Constantinescu Elena

Anul II Management Educațional

Resursa de studiu nr. 1 

Dimitriu-Tiron, Elena (2005), Consiliere educațională, Iași: Ed. Institutul European,
p.60-61 
 https://dppd.tuiasi.ro/wp-content/uploads/2020/01/cos_Tiron.pdf  
1. Clasificați obiectivele particular – operaţionale ale consilierii, după criteriile
Școlii de la Chicago 

- obiective cognitive;
- obiective afective;
- obiective psiho-motorii;
- obiective volitiv-caracteriale.
Obiectivele cognitive ale consilierii – adoptând schema lui B. Bloom sunt :
- cunoaşterea de către subiectul educaţional a propriei personalităţi în relaţie cu
situaţiile sale de viaţă, cunoaşterea temperamentului, a înclinaţiilor, aptitudinilor, a
dominanţelor caracteriale, a celor mai specifice modalităţi reactive ale persoanei raportată la
diferite evenimente ale vieţii sale. Aceste obiective sunt fundamentale pentru orientarea
şcolară şi profesională pentru rezolvarea conflictelor interpersonale în şcoală, familie, etc.
Operaţionalizarea acestor obiective poate continua prin derivarea următoarelor obiective
subordonate:
- conştientizarea evenimentelor din viaţa subiectului educaţional. Acest mecanism al
conştientizării scoate problema din zona nebuloasă a neclarităţii cognitive, o subordonează
conştientului, o supune raţionalităţii fiind un pas important pentru rezolvarea problemei;
- conceptualizarea sau formularea „problemei educaţionale” în termeni cunoscuţi,
simpli, clari în relaţie cu alţi termeni asemănători;
- înţelegerea propriei persoane şi a situaţiilor de viaţă semnificative. Înţelegerea constă
în stabilirea unei relaţii echilibrate între semnificaţiile subiective şi cele obiective ale
„situaţiilor de viaţă” şi educaţionale
- analiza personalităţii proprii şi a situaţiilor sale de viaţă, desprinderea elementelor
esenţiale şi neesenţiale ale acestora prin comparaţie cu alte persoane sau „situaţii de viaţă” şi
educaţionale;
- sinteza şi sistematizarea evenimentelor semnificative din viaţa consiliatului într-un
întreg, cu o anumită configuraţie asumată;
- evaluarea corectă a „problemelor sale de viaţă” evitând supraevaluarea sau
subevaluarea, evaluarea consecinţelor propriei activităţi;
Obiectivele afective pot fi concretizate în :
- trăirea echilibrată a situaţiilor de viaţă educaţională atât ca intensitate afectivă cât şi ca
valoare predominant pozitivă a trăirilor;
- autenticitatea trăirilor subiectului educaţional, manifestarea acestor trăiri aşa cum sunt
ele şi asumarea lor;
- prezentificarea sau învăţarea modalităţii de a trăi „aici şi acum” în prezent a
subiectului educaţional, nu în trecut ca în psihanaliză;
- deconflictualizarea internă ca bază pentru rezolvarea conflictelor interpersonale;
Obiectivele psiho-motorii, de conduită şi nu numai de comportament sunt:
 - independenţa subiectului consiliat în raport cu evenimentele vieţii, reprezentată prin
situaţia de a-şi fi suficient sie însuşi sau de a nu depinde de mediul fizic, social sau
educaţional;
- spontaneitatea ca modalitate de acţiune şi răspuns la evenimentele vieţii educaţionale
trăite, opusă atitudinii defensive sau agresive;
- eficienţa propriei activităţi, a rezultatelor acesteia, a conduitelor sale, a relaţiilor cu
alţii;
Obiectivele volitiv – caracteriale pot fi conturate astfel :
- responsabilitatea în raport cu judecăţile şi acţiunile întreprinse dar şi în ceea ce
priveşte angajamentele asumate în relaţiile cu lumea externă, cu familia proprie, cu sarcinile
educaţionale şi profesionale;
- antrenarea capacităţilor decizionale proprii faţă de propriile acţiuni şi interese în
sensul că cea mai bună decizie este cea personală dacă este argumentată;
- încrederea ca stare de suport moral, de încredere în sine, în propriile sale posibilităţi de
garantare a autorealizării de sine, independent în ce formă, coroborată cu încrederea în
ceilalţi;
- automotivarea, identificarea şi dezvoltarea acelei constelaţii motivaţionale generatoare
de energie şi succes;
Aceste obiective ale consilierii educaţionale nu acţionează izolat ci în interacţiune,
stimulându-se şi dezvoltându-se reciproc. Punerea lor în acţiune presupune antrenarea întregii
personalităţi în relaţia ei specifică cu mediul socio-uman semnificativ, cu mediul
educaţional.”

2.Efectuați inventarul Obiectivelor sesiunilor de consiliere cu părinții, p.29-27

(România) ; 77-19 (studiu comparativ cu alte țări).

a.Obiectivele sesiunilor de consiliere (din perspectiva clientului)

Educaţionale:
- socializare / integrare în cadrul clasei de elevi (21.2%);
- ameliorarea performanţelor şcolare (frecvenţa 20%, absolvirea anului şcolar 9%);
- reducerea absenteismului (9%);
- disciplină şi responsabilitate (9%).
- reducerea riscului abandonului şcolar (9%);
- alfabetizare (4.2%);
- ameliorarea relaţiei profesor – elev (4.2%);
- cooperarea cu consilierul (4.2%);
- dezvoltarea metodelor de învăţare eficientă (4.2%).
Familiale:
- optimizarea comunicării asertive părinte-copil (30%);
- ameliorarea şi adaptarea relaţiilor familiale (mamă-fiică, tată-fiu, mamă-fiu, tată-fiică,
bunică-nepot, soţ - soţie (18%);
- înţelegerea şi acceptarea situaţiei copilului (10.6 %); -
petrecerea unui procent mai mare de timp liber cu copilul (9.5%);
- învăţarea unor modalităţi noi de interelaţionare cu copilul (5%);
- renunţarea la anturajul nepotrivit (5%); Raport România 27
- informarea despre metodele educaţionale ( 4.2%); Emoţionale:
- ameliorarea imaginii, stimei şi încrederii în sine, (30%);

2
 - dezvoltarea capacităţii de a face faţă conflictelor între generaţii (12.7%); - asigurarea
controlului agresivităţii (10.6%);
- rezolvarea problemelor emoţionale ale copilului (10.6%);
- autoevaluare (9%); - curiozitate (5%);
- înţelegerea nevoilor copilului (5%);
- anxietate/ capacitatea de a face faţă obsesiilor (4.2 %);
- libertatea propriei exprimări(4.2%);
- siguranţa în mediul şcolar (4.2 %);
- tehnici de relaxare (4.2%);
Mixte:
- găsirea unui loc de muncă şi asigurarea stabilităţii financiare (4.25%).
- scopuri neclare (materii alese la sugestia dirigintelui) (4.2%);
- comportamente adecvate, bune maniere (4.2%);
- prevenirea şi combaterea delincvenţei, comportamentelor deviante (4.2%).

b. Abordări/ metode/ tehnici utilizate: Înainte de iniţierea anchetei prezente, s-a pornit
de la ipoteza că cei mai importanţi factori de risc social, care pot determina dificultăţi ale
familiei şi tulburări ale comportamentului copilului, ar putea fi: a) munca fluctuantă, şomajul;
b) instabilitatea la acelaşi loc de muncă, schimbarea locului de muncă; c) vagabondaj,
activităţi ilegale; d) asocierea cu alţi infractori; e) lipsa educaţiei şi a formării profesionale; f)
supervizarea nesistematică, discontinuă din punct de vedere social şi educaţional, slaba
cooperare cu personalul didactic; g) lipsa sprijinului în formare şi a promovării la locul de
muncă; h) conflicte, lipsa relaţiilor de coeziune în cadrul colectivului de muncă.
  părinții doresc îmbunătățirea relației cu copilul;  
  părinții doresc să lucreze pentru dezvoltarea încrederii în propriile forțe;  
 părinții doresc să își reducă nivelul de stres;  
  părinții doresc ajutor pentru a-și controla izbucnirile de mânie;  
 părinții doresc să își îmbunătățească, comunicarea cu copiii;  
 părinții doresc să învețe cum să se relaxeze;  
 părinții au solicitat sprijin din partea unei persoane, întrucât avea un fiu care tocmai
fusese diagnosticat cu ADHD. 
 
 
 

3.Parcurgeți studiile de caz și prezentați unul din ele, la alegere: Studii de caz: p.95-
124. Tema va fi îmbunătățită în urma parcurgerii cursului privind Metodele și tehnicile de
consiliere psihopedagogică
Resursa de studiu nr. 3

Informaţii generale 1.
1. Părinte
Vârstă: 38 de ani
Genul feminin

Informaţii despre familie:

Tatăl: 47 de ani

3
 Părinţii s-au căsătorit în anul 1988 şi au divorţat în 1998. Tatăl mai are un băiat în
vârstă de 20 de ani dintr-o căsătorie anterioară.
În urma divorţului, fata a locuit cu mama timp de 5 ani la bunicii din partea mamei, iar
în ultimii 4 ani mama a hotărât să locuiască cu fostul soţ în acelaşi apartament.

2.Copilul (subiect al investigaţiei)

Vârstă: 15 ani
Genul feminin
Clasa a IX-a

3. Relaţia părinte – copil

De la începerea anului şcolar, relaţia mamă– copil este conflictuală, motivul fiind faptul
că fata nu respectă orele de venit acasă, preferă să petreacă foarte mult timp în compania
grupului de prieteni (o gaşcă de cartier) sau în faţa calculatorului. Ea lipseşte nejustificat de la
şcoală, situaţia şcolară agravându-se la sfârşitul semestrului Tatăl este, în general puţin
interesat de educaţia fetei sau de modul în care se comportă, preferând evitarea în cea mai
mare parte a timpului. Singurul subiect de interes comun este calculatorul.

4. Numărul de sesiuni de consiliere la care a participat părintele:

10 şedinţe (perioada ianuarie- iunie 2005),
o şedinţă de follow –up : august 2005.
Primele 4 şedinţe au fost programate săptămânal (25.01.2005 – 16.02.2005), iar
următoarele 3 au fost programate la un interval de 2 săptămâni (2.03 – 5.04.2005). Ultimele 3
sedinţe s-au derulat în perioada 26.04 – 7.06.2005, la un interval de 3 săptămâni.

II. Sesiunile de consiliere

1.Scopul urmărit (din punctul de vedere al clientului)
Mama a fost cea care a solicitat şedinţele de consiliere, urmărind: - cunoaşterea şi
înţelegerea comportamentului fiicei („Aş vrea să înţeleg de ce se comportă aşa”); - găsirea
unei soluţii prin care fiica să-şi amelioreze situaţia şcolară şi să frecventeze orele;
-ameliorarea comunicării mamă- fiică.

2. Metode si tehnici de intervenţie utilizate:

Abordarea cazului s-a realizat din perspectiva metodelor şi tehnicilor specifice
psihoterapiei cognitiv- comportamentale şi a terapiei sistemice de familie, în care consilierul
deţine o formare de specialitate. Menţionăm în continuare metodele folosite în primele două
şedinţe.
Anamneza în scopul colectării de informaţii despre istoricul relaţiilor din familie, al
debutului manifestărilor comportamentale ale copilului, a evoluţiei relaţiei mamă- copil.
Tehnicile psihoeducaţionale, oferirea de informaţii despre sistemul şcolar pentru ca
mama şi fiica să evalueze cât mai corect situaţia şcolară a acesteia. Redefinirea problemei în
scopul identificării şi acceptării de către mamă a poziţiei de client în consiliere. La
următoarele 5 şedinţe:
Genograma – în vederea identificării pattern-ului familial şi a relaţiilor cu membrii
familiei extinse.
Refraiming-ul simptomului şi identificarea conotaţiei pozitive a simptomului, respectiv
a „ pacientului identificat”.
Utilizarea copilului, drept consultant al consilierului (2 şedinţe la care au participat
împreună mama, copilul şi tatăl).
La ultimele 3 şedinţe: au fost utilizate:

4
 Tehnicile de monitorizare a comportamentelor şi emoţiilor (furiei).
3. Măsura in care au fost îndeplinite aşteptările participanţilor
Mama a apreciat că participarea la şedinţele de consiliere s-a dovedit utilă pentru
propria persoană, pentru ameliorarea comunicării cu fiica, acceptarea propriilor emoţii,
identificarea unor soluţii şi a unor strategii de schimbare.
4. Rezultate obţinute
Mama a reuşit să:
-redefinească dificultatea pentru care a venit la consiliere şi să înţeleagă că subiectul
şedinţelor de consiliere este reprezentat de problema pe care o are ea în relaţie cu fata;
-elaboreze reguli mai realiste şi mai concrete atunci când incearcă să stabilească un
program împreună cu fiica sa;
-observe şi să identifice propriile reacţii şi emoţii (în special furia), precum şi cele ale
fiicei;
-identifice interpretările şi distorsiunile cognitive pe care le face;
-folosească tehnicile de monitorizare a comportamentului fetei;

III. Observaţiile consilierului

1.Măsura în care cele 7 sesiuni au fost suficiente
Intervenţia în cazul tulburărilor de comportament este una de lungă durată, presupunând
o monitorizare de 2-3 ani a evoluţiei cazului. Pe parcursul celor şapte şedinţe scopurile
consilierului au fost:
-construirea unei relaţii de încredere cu părintele care a solicitat consilierea;
-identificarea de către client a nevoii şi problemei reale pentru care solicită serviciul de
consiliere;
-însuşirea de către client a unor metode şi strategii pentru a-şi gestiona emoţiile şi
comportamentele în relaţia cu copilul;
-realizarea unei reţele de suport în jurul mamei şi fiicei, formată din profesori, medic.
2.Sprijin suplimentar/ trimitere la alţi specialişti
În urma unei crize de furie a fetei, în care aceasta a lovit-o pe mamă, s-a apelat la sprijin
medical de urgenţă. După o discuţie cu consilierul, mama a Studii de caz – România 111
reuşit să-şi convingă fiica să accepte o internare de câteva zile, pentru investigaţii la sectia de
Neuropsihiatrie Infantilă a Spitalului Obregia.
3. Principalul câştig dobândit de client prin participarea la şedinţele de consiliere
Redefinirea problemei, învăţarea unor tehinici de gestionare a emoţiilor şi de management
comportamental, ameliorarea relaţiei cu propriul copil.

IV.Concluzii
Consilierea în cazul familiilor monoparentale, în care copilul prezintă o tulburare de
comportament este un demers de lungă durată, în care un prim pas este reprezentat de
realizarea alianţei terapeutice, acceptarea şi înţelegerea de către părinte a implicaţiilor
diagnosticului, recadrarea simptomelor. Copiii cu tulburări comportamentale sunt principalii
candidaţi la abandon şcolar şi delincvenţă.
Abordarea atât a metodelor cognitiv – comportamentale, cât şi a celor din terapia
sistemică de familie s-au dovedit utile în ameliorarea relaţiei dintre mamă şi fiică, precum şi
în finalizarea clasei a IX-a de către aceasta din urmă.

5
 4. Adaptați una din temele atelierelor prezentate la mediul on-line, respectând
structura fiecărui atelier. Aveți posibiltatea să fiți creativi, transpunând activităţile propuse
la specificul clasei, şcolii, mediului dvs.; puteți avea în vedere și adaptarea scrisorii către
părinți din anexa 2, precum și o altă diplomă pentru familie.  
 

Părinții sunt invitați să participe la activitate prin scrisoarea de mai jos trimisă pe e-mail
Pe e-mail primesc și linkul pentru întâlnirea pe Google Meet.
SCRISOARE CĂTRE PĂRINŢI
Dragi părinţi,
Vă invităm să participați la activitatea online ce se va desfășura pe Google Meet,
pentru a derula activitatea „ Trăim în lumea reală”. Tema va fi abordată într-o manieră
interactivă, cu pronunţat caracter interactiv.
Succesul copiilor noştri depinde de noi. Vă aştept!

Diriginte,
prof. Elena Constantinescu

Atelier VIII : TRĂIM ÎN LUMEA REALĂ

 Agresivitatea
 Violența
 Climat familial
Grup participant: elevii clase a IX-a  şi părinţii 
Timp necesar: 45 minute 
Materiale necesare: coli colorate
Invitam parintii la o activitate online împreuna cu elevii clasei a IX pe aplicația Google
MEET - platforma G-Suite

Scopul activității este de a identifica cele mai întâlnite comportamente agresive și de

a descoperii reacții agresive mai subtile

Părinții sunt rugați să se gândească la diferite tipurile de comportamente, gesturi

agresive, cuvinte și să exprimă în scris ideii referitoare la tema de discuție prin partajarea
documentelor Google cu acces personalizat în Google Drives pe platforma G-Suite
Părinții:
-Identifică comportamente care pot avea încărcătură agresivă;
- Își exprimă propriile sentimente;
Răspunsurile sunt centralizate și prezentare de reprezentantul părinților,

Violența
Profesorul prezintă tipuri de violență .
Cere părinților să completeze prin partajarea documentelor Google cu acces
personalizat în Google Drives pe platforma G-Suite efectele tipurilor de violență.

6
 Răspunsurile sunt centralizate și prezentate prin intermediul aplicației Meet

Climatul familial
Profesorul prezintă factorii comunicării eficiente în relația părini-copii;
Cunoașterea stadiilor de dezvoltare a personalității;
Tipuri de părinții:
Părintele ”Protector”
Părintele ”Autoritar”
Părintele ”Prieten”
Părintele ”Demisionar”

Relațiile din familie au consecințe asupra dezvoltării personalității copilului

Manifestări pozitive/ Manifestări negative

Cum explicăm manifestările violenței? Sugestii pentru părinții:

 Monitorizarea comportamentului copiilor prin desen pentru a semnala repere
pentru evidențierea unui potential violent;
 Manifestarea prin desen;
 Incidente de torturare a animaleleor;
 Hipersensibilitate la critică;
 Abuzul de substanțe;
 Interesul școlar scăzut.
Sunt prezentate concluziile.
Ambianța familială este hotărâtoare pentru modul în care copilul își fundamentează
concepșia despre lume și viață. Felul de a fi al părintele va constitui un model pentru copil.
Constelația familială prin rețeaua de relații și sistemul de valorii, influiențează adaptarea
copilului la lume.