https://ro.historylapse.

org/pictori-ai-stilului-baroc

CUPRINS

 Caracteristici generale ale barocului

 Pictura barocă-trăsături

 Pictura barocă italiană,spaniolă,flamandă,olandeză,franceză

 Cuvântul barroco provine din limba potugheză pentru a denumi
perlele orientale de formă neregulată,care vor devenii caracteristice pentru
bijuteriile europene la sfârșitul secolului XVI și în tot secolul XVII.Ulterior,
sensul s-a extins până la a exprima conceptele de unic, bizar, capricios,
atunci când este vorba de un obiect, despre o idee sau despre o
expresie.Barocul se manifestă ca fenomen cultural în ultimii ani ai secolului
XVI și va marca civilizația europeană până în jurul anului 1760.El își va
exercita influența asupra tuturor artelor, de la literatură la arte
plastice,trecând prin urbanism, teatru, și chiar prin scenografiile efemere ale
sărbătorilor.
Barocul, ca fenomen artistic, se manifestă la Roma, orașul
papalității,în plină ofensivă catolică a Contrareformei.Această mișcare și-a
gasit punctul de plecare și baza spirituală în Conciliul de la Trento.
Spre deosebire de Renaștere și manierism, care sunt mișcări de origine
intelectuală,născute în medii umaniste și, deci, greu accesibile omului din
popor, barocul se naște din dorința de a face respectată dogma și de a
restaura o disciplină strictă,sub conducerea fermă a papalității.Noua viziune
are obligația de a stimula emoția colectivă, astfel arta care va apărea este
eminamente dramatică,dând dovadă de un dinamism ireductibil,animat de
linii curbe și oblice, de torsiuni spectaculoase, jocuri teatrale și de tot ceea ce
provoca surpriză și admirație.
Timp de aproape două secole,întreaga Europă devine barocă urmate
fiind anumite regiuni din Orient și o mare parte din continentul
american.Barocul abandonează legăturile sale inițiale cu
Contrareforma,transformându-se rapid într-o artă de masă, aptă să suscite
emoția și să furnizeze imaginile artistice potrivite unui discurs
ideologic,ceea ce i-a adus un succes rapid și o mare diversitate.
Stilul baroc se regăsește clar reprezentat în arhitectură, dans, filozofie,
mobilier, muzică, literatură, pictură, sculptură și teatru.El se caracterizează
prin utilizarea exagerată a mișcării și a clarității, respectiv a bogăției folosirii
detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot interpreta cu ușurință și lipsă de
ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de către artiștii genului
baroc pentru a produce momente de tensiune, drama, exuberanță și
grandoare în privitor, ascultător și/sau participant la actul de cultură.
Corolarul acestui spirit este conceptul de operă de artă totală,unde
diferitele specialități se conjugă pentru a obține un effect global și unde
bogăția materialelor,adăugată progreselor tehnice în realizarea operei joacă
un rol fundamental.
Barocul va rămâne ,pentru posteritate,arta punerii în scenă.

Pictura baroc a înflorit în multe culturi europene în perioada cuprinsă

între sfârşitul secolului al XVI-lea şi prima jumătate a secolului al XVIII-lea,
o perioadă din istoria europeană caracterizată de bogăţie, strălucire şi fast.
Pictorii care au excelat în folosirea elementelor stilului baroc în pictură au
folosit în mod accentuat figuri umane surprinse în decursul mişcării,
puternice contraste de lumină şi întuneric (acea tehnică cunoscută sub
numele generic de clarobscur), culori puternice, saturate şi un echilibru
compoziţional mai degrabă dinamic decât static, considerat de multe ori
chiar dezechilibru compoziţional. De asemenea, folosirea liniilor de
compoziţie de forme curbate, asemănătoare unor litere S multiple, a
diagonalelor repetate de tip ascendent şi descendent comparativ cu liniile
drepte, orizontale şi/sau verticale, folosite preponderent anterior, sunt alte
elemente tipice ale picturii baroce.
Sursele de inspirație sunt variate.Unii pictori au ca sursă de inspiratie
viața rurală,alții preferă temele mitologice sau religioase,.Surse de inspirație
mai sunt și prosperitatea și ambianța culturală determinate de succesul
comerțului.
În pictură transpar bucuria și liniștea,se folosesc iluziile optice si
jocurile de lumini și umbre.De asemenea se utilizează un colorit dramatic și
strălucitor care creează o emoție specială.Se preferă redarea imaginilor intr-o
manieră cât mai realistă.Arta portretului este cultivată și preferată de
majoritatea pictorilor.
Pictura barocă este un exmplu al artei de masă,aptă să suscite emoția
și să furnizeze imaginile artistice potrivite unui discurs ideologic,ceea ce i-a
adus un success rapid și o mare diversitate.
Ea s-a exprimat în tonalități diverse,în funcție de locul unde se
implantează,mergând de la emoție la rațiune,dar pastrându-și forma solemnă
și impozantă.
 BAROCUL ITALIAN

În pictură cel care inaugurează noul stil este Michelangelo Meresi da

Caravaggio.El își face ucenicia în Lombardia,apoi lasă la Roma, în biserica
San Luigi dei Francesi un ansamblu impresionant despre viața lui San
Matteo(Sf. Matei).Este vorba de compoziții monumentale în care episoadele
religioase înfățișate ce evenimente contemporane,trăite de oamenii de
rând,sunt povestite cu un realism atât de revoluționar,încât îi uimeste adesea
pe comanditari.Forța picturilor lui vine atât din compoziția lor
îndrăzneață,cât și din jocul foarte novator dintre umbre și lumini,întarit de un
colorit în același timp catifelat și cald,ce inaugurează noile tehnici de
exprimare-luminismul și tenebrismul.

.
Caravaggio, CHEMAREA SF.MATEI

Annibale Carraci, pictor bolognez si contemporan cu Caravaggio,a

lăsat numeroase lucrări, dintre care Sala lui Hercule din palatul Farnese din
Roma.Inspirată din realizarea lui Michelangelo din Capela
Sixtină,compoziția acestei fresce,care prezintă în culori proaspete și vesele
întămplări cu zei și zeițe,produce un efect iluzionist amețitor,prin
suprapunerea mai multor perspective.

Frescă din Palatul Farnese

În lucrări ca, Pieta ,dovedește o cunoaștere profundă a artei lui

Corregio și a altor pictori venețieni de la care învață lecția unui naturalism ce
îl va face inițiatorul peisajului clasic.
În acest tablou,al cărui registru inferior contrasteaza prin durerea sa
interiorizată,cu explozia triumfului crucii din partea superioară,Carraci
dovedește posibilitățile sale de a dezvolta în același timp un limbaj teatral și
un simțământ intimist legat de arta venețiană.
 Annibale Carraci,PIETA

Pietro de Cortona,a cărui lucrare Triumful divinei providențe,frescă

pictată pe tavanul Palatului Berberini,din Roma,constituie o dezvoltare a
artei baroce,folosește efectul iluzionismului.Astfel tavanul pare deschis spre
cer,iar figurile frescei vazute de jos par să coboare în sală,dar și să și zboare
din ea.

TRIUMFUL DIVINEI PROVIDENȚE

 BAROCUL SPANIOL

Pictura spaniolă din această perioadă este marcata de un realism

accentuau și de contraste de lumină foarte evidente,inspirate din picturile lui
Caravaggio.Cel mai important reprezentant al picturii baroce spaniole este
Diego Velázquez.Are o abordare mai realistă a artei religioase,figurile sale
fiind portrete naturaliste și nu reprezentări într-un stil idealist.Folosirea
clarobscurului amintește de tehnica lui Caravaggio.Și-a însușit arta
portretului reușind să surprindă umanitatea în loc să realizeze
caricaturi.Apogeul carierei sale a fost atins prin capodopera sa Las
Meninas, una dintre celel mai complexe încercări din portretistică.

Diego Velázquez, LAS MENINAS

Francisco de Zurbarán-eminent portretist și maestru al clarobscurului,

surprinde in lucrările sale expresii calde,realiste,dar și sobietatea ascetică si
intensă.O lucrare reprezentativă in acest sens este Sf.Agatha,acest portet
datează de la începutul anilor de glorie ai artistului și este o reprezentare a
Sfintei Agatha,protectoarea clopotarilor si invocată in pericole de incendii.În
crearea acestui tablou,Zurbarán a fost preocupat de redarea volumelor
sculptate,vizibile mai ales în desenul veșmintelor.
 Francisco de Zurbarán, SF.AGATHA

BAROCUL FRANCEZ

Georges de La Tour folosește lumina unei lămpi sau a unei candele pentru a
proiecta umbre adânci în jurul siluetelor.Tablourile sale prezintă subiecte de
gen sau religioase,iar simplitatea formei si rigoarea compoziției în opera sa
susțin ideile Contrareformei.O lucrare importantă in acest sens este Sfântul
Iosif dulgher.

Georges de La Tour ,SFANTUL IOSIF DULGHER

Frații Le Nain,-Antoine,Louis,Mathieu,compun scene liniștitoare,scăldate
de o culoare gingașa și poetică,a căror temă principală o constituie viața de
la țară.Lucrări reprezentative în acest sens sunt Șareta sau Țăranii
odihnindu-se.Temele alese le permit dedicarea, în special, asupra studiului
efectelor de lumină.

Louis Le Nain , ȚĂRANII ODIHNINDU-SE

BAROCUL FLAMAND

În timpul șederii sale în Italia,între 1600-1608,Peter Paul Rubens a

asimilat lecțiile maeștrilor italieni.În urma contactului cu lucrările lui
Tiziano și Veronese,a dobăndit o extraordinară măiestrie tehnică.Rubens a
adus din Italia gustul pentru pânzele de dimensiuni mari,care aveau să
înlocuiască lucrările mici ale predecesorilor săi flamanzi.Între 1610-
1618,arta lui Rubens suferă p evoluție,pictorul departându-se de tot ceea ce
este neimportant,pentru a atinge monumentalitatea.Tabloul Răpirea fiicelor
lui Leucip a fost pictat către anul 1618.
Această pânză de dimensiuni impresionante (2,09 x 2,28) povestește
episodul răpirii celor două prințese Pheobe și Telaira,fiicele regelui Tesaliei,
de către cei doi semizei Castor și Polux,născuți din dragostea Ledei cu
Zeus.Rubens așege o compoziție cu puține păersonaje.El renunță la escorta
tinerelor servitoare ale fiicelor regelui , pentru a nu înfățișa decât patru figuri
stâns înlănțuite ,împreună cu cei doi cai.Doi amorași ,abia vizibili,țin caii de
căpăstru.Rubens își plasează personajele în fața unui peisaj dominat de un
imens cer albastru.
Toate elementele sunt cuprinse într-o mișcare generală, înscrisă într-o
compoziție circulară în care volumele se confruntă și-și răspund reciproc de-
a lungul unei mari diagonale dinamice.Femeia din dreapta, jos, pare a se
opune răpirii.Arcurile de cerc concentrice din centrul C,Situat la
extremitatea mâinii sale drepte,confirmă această mișxare de
rezistență.Creând un contrast,un fascicul de linii pleacă din centrul tabloului
și se deschide în partea de sus.Această dispunere reușește să exprime
chemarea de iubire care se citește în atitudinea celei de-a doua prințese.
Rubens își construiește compoziția pe un ansamblu de curbe și
contracurbe.Două axe turnante (desenate cu roșu)se întretaie pentru a aduna
laolaltă diferitele personaje și pentru a alcătui o singură mișcare
continuă,tipică pentru spiritul baroc.Toate celelalte elemente ale tabloului se
înlănțuie după același principiu al curbei in S și se creează un traseu
neîntrerupt.
Pentru a accentua efectul răpirii,Rubens plasează linia orizontului
foarte jos.
Rubens se afirmă ca maestrul nudului feminin.El reia acest subiect în
numeroase lucrări. Corpurile celor două prințese,de o goliciune
încântătoare,se oferă privirilor noastre. Culorile lor calde,cu tonalități
sidefii,accentuează forșa senzuală a picturii. Culorile întunecate ale celor doi
bărbați,ca și cele ale cailor cabrați,scot în plus în evidență prospețimea pielii
celor două surori. Acest contrast întărește jocurile de lumină de poe carnația
roz și de pe părul blond.Încărcătura de roșu în umbrele ușoare dă impresia
unei vii circulații sangvine.
Rubens alătură tușe rapide și frontiuri abia atinse pentru a da noi
nuanțe nudurilor sale opulente.El marchează accente luminoase prin virgule
sau picături de culoare,și imprimă pensulei o mișcare de torsiunu care îi
prmite să redea rotunjimile musculaturii.Rubens exaltă culorile folosindu-se
de raporturile dintre complementare:roșul carmin și vermillonul mantiilor
raspuns culorii verzi a peisajului,galbenul aurit al drapajului aruncat în prim
plan dă replica culorii albastre a cerului.
Rubens reușește prin acest tablou să redea cu o energie remarcabilă și
o senzualitate aprinsă mitologia la fel de vie și de prezentă ca și portretele
contemporanilor săi.
 Rubens, RAPIREA FIICELOR LUI LEUCIP

Anthonis Van Dyck,considerat a fii unul dintre cei mai mari coloriști
din istoria artei,a trăit o mare ăarte a vieții în Anglia,dar în urma unei
călătorii in Italia,însușește o paletă extrem de fină de la pictorii italieni,ceea
ce face din el un specialist al portretului.Unul din cele mai bune exemple ce
subliniază eleganța și rafinamentul tablourior sale este portretul lui Charles I
al Angliei.
 CHARLES I AL ANGLIEI

BAROCUL OLANDEZ

Rembrant Harmensz Van Rijn,o mare personalitate a picturii baroce

olandeze folosește în picturile sale un joc de clarobscur amestecat cu o
paletă extraordinară de culori,deopotrivă,calde si sobre.Tablourile sale
crează impresia de unitate,deși sunt alcătuite din elemente diferite,ele sunt
pline de semnificații complexe.
 Rembrant a dat de timpuriu dovadă de talent și de o viziune originală
asupra lumii,cum se poate observa în gravurile sele de tinerețe și în
autoportetele din 1630.
În secolul XVII,portretul baroc de ceremonie se raspandește în
Europa.În cazul picturii olandeze,portretul trebuie să reflecte prosperitatea
lor netulburată,dând dovadă de realism în descrierea costumelor și în
expresivitatea figurilor.
Autoportretele lui Rembrandt se înscriu în acest context.Ele constituie
un câmp de exprimare variat în cadrul căruia artistul poate să testeze până la
limita extremă schimbările provocate asupra fizionomiei de vârstă și de
diferitele stări de spirit.
Rembrandt realizează,de la douăzeci de ani până în anul 1668,anul
morții sale,aproximativ 80 de autoportrete,mai mult de 20 de gravuri și o
duzină de desene care îl reprezintă.Această suită continuă nu are echivalent
în istoria artei.
În portretele sale de tinerețe,Rembrandt se reprezintă în lină
lumină,îmbrăcat cu un costum elegant,care îi dă o înfățișare flatantă.El apare
vesel,strălucitor.
În Autoportretul de la Prado,se poate remarca o schimbare de
atitudine.Bijuteriile dispar,pălăriile împodobite sunt înlocuite cu turbanele
fără formă.Lângă artist se pastrează câteva obiecte esențiale,cum sunt paleta
și pensulele.
Spre ultimele autoportrete se poate remarca coborârea progresivă în
singurătate,orice referire la existența materială se șterge,rămănând vizibilă
doar fața în mijlocul tenebrelor care o învaluie.
În Autoportretul de la Galeriile Uffizi,pictorul se prezentă fără
complezență.Viața fizică se stinge opera reflectă o aprofundare a vieții
interioare.
În aceste Autoportrete,Rembrandt folosește o paletă restransă de
culori.El refuză stralucirea vermillonului sau a verdelui smarald,pe care le
regasim în alte lucrări.El folosește brun,ocru și galben.Jonglează cu
împastări¹ rapide și cu transparența glasiului² ,ajungând astfel la o bogăție de
expresie imcomparabilă.Glasiurile ocupă un loc primordial în tehinca lui
Rembrandt.El le așterne deasupra împăstărilor pline de alb sau d egri,pentru
a da zonelor de lumină o strălucire care iese deasupra tonalităților
închise.Umbrele sunt redate și ele tot prin glasiuri.Această tehincă dă o
luminozitate și o profunzime remarcabilă suprafețelor colorate.
Rembrandt aplică o vopsea grasă în tușe largi,compacte,sau acoperă
pânza cu frotiuri³.Pasta este pusă cu pensula sau cu cuțitul,în scopul obținerii
unor efecte mai puternice.
 Rembrandt folosește magistral tehnica clarobscurului.În pictura
sa,lumina nu mai dă impresia că luminează lucrurile din exterior,ci pare că
țașnește chiar din interiorul obiectelor.
Artistul surprinde propiul eu și analizează drumul plin de suferințe si
neînțelegere a ultimilor ani de existență.Aceste sentimente sunt transpuse
remarcabil pe pânză reușind să capteze definitiv atenția privitorului.

AUTOPORTRET ,Rembrandt tânăr

¹ a)particularitate stilistica specifica picturii in ulei, prin care se releva consistenta pastei pe suport de panza sau carton,
pensula lasand urme evidente, uneori intr-un usor relief; b) maniera lipsita de riscuri de a picta cu multa pasta de
culoare.
² culoare transparentă aplicată pe o culoare mai densă pentru redarea clarobscurului
³ strat subțire de culoare care lasă să se vadă în transparență firele pânzei.
AUTOPORTRET , Muzeul PRADO, Madrid

AUTOPORTRET ,Galeriile Uffizi

 Frans Hals,având un spirit de observație fin,reușea să privească
lucrurile într-o manieră simplă dar completă,reușind sa le reprezinte cu o
mare forță și expresivitate.
Metoda sa se distingeprin plasarea subiectului într-o lumină clară și
prin prelucrarea restului în nuanțe uniforme,pentru a ajunge la elemente
esențiale ale subiectului,pe care le realizează rapid și precis,pentru ca toți să
le înțeleagă și să fie impresionați.
El pictează portrete individuale sau de grup,cu un realism provenit din
spontaneitatea momentului,uneori într-o aparentă dezordine, cum ar fi în
cazul tabloului Banchetul cavalerilor Sfântului Ghorghe.Alteori,pictează
cu o sobrietate care accentuează privirea critică a autorului,ca în Eforele
azilului de bătrâni.

EFORELE AZILULUI DE BĂTRÂNI

 BIBLIOGRAFIE

1. Charles Victoria, 1000 de tablouri ale unor pictori de geniu, Editura

Aquila, Oradea,2006;
2. Gloria Fossi, Ufizzi-art,history,collections, Editura Giunti, Florența,
2006;
3. Musée du Louvre Editions, A guide to the Louvre, Paris,2005
Pictura baroc

a fost în floare în multe culturi europene între sfârșitul

secolului al XVI-lea
șiprima jumătate a
secolului al XVIII-lea
, o perioadă din istoria europeană caracterizată de
bogăție,strălucire și fast.
Pictorii care au excelat în folosirea elementelor stilului baroc în
pictură au folosit în modaccentuat figuri umane surprinse în
decursul mișcării, puternice contraste de lumină și întuneric(acea
tehnică cunoscută sub
numele generic de clarobscur), culoriputernice,saturate
și unechilibru compozițional mai degrabă dinamic decât static,
considerat de multe ori
chiar
dezechilibru compozițional

. De asemenea, folosirea liniilor de compoziție de f

orme
curbate, asemănătoare unor litere
S

multiple, a diagonalelor repetate detipascendent

și
descendent
comparativ cu liniile drepte, orizontale și/sau verticale, folosite
preponderent anterior, sunt alte elemente tipice ale barocului de tip vizual.Tintoretto
(pe numele său real Jacopo Robusti) a fost unul dintre cei mai mari
pictori ai
ș
colii
venețiene
, probabil ultimul mare pictor al
Renașterii italiene
și fără îndoială unul din primii pictorifolosind o manieră baroc în
pictură. În
Cinaceadetaină

, folosirea accentuată a clar

-obscurului, a
diagonalei ascendente în jurul căreia gravitează întrega compoziție,
a dramatismului momentuluisurprins în punctul său critic și redat ne
-
echivoc cu măiestrie, precum și a culorilor saturate, ceumplu cadrul
picturii, reprezintă tot atâtea
elemente baroc. În
Eneas scapă din Troia în flăcări

, prezentat aici, Federico Barocci

face dovada însușirii șiaplicării cu brio a elementelor definitorii ale
stilului baroc în pictură. În anul
1598
, anul realizăriipicturii, acestea erau deja clar cristalizate și
"standardizate," cel puțin în
Italia.
Baroc

. Peter Paul Rubens în

Vânătoare de lei

dovedește încă o dată măiestria sa artistică, prinfolosirea simultană

a multiple elemente de baroc imagistic.
Peter Paul Rubens
, considerat de mulți specialiști cel mai mare pictor european,
maestruincontestabil al barocului pictural, a folosit compoziții
complexe cu personaje mul
tiple, pictate dinunghiuri diferite, efectuând sincron diferite lucruri slujind unui scop
comun. Spre exemplu, în
Vânătoarea de lei

, artistul flamand a folosit la refuz spațiul existent, grupând șapte

vânători,dintre care trei pe cai, înarmați cu 5 sulițe, 2 săbii și multiple
pumnale în jurul a doi lei, careurmează a
fi străpunși fiecare de mai multe arme simultan.
Deși este considerat, de către cei mai mulți, un pictor reprezentativ
al
ș
colii spaniole
, de cătrealții un pictor
manierist, El Greco
, pictor care a excelat în a prezenta în pictura sa scene biblice și,
9

mai ales, mistice, a pictat și sub influența barocului. Mai exact,

tehnica sa de a picta are multipleelemente baroc, și, aidoma lui
Rubens, artistul spaniol de origine greacă folosește
culori saturateaplicate cu
tușă groasă
, de multe ori delimitând clar, dar alteori nedelimitând limpede, aidoma
artiștilor ce foloseau tehnica numită
sfumato, liniile de conturdintre personaje sau dintre
personaje și fondul picturii.
Pictorii francezi ai genului baroc, precum Nicolas Poussin
și
Claude Lorrain
, nu au făcut altcevadecât să continue tradiția clasică a
personajelor ce umplu cadrul picturii având atitudini fie
statuare, fie dinamice, dar întotdeauna dramatice, și găsindu
-
se în mijlocul unor peisaje ușorireale ce amintesc mai degrabă de
parcuri(desigur, baroc) decât de un peisaj real. În timp ce Rembrandt
și alți maeștri olandezi ai barocului s
-
au aplecat în compozițiile lor mai
ales asupra scenelor cotidiene, spaniolul Diego Velázquez, artist neafiliat vre
unei școli, dar
puternic individualizat ca pictor baroc
, deși a realizat și picturi inspirate din cotidian, mai ales în
peri
oada italiană, este cunoscut îndeobște pentru realizarea de portrete
minunate ale
membrilor
Curții R
egale a Spaniei
, compoziții pline de culoare, viață, exuberanță și realism.

Caracteristici


Stilul baroc s-
a dezvoltat cu precădere în Apusul şi
în Centrul Europei. Denumirea i-
a fost dată înderâdere de cei care au dispreţuit
-o, socotind-
o plină
de exagerări, de forme mult prea mari, prea
umflate,
prea întortochiate. Cuvântul
b a r o c
vine din limba
spaniolă. Este numele unei perle asimetrice,
găsită înscoici cu cochilie informă.


Personajele sculptate fac gesturi şi mişcări

exagerate
şi câteodată declamatorii. Unele din lucrările
baroce
sunt concepute după modelul marilor maeştri
aiRenaşterii: Michelangelo, Raffael, Leonardo,
Tizian şiale unui alt pictor italian, numit
Corregio, şeful şcolii
din Parma.


Pornind de la formele compoziţionale şi schemele

tablourilor acestora, pictorii, întocmai ca şi în
sculptură,au adăugat personaje cu mişcări şi
expresii agitate, cu gesturi teatrale, nefireşti,
căutând astfel să impresioneze cât mai mult.
Această lipsă de sobrietate,exagerările de tot
felul au frânat dezvoltarea artei din
secolul al XVII-
lea, au îndepărtat
-
o de viaţă, au
împins-
o pe calea convenţionalismului.

PSIHOLOGIA ARTEI
"ARTA NU ESTE CEEA CE VEZI, CI CEEA CE ÎI FACI PE ALŢII SĂ VADĂ." (EDGAR DEGAS)

"ARTA NU ESTE CEEA CE VEZI, CI CEEA CE ÎI FACI PE ALŢII

SĂ VADĂ." (EDGAR DEGAS)

Barocul
Categoria: Pictura Baroca
Original cuvant portughez care inseamna "forma iregulara", "Barocul"
a intrat in lumea artei pe poarta pescarilor de perle. Barocul s-a
nascut in Roma la inceputul secolului XVII, in parte ca si reactie la
Manerismul secolului XVI. Noul stil artistic era fidel emotiilor,
dinamismului vietii si detaliilor. Drama umana era un element vital in
pictura baroca iar gesturile teatrale si emotiile intense de pe chipurile
protagonistilor erau luminate cu chiaroscuro si pictate in culori vi.
 "Cina din Emaus"
(1600- 1601) de Caravaggio

In timpurile Renasterii, lumea artistica a fost dominata de Florenta si

Venetia, dar in perioada baroca Roma a devenit cel mai important
centru artistic, fiind vizitata de catre artisti din toata Europa. In Italia
si Spania (vezi "Las Meninas" de Diego Velazquez), biserica catolica
care a supravietuit Reformei protestante, a dus campanii Contra-
Reformiste, renascand mai viguroasa ca niciodata si a pus presiune
asupra artistilor pentru a cauta realismul cel mai convingator, o forma
de a face din Scriptura o realitate palpabila pentru credinciosi. In
nordul protestant, Rembrandt si Vermeer, fiecare in felul sau, au dus
realismul si drama vietii la extreme. Pictura religioasa si cea istorica
are putina trecere aici, in favoarea unor noi genuri precum natura
moarta, scenele din viata de zi cu zi si a peisajelor.
"Chitarista" (1672) de Johannes Vermeer
 "Uniunea Pamantului cu
Apa" de Peter Paul Rubens

Noul stil artistic nu a primit numele de Baroc pana in secolul XIX.

Pentru 200 de ani a fost vazut ca si un simplu Clasicism Post-
Renascentist. Pionierii Barocului au fost Caravaggio, marele foto-
realist, care lucra in Roma si Annibale Carracci, fundatorul peisajelor
din traditia clasica, in Bologna.
 "Lautarul" (1596) de Caravaggio

Inocenta si pudica "Lautareasa" a lui Orazio Gentileschi este profund

diferita de "Laurarul" lui Caravaggio a carui buze se intredeschid in
chemari provocatoare si a carui farmec inspaimanta prin decaderea
placerii oferite spre vanzare, o tinerete menita sa se ofileasca precum
florile din pictura. Orazio Gentileschi a fost un splendid artist, sensibil
dar cu un caracter puternic.
 "Lautareasa" (1610) de Orazio Gentileschi

Artemisia Gentileschi, fica lui Orazio Gentileschi, a fost una dintre

primele femei artiste importante. Cum in acea vreme femeile erau
excluse de la lectiile de pictura cu modele nud care au stat la bazele
pregatirii academice traditionale, erau intr-un dezavantaj vadit.
Artemisia Gentileschi a fost o artista foarte talentata, aproape la fel
de pasionala si puternica ca si tatal sau dar mai apropiata in natura
de Caravaggio. Ca si oricare alta femeie artist din epoca sa, Artemisia
s-a luptat cu cultura in care traia si care vedea femeia inferioara
barbatului. Tablouri precum "Autoportret ca si Alegoria Picturii" ne fac
sa vedem o alta latura a ei, feminina si suava, diferita de cea
caravaggiala, intensa si pasionala. Alte femei artiste din perioada
baroca au fost Rachel Ruysch (1664 - 1750), renumita pentru
buchetele sale si Judith Leyster (1609 - 1660).
 "Autoportret ca si Alegoria Picturii" (1630) de Artemisia
Gentileschi

Barocul
Imprejurarile care favorizeaza aparitia barocului apartin la trei
categorii diferite. Unele de oridin istoric, altele de ordin psihologic si cele de al
treilea de ordin estetic.

In prima jumatate a secolului al XVI-lea are loc Reforma, care are consecinte
imense in toate domeniile spirituale. Una din cauzele care au provocat-o a fost
paganizarea oamenilor, insotita de o relaxare a moravurilor si o slabire a credintei
adevarate. Dusmanii catolicismului promovau desfraul si senzualitatea.
 Vanatoare de lei
Peter Paul Rubens
sursa

Existenta bisericii romane se gasea in mare primejdie. Papii, cardinalii, marii

demnitari se vad siliti sa reactioneze, determinand convocarea consiliului de la
Trento (1545-1563), menit sa fixeze normele sanatoase si morale ale catolicismului.
Rezultatele sunt vizible in miscarea numita Contrareforma.

Se interzicea artistilor si clientilor lor apartinand lumii religioase introducerea unei

idolatrii pagane, inadmisibile, in lacasul lui Dumnezeu, a unui desfrau de
imaginative. Consiliul decreteaza deci alungarea din tablourile si compozitiile
destinate clerului a tot ce putea destepta ganduri profane si rascoli patimi in privitor.
 Extazul Sfintei Tereza
Gian Lorenzo Bernini
sursa

In operele de arta intalnim adesea nevoia adanca si chinuitoare de a se imagina

aievea tot ce constituie viata martirilor, o predilectie pentru formele de
autochinuire ascetica, pentru renuntare la placerile lumesti. Regulile
ordinului iezuit, iesit ca o alta consecinta a consiliului, influienteaza in acelasi sens
arta vremii. “Stilul iezuit” va fi astfel una din formele curente ale artei barocului.

Cauza de ordin esteti se refera la faptul ca dupa formele armonioase ale Renasterii,
sa asistam la transformarea lor in elemente exagerate de care se va servi adesea
barocul.

Barocul se naste in Italia si se raspandeste in restul Europei. Arhitectura devine din

nou arta dominant. Monumentele de forme grandioase apar ca un simbol al fortei
dominatoare a papilor sau a suveranilor cu o putere absoluta.
 Piata centrala a orasului
Cusco din Peru, in stil baroc
sursa

Numele de baroc i s-a dat abia in secolul al XVIII-lea, cand se merge ape stilul
clasic si e de origine spaniola, iberica sau portugheza. Cuvantul desemneaza o perla
imperfecta, asimetrica, la fel fiind si liniile stilului baroc. La inceput denumirea avea
un sens peiorativ, asa cum s-a intamplat si cu cea de gotic.

Sculptura si pictura ajung arte ajutatoare arhitecturii, coboarte la rolul de arte

decorative. Tendinta de a crea iluzii, de a mistifica pe privitor, devine o norma
generala.

Subiectele tratate de artisti sunt cele in care sentimentul de patos, de credinta

suprema domina. Gesticulare exagerata, poze si atitudini violent-excentrice, ori
teatral-dramatice, langoare, contrasteaza cu linistea nobila din operele Renasterii.

Irealismul se opune in baroc traditionalismului si naturalismului Renasterii.

In pictura, curentele care domina sfarsitul sec. al XVI-lea si inceputul sec. al XVII-
lea sunt manierismul, adica exagerarea pana la absurd a anumitor trasaturi
si eclectismul, adica contopirea calitatilor, uneori greu de impreunat, de la operele
fruntasilor artei. Temele vor fi varitate, mergandu-se pe mitologie, alegorie, apoteoze
de sfinti sau subiecte in care intrau mari multimi de personaje.

Acum apar Academiile, una dintre ele fiind cea fundata de familia Carracci la
Bologna.
Barocul

Barocco - italiana si Baroque - franceza -

defineste o etapa in istoria europeana si o
miscare artistica. Aceasta a luat fiinta in jurul
anului 1600 la Roma in Italia, raspandindu-se
relativ repede si in restul Europei, dar si in
America.
Curentul baroc acopera pictura, sculptura,
teatrul, filosofia, muzica, arhitectura, dansul.
Stilul baroc se maifesta prin folosirea
exagerata a claritatii si miscarii si prin detalii
bogate, utilizate pentru a reliefa la maximum
momentele de drama, tensiune, grandoare.
Fastul, stralucirea si bogatia au caracterizat
pictura baroc, o pictura ce s-a manifestat la
apogeul ei intre sfarsitul sec. XVI si inceputul
sec. XVIII.
Oameni surprinsi in miscare, culori puternice,
contraste maxime intre intuneric si lumina -
clarobscurul, fac subiectul compozitiilor
picturilor in stil baroc.
Tintoretto, Rubens, Rembrand, Poussin,
Lorrain sunt doar cativa din reprezentantii
acestui minunat curent artistic.
Intr-un moment al evolutiei stilului baroc,
putem vorbi chiar despre barocul olandez,
barocul german sau cel polonez ori francez.
Evolutia impetuoasa a barocului a continuat
pana in secolul XX, reprezentarile sale
gasindu-se si astazi in toate domeniile artei.

Zborul din Troia - Federico Barocci

Top 10 picturi celebre
Istoria umanitatii este plina de artisti grozavi si extraordinarele lor opere de arta.
Exista cateva picturi care au obtinut o faima si recunoastere internationala.
Urmatorul top cuprinde cele mai celebre 10 picturi din toate timpurile si
din intreaga lume. In stabilirea popularitatii picturilor, s-a tinut seama atat de
numarul de reproduceri, cat si de recognoscibilitatea fiecarei picturi celebre
(i.e. cat de usor pot fi recunoscute).
Operele din topul de mai jos poarta semnatura unor pictori celebri si
apartin celor mai importante stiluri si curente din istoria artei. Topul
cuprinde picturi in ulei si tempera, pe lemn, panza si ipsos. Acest
clasament nu include picturi abstracte, nici picturi celebre romanesti. O
confirmare a valorii inestimabile a acestor capodopere o constituie si preturile la
care acestea s-au vandut sau la care au fost estimate, ele aflandu-se printre cele
mai scumpe picturi din lume.
1. Mona Lisa (Gioconda), de
Leonardo da Vinci

Mona Lisa (Gioconda) - Leonardo da Vinci

Mona Lisa – cunoscuta si sub numele de “Gioconda” – este o pictura celebra a

artistului italian Leonardo da Vinci, realizata intre anii 1503 – 1506, in
timpul Renasterii, la Florenta (Italia). Aceasta pictura reprezinta o femeie cu
expresie ganditoare si un suras enigmatic, abia schitat.
Ambiguitatea expresiei faciale, monumentalitatea compozitiei, modelarea
subtila a formelor si atmosfera iluzorie sunt calitati inedite ce au contribuit la
fascinatia si studierea continua a acestei lucrari. Mona Lisa este cea mai
renumita opera din istoria picturii si este si cea mai recognoscibila (cel
mai usor de recunoscut) pictura din lume. Putine alte tablouri celebre au
fost atat de mult reproduse, discutate si caricaturizate ca Mona Lisa. In
prezent, tabloul este expus la Muzeul Luvrudin Paris, fiind atractia principala
pentru orice vizitator.
Mona Lisa este o pictura in ulei pe lemn de plop cu dimensiunea de 77 cm x 53
cm. Caracteristica principala a portretului este surasul enigmatic. O alta
caracteristica interesanta este ca fundalul nu este uniform, partea din stanga este
evident la un nivel mai jos decat in dreapta.
2. Cina cea de Taina, de
Leonardo da Vinci

Cina cea de taina - Leonardo da Vinci

“Cina cea de Taina” este o pictura murala a lui Leonardo da Vinci,

realizata in secolul al 15-lea. Aceasta opera este una din cele mai celebre picturi
din istoria universala a artelor si se gaseste in biserica dominicana “Santa Maria
delle Grazie” din Milano. Opera masoara 460 cm x 880 cm si a fost executata
in tempera si ulei, aplicate pe un strat dublu de ipsos.
Pictura reprezinta scena biblica a Ultimei Cine a Domnului Iisus Hristos, asa
cum este descrisa in Evanghelia dupa Ioan (13:21), redand reactiile diferite
ale Apostolilor Sai, dupa ce Iisus anuntase ca unul dintre discipolii
Sai Il va trada. Cea mai mare parte dintre personajele picturii sunt atat de
precis si complet construite, incat ar putea fi desprinse pentru a figura ca niste
portrete independente, desi integrarea lor in ansamblu este perfecta.

3. Pictura Capelei Sixtine din

Vatican, de Michelangelo – cu
cele mai celebre scene: Crearea
lui Adam (din Cupola Capelei
Sixtine) si Hristos
Judecator (din Judecata de Apoi)
Cupola Capelei Sixtine - Michelangelo Buonarroti

Datorita talentelor extraordinare ale geniului italian Michelangelo

Buonarroti, Capela Sixtina din Vatican a devenit una dintre cele mai faimoase
galerii de arta din intreaga lume. Cupola Capelei Sixtine a fost pictata de artist
in 4 ani (1508 – 1512). Desi ar fi trebuit sa picteze figurile celor 12 Apostoli,
cand lucrarea a fost desavarsita cuprindea peste 300 de figuri pe o suprafata de
aproape 500 de metri patrati.
Fasia centrala (si cea mai inalta) a cupolei cuprinde 9 cadre in care sunt
pictate in fresca scene din Geneza. Cea mai cunoscuta scena este “Crearea
lui Adam“, care reprezinta relatarea biblica in care Dumnezeu ii da viata
primului om, Adam.

Crearea lui Adam - Michelangelo

In cadrele laterale din jurul fasiei mediane sunt reprezentati 7 profeti si 5

sibile (sibilele au anuntat venirea lui Hristos, chiar daca erau pagane). Pe
panzele si deschizaturile in forma de arc de deasupra ferestrelor, Michelangelo a
pictat “Strabunii lui Hristos” de Abramo a Giuseppe. Pe coloanele laterale,
deasupra nudurilor pictate cu bronz in fresca sunt ilustrate 4 scene din
Vechiul Testament, care fac aluzie la promisiunea mesianica: “Sarpele de
bronz”, “Pedepsirea lui Adam”, “David si Goliat”, “Judith si Holofernes”.
Judecata de Apoi - Michelangelo

Artistul a folosit culori vii care, dupa renovarea Capelei intre 1981 si 1994, si-au
recapatat in intregime stralucirea.
O alta pictura celebra din Capela Sixtina o reprezinta tot o opera a maestrului
Michelangelo: “Judecata de Apoi” – pictura de pe peretele altarului -, in
care actul final al istoriei omenirii este infatisat ca o inspaimantatoare tragedie
cosmica, umanitatea apare disperata si indurerata, cutremurata de perspectiva
condamnarii vesnice. Partea centrala a acestei picturi – detaliul numit
“Hristos Judecator” – este cea mai renumita scena din acest tablou, care Il
infatiseaza pe Domnul Iisus cu mana dreapta ridicata in semn de amenintare.

4. Fata cu un cercel de perla, de

Johannes Vermeer
Fata cu un cercel de perla - Johannes Vermeer

“Fata cu un cercel de perla” este o capodopera absoluta a pictorului olandez

Johannes Vermeer, care mai este numita si “Mona Lisa Nordului” sau
“Mona Lisa olandeza“. Aceasta opera – pastrata azi in Galeria Mauritshuis din
Haga – este un portret al unei fete, care are un cercel dintr-o perla in
forma de strop de lacrima. Lipsa background-ului (aceasta opera are un
fundal foarte intunecat, apropiat de negru) ii creeaza acestei picturi un
puternic efect tridimensional si ii stabileste puncul de focalizare in
cercelul de perla. Acest portret este realizat in stil baroc, folosind lumina in
mod uimitor.
Aceasta pictura foarte celebra apare in unele filme, nuvele, intr-o opera,
in jocuri video si in spectacolul de televiziune “Total Drama World Tour”.

5. Nasterea lui Venus, de Sandro

Botticelli

Nasterea lui Venus - Sandro Botticelli

Pictura “Nasterea lui Venus” a artistului italian Sandro Botticelli este una
dintre cele mai recognoscibile imagini din istoria artei. Aceasta opera – realizata
prin 1486 cutempera pe panza – are dimensiunile 172,5 cm x 278,5 cm si este
pastrata azi in Galeria Uffizi din Florenta.
Opera infatiseaza pe Venus – zeita romana a dragostei, frumusetii si
fertilitatii – iesind din mare ca o femeie matura si sosind la mal, asa
dupa cum este infatisata nasterea ei in mitologia clasica. Aceasta este o
imagine fantastica, intrucat greutatea zeitei este deplasata prea departe fata de
piciorul stang pentru a putea fi sustinuta.

6. Crini de apa, de Claude Monet

Crini de apa - Claude Monet

“Crini de apa” (“Water Lilies” sau “Nympheas“) este o serie de aprox.

250 de picturi in ulei ale impresionistului francez Claude Monet. Aceste
opere infatiseaza gradina de flori a artistului de la Giverny si au fost
centrul productiei sale artistice in ultimii sai 30 de ani de viata. Multe dintre
aceste opere au fost pictate in timp ce Monet suferea de cataracta.
Aceste picturi sunt afisate in muzee din intreaga lume: Muzeul Marmottan
Monet din Paris, Muzeul Metropolitan de Arta din New York, Muzeul National
din Wales, etc. Picturile din seria “Crini de apa” sunt foarte apreciate –
“Bazinul cu nimfe” s-a vandut pentru 41 milioane de lire sterline.

7. Bal la Moara de la Galette, de

Pierre-Auguste Renoir
Bal la moara de la Galette - Pierre-Auguste Renoir

“Bal la moara de la Galette” este o pictura impresionista in ulei pe

panza din 1876 a artisului francez Pierre-Auguste Renoir. Aceasta se
gaseste in Muzeul d’Orsay din Paris.
Pictura infatiseaza o dupa-amiaza de duminica obisnuita la Moara de la
Galette din districtul Montmartre din Paris. La sfarsitul secolului 19,
muncitori parizieni se gateau si isi petreceau timpul acolo dansand, band si
mancand prajituri frantuzesti numite “galette“.
“Bal la moara de la Galette” este a 5-a pe lista celor mai scumpe picturi
vandute vreodata.

8. Noaptea instelata, de Vincent

van Gogh

Noaptea instelata - Vincent van Gogh

O alta pictura faimoasa in intreaga lume este “Noaptea instelata” – cea mai
buna opera a artistului olandez post-impresionist Vincent van Gogh.
Pictata in 1889 in ulei pe panza, aceasta pictura este una dintre cele mai usor
de recunoscut si cele mai replicate si mai cautate din lume. In prezent se afla in
Muzeul de Arta Moderna din New York City.
Pictura infatiseaza privelistea vazuta noaptea de la fereastra camerei
artistului din sanatoriul in care era internat, desi a fost pictata din memorie
in timpul zilei. Partea centrala arata satul Saint-Remy sub un cer
involburat, privit din azilul de la nord.

9. Persistenta memoriei, de
Salvador Dali

Persistenta memoriei - Salvador Dali (Sursa foto: wikipedia)

Una dintre cele mai renumite picturi din lume este “Persistenta memoriei” –
cea mai faimoasa creatie a pictorului spaniol Salvador Dali si una dintre cele
mai recognoscibile picturi ale sale. Realizata in 1931 in ulei pe panza, pictura se
gaseste la Muzeul de Arta Moderna din New York. Este foarte larg recunoscuta si
este frecvent referita in cultura populara.
“Persistenta memoriei” este o binecunoscuta pictura suprarealista, ce a
introdus imaginea ceasului de buzunar “moale, care se topeste”, intr-un
peisaj foarte sever. Aceasta imagine condenseaza teoria lui Dali
de “moliciune” si “duritate”. Unii au presupus ca ceasurile moi simbolizeaza
relativitatea spatiului si a timpului, dar Dali a afirmat ca aceste ceasuri nu sunt
inspirate de Teoria Relativitatii a lui Albert Einstein, ci de perceptia
suprarealista a branzei Camembert care se topeste la soare.

10. Rondul de noapte, de

Rembrandt
Rondul de noapte (Rembrandt)

“Rondul de noapte” este numele obisnuit al celei mai faimoase opere a

pictorului olandez Rembrandt Harmenszoon van Rijn. Pictata intre anii
1640 – 1642, in ulei pe panza, aceasta pictura (decupata pentru a incapea in
noua pozitie) se gaseste in Rijksmuseum din Amsterdam.
Titlul original al picturii este “Compania militieneasca a capitanului
Frans Banning Cocq si locotenentului Willem van Ruytenburch”
(denumita gresit “Rondul de noapte” intrucat lacul protector s-a intunecat
in timp). Opera infatiseaza un grup de militieni (archebuzieri) iesind
dintr-o curte intunecoasa in lumina orbitoare a soarelui.
Pictura “Rondul de noapte” este renumita pentru 3
elemente: dimensiunile sale colosale (363 cm x 437 cm), utilizarea
eficienta a luminii si a umbrei, si senzatia de miscare a ceea ce trebuia sa
fie, in mod traditional, un portret militar static.
In Occident, “Rondul de noapte” este a 4-a cea mai renumita pictura, dupa
“Mona Lisa”, “Cina cea de Taina” si “Cupola Capelei Sixtine”. Aceasta pictura
celebra este reprodusa frecvent in picturile in ulei si a inspirat melodii clasice si
rock, temele a doua filme.