Morometii
Morometii
Morometii
de Marin Preda
Perioada care urmează imediat celui de-al doilea ră zboi mondial este o subordonare
a culturii de că tre o ideologie politică totalitară . În acest context, Marin Preda gă sește
pentru perioada 1950-1960 o formulă emblematică devenită deja concept literar, anume
obsedantul deceniu. Tocmai de aceea, publicarea în sine și faima pe care o câ știgă romanul
„Moromeții” (volumul 1 apare în 1955, iar volumul 2 in 1967) reprezintă un paradox al
epocii, fiind considerat primul roman antitotalitar din literatura româ nă , deoarece nu
descrie pozitiv așa-zisul progres al satului româ nesc.
*Nicolae Manolescu face observația că acest roman pune față în față două utopii:
utopia tradiționalistă a tată lui care crede în valorile stră vechi ale satului și utopia
dogmatică a fiului Niculae care crede în noua ordine politică , cea comunistă .
In volumul al II-lea, incipitul contine o intrebare retorica: „In bine sau in rau se
schimbase Moromete?” anticipand evolutia personajului Moromete. Timpul istoric se
repercuteaza asupra tuturor, aflam tot din incipit ca pana si Guica suferise schimbari:
„Arata tacuta, nu i se mai auzea gura prin fata casei”. In finalul volumui II, tatal si fiului se
impaca in visul lui Niculae.
In al doilea volum conflictul dintre tata si fii mai mari trece in plan secundar, iar
conflictul principal se contureaza intre Moromete care intruchipeaza mentalitatea
traditionala ”Cel din urma taran”(Manolescu) si Niculae care intruchipeaza mentalitatea
impusa colectivista.