Tendințe actuale în științele umaniste: lucrările conferinței doctoranzilor umaniști din consorțiul Universitaria: Timișoara, 9-10 octombrie 2020, 2021
In this study I have described the role that Dimitrie Negel (1890-1969)
fulfilled as marshal of t... more In this study I have described the role that Dimitrie Negel (1890-1969) fulfilled as marshal of the Royal Court of Romania during the last four years of the reign of king Michael (1944-1947). The marshal of the Palace, the highest dignitary of the Royal Court, had, among his numerous duties, the function of being an intermediary between the sovereign and state authorities. In this capacity, Negel (who was also the administrator of the Crown Domain since 1942) played a key role as a political advisor to the monarch, influencing His Majesty’s decisions in a time when the country found itself under Soviet occupation. Negel’s activity, especially his contacts with Western diplomats, came under close scrutiny by the Communist-controlled special services and, after the Royal Strike, his replacement was demanded by the pro-Soviet government. Supported by the traditional Democratic parties, Negel managed to keep his post until the very end of the monarchy. After the forced abdication of king Michael in 30th December 1947, Negel was responsable for the preparations made in order for the king, the queen-mother and a small entourage (including himself) to leave the country in what became a long-time exile.
România se distinge între monarhiile din estul Europei care au devenit republici prin faptul că, ... more România se distinge între monarhiile din estul Europei care au devenit republici prin faptul că, la București, fosta familie regală suverană se bucură de un statut cu totul aparte. Dacă, în primii ani ai tranziției, tema revenirii la monarhie era văzută ca o „armă politică” împotriva puterii, după victoria Convenției Democratice din 1996, autoritatea simbolică a regelui Mihai a fost pusă în slujba integrării euro-atlantice - inaugurând o stare de fapt pe care o numim „regalitatea în republică”, care a culminat cu inițiativa din anul 2016 de a se înființa, în republică, o instituție a Casei Regale.
As one of Eastern Europe’s monarchies that became republics, Romania gave its former royal family a special status like no other. While in the first years of the post‑communist transition, the idea of restoring the monarchy was seen as an opposition theme used against the government, after the victory of the Democratic Convention in 1996, King Michael’s symbolic authority was used to back up Romania’s integration into NATO and the EU, the Romanian state beginning to treat the former sovereign and his family in a way that we call „being royal in a republic”.
La 10 mai 2008, regele Mihai, fostul suveran al României, a creat două decorații dinastice și le-... more La 10 mai 2008, regele Mihai, fostul suveran al României, a creat două decorații dinastice și le-a acordat unui grup de devotați în timpul unei ceremonii publice. De atunci, decorațiile Familiei Regale a României (patru medalii și două ordine dinastice) au fost acordate unor aproape 500 de persoane și 100 de entități. Demnitari români și străini, ofițeri activi și instituții publice au acceptat onoruri regale în timp ce statul s-a dovedit perfect tolerant iar presa națională a încurajat ideea că «decorațiile regale» sunt în mod egal valoroase, din punct de vedere simbolic, cu cele conferite de statul român. În studiul nostru vom studia decorațiile regale de astăzi, oferind o perspectivă comparativă cu alte «fontes honorum» regale în fostele monarhii europene.
On 10 May 2008, King Michael, the former sovereign of Romania, created two dynastic medals and awarded them to a group of loyalists during a public ceremony. Since then, the Romanian Royal Family’s decorations (consisting today of four medals and two dynastic orders) were bestowed upon a total close to 500 individuals and 100 organisations. National and foreign dignitaries, active military officers and public institutions accepted royal honours while the state proved perfectly tolerant and the national press entertained the idea of “royal decorations” being equally valuable, from a symbolic standpoint, as those conferred by the state. In our study we will examine Romania’s contemporary royal honours, providing a comparative perspective with other royal “fontes honorum” in Europe’s former monarchies.
Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, 2023
Dan Cernovodeanu (1921-1999), a Romanian historian well known for his contributions in the study ... more Dan Cernovodeanu (1921-1999), a Romanian historian well known for his contributions in the study of heraldry, was able to dedicate less than half of his life to a scientific career. His political and diplomatic ambitions, that he sought after finishing his university studies, were ended when, in 1947, at 26 years, he was removed from the Ministry of Foreign Affairs. Arrested in 1949, after an attempt to cross the border to Yugoslavia, he was held in the communist prisons for the better part of the following two decades (even after the general amnesty in 1964). After his release, he was finally accepted as a scientific researcher, becoming a member of the Committee of Heraldry, Genealogy and Sigillography besides the “Nicolae Iorga” Institute of History of the Academy of Social and Political Sciences. Joining the exile in 1978, in France, he returned, after 1989, to Romania, where he dedicated his last years to historical research. He died on 25th November 1999, in Bucharest, being buried in the Bellu Cemetery, where he lies besides the rest of his family.
Nunțile regale și funeraliile, mai degrabă decât încoronările, reprezintă de regulă momente care ... more Nunțile regale și funeraliile, mai degrabă decât încoronările, reprezintă de regulă momente care adună laolaltă monarhi. Aceasta, pentru că niciun alt suveran nu poate fi prezent la încoronarea altuia, în timp ce asemenea restricții nu se aplică când un monarh viitor sau pe tron se căsătorește sau un fost suveran este înmormântat. La 20 noiembrie 1947, principesa Elisabeta, moștenitoarea prezumtivă a Tronului Britanic, s-a căsătorit cu Philip Mountbatten. Mirele, născut principe în Familia Regală a Greciei, văr primar al regelui Paul al Greciei, a fost obligat să renunțe la titlurile sale și confesiune, devenind cetățean britanic. Lista invitațilot nunții regale, comparată cu evenimente anterioare, ne poate oferi o imagine asupra stării monarhiilor la acel moment în lume. Am acordat o atenție deosebită prezenței regelui Mihai al României, ultimul monarh din estul Cortinei de Fier, care a folosit prilejul pentru a purta discuții politice privind situația României ocupate de sovietici, sperând să primească orice fel de sfaturi. La 6 februarie 1952, principesa Elisabeta a urcat pe tron ca regina Elisabeta a II-a, fiind încoronată la 2 iunie 1953. Vom încheia textul cu observații privind prezența unanimă a monarhilor europeni la funeraliile de stat ale reginei Elisabeta a II-a din 19 septembrie 2022.
Royal weddings and funerals, rather than coronations, are usual moments of gathering for the monarchs. This is because no other monarch can be present when another sovereign is crowned, while no such restriction exists when one future or reigning monarch is married or a former one is buried. On 20 November 1947, Princess Elizabeth, heir presumptive to the British Throne, married Philip Mountbatten. The groom, born as a Prince in the Royal Family of Greece, first cousin to King Paul of Greece, was forced to renounce his former titles and religion, becoming a British subject. The list of royal wedding guests, compared to previous events, can give us an insight on the world monarchies’ state of affairs at that time. A special attention is given to the presence of King Michael of Romania, the last monarch on the Eastern side of the Iron Curtain, who used this occasion for political discussions regarding the situation of the Soviet occupied Romania, hoping to receive any kind of advice. On 6 February 1952, Princess Elizabeth ascended the throne as Queen Elizabeth II, being crowned on 2 June 1953. Our paper will close with observations regarding the unanimous presence of European monarchs at Queen Elizabeth II’s state funerals on 19 September 2022.
În acest studiu am descris modul în care Casa Regală a României s-a implicat în unirea dioceziilo... more În acest studiu am descris modul în care Casa Regală a României s-a implicat în unirea dioceziilor ortodoxe ale noilor provincii (Basarabia, Bucovina, Transilvania) care s-au unit cu Regatul României în 1918. În România, alegerea ierarhilor ortodocși era, conform unei legi din 1872, confirmată de rege, care le încredința semenele autorității sacerdotale (cârja) în cadrul unei ceremonii solemne. Am arătat cum învestitura regală a fost o componentă a unui efort de a întări unitatea românilor prin biserică, oferind credincioșilor din noile provincii un ierarh aparținând Biserii Ortodoxe Române.
In this study I have described how the Royal House of Romania was involved in the union of the Orthodox dioceses of the new provinces (Bessarabia, Bukowina and Transylvania) that united with the Kingdom of Romania in 1918. In Romania, the elections of the Orthodox hierarchs were, according to a law of 1872, confirmed by the king, who also handed them the signs of sacerdotal power (the crook) during a solemn ceremony. I have shown how the royal confirmation was part of the efforts to strengthen the unity of the Romanians through the church, by giving the believers in the new provinces a hierarch belonging to the Romanian Orthodox Church.
Acest studiu este dedicat Curții Regale a României în timpul primei domnii a regelui Mihai. Preze... more Acest studiu este dedicat Curții Regale a României în timpul primei domnii a regelui Mihai. Prezența unui monarh minor sub o Regență de trei a fost o premieră istorică pentru tradiția monarhică românească. Românii, lipsiți de o astfel de experiență, de la simpli cetățeni la politicieni, au avut dificultăți în a înțelege cine deținea de fapt puterea - și chiar membrii Curții au fost afectați de erori de percepție. Șeful familiei regale era principele Nicolae, unul dintre cei trei regenți. Șeful nominal al Curții era regele Mihai dar, fiind un copil, era încă sub tutela mamei sale, principesa Elena. Demnitarii Curții își aveau birourile în Palatul Regal, în timp ce regele-copil trăia cu mama sa într-o vilă mai sus în oraș. Peste toate, regina Maria, văduva regelui Ferdinand, era încă văzută drept figura cu cea mai mare autoritate din familia regală. Cercetarea noastră, bazată pe arhive istorice și memorii, se concentrează asupra felului în care Curtea Regală s-a organizat în jurul celor trei regenți în timp ce-l servea pe rege - evidențiind astfel probleme create de principele Carol când a renunțat la drepturile sale succesorale în 1925 și oferind un răspuns unei întrebări de istorie contrafactuală: ar fi reușit Regența să se mențină până la majoratul regelui, în 1939?
This study is dedicated to the Royal Court of Romania during the minority reign of King Michael. Having an underage monarch serving under a Regency of tree was a historical novelty for Romanian monarchical tradition. Lacking any such experience, the Romanians, from average citizens to the politicians, would get confused in understanding where the power actually resided – and even the members of the Court were affected by such misconceptions. The head of the Royal Family was Prince Nicolae, one of the Regents. The nominal head of the Court was King Michael, but, as a young boy, he was still under the guardianship of his mother, Princess Helen. The Court’s dignitaries had their offices inside the Royal Palace, while the child sovereign lived with his mother in a vila several blocks away uptown. Above all, Queen Maria, the wife of the late monarch, King Ferdinand, was still seen as the Royal Family’s most authoritative figure. Our research, based on historical archives all memories, is focused on how the Royal Court organised around the three Regents while still serving the King – thus highlighting the problems created by Prince Carol when he renounced his claim to the Throne in 1925 and providing our own answer to a matter of historical counterfactuality: could the Regence last until King Michael’s coming of age, in 1939?
Mauriciu Brociner a fost un funcționar longeviv al Curții Regale a României, servind sub domniile... more Mauriciu Brociner a fost un funcționar longeviv al Curții Regale a României, servind sub domniile regilor Carol I și Ferdinand I timp de 36 de ani. Prezența la Curtea Regală a unui român de origine evreiască, veteran al Războiului Ruso-Otoman din 1877-1878 (numit de români Războiul de Independență), câțiva ani după revizuirea Constituției din 1879, care a îngăduit evreilor să obțină cetățenia română, a ilustrat eforturile conduse de familia regală de a integra minoritățile în societatea românească. În timpul Primului Război Mondial, oferindu-se o funcție importantă la Palat, de a păstra ordinea în timp ce familia regală a mers la Iași, Brociner a fost obligat să se pensioneze după ce a fost acuzat de nereguli în timpul ocupației germane a capitalei, trăind în următoarele trei decenii din pensiile sale de veteran și de la Casa Regală. Pe baza arhivelor istorice și memoriilor, vom oferi detalii privind îndelungatul serviciu al lui Brociner la Curtea Regală, cu scopul de a înțelege una din încercările regalității române din cadrul unui efort mai larg de a domoli antisementismul. Întrucât evreii reprezentau cea mai mare minoritate din România înaintea Marii Uniri din 1918, situația lor a devenit o problemă de interes european, primind toată atenția suveranilor români.
Maurice (Mauriciu) Brociner was a longtime official of the Royal Household of Romania, serving under king Carol I and king Ferdinand I for 36 years. The presence at the Royal Court of a Jewish-descended Romanian veteran of the Russo-Turkish War of 1877-1878 (known for Romanians as the War for Independence), a few years after the Constitution was revised in 1879, allowing Jews to obtain Romanian citizenship, illustrated the efforts led by the Royal Family to integrate minorities into the Romanian society. During the First World War, given a position of importance at the Palace, to keep things in check while the Royal Family left for Jassy, Brociner was forced into retirement for alleged wrongdoings during the wartime German occupation of Bucharest, living for almost three decades from his veteran and Royal House-given pensions. Through historical archives and memoirs, we will provide details on Brociner’s longtime service at the Royal Household, with the purpose of understanding an attempt made by the Romanian royalty as part of a larger effort to keep anti-Jewish sentiment in check. Since Jews were the largest minority of Romania before the Great Union of 1918, the matter of their treatment became a matter of European concern, which the king knew should be dealt with accordingly.
În acest studiu am descris ideea pedagogică a «lecțiilor de sinteză» desfășurate pentru Clasa Pal... more În acest studiu am descris ideea pedagogică a «lecțiilor de sinteză» desfășurate pentru Clasa Palatină a moștenitorului tronului, principele Mihai, în timpul domniei tatălui său, regele Carol al II-lea. În România interbelică, călătoriile de studii erau văzute de școlile publice mai mult ca o activitate de vară la finalul semestrului (cam ca și astăzi), profesorii obișnuindu-se să predea numai în sălile de clasă, în timp ce elevii luau parte la activități extrașcolare mai degrabă ca membrii în cadrul altor organizații, precum Mișcarea Cercetașilor. Pe baza arhivelor Clasei Palatine, presei și lucrărilor publicate, vom arăta cum aceste excursii organizate pentru viitorul rege Mihai i-au oferit o cunoaștere aprofundată a geografiei locale. Această experiență a oferit un exemplu pentru o practică care, extinsă la o scară largă, ar fi revoluționat sistemul de învățământ public în România.
In this study we shall describe the pedagogical idea of „educational school trips”, implemented for the special class of Romania’s heir to the throne, Prince Michael, during the reign of his father, King Carol II. In interwar Romania, field trips were mostly seen by public schools as a form of summer activity at the end of the final school term (much like nowadays), their teachers being used to teach only inside classrooms, while students took part in extracurricular activities mostly as members of other organisations, such as those of the Romanian Scouting Movement. Based on the archives of Prince Michael’s special class, press and published works, we will show how the school trips organised for the future King Michael allowed him to become very knowledgeable of local aspects. This experience served as a pilot experiment for a practice that, if implemented at large scale, would have revolutionized the Romanian public school system.
În acest studiu am discris rolul avut de mareșalii Curții regelui Mihai I în timpul celei de a do... more În acest studiu am discris rolul avut de mareșalii Curții regelui Mihai I în timpul celei de a doua domnii a regelui Mihai (1940-1947). În primii ani, prerogativele suveranului au fost foarte limitate în favoarea președintelui Consiliului de Miniștri, generalul Ion Antonescu, care a preluat controlul asupra Curții Regale. În timp ce întâiul mareșal al Curții numit de guvern (colonelul Râmniceanu) a declarat că el este înainte de toate omul generalului Antonescu, următorii în funcție (colonelul Mardare și Teodor Rosetti-Solescu) au asigurat un oarecare echilibru al relațiilor dintre Palat și Antonescu. Cel mai tânăr (Mocioni-Stârcea) și succesorul său (generalul Sănătescu) au luat parte la actul de la 23 august 1944. Ultimul (Negel) i-a fost alături regelui în anii sovietizării țării.
In this study I have described the historical role that the Marshals of the Royal Court of Romania had during the second reign of king Michael (1940-1947). In the first years, the sovereign’s powers were very limited in favor of the prime-minister, general Antonescu, who also seized control of the Royal Court. While the first marshal of the Court named by the government (colonel Râmniceanu) declared his foremost loyalty to general Antonescu, the following dignitaries (colonel Mardari or Teodor Rosetti-Solescu) assured a balance between the Palace and Antonescu. The youngest (Mocioni-Styrcea) and his succesor (general Sănătescu) participated in the royal coup of 23th August 1944. The last (Negel) was besides the king during the Soviet takeover of the country.
Theodor Văcărescu (1842-1914) a fost primul mareșal al Curții Regale în anul 1881, deținând aceas... more Theodor Văcărescu (1842-1914) a fost primul mareșal al Curții Regale în anul 1881, deținând această funcție și la Curtea Domnească a principelui Carol I, începând cu anul 1873. A fost autorul manualului de ceremonial și protocol al Curții Regale, introdus în 1876, cu modificările cuvenite în 1882. În anul 1875 a prezidat ceremonia punerii pietrei de temelie a Castelului Peleș. Luând parte la Războiul de Independență ca adjutant domnesc, a scris și publicat o lucrare de referință, „Luptele Românilor în războiul din 1877-1878”, premiată de Academia Română, tradusă în germană și italiană, citată până astăzi de cercetătorii români și străini.
Fiul magistratului Constantin Văcărescu (1808-1886) și al Elenei Lenș (Linche), Theodor Văcărescu a absolvit Școala de Cadeți din Potsdam. La revenirea în Principatele Române, proaspăt intrate sub regimul Convenției de la Paris din 1858, nu i s-a permis echivalarea studiilor pentru a obține gradul de ofițer. Înrolat ca soldat, a avansat sublocotenent și a fost numit adjutant domnesc al principelui Alexandru Ioan Cuza. A demisionat din armată în urma loviturii de stat din 2 mai 1864. A debutat în presa politică și culturală. Cariera sa politică este strâns legată de județul (Prahova), unde a fost prefect după lovitura de palat din 11 februarie 1866. A fost ales deputat de Prahova în mai multe rânduri, iar, la finalul carierei, senator de Prahova. A fost agent diplomatic la Belgrad (1871-1873), iar ulterior ministru plenipotențiar la Bruxelles (1882-1885), Roma (1885) și Viena (1888-1891). A revenit în viața politică ca membru al Partidului Conservator. A fost ales vicepreședinte al Senatului în anul 1905.
Actul de la 23 august 1944 a dus la ruperea relațiilor României cu Germania în vederea capitulări... more Actul de la 23 august 1944 a dus la ruperea relațiilor României cu Germania în vederea capitulării în fața Aliaților. Rezultatul - o ripostă germană promptă - fusese îndelung discutat de grupul care a orchestrat lovitura de stat, în mod deosebit de către ofițerii care au luat parte la pregătiri. În timp ce un plan general pentru o contraofensivă românească a fost stabilit la un nivel național, o prioritate deosebită a fost acordată capitalei, care trebuia păstrată în afara mâinilor dușmanului cu orice preț. Planul apărării militare a capitalei a fost stabilit împreună cu colonelul Dumitru Dămăceanu, șeful de stat-major al Comandamentului Militar al Capitalei. Sub autoritatea nominală a superiorului său, generalul Iosif Teodorescu, Dămăceanu a luat conducerea operațiunilor militare române în faza inițială a Bătăliei Bucureștiului din 24-28 august. Memoriile lui Dămăceanu, rămase inedite, ne prezintă o serie de detalii noi privind încleștările dintre unitățile române și germane din București și împrejurimi.
The royal coup of 23 August 1944 led to Romania breaking ties with Germany in order to capitulate to the Allies. The outcome - a hastily German retaliation - had been long discussed by the group that orchestrated the coup, especially by the officers that took part in preparations. While a general plan for a Romanian counter-offensive was agreed at a national level, a special priority was given to Bucharest, that was to be kept out of enemy hands at all costs. The plan for a military defence of the capital was agreed with Colonel Dumitru Dămăceanu, chief-of-staff of the Bucharest Military Command. Under the nominal authority of his superior, General Iosif Teodorescu, Dămăceanu took charge of the Romanian operations during the initial phase of the Battle for Bucharest of 24-28 August. Dămăceanu’s memoirs, remaining unpublished, present to us a series of new details surrounding the clashes between the Romanian and German units in Bucharest and its surroundings.
"Regele, comuniştii şi coroana. Adevărata istorie a abdicării lui Mihai I", Corint, 2019, 2019
Together, for better or worse: King Michael’s companions in exile
Abstract
On January 3rd 1948, K... more Together, for better or worse: King Michael’s companions in exile Abstract On January 3rd 1948, King Michael unwillingly left Romania, after His Majesty’s forced abdication, together with his mother, Queen-Mother Helen, and a number of loyal friends from the Palace staff: his aides-de-camp Constantin Petre-Lazăr and Jacques Vergotti, the marechal of the Royal Court Dimitrie Negel, his secretary Mircea Ionniţiu with his fiancée and brother, his close friend Vania Negroponte with his wife and son, the Queen’s lady in waiting Nelly Catargi, the head of the palace security Eugen Bianu, and Palace servants Konrad and Anna Schöpp, husband and wife. In this article, the author studies the existing testimonies regarding the whereabouts of King Michael, Queen Helen and their devoted supporters from the communist coup on December 30 until they left Romania by train, reaching Switzerland. All evidence show that all of them were strictly supervised by the communist authorities and the soviet-organized „Tudor Vladimirescu” Division (some, like Vergotti, were temporarily arrested), and neither the King, his mother or his companions weren’t allowed to take with them any valuable possessions, excepting a part of the usufruct of the Crown Domains (to which the King was legally intitled), invalidating the allegations that the Romanian monarch left the country in a luxuriant manner.
"Lumea Majestăţii Sale. Jubileul Custodelui Coroanei Române", 2019
"Prima dată când am întâlnit-o pe Majestatea Sa a fost cu prilejul lansării CD-ul Muzica Regelui,... more "Prima dată când am întâlnit-o pe Majestatea Sa a fost cu prilejul lansării CD-ul Muzica Regelui, în 2011. De atunci, nu m-a putut abandona gândul că a te înfățișa Custodelui Coroanei însemna și să te expui în fața unei Doamne care a moștenit, de la mama Majestății Sale, calitatatea de Profesionistă a Nobleții. Privirea Reginei este, pentru mine, o neîncetată sursă de inspirație și, adesea, de mister. De cele mai multe ori, am avut impresia unui surâs care păzește, înțelept, tradițiile regale vechi de sute de ani."
Regele Mihai prin ochii tinerilor de azi, Jul 20, 2017
Tudor Vişan-Miu, Un rege de Sfântul Ilie ||| Michael Werner, Efigia Regelui Mihei I pe monedele d... more Tudor Vişan-Miu, Un rege de Sfântul Ilie ||| Michael Werner, Efigia Regelui Mihei I pe monedele din perioada primei domnii ||| Alexandra Lemnaru, Regele Ferdinand I și Regele Mihai I – doi regi, două Războaie Mondiale, două destine ||| Andrei Giuglea, Regele de pe Wall Street ||| Andrei Giuglea, Istorie la lumină ||| Tudor Petcu, Regele Mihai: o țară pierdută, o iubire câștigată ||| Irina-Andreea Cristea, Cum un copil născut în republică și-a cunoscut Regele ||| Alin-Valentin Borcea, De la extremism la democrație, datorită Regelui Mihai – o poveste personală
„Regele ne-a primit, am intrat într-o cameră unde ne-am aşezat toţi trei. Am făcut prezentările. ... more „Regele ne-a primit, am intrat într-o cameră unde ne-am aşezat toţi trei. Am făcut prezentările. Nu se prea lega discuţia. [...] Regele se uita la un magnetofon, adus de Mititelu... La un moment dat, cineva aduce cafea şi ceşti. Văzând că nu se prea lega nimic, intervin: «Eu aş bea o cafea». Mi-am luat, le-am turnat şi lor în ceaşcă şi, cumva, li s-au dezlegat limbile. Am început o discuţie pe baza întrebărilor pe care le formulasem în scris. Regele a acceptat să răspundă la toate întrebările. A doua zi dimineaţa urma să revenim, ca să înregistrăm convorbirea. Parcă eram într-un studio de radio, interviul a mers şnur. Interviul s-a difuzat la BBC în două părţi.”
ISTORIA CU BLAZON ESTE ISTORIA ELITELOR AUTENTICE.
Este povestea unei lumi care a strălucit prin ... more ISTORIA CU BLAZON ESTE ISTORIA ELITELOR AUTENTICE. Este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligenţă, bun-gust şi subtilitatea conversaţiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântaţi nu numai cu avere şi ranguri, ci şi cu patriotism, spirit de sacrificiu şi simţul datoriei. Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatură „cu ştaif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria dramatică şi plină de farmec a vechilor elite româneşti sau de pe alte meleaguri.
Tendințe actuale în științele umaniste: lucrările conferinței doctoranzilor umaniști din consorțiul Universitaria: Timișoara, 9-10 octombrie 2020, 2021
In this study I have described the role that Dimitrie Negel (1890-1969)
fulfilled as marshal of t... more In this study I have described the role that Dimitrie Negel (1890-1969) fulfilled as marshal of the Royal Court of Romania during the last four years of the reign of king Michael (1944-1947). The marshal of the Palace, the highest dignitary of the Royal Court, had, among his numerous duties, the function of being an intermediary between the sovereign and state authorities. In this capacity, Negel (who was also the administrator of the Crown Domain since 1942) played a key role as a political advisor to the monarch, influencing His Majesty’s decisions in a time when the country found itself under Soviet occupation. Negel’s activity, especially his contacts with Western diplomats, came under close scrutiny by the Communist-controlled special services and, after the Royal Strike, his replacement was demanded by the pro-Soviet government. Supported by the traditional Democratic parties, Negel managed to keep his post until the very end of the monarchy. After the forced abdication of king Michael in 30th December 1947, Negel was responsable for the preparations made in order for the king, the queen-mother and a small entourage (including himself) to leave the country in what became a long-time exile.
România se distinge între monarhiile din estul Europei care au devenit republici prin faptul că, ... more România se distinge între monarhiile din estul Europei care au devenit republici prin faptul că, la București, fosta familie regală suverană se bucură de un statut cu totul aparte. Dacă, în primii ani ai tranziției, tema revenirii la monarhie era văzută ca o „armă politică” împotriva puterii, după victoria Convenției Democratice din 1996, autoritatea simbolică a regelui Mihai a fost pusă în slujba integrării euro-atlantice - inaugurând o stare de fapt pe care o numim „regalitatea în republică”, care a culminat cu inițiativa din anul 2016 de a se înființa, în republică, o instituție a Casei Regale.
As one of Eastern Europe’s monarchies that became republics, Romania gave its former royal family a special status like no other. While in the first years of the post‑communist transition, the idea of restoring the monarchy was seen as an opposition theme used against the government, after the victory of the Democratic Convention in 1996, King Michael’s symbolic authority was used to back up Romania’s integration into NATO and the EU, the Romanian state beginning to treat the former sovereign and his family in a way that we call „being royal in a republic”.
La 10 mai 2008, regele Mihai, fostul suveran al României, a creat două decorații dinastice și le-... more La 10 mai 2008, regele Mihai, fostul suveran al României, a creat două decorații dinastice și le-a acordat unui grup de devotați în timpul unei ceremonii publice. De atunci, decorațiile Familiei Regale a României (patru medalii și două ordine dinastice) au fost acordate unor aproape 500 de persoane și 100 de entități. Demnitari români și străini, ofițeri activi și instituții publice au acceptat onoruri regale în timp ce statul s-a dovedit perfect tolerant iar presa națională a încurajat ideea că «decorațiile regale» sunt în mod egal valoroase, din punct de vedere simbolic, cu cele conferite de statul român. În studiul nostru vom studia decorațiile regale de astăzi, oferind o perspectivă comparativă cu alte «fontes honorum» regale în fostele monarhii europene.
On 10 May 2008, King Michael, the former sovereign of Romania, created two dynastic medals and awarded them to a group of loyalists during a public ceremony. Since then, the Romanian Royal Family’s decorations (consisting today of four medals and two dynastic orders) were bestowed upon a total close to 500 individuals and 100 organisations. National and foreign dignitaries, active military officers and public institutions accepted royal honours while the state proved perfectly tolerant and the national press entertained the idea of “royal decorations” being equally valuable, from a symbolic standpoint, as those conferred by the state. In our study we will examine Romania’s contemporary royal honours, providing a comparative perspective with other royal “fontes honorum” in Europe’s former monarchies.
Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, 2023
Dan Cernovodeanu (1921-1999), a Romanian historian well known for his contributions in the study ... more Dan Cernovodeanu (1921-1999), a Romanian historian well known for his contributions in the study of heraldry, was able to dedicate less than half of his life to a scientific career. His political and diplomatic ambitions, that he sought after finishing his university studies, were ended when, in 1947, at 26 years, he was removed from the Ministry of Foreign Affairs. Arrested in 1949, after an attempt to cross the border to Yugoslavia, he was held in the communist prisons for the better part of the following two decades (even after the general amnesty in 1964). After his release, he was finally accepted as a scientific researcher, becoming a member of the Committee of Heraldry, Genealogy and Sigillography besides the “Nicolae Iorga” Institute of History of the Academy of Social and Political Sciences. Joining the exile in 1978, in France, he returned, after 1989, to Romania, where he dedicated his last years to historical research. He died on 25th November 1999, in Bucharest, being buried in the Bellu Cemetery, where he lies besides the rest of his family.
Nunțile regale și funeraliile, mai degrabă decât încoronările, reprezintă de regulă momente care ... more Nunțile regale și funeraliile, mai degrabă decât încoronările, reprezintă de regulă momente care adună laolaltă monarhi. Aceasta, pentru că niciun alt suveran nu poate fi prezent la încoronarea altuia, în timp ce asemenea restricții nu se aplică când un monarh viitor sau pe tron se căsătorește sau un fost suveran este înmormântat. La 20 noiembrie 1947, principesa Elisabeta, moștenitoarea prezumtivă a Tronului Britanic, s-a căsătorit cu Philip Mountbatten. Mirele, născut principe în Familia Regală a Greciei, văr primar al regelui Paul al Greciei, a fost obligat să renunțe la titlurile sale și confesiune, devenind cetățean britanic. Lista invitațilot nunții regale, comparată cu evenimente anterioare, ne poate oferi o imagine asupra stării monarhiilor la acel moment în lume. Am acordat o atenție deosebită prezenței regelui Mihai al României, ultimul monarh din estul Cortinei de Fier, care a folosit prilejul pentru a purta discuții politice privind situația României ocupate de sovietici, sperând să primească orice fel de sfaturi. La 6 februarie 1952, principesa Elisabeta a urcat pe tron ca regina Elisabeta a II-a, fiind încoronată la 2 iunie 1953. Vom încheia textul cu observații privind prezența unanimă a monarhilor europeni la funeraliile de stat ale reginei Elisabeta a II-a din 19 septembrie 2022.
Royal weddings and funerals, rather than coronations, are usual moments of gathering for the monarchs. This is because no other monarch can be present when another sovereign is crowned, while no such restriction exists when one future or reigning monarch is married or a former one is buried. On 20 November 1947, Princess Elizabeth, heir presumptive to the British Throne, married Philip Mountbatten. The groom, born as a Prince in the Royal Family of Greece, first cousin to King Paul of Greece, was forced to renounce his former titles and religion, becoming a British subject. The list of royal wedding guests, compared to previous events, can give us an insight on the world monarchies’ state of affairs at that time. A special attention is given to the presence of King Michael of Romania, the last monarch on the Eastern side of the Iron Curtain, who used this occasion for political discussions regarding the situation of the Soviet occupied Romania, hoping to receive any kind of advice. On 6 February 1952, Princess Elizabeth ascended the throne as Queen Elizabeth II, being crowned on 2 June 1953. Our paper will close with observations regarding the unanimous presence of European monarchs at Queen Elizabeth II’s state funerals on 19 September 2022.
În acest studiu am descris modul în care Casa Regală a României s-a implicat în unirea dioceziilo... more În acest studiu am descris modul în care Casa Regală a României s-a implicat în unirea dioceziilor ortodoxe ale noilor provincii (Basarabia, Bucovina, Transilvania) care s-au unit cu Regatul României în 1918. În România, alegerea ierarhilor ortodocși era, conform unei legi din 1872, confirmată de rege, care le încredința semenele autorității sacerdotale (cârja) în cadrul unei ceremonii solemne. Am arătat cum învestitura regală a fost o componentă a unui efort de a întări unitatea românilor prin biserică, oferind credincioșilor din noile provincii un ierarh aparținând Biserii Ortodoxe Române.
In this study I have described how the Royal House of Romania was involved in the union of the Orthodox dioceses of the new provinces (Bessarabia, Bukowina and Transylvania) that united with the Kingdom of Romania in 1918. In Romania, the elections of the Orthodox hierarchs were, according to a law of 1872, confirmed by the king, who also handed them the signs of sacerdotal power (the crook) during a solemn ceremony. I have shown how the royal confirmation was part of the efforts to strengthen the unity of the Romanians through the church, by giving the believers in the new provinces a hierarch belonging to the Romanian Orthodox Church.
Acest studiu este dedicat Curții Regale a României în timpul primei domnii a regelui Mihai. Preze... more Acest studiu este dedicat Curții Regale a României în timpul primei domnii a regelui Mihai. Prezența unui monarh minor sub o Regență de trei a fost o premieră istorică pentru tradiția monarhică românească. Românii, lipsiți de o astfel de experiență, de la simpli cetățeni la politicieni, au avut dificultăți în a înțelege cine deținea de fapt puterea - și chiar membrii Curții au fost afectați de erori de percepție. Șeful familiei regale era principele Nicolae, unul dintre cei trei regenți. Șeful nominal al Curții era regele Mihai dar, fiind un copil, era încă sub tutela mamei sale, principesa Elena. Demnitarii Curții își aveau birourile în Palatul Regal, în timp ce regele-copil trăia cu mama sa într-o vilă mai sus în oraș. Peste toate, regina Maria, văduva regelui Ferdinand, era încă văzută drept figura cu cea mai mare autoritate din familia regală. Cercetarea noastră, bazată pe arhive istorice și memorii, se concentrează asupra felului în care Curtea Regală s-a organizat în jurul celor trei regenți în timp ce-l servea pe rege - evidențiind astfel probleme create de principele Carol când a renunțat la drepturile sale succesorale în 1925 și oferind un răspuns unei întrebări de istorie contrafactuală: ar fi reușit Regența să se mențină până la majoratul regelui, în 1939?
This study is dedicated to the Royal Court of Romania during the minority reign of King Michael. Having an underage monarch serving under a Regency of tree was a historical novelty for Romanian monarchical tradition. Lacking any such experience, the Romanians, from average citizens to the politicians, would get confused in understanding where the power actually resided – and even the members of the Court were affected by such misconceptions. The head of the Royal Family was Prince Nicolae, one of the Regents. The nominal head of the Court was King Michael, but, as a young boy, he was still under the guardianship of his mother, Princess Helen. The Court’s dignitaries had their offices inside the Royal Palace, while the child sovereign lived with his mother in a vila several blocks away uptown. Above all, Queen Maria, the wife of the late monarch, King Ferdinand, was still seen as the Royal Family’s most authoritative figure. Our research, based on historical archives all memories, is focused on how the Royal Court organised around the three Regents while still serving the King – thus highlighting the problems created by Prince Carol when he renounced his claim to the Throne in 1925 and providing our own answer to a matter of historical counterfactuality: could the Regence last until King Michael’s coming of age, in 1939?
Mauriciu Brociner a fost un funcționar longeviv al Curții Regale a României, servind sub domniile... more Mauriciu Brociner a fost un funcționar longeviv al Curții Regale a României, servind sub domniile regilor Carol I și Ferdinand I timp de 36 de ani. Prezența la Curtea Regală a unui român de origine evreiască, veteran al Războiului Ruso-Otoman din 1877-1878 (numit de români Războiul de Independență), câțiva ani după revizuirea Constituției din 1879, care a îngăduit evreilor să obțină cetățenia română, a ilustrat eforturile conduse de familia regală de a integra minoritățile în societatea românească. În timpul Primului Război Mondial, oferindu-se o funcție importantă la Palat, de a păstra ordinea în timp ce familia regală a mers la Iași, Brociner a fost obligat să se pensioneze după ce a fost acuzat de nereguli în timpul ocupației germane a capitalei, trăind în următoarele trei decenii din pensiile sale de veteran și de la Casa Regală. Pe baza arhivelor istorice și memoriilor, vom oferi detalii privind îndelungatul serviciu al lui Brociner la Curtea Regală, cu scopul de a înțelege una din încercările regalității române din cadrul unui efort mai larg de a domoli antisementismul. Întrucât evreii reprezentau cea mai mare minoritate din România înaintea Marii Uniri din 1918, situația lor a devenit o problemă de interes european, primind toată atenția suveranilor români.
Maurice (Mauriciu) Brociner was a longtime official of the Royal Household of Romania, serving under king Carol I and king Ferdinand I for 36 years. The presence at the Royal Court of a Jewish-descended Romanian veteran of the Russo-Turkish War of 1877-1878 (known for Romanians as the War for Independence), a few years after the Constitution was revised in 1879, allowing Jews to obtain Romanian citizenship, illustrated the efforts led by the Royal Family to integrate minorities into the Romanian society. During the First World War, given a position of importance at the Palace, to keep things in check while the Royal Family left for Jassy, Brociner was forced into retirement for alleged wrongdoings during the wartime German occupation of Bucharest, living for almost three decades from his veteran and Royal House-given pensions. Through historical archives and memoirs, we will provide details on Brociner’s longtime service at the Royal Household, with the purpose of understanding an attempt made by the Romanian royalty as part of a larger effort to keep anti-Jewish sentiment in check. Since Jews were the largest minority of Romania before the Great Union of 1918, the matter of their treatment became a matter of European concern, which the king knew should be dealt with accordingly.
În acest studiu am descris ideea pedagogică a «lecțiilor de sinteză» desfășurate pentru Clasa Pal... more În acest studiu am descris ideea pedagogică a «lecțiilor de sinteză» desfășurate pentru Clasa Palatină a moștenitorului tronului, principele Mihai, în timpul domniei tatălui său, regele Carol al II-lea. În România interbelică, călătoriile de studii erau văzute de școlile publice mai mult ca o activitate de vară la finalul semestrului (cam ca și astăzi), profesorii obișnuindu-se să predea numai în sălile de clasă, în timp ce elevii luau parte la activități extrașcolare mai degrabă ca membrii în cadrul altor organizații, precum Mișcarea Cercetașilor. Pe baza arhivelor Clasei Palatine, presei și lucrărilor publicate, vom arăta cum aceste excursii organizate pentru viitorul rege Mihai i-au oferit o cunoaștere aprofundată a geografiei locale. Această experiență a oferit un exemplu pentru o practică care, extinsă la o scară largă, ar fi revoluționat sistemul de învățământ public în România.
In this study we shall describe the pedagogical idea of „educational school trips”, implemented for the special class of Romania’s heir to the throne, Prince Michael, during the reign of his father, King Carol II. In interwar Romania, field trips were mostly seen by public schools as a form of summer activity at the end of the final school term (much like nowadays), their teachers being used to teach only inside classrooms, while students took part in extracurricular activities mostly as members of other organisations, such as those of the Romanian Scouting Movement. Based on the archives of Prince Michael’s special class, press and published works, we will show how the school trips organised for the future King Michael allowed him to become very knowledgeable of local aspects. This experience served as a pilot experiment for a practice that, if implemented at large scale, would have revolutionized the Romanian public school system.
În acest studiu am discris rolul avut de mareșalii Curții regelui Mihai I în timpul celei de a do... more În acest studiu am discris rolul avut de mareșalii Curții regelui Mihai I în timpul celei de a doua domnii a regelui Mihai (1940-1947). În primii ani, prerogativele suveranului au fost foarte limitate în favoarea președintelui Consiliului de Miniștri, generalul Ion Antonescu, care a preluat controlul asupra Curții Regale. În timp ce întâiul mareșal al Curții numit de guvern (colonelul Râmniceanu) a declarat că el este înainte de toate omul generalului Antonescu, următorii în funcție (colonelul Mardare și Teodor Rosetti-Solescu) au asigurat un oarecare echilibru al relațiilor dintre Palat și Antonescu. Cel mai tânăr (Mocioni-Stârcea) și succesorul său (generalul Sănătescu) au luat parte la actul de la 23 august 1944. Ultimul (Negel) i-a fost alături regelui în anii sovietizării țării.
In this study I have described the historical role that the Marshals of the Royal Court of Romania had during the second reign of king Michael (1940-1947). In the first years, the sovereign’s powers were very limited in favor of the prime-minister, general Antonescu, who also seized control of the Royal Court. While the first marshal of the Court named by the government (colonel Râmniceanu) declared his foremost loyalty to general Antonescu, the following dignitaries (colonel Mardari or Teodor Rosetti-Solescu) assured a balance between the Palace and Antonescu. The youngest (Mocioni-Styrcea) and his succesor (general Sănătescu) participated in the royal coup of 23th August 1944. The last (Negel) was besides the king during the Soviet takeover of the country.
Theodor Văcărescu (1842-1914) a fost primul mareșal al Curții Regale în anul 1881, deținând aceas... more Theodor Văcărescu (1842-1914) a fost primul mareșal al Curții Regale în anul 1881, deținând această funcție și la Curtea Domnească a principelui Carol I, începând cu anul 1873. A fost autorul manualului de ceremonial și protocol al Curții Regale, introdus în 1876, cu modificările cuvenite în 1882. În anul 1875 a prezidat ceremonia punerii pietrei de temelie a Castelului Peleș. Luând parte la Războiul de Independență ca adjutant domnesc, a scris și publicat o lucrare de referință, „Luptele Românilor în războiul din 1877-1878”, premiată de Academia Română, tradusă în germană și italiană, citată până astăzi de cercetătorii români și străini.
Fiul magistratului Constantin Văcărescu (1808-1886) și al Elenei Lenș (Linche), Theodor Văcărescu a absolvit Școala de Cadeți din Potsdam. La revenirea în Principatele Române, proaspăt intrate sub regimul Convenției de la Paris din 1858, nu i s-a permis echivalarea studiilor pentru a obține gradul de ofițer. Înrolat ca soldat, a avansat sublocotenent și a fost numit adjutant domnesc al principelui Alexandru Ioan Cuza. A demisionat din armată în urma loviturii de stat din 2 mai 1864. A debutat în presa politică și culturală. Cariera sa politică este strâns legată de județul (Prahova), unde a fost prefect după lovitura de palat din 11 februarie 1866. A fost ales deputat de Prahova în mai multe rânduri, iar, la finalul carierei, senator de Prahova. A fost agent diplomatic la Belgrad (1871-1873), iar ulterior ministru plenipotențiar la Bruxelles (1882-1885), Roma (1885) și Viena (1888-1891). A revenit în viața politică ca membru al Partidului Conservator. A fost ales vicepreședinte al Senatului în anul 1905.
Actul de la 23 august 1944 a dus la ruperea relațiilor României cu Germania în vederea capitulări... more Actul de la 23 august 1944 a dus la ruperea relațiilor României cu Germania în vederea capitulării în fața Aliaților. Rezultatul - o ripostă germană promptă - fusese îndelung discutat de grupul care a orchestrat lovitura de stat, în mod deosebit de către ofițerii care au luat parte la pregătiri. În timp ce un plan general pentru o contraofensivă românească a fost stabilit la un nivel național, o prioritate deosebită a fost acordată capitalei, care trebuia păstrată în afara mâinilor dușmanului cu orice preț. Planul apărării militare a capitalei a fost stabilit împreună cu colonelul Dumitru Dămăceanu, șeful de stat-major al Comandamentului Militar al Capitalei. Sub autoritatea nominală a superiorului său, generalul Iosif Teodorescu, Dămăceanu a luat conducerea operațiunilor militare române în faza inițială a Bătăliei Bucureștiului din 24-28 august. Memoriile lui Dămăceanu, rămase inedite, ne prezintă o serie de detalii noi privind încleștările dintre unitățile române și germane din București și împrejurimi.
The royal coup of 23 August 1944 led to Romania breaking ties with Germany in order to capitulate to the Allies. The outcome - a hastily German retaliation - had been long discussed by the group that orchestrated the coup, especially by the officers that took part in preparations. While a general plan for a Romanian counter-offensive was agreed at a national level, a special priority was given to Bucharest, that was to be kept out of enemy hands at all costs. The plan for a military defence of the capital was agreed with Colonel Dumitru Dămăceanu, chief-of-staff of the Bucharest Military Command. Under the nominal authority of his superior, General Iosif Teodorescu, Dămăceanu took charge of the Romanian operations during the initial phase of the Battle for Bucharest of 24-28 August. Dămăceanu’s memoirs, remaining unpublished, present to us a series of new details surrounding the clashes between the Romanian and German units in Bucharest and its surroundings.
"Regele, comuniştii şi coroana. Adevărata istorie a abdicării lui Mihai I", Corint, 2019, 2019
Together, for better or worse: King Michael’s companions in exile
Abstract
On January 3rd 1948, K... more Together, for better or worse: King Michael’s companions in exile Abstract On January 3rd 1948, King Michael unwillingly left Romania, after His Majesty’s forced abdication, together with his mother, Queen-Mother Helen, and a number of loyal friends from the Palace staff: his aides-de-camp Constantin Petre-Lazăr and Jacques Vergotti, the marechal of the Royal Court Dimitrie Negel, his secretary Mircea Ionniţiu with his fiancée and brother, his close friend Vania Negroponte with his wife and son, the Queen’s lady in waiting Nelly Catargi, the head of the palace security Eugen Bianu, and Palace servants Konrad and Anna Schöpp, husband and wife. In this article, the author studies the existing testimonies regarding the whereabouts of King Michael, Queen Helen and their devoted supporters from the communist coup on December 30 until they left Romania by train, reaching Switzerland. All evidence show that all of them were strictly supervised by the communist authorities and the soviet-organized „Tudor Vladimirescu” Division (some, like Vergotti, were temporarily arrested), and neither the King, his mother or his companions weren’t allowed to take with them any valuable possessions, excepting a part of the usufruct of the Crown Domains (to which the King was legally intitled), invalidating the allegations that the Romanian monarch left the country in a luxuriant manner.
"Lumea Majestăţii Sale. Jubileul Custodelui Coroanei Române", 2019
"Prima dată când am întâlnit-o pe Majestatea Sa a fost cu prilejul lansării CD-ul Muzica Regelui,... more "Prima dată când am întâlnit-o pe Majestatea Sa a fost cu prilejul lansării CD-ul Muzica Regelui, în 2011. De atunci, nu m-a putut abandona gândul că a te înfățișa Custodelui Coroanei însemna și să te expui în fața unei Doamne care a moștenit, de la mama Majestății Sale, calitatatea de Profesionistă a Nobleții. Privirea Reginei este, pentru mine, o neîncetată sursă de inspirație și, adesea, de mister. De cele mai multe ori, am avut impresia unui surâs care păzește, înțelept, tradițiile regale vechi de sute de ani."
Regele Mihai prin ochii tinerilor de azi, Jul 20, 2017
Tudor Vişan-Miu, Un rege de Sfântul Ilie ||| Michael Werner, Efigia Regelui Mihei I pe monedele d... more Tudor Vişan-Miu, Un rege de Sfântul Ilie ||| Michael Werner, Efigia Regelui Mihei I pe monedele din perioada primei domnii ||| Alexandra Lemnaru, Regele Ferdinand I și Regele Mihai I – doi regi, două Războaie Mondiale, două destine ||| Andrei Giuglea, Regele de pe Wall Street ||| Andrei Giuglea, Istorie la lumină ||| Tudor Petcu, Regele Mihai: o țară pierdută, o iubire câștigată ||| Irina-Andreea Cristea, Cum un copil născut în republică și-a cunoscut Regele ||| Alin-Valentin Borcea, De la extremism la democrație, datorită Regelui Mihai – o poveste personală
„Regele ne-a primit, am intrat într-o cameră unde ne-am aşezat toţi trei. Am făcut prezentările. ... more „Regele ne-a primit, am intrat într-o cameră unde ne-am aşezat toţi trei. Am făcut prezentările. Nu se prea lega discuţia. [...] Regele se uita la un magnetofon, adus de Mititelu... La un moment dat, cineva aduce cafea şi ceşti. Văzând că nu se prea lega nimic, intervin: «Eu aş bea o cafea». Mi-am luat, le-am turnat şi lor în ceaşcă şi, cumva, li s-au dezlegat limbile. Am început o discuţie pe baza întrebărilor pe care le formulasem în scris. Regele a acceptat să răspundă la toate întrebările. A doua zi dimineaţa urma să revenim, ca să înregistrăm convorbirea. Parcă eram într-un studio de radio, interviul a mers şnur. Interviul s-a difuzat la BBC în două părţi.”
ISTORIA CU BLAZON ESTE ISTORIA ELITELOR AUTENTICE.
Este povestea unei lumi care a strălucit prin ... more ISTORIA CU BLAZON ESTE ISTORIA ELITELOR AUTENTICE. Este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligenţă, bun-gust şi subtilitatea conversaţiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântaţi nu numai cu avere şi ranguri, ci şi cu patriotism, spirit de sacrificiu şi simţul datoriei. Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatură „cu ştaif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria dramatică şi plină de farmec a vechilor elite româneşti sau de pe alte meleaguri.
Uploads
Papers by Tudor Vişan-Miu
fulfilled as marshal of the Royal Court of Romania during the last four years of the reign of king Michael (1944-1947). The marshal of the Palace, the highest dignitary of the Royal Court, had, among his numerous duties, the function of being an intermediary between the sovereign and state authorities. In this capacity, Negel (who was also the administrator of the Crown Domain since 1942) played a key role as a political advisor to the monarch, influencing His Majesty’s decisions in a time when the country found itself under Soviet occupation. Negel’s activity, especially his contacts with Western diplomats, came under close scrutiny by the Communist-controlled special services and, after the Royal Strike, his replacement was demanded by the pro-Soviet government. Supported by the traditional Democratic parties, Negel managed to keep his post until the very end of the monarchy. After the forced abdication of king Michael in 30th December 1947, Negel was responsable for the preparations made in order for the king, the queen-mother and a small entourage (including himself) to leave the country in what became a long-time exile.
puterii, după victoria Convenției Democratice din 1996, autoritatea simbolică a regelui Mihai a fost pusă în slujba integrării euro-atlantice - inaugurând o stare de fapt pe care o numim „regalitatea în republică”, care a culminat cu inițiativa din anul 2016 de a se înființa, în republică, o instituție a Casei Regale.
As one of Eastern Europe’s monarchies that became republics, Romania gave its former royal family a special status like no other. While in the first years of the post‑communist transition, the idea of restoring the monarchy was seen as an opposition theme used against the government, after the victory of the Democratic Convention in 1996, King Michael’s symbolic authority was used to back up Romania’s integration into NATO and the EU, the Romanian state beginning to treat the former sovereign and his family in a way that we call „being royal in a republic”.
On 10 May 2008, King Michael, the former sovereign of Romania, created two dynastic medals and awarded them to a group of loyalists during a public ceremony. Since then, the Romanian Royal Family’s decorations (consisting today of four medals and two dynastic orders) were bestowed upon a total close to 500 individuals and 100 organisations. National and foreign dignitaries, active military officers and public institutions accepted royal honours while the state proved perfectly tolerant and the national press entertained the idea of “royal decorations” being equally valuable, from a symbolic standpoint, as those conferred by the state. In our study we will examine Romania’s contemporary royal honours, providing a comparative perspective with other royal “fontes honorum” in Europe’s former monarchies.
Royal weddings and funerals, rather than coronations, are usual moments of gathering for the monarchs. This is because no other monarch can be present when another sovereign is crowned, while no such restriction exists when one future or reigning monarch is married or a former one is buried. On 20 November 1947, Princess Elizabeth, heir presumptive to the British Throne, married Philip Mountbatten. The groom, born as a Prince in the Royal Family of Greece, first cousin to King Paul of Greece, was forced to renounce his former titles and religion, becoming a British subject. The list of royal wedding guests, compared to previous events, can give us an insight on the world monarchies’ state of affairs at that time. A special attention is given to the presence of King Michael of Romania, the last monarch on the Eastern side of the Iron Curtain, who used this occasion for political discussions regarding the situation of the Soviet occupied Romania, hoping to receive any kind of advice. On 6 February 1952, Princess Elizabeth ascended the throne as Queen Elizabeth II, being crowned on 2 June 1953. Our paper will close with observations regarding the unanimous presence of European monarchs at Queen Elizabeth II’s state funerals on 19 September 2022.
In this study I have described how the Royal House of Romania was involved in the union of the Orthodox dioceses of the new provinces (Bessarabia, Bukowina and Transylvania) that united with the Kingdom of Romania in 1918. In Romania, the elections of the Orthodox hierarchs were, according to a law of 1872, confirmed by the king, who also handed them the signs of sacerdotal power (the crook) during a solemn ceremony. I have shown how the royal confirmation was part of the efforts to strengthen the unity of the Romanians through the church, by giving the believers in the new provinces a hierarch belonging to the Romanian Orthodox Church.
This study is dedicated to the Royal Court of Romania during the minority reign of King Michael. Having an underage monarch serving under a Regency of tree was a historical novelty for Romanian monarchical tradition. Lacking any such experience, the Romanians, from average citizens to the politicians, would get confused in understanding where the power actually resided – and even the members of the Court were affected by such misconceptions. The head of the Royal Family was Prince Nicolae, one of the Regents. The nominal head of the Court was King Michael, but, as a young boy, he was still under the guardianship of his mother, Princess Helen. The Court’s dignitaries had their offices inside the Royal Palace, while the child sovereign lived with his mother in a vila several blocks away uptown. Above all, Queen Maria, the wife of the late monarch, King Ferdinand, was still seen as the Royal Family’s most authoritative figure. Our research, based on historical archives all memories, is focused on how the Royal Court organised around the three Regents while still serving the King – thus highlighting the problems created by Prince Carol when he renounced his claim to the Throne in 1925 and providing our own answer to a matter of historical counterfactuality: could the Regence last until King Michael’s coming of age, in 1939?
Maurice (Mauriciu) Brociner was a longtime official of the Royal Household of Romania, serving under king Carol I and king Ferdinand I for 36 years. The presence at the Royal Court of a Jewish-descended Romanian veteran of the Russo-Turkish War of 1877-1878 (known for Romanians as the War for Independence), a few years after the Constitution was revised in 1879, allowing Jews to obtain Romanian citizenship, illustrated the efforts led by the Royal Family to integrate minorities into the Romanian society. During the First World War, given a position of importance at the Palace, to keep things in check while the Royal Family left for Jassy, Brociner was forced into retirement for alleged wrongdoings during the wartime German occupation of Bucharest, living for almost three decades from his veteran and Royal House-given pensions. Through historical archives and memoirs, we will provide details on Brociner’s longtime service at the Royal Household, with the purpose of understanding an attempt made by the Romanian royalty as part of a larger effort to keep anti-Jewish sentiment in check. Since Jews were the largest minority of Romania before the Great Union of 1918, the matter of their treatment became a matter of European concern, which the king knew should be dealt with accordingly.
In this study we shall describe the pedagogical idea of „educational school trips”, implemented for the special class of Romania’s heir to the throne, Prince Michael, during the reign of his father, King Carol II. In interwar Romania, field trips were mostly seen by public schools as a form of summer activity at the end of the final school term (much like nowadays), their teachers being used to teach only inside classrooms, while students took part in extracurricular activities mostly as members of other organisations, such as those of the Romanian Scouting Movement. Based on the archives of Prince Michael’s special class, press and published works, we will show how the school trips organised for the future King Michael allowed him to become very knowledgeable of local aspects. This experience served as a pilot experiment for a practice that, if implemented at large scale, would have revolutionized the Romanian public school system.
In this study I have described the historical role that the Marshals of the Royal Court of Romania had during the second reign of king Michael (1940-1947). In the first years, the sovereign’s powers were very limited in favor of the prime-minister, general Antonescu, who also seized control of the Royal Court. While the first marshal of the Court named by the government (colonel Râmniceanu) declared his foremost loyalty to general Antonescu, the following dignitaries (colonel Mardari or Teodor Rosetti-Solescu) assured a balance between the Palace and Antonescu. The youngest (Mocioni-Styrcea) and his succesor (general Sănătescu) participated in the royal coup of 23th August 1944. The last (Negel) was besides the king during the Soviet takeover of the country.
Fiul magistratului Constantin Văcărescu (1808-1886) și al Elenei Lenș (Linche), Theodor Văcărescu a absolvit Școala de Cadeți din Potsdam. La revenirea în Principatele Române, proaspăt intrate sub regimul Convenției de la Paris din 1858, nu i s-a permis echivalarea studiilor pentru a obține gradul de ofițer. Înrolat ca soldat, a avansat sublocotenent și a fost numit adjutant domnesc al principelui Alexandru Ioan Cuza. A demisionat din armată în urma loviturii de stat din 2 mai 1864. A debutat în presa politică și culturală. Cariera sa politică este strâns legată de județul (Prahova), unde a fost prefect după lovitura de palat din 11 februarie 1866. A fost ales deputat de Prahova în mai multe rânduri, iar, la finalul carierei, senator de Prahova. A fost agent diplomatic la Belgrad (1871-1873), iar ulterior ministru plenipotențiar la Bruxelles (1882-1885), Roma (1885) și Viena (1888-1891). A revenit în viața politică ca membru al Partidului Conservator. A fost ales vicepreședinte al Senatului în anul 1905.
The royal coup of 23 August 1944 led to Romania breaking ties with Germany in order to capitulate to the Allies. The outcome - a hastily German retaliation - had been long discussed by the group that orchestrated the coup, especially by the officers that took part in preparations. While a general plan for a Romanian counter-offensive was agreed at a national level, a special priority was given to Bucharest, that was to be kept out of enemy hands at all costs. The plan for a military defence of the capital was agreed with Colonel Dumitru Dămăceanu, chief-of-staff of the Bucharest Military Command. Under the nominal authority of his superior, General Iosif Teodorescu, Dămăceanu took charge of the Romanian operations during the initial phase of the Battle for Bucharest of 24-28 August. Dămăceanu’s memoirs, remaining unpublished, present to us a series of new details surrounding the clashes between the Romanian and German units in Bucharest and its surroundings.
Abstract
On January 3rd 1948, King Michael unwillingly left Romania, after His Majesty’s forced abdication, together with his mother, Queen-Mother Helen, and a number of loyal friends from the Palace staff: his aides-de-camp Constantin Petre-Lazăr and Jacques Vergotti, the marechal of the Royal Court Dimitrie Negel, his secretary Mircea Ionniţiu with his fiancée and brother, his close friend Vania Negroponte with his wife and son, the Queen’s lady in waiting Nelly Catargi, the head of the palace security Eugen Bianu, and Palace servants Konrad and Anna Schöpp, husband and wife. In this article, the author studies the existing testimonies regarding the whereabouts of King Michael, Queen Helen and their devoted supporters from the communist coup on December 30 until they left Romania by train, reaching Switzerland. All evidence show that all of them were strictly supervised by the communist authorities and the soviet-organized „Tudor Vladimirescu” Division (some, like Vergotti, were temporarily arrested), and neither the King, his mother or his companions weren’t allowed to take with them any valuable possessions, excepting a part of the usufruct of the Crown Domains (to which the King was legally intitled), invalidating the allegations that the Romanian monarch left the country in a luxuriant manner.
Books by Tudor Vişan-Miu
Dinu Zamfirescu
Este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligenţă, bun-gust şi subtilitatea conversaţiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântaţi nu numai cu avere şi ranguri, ci şi cu patriotism, spirit de sacrificiu şi simţul datoriei.
Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatură „cu ştaif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria dramatică şi plină de farmec a vechilor elite româneşti sau de pe alte meleaguri.
fulfilled as marshal of the Royal Court of Romania during the last four years of the reign of king Michael (1944-1947). The marshal of the Palace, the highest dignitary of the Royal Court, had, among his numerous duties, the function of being an intermediary between the sovereign and state authorities. In this capacity, Negel (who was also the administrator of the Crown Domain since 1942) played a key role as a political advisor to the monarch, influencing His Majesty’s decisions in a time when the country found itself under Soviet occupation. Negel’s activity, especially his contacts with Western diplomats, came under close scrutiny by the Communist-controlled special services and, after the Royal Strike, his replacement was demanded by the pro-Soviet government. Supported by the traditional Democratic parties, Negel managed to keep his post until the very end of the monarchy. After the forced abdication of king Michael in 30th December 1947, Negel was responsable for the preparations made in order for the king, the queen-mother and a small entourage (including himself) to leave the country in what became a long-time exile.
puterii, după victoria Convenției Democratice din 1996, autoritatea simbolică a regelui Mihai a fost pusă în slujba integrării euro-atlantice - inaugurând o stare de fapt pe care o numim „regalitatea în republică”, care a culminat cu inițiativa din anul 2016 de a se înființa, în republică, o instituție a Casei Regale.
As one of Eastern Europe’s monarchies that became republics, Romania gave its former royal family a special status like no other. While in the first years of the post‑communist transition, the idea of restoring the monarchy was seen as an opposition theme used against the government, after the victory of the Democratic Convention in 1996, King Michael’s symbolic authority was used to back up Romania’s integration into NATO and the EU, the Romanian state beginning to treat the former sovereign and his family in a way that we call „being royal in a republic”.
On 10 May 2008, King Michael, the former sovereign of Romania, created two dynastic medals and awarded them to a group of loyalists during a public ceremony. Since then, the Romanian Royal Family’s decorations (consisting today of four medals and two dynastic orders) were bestowed upon a total close to 500 individuals and 100 organisations. National and foreign dignitaries, active military officers and public institutions accepted royal honours while the state proved perfectly tolerant and the national press entertained the idea of “royal decorations” being equally valuable, from a symbolic standpoint, as those conferred by the state. In our study we will examine Romania’s contemporary royal honours, providing a comparative perspective with other royal “fontes honorum” in Europe’s former monarchies.
Royal weddings and funerals, rather than coronations, are usual moments of gathering for the monarchs. This is because no other monarch can be present when another sovereign is crowned, while no such restriction exists when one future or reigning monarch is married or a former one is buried. On 20 November 1947, Princess Elizabeth, heir presumptive to the British Throne, married Philip Mountbatten. The groom, born as a Prince in the Royal Family of Greece, first cousin to King Paul of Greece, was forced to renounce his former titles and religion, becoming a British subject. The list of royal wedding guests, compared to previous events, can give us an insight on the world monarchies’ state of affairs at that time. A special attention is given to the presence of King Michael of Romania, the last monarch on the Eastern side of the Iron Curtain, who used this occasion for political discussions regarding the situation of the Soviet occupied Romania, hoping to receive any kind of advice. On 6 February 1952, Princess Elizabeth ascended the throne as Queen Elizabeth II, being crowned on 2 June 1953. Our paper will close with observations regarding the unanimous presence of European monarchs at Queen Elizabeth II’s state funerals on 19 September 2022.
In this study I have described how the Royal House of Romania was involved in the union of the Orthodox dioceses of the new provinces (Bessarabia, Bukowina and Transylvania) that united with the Kingdom of Romania in 1918. In Romania, the elections of the Orthodox hierarchs were, according to a law of 1872, confirmed by the king, who also handed them the signs of sacerdotal power (the crook) during a solemn ceremony. I have shown how the royal confirmation was part of the efforts to strengthen the unity of the Romanians through the church, by giving the believers in the new provinces a hierarch belonging to the Romanian Orthodox Church.
This study is dedicated to the Royal Court of Romania during the minority reign of King Michael. Having an underage monarch serving under a Regency of tree was a historical novelty for Romanian monarchical tradition. Lacking any such experience, the Romanians, from average citizens to the politicians, would get confused in understanding where the power actually resided – and even the members of the Court were affected by such misconceptions. The head of the Royal Family was Prince Nicolae, one of the Regents. The nominal head of the Court was King Michael, but, as a young boy, he was still under the guardianship of his mother, Princess Helen. The Court’s dignitaries had their offices inside the Royal Palace, while the child sovereign lived with his mother in a vila several blocks away uptown. Above all, Queen Maria, the wife of the late monarch, King Ferdinand, was still seen as the Royal Family’s most authoritative figure. Our research, based on historical archives all memories, is focused on how the Royal Court organised around the three Regents while still serving the King – thus highlighting the problems created by Prince Carol when he renounced his claim to the Throne in 1925 and providing our own answer to a matter of historical counterfactuality: could the Regence last until King Michael’s coming of age, in 1939?
Maurice (Mauriciu) Brociner was a longtime official of the Royal Household of Romania, serving under king Carol I and king Ferdinand I for 36 years. The presence at the Royal Court of a Jewish-descended Romanian veteran of the Russo-Turkish War of 1877-1878 (known for Romanians as the War for Independence), a few years after the Constitution was revised in 1879, allowing Jews to obtain Romanian citizenship, illustrated the efforts led by the Royal Family to integrate minorities into the Romanian society. During the First World War, given a position of importance at the Palace, to keep things in check while the Royal Family left for Jassy, Brociner was forced into retirement for alleged wrongdoings during the wartime German occupation of Bucharest, living for almost three decades from his veteran and Royal House-given pensions. Through historical archives and memoirs, we will provide details on Brociner’s longtime service at the Royal Household, with the purpose of understanding an attempt made by the Romanian royalty as part of a larger effort to keep anti-Jewish sentiment in check. Since Jews were the largest minority of Romania before the Great Union of 1918, the matter of their treatment became a matter of European concern, which the king knew should be dealt with accordingly.
In this study we shall describe the pedagogical idea of „educational school trips”, implemented for the special class of Romania’s heir to the throne, Prince Michael, during the reign of his father, King Carol II. In interwar Romania, field trips were mostly seen by public schools as a form of summer activity at the end of the final school term (much like nowadays), their teachers being used to teach only inside classrooms, while students took part in extracurricular activities mostly as members of other organisations, such as those of the Romanian Scouting Movement. Based on the archives of Prince Michael’s special class, press and published works, we will show how the school trips organised for the future King Michael allowed him to become very knowledgeable of local aspects. This experience served as a pilot experiment for a practice that, if implemented at large scale, would have revolutionized the Romanian public school system.
In this study I have described the historical role that the Marshals of the Royal Court of Romania had during the second reign of king Michael (1940-1947). In the first years, the sovereign’s powers were very limited in favor of the prime-minister, general Antonescu, who also seized control of the Royal Court. While the first marshal of the Court named by the government (colonel Râmniceanu) declared his foremost loyalty to general Antonescu, the following dignitaries (colonel Mardari or Teodor Rosetti-Solescu) assured a balance between the Palace and Antonescu. The youngest (Mocioni-Styrcea) and his succesor (general Sănătescu) participated in the royal coup of 23th August 1944. The last (Negel) was besides the king during the Soviet takeover of the country.
Fiul magistratului Constantin Văcărescu (1808-1886) și al Elenei Lenș (Linche), Theodor Văcărescu a absolvit Școala de Cadeți din Potsdam. La revenirea în Principatele Române, proaspăt intrate sub regimul Convenției de la Paris din 1858, nu i s-a permis echivalarea studiilor pentru a obține gradul de ofițer. Înrolat ca soldat, a avansat sublocotenent și a fost numit adjutant domnesc al principelui Alexandru Ioan Cuza. A demisionat din armată în urma loviturii de stat din 2 mai 1864. A debutat în presa politică și culturală. Cariera sa politică este strâns legată de județul (Prahova), unde a fost prefect după lovitura de palat din 11 februarie 1866. A fost ales deputat de Prahova în mai multe rânduri, iar, la finalul carierei, senator de Prahova. A fost agent diplomatic la Belgrad (1871-1873), iar ulterior ministru plenipotențiar la Bruxelles (1882-1885), Roma (1885) și Viena (1888-1891). A revenit în viața politică ca membru al Partidului Conservator. A fost ales vicepreședinte al Senatului în anul 1905.
The royal coup of 23 August 1944 led to Romania breaking ties with Germany in order to capitulate to the Allies. The outcome - a hastily German retaliation - had been long discussed by the group that orchestrated the coup, especially by the officers that took part in preparations. While a general plan for a Romanian counter-offensive was agreed at a national level, a special priority was given to Bucharest, that was to be kept out of enemy hands at all costs. The plan for a military defence of the capital was agreed with Colonel Dumitru Dămăceanu, chief-of-staff of the Bucharest Military Command. Under the nominal authority of his superior, General Iosif Teodorescu, Dămăceanu took charge of the Romanian operations during the initial phase of the Battle for Bucharest of 24-28 August. Dămăceanu’s memoirs, remaining unpublished, present to us a series of new details surrounding the clashes between the Romanian and German units in Bucharest and its surroundings.
Abstract
On January 3rd 1948, King Michael unwillingly left Romania, after His Majesty’s forced abdication, together with his mother, Queen-Mother Helen, and a number of loyal friends from the Palace staff: his aides-de-camp Constantin Petre-Lazăr and Jacques Vergotti, the marechal of the Royal Court Dimitrie Negel, his secretary Mircea Ionniţiu with his fiancée and brother, his close friend Vania Negroponte with his wife and son, the Queen’s lady in waiting Nelly Catargi, the head of the palace security Eugen Bianu, and Palace servants Konrad and Anna Schöpp, husband and wife. In this article, the author studies the existing testimonies regarding the whereabouts of King Michael, Queen Helen and their devoted supporters from the communist coup on December 30 until they left Romania by train, reaching Switzerland. All evidence show that all of them were strictly supervised by the communist authorities and the soviet-organized „Tudor Vladimirescu” Division (some, like Vergotti, were temporarily arrested), and neither the King, his mother or his companions weren’t allowed to take with them any valuable possessions, excepting a part of the usufruct of the Crown Domains (to which the King was legally intitled), invalidating the allegations that the Romanian monarch left the country in a luxuriant manner.
Dinu Zamfirescu
Este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligenţă, bun-gust şi subtilitatea conversaţiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântaţi nu numai cu avere şi ranguri, ci şi cu patriotism, spirit de sacrificiu şi simţul datoriei.
Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatură „cu ştaif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria dramatică şi plină de farmec a vechilor elite româneşti sau de pe alte meleaguri.