Creepypasta

Întâmplări macabre trăite de oamenii din jur

Copyright

Creepypasta – întâmplări macabre trăite de oamenii din jur

COPYRIGHT 2021 PAUL FĂRCAȘ

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-580-1

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: edituraletras@piatadecarte.com.ro

contact@letras.ro

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii CREEPYPASTA – ÎNTÂMPLĂRI MACABRE TRĂITE DE OAMENII DIN JUR, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Creepypasta – întâmplări macabre trăite de oamenii din jur

Copyright

Descriere

Introducere

CREEPYPASTA#1

Întâmplări stranii#1

Umbra

Omul care zâmbea

Străinul din dulap

Prietena mea moartă îmi trimite mesaje pe Facebook

Povești paranormale REALE#1

Povești care te lasă rece

Interviu cu Diavolul

Cât vrei pe fată

Stai puțin, ceva nu e cum trebuie

Drumul fără sfârșit

Labirintul vieții

Portretele din cabană

În noaptea asta nu pot dormi

Am decis-mă răzbun

Mama fantomă

Omul verde

Dog boy

Char-man

Poveste horror

Altă poveste horror

Cadavrul din pat

Noapte ciudată...

Legende urbane reale

O seară de coșmar

Apelul de urgență

Această fată vine noaptea la fereastra mea

Slenderman

Pe skype

Apelul necunoscut de la 2:41

Cadavrul din pădure

Copiii cu ochi negri

Mireasa din pădure

Cursa de seară

Cazuri de reîncarnare

Top 10 exorcisme

Top 10 filme blestemate

Explicația/cauza care stă în spatele caselor/locurilor/oamenilor/filmelor bântuite/ți

Cei mai sângeroși 20 de criminali în serie din lume

Ultimele cuvinte ale prizonierilor condamnați la moarte

Spiritism

Despre Tabla Ouija

Satanismul

Budism

Ateism

Horror din popor

Câteva cuvinte din partea autorului

După cazuri reale, din experiența neplăcută de viață a unor tineri. Orice asemănare este pur întâmplătoare. Numele au fost ascunse din respect pentru familiile decedaților. Unele cazuri au rămas nerezolvate. Tratați cu seriozitate. Nu sunt răspunzător de ritualurile făcute de voi, ședințele de spiritism nereușite, exorcizări în glumă, spirite scăpate de sub control, vise rele, morți subite sau orice alte fapte pe care te-ai angajat să le faci pe răspunderea ta. Această carte nu este pentru cei slabi de înger. S-ar putea să te sperie sau să te neliniștească. Lumea este un loc ciudat. Nerecomandat persoanelor sub 15 ani.

2020

Dedicație

Cartea este dedicată tuturor pasionaților de paranormal care au avut o experiență terifiantă și care au gustat o bucățică din iad.

Descriere

Această carte nu este una obișnuită. În ea veți putea găsi o mulțime de povești dramatice, horror de cea mai bună calitate, psihologie, dar și o grămadă de alte lucruri interesante bazate pe fapte reale!

Cartea conține:

peste 100 de povești de groază (nerecomandate copiilor sub 15 ani);

5 cazuri veritabile de reîncarnare;

10 exorcisme, cele mai credibile și cunoscute cazuri de până acum;

10 exemple de filme cu explicația lor, care s-au dovedit a fi blestemate;

topul celor mai sângeroși criminali în serie;

ultimele cuvinte ale prizonierilor condamnați la moarte;

informații prețioase despre spiritism;

explicația din spatele celor mai bântuite locuri din lume;

ghid practic pentru tablele Ouija;

câteva cuvinte despre satanism, ateism, budism etc.;

horror din popor, exemple.

Introducere

Fantoma = apariție imaterială a unei persoane defuncte!

Fantomele sunt ceva real, ele există și fac parte din viața noastră de zi cu zi. O stafie, denumită și fantomă, nălucă sau strigoi, este o ființă ireală, imaginară, pe care cred sau pretind că o văd unii oameni și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de viața pământeană.

În general, o stafie reprezintă întruchiparea unui mort, însă diferită de strigoi. Stafiile de regulă „bântuie", adică se arată în locurile în care au trăit în timpul vieții, cel mai adesea fără a interfera cu existența actualilor locuitori – cel mult speriindu-i. Uneori pot fi văzute (cea mai cunoscută reprezentare fiind o ființă imaterială, dintr-un fel de fum alb), alteori își fac simțită prezența numai prin sunete sau semne (obiecte mutate, luate din loc etc.). Urmările faptelor lor sunt ceea ce este cunoscut sub numele de poltergeist. Pentru a scăpa de o stafie trebuie să arzi și să arunci cu sare pe rămășițele fizice ale persoanei decedate. Stafiile nu pot trece de liniile de sare. Dacă stai într-un cerc de sare, stafiile nu au cum să se apropie de tine. Nu intru în mai multe detalii, știți voi mai bine din filmele horror sau documentare gen „Fenomene stranii"…

CREEPYPASTA#1

O companie de jucării a fabricat bebeluși realiști pentru mamele în așteptare. Viitoarele mămici trebuia să aibă grijă de păpuși exact cum ar fi avut de propriul lor copil, pentru a se obișnui. Exista o singură problemă: bebelușii falși aveau o defecțiune – nu se mai opreau din plâns, nici când erau legănați așa cum ar fi trebuit, conform reclamei. Zgomotul păpușilor era aproape imposibil de oprit. Uneori înceta dacă le loveai, dar de cele mai multe ori își reveneau. Plânsul păpușilor trezea adesea bebelușii adevărați, așa că pentru a opri zgomotul mamele trebuia de multe ori să distrugă jucăria, crăpându-i capul pentru a nimici mecanismul ce făcea zgomotul. De multe ori, vecinii sunau la poliție să se plângă de zgomot, iar când oamenii legii ajungeau la casele respective găseau sânge, mațe și bucăți de bebeluși împrăștiate peste tot. Când li se spunea că sunt arestate, mamele erau complet bulversate – „nu înțeleg ce aveți cu mine, pur și simplu am scăpat de jucăria aia oribilă", spuneau mamele în timp ce legănau discret în brațe păpușa…

CREEPYPASTA#2

A fost odată un om căruia îi plăcea să lucreze ca voluntar la spitalul de nebuni. El lucra de fapt în finanțe, dar descoperise că voluntariatul îi reducea din stres. În trecut se folosise de băutură pentru asta, dar alcoolul îi crease niște amintiri pe care prefera să le uite. Nu știa de ce anume îl ajuta să lucreze în spital, nu prea îi plăcea de pacienți și nici nu considera că mai pot fi ajutați. Singura de care îi plăcea era Ana, o fetiță de 12 ani. Singurul copil din spital. Îi părea rău pentru ea, pentru faptul că trebuia să locuiască zi de zi cu acei oameni, simțea nevoia să o protejeze. Vorbea cu ea ore în șir, părea să fie singurul lucru care o calma. Vorbeau despre orice, mai puțin despre motivul pentru care fetița se afla acolo. A evitat subiectul ăsta, considerând că, dacă ea va dori să-I dezvăluie, atunci o va face din proprie inițiativă. Au devenit extrem de apropiați. Bărbatul deja renunțase la voluntariat și venea să viziteze fetița în fiecare zi. Se înțelegeau de minune și Ana era foarte fericită de fiecare dată când vorbeau. Până într-o zi, când a găsit-o ghemuită în pat, plângând în liniște. Când a întrebat-o de ce e supărată, fetița a început să-i spună de ce e de fapt în spital. A povestit cum ea și mama ei au avut un accident de mașină. Un șofer beat le-a lovit, omorându-i mama. După accident, Ana nu a mai vorbit luni întregi. De altfel, a reînceput să vorbească aproximativ de când a început și el să facă voluntariat la spital. Ana i-a mai spus și că nu poate părăsi spitalul, deoarece îi este frică – și anume, frică să nu fie omorâtă de același șofer beat. Bărbatul a încercat s-o liniștească, spunându-i că cel mai probabil șoferul nici nu o ține minte, dar nu a funcționat. Disperat, îi promite că dacă va afla vreodată cine este șoferul, îl va omorî. Fetița a fost puțin șocată de această afirmație, dar măcar s-a oprit din plâns. Restul zilei a decurs ca de obicei, iar spre seară bărbatul a decis să vorbească cu medicul fetei. Nu făcuse asta până acum, dar venea atât de des pe acolo încât îl știa tot spitalul. Când a întrebat despre Ana, doctorul a fost extrem de curios să afle ce a spus fetița. Din câte se pare, nimeni nu știa de ce se afla în spital, pur și simplu fusese găsită plină de sânge pe marginea drumului.

După ce bărbatul și-a terminat povestea, doctorul s-a întins în scaun, a oftat și i-a zis: „Richard, ceea ce îmi spui tu este extrem de serios. Nu există nimeni în acest spital cu numele Ana. Ai avut o cădere nervoasă recent și ai început să vii la spital pentru ședințe de consiliere. Totuși, condiția ta s-a înrăutățit, nu ai mai părăsit spitalul de o lună. Spune-mi, mai ții minte ultima oară când ai fost la serviciu?".

Bărbatul a rămas blocat. Bineînțeles că ținea minte. De fapt, nu... Își luase liber ca să petreacă timp cu Ana.

Doctorul a dat din cap și a zis: „Ai fost obligat să-ți iei concediu medical pentru tratament psihiatric, credem că ai avut un eveniment traumatic care ți-a declanșat o cădere nervoasă și halucinații. Din câte mi-ai spus acum, îmi imaginez că evenimentul traumatic a fost un accident de mașină în care ai ucis o fetiță precum și pe mama ei, în timp ce conduceai beat".

Bărbatul a rămas înțepenit de groază. Părea imposibil ce-i spunea medicul. Se lăsase de băut cam din acea perioadă când începuse să vină la spital, dar cum...? N-are cum! Dar încet-încet, memoria a început să-i revină – lumina farurilor, scârțâitul frânei, fața Anei care țipa pe bancheta din spate...

Când s-a dezmeticit, medicul dispăruse și în locul lui apăruse Ana. Nu zicea nimic. Doar se uita la el. Se simțea vinovat, foarte vinovat. Și-a adus aminte de promisiunea făcută fetiței. Așa că a luat foarfeca de pe masă…

CREEPYPASTA#3

Germania de după cel de-al Doilea Război Mondial era o țară în paragină, banii erau puțini, resursele limitate și mai toată lumea era înfometată. Se povestește că, în acea perioadă, într-o mulțime de oameni, un bătrân orb intră în conversație cu o doamnă, îi întinde un plic și o roagă, dacă nu îi este greu, să livreze acel plic la adresa scrisă pe el. Doamna a ezitat puțin, dar pentru că era bătrân și orb și pentru că era în drumul ei, a acceptat să livreze plicul. A dat să plece, dar mai întâi a vrut să-l întrebe pe orb dacă mai are nevoie de altceva, însă acesta își dăduse jos ochelarii, își aruncase bastonul și o luase la fugă printre oameni. Șocată și furioasă, femeia a mers la poliție, iar aceștia au descins la adresa de pe plic, unde au făcut o descoperire macabră: la acea adresă se afla un magazin secret unde se vindea carne umană. Oripilată, femeia s-a uitat în plic, unde era o hârtie pe care scria: „Asta e ultima pe care ți-o trimit azi".

CREEPYPASTA#4

Mary era o femeie remarcabilă, amabilă, inteligentă, încăpățânată și care nu a spus vreo minciună în toată viața ei. Era de asemenea o preoteasă voodoo renumită pentru clarviziune, vindecare și alte vrăji puternice. În 1880, un om bogat numit Jakob ajunge în orașul ei și vrea să-i facă o vizită. Inițial, asistentele preotesei nu au vrut să-l lase să intre, deoarece avea cu el o întreagă armată de mercenari. Dar Mary a acceptat să-l vadă. Acesta îi spune că a auzit zvonuri cum că ea ar fi găsit secretul nemuririi și o întreabă dacă îi poate da viață veșnică. Femeia îi răspunde că nu poate așa ceva, dar îi poate oferi ceva similar. Îi spune că poate face un ritual care să îi ofere încă 50 de ani de viață după moartea sa naturală. În acei 50 de ani nu va mai avea nevoie de mâncare, apă, aer, va fi practic nemuritor; dar după ce se vor scurge acești 50 de ani, el se va stinge din viață și nu se va mai trezi niciodată. Jakob era puțin dezamăgit de această veste, a vrut totuși să-și extindă viața, așa că a rugat-o să-I supună acelui ritual. Preoteasa a acceptat, cu condiția ca acesta să-și ia armata, să părăsească orașul și să nu se mai întoarcă niciodată. Bărbatul a acceptat.

Ritualul a fost făcut, după care Jakob a părăsit într-adevăr orașul, dar mai întâi a poruncit armatei sale să ucidă preoteasa împreună cu asistentele sale și să dea foc casei. Aceștia și-au urmat ordinele și și-au îndeplinit misiunea, dar a doua zi toți soldații au fost găsiți morți în paturile lor, cu gâturile rupte, ca și cum ar fi fost crenguțe. Jakob, conducătorul, a fost găsit mort de asemenea, având gâtul smuls atât de brutal încât poliția a considerat că un