Mica Scolaritate
Mica Scolaritate
Mica Scolaritate
(6-10/11 ani)
DEZVOLTAREA MORALA
Pana la 11 ani, copilul preia prin imitatie, regulile si comportamentele adultilor. Mai
apoi apare (dupa 10 ani) moralitatea obiectiva (supunerea la autoritate, pedeapsa este
inevitabila) si moralitatea subiectiva (intentiile sunt mai importante decat consecintele).
- Potrivit lui Kohlberg: stadiul conformismului conventional din dorinta de a fi apreciat,
copilul respecta regulile adultilor; ulterior va interioriza standardele si normele sociale
- J. Piaget: stadii in evolutia moralei:
1. Stadiul constrangerii
Intre 0-4 ani: copilul nu este constient de reguli, nu este preocupat de ele;
peste 4 ani: el constientizeaza ca regulile nu se pot schimba; ele decurg dintr-
o autoritate si nu pot fi supuse indoielii = FAZA REALISMULUI MORAL
7-11 ani: regulile facute de oameni = FAZA MORALEI AUTONOME
2. Stadiul cooperarii
MEDIUL FAMILIAL
- Un sistem dinamic interrelational axat pe 4 atitudini parentale
Acceptanta (iubire)
Autonomie Control
(democratie) (autoritate)
Respingere (ostilitate)
Factori de risc:
- Saracia
- Abuzul de substante narcotice
- Familii abuzive, conflictuale
- Transmiterea inter si transgenerationala (daca parintii au fost abuzati,
exsta o mai mare probabilitate ca si ei sa isi abuzeze copii)
- Patologiile parentale( depresie, anxietate, tulburarea de atasament
reactiva, psihoze)
Abuzatorii sunt femeile (mame, bunici sau bone), iar abuzatii sunt baietii
in general, copiii foarte mici sau copiii care au mai avut frati sau surori ce
au decedat.
Consecinte:
- Dezadaptare emotionala
- Imaturitate
- Somatizari
- Confuzii
- Regresii
- Sentimente de culpabilitate care se manifesta in doua forme: externalizare
(copilul devine agresiv) si internalizarea (copilul devine anxios, depresiv)
Cauze:
- Copiii nu disting realul de imaginar
- Testeaza limitele adultilor
- Exigente prea inalte ale parintilor
- Lipsa de afectiune – modalitati de a atrage atentia parintilor
- Bravada, laudarosenie
- Stima de sine scazuta, posibilitati de afirmare reduse
2. ADHD – hiperactivitatea cu deficit de atentie
Simptome: copiii sunt descrisi ca find temperamentali, greu de ingrijit datorita
plansului excesiv si iritabilitatii, greu de linistit, extrem de activi.
Conform DSM-IV: deficitul de atentie, hiperactivitatea si impulsivitatea insa
se pot intalni si forme mixte
Predispozitii: baietii, copiii cu istoric de abuz, de neglijenta, expunere
prenatala la medicamente, greutate scazuta la nastere sau anumite infectii.
Cauze:
- Genetica – un copil cu un parinte cu simptome de ADHD are sanse de
20% sa aiba ADHD
- Istoric familial de alcoolism si de tulburari afective
- Alimentatia
- Atitudinea parentala deficitara
- Timpul exagerat de mare petrecut la televizor sau calculator
O solutie ar fi sa ii punem sa faca sport, la clasa trebuie implicat mereu in activitati, sa
i se dea sarcini, sa nu fie pusi in aceasi banca 2 copii cu ADHD.
Factorii:
- Mutatul intr-o zona noua, o scoala noua, clasa noua
- Vacantele prelungite
- Aparitia unui alt copil in familie
- Climatul familial nesigur
- Teama de esec, teama de a nu dezamagi
- Perceptiile negative ale cadrelor didactice
- Relatii conflictuale cu colegii sau profesorii
4. TICURILE = o serie de miscari bruste, repetitive si stereotipe uneori sonore ce
afecteaza comportamentul normal
DSM-IV – debut la 5-7 ani si poate tine intreaga viata
Ticuri motorii: clipit, atinsul nasului, zvacnetul capului, bratului, miscari ale
umerilor
Ticuri sonore: tuse, stranut, scuipat, mormait, repetarea sunetelor proprii sau
ale altora, bruxism
Incidenta:
- Mai mare la baieti
- La copiii nesiguri, timizi, care traiesc intr-un mediu familial nesecurizant.
5. TIMIDITATEA
Este un gen de atitudine ambivalenta a copilului fata de alti oameni si fata de
sine care se manifesta in relatiile interpersonale.
Manifestari:
- Locomotia – lupta dintre cele doua tendinte
- Disconfort emotional – in comunicarea cu strainii
- Teama de orice manifestare in public
- Selectivitatea in cadrul contactelor sociale
Cauze:
- Atitudinea copilului fata de aprecierea adultului
- Atitudinea proprie a copilului fata de actiunile lui
- Neincrederea lui in atitudinea pozitiva a adultului fata de el
- Nevoia speciala de a isi proteja spatial intern