Padurea Spanzuratilor
Padurea Spanzuratilor
Padurea Spanzuratilor
Apostol Bologa
Romanul romnesc interbelic ncepe sub auspiciile lui Liviu
Rebreanu, a crui oper st sub semnul unei poetici a organicului, coordonat fundamental a
creaiei sale i dimensiune a realismului cu accente naturaliste.
Dup cum mrturisete n articolul doctrinar Cred, pentru Liviu Rebreanu literatura este
creaie de oameni i via, iar romanul este discurs ce fixeaz curgerea vieii, ce d vieii un tipar
care ii cuprinde dinamismul i fluiditatea. Universul romanesc este animat de pulsaia vieii, dar
este epurat de accidental i nesemnificativ, devenind o oglind selectiv, sintetic.
Romanul, lume nou, cosmos nou, se constituie ca univers secund, care urmrete s
genereze o intens iluzie a realului.
rspunsuri pe msur: Viaa omului nu e afar, ci nluntru, n suflet... Ce-i afar e indiferent... nu
exist... numai sufletul exist....
Din reeaua relaiilor dintre personaje, una se desprinde ca fundamental, deoarece se
subordoneaz unui substrat arhetipal: iniiator-iniiat, cluzitor-cluzit. Cpitanul ceh Otto
Klapka l nsoete pe Apostol Bologa de la nceputul romanului. Ofierul ceh l supune
involuntar pe tnrul locotenent la probe iniiatice: l determin s reflecteze la soarta lui
Svoboda, i povestete despre pdurea spnzurailor, i aduce vestea plecrii pe frontul
romnesc, l viseaz, i intuiete fascinaia morii. Ultima imagine pe care o vede Apostol e a lui
Klapka, plngnd i btndu-se cu pumnii n piept, ntr-un gest de pocin i de neputin (Ioana
Bot) prin care se rspunde ntrebrii ncolite n sufletul lui Bologa cnd i atepta condamnarea:
Cine tie dac nu Klapka e pricina prbuirii?!
Apostol Bologa este unul dintre cei mai impresionani eroi ai prozei romneti, poate
pentru c el crete spre o existen tragic, dei pare s i lipseasc tocmai trstura principal
a personajului tragic: tria caracterului. Rebreanu l-a ridicat la puterea unei interogaii tragice^
cu adres filozofic ultim: pentru ce triesc? (C. Crciun). n momentul n care descoper
rspunsul, adevrul i mntuirea sufletului, personajului nu-i mai rmne dect s dispar.
Dispariia este eliberatoare: desprit n sfrit de povara trupului, privirea lui Apostol zboar
nerbdtoare spre lumina rsritului, spre strlucirea cereasc.