Legenda Regatului: Lumea Mistica

Copyright

Legenda regatului – Lumea mistică

COPYRIGHT 2021 LARISA F.P

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-611-2

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: edituraletras@piatadecarte.com.ro

contact@letras.ro

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii Legenda regatului – Lumea mistică, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Zvonul

Prea liniște

Ceva ciudat

Descoperirea

Tentativă de asasinare

Apariția maeștrilor

Înțelepciunea

Provocare

Confesiunea

Planul

Lupii cerului

Întoarcerea

Scrisoarea

Decizia

Încoronarea

Sentimente mixte

Anul 1350. Între regatul Lumea mistică și Palatul dintre Lumi izbucnise un război crunt pentru cucerire. După război, în regatul Lumea mistică, un loc aparte și cu multe „mistere", așa cum o numeau unii, trăia împărăteasa An Ris, cu soțul ei, împăratul Khan. Părinții împărătesei muriseră în război, așa că a fost crescută de mătușa și unchiul ei. Se știa că amândoi erau fericiți și că nimic nu le lipsea, însă lucrurile nu erau chiar așa. Timpul trecea ca vântul, iar dorința de a avea copiii lor era tot mai mare, își doreau un băiat și o fată, însă și un singur copil ar fi fost de ajuns să le umple golul din viața lor. După multe încercări nereușite de a aduce pe lume rodul iubirii lor, au decis să ceară ajutorul doctorilor din toate colțurile regatului Lumii mistice. Doctori renumiți veneau des la palatul împăraților cu scopul de a afla cauza problemei, însă nici unul nu avea răspuns. Dezamăgirea începea să se vadă pe chipul lor, împăratul părea gata să renunțe la acest gând, împărăteasa însă nu înceta a se ruga, ba chiar se încăpățâna să renunțe așa ușor, indiferent de bârfele oamenilor sau vorbele aruncate de socrii ei, care înțepau mai rău decât săgețile. Iată însă că rugăciunile împărătesei nu au fost în van. Într-o zi, pe neașteptate, ea începu să se simtă rău. Au chemat imediat doctorul cel mai apropiat de palat, iar după examinare au primit vestea cea mare: împărăteasa este însărcinată.

Zvonul

În ziua aceea, împăratul Khan era plecat la vânătoare. Când auzi vestea mare, a plecat nerăbdător către palat. Când să intre pe ușile palatului, doctorul regal Han se pregătea să plece. Împăratul îl privi bucuros și îl luase în brațe ca pe un frate, uitând că nu mai este un „oarecare, așa cum era strigat în tinerețe de unii. Doctorul Han nu s-a așteptat la așa gest din partea Majestății Sale și tot ce a putut face a fost să îi zâmbească înapoi bucuros. Imediat după plecarea doctorului, împăratul Khan aproape că fugi spre dormitorul regal să o vadă pe împărăteasă. Ea însă nu era în cameră, se plimba de colo-colo prin Grădina Verde a palatului. Khan ieși afară să o caute și o zări pe dânsa în Grădina Verde. Se vedea pe chipul ei cum radia de fericire, așa cum se bucură o floare scăldată de soare. Împăratul veni ușor spre ea, iar la auzul pașilor, împărăteasa se întoarse. Văzându-l pe împărat, ea i-a zâmbit larg, s-au privit o clipă și, grăbindu-și pașii amândoi, s-au strâns în brațe fără să le mai pese că lacrimile curgeau șiroaie de pe obrajii lor. Vestea a zburat repede. Tot regatul, de la mic la mare, vorbea numai despre asta. Părea că nu aveau nimic de care să se îngrijoreze. Până într-o zi. Un zvon ciudat tot circula printre oameni, atât vorbea lumea despre el, încât a ajuns și la urechile împăraților. Dorind să afle despre ce e vorba și cine a răspândit acest zvon, i-au ordonat istoricului regal Li să afle sursa zvonului. După câteva cercetări, acesta veni la palat să le vorbească împăraților. După cum se pare, zvonul porni de la o legendă străveche, uitată de lume. Până acum. Curioși, au întrebat despre ce legendă e vorba. Se pare că o dată la 1000 de ani se vor naște 3 copii altfel, care vor schimba lumea prin calea lor, însă doar unul dintre ei va fi ales să fie liderul națiunii, printr-un semn distinctiv la naștere. Împărații nu au luat în seamă această legendă, cum ar putea să creadă într-o poveste veche scrisă de „niște lunatici? În plus, acesta era doar un zvon nefondat.

Prea liniște

Au trecut 5 luni de la aflarea veștii, iar lumea părea că a uitat de acel zvon ciudat, ba chiar era o liniște împrejur destul de stranie. Pentru a evita o sarcină grea, împărăteasa nu avea voie să facă prea mare efort, însă se plictisea să stea degeaba, așa că, după un timp de gândire, s-a apucat de pictat, dar părea că nu se descurcă prea bine, așa că a învățat să creeze cu pași mici haine, instruită, desigur, de către doamnele croitorese. În scurt timp a reușit să creeze haine de la cele mai simple până la cele mai frumoase și fine. Între timp, împăratul era destul de ocupat cu treburile regatului, însă își făcea timp și pentru împărăteasă, dar și pentru antrenamente, locul unde se simțea în largul lui. Uneori se întâlnea acolo și cu marii funcționari sau împărați pentru a discuta oferte private, uneori venea cu fratele lui, Khan, să mai petreacă timp împreună, așa cum făceau în copilărie, însă de la un timp, prefera să vină singur sau să plece la vânătoare. Timpul trecea cu repeziciune și iată că sosi vremea ca împărăteasa să nască. Se putea întâmpla la orice oră ca dânsa să nască, așa că moașele erau instruite din timp să fie pregătite să asiste, iar doctorul, de asemenea, făcea vizite zilnic la palat pentru a se asigura că totul e bine pus la punct. La o oră târzie din noapte, împărăteasa simți primele semne ale nașterii. Moașele pregătiră totul deja, când doctorul intră gâfâind pe ușă. Emoționat, împăratul făcea mii de pași, mergând prin hol de colo-colo. Țipete de durere se auzeau în tot palatul, iar chinurile nașterii păreau că nu se mai sfârșesc. După câteva ore bune, iată că spre zori s-au născut și pruncii: o fată și doi băieți, toți trei, sănătoși. Ceva însă a atras atenția unei moașe, câte un semn mic pe doi copii, o floare mică albă pe talpa fetei, pe umărul unuia dintre băieți trei flăcări, iar pe corpul celuilalt fiu, surprinzător, nu s-a găsit nimic. Neștiind ce să facă și cum să dea vestea, împărăteasa a hotărât să țină ascuns acest detaliu, interzicând, desigur, moașelor sau doctorului să vorbească despre asta. Împăratul Khan a organizat un mic festin pentru a celebra această mare bucurie. Totul era minunat la palat, sau cel puțin așa părea, însă lumea nu a uitat de acel zvon, mai ales că împărăteasa a născut trei copii. Nici de data asta nu s-a luat în seamă zvonul, cu excepția împărătesei, care nu își putea lua gândul de la marele secret.

Împărăteasa se îmbolnăvește după cinci ani. De-a lungul anilor, împărăteasa nu a vorbit niciodată despre secret și nici nu intenționa să îi spună împăratului, crezând că așa îi va proteja pe toți, însă a venit ziua în care împăratul Khan descoperise singur. Bineînțeles că i-a cerut explicații împărătesei, fiind conștientă că nu ar fi putut ține ascuns la nesfârșit secretul. După ce au vorbit, împăratul, vizibil șocat, a cerut să fie lăsat singur. Deși nu știa cum să reacționeze la așa veste, a decis că mai bine e să nu spună nimic până în momentul în care copiii vor crește destul încât să înțeleagă toate astea și, bineînțeles, să înțeleagă și ei semnificația acestei legende și ce va însemna pentru viață și viitorul lor. Între timp, împărăteasa începuse să se simtă rău. Desigur, nu voia să spună nici despre acest lucru, însă era vizibil slăbită, așa că au chemat doctorul.

Doctorul Han: Majestate, se pare că suferiți de o tulburare stomacală, iertați-mă că întreb, în ultima vreme, ați avut apetit slab sau, din contră, ați mâncat poate mâncare grea?

Împărăteasa An Ris: Nu am consumat mâncare grea în ultimele zile, însă amețesc destul de des, nu simt că mi-a scăzut apetitul, însă, după aproape orice masă, încep să simt arsuri puternice, credeți că e grav?

Doctorul Han: Nu pare a fi ceva serios, însă trebuie să evitați mâncarea grasă și alcoolul o vreme și să consumați mâncare special gătită pentru problema dvs., dacă permiteți, voi îndruma ajutoarele palatului să vă pregătească cina, apoi vom putea observa ce anume vă priește și ce nu.

Împărăteasa An Ris: Ai permisiunea mea.

Doctorul Han: Mulțumesc. Înainte să plec, vă pot întreba ceva mai personal? Împărăteasa An Ris: Desigur.

Doctorul Han: Se spune că, dacă cineva se îngrijorează peste măsură, aceste griji pot tulbura corpul, este posibil să fie la fel și pentru dvs.?

Împărăteasa An Ris, puțin intrigată, spune: Este adevărat, sunt multe lucruri de care mă îngrijorez, însă nu cred să fie aceasta cauza problemei!

Doctorul Han: Bine, majestate, dacă mai aveți nevoie de mine, vă stau la dispoziție!

Împărăteasa An Ris: Poți pleca!

A venit seara și, după cum stabilise, împărătesei i se pregătise cina specială. După ce gustase, începuse să mănânce încetul cu încetul până termină. Nu părea să o mai tulbure stomacul, așa că a continuat să consume toate preparatele. Părea că se simțea tot mai bine, însă nu se știa dacă totul e chiar în regulă, așa că doctorul venea deseori la palat pentru a observa cum se simte. Între timp, copiii au crescut văzând cu ochii, fiecare având caractere foarte diferite. Primului copil, Sai Do, îi plăcea să alerge prin Pădurea Sacră ce înconjura palatul și să exploreze primprejur, căci acolo se simțea el liber, deși era mereu însoțit de gardieni. Celui mic, Min Soo, îi plăcea meșteritul, îi plăcea să observe cum se fac toate obiectele, dar și să se uite la cei care se antrenau, mai ales că visul lui era să devină cel mai bun luptător. Desigur, era și el supravegheat, dar mai cu seamă datorită semnului care uneori părea să îl tulbure. Sa Mi (fata), la fel ca și cei doi frați, era păzită la orice pas, ca nu cumva din „greșeală cineva să îi descopere semnul. La ea părea că nu se manifestă într-un fel, așa că nici nu îi dădea importanță semnului, ci își trăia viața ca orice copil. Îi plăceau lucrurile frumoase și simple, să cânte, dar mai cu seamă avea o pasiune pentru citit. Citea orice, oricând avea ocazia. Desigur, auzise și ea de o „legendă ascunsă printre cărțile librăriei regale, însă știa că nu avea voie să întrebe prea multe despre ea și căuta uneori pretexte pentru a veni să o caute, însă, oricât ar fi căutat, nu reușea să o găsească pentru că Legenda mistică era ascunsă într-o încăpere secretă a librăriei, departe de ochii curioși.

Ceva ciudat

Când copiii s-au făcut destul de mari, Sai Do și Min Soo au început antrenamente cu arcul, de asemenea călăritul era parte din activitatea lor. Deși Sai Do nu se vedea un războinic, ci mai degrabă „un pacifist" – practica artele marțiale împreună cu Min Soo, antrenați de maestrul lor privat Qin. Sa Mi lua lecții de croitorie și practica medicina sub stricta supraveghere a șefei medicale. Într-o zi oarecare, din păcate, lucrurile s-au schimbat drastic, atât pentru copii, cât și pentru regat. Totul s-a întâmplat când Sa Mi lucra la o nouă tinctură, a dat peste vasul de sticlă, iar când adunase mici cioburi de sticlă îi intrase în degete. Nimic ciudat, până în momentul în care cioburile începeau să iasă singure din degete, iar rănile se vindecau extrem de repede. Șefa medicală a auzit zgomotul și a vrut să intre, dar s-a oprit când văzuse sânge pe jos, dar nu și pe ea, așa că a stat ascunsă după ușă. Atunci a fost și momentul în care semnul se activase, dintr-o floare mică s-a extins într-o floare albă de cristal înflorită. Vizibil șocată și speriată, fata a fugit repede pe ușă, fără să știe că cineva deja văzuse tot. Din ziua aceea nu a mai avut voie să vadă pe nimeni în afară de frații și părinții ei. În aceeași zi, pentru Min Soo a fost mai greu, pentru că semnul se activase mai serios. În timpul antrenamentului cu fratele său, deodată semnul începuse să se extindă de pe umăr până spre încheietura mâinii, simți o durere puternică la cap, iar ochii se făcuseră ca focul. Sai Do se speriase pe moment și nu știa cum să reacționeze. Nu putea să cheme ajutoare din palat, așa că se gândise să o cheme pe Sa Mi, dat fiind că, de obicei, ea reușea să îl liniștească pe vremea când erau mici. Dar de data asta, Sa Mi nu putea veni, era închisă în camera ei, așa că a fost nevoit să îl anunțe pe împărat, care a fost nevoit să îl închidă și pe Min Soo în camera sa și i-a fost interzis antrenamentele pentru un timp. Desigur, copiii erau supărați. Fără nici o altă opțiune, și-au făcut curaj și au mers la împărăteasă pentru a cere explicații. Ce se întâmpla cu ei? Și de ce Sai Do nu era ca ei? Împărații au decis că e timpul să vorbească despre asta, așa că au avut o discuție cu cei trei.

Împăratul Khan: Dragii mei, nu avem nici noi un răspuns concret. Am fost înștiințați că există o legendă străveche, care avea să se îndeplinească în familia regală. Nu am dat crezare acestei legende și nici nu voiam să credem că există, până în momentul în care v-ați născut.

Sa Mi: Despre ce legendă e vorba? Este cumva „cartea interzisă"?

Împărăteasa An Ris: Da, draga mea. Conform legendei, o dată la 1000 de ani se vor naște 3 copii speciali, ale căror destine vor schimba lumea, însă doar unul va fi ales să conducă mai departe, acesta fiind marcat cu un semn. După spusele istoricului, tu și Min Soo sunteți cumva conectați datorită semnului, nu știm însă de ce ai și tu un semn sau de ce Sai Do e singurul care nu are.

Sai Do: Atunci ar trebui să citim legenda, poate ceva s-a înțeles greșit, istoricul a uitat să spună ceva.

Sa Mi: Bună idee, să o citim din nou, poate aflăm mai multe!

Khan se uită la An Ris, dădu aprobator din cap și spuse: Prea bine, voi cere istoricului să reevalueze citirea cărții.

Min Soo: Putem fi și noi de față când se va da răspunsul reevaluării?

Împărăteasa: Îmi pare rău, dragii mei, dar nu vă putem lăsa în preajma nimănui până nu vom afla mai multe detalii.

Sa Mi și Min Soo: De ce?

Împăratul: Pentru că nu