Poezia romantică

Biserica-n ruină
Stă cuvioasă, tristă, pustie şi bătrână,
Şi prin ferestre sparte, prin uşi ţiuie vântul –
Se pare că vrăjeşte şi că-i auzi cuvântul –
Năuntrul ei pe stâlpii-i, păreţi, iconostas,
Abia conture triste şi umbre au rămas;
Drept preot toarce-un greier un gând fin şi obscur,
Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur.
………………………………………………………….
Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici –
Şi-n sufletu-mi pusese poveştile-i feerici,
Dar de-ale vieţii valuri, de al furtunii pas
Abia conture triste şi umbre-au mai rămas.
În van mai caut lumea-mi în obositul creier,
Căci răguşit, tomnatec, vrăjeşte trist un greier :
Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi ţiu,
Ea bate ca şi cariul încet într-un sicriu.
Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură
Încet repovestită de o străină gură,
Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi ţin la el urechea – şi râd de câte-ascult
Ca de dureri străine? … Parc-am murit de mult.

( Mihai Eminescu, Melancolie, 1 septembrie 1876 )

1. Scrie patru expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul gură.

2. Ilustrează prin două enunţuri omonimia cuvântului pustiu.
3. Transcrie, din textul citat, patru termeni din câmpul lexical al zădărniciei.
4. Exemplifică, prin transcrierea a două versuri, mărcile lexico-gramaticale
prin care se evidenţiază eul liric în fiecare dintre cele două secvenţe
poetice.
5. Explică valoarea expresivă a dativului posesiv, frecvent utilizat în textul
dat.
6. Analizează relaţiile semantice dintre cele două secvenţe poetice ( relaţii
de opoziţie sau de simetrie, elemente recurente ).
7. Transcrie, din textul citat, o interogaţie retorică şi explică-i semnificaţia în
relaţie cu întregul discurs liric.
8. Identifică, în textul dat, două elemente specifice imaginarului romantic şi
precizează-le funcţia în economia întergului.
9. Analizează valoarea expresivă a timpurilor verbale utilizate în a doua
secvenţă narativă a textului.
10. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţia cu textul poeziei citate.

Poezia romantică
Turma gândurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopţii întunerec – înstelatul rege maur –
Lasă norii lui molateci înfoiaţi în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid, dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.

Mergi, tu, luntre-a vieţii mele, pe-a visării lucii valuri,

Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde şi cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinţii se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre şi cu chipul ei frumos.

Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,

Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Te încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste reci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde-ncerci viaţa s-o-ntocmeşti, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.

Las’ să dorm ... să nu ştiu lumea ce dureri îmi mai păstrează.

Îmbătat de-un cîntec vecinic, îndrăgit de-o sfântă rază,
Eu să văd numai dulceaţă unde alţii văd necaz,
Căci ş-aşa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine;
De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne
Şi nimic nu-mi foloseşte de-oi cerca să rămân treaz.

( Mihai Eminescu, Memento mori – panorama deşertăciunilor )

1. Scrie patru expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul a merge.

2. Alcătuieşte familia lexicală a substantivului gând.
3. Notează câte un sinonim neologic pentru fiecare dintre cuvintele:
întunerec, ceresc, a păstra, a întocmi.
4. Transcrie patru termeni din câmpul lexical al închipuirii.
5. Analizează versul: Mergi, tu, luntre-a vieţii mele, pe-a visării lucii valuri,
prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.
6. Prezintă valoarea expresivă a modurilor verbale utilizate în ultima strofă
citată.
7. Identifică, în fragmentul citat, două elemente specifice imaginarului
romantic şi explică rolul lor în economia întregului.
8. Ilustrează, prin transcrierea unui fragment din textul citat, conceptul
operaţional paralelism sintactic şi prezintă valoarea lui expresivă.
9. Demonstrează, prin dezvoltarea a două argumente, că textul dat
ilustrează estetica romantică.
10. Prezintă semnificaţiile titlului, în relaţie cu textul citat.

Poezia romantică
Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lunga timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.

Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci

Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!
Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec, ţie singură-ţi arăţi!
Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,
Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac
Când la ziua cea de mâne abia cuget-un sărac...
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii.

( Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1 februarie 1881 )

1. Transcrie, din fragmentul citat, două forme arhaice de plural şi două

arhaisme fonetice şi prezintă valoarea lor expresivă.
2. Scrie patru expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul a scoate.
3. Ilustrează, prin două enunţuri, sensul propriu, respectiv sensul figurat al
cuvântului treaptă.
4. Identifică, în fragmentul citat, două câmpuri lexicale şi prezintă relaţiile
sematice dintre ele.
5. Prezintă valoarea expresivă a mărcilor lexico-gramaticale ale eului liric
din prima secvenţă lirică citată.
6. Menţionează două teme sau motive literare romantice prezente în
fragmentul citat.
7. Transcrie, din fragmentul citat, două metafore, respectiv două epitete şi
comentează-le semnificaţiile în context.
8. Numeşte două procedee retorice utilizate în a doua secvenţă lirică şi
evidenţiază rolul lor în context.
9. Prezintă raportul dintre uman şi cosmic, aşa cum e el conturat în
fragmentul citat.
10. Comentează, în aproximativ 15-20 de rânduri, prima secvenţă lirică
citată.

Prelungiri ale romantismului şi ale clasicismului

( ... ) Dezleagă minţii mele taina Şi legea farmecelor firii,

Sădeşte-n braţul meu de-a pururi Atâtor doruri fără leacuri,
Tăria urii şi-a iubirii. Dă-mi viforul în care urlă
Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina Şi gem robiile de veacuri.
Şi zvonul firii-ndrăgostite, De mult gem umiliţii-n umbră,
Dă-i raza soarelui de vară Cu umeri gârbovi de povară...
Pleoapei mele ostenite. Durerea lor înfricoşată
În inimă tu mi-o coboară.
Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge, În suflet seamănă-mi furtună,
Şi de durerea altor inimi Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Învaţă-mă pe mine-a plânge. Cum tot amarul se revarsă
Nu rostul meu, de-a pururi pradă Pe strunele înfiorate;
Ursitei maştere si rele, Şi cum sub bolta lui aprinsă,
Ci jalea unei lumi, părinte, În smalţ de fulgere albastre,
Să plângă-n lacrimile mele. Încheagă-şi glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.
Dă-mi tot amarul, toată truda
( Octavian Goga, Rugăciune )

1. Scrie patru expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul lumină.

2. Alcătuieşte două enunţuri pentru a evidenţia polisemia cuvântului a
cânta.
3. Transcrie patru termeni din câmpul lexical al durerii.
4. Explică valoarea expresivă a verbelor la imperativ, frecvent utilizate în
discursul liric.
5. Ilustrează, prin transcrierea a două versuri din fragmentul citat, mărcile
lexico-gramaticale ale eului liric.
6. Exlică simbolismul lacrimei/al plânsului, aşa cum e el ilustrat în strofa a
doua.
7. Analizează semnificaţia opoziţiei eu – tu, constantă de-a lungul
discursului liric.
8. Demonstreză, prin dezvoltarea a două argumente, că textul dat poate fi
citit ca o artă poetică.
9. Comentează, în 10-15 rânduri, semnificaţiile ultimei strofe, evidenţiind
relaţia dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.
10. Comentează semnificaţiile titlului, în relaţie cu conţinutul versurilor
citate.

Prelungiri ale romantismului şi ale clasicismului

Se-ndoaie coapsa plopului pe culme
Când frunzele de-o nevăzută mână În alergarea clipei călătoare
Atinse cad – şi una câte una, Atâtea-s date ochilor să vadă,
Zburând domol, se spulberă-n Şi câte-mi trec fugare pe la poartă
ţărână. Le cheamă toate sufletu-n ogradă.
Le văd în drum, şiraguri aşternute, Cu ele-mpart eu darurile mele!
Un val de vânt le-nvolbură-n risipă, Las inima comoara să-şi desfacă
Viaţa mea, la tine-acum mi-e Şi când pornesc în calea lor pribege,
gândul, Cu ele duc podoaba mea săracă...
Cum te fărâmi tu, clipă după clipă!...
Nu sus în cer! Vă biruie înaltul!
Trec zilele în goana lor pripită, Curmaţi-vă cărările spre stele,
Şi fiecare mai sărac mă lasă, Rotind răzleţe-n praful de pe uliţi,
În orice clipă, minţii zbuciumate Vă vreau acolo, gândurile mele!
Câte-un drumeţ îi pleacă de la casă. Cădeţi, cădeţi voi, frunze dezlipite,
Nu au popasuri gândurile mele, Pe câmpul larg, în zbor vă poarte
Sămânţa lor se zbate veşnic nouă vântul
Şi, călător pe drumuri nesfârşite, Şi vă-nfrăţească rostul cu ţărâna:
Se risipeşte sufletul meu vouă. Pe urma voastră va rodi pământul.
( Octavian Goga, Fecunditas )

1. Scrie patru expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul gând.

2. Alcătuieşte două enunţuri prin care să evidenţiezi polisemia cuvântului a
se îndoi.
3. Transcrie patru termeni din câmpul lexical al fecundităţii.
4. Explică semnificaţiile metaforei călătorului din strofa a doua.
5. Identifică relaţiile de opoziţie şi de simetrie care se actualizează în textul
citat.
6. Menţionează două teme sau motive literare din textul dat.
7. Identifică figura de stil care apare în versul Un val de vânt le-nvolbură-n
risipă şi explică-i valoarea expresivă.
8. Demonstrează, prin dezvoltarea unui argument, că textul dat ilustrează
lirismul subiectiv.
9. Comentează, în maximum 15 rânduri, semnificaţiile ultimei strofe,
evidenţiind relaţia dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.
10. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul dat.
Simbolismul

Tăcere…e toamnă în cetate…

Plouă…şi numai ploaia dă cuvânt –
E pace de plumb, e vânt şi pe vânt
Grăbite trec frunze liberate.

Deschide, dă drumu-adorato,
Cu crengi şi foi uscate am venit ;
În târg, o fată tristă a murit, -
Şi-au dus-o pe ploaie, şi-au îngropat-o…

Dă drumu, e toamnă în cetate –

Întreg pământul pare un mormânt…
Plouă…şi peste târg, duse de vânt,
Grăbite, trec frunze liberate.

( George Bacovia, Note de toamnă )

1. Scrie patru expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul drum.

2. Alcătuieşte două enunţuri prin care să pui în evidenţă polisemia cuvântului a
trece.
3. Transcrie, din textul dat, patru termeni din câmpul lexical al naturii.
4. Prezintă valoarea expresivă a pauzelor marcate grafic prin puncte de
suspensie.
5. Explică semnificaţia termenilor cetate, respectiv târg, utilizate alternativ de-a
lungul discursului liric.
6. Identifică, în textul dat, elementele de recurenţă şi prezintă semnificaţiile lor
în context.
7. Demonstrează, prin dezvoltarea a două argumente, că textul dat aparţine
esteticii simboliste.
8. Explică valoarea expresivă a modurilor şi a timpurilor verbale utilizate în
poezia citată.
9. Comentează, în aproximativ 10 rânduri, relaţia dintre eul liric şi universul
exterior, aşa cum se conturează ea în textul dat.
10. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei citate.
Simbolismul

E toamnă, e foşnet, e somn…

Copacii,pe stradă, oftează.
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i trist, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,

Pe drumuri fac gesturi ciudate –
Iar frunze din veşnicul somn
Cad grele, udate.

Eu stau şi mă duc şi mă-ntorc

Şi-amanţii profund mă-ntristează –
Şi-mi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

( George Bacovia, Nervi de toamnă )

1. Scrie patru expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul a face.

2. Alcătuieşte două enunţuri prin care să evidenţiezi polisemia cuvântului
profund.
3. Explică valoarea expresivă a repetării verbului a fi în prima strofă.
4. Transcrie patru temeni din câmpul lexical al toamnei.
5. Identifică, în versurile : Iar frunze din veşnicul somn/Cad grele, udate două
figuri de stil diferite şi explică semnificaţia lor.
6. Motivează utilizarea mărcilor eului liric numai în ultima strofă a textului dat.
7. Identifică două teme sau motive literare simboliste şi prezintă semnificaţia lor.
8. Analizează rolul conjuncţiei coordonatoare şi în cadrul discursului liric.
9. Demonstreză, referindu-te la textul citat, că sugestia e o caracteristică a
limbajului poetic.
10. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul citat.
Simbolismul

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...

Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare,

Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte păsări albe – călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări –
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
..................................................................................
Tu crezi c-a fost-adevărată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!...
( Ion Minulescu, Celei care pleacă )

1. Scrie patru expresii sau locuţiuni care să conţină cuvântul a crede.

2. Scrie patru termeni din familia lexicală a cuvântului a cânta.
3. Identifică, în a doua secvenţă lirică, un câmp lexical şi ilustrează-l prin
transcrierea a patru termeni care îl compun.
4. Prezintă valoarea expresivă a perfectului compus, timpul verbal cel mai
frecvent utilizat în poem.
5. Explică rolul primelor două versuri în economia poemului.
6. Analizează semnificaţiile repetării sintagmei un cântec trist, în a doua
secvenţă lirică.
7. Demonstrează, prin dezvoltarea a două argumente, caracterul modern al
versificaţiei în poemul citat.
8. Identifică, în textul citat, două teme sau motive literare simboliste.
9. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei citate.
10. Comentează ultimele cinci versuri din poemul citat, prin
evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice folosite.