Analiza Economico-Financiara
Analiza Economico-Financiara
Analiza Economico-Financiara
Concluzii
Din analiza datelor se desprind următoarele concluzii:
• ►procedeele bazate pe dinamica criteriilor de performanţă financiară surprind mai
corect realitatea economică în dinamica sa;
• ►varianta diferenţiată a criteriilor de performanţă financiară are, după părerea
noastră, aplicabilitate în mediul economic;
• ►acordarea unor ponderi mai mari criteriilor de performanţă financiară, de sinteză,
reflectă eficienţa economică finală a firmei.
FLRA = DT/AT*100
FLRC = DT/CPR*100
Indicatorul evidenţiază în ce măsură resursele economice ale firmei s-au procurat din capital
străin.[1]
[1]M.Backer,P.T.Elgers,R.J.Asebrook-
Financial Accounting,Harcourt Brace
Jovanovich, Inc.,N.Y, USA,1988, pag.607
Solvabilitatea financiară a întreprinderii este evidenţiată şi de indicatorul gradul de
acoperire a dobânzii (Times-Interest-Earned-Ratio), care se determină ca un raport între profitul
net înainte de plata taxelor şi a dobânzilor(Earnings Before Interestand Taxes-EBIT) şi totalul
dobânzilor achitate, adică:
3. Excedentul brut din exploatare ( EBE ) exprimă acumularea brută de fonduri din
activitatea de exploatare dat fiind faptul că amortizarea şi provizioanele sunt cheltuieli incluse în
costuri dar care nu sunt plătite, acestea regăsindu-se în acumulările băneşti ale întreprinderii.
Excedentul brut al exploatării întreprinderii, exprimă capacitatea de autofinanţare a investiţiilor din
amortizări, provizioane şi profit, capacitatea de achitare a datoriilor către bugetul statului precum şi
capacitatea de remunerare a investiţiilor de capital.
4. Rezultatul exploatării
Rezultatul exploatării evidenţiază profitul sau pierderea înregistrată din activitatea
principală a întreprinderii şi se poate determina fie luând în considerare veniturile şi
cheltuielile din exploatare fie pornind de la rezultatul brut din exploatare.
RE = VE – CE
sau
RE = EBE
+ Venituri din amortizări
+ Alte venituri din exploatare şi provizioane din
exploatare
- Cheltuieli cu amortizările
- Altecheltuieli de exploatare şi provizioanele
RBE = RC + REX
8. Rezultatul net al exerciţiului exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare cu
care sunt remuneraţi acţionarii întreprinderii pentru capitalurile proprii subscrise şi vărsate.
Indicatorul se determină ca diferenţă între rezultatul brut al exerciţiului şi impozitul pe profit.
RNE = RBE – IP
Impozitul pe profit se determină prin aplicarea cotei de impozit asupra rezultatului brut
impozabil(RBI). Acesta se determină prin corectarea rezultatului brut al exerciţiului cu cheltuielile
nedeductibile(care se adună) şi cu veniturile neimpozabile(care se scad):
RRE = RBE/AT*100
ROA = RNE/AT*100
ROA = RE/AT*100
BEP = EBIT/AT*100
ROE = RNE/CPR*100
RRG = RNE/CTE*100
TIER = EBIT/CHD*100
EPS = RNE/NA
În situaţia în care profitul net se reinvesteşte, atunci ar trebui ca trendul indicatorului să fie
crescător.
b) Coeficientul de capitalizare bursieră (Price-to-Earnings Ratio – P/E), exprimă
randamentul de piaţă al unei acţiuni şi se determină ca un raport între preţul de piaţă al unei acţiuni
(cotată la bursă) (PPA) şi câştigul pe acţiune (EPS):
Indicatorul arată cât de mult sunt dispuşi investitorii să plătească pentru un leu de profit
raportat. Indicatorul înregistrează valori mari pentru firmele care au perspective mai bune de
dezvoltare (în condiţii economice şi de risc constante) şi valori mici pentru firmele ale căror afaceri
sunt riscante.
Preţul de piaţă al unei acţiuni este afişat zilnic pentru firmele tranzacţionate la bursă. Pentru
firmele necotate, care nu sunt tranzacţionate, sau companii private, preţul de piaţă este negociat
între părţile interesate.
P/E = PPA/EPS
c) Raportul dintre valoarea de piaţă şi valoarea contabilă a unei acţiuni (Market-to-
BookRatio– MTBR) este o rată importantă, deoarece indică valoarea pe care pieţele financiare o
conferă echipei manageriale şi structurii organizaţionale a companiei în funcţiune ( as a going
concern).
Valoarea contabilă reprezintă costurile istorice ale „cărămizilor şi mortarului”, adică
costurile istorice ale activelor fixe (imobilizări corporale) ale unei companii, care au fost finanţate
de către acţionari, deţinători de acţiuni ordinare, comune. O companie bine condusă, cu o echipă
managerială puternică, cu o structură organizaţională eficientă şi cu suficiente posibilităţi de
creştere ar trebui să aibă o valoare de piaţă mai mare sau cel puţin egală cu valoarea contabilă a
capitalului său social. Dacă economia se află într-o perioadă de recesiune şi posibilităţile de câştig
pentru firmă sunt palide, raportul dintre valoarea de piaţă şi valoarea contabilă poate să fie
subunitar, chiar dacă echipa managerială este bună. Altfel, valorile acestei rate vor depinde, atât de
factori economici generali (sau variabili pentru sectorul economic respectiv) cât şi de factori care
aparţin numai de firma respectivă, ca entitate distinctă.[1]
a) Cash-flow-ul din activităţile de exploatare are un rol determinant pentru evoluţia viitoare
a firmei, întrucât aceste activităţi sunt componente principale ale veniturilor, iar acest flux este
principala resursă de finanţare a producţiei, a investiţiilor şi de achitare a dividendelor către
acţionari.
Fluxul de numerar din activitatea de exploatare se structurează pe două segmente, de
încasări şi plăţişi anume:
• încasări din vânzarea bunurilor şi prestarea de servicii;
• încasări din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;
• plăţi către furnizorii de bunuri şi servicii;
• plăţi către şi în numele angajaţilor;
• încasări şi plăţi ale unei societăţi de asigurare pentru prime şi despăgubiri, anuităţi şi
alte beneficii din poliţe de asigurare;
• plăţi sau restituiri de impozite pe profit care nu pot fi identificate pe activităţile de
investiţii sau de finanţare;
• încasările şi plăţile provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau de
tranzacţionare.