Andra Soceanu

Introducere Ideea prezentei lucrări survine în urma discuției recente despre necesitatea cotelor de gen la nivelul partidelor. Pusă în context european consider ca este de interes o raportare la un cadru mai larg, la Parlamentul European, prin patidele care s-au expus in cadrul alegerilor europarlamentare din 2014. Este interesant de observat cum a imbrațișat Parlamentul Romaniei ideea reprezentarii de gen și cum a ales să o priveasca Parlamentul European care are în componență mai mulți mebrii, deci mai multe perspective, evident, mai greu de controlat. Este egalitatea de gen o valoare internațională mai presus de una națională? Pe parcursul lucrării voi încerca să raspund acestei chestiuni. Lucrarea mea are ca scop evidențierea unei comparații între cele mai importante partide din România care au participat la alegerile europarlamentare din 2014. De ce ar trebui sa existe cotele de gen? In general, există două argumente care sunt des amintite în favoarea unei reprezentări echilibrate a femeilor şi bărbaţilor în politică. Argumente care sunt ușor subînțelese într-o societate care tinde să evolueze. Unul ţine de domeniul dreptăţii: femeile reprezintă jumătate din populaţie, deci ar trebui să fie aproximativ egale ca număr în rândul reprezentanţilor politici. Faptul că nu se întâmplă aşa se explică prin existenţa unei discriminări intenţionale şi structurale şi alte bariere derivate din aceasta, cum ar fi standardele masculine după care au fost create regulile de reprezentare politică, lipsa parteneriatului în domeniul familial, etc. Cel deal doilea argument este acela că femeile au interese, nevoi şi preocupări comune care provin din experienţele lor specifice şi care sunt tratate neadecvat de politica dominată de bărbaţi. De exemplu, feministele au arătat că experienţe precum sarcina, nasterea, avortul, ciclul menstrual, lăuzia, alăptarea împărtăşite exclusiv de femei, au fost şi sunt supuse controlului politic de către decidenţi exclusiv sau majoritar bărbaţi. Acelaşi lucru se întâmplă cu experienţele prin care trec în principal femeile, cum ar fi îngrijirea (copiilor, vârstnicilor, bolnavilor), violenţa domestică, violul, hărţuirea sexuală, prostituţia, exploatare sexuală, etc. Practic, netraind aceste experiente este imposibil sa iei decizii în legatură cu ele. Daca nu treci printr-o experiență nu poți sa ti-o asumi, poți cel mult să ematizezi cu ea. Necesitatea de a reglementa aceste aspecte a survenit ca urmare a presiunilor făcute de feminismul valului al II-lea al cărui slogan a fost " ceea ce este personal este politic ". " " În When Are Interests Interesting " , teoreticiana liberală Virgina Sapiro arată că femeile au legitimitatea de a pretinde reprezentare politică în baza intereselor lor de gen, dincolo de interesele specifice derivate din diviziunea muncii şi stratificarea vieţii publice. Însă atrage atenţia că perceperea femeilor ca grup nu înseamnă automat că ele se identifică astfel şi că au conştiinţa unor interese diferite de ale bărbaţilor. Pentru ca un sistem politic să reprezinte grupuri sociale sub-reprezentate, acestea trebuie să dezvolte o conştiinţă şi un activism politic bazat pe această noua conştiinţă ca grup. " În România, prezenţa în viaţa politică a femeilor a scăzut dramatic după revoluţia anticomunistă din decembrie 1989. În ultimii zece ani ai regimului dictatorial, în organismul legislativ unicameral reprezentat de Marea Adunare Naţională, femeile ajunseseră să depăşească procentul de 30%, în schimb în primele Parlamente postcomuniste ele nu au mai atins nici 5%. Comunismul care marsa