ACADEMISMUL

Academismul , numit şi “academicism” sau “artă academică”, este un stil regăsit

în pictură şi sculptură care apare în secolul al XIX-lea, sub influen ţa academiilor
europene de artă, în special Academie de Beaux-Arts din Franţa. Acest stil
rezultă din standardele artei neoclasice şi romantice impuse de Academie de
Beaux-Arts şi arta care a urmat celor două mişcări.

CARACTERISTICI :

 Stilul academic imită dogmele artei antice şi ale Renaşterii, cu accentul

pe execuţia stereotipă şi ruptă de conţinut şi promovează un ideal de
frumuseţe rece şi convenţională, bazată pe un tip de desen şi colorit
similare exerciţiilor şcolii de arte sau de atelier.
 Arta academică a implicat planificarea atentă, gândirea și elaborarea detaliilor
lucrărilor viitoare. Situațiile de mitologie, biblică și istorică au fost luate cel mai
adesea ca bază de conținut
 Înainte de a scrie pânza, artistul a realizat anterior un număr foarte mare de
desene pregătitoare - schițe.
 Toate personajele au fost idealizate, dar, în același timp, situația istoric
autentică, obiectele, hainele, corespunzătoare erei, au fost în mod necesar
păstrate.
 O atenție deosebită a fost acordată utilizării culorii: întreaga gamă a trebuit să
corespundă cu viața reală, îngrijirea specială necesitând utilizarea de culori
luminoase care nu au fost recomandate pentru utilizare (doar ca o excepție)
 Cerințele pentru cea mai strictă aderare la regulile luminii și umbrelor, imagini
ale perspectivelor și punctelor de vedere au fost, de asemenea, aduse tehnicii
și caracteristicilor picturii. Aceste reguli au fost definite în Renaștere. În plus,
suprafața pânzei nu trebuie să fie compusă din lovituri și duritate
 .  Plecand de la neoclasicism, academiștii ajung la un eclecticism în care accentul cade pe
execuția stereotipă, lipsită de vigoare, ruptă de conținut.
ACADEMISMUL FRANCEZ :

Alexandre Cabanel a fost un pictor francez care a pictat subiecte istorice, clasice și religioase în
stil academic. El a fost, de asemenea, bine cunoscut ca portretist. Un pictor academic de succes, tabloul
său din 1863 Nașterea lui Venus este unul dintre cele mai cunoscute exemple de pictură academică din
secolul al XIX-lea. există, de asemenea, o replică mai mică (pictată în 1875 pentru un bancher, John
Wolf) la Metropolitan Museum of Art din New York . Le-a fost dată de Wolf în 1893.

Nasterea lui Venus

 Autoportret (1852)

Alfred-Pierre Joseph Agache  a fost un pictor academic  francez.  S-a specializat în portrete și

picturi alegorice pe scară largă. Două dintre piesele sale, „Vanity” și „The Annunciation” , au fost expuse
la World's Columbian Exposition din Chicago , 1893. L’Épée „Sabia”, pictat în 1896, include sintagma
latină „PRO IUSTITIA TANTUM” ( „Numai în numele Justiției” ) pentru a reprezenta că violența ar
trebui să fie folosită doar de Justiție. It was displayed at the that year. A fost afișat la Salonul de la Paris
în acel an. It was purchased by the (CNE) in 1916 from an exhibition of paintings that were currently on
loan from France. A fost achiziționată de către expoziția națională canadiană (CNE) în 1916 dintr-o
expoziție de tablouri care în prezent erau împrumutate din Franța Following the CNE's decision in 1938
to cease collecting and exhibiting European art, the painting (with other French works) was loaned to the
(AGO); În urma deciziei CNE din 1938 de a înceta colectarea și expunerea de artă europeană, pictura (cu
alte lucrări franceze) a fost împrumutată Galeriei de Artă din Ontario (AGO); in the mid-1960s these
works were formally donated to the AGO. la mijlocul anilor '60, aceste lucrări au fost donate în mod
oficial AGO. This painting remained in the AGO's vaults until the early 1990s; Acest tablou a rămas în
bolțile AGO până la începutul anilor 1990; it was cleaned and restored and displayed in the AGO's
Fudger Gallery. a fost curățat și restaurat și afișat în Galeria Fudger a AGO.
Alfred Agache, „L’Épée” (Sabia) 1896, Galeria de artă din Ontario

Alfred Agache, " Vanity "

ACADEMISMUL GERMAN :

Wilhelm von Kaulbach  a fost un pictor german. Pictura sa decorează clădirile

din Munchen . Este asociat cu școala de pictură din Düsseldorf . Sub conducerea lui Cornelius, el a
proiectat multe fresce pentru noile clădiri de la Munchen, inclusiv „Apollo și musele”, pentru tavanul
Odeonului; desene din Bătălia de la Hermann a lui Klopstock ”și de la Goethe poeziile lui Wieland și ale
lui Wieland pentru palatul regal; ilustrații pur clasice ale poveștii lui Amor și Psihologie, pentru palatul
Ducelui Max; și multe figuri alegorice pentru arcadele grădinii palatului. 

Cele șase fresce, reprezentând Turnul Babelului , Homer și greci , Distrugerea

Ierusalimului , Bătălia hunilor , Cruciații la porțile Ierusalimului și Epoca Reformei .  Distrugerea
Ierusalimului a fost o copie a unei picturi în ulei anterioare, mult admirată de Friedrich Wilhelm I din
Prusia, care se afla deja în colecția lui Ludwig I din Bavaria.

Distrugerea Ierusalimului
ACADEMISMUL ROMANESC :

Stilul academic pătrunde încet încet pe la mijlocul secolului al XIX-lea și în România, deși în
pictură se regăsesc și elemente venind dinspre Romantism sau Realism. Deși există o paletă mare a
genurilor, portretul rămâne încă de actualitate. Un important pictor academist român este Gheorghe
Tattarescu care mai întâi ca „zugrav de subțire” își arată interesul pentru portretism. O compoziție
deosebită este „Deșteptarea României”, transmițând cu generozitate idealuri naționale este tratată cu mai
puțin interes. Tattarescu este capabil de a transmite sentimente deosebite prin lucrările sale pline de
prospețime cum sunt „Portretul lui Bălcescu” sau „Peștera Dâmbovicioara”.

O importanță deosebită pentru pictura românească este Theodor Aman (1831-1891) fiind un artist
desăvârșit cu studii academice la Paris și cu succese deosebite cum ar fi în 1853 „Autoportretul” și
compoziția „Bătălia de la Oltenița” din 1854. Aman este interesat de tehnicile artistice ale picturii,
gravurii sau sculpturii folosind toate genurile din pictura secolului al XIX-lea. Respectă normele
compoziției academice și pictează evenimente istorice, exemplu fiind „Izgonirea turcilor la Călugăreni” și
„Vlad Țepeș și soli turci”, dar și lucrări inspirate din evenimentele contemporane cum este „Hora Unirii la
Craiova”. Pictorul fascinat de stilul de viață al bucureștenilor, pictează petrecerile date în atelierul său,
realizând o adevărată cronică mondenă pictată. Exemple de astfel de picturi sunt:„Petrecere cu lăutari”,
„Bal mascat în atelier”, „Serată”, „Dama cu câinele”, „La fereastra atelierului cel mic”.

Un alt mare pictor român, Nicolae Grigorescu (1838-1907), aduce un suflu nou în pictura
românească.  Experiența acumulată face ca Grigorescu să fie un deschizător de drumuri din punct de
vedere al viziuni, un exemplu fiind lucrarea „Paznicul de la Chailly” (1867) punând accent în principal pe
trăirile sufletești ale personajelor. Cea mai importantă schimbare se evidențiază în peisaj, stil nepracticat
înainte de plecarea în Franța și foarte rar abordat de înaintașii săi, dar care îl va urma în întreaga
activitate. Lucrările mai cunoscute ale lui Grigorescu sunt: „Mocan”, „Vatra la Rucăr”, „Evreul cu
Gâsca”, „Case la Vitré”, „Andreescu la Barbizon”, „Țărancă torcând”, „Întoarcerea de la târg” sau seria
de autoportrete.

G. Tattarescu, Peștera Dâmbovicioara

T. Aman , Autoportret T.Aman, Hora de la Aninoasa
 Nicolae Grigorescu, Car cu boiN

Nicolae Grigorescu , Andreescu la Barbizon

ACADEMISMUL ITALIAN :

Eugene de Blaas a fost un pictor italian din curentul academist. Imaginile sale pline de culoare
sunt mai degrabă scene dintr-un teatru de epocă al societății venețiene.  De multe ori a pictat scene din
Veneția dar şi portrete si picturi religioase. Imaginile sale colorate și mai degrabă teatrale din societatea
venețiană, de exemplu pe Balcon (1877; Colecția privată), erau destul de diferite în comparație cu
pastelurile delicate și gravurile din curțile, balconul și canalele Veneției moderne.Picturile lui Eugene de
Blaas au fost expuse la Royal Academy, la Societatea de Artă Frumoasă, la New Gallery și la Arthur
Tooth and Sons Gallery din Londra, precum și la Walker Art Gallery din Liverpool.
Eugen von Blaas, Două femei venețiene Arthur Graf Berchtold

Domenico Morelli a  fost un pictor italian , care a produs în principal lucrări istorice și religioase.
Lucrările sale timpurii conțin imagini extrase din poveștile medievale și poeți
romantici precum Byron . În 1845, a pictat un premiu L 'angelo che porta le anime al Purgatorio
dantesco . În 1845–46, cu tabloul lui Saul calmato da David , și cu ajutorul unui patron generos, avocatul
Ruggiero, a câștigat o bursă pentru a studia la Roma. În 1847–48, el a pictat Il corsaio și Una sfida di
Trovatori , Bacio del Corsaro câștigător de premii și Goffredo a cui appare l’angelo . În 1847, la Roma, a
pictat o Madonna che culla il bambino, ajutata da San Giovanni .  El a pictat Van der Welt in
mezzo ai corsari sopra una via romita (1851) și Cesare Borgia a Capita in mezzo ad
una folla di fanciulle . În 1855, la Expoziția Florentină , și-a afișat faimoșii lui Iconoclasti .

Iconoclasti