Fractura de Femur - AMG
Fractura de Femur - AMG
Fractura de Femur - AMG
I . Introducere .....................................................................
II. Memoriu justificativ.......................................................
III.Notiuni de anatomie si fiziologie..................................
3.1.Anatomia si fiziologia femurului.................
IV.Prezentarea teoretica a bolii………………………..
4.1.Definitia fracturilor de femur..........................
4.2.Epidemiologie si etiopatogenie..................................
4.3Anatomie patologica...............................................
4.4Clasificare.............................................................
4.5Simptomatologie clinica......................................
4.6Diagnostic pozitiv si diagnostic diferential........
4.7Complicatii..............................................................
4.8 Evolutie si prognostic...........................................
4.9Tratament.................................................................
4.10 Principiile si obiectivele recuperarii...................
V.Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor ........
V. Prezentare de cazuri.......................................................
VI.Concluzii........................................................................
VII.Bibliografie...................................................................
I. INTRODUCERE
Fracturile se intalnesc frecvent la toate varstele, dar mai ales la varste active, dar
in ultimul timp numarul accidentelor de circulatie sunt in crestere.Ca procentaj
fracturile reprezinta 10 - 20% din totalul traumatismelor si sunt de 10 ori mai
frecvente decat luxatiile.Osteoporoza varsta inaintata reprezinta un factor de risc al
fracturii.R o l u l a s i s t e n t e i m e d i c a l e i n n u r s i n g u l a c e s t e i a f e c t i u n i e s t e
extrem dei m p o r t a n t , i n c e p a n d c u d i r i j a r e a b o l n a v i l o r c a r e a u
s u f e r i t o f r a c t u r a s p r e serviciul de specialitate cat si ingrijirile si nevoile de care
trebuie sa beneficieze. Nu este de neglijat nici componenta psihica a bolnavului
in fracturi carede multe ori este imobilizat la pat, devenind mai irascibil si unde rolul
asistenteimedicale este de a-l incuraja si de a-l introduce in viata sociala cat mai
rapid.Educatia sanitara prin mediatizare, prin toate mijloacele pe care asistentulmedical
trebuie sa le faca vizavi de fracturile patologice la personae in varsta este tot de
avengura asistentului medical.
Anatomia coapsei.
Scheletul coapsei este format din femur. Femurul este format din epifiza
proximală, ce reprezintă capul femurului, colul şi două tuberozităţi (marele şi micul
trohanter). Capul are forma a 2/3 de sfera şi se articulează cu cavitatea acetabulara a
coxalului mare şi micul trohanter, sunt uniţi anterior prin linia intertrohanterică iar
posterior prin creasta intertrohanterică.
Diafiza este prismatică prezentând o faţă anterioară, una medială şi alta laterală.
La unirea feţelor medială şi laterală, se observă linia aspră care în sus se trifurcă iar în jos
se bifurcă.
Epifiza distală prezintă două suprafeţe articulare numite condilii femurale.
Anterior între cei doi condili, se află suprafaţa paletată, iar posterior fosa intercodiliară.
Deasupra condilului medial se află epicondilul medial, iar deasupra condilului lateral se
află epicondiliul lateral.
Structural, la nivelul corpului (diafiza), se remarcă în centru, canalul medular ce
conţine măduva osoasă. În jurul canalului medular, se află o zonă de ţesut osos compact
care are în structura sa sisteme hawersiene (osteoane) – unităţi morfostructurale ale
tesutului osos. În centrul osteonului se află canalul Hawers, ţesut conjuctiv şi vase de
sânge. În jurul canalului Hawers sunt dispuse 10 – 12 lamele osoase concentrice, în care
se află cavităţi numite osteoplaste, în interiorul cărora sunt adăpostite osteocitele. În afara
ţesutului osos compact, se dispune periostul, o membrană conjuctivă vasculară, cu rol în
creşterea osului în grosime şi în refacerea ţesutului osos la nivelul fracturilor. Periostul
este alcătuit din fibre conjuctive şi este bogat vascularizat şi inervat. La exterior, prezintă
o pătură fibroasă iar la interior o pătură osteogenetică cu rol în formarea ţesutului osos.
La locul de unire a diafizelor cu epifizele osoase apare cartilagiul de creştere, responsabil
de creşterea în lungime a oaselor.
Epifizele sunt în structura lor, ţesut spongios, în interior şi ţesut compact la
periferie. Ţesutul spongios din interiorul epifizelor, privit la microscop, este format din
lamele osoase care se întretaie şi delimitează spaţii numite areole, pline cu măduvă roşie.
Areolele sunt echivalentul canalului medular din diafiza oaselor lungi.
Musculatura coapsei se împarte în trei grupe funcţionale: extensori, flexori şi
aductori.
Muşchii extensori:
a) muşchiul croitor este flexor şi slab aductor al articulaţiei coxofemurale în
locomoţie, flexor al gambei pe coapsă şi rotator intern al genunchiului (când gamba
este parţial flexată).
b) muşchiul cvadriceps femural, este extensor al articulaţiei genunchiului.
Muşchii flexori
a) muşchiul semitendinos situat pe partea medială a feţei posterioară a coapsei, este
flexor al genunchiului, efectuează o rotaţie interioară dacă genunchiul se află în
flexie.
b) muşchiul semimembranos situat sub muşchiul precedent şi are aceaşi acţiune ca şi
muşchiul semitendios.
c) muşchiul bicept femural acţionează ca flexor al genunchiului, efectuează şi o
rotaţie laterală, dacă genunchiul se află în flexie.
Muşchii aductori sunt situaţi în partea medială a coapsei:
a) muşchiul pectineu are o slabă acţiune de aducţie, este mai mult un flexor şi un
rotor exterior al coapsei.
b) muşchiul aductor lung are acţiune de aducţie, flexie şi rotaţie a coapsei.
c) muşchiul aductor scurt, similar cu muşchiul aductor lung.
d) muşchiul gracilis, situat pe partea mediană a coapsei. Ca acţiune are o
componentă de aducţie şi de rotaţie internă a gambei, dacă genunchiul se află în
flexie.
e) muşchiul aductor mare, muşchi profund, situat în partea medială a coapsei, este
cel mai puternic aductor al coapsei, având însa o acţiune de rotaţie interna. Un
mic fascicol cu origine pe puleib, face flexia coapsei.
3.1.Definiţie
3.3.Anatomia patologică
Traectul de fractură poate fi: simplu, transversal, oblic, spinoid sau complex cu
traiecte secundare care confera fracturii un aspect cominutiv. Fragmentele osoase, de
regulă, se deplasează sub acţiunea factorului traumatic şi a musculaturii puternice a
coapsei. Astfel fragmentul proximal sub acţiunea muşchilor pelvistrahonterieni, se
deplasează în abducţie şi rotaţie externă, iar prin acţiunea psoas-iliacului, în flexie.
Fragmentul distal acţionat de muşchii aductori şi ischiogambieri este deplasat
proximal şi în abducţie, încât formează cu fragmentul proximal un unghi cu vârful
orientat anteroextern. Sub acţiunea greutăţii membrului, fragmentul distal este şi rotat
extern. În fractura diafizara înaltă, delasarea fragmentelor osoase realizează imaginea de
mâner de pistol, în vreme ce în fractura joasă, fragmentul distal, sub acţiunea muşchilor
gemeni (a gastrocremianului) este deplasat şi basculat exterior.
Deplasarea fragmentelor fracturate duce la zdrobirea cu dilacerare a musculaturii
coapsei şi produce un hematom important care provoacă stare de soc.
3.4.Clasificare:
1. Fractura directă se produce la nivelul la care acţionează forţa reprezentată prin
zdrobire, compresiune sau soc violent. Acestea sunt fracturi apărute la marile
accidente, care se asociază cu leziuni mai mult sau mai puţin grave a părţilor moi.
2. Fractura indirectă se produce în alt loc decât acolo unde a acţionat agentul
traumatic. Aceste fracturi sunt cele mai numeroase şi după modul de aplicare a
traumatismului, se pot produce diferite tipuri anatomo-patologice de fracturi.
În fracturile indirecte traumatismele pot acţiona prin unul din următoarele 4
mecanisme:
flexiune, când forţa se exercită asupra unei curburi osoase care depăsind elasticitatea
normală rupe osul la maximum de curbură;
tracţiunea, în urma tracţiilor musculare violente care duc la smulgerea unor
fragmente osoase, ce prezintă zone de inserţie tendinoase sau fracturi parcelare ale
epifizelor prin tracţiune ligamentoasă;
compresiune, în lungul axului osului, ducând la fractura epifizei, ca în fracturile de
astragal sau pilon tibial în urma căderii de la înălţime;
torsiunea, când forţa vulnerantă produce o răsucire a membrului determinând
totdeauna o fractură spinoidă sau helicoidală.
3. Fracturi incomplete se observă mai ales la copii şi se prezintă sub
următoarele forme:
deformarea osului în grosime, care are loc printr-un mecanism de presiune în lungul
osului. În aceste condiţii se produce mai mult o dislocare trabeculară în regiunea
metadiafizară, care se traduce radiografic printr-o uşoară îngroşare fusiforma sau în
inel;
ruperea incompletă sau în flexiune, care se observă la copii când datorită
elasticităţii şi grosimii periostului se produce un traiect de fractură care, interesează
numai corticala dinspre conconvexitatea osului. Este clasica fractura “en bois vert”
(în lemn verde);
înfundarea , se observă mai ales la oasele late ale craniului;
fisurile, se întâlnesc mai ales la adulţi şi mai rar la copii, integritatea formală a osului
este păstrată şi numai radiografii din incidenţe diferite, pot să arate traectul de
fractură.
4. Fracturi complete cu situaţiile:
a) traiectul de fractură poate să aibă sediul variabil, în caz de fractură directă şi
dimpotrivă, să se situeze la nivelul punctelor slabe ale osului dacă fractura este
indirectă. Traiectul poate fi transversal, oblic, spiroid, longitudinal, în vârf de
clarinet şi în farină de fluture.
b) fragmentele sunt în general în număr de două, uneori un traiect de fractură
accesoriu separă un al treilea fragment. Când există mai multe traiecte fractură
este cominutivă, fragmentele osoase purtând numele de eschile;
c) deplasarea fragmentelor este variabilă uneori minoră, alteori este camplexă.
Această deplasare se poate face:
prin translaţie când unul din fragmente este deplasat înainte, înapoi, intern sau
extern, faţă de celelalte fragmente, producând încălecarea lor;
prin rotaţie, când un fragment se roteşte în jurul axului sau longitudinal, în vreme ce
celălalt rămâne imobil sau ambele fragmente se rotesc unele faţă de celălalt, în aceste
cazuri există decalajul fragmentelor;
prin unghiularea unui fragment faţă de celălalt. De obicei, fragmentele suferă
deplasări complexe, când se asociază unghiularea cu încălecarea sau deplasarea
laterală cu decalaj.
3.5.Simptomatologie
Fractura, împreună cu leziunile ce se produc în părţile moi, inclusiv hematomul
local sau difuz - la distanţă - constituie focarul de fractură. Acest focar de fractură este
centrul de unde pleacă toate tulburările care dau tabloul clinic al fracturii. Deosebim în
acest tablou semne generale şi locale:
a)Semne generale. Bolnavul traumatizat cu fractură, are stare generală mult mai puţin
alterată, de obicei indispoziţie generală, frisoane şi temperatură ce poate ajunge chiar
la valori ridicate (39ºC). Uneori poate fi subfebril de tip aseptic. Aceste fenomene
dispar în scurt timp fără să fie necesar un tratament special. Tulburarea stării
generale este urmarea resorbţiei din focarul de fractură;
b) Semne locale. Pot fi de probabilitate şi de certitudine. Cele de probabilitate sunt
importante şi trebuie cercetate atent.
Durerea este un semn constant şi valoros. Ea poate să apară şi după un traumatism
care nu a produs fractura, se datorează excitării proprietăţilor existenţi în focarul de
fractură. La examinarea bolnavului durerea poate localiza destul de exact sediul
fracturii. Durerea pate fi un element şocogen important care să declanşeze prin ea
însăşi şocul traumatic.
Echimoza, apare la scurt timp după ce s-a produs fractura în cazul fracturii oaselor
superficiale şi mai târziu atunci când fractura se găseşte într-un segment de os
acoperit de mase musculare puternice (difuzarea sângelui spre suprafaţă se face mai
greu).
Hematomul, este redus dacă nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate fi însă
extrem de voluminos declanşând un şoc hemoragic.
Astfel:
deformarea regiunii este un semn extrem de important care arată lipsa de
continuitate normală a celor două fragmente. Deformările iau uneori aspecte tipice pe
baza cărora se pune cu uşurinţă diagnostic de fractură. Prezenţa unei fracturi
determinată de traumatism sau de luxaţie articulară, poate provoca de asemenea o
deformare locală astfel încât este indicat să se efectueze un examen atent pentru a
face distincţie între aceste afecţiuni şi fractură.
scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabilă. Pentru unele oase lungi
unice, cum ar fi femurul, dacă se produce o fractură oblică, scurtarea poate fi
evidentă. Trebuie să ştim că există scurtare şi în cazul unei luxaţii, ceea ce impune un
examen atent pentru evidenţierea sigura a acestui simptom.
Impotenţa funcţională se datorează lipsei de continuitate a pârghiei osoase. Uneori
impotenţa funcţionala este determinată numai de durere, după cum în cazul fracturilor
cu fragmente bine angrenate, este mai puţin evidentă. Trebuie cunoscut bine aspectul,
pentru că un accidentat cu fractură angrenată, (fractura care are şansele să se
evidenţieze repede şi corect), să nu mai fie lăsat să facă mişcări care pot dezangrena
fragmentele osoase, în cansecinţă să înrăutaţească starea fracturii punând sub semnul
întrebării şansele de însănătoşire.
Semnele de certitudine (siguranţă) au valoare mai mare pentru diagnostic însa ele
trebuie căutate cu grijă pentru a nu agrava leziunea.
Mobilitatea anormală se manifestă atunci când executând manevre asupra oaselor
pe care le bănuim fracturate, constatăm mobilitatea anormală a acestora şi avem
certitudinea de fractură a acestora. Manevrele pentru depistarea fracturilor pe această
cale trebuie să fie extrem de blânde deoarece mobilizarea segmentelor fracturate este
extrem de dureroasă. Semnul acestora este uneori greu de pus în evidenţă (în cazul
fragmentelor angrenate sau al oaselor învelite de mase mari musculare), şi de cele mai
multe ori neindicat.
Crepitaţia osoasă se percepe o dată cu abilitatea normală. Ea nu trebuie confundată
cu crepitaţia fină a cheagurilor hematomului.
Întreruperea continuităţii osoase apreciată prin palpare, constituie un semn pretios.
Netransmiterea mişcării de-a lungul unui os este un semn de fractură complexă.
Examenul radiologic este mijlocul cel mai sigur pentru a pune în evidenţă o fractură,
cu condiţia unei bune execuţii tehnice. El trebuie făcut sistematic, mai înainte de orice
tentativă de reducere, şi pentru a putea fi completă în aprecierea impotenţei
deplasărilor, el trebuie să fie efectuat de cel puţin doua incidente.
Alte semne:
Flictemele provin prin decalarea epidermei de către plasmă sau sânge care provine
din focarul de fractură. Constituie un semn aproape constant dar tardiv.
Temperatura ridicată locală. Tegumentele din jurul focarului de fractură locală au
temperatura mai ridicată semn al responsabilităţii crescute.
Edemul local se explică tot printr-o vasodilataţie locală ca şi prin tulburări locale care
apar fie reflex, fie determinată de modificări patologice locale, compresiune pe vasele
de întoarcere.
3.6.Diagnosticul
Este usor de făcut pe baza semnelor clinice. Radiografia este însă obligatorie
pentru evidenţierea unei fracturi fără deplasare (mai frecventă la copii), precum şi
precizarea direcţiei şi formei traiectului de fractură (simplă sau cominutivă), şi a
deplasării fragmentelor. Radiografia executata din două poziţii (faţă şi profil), cuprinde
obligatoriu şoldul şi genunchiul.
3.7.Complicatii
Complicaţii tardive
Mai frecvent întâlnită, este redoarea de genunchi, mai ales după tratamentul
ortopedic al fracturii. Imobilizarea îndelungată în aparat gipsat, duce la instalarea
aderenţelor între cvadriceps şi focarul de fractură, dacă nu s-a instituit de îndată
tratamentul funcţional.
* Calus vicios, se întâlneşte mai ales, după tratament ortopedic incorect, fie o
redresare insuficientă, fie o imobilizare defectuasă, care favorizează deplasarea secundară
a fragmentelor. După tratament chirurgical, calusul vicios este mult mai rar (calus vicios
cu rotaţie externă după osteosinteză intromedulară).
* Pseudoartroza, poate să fie întâlnită ca urmare a unui tratament ortopedic
incorect, fie o recuperare incompletă cu interpoziţie de părţi moi (musculane), fie o
imobilizare insuficientă care permite miscări ale fragmentelor fracturate. Producerea unei
diastaze interfragmentare, printr-o tracţiune excesivă, ca şi manevrele repetate de
reducere reluate la anumite intervale, sunt dăunătoare, împiedicând formarea calusului
osos, fragmentele osoase clasificându-se independent.
Deseori, pseudoartroza se instalează după tratamentele chirurgicale neadecvate.
Deperiastările întinse, metode de osteosinteză nepotrivite cu tipul de fractură ca şi
infecţia postoperatorie, sunt principalele cauze care due la neconsolidarea fracturii.
3.8.Evoluţie
Fracturile diafizare ale femurului având fragmentele bine vascularizate şi fiind
înconjurate de un manson muscular important, au de obicei a evoluţie favorabilă, ele
consolidându-se la adulţi în 3-4 luni, dacă sunt bine reduse şi imabilizate corect şi sunt
urmate de un tratament recuperator instituit precoce.
Vindecarea unei fracturi se obţine prin formarea calusului, proces ce se
desfăşoară în două etape; la început calusul moale, fibros şi apoi calusul osos.
Constituirea calusului osos şi consolidarea definitivă depinde de:
vârsta bolnavului, cu cât este mai tânăr procesul de vindecare este mai rapid;
dimensiunea osului, durata de consolidare a oaselor late fiind mai lungă decât cea a
oaselor lungi;
modul de aşezare a fragmentelor osoase, contactul intim al fragmentelor osoase
favorizând calusul osos;
numărul total al fracturilor concomitente;
starea biologică generală, accidentaţii cu o stare generală bună, în perfecte condiţii
biologice, se vindecă mai usor decât cel cu boli cronice, în covalescenţă, diabetici şi
cei care au tulburari hormonale;
calitatea tratamentului care se efectuează.
Dinamica consolidării focarului de fractură se poate aprecia şi pe baza aspectelor
clinice prin:
perceperea calusului la palpare;
dispariţia durerii în focar;
dispariţia impotenţei funcţionale.
3.9.Tratament
Evoluţia ulterioară a traumatizatului, depinde în mare măsură de acordarea
primului ajutor. Imobilizarea provizorie şi transportul, prezintă o importanţă deasebită,
pentru că mobilizarea fragmentelor măreşte durerile şi accentuează distrugerile tisulare,
agravând starea de soc.
Imobilizarea provizorie se poate asigura cel mai bine cu atelă Thomas, care
realizează extensia membrului fracturat.
Alte mijloce folosite pentru imobilizarea provizorie sunt:
atele lungi ce pot fi mulate pe membrul rănit;
aparat gipsat circular, atelă gipsată;
atele Cramer, făcute din sârmă, care au avantajul că sunt atele din material plastic,
simplu sau gonflabil;
mijloace improvizate, care pot falosi orice obiect rigid (scânduri de lemn, rigle,
placaj, beţe, bastonaşe, umbrele, coadă de mătură, schiuri, scoarţă de copac).
Fixarea segmentului care urmează să fie imobilizat cu atelă, se face cu feşi sau
alte mijloace improvizate (feşi de pânză, curele, cordoane etc.).
Manevrele ce trebuie executate înainte de imabilizarea provizorie sunt:
resuscitarea candiorespiratorie, daca este nevoie, aplicarea garoului;
îndepărtarea îmbrăcăminţii, este necesară numai când există suspiciunea prezenţei
unei răni care trebuie curăţate şi pansate, sau când transportul accidentatului va dura a
perioadă de câteva ore. Se vă dezbrăca mai întâi membrul sănătos şi se îmbracă mai
întâi membrul bolnav. Când dezbrăcarea este dificilă, se preferă sacrificarea
îmbrăcăminţii prin descoasere sau tăiere.
axarea membrului, se menţine genunchiul victimei întins şi se trage în ax. O persoană
apucă de picior cu mâinile sprijinite de gleznă şi de călcâi. A doua trage în sens
contrar radăcinii coapsei, cu mâinile împreunate în chingă sau cu un cerceaf introdus
între coapse. Axul membrului inferior este dreapta ce uneşte spina iliacă
anteroposterior mijlocului rotulii şi marginea internă a piciorului (primul
metatarsian).
Imobilizarea provizorie:
a) Cu o singură atelă
se pregăteşte o atelă lungă, care să ajungă din axilă până în picior;
se aplică atele pe faţa laterală (externă) a membrului inferior, după ce s-a introdus
vată cu talc (protejarea părţilor moi), în axilă (la capătul atelei);
atela se fixează prin legături circulare la torace, bazin, coapsă, genunchi şi gambă;
suplimentar este bine să se completeze fixarea atelei cu circulare de faşă lată
petrecute în jurul membrului inferior şi în jurul trunchiului;
pentru a evita rotirea anormală a membrului inferior în afară, se leagă ambele picioare
unul de altul cu câteva legături de faşă.
În lipsa atelei corespunzătoare ca lungime, se poate prelungi o atelă (prin
suprapunerea capetelor pe o lungime de 30 cm). Cele 2 atele se fixează una de alta, prin
ture circulare de faşă (atelele se căptuşesc cu vată). Când nu se află la îndemâna un obiect
convenabil pentru imobilizarea fracturii, va fi folosit ca atelă membrul sănătos de care se
leagă membrul bolnav.
b) cu două atele
o atelă lungă, externă şi una scurtă ce se aplică pe partea internă a membrului inferior
bolnav care se întinde de la regiunea inghinală până la călcâi;
peste ambele atele se aplică legături dispuse în jurul toracelui, în jurul bazinului, în
jurul coapsei, genunchiului şi coapsei de aceeaşi parte;
se reface bandajarea circulară cu faşă a membrului inferior şi a toracelui, precum şi
fixarea picioarelor.
Tratamentul definitiv este ortopedic şi mai ales chirurgical.
1.1.Internarea pacientului:
Spitalul este o institutiea sanitara destinata ingrijirii bolnavilor. In spital se
interneaza bolnavii in stare grava si cei care necesita o atentie deosebita din partea
asistentei medicale.
Internarea bolnavului in spital se face pe baza biletelor de trimitere sau cu ajutorul
Unitatii de Primire Urgente si in urma examenului de specialitate.
Odata ajuns in UPU, bolnavului i se intocmeste o fisa individuala, i se fac
investigatiile necesare si dupa consultul medicilor de garda din cadrul UPU-lui se
propune un consult de specialitate unde medical in urma examinarii culegerea
datelor anamnezice si examenului radiologic pune diagnosticul prezumtiv.
Dupa completarea tuturor fiselor bolnavul va fi condus la camera de garderoba,
unde i se vor inregistra hainele pe perioada internarii sau pana vor fi preluate de
catre insotitori.
Inainte ca bolnavul sa fie condus pe sectie, i se va efectua o toaleta generala (fata,
gat, urechi, brate si maini, parte anterioara torace, abdomen, fata anterioara coapse,
spate, feta posterioara a coapselor, gambele si picioarele, organelle genitale
externe), deparazitat la nevoie, apoi i se va da pijamale curate si va fi trimis pe
sectia Ortopedie.
Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea si examinarea
clinica a bolnavului.
Participarea acesteia la examenul obiectiv este o obligatie profesionala.
Urocultura
Diureza e cantitatea de urina eliminata pe perioada de 24 ore ; prin urina se elimina din
organism substante toxice provenite din metabolism. Cantitatea normala emisa variaza intre
1200-1400 ml/zi la adult, 30-300 mi/zi la nou-nascut si 500-1200 ml/zi la copil. Densitatea
urinei se determina imediat dupa emisie si normal este intre 1010-1025.
Transpiratia reprezinta fenomenul fiziologic prin care organismul isi intensifica pierderea
de caldura si functia de excretie, prin intermediul glandelor sudoripare.Cantitatea transpiratiei
este minima, pentru a mentine umiditatea porilor, iar mirosul variaza in functie de alimentatie,
climat si de deprinderile igienice ale bolnavului.
O alta obligatie a asistentei medicale este aceea de a efectua tratamentul care este
prescris de catre medic, in foaia de observatie care cuprinde: numele medicamentelor,
doza, calea de administrare, orala care trebuie administrate, durata, si administrarea in
raport cu alimentatia, inainte sau dupa masa.
Asistenta va administra tratamentul numai la cerearea medicului si numai dupace a
verificat foaia de observatie, continutul flacoanelor si termenul de expirare,in tot acest
timp supraveghind pacientul de eventualele reactii adverse.
In adminstrarea medicamentelor asistenta pentru a evita unele greseli care pot avea
efecte nedorite pentru pacient, trebuie sa respecte unele reguli:respectarea
medicamentului prescris de medic, identifica medicamentul prescrisdupa eticheta, forma
de prezentare, miros, culoare, consistenta; verifica calitatea medicamentului; respecta
caile de administrare; respecta orarul si ritmul de administrare; respecta doza
recomandata si somnul pacientului; informeaza pacientul asupra medicamentelor
prescrise; anunta imediat medical privind greselile produse in administrarea
medicamentelor; respecta masurile de asepsie, de igiena, pentru a preveni infectii
intraspitalicesti.
Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta nu mai
necesita o supraveghere permanenta si poate continua tratamentul prescris la
domiciliu. Asistenta va pune la dispozitia medicului documentele bolnavului
necesare formularii epicrizei si completarii biletului de iesire si va asigura
alimentatia bolnavului pana la externare.
CAZ CLINIC NR I
Perioada 11.10.2010-23.10.2010
I.DATE FIXE
-Nume:P
-Prenume:I
-Limba vorbita: romana
-Religie: ortodoxa
-Varsta:66 ani
-Sex: feminine
-Greutate:72 kg
-Inaltime:168 cm
-Diagnostic: Fractura diafizara de femur
IV.ISTORICUL BOLII
Pacienta declara ca, in cursul zilei, cade de la acelas nivel, acuza durere vie la nivelul
soldului drept, insotita de impotenta functionala, motive pentru care se prezinta in
Serviciu de Urgenta, cu ajutorul Serviciului de Ambulanta, unde I se efectueaza o
imobilizare provizorie. In urma consultului de specialitate si examenului radiologic se
interneaza in sectia Ortopedie pentru interventie chirurgicala, cu diagnosticul de
Fractura de col femoral.
V.ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE
Din discutia cu pacienta reiese faptul ca, in dimineata respective aceasta cade in
urma careia simte o durere vie la nivelul soldului drept, impotenta functionala si
motilitate anormala. Din punct de vedere fizic pacienta este destul de echilibrata iar
functiile vitale ii sunt bune: TA=130/65, P=74 b/min, T=36,5*C, R= 16 r/min.
VI.ANAMNEZA MEDICALA
4.Nevoia de a se recreea – bolnavul îşi petrece timpul liber în mod plăcut, citeşte
,vizionează diverse programe.
Proces de ingrijire
Ingrijirea pacientei preoperator:
Nevoi Sursa de Manifestari de Diagnostic
fundamentale dificultate dependenta nursing
-alterarea starii
1. Nevoia de a -necunoasterea -irascibilitate; de confort
evita pericolele: efecte- -anxietate; -nelinistea fata
lor postoperatorii; -mers de alterarea
-pierderea neechilibrat; propriei
imaginii de sine. -anticiparea infatisari
evenimentelor
negati-
ve.
-alimentatie si
2. Nevoia de a -spitalizare; - -inapetenta hidratare
bea si de a -durere; - - anxietate deficitara
manca:
-dificultate de a
3. Nevoia de a -spitalizare; -stres; elimina
elimina: -alimentarea -anxietate;
deficitara -lipsa avtivitatii
psihice.
-posibilitatea de
4. Nevoia de a fi -necoordonarea -durerea la alterare a
curat in miscari; nivelul soldului; tegumentelor si
si de a-si proteja -durere. -mobilitate mucoaselor
tegumentele: dezechilibrata.
-imposibilitatea
5. Nevoia de a -imposibilitatea -durere; de a dormi si a
dormi si de a se de a dormi si a se -confort se odihni
odihni: odihni. modificat;
-neliniste.
Obiective Interventiile asistentei medicale Evaluare
Autonome Delegate
-psihoterapie -discut cu - In urma discutiilor
-recoltarea bolnava algocalmin cu pacienta aceasta
analizelor despre -ser incearca sa urmeze
-combaterea eventuala fiziologic sfaturile date
durerii interv. 10%
-pregatirea -pentru -glucoză
preoperatorie calmare îi 5%
in vederea adm un -xilină 1%
conduitei algocalmin
contra durerii.
-sa fie -am explicat -ser Pacienta este
echilibrata necesitatea fiziologic hidratata si
hidric si unei bune 10% alimentata conform
nutritional hidratări şi -glucoză indicatiilor
am avut grijă 5%
ca pacienta să
bea lichide
neîndulcite şi
care nu
provoacă
gaze.
-pacienta sa -efectuez Cu ajutor(clisma
poata bolnavei o evacuatorie)
elimina clisma pacienta nu mai
evacuatorie în intalneste dificultati
seara in eliminare
premergătoare -
intervenţiei.
-în ziua
interv.
verific dacă
pacienta mai
are probleme
digestive şi
mă asigur că
îşi evacueză
vezica.
-sa nu fie -în dimineaţa Pacienta ia aminte
sursa de intervenţiei la observatiile
infectii pregătesc facute si incearca sa
nozocomiale câmpul le utilizeze
-pregatirea operat.
campului -batijonarea
operator zonei de -
intervenţie cu
antiseptice
colorate +1/2
din coapsă şi
o protejez cu
pansament
steril.
-calmarea -adm - Dupa administrarea
pacientei diazepam algocalmin antialgicelor
-combaterea pentru ca ea 1f. pacienta reuseste sa
durerii să poată -diazepam se odihneasca sis a
-creerea unui dormi 1tb. doarma mai linistita
confort fizic -administrez
si psihic algocalmin
pentru
calmarea
durerii.
SUPRAVEGHEREA ELIMINARILOR
DATA SCAUN DIUREZA NR.MICTIUNI VARSATURI T
11.10.2010 1 1000 6 0
12.10.2010 0 900 6 0
13.10.2010 1 1100 8 0
14.10.2010 0 800 4 3
15.10.2010 0 950 6 1
16.10.2010 1 1200 8 0
17.10.2010 1 1400 7 0
18.10.2010 0 1400 9 0
19.10.2010 1 1200 6 0
20.10.2010 1 1100 8 0
21.10.2010 0 1300 8 0
22.10.2010 1 1200 9 0
HLG:
HB =10,9
HT = 38
NEVOIA DATA
FUNDAMENTALA/ 11.10.2010-23.10.2010
NIVEL DE 11- 14- 16- 18 19- 21- 23
DEPENDENTA 13 15 17 20 22
Nevoia de a respira si 1 1 1 1 1 1 1
de a avea o buna
circulatie
Nevoia de a bea si a 1 2 2 2 1 1 1
manca
Nevoia de a elimina 2 2 2 2 1 1 1
Nevoia de a se misca si 3 3 3 3 2 2 2
a avea o buna postura
Nevoia de a dormi si a 2 3 3 2 2 2 1
se odihni
Nevoia de a se imbraca 2 2 2 2 2 1 1
si desbraca
Nevoia de a mentine 1 1 1 1 1 1 1
temperatura corpului in
limite normale
Nevoia de a fi curat, 2 2 2 2 2 1 1
ingrijit, de a proteja
tegumentele si mucoa-
sesele
Nevoia de a evita 2 3 3 3 2 2 1
pericolele
Nevoia de a comunica 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a actiona 1 1 1 1 1 1 1
con-form propriilor
valori
Nevoia de a fi preocupat 1 1 1 1 1 1 1
in vederea realizarii
Nevoia de a se recreea 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a invata cum 2 2 2 2 1 1 1
sa-si pastreze sanatatea
CONCLUZII LEGATE DE CAZUL CLINIC NR I
INAINTE DE INTERVENTII:
22 nivel de dependenta moderata
DUPA INTERVENTII:
15 nivel de dependenta moderata
CAZ CLINIC NR II
Perioada 25.05.2010-06.06.2010
I.DATE FIXE
- Nume:R
- Prenume:E
- Nationalitate:romana
- Limba vorbita:romana
- Religia:ortodoxa
- Varsta:65 ani
- Sex:feminin
- Greutate:68
- Inaltime:163 cm
- Diagnostic: FRACTURA DIAFIZARA DE FEMUR STANG.
II DATE VARIABILE
- Domiciliul: comuna Mihalt, judetul Alba
- Ocupatia: pensionara
- Echipa de sustinere: 2 copii
III MOTIVUL INTERNARII
Pacienta se interneaza pe sectia ortopedie din cauza urmatoarelor simptome:
- durere la nivelul soldului stang
- scurtarea membrului cu 3-4 cm
- impotenta functionala
- motilitate anormala.
IV ISTORICUL BOLII
VI ANAMNEZA MEDICALA
Pregatirea preoperatorie
SUPRAVEGHEREA ELIMINARILOR
DATA SCA DIUR NR VARSAT TRANSPIR
UN EZA . URI ATII
MICTIU
NI
25.05. 1 1200 2 0 -
2011
26.05. 1 1200 2 0 -
2011
27.05. 1 1400 3 0 -
2011
28.05. 1 1300 4 2 Moderate
2011
29.05. 1 1100 3 2 Moderate
2011
30.05. 1 1200 3 1 -
2011
31.05. 1 1100 3 0 -
2011
01.06. 1 1100 4 0 -
2011
02.06. 1 1300 4 0 -
2011
03.06. 1 1250 2 0 -
2011
04.06. 1 1200 2 0 -
2011
05.06.2 1 1400 2 0 -
011
HLG:
HB =9,9
HT = 36
NEVOIA DATA
FUNDAMENTALA/ 25.05.2011-06.06.2011
25- 28- 30- 01 02- 04- 06
NIVEL DE
27 29 31 03 05
DEPENDENTA
Nevoia de a respira si 1 1 1 1 1 1 1
de a avea o buna
circulatie
Nevoia de a bea si a 1 2 2 2 1 1 1
manca
Nevoia de a elimina
Nevoia de a se misca si 3 3 3 3 2 2 2
a avea o buna postura
Nevoia de a dormi si a 3 3 3 2 2 2 1
se odihni
Nevoia de a se imbraca 1 2 2 2 2 1 2
si desbraca
Nevoia de a mentine 1 1 1 1 1 1 1
temperatura corpului in
limite normale
Nevoia de a fi curat, 3 2 2 2 2 1 1
ingrijit, de a proteja
tegumentele si mucoa-
sesele
Nevoia de a evita 3 3 3 3 2 2 2
pericolele
Nevoia de a comunica 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a actiona 1 1 1 1 1 1 1
conform propriilor
valori
Nevoia de a fi preocupat 1 1 1 1 1 1 1
in vederea realizarii
Nevoia de a se recreea 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a invata cum 2 2 2 2 1 1 1
sa-si pastreze sanatatea
DUPA INTERVENTII:
16 nivel de dependenta moderata
I.DATE FIXE
-Nume:T
-Prenume:F
-Limba vorbita: romana
-Religie: ortodoxa
-Varsta:60ani
-Sex: masculin
-Greutate:67 kg
-Inaltime:163 cm
-Diagnostic: Fractura diafizara de femur
III.MOTIVUL INTERNARII
Pacientul se interneaza din cauza durerii de la nivelul soldului drept, impotenta functionala,
deformarea regiunii, motilitate anormala.
IV.ISTORICUL BOLII
Bolnavul sufera un traumatism prin cadere in cursul zilei ce produce fractura la nivelul colului
femual. Se prezinta la serviciul de urgenta unde se indica internarea pe sectia ortopedie pentru
tratament de specialitate.
VI.ANAMNEZA MEDICALA
-Antecedente heredo-colaterale:fara importanta,
-Antecedente personale fiziologice: fara,
-Antecedente personale patologice: nesemnificative
-Conditii de viata si munca: normale
-Conditii fata de mediu: acceptabile
Pacientul avand sprijinul copiilor incearca sa se adapteze destul de bine la aceasta perioada.
5.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea – se informeaza despre boala sa, pune
intrebari legate de starea de sanatate si de vindecare.
Proces de ingrijire
nelinistea fata de
1.Nevoia de a evita -pierderea imaginii de -irascibilitate; alterarea propriei
pericolele sine. -anxietate; infatisari manifestata
prin irascibilitate.
alimentatie deficitara
2. Nevoia de a bea si de
-durere; -inapetenta cauzata de durere
a manca: manifestata prin
inapetenta.
-dificultate de a elimina
3. Nevoia de a elimina: -spitalizare; -stres; din cauza durerii.
-alimentarea deficitara -anxietate;
Dificultate in
4. Nevoia de a fi -necoordonarea in -durerea la autoingrijire cauzata de
curat si de a-si miscari; nivelul soldului; necoordonarea miscarilor
proteja tegumentele: -durere. manifestata prin durere.
imposibilitatea de a
5. Nevoia de a dormi si de
-imposibilitatea de a -durere; dormi si a se odihni
a se odihni: dormi si a se odihni. -confort modificat; legate de durere si
confort modificat.
-
Pacientul sa -invat pacientul -algocalmin 1f. Dupa administrarea
beneficieze de somn tehnici de relaxare. -diazepam 1tb. medicamentelor pacientul este
calitativ si cantitativ. -administrez mai linistit in timpul somnului.
medicamente si
observ efectul
acestuia.
-asigurarea unui aport -asigur pacientului -regim alimentar. Pacienta este alimentată şi
nutriţional adecvat hidratarea cu ceai hidratată.Nu prezintă
neîndulcit semne de deshidratare.
Eamene de laborator
postoperator:
HLG:
HB =11,8
HT = 39
INAINTE DE INTERVENTII:
22 nivel de dependenta moderata
DUPA INTERVENTII:
15 nivel de dependenta moderata