Actuala Bibliotecă a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, cu sediul la Iaşi, deţine peste o mie de ... more Actuala Bibliotecă a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, cu sediul la Iaşi, deţine peste o mie de exemplare de cărţi greceşti vechi, între care doar în jur de zece manuscrise, unul realizat fiind la comanda lui Constantin Brâncoveanu, domnul Ţări Româneşti. Aşadar, este vorba de un fond alcătuit în mod special din tipărituri greceşti, de provenienţă diversă: unele provin din vechea bibliotecă a Academiei Domneşti din Iaşi, preluată de Academia Mihăileană care i-a succedat; altele din biblioteca Seminarului Teologic de la Socola, înfiinţat de mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi, care, de altfel, şi-a închinat biblioteca personnală ctitoriei sale ieşene; altele din colecţiile private ale unor inalţi ierarhi; unele au fost culese din mănăstirile din Moldova, în special din cele închinnate ca metohuri către Patriarhiile greceşti şi marile mănăstiri aflate în jurisdicţia lor. Scopul articolului este de a evalua importanţa tipăriturilor în funcţie de vechime, de locul ediţiei, de posesori şi de conţinutul lor (este vorba în general de carte didactică, dar nu lipsesc nici cărţile de polemică regiligioasă). De asemenea, s-a urmărit reconstituirea contextului istoric în care aceste cărţi au circulat în Moldova şi împrejurările în care ele au ajuns în posesia Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Investigaţiile prosopografice, conexiunile cu istoria vechilor instituţii de învăţământ din Moldova şi analiza însemnărilor (greceşti în cele mai multe cazuri) de pe tipărituri sunt intrumentele metodologice mobilizate de-a lungul lucrării.
Dans l’historiographie roumaine, il est unanimement admis que la pratique de la dédicace de lieux... more Dans l’historiographie roumaine, il est unanimement admis que la pratique de la dédicace de lieux de culte valaques et moldaves à titre de métoques envers les Lieux Saints de l’Orthodoxie début dans les années 1565-1570. Le monastère St-Nicolas de Bucarest, fondation du grand ban Ghiorma, fut le premier métoque – constitué d’un monastère, avec tous ses biens meubles et immobiliers – acquis par le Mont-Athos dans les Principautés danubiennes. On a affaire, dans ce cas, à une forme de dédicace dont l’objet est structuré autour d’un édifice religieux (monastère, église, skyte), qui sert de lieu d’administration du patrimoine investi dans l’acte de fondation. Or, cette forme de dédicace envers les Lieux Saints d’Orient ne constitue qu’une étape dans la chaîne de l’organisation des dons envers les Lieux Saints. À part les dons d’argents, accomplis en règle générale par les princes régnant des Principautés, il faut compter les cas des dons de domaines fonciers – villages entiers ou en partie, lieux déserts, forêts et montagnes, etc. – qui, comme jadis à Byzance, avaient statut de métoques. De cette forme de dédicace a bénéficié tout spécialement le monastère athonite de Kutlumus (à partir de la fin du XIVe siècle). À destination restreinte, cette forme de dédicace déboucha elle-même, en début du XVIIe siècle, sur l’organisation de l’objet de la dédicace autour d’un monastère : Clocociov, dans le cas de Kutlumus. Le but est ici de comparer ces deux formes de dédicace – sans et avec édifice religieux comme lieu d’administration des biens fonciers dédiés – et tacher de dégager, autant que possible, le régime juridique des terres arrivées dans les mains des moines « grecs » avant le milieu du XVIe siècle. Pareille démarche nous aidera, peut-être, à mieux saisir les motivations menant à la structuration des dons de terres envers les monastères « grecs » autour de lieux de culte bâtis sur place, en Valachie et en Moldavie.
Romanian Documents from the Lilly Library of Indiana University (Bloomington, Indiana, USA) Conce... more Romanian Documents from the Lilly Library of Indiana University (Bloomington, Indiana, USA) Concerning the Relationship between the Romanian Principalities and Saint Catherine’s Monastery on Mount Sinai (17th – 19th Centuries)
The ties of the Romanian Principalities with Saint Catherine’s monastery on Mount Sinai are ancient, the first donation of money being documented on September 15, 1497, in Wallachia, during the reign of Radu the Great. From the sixteenth to the nineteenth century, due to Sinai’s growing symbolic prestige north of the Danube (a rich literature on Mount Sinai circulated in manuscript and print), other donations and reinforcements by the lords of Moldavia and Wallachia followed; they consisted of real estate, money, books, and objects of worship. A number of Romanian churches and monasteries were also dedicated to the Sinaite monastery. Six documents written in the chanceries of the Romanian lords are preserved in the Lilly Library, the rare books, manuscripts, and special collections library of the Indiana University Libraries, Bloomington, namely, among the manuscripts of William Edward David Allen (1901-1973), acquired by the American university in 1976. The documents are original: two Slavonic (both issued by Radu Mihnea), the other four Romanian (issued by Radu Leon, Șerban Cantacuzino, Mihai Racoviță, and Mihail Sturdza respectively; the first two were rulers of Wallachia, the last of Moldavia). All of them concern properties (metochia) of Saint Catherine’s monastery. The first document, in Slavonic, was issued by Radu Mihnea, on 29 April 1612. The Wallachian prince confirms that a certain Oprea pârcălab and his sons own a part of the Bădicești village. The village later became the property of Râmnic monastery, which was dedicated to Sinai by its founders, Constantin Brâncoveanu and Mihai Cantacuzino. The second document, in Slavonic, was issued by Radu Mihnea, on 27 June 1613. The Wallachian prince confirms the ownership of Saint Catherine’s monastery in Bucharest (which in 1623 is already mentioned in documents as a Sinaite metochion) of several villages (Popești, Bănciulești, Măicănești), a mill, and a vineyard located near the monastery. The third document, in Romanian, was issued by Radu Leon, on 17 July 1668. Following an old dispute with the Wallachian Metropolitan See, Saint George church in Bucharest (both building and land) is dedicated to Saint Catherine’s monastery of Bucharest. An annual sum of money was also to be paid from the country’s treasury. The fourth document, in Romanian, was issued by the Wallachian prince Șerban Cantacuzino, in September 1680. Mărgineni monastery, a foundation of Șerban’s family, received confirmation of some princely revenues granted previously. The monastery enjoyed stavropegic status, that is, it depended directly on the Patriarchate of Constantinople. However, it was dedicated to Mount Sinai by Nicolae Mavrocordat, on 18 September 1724. The fifth document was issued by the Moldavian prince Mihai Racoviță on 24 October 1721. Saint Friday monastery in Iași (dedicated to Sinai by Nestor Ureche, its founder, on 21 December 1610) received a piece of land on the Prut River, in order to build a water mill exempted from all taxes. The sixth document concerns Frumoasa monastery in Iași, dedicated by its founder to Sinai already at the end of the sixteenth century. On 5 March 1835, prince Mihail Sturdza approved the request of the monastery’s abbot to build a water supply for three fountains located in the monastery’s courtyard and in the neighbourhood, on the site where a fair was regularly held. Most likely acquired by William Allen in the 1920s, during one of his trips to Istanbul and Pontus, the six documents represent a fragment of the dispersed ‘archives’ of the Romanian metochia of the Sinai.
Rezumat Documente românești din Biblioteca Lilly a Universității Indiana (SUA) referitoare la relațiile Țărilor Române cu mănăstirea Sf. Ecaterina de la Sinai (secolele XVII – XIX)
Legăturile Țărilor Române cu mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai sunt vechi, prima donație în bani fiind atestată documentar la 15 septembrie 1497, în vremea domniei în Valahia a lui Radu cel Mare. Pe parcursul secolelor XVI-XIX, datorită creșterii prestigiului simbolic al Sinaiului la nordul Dunării (în această vreme circulă în manuscris și se tipărește o bogată literatură privind Muntele Sinai), au urmat alte donații și întăriri ale domnilor din Moldova și Valahia, constând în proprietăți imobiliare, sume de bani, cărți și obiecte de cult. De asemenea, un număr de biserici și mănăstiri românești au fost închinate lăcașului sinait. Șase astfel de documente redactate în cancelariile domnilor din Țările Române se păstrează în Lilly Library of Rare Books and Manuscripts a Universității Indiana din SUA, în colecția de rarități – cărți tipărite și manuscrise, documente, gravuri, icoane, desene, covoare orientale – a lui William Edward David Allen (1901-1973), achiziționată de universitatea americană în anul 1976. Cele șase documente sunt originale, două slavone, ambele de la Radu Mihnea, celelalte, româneşti, de la Radu Leon, Şerban Cantacuzino, Mihai Racoviţă şi Mihail Sturdza (primii doi fiind domni ai Valahiei, ultimii – ai Moldovei), toate în legătură cu metohurile din Ţările Române ale mănăstirii sinaite Sf. Ecaterina. Primul este un act slavon de la Radu Mihnea, din 29 aprilie 1612, prin care domnul întăreşte unui Oprea pârcălab și fiilor acestuia o parte din satul Bădiceşti, care va ajunge ulterior în proprietatea mănăstirii Râmnic, închinată la Sinai de către ctitorii săi, Constantin Brâncoveanu şi Mihai Cantacuzino. Al doilea document este datat 27 iunie 1613, când Radu Mihnea întăreşte mănăstirii Sf. Ecaterina din Bucureşti (care în 1623 este deja menționată în documente ca metoh sinait) câteva sate întregi (Popeşti, Bănciuleşti, Măicăneşti), un vad de moară și o vie de lângă mănăstire. Al treilea act este un hrisov emis de cancelaria lui Radu Leon în 17 iulie 1668, prin care se închină mănăstirii bucureștene Sf. Ecaterina o biserică din același oraș, cu hramul Sf. Gheorghe, cu locul ei, la care se adaugă și o sumă anuală de bani din tezaurul țării, urmare a unui litigiu mai vechi cu Mitropolia țării. Al patrulea act românesc din „colecţia Allen”, din septembrie 1680, este emis de Șerban Cantacuzino pentru mănăstirea Mărgineni, ctitorie a familiei sale, care primește confirmarea unor venituri ale domniei cesionate anterior. Stavrophighie la data emiterii acestui act, mănăstirea Mărgineni va fi închinată Muntelui Sinai de către Nicolae Mavrocordat în 18 septembrie 1724. Al cincilea document este emis de domnul Moldovei Mihai Racoviţă la 24 octombrie 1721 pentru mănăstirea Sf. Vineri din Iaşi (închinată de către Nestor Ureche, ctitorul ei, la Sinai în 21 decembrie 1610), și constă în dăruirea unui loc pe râul Prut, pe care mănăstirea urma să-și facă o moară de apă scutită de toate taxele. În sfârşit, al şaselea document priveşte mănăstirea ieșeană Frumoasa, închinată de ctitorul ei la Sinai încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea. La 5 martie 1835, domnul Mihail Sturdza aprobă cererea egumenului mănăstirii să construiască o aducțiune de apă pentru trei cișmele din incinta mănăstirii și din împrejurimi, pe locul unde se ținea periodic un târg. Achiziționate, probabil, de William Allen de pe „piața” ofertantă a Levantului, cel mai probabil în anii 1920, în timpul uneia dintre călătoriile sale la Istanbul și în Pont, cele șase documente constituie o fărâmă din vechile „arhive” ale metohurilor româneşti ale Sinaiului care au luat drumul Orientului.
Actuala Bibliotecă a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, cu sediul la Iaşi, deţine peste o mie de ... more Actuala Bibliotecă a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, cu sediul la Iaşi, deţine peste o mie de exemplare de cărţi greceşti vechi, între care doar în jur de zece manuscrise, unul realizat fiind la comanda lui Constantin Brâncoveanu, domnul Ţări Româneşti. Aşadar, este vorba de un fond alcătuit în mod special din tipărituri greceşti, de provenienţă diversă: unele provin din vechea bibliotecă a Academiei Domneşti din Iaşi, preluată de Academia Mihăileană care i-a succedat; altele din biblioteca Seminarului Teologic de la Socola, înfiinţat de mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi, care, de altfel, şi-a închinat biblioteca personnală ctitoriei sale ieşene; altele din colecţiile private ale unor inalţi ierarhi; unele au fost culese din mănăstirile din Moldova, în special din cele închinnate ca metohuri către Patriarhiile greceşti şi marile mănăstiri aflate în jurisdicţia lor. Scopul articolului este de a evalua importanţa tipăriturilor în funcţie de vechime, de locul ediţiei, de posesori şi de conţinutul lor (este vorba în general de carte didactică, dar nu lipsesc nici cărţile de polemică regiligioasă). De asemenea, s-a urmărit reconstituirea contextului istoric în care aceste cărţi au circulat în Moldova şi împrejurările în care ele au ajuns în posesia Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Investigaţiile prosopografice, conexiunile cu istoria vechilor instituţii de învăţământ din Moldova şi analiza însemnărilor (greceşti în cele mai multe cazuri) de pe tipărituri sunt intrumentele metodologice mobilizate de-a lungul lucrării.
Dans l’historiographie roumaine, il est unanimement admis que la pratique de la dédicace de lieux... more Dans l’historiographie roumaine, il est unanimement admis que la pratique de la dédicace de lieux de culte valaques et moldaves à titre de métoques envers les Lieux Saints de l’Orthodoxie début dans les années 1565-1570. Le monastère St-Nicolas de Bucarest, fondation du grand ban Ghiorma, fut le premier métoque – constitué d’un monastère, avec tous ses biens meubles et immobiliers – acquis par le Mont-Athos dans les Principautés danubiennes. On a affaire, dans ce cas, à une forme de dédicace dont l’objet est structuré autour d’un édifice religieux (monastère, église, skyte), qui sert de lieu d’administration du patrimoine investi dans l’acte de fondation. Or, cette forme de dédicace envers les Lieux Saints d’Orient ne constitue qu’une étape dans la chaîne de l’organisation des dons envers les Lieux Saints. À part les dons d’argents, accomplis en règle générale par les princes régnant des Principautés, il faut compter les cas des dons de domaines fonciers – villages entiers ou en partie, lieux déserts, forêts et montagnes, etc. – qui, comme jadis à Byzance, avaient statut de métoques. De cette forme de dédicace a bénéficié tout spécialement le monastère athonite de Kutlumus (à partir de la fin du XIVe siècle). À destination restreinte, cette forme de dédicace déboucha elle-même, en début du XVIIe siècle, sur l’organisation de l’objet de la dédicace autour d’un monastère : Clocociov, dans le cas de Kutlumus. Le but est ici de comparer ces deux formes de dédicace – sans et avec édifice religieux comme lieu d’administration des biens fonciers dédiés – et tacher de dégager, autant que possible, le régime juridique des terres arrivées dans les mains des moines « grecs » avant le milieu du XVIe siècle. Pareille démarche nous aidera, peut-être, à mieux saisir les motivations menant à la structuration des dons de terres envers les monastères « grecs » autour de lieux de culte bâtis sur place, en Valachie et en Moldavie.
Romanian Documents from the Lilly Library of Indiana University (Bloomington, Indiana, USA) Conce... more Romanian Documents from the Lilly Library of Indiana University (Bloomington, Indiana, USA) Concerning the Relationship between the Romanian Principalities and Saint Catherine’s Monastery on Mount Sinai (17th – 19th Centuries)
The ties of the Romanian Principalities with Saint Catherine’s monastery on Mount Sinai are ancient, the first donation of money being documented on September 15, 1497, in Wallachia, during the reign of Radu the Great. From the sixteenth to the nineteenth century, due to Sinai’s growing symbolic prestige north of the Danube (a rich literature on Mount Sinai circulated in manuscript and print), other donations and reinforcements by the lords of Moldavia and Wallachia followed; they consisted of real estate, money, books, and objects of worship. A number of Romanian churches and monasteries were also dedicated to the Sinaite monastery. Six documents written in the chanceries of the Romanian lords are preserved in the Lilly Library, the rare books, manuscripts, and special collections library of the Indiana University Libraries, Bloomington, namely, among the manuscripts of William Edward David Allen (1901-1973), acquired by the American university in 1976. The documents are original: two Slavonic (both issued by Radu Mihnea), the other four Romanian (issued by Radu Leon, Șerban Cantacuzino, Mihai Racoviță, and Mihail Sturdza respectively; the first two were rulers of Wallachia, the last of Moldavia). All of them concern properties (metochia) of Saint Catherine’s monastery. The first document, in Slavonic, was issued by Radu Mihnea, on 29 April 1612. The Wallachian prince confirms that a certain Oprea pârcălab and his sons own a part of the Bădicești village. The village later became the property of Râmnic monastery, which was dedicated to Sinai by its founders, Constantin Brâncoveanu and Mihai Cantacuzino. The second document, in Slavonic, was issued by Radu Mihnea, on 27 June 1613. The Wallachian prince confirms the ownership of Saint Catherine’s monastery in Bucharest (which in 1623 is already mentioned in documents as a Sinaite metochion) of several villages (Popești, Bănciulești, Măicănești), a mill, and a vineyard located near the monastery. The third document, in Romanian, was issued by Radu Leon, on 17 July 1668. Following an old dispute with the Wallachian Metropolitan See, Saint George church in Bucharest (both building and land) is dedicated to Saint Catherine’s monastery of Bucharest. An annual sum of money was also to be paid from the country’s treasury. The fourth document, in Romanian, was issued by the Wallachian prince Șerban Cantacuzino, in September 1680. Mărgineni monastery, a foundation of Șerban’s family, received confirmation of some princely revenues granted previously. The monastery enjoyed stavropegic status, that is, it depended directly on the Patriarchate of Constantinople. However, it was dedicated to Mount Sinai by Nicolae Mavrocordat, on 18 September 1724. The fifth document was issued by the Moldavian prince Mihai Racoviță on 24 October 1721. Saint Friday monastery in Iași (dedicated to Sinai by Nestor Ureche, its founder, on 21 December 1610) received a piece of land on the Prut River, in order to build a water mill exempted from all taxes. The sixth document concerns Frumoasa monastery in Iași, dedicated by its founder to Sinai already at the end of the sixteenth century. On 5 March 1835, prince Mihail Sturdza approved the request of the monastery’s abbot to build a water supply for three fountains located in the monastery’s courtyard and in the neighbourhood, on the site where a fair was regularly held. Most likely acquired by William Allen in the 1920s, during one of his trips to Istanbul and Pontus, the six documents represent a fragment of the dispersed ‘archives’ of the Romanian metochia of the Sinai.
Rezumat Documente românești din Biblioteca Lilly a Universității Indiana (SUA) referitoare la relațiile Țărilor Române cu mănăstirea Sf. Ecaterina de la Sinai (secolele XVII – XIX)
Legăturile Țărilor Române cu mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai sunt vechi, prima donație în bani fiind atestată documentar la 15 septembrie 1497, în vremea domniei în Valahia a lui Radu cel Mare. Pe parcursul secolelor XVI-XIX, datorită creșterii prestigiului simbolic al Sinaiului la nordul Dunării (în această vreme circulă în manuscris și se tipărește o bogată literatură privind Muntele Sinai), au urmat alte donații și întăriri ale domnilor din Moldova și Valahia, constând în proprietăți imobiliare, sume de bani, cărți și obiecte de cult. De asemenea, un număr de biserici și mănăstiri românești au fost închinate lăcașului sinait. Șase astfel de documente redactate în cancelariile domnilor din Țările Române se păstrează în Lilly Library of Rare Books and Manuscripts a Universității Indiana din SUA, în colecția de rarități – cărți tipărite și manuscrise, documente, gravuri, icoane, desene, covoare orientale – a lui William Edward David Allen (1901-1973), achiziționată de universitatea americană în anul 1976. Cele șase documente sunt originale, două slavone, ambele de la Radu Mihnea, celelalte, româneşti, de la Radu Leon, Şerban Cantacuzino, Mihai Racoviţă şi Mihail Sturdza (primii doi fiind domni ai Valahiei, ultimii – ai Moldovei), toate în legătură cu metohurile din Ţările Române ale mănăstirii sinaite Sf. Ecaterina. Primul este un act slavon de la Radu Mihnea, din 29 aprilie 1612, prin care domnul întăreşte unui Oprea pârcălab și fiilor acestuia o parte din satul Bădiceşti, care va ajunge ulterior în proprietatea mănăstirii Râmnic, închinată la Sinai de către ctitorii săi, Constantin Brâncoveanu şi Mihai Cantacuzino. Al doilea document este datat 27 iunie 1613, când Radu Mihnea întăreşte mănăstirii Sf. Ecaterina din Bucureşti (care în 1623 este deja menționată în documente ca metoh sinait) câteva sate întregi (Popeşti, Bănciuleşti, Măicăneşti), un vad de moară și o vie de lângă mănăstire. Al treilea act este un hrisov emis de cancelaria lui Radu Leon în 17 iulie 1668, prin care se închină mănăstirii bucureștene Sf. Ecaterina o biserică din același oraș, cu hramul Sf. Gheorghe, cu locul ei, la care se adaugă și o sumă anuală de bani din tezaurul țării, urmare a unui litigiu mai vechi cu Mitropolia țării. Al patrulea act românesc din „colecţia Allen”, din septembrie 1680, este emis de Șerban Cantacuzino pentru mănăstirea Mărgineni, ctitorie a familiei sale, care primește confirmarea unor venituri ale domniei cesionate anterior. Stavrophighie la data emiterii acestui act, mănăstirea Mărgineni va fi închinată Muntelui Sinai de către Nicolae Mavrocordat în 18 septembrie 1724. Al cincilea document este emis de domnul Moldovei Mihai Racoviţă la 24 octombrie 1721 pentru mănăstirea Sf. Vineri din Iaşi (închinată de către Nestor Ureche, ctitorul ei, la Sinai în 21 decembrie 1610), și constă în dăruirea unui loc pe râul Prut, pe care mănăstirea urma să-și facă o moară de apă scutită de toate taxele. În sfârşit, al şaselea document priveşte mănăstirea ieșeană Frumoasa, închinată de ctitorul ei la Sinai încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea. La 5 martie 1835, domnul Mihail Sturdza aprobă cererea egumenului mănăstirii să construiască o aducțiune de apă pentru trei cișmele din incinta mănăstirii și din împrejurimi, pe locul unde se ținea periodic un târg. Achiziționate, probabil, de William Allen de pe „piața” ofertantă a Levantului, cel mai probabil în anii 1920, în timpul uneia dintre călătoriile sale la Istanbul și în Pont, cele șase documente constituie o fărâmă din vechile „arhive” ale metohurilor româneşti ale Sinaiului care au luat drumul Orientului.
Byzantiniste et spécialiste de l’histoire du Sud-Est européen, Petre Ş. Năsturel (1923-2012) a dé... more Byzantiniste et spécialiste de l’histoire du Sud-Est européen, Petre Ş. Năsturel (1923-2012) a débuté sa carrière académique à l’Institut d’Études Sud-Est Européennes (1964) et l’a accomplie en tant que chercheur au CNRS (Paris). Doté d’un éventail complet d’outils indispensables à son domaine d’activité – paléographie grecque, slavonne et slavo-roumaine, formation historique et philologique, géographique aussi, connaissances approfondies d’histoire de l’art médiéval, esprit critique et honnêteté intellectuelle, etc. –, ses recherches couvrent un vaste champ thématique d’histoire byzantine et post-byzantine. De tous les thèmes qu’il a traités durant sa carrière, l’histoire des Roumains et de la romanité balkanique lui a tenu le plus à cœur, avec un penchant tout particulier pour les relations des Roumains avec les Lieux Saints de l’Orthodoxie et surtout avec le Mont-Athos. Son livre Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIVe siècle à 1654, Rome, 1986 (« Orientalia Christiana Analecta », 227) reste incontournable en la matière. Le volume présent englobe, à quelques exceptions près, la totalité de ses publications en français, parues de 1945 à 2011.
Recueil de 23 articles écrits par Matei Cazacu et parus dans divers revues et ouvrages collectifs... more Recueil de 23 articles écrits par Matei Cazacu et parus dans divers revues et ouvrages collectifs de 1968 à 2013 Annexes : Notes bibliogr.
Location: Editura Istros ; Brăila ; 2017
More Info: 522 p., ISBN 978-606-654-218-0
Publication Date: 2017
Research Interests: Ottoman History, Romanian History et Byzantine History
Editions Istros, Muzeul Brailei - Academie Roumaine, 2016
Recueil d'une trentaine d’études écrites par Matei Cazacu et publies dans diverses revues et ouvr... more Recueil d'une trentaine d’études écrites par Matei Cazacu et publies dans diverses revues et ouvrages collectifs entre 1971 et 2009.
Annexes : Notes bibliogr.
Institutul „A. D. Xenopol”, Iași, Colectivul de Istorie Medievală, Ședință de comunicări semestrială (II), Petronel Zahariuc, Marius Chelcu, Cătălina Chelcu, Sorin Grigoruță, Mihai Anatolii Ciobanu, Silviu Văcaru, 2024
Înființarea Oficiului de depozite private la Zecca Veneţiei a dat naştere unei noi practici de ec... more Înființarea Oficiului de depozite private la Zecca Veneţiei a dat naştere unei noi practici de economisire în rândul negustorimii greceşti care făcea afaceri în oraşul Dogilor. Oficiul a cunoscut un succes rapid și a fost folosit și de către alte personaje influente ale vremii care dispuneau de lichidităţi. Unii puneau bani deoparte pentru zile negre, alţii pentru a-şi pune la adăpost moştenitorii sau pentru a preveni insolvabilitatea în caz de datorii, în timp ce clienţii de rang înalt, precum patriarhii greci, boierii şi domnitorii valahi, au găsit în această practică un nou instrument de finanţare a operelor lor filantropice. Fondurile de documente ale Zeccăi, astăzi păstrate la Arhivele de Stat din Veneţia, și pe care le vom prezenta în conferința noastră, ne deschid poarta către istorii instituționale și personale prea puțin cunoscute.
Atelier Condorcet : Histoire comparée et connectée des christianismes orientaux (XVI e – XIX e s.... more Atelier Condorcet : Histoire comparée et connectée des christianismes orientaux (XVI e – XIX e s.) L'historiographie récente a entrepris de renouveler l' étude des communautés chrétiennes d'Europe orientale et de l'Empire ottoman entre le XVIe siècle et la Première guerre mondiale, mais la connaissance des langues, la spécialisation par aires culturelles, voire par confessions, ou encore un cloisonnement par traditions nationales, n' ont pas permis jusqu'alors de connecter ensemble ces différentes aires, qui pourtant, du temps des réformes à l'âge des nationalismes, ont connu des mutations comparables. Ce séminaire connectera des historiographies et mettra en dialogue les recherches en cours, non seulement pour dégager les circulations entre les espaces et les échanges entre les communautés, mais aussi pour décrire la cristallisation des confessions rivales, un processus ni linéaire ni achevé. Nous croiserons les points de vue et les échelles d' observation, depuis l'analyse des parcours individuels jusqu'à l' ecclésiologie. Nous prêterons une attention particulière au problème de la transposition des modèles culturels et institutionnels, et à l'imitation de l'adversaire confessionnel dans la compétition locale.
Convegno internazionale di studi «Venezia e l’Europa Orientale tra il tardo Medioevo e l’Età mode... more Convegno internazionale di studi «Venezia e l’Europa Orientale tra il tardo Medioevo e l’Età moderna», Venezia, 27–29 aprile 2023
L’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia e l’Archivio di Stato di Venezia, con il supporto dell’Istituto Culturale Romeno di Bucarest e il patrocinio dell’Accademia Romena delle Scienze di Bucarest, organizzano il Convegno internazionale di studi «Venezia e l’Europa Orientale tra il tardo Medioevo e l’Età moderna», che si svolgerà nella città lagunare dal 27 al 29 aprile 2023. I lavori si svolgeranno in sezioni successive nella Sala Conferenze dell’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia e nell’Aula di paleografia «Paolo Selmi» dell’Archivio di Stato di Venezia.
Il convegno riunirà studiosi che hanno svolto e proseguono ricerche sui molteplici rapporti intercorsi tra Venezia e l’Europa orientale e centro–orientale tra il XIII e il XVIII secolo. Le relazioni, basate sulle fonti primarie, frutto del lavoro svolto in archivi e biblioteche, come anche su analisi che propongono rivalutazioni e metodologie innovative, riguarderanno argomenti di storia politica, diplomatica, militare, economica, culturale compresi nell’arco di tempo che iniziò nel Spätmittelalter e si concluse all’incirca al termine dell’Età dei Lumi. Un periodo lungo e travagliato per il continente europeo, segnato da innumerevoli mutamenti politici, territoriali, economici e culturali, i quali fra l’altro, col passare dei secoli, hanno profondamente modificato i rapporti fra Venezia e gli Stati dell’Europa orientale e centro–orientale. La Repubblica di Venezia, per quasi tutta la sua esistenza, è stata una presenza attiva e duratura nell’Europa orientale e centro–orientale, e ha perseguito soprattutto interessi economici, ma anche politico–diplomatici, militari e culturali. Vi sono, dunque, molteplici aspetti che risultano ancora ignorati o poco noti e che vertono intorno alle iniziative intraprese in queste zone del continente da cittadini e sudditi dello Stato veneto, compresi gli echi che queste iniziative destarono nell’Occidente europeo. I lavori del convegno, poi, avranno come scopo quello di promuovere la cooperazione accademica tra le diverse culture e scuole storiografiche, tramite gli studiosi interessati sia alla storia di Venezia che a quella dell’Europa orientale e centro–orientale e soprattutto ai molteplici rapporti e influssi intercorsi tra queste aree del continente europeo. Il convegno riconferma il compito essenziale dell’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia, il quale si dedica alla costruzione di ponti tra culture, ed è una porta aperta in Italia per tutti coloro che sono interessati ad ogni aspetto della cultura e della storia romena o anche a conoscere meglio i molteplici rapporti intercorsi attraverso i secoli tra gli antichi Stati italiani e l’Europa orientale e centro–orientale.
Dans les années 1630, deux des quatre frères Pepanò de Pogoniani, Ghinea et Isar, installés à Buc... more Dans les années 1630, deux des quatre frères Pepanò de Pogoniani, Ghinea et Isar, installés à Bucarest pour des raisons commerciales, ont été surpris par la peste à Sarajevo, en route depuis Venise vers Bucarest. Le coup leur fut fatal et ne leur laissa pas le temps de conclure leurs testaments. De ce fait, les frères restés en vie, Pano et Dona, durent faire des démarches bien argumentées et soutenues de preuves écrites solides pour défendre leurs droit d’héritage et celui de leur sœur Eugenò sur l’argent déposé à la Zecca de Venise par les frères disparus. Ils durent prouver devant les autorités vénitiennes leur lien de parenté avec les défunts. Se posa ainsi le problème de la validité des preuves apportées par ces héritiers originaires de l’Empire Ottoman mais résidents en Valachie et de la légitimité des témoins mobilisés en faveur de leur cause. L’affaire généra tout un dossier d’attestations et de témoignages de hautes personnalités orthodoxes que j’ai pu découvrir dans les Archives d’État de Venise et qui se trouve à la base de la présente communication. Le statut sociopolitique et économique des émetteurs – l’archevêque de Pogoniani, le métropolite de Hongrovalachie et 13 marchands grecs à la bonne réputation, tous originaires de Pogoniani, de Kastoria et de Ioannina, résidents en Valachie et à Venise – y apporta la garantie et la recevabilité des preuves mobilisées par les frères Pepanò en faveur de leur qualité d’héritiers.
H i s t o i r e c o m p a r é e e t c o n n e c t é e d e s c h r i s t i a n i s m e s o r i e n... more H i s t o i r e c o m p a r é e e t c o n n e c t é e d e s c h r i s t i a n i s m e s o r i e n t a u x (X V I e – X I X e s .) Quatrième mardi du mois 9h – 13h, Salle de réunion, 1 er étage IISMM, EHESS 96 boulevard Raspail 75006 Paris Tél. : 01 53 63 56 05 Métro : ligne 4, Station Saint-Placide Séminaire organisé par Bernard Heyberger, directeur d'études de l'EHESS, directeur d'études de l'EPHE (TH) (CéSor) avec Elena Astafieva, chargée de recherche au CNRS (CERCEC) ; Aurélien Girard, maître de conférences à l'université de Reims Champagne-Ardenne ; Vassa Kontouma, directrice d'études à l'EPHE ; Radu Paun, chargé de recherches au CNRS (CERCEC) Une équipe formée de spécialistes de différentes Églises et aires culturelles (Ruthènes, Russes, Grecs, Roumains, Arméniens, Arabes melkites et maronites, Assyro-chaldéens, Éthiopiens …) se réunit depuis plusieurs années au CéSoR pour confronter thématiques, méthodes et résultats de recherche portant sur des mutations et des processus comparables, des Réformes à la première guerre mondiale. Les mutations intervenues dans ces aires culturelles à partir des Réformes protestante et catholique, dans la pratique rituelle et liturgique, dans la formation du clergé et la disciplination des fidèles, dans la production de définitions dogmatiques, ont contribué à préciser et à faire évoluer les identités respectives dans un climat de compétition et d'émulation des différentes confessions présentes sur le même terrain, mais selon des processus comparables : introduction du livre imprimé, choix et pédagogie linguistiques, développement d'une science administrative, références à l'érudition occidentale, rôle des personnalités « entre-deux » circulant entre différentes aires culturelles et confessionnelles… En s'attachant à étudier et à comparer ces processus, les participants du séminaire réussissent à établir des connections, parfois à en mettre au jour des inattendues, entre personnalités, institutions et lieux appartenant à des aires culturelles différentes.
În lumina izvoarelor româneşti, marele vameş al Moldovei Liondaris ar putea trece – aşa cum se în... more În lumina izvoarelor româneşti, marele vameş al Moldovei Liondaris ar putea trece – aşa cum se întâmplă de multe ori – drept un boier de origine „obscură”. Nu ştim să fi avut strămoşi în Moldova, nici familie fondată de el însuşi, nici să fi avut bunuri de moştenire. Numele însă lasă de bănuit o origine epirotă. Testamentul vameşului (din iulie 1642), regasit în arhivele Institutului Neoelenic din Veneţia în traducere italiană, conţine însă un detaliu care permite reconstituirea întregului său anturaj familial şi socioprofesional: Liondaris Ghionma era nepotul lui Epifanie Igumenos, mare negustor originar din Ioannina, instalat la Veneţia, unde a deţinut un loc de frunte în cadrul Comunităţii Greceşti şi al Frăţiei Sf. Nicolae de pe lângă biserica greacă Sf. Gheorghe. Investigaţiile genealogice şi prosopografice întreprinse pe baza numeroaselor mărturii scrise lăsate în urma lui, în greacă şi italiană, de către Epifanie Igumenos, dezvăluie apartenenţa vameşului Liondaris la un vast neam epirot de comercianţi şi urmaşi ai vechilor elite socioeconomice ale Epirului bizantin tardiv. Mai mulţi membri ai neamului făceau comerţ la Veneţia încă de la începutul secolului al XVI-lea; numele lor figurează printre cele ale primilor membri ai Fraţiei greceşti Sf. Nicolae (fondată în 1498, la numai două decenii după integrarea completă a Epirului în Imperiul Otoman). Alţii au contribuit la extinderea afacerilor familale în Ţările Române şi până la Lvov. Îi regăsim ca gestionari ai vamelor, finanţelor şi afacerilor comerciale domneşti din domnia lui Petru Şchiopul în Moldova şi până în domniile lui Constantin Brâncoveanu şi Ştefan Cantacuzino în Ţara Românească. Liondaris Ghionma se înscrie în şirul rudelor sale specializate în gestiunea vamelor şi finanţelor domneşti. De asemenea, evergetismul său caritabil – a lăsat bani pentru ridicarea şi funcţionarea perpetuă a unei şcoli de folos obştesc la Constantinopol – se înscrie în tradiţia neamului său patriot, doritor de lumina învăţăturii şi râvnitor de neuitare.
La Iglesia de los seglares. Expectativas y objetivos de la inversión en lo sagrado (Europa-Améric... more La Iglesia de los seglares. Expectativas y objetivos de la inversión en lo sagrado (Europa-América, siglos xiv-xx) El coloquio indaga en la participación de los laicos en la vida eclesiástica en la larga duración, con el objetivo de analizar el grado y la naturaleza del control ejercido por los seglares sobre las instituciones religiosas y su utilización de las mismas, con-siderando los beneficios que esperaron lograr y los que efectivamente alcanzaron como resultado de sus inversiones. Se trata de confrontar las inflexiones y los ritmos de la imbricación de las dimensiones espirituales y temporales de sus acciones en contextos no afectados por el proceso de secularización, es decir, no regidos por la autonomía recíproca entre una «Iglesia» controlada por el clero y el mundo de los laicos, con las que adquirieron a partir de la incidencia sobre ellas de dicho proceso. Con ello se espera poner en perspectiva la ruptura de la secularización en la socie-dad moderna, proponiendo una historia doblemente comparada de tales acciones que extienda nuestras investigaciones a casos europeos y americanos y ofrezca cote-jos válidos con otras confesiones cristianas y otras religiones. Las ponencias aborda-rán las recomposiciones de los vínculos entre laicos y eclesiásticos en el siglo xix, las estrategias familiares en relación con el ingreso de sus vástagos al clero secular o a la vida religiosa, la defensa y los usos de la noción de honor y de la memoria familiar a través de las instituciones religiosas, las actividades caritativas y el financiamiento de las misiones. L'Église des laïcs. Attentes et objectifs de l'investissement dans le sacré (Europe – Amérique, xiv e-xx e siècle) Ce colloque analyse la participation des laïcs dans les activités ecclésiastiques dans la longue durée, avec l'objectif d'interroger le degré et la nature du contrôle exercé par ses acteurs sur les institutions religieuses et les usages qu'ils en font, en partant des retours qu'ils attendent de leurs investissements. L'enjeu est d'appréhender les inflexions et les rythmes de l'imbrication des dimensions religieuses et mondaines de leurs actions dans un monde qui n'a pas toujours été sécularisé et régi par une distinction entre une « Église » dirigée par le clergé et le monde laïc. On espère ainsi remettre en perspective la rupture de la sécularisation des sociétés modernes, en proposant une histoire doublement comparée de ces activités, en élargissant l'analyse à l'Europe et aux Amériques et en offrant des points de comparaison dans d'autres confessions et d'autres religions. Les interventions interrogeront les recom-positions du rapport entre clercs et laïcs au xix e siècle, la question des vocations et du placement en religion, la promotion et les usages de l'honneur et de la mémoire familiale par le biais d'institutions religieuses, les activités de charité ou le finance-ment des missions.
Sauf erreur, les problèmes liés aux « citoyennetés » médiévales n’ont pas été étudiés ni pour le ... more Sauf erreur, les problèmes liés aux « citoyennetés » médiévales n’ont pas été étudiés ni pour le cas des Principautés danubiennes, ni pour celui des autres États orthodoxes de l’Europe du Sud-Est. Le nom de « citoyenneté » est impropre pour l’Ancien Régime roumain, mais il est utilisé ici de manière conventionnelle, pour l’économie de l’expression ; en réalité, c’est du lien politique entre l’État-Prince est ses sujets qu’il s’agit ici, lien qui, d’ailleurs, n’a pas connu de codification juridique écrite avant le XIXe siècle. Cette communication traitera du cas des États-Prince de Valachie et de Moldavie. Le but est de montrer 1) sur quels critères repose la définition du sujet politique (pământean, om de ţară, om al domniei) dans les deux pays, à savoir sur quels ingrédients repose le lien politique entre les sujets et l’État-Prince qui les gouverne et les protège, 2) quelles sont les obligations et les droits afférents au statut juridique de sujet, 3) quelles sont les voies d’accès à ce statut. Pareille démarche montrera également, comme dans un effet de miroir, sur quels critères reposait la définition, ou les définitions des étrangers, puisqu’il y en avait forcement plusieurs (intérieurs et extérieurs ; juridiques et socioculturels ; résidents permanents ou de passage, etc.). En fait, c’est en identifiant les incapacités juridiques qui frappaient les multiples catégories d’étrangers – plus explicites dans nos sources – qu’on pourra identifier les droits (inégaux) dont bénéficiaient les sujets. Or ce dernier aspect est censé nous montrer comment, à travers les incapacités imposées aux étrangers, l’État-Prince parvenaient à définir son espace de souveraineté et à y contrôler – partiellement, c’est vrai – les entrées et les sorties. Ce travail inédit mettra, enfin, de l’ordre dans ce qui a été toujours confondu par les historiens : statut juridique de sujet, ingrédients définitoires de ce statut, obligations et droits afférents, voies d’accès au statut de sujet, catégories d’étrangers, incapacités juridiques des étrangers.
La Iglesia de los seglares. Expectativas y objetivos de la inversión en lo sagrado (Europa-Améric... more La Iglesia de los seglares. Expectativas y objetivos de la inversión en lo sagrado (Europa-América, siglos xiv-xx) El coloquio indaga en la participación de los laicos en la vida eclesiástica en la larga duración, con el objetivo de analizar el grado y la naturaleza del control ejercido por los seglares sobre las instituciones religiosas y su utilización de las mismas, con-siderando los beneficios que esperaron lograr y los que efectivamente alcanzaron como resultado de sus inversiones. Se trata de confrontar las inflexiones y los ritmos de la imbricación de las dimensiones espirituales y temporales de sus acciones en contextos no afectados por el proceso de secularización, es decir, no regidos por la autonomía recíproca entre una «Iglesia» controlada por el clero y el mundo de los laicos, con las que adquirieron a partir de la incidencia sobre ellas de dicho proceso. Con ello se espera poner en perspectiva la ruptura de la secularización en la socie-dad moderna, proponiendo una historia doblemente comparada de tales acciones que extienda nuestras investigaciones a casos europeos y americanos y ofrezca cote-jos válidos con otras confesiones cristianas y otras religiones. Las ponencias aborda-rán las recomposiciones de los vínculos entre laicos y eclesiásticos en el siglo xix, las estrategias familiares en relación con el ingreso de sus vástagos al clero secular o a la vida religiosa, la defensa y los usos de la noción de honor y de la memoria familiar a través de las instituciones religiosas, las actividades caritativas y el financiamiento de las misiones. L'Église des laïcs. Attentes et objectifs de l'investissement dans le sacré (Europe – Amérique, xiv e-xx e siècle) Ce colloque analyse la participation des laïcs dans les activités ecclésiastiques dans la longue durée, avec l'objectif d'interroger le degré et la nature du contrôle exercé par ses acteurs sur les institutions religieuses et les usages qu'ils en font, en partant des retours qu'ils attendent de leurs investissements. L'enjeu est d'appréhender les inflexions et les rythmes de l'imbrication des dimensions religieuses et mondaines de leurs actions dans un monde qui n'a pas toujours été sécularisé et régi par une distinction entre une « Église » dirigée par le clergé et le monde laïc. On espère ainsi remettre en perspective la rupture de la sécularisation des sociétés modernes, en proposant une histoire doublement comparée de ces activités, en élargissant l'analyse à l'Europe et aux Amériques et en offrant des points de comparaison dans d'autres confessions et d'autres religions. Les interventions interrogeront les recom-positions du rapport entre clercs et laïcs au xix e siècle, la question des vocations et du placement en religion, la promotion et les usages de l'honneur et de la mémoire familiale par le biais d'institutions religieuses, les activités de charité ou le finance-ment des missions.
The Center for Governance and Culture in Europe (GCE) at the School of Humanities and Social Scie... more The Center for Governance and Culture in Europe (GCE) at the School of Humanities and Social Sciences in the University of St. Gallen (www.gce.unisg.ch) and the Center for Advanced Study Sofia (CAS) (www.cas.bg) have established a NETWORK of scholars from SouthEastern and Western Europe devoted to the study of the history of the monastic economy in a comparative perspective. The site of the project is accessible at: https://www.cas.bg/en/cas-current-programmes/research-network-dedicated-to-the-history-of-the-monastic-economy-53.html The NETWORK aims at nurturing the debate in the field, namely by bringing together researchers from different thematic and institutional backgrounds. A series of three Workshops is scheduled in 2017-2019. The First one took place on 11-12 November 2017. We have the pleasure to announce the The event intends to provide a forum for the discussion of completed or ongoing studies covering a wide range of topics related to the monastic economy. A non-exhaustive list of eligible areas includes the following:
Volumul XXVIII din seria B a colectiei Documenta Romaniae Historica cuprinde un total de 683 docu... more Volumul XXVIII din seria B a colectiei Documenta Romaniae Historica cuprinde un total de 683 documente, rezumate si mentiuni ale unor acte emise in Tara Romaneasca in anii 1641 si 1642.
Byzantiniste et spécialiste de l’histoire du Sud-Est européen, Petre Ş. Năsturel (1923-2012) a dé... more Byzantiniste et spécialiste de l’histoire du Sud-Est européen, Petre Ş. Năsturel (1923-2012) a débuté sa carrière académique à l’Institut d’Études Sud-Est Européennes (1964) et l’a accomplie en tant que chercheur au CNRS (Paris). Doté d’un éventail complet d’outils indispensables à son domaine d’activité – paléographie grecque, slavonne et slavo-roumaine, formation historique et philologique, géographique aussi, connaissances approfondies d’histoire de l’art médiéval, esprit critique et honnêteté intellectuelle, etc. –, ses recherches couvrent un vaste champ thématique d’histoire byzantine et post-byzantine. De tous les thèmes qu’il a traités durant sa carrière, l’histoire des Roumains et de la romanité balkanique lui a tenu le plus à cœur, avec un penchant tout particulier pour les relations des Roumains avec les Lieux Saints de l’Orthodoxie et surtout avec le Mont-Athos. Son livre Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIVe siècle à 1654, Rome, 1986 (« Orientalia Christiana Analecta », 227) reste incontournable en la matière. Le volume présent englobe, à quelques exceptions près, la totalité de ses publications en français, parues de 1945 à 2011.
Uploads
The ties of the Romanian Principalities with Saint Catherine’s monastery on Mount Sinai are ancient, the first donation of money being documented on September 15, 1497, in Wallachia, during the reign of Radu the Great. From the sixteenth to the nineteenth century, due to Sinai’s growing symbolic prestige north of the Danube (a rich literature on Mount Sinai circulated in manuscript and print), other donations and reinforcements by the lords of Moldavia and Wallachia followed; they consisted of real estate, money, books, and objects of worship. A number of Romanian churches and monasteries were also dedicated to the Sinaite monastery.
Six documents written in the chanceries of the Romanian lords are preserved in the Lilly Library, the rare books, manuscripts, and special collections library of the Indiana University Libraries, Bloomington, namely, among the manuscripts of William Edward David Allen (1901-1973), acquired by the American university in 1976. The documents are original: two Slavonic (both issued by Radu Mihnea), the other four Romanian (issued by Radu Leon, Șerban Cantacuzino, Mihai Racoviță, and Mihail Sturdza respectively; the first two were rulers of Wallachia, the last of Moldavia). All of them concern properties (metochia) of Saint Catherine’s monastery.
The first document, in Slavonic, was issued by Radu Mihnea, on 29 April 1612. The Wallachian prince confirms that a certain Oprea pârcălab and his sons own a part of the Bădicești village. The village later became the property of Râmnic monastery, which was dedicated to Sinai by its founders, Constantin Brâncoveanu and Mihai Cantacuzino.
The second document, in Slavonic, was issued by Radu Mihnea, on 27 June 1613. The Wallachian prince confirms the ownership of Saint Catherine’s monastery in Bucharest (which in 1623 is already mentioned in documents as a Sinaite metochion) of several villages (Popești, Bănciulești, Măicănești), a mill, and a vineyard located near the monastery.
The third document, in Romanian, was issued by Radu Leon, on 17 July 1668. Following an old dispute with the Wallachian Metropolitan See, Saint George church in Bucharest (both building and land) is dedicated to Saint Catherine’s monastery of Bucharest. An annual sum of money was also to be paid from the country’s treasury.
The fourth document, in Romanian, was issued by the Wallachian prince Șerban Cantacuzino, in September 1680. Mărgineni monastery, a foundation of Șerban’s family, received confirmation of some princely revenues granted previously. The monastery enjoyed stavropegic status, that is, it depended directly on the Patriarchate of Constantinople. However, it was dedicated to Mount Sinai by Nicolae Mavrocordat, on 18 September 1724.
The fifth document was issued by the Moldavian prince Mihai Racoviță on 24 October 1721. Saint Friday monastery in Iași (dedicated to Sinai by Nestor Ureche, its founder, on 21 December 1610) received a piece of land on the Prut River, in order to build a water mill exempted from all taxes.
The sixth document concerns Frumoasa monastery in Iași, dedicated by its founder to Sinai already at the end of the sixteenth century. On 5 March 1835, prince Mihail Sturdza approved the request of the monastery’s abbot to build a water supply for three fountains located in the monastery’s courtyard and in the neighbourhood, on the site where a fair was regularly held.
Most likely acquired by William Allen in the 1920s, during one of his trips to Istanbul and Pontus, the six documents represent a fragment of the dispersed ‘archives’ of the Romanian metochia of the Sinai.
Rezumat
Documente românești din Biblioteca Lilly a Universității Indiana (SUA) referitoare la relațiile Țărilor Române cu mănăstirea Sf. Ecaterina de la Sinai (secolele XVII – XIX)
Legăturile Țărilor Române cu mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai sunt vechi, prima donație în bani fiind atestată documentar la 15 septembrie 1497, în vremea domniei în Valahia a lui Radu cel Mare. Pe parcursul secolelor XVI-XIX, datorită creșterii prestigiului simbolic al Sinaiului la nordul Dunării (în această vreme circulă în manuscris și se tipărește o bogată literatură privind Muntele Sinai), au urmat alte donații și întăriri ale domnilor din Moldova și Valahia, constând în proprietăți imobiliare, sume de bani, cărți și obiecte de cult. De asemenea, un număr de biserici și mănăstiri românești au fost închinate lăcașului sinait.
Șase astfel de documente redactate în cancelariile domnilor din Țările Române se păstrează în Lilly Library of Rare Books and Manuscripts a Universității Indiana din SUA, în colecția de rarități – cărți tipărite și manuscrise, documente, gravuri, icoane, desene, covoare orientale – a lui William Edward David Allen (1901-1973), achiziționată de universitatea americană în anul 1976. Cele șase documente sunt originale, două slavone, ambele de la Radu Mihnea, celelalte, româneşti, de la Radu Leon, Şerban Cantacuzino, Mihai Racoviţă şi Mihail Sturdza (primii doi fiind domni ai Valahiei, ultimii – ai Moldovei), toate în legătură cu metohurile din Ţările Române ale mănăstirii sinaite Sf. Ecaterina.
Primul este un act slavon de la Radu Mihnea, din 29 aprilie 1612, prin care domnul întăreşte unui Oprea pârcălab și fiilor acestuia o parte din satul Bădiceşti, care va ajunge ulterior în proprietatea mănăstirii Râmnic, închinată la Sinai de către ctitorii săi, Constantin Brâncoveanu şi Mihai Cantacuzino.
Al doilea document este datat 27 iunie 1613, când Radu Mihnea întăreşte mănăstirii Sf. Ecaterina din Bucureşti (care în 1623 este deja menționată în documente ca metoh sinait) câteva sate întregi (Popeşti, Bănciuleşti, Măicăneşti), un vad de moară și o vie de lângă mănăstire.
Al treilea act este un hrisov emis de cancelaria lui Radu Leon în 17 iulie 1668, prin care se închină mănăstirii bucureștene Sf. Ecaterina o biserică din același oraș, cu hramul Sf. Gheorghe, cu locul ei, la care se adaugă și o sumă anuală de bani din tezaurul țării, urmare a unui litigiu mai vechi cu Mitropolia țării.
Al patrulea act românesc din „colecţia Allen”, din septembrie 1680, este emis de Șerban Cantacuzino pentru mănăstirea Mărgineni, ctitorie a familiei sale, care primește confirmarea unor venituri ale domniei cesionate anterior. Stavrophighie la data emiterii acestui act, mănăstirea Mărgineni va fi închinată Muntelui Sinai de către Nicolae Mavrocordat în 18 septembrie 1724.
Al cincilea document este emis de domnul Moldovei Mihai Racoviţă la 24 octombrie 1721 pentru mănăstirea Sf. Vineri din Iaşi (închinată de către Nestor Ureche, ctitorul ei, la Sinai în 21 decembrie 1610), și constă în dăruirea unui loc pe râul Prut, pe care mănăstirea urma să-și facă o moară de apă scutită de toate taxele.
În sfârşit, al şaselea document priveşte mănăstirea ieșeană Frumoasa, închinată de ctitorul ei la Sinai încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea. La 5 martie 1835, domnul Mihail Sturdza aprobă cererea egumenului mănăstirii să construiască o aducțiune de apă pentru trei cișmele din incinta mănăstirii și din împrejurimi, pe locul unde se ținea periodic un târg.
Achiziționate, probabil, de William Allen de pe „piața” ofertantă a Levantului, cel mai probabil în anii 1920, în timpul uneia dintre călătoriile sale la Istanbul și în Pont, cele șase documente constituie o fărâmă din vechile „arhive” ale metohurilor româneşti ale Sinaiului care au luat drumul Orientului.
The ties of the Romanian Principalities with Saint Catherine’s monastery on Mount Sinai are ancient, the first donation of money being documented on September 15, 1497, in Wallachia, during the reign of Radu the Great. From the sixteenth to the nineteenth century, due to Sinai’s growing symbolic prestige north of the Danube (a rich literature on Mount Sinai circulated in manuscript and print), other donations and reinforcements by the lords of Moldavia and Wallachia followed; they consisted of real estate, money, books, and objects of worship. A number of Romanian churches and monasteries were also dedicated to the Sinaite monastery.
Six documents written in the chanceries of the Romanian lords are preserved in the Lilly Library, the rare books, manuscripts, and special collections library of the Indiana University Libraries, Bloomington, namely, among the manuscripts of William Edward David Allen (1901-1973), acquired by the American university in 1976. The documents are original: two Slavonic (both issued by Radu Mihnea), the other four Romanian (issued by Radu Leon, Șerban Cantacuzino, Mihai Racoviță, and Mihail Sturdza respectively; the first two were rulers of Wallachia, the last of Moldavia). All of them concern properties (metochia) of Saint Catherine’s monastery.
The first document, in Slavonic, was issued by Radu Mihnea, on 29 April 1612. The Wallachian prince confirms that a certain Oprea pârcălab and his sons own a part of the Bădicești village. The village later became the property of Râmnic monastery, which was dedicated to Sinai by its founders, Constantin Brâncoveanu and Mihai Cantacuzino.
The second document, in Slavonic, was issued by Radu Mihnea, on 27 June 1613. The Wallachian prince confirms the ownership of Saint Catherine’s monastery in Bucharest (which in 1623 is already mentioned in documents as a Sinaite metochion) of several villages (Popești, Bănciulești, Măicănești), a mill, and a vineyard located near the monastery.
The third document, in Romanian, was issued by Radu Leon, on 17 July 1668. Following an old dispute with the Wallachian Metropolitan See, Saint George church in Bucharest (both building and land) is dedicated to Saint Catherine’s monastery of Bucharest. An annual sum of money was also to be paid from the country’s treasury.
The fourth document, in Romanian, was issued by the Wallachian prince Șerban Cantacuzino, in September 1680. Mărgineni monastery, a foundation of Șerban’s family, received confirmation of some princely revenues granted previously. The monastery enjoyed stavropegic status, that is, it depended directly on the Patriarchate of Constantinople. However, it was dedicated to Mount Sinai by Nicolae Mavrocordat, on 18 September 1724.
The fifth document was issued by the Moldavian prince Mihai Racoviță on 24 October 1721. Saint Friday monastery in Iași (dedicated to Sinai by Nestor Ureche, its founder, on 21 December 1610) received a piece of land on the Prut River, in order to build a water mill exempted from all taxes.
The sixth document concerns Frumoasa monastery in Iași, dedicated by its founder to Sinai already at the end of the sixteenth century. On 5 March 1835, prince Mihail Sturdza approved the request of the monastery’s abbot to build a water supply for three fountains located in the monastery’s courtyard and in the neighbourhood, on the site where a fair was regularly held.
Most likely acquired by William Allen in the 1920s, during one of his trips to Istanbul and Pontus, the six documents represent a fragment of the dispersed ‘archives’ of the Romanian metochia of the Sinai.
Rezumat
Documente românești din Biblioteca Lilly a Universității Indiana (SUA) referitoare la relațiile Țărilor Române cu mănăstirea Sf. Ecaterina de la Sinai (secolele XVII – XIX)
Legăturile Țărilor Române cu mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai sunt vechi, prima donație în bani fiind atestată documentar la 15 septembrie 1497, în vremea domniei în Valahia a lui Radu cel Mare. Pe parcursul secolelor XVI-XIX, datorită creșterii prestigiului simbolic al Sinaiului la nordul Dunării (în această vreme circulă în manuscris și se tipărește o bogată literatură privind Muntele Sinai), au urmat alte donații și întăriri ale domnilor din Moldova și Valahia, constând în proprietăți imobiliare, sume de bani, cărți și obiecte de cult. De asemenea, un număr de biserici și mănăstiri românești au fost închinate lăcașului sinait.
Șase astfel de documente redactate în cancelariile domnilor din Țările Române se păstrează în Lilly Library of Rare Books and Manuscripts a Universității Indiana din SUA, în colecția de rarități – cărți tipărite și manuscrise, documente, gravuri, icoane, desene, covoare orientale – a lui William Edward David Allen (1901-1973), achiziționată de universitatea americană în anul 1976. Cele șase documente sunt originale, două slavone, ambele de la Radu Mihnea, celelalte, româneşti, de la Radu Leon, Şerban Cantacuzino, Mihai Racoviţă şi Mihail Sturdza (primii doi fiind domni ai Valahiei, ultimii – ai Moldovei), toate în legătură cu metohurile din Ţările Române ale mănăstirii sinaite Sf. Ecaterina.
Primul este un act slavon de la Radu Mihnea, din 29 aprilie 1612, prin care domnul întăreşte unui Oprea pârcălab și fiilor acestuia o parte din satul Bădiceşti, care va ajunge ulterior în proprietatea mănăstirii Râmnic, închinată la Sinai de către ctitorii săi, Constantin Brâncoveanu şi Mihai Cantacuzino.
Al doilea document este datat 27 iunie 1613, când Radu Mihnea întăreşte mănăstirii Sf. Ecaterina din Bucureşti (care în 1623 este deja menționată în documente ca metoh sinait) câteva sate întregi (Popeşti, Bănciuleşti, Măicăneşti), un vad de moară și o vie de lângă mănăstire.
Al treilea act este un hrisov emis de cancelaria lui Radu Leon în 17 iulie 1668, prin care se închină mănăstirii bucureștene Sf. Ecaterina o biserică din același oraș, cu hramul Sf. Gheorghe, cu locul ei, la care se adaugă și o sumă anuală de bani din tezaurul țării, urmare a unui litigiu mai vechi cu Mitropolia țării.
Al patrulea act românesc din „colecţia Allen”, din septembrie 1680, este emis de Șerban Cantacuzino pentru mănăstirea Mărgineni, ctitorie a familiei sale, care primește confirmarea unor venituri ale domniei cesionate anterior. Stavrophighie la data emiterii acestui act, mănăstirea Mărgineni va fi închinată Muntelui Sinai de către Nicolae Mavrocordat în 18 septembrie 1724.
Al cincilea document este emis de domnul Moldovei Mihai Racoviţă la 24 octombrie 1721 pentru mănăstirea Sf. Vineri din Iaşi (închinată de către Nestor Ureche, ctitorul ei, la Sinai în 21 decembrie 1610), și constă în dăruirea unui loc pe râul Prut, pe care mănăstirea urma să-și facă o moară de apă scutită de toate taxele.
În sfârşit, al şaselea document priveşte mănăstirea ieșeană Frumoasa, închinată de ctitorul ei la Sinai încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea. La 5 martie 1835, domnul Mihail Sturdza aprobă cererea egumenului mănăstirii să construiască o aducțiune de apă pentru trei cișmele din incinta mănăstirii și din împrejurimi, pe locul unde se ținea periodic un târg.
Achiziționate, probabil, de William Allen de pe „piața” ofertantă a Levantului, cel mai probabil în anii 1920, în timpul uneia dintre călătoriile sale la Istanbul și în Pont, cele șase documente constituie o fărâmă din vechile „arhive” ale metohurilor româneşti ale Sinaiului care au luat drumul Orientului.
Annexes : Notes bibliogr.
Location: Editura Istros ; Brăila ; 2017
More Info: 522 p., ISBN 978-606-654-218-0
Publication Date: 2017
Research Interests: Ottoman History, Romanian History et Byzantine History
Annexes : Notes bibliogr.
L’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia e l’Archivio di Stato di Venezia, con il supporto dell’Istituto Culturale Romeno di Bucarest e il patrocinio dell’Accademia Romena delle Scienze di Bucarest, organizzano il Convegno internazionale di studi «Venezia e l’Europa Orientale tra il tardo Medioevo e l’Età moderna», che si svolgerà nella città lagunare dal 27 al 29 aprile 2023. I lavori si svolgeranno in sezioni successive nella Sala Conferenze dell’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia e nell’Aula di paleografia «Paolo Selmi» dell’Archivio di Stato di Venezia.
Il convegno riunirà studiosi che hanno svolto e proseguono ricerche sui molteplici rapporti intercorsi tra Venezia e l’Europa orientale e centro–orientale tra il XIII e il XVIII secolo. Le relazioni, basate sulle fonti primarie, frutto del lavoro svolto in archivi e biblioteche, come anche su analisi che propongono rivalutazioni e metodologie innovative, riguarderanno argomenti di storia politica, diplomatica, militare, economica, culturale compresi nell’arco di tempo che iniziò nel Spätmittelalter e si concluse all’incirca al termine dell’Età dei Lumi. Un periodo lungo e travagliato per il continente europeo, segnato da innumerevoli mutamenti politici, territoriali, economici e culturali, i quali fra l’altro, col passare dei secoli, hanno profondamente modificato i rapporti fra Venezia e gli Stati dell’Europa orientale e centro–orientale. La Repubblica di Venezia, per quasi tutta la sua esistenza, è stata una presenza attiva e duratura nell’Europa orientale e centro–orientale, e ha perseguito soprattutto interessi economici, ma anche politico–diplomatici, militari e culturali. Vi sono, dunque, molteplici aspetti che risultano ancora ignorati o poco noti e che vertono intorno alle iniziative intraprese in queste zone del continente da cittadini e sudditi dello Stato veneto, compresi gli echi che queste iniziative destarono nell’Occidente europeo. I lavori del convegno, poi, avranno come scopo quello di promuovere la cooperazione accademica tra le diverse culture e scuole storiografiche, tramite gli studiosi interessati sia alla storia di Venezia che a quella dell’Europa orientale e centro–orientale e soprattutto ai molteplici rapporti e influssi intercorsi tra queste aree del continente europeo. Il convegno riconferma il compito essenziale dell’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia, il quale si dedica alla costruzione di ponti tra culture, ed è una porta aperta in Italia per tutti coloro che sono interessati ad ogni aspetto della cultura e della storia romena o anche a conoscere meglio i molteplici rapporti intercorsi attraverso i secoli tra gli antichi Stati italiani e l’Europa orientale e centro–orientale.