50

CIRCUMSTANȚIAL DE CAUZĂ ȘI DE COMPLEMENT 71

Limba română contemporană

Cursul de L. R. C. Sintaxă îți propune o descriere sistematică și

Spor la învăţat şi succes!

Unitate de învăţare Nr. 1

POZIȚIA SINTACTICĂ PREDICAT

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1………………………………………..... 11

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

 ințelegerea noțiunii sintactice de predicat, prin recursul la axa

1.1 Înțelegerea noțiunii sintactice de predicat, prin recursul la axa sintagmatică

Predicat La nivel sintagmatic, predicatul este poziţia sintactică având ca

Spre deosebire de gramatica tradiţională, unde se opera distincţia

La nivel paradigmatic, predicatul acceptă următoarele realizări:

N. B. Construcţiile relative infinitivale sunt unităţi complexe care se

realizează în dependenţă de verbele a avea sau a fi şi care au în

a avea/a fi + pronume relativ/adverb relativ + verb la infinitiv

Aceste construcţii sunt considerate, în Gramatica Limbii Române

Limba română moşteneşte această structură din latină, unde

În limba latină, paralel cu această construcţie, mai există una în care

În limba română, această grupare a fost abandonată, verbul

În toate situaţiile din limba latină, infinitivul apărea în calitate de

Deşi construcţiile relative infinitivale sunt recunoscute ca de toţi

este analizată apoi din pespectiva funcţiei sintactice a fiecărui

q În gramatica modernă, se ajunge la concluzia că o construcţie

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieti răspusul in spatiul liber din chenar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 14.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos,

Predicatul: particularități sintagmatice.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

A se consulta cursul și bibliografia.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

1. D. S. L.: predicat, 2005.

Unitate de învăţare Nr. 2

POZIŢIA SINTAXĂ SUBIECT

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2…………………………………………… 16

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

 recunoașterea principalelor trăsături sintagmatice și paradigmatice

2.1 Recunoașterea principalelor trăsături sintagmatice și paradigmatice ale

Subiect La nivel sintagmatic subiectul se defineşte drept poziţia sintactică

Spre deosebire de definiţia tradiţională (subiectul este partea de

De asemenea definiţia permite demonstrarea faptului că un