Anda Decan
Anda Decan
Anda Decan
1. Ce semnificaţie au pentru voi cuvintele lui A. Toffler: „Analfabetul de mâine nu va fi cel care
nu ştie să scrie şi să citească, ci cel care nu va învăța cum să învețe”?
Aceste cuvinte a le lui Toffler evidențiază faptul că uni copii învață mecanic și din cauza aceasta
ei v-or invăța dar fară să înțelegă ce au învățat , deci ei nu vor știi să aplece ce au acumulat. Prin
acest mod de învățare mecanic , tot ce învață se va pierde foarte repede din memeorie , fiind ceva
căruia nu îi faci o legatura în cap. Se mai refera și la faptul ca daca nu ai anumite metode
personale de invatare care sa duca la o invatare temeinica, nu vei reusi sa retii informatiile pe
termen lung.
Metoda mea de învățare este de a scrie tot ce trebuie să învăț la o materie anume , pe foi albe ,
subliniat , foarte colorat , dar să fac foarte multe scheme , pentru a reține mai usor . Acest lucru
ma ajută foarte mult deoarece , multe lucruri pe care le-am învățat in liceu mi-au ramas întipărite
în minte , iar unori chiar îmi aduc aminte schemele de pe care le-am învățat. Faptul că scriu cu
diferite culori , subliniez , ma face să vad ceea ce am de învățat mai usor . Cuvintele grele pe care
nu le știu le scot într-o parte și le scriu explicația pentru ca în acest mod dau mereu cu privirea de
ele .
ideogramele înseamnă: prima - „a studia” („a acumula cunoştinţe” poziţionat deasupra unui
simbol ce reprezintă un copil ce se află în faţa unei uşi), a doua – „a exersa constant”, ilustrând o
pasăre care îşi dezvoltă abilitatea de a-şi părăsi cuibul, zborul. Plecând de la mentalitatea asiatică
că învăţarea este continuă, că „a studia” şi „a exersa constant” trebuie tratate împreună, ce
dimensiuni credeţi că merită avute în vedere pentru „stăpânirea căii de autoîmbunătăţire” în
învăţare?
Eu cred că atunci când înveți , reușești sa faci un om mai bun din tine și să să autodezvolti ți
autodepașești. Pentru a face față lumii în care traim trebuie să fim învățațț, doar așa putem
supraviețui într-un mod decent. Prin comparația „a exersa constant”,ilustrează o pasăre care îşi
dezvoltă abilitatea de a-şi părăsi cuibul, zborul” evidențiază faptul că atunci când vrei să ajungi la
o performanță trebuie să exersezi de multe ori pentru a ajunge la un produs bun și chiar dacă
întâmpini foarte multe lovituri trebuie să nu te lasi , iar comparația a acumula cunoştinţepe care
autorul o vede ca fiind” poziţionată deasupra unui simbol ce reprezintă un copil ce se află în faţa
unei uşi” semnifică faptul că pentru a acumula cunoștiinte și pentru a te dezvolta trebuie să asculți
și să reți lucrurile foarte importante , prin intermediul carților, oamenilor, etc. Autoînbunătățirea
vine din noi , doar noi înșine ne putem automotive pentru a face din noi un produs finit bun.
4. Analizaţi poveştile următorilor doi prieteni. Aceştia au optsprezece ani şi sunt la primele lor
lecţii de conducere. Abilităţile lor sunt la niveluri similare, dar modul în care îşi vorbesc sieşi este
foarte diferit. Marc îşi spune: „Mamă, ce tare! De la 4 ani visam asta şi acum o să conduc pe
bune. Sunt la volan şi într-o lună îmi iau carnetul. O lună trece greu,o să fac greşeli, dar ce?! Doar
de asta plătesc un instructor... Puţin mi-e teamă, o să merg
prin oraş, pe străzi adevărate... Dar n-oi fi mai fricos decât mama, şi ea chiar conduce
bine! Abia aştept să încep, o să fie o zi sper!” Pe când, Edi îşi spune: „Mamă, aştept ziua
asta de la 4 ani şi acum, uite, mor de frică. Şi chestia asta o să dureze o lună, o lună în
care o să fac numai greşeli, iar instructorul o să-şi dea seama că nu am niciun talent, asta
o să fie! O să merg prin oraş, o să mă fac de râs, toţi prietenii o să mă vadă... Or să zică
că sunt un fricos! O să fie o zi nasoală, cine m-a pus să mă bag în drăcia asta?” Cine
credeţi că va obţine primul permisul de conducere? De ce? (Va influenţa această diferenţă
performanţa lor?) Gândiţi-vă, apoi, la propriul vostru dialog interior referitor la învăţare.
Este mai apropiat de cel al lui Marc sau de cel al lui Edi? Care este concluzia voastră cu
privire la controlul dialogului interior: îl putem modifica astfel încât să devină util pentru
scopurile noastre?
Primul băiat , Marc, este o persoana extravertită , acesta întâmpină orice obstacol cu voința și
motivație , ceea ce face să fie totul mai bine și să se resolve cu bine.El e foarte deschis la tot ce
înseamnă lucruri noi si il caracterizează ambiția de a nu se lasa pentru a ajunge la un produs pe
care și-l dorește .Pe de altă parte, Edi reprezintă tipul persoanei intravertit , care se inchide în el ,
care atunci cand întampină o barieră se oprește și nu mai continuă. Acest timp de persoana pierde
foarte mult , fiind delăsător și anxios. Lui îi este frică de eșec , iar acest eșec daca este tratat în
râs de persoanle din jur se gravează, ceea ce face să se piarda stima de sine.
5. Aşadar, motivaţia pentru învăţare se referă la ce ne determină să învăţăm. Unde aţi plasa
motivaţia pentru învăţare în piramida lui Maslow?
Eu aș plasa motivatia pe primul loc in piramida lui Maslow , deoarece ea are legătură cu tot ce
facem noi oameni , pentru a ne constui si pentru a ne creea un mediu favorabil parcusului
noastu.Pe baza motivației noi reușim sa ne formăm oamenii să ne dezvoltăm personal, să avem
puete în moment grele , să nu cedăm atunci când întâmpinăm un ostacol și să-l trecem cu capul
sus .
6. Motivaţia de orice tip este mai bună decât lipsa motivaţiei. Motivaţia pentru învăţare depinde
de mulţi factori: valoarea asociată învăţării în mediul nostru social, caracteristicile sistemului
educaţional, factori personali etc. Ceea ce este cel mai important este că stă în puterea noastră să
ne controlăm motivaţia, putem să o intensificăm şi să ”o punem la lucru” pentru noi. Ca viitor
profesor, studiaţi paginile 112-157 ale Părţii a II-a: Profesorul în acţiune, din lucrarea lui I. O.
Pânişoară – Ghidul profesorului, Iaşi: Polirom, 2017) şi identificaţi răspunsurile la următoarele
sarcini:
Educația unui copil este o activitate complexă, iar rodul eforturilor pe care școala și familia ar trebui să le
depună într-o suficientă colaborare în realizarea acestui obiectiv este vizibil chiar din primii ani de școală.
În caz contrar, când cele două instituții acționează izolat una față de cealaltă, efortul riscă să devină
ineficient, iar cel dezavantajat să fie însuși copilul
Pentru a evita o astfel de situație, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară punctează cât de important
este să i se acorde copilului libertatea de a alege, dar și responsabilitate, iar părinții să nu mai adopte o
"dirijare foarte strictă a progresului celui mic". "O motivație profundă pentru învățare nu se poate produce
decât în momentul în care ea este o alegere liberă a copilului, micuțul descoperă singur (chiar dacă uneori
poate să fie ușor ajutat) plăcerea de a învăța și de a se dezvolta". Dacă însă celui mic i se impune să
învețe, fie la școală, fie acasă, fără a avea o motivație profundă a învățării, el "nu va avea încredere să
inoveze, să caute soluții, să se autodepășească", ceea ce în viitor ar putea genera situații dificile pentru
copil.
Autocunoașterea este un alt mecanism eficient de automotivare, iar, dacă părintele știe cum să intervină
pentru a-și ajuta copilul să-și cunoască atuurile, dar și slăbiciunile, cel mic va păși, de la bun început, pe
un drum pe care poate păși cu încredere. Copilul va fi în stare să depășească orice temeri, știind că stă în
puterea sa să recunoască și să facă față tuturor problemelor.
6.2. Care sunt tipurile de sprijin ce pot fi oferite elevului de către cadrul didactic pentru a
contracara factorii demotivatori?
Profesorul trebuie sa se straduiasca sa acorde atentie in mod egal tuturor elevilor, indiferent care
sunt capacitatile lor. Fata de elevii considerati slabi si nemotivati, profesorul ar trebui sa adopte
urmatoarele comportamente:
Toate aceste sugestii arata, o data in plus, ca problemele de motivatie ale elevilor sunt extrem de
diverse, iar interventia profesorului nu se poate baza pe retete, ci trebuie adaptata la fiecare
situatie in parte.
Tipurile de sprijin ce pot fi oferite elevului de catre cadrul didactic pentru a contracara factorii
demotivatori:
- Sprijin emotional;
- Sprijin informational;
- Sprijin instrumental;
- Sprijin evaluativ.
6.3. Precizaţi cel puţin trei surse care pot genera stres în cadrul şcolii:
Unele tipuri de stres în copilrie sunt de o natura mai general mai des întâlnit și altele mult mai
specifice pentru unele situaii sau relevante unui anumit grup de copii. Sursele de stres în copilrie
includ: școala, relaiile interpersonale, societatea, srcia, bolile cronice, procedure medicale și
internarea în spital.
școala. Pentru un copil intrarea în coala ar putea presupune o list de provocri incluzândsepararea
de prini, deplasarea într-un mediu geografic mai mare, acceptarea noilor figuri deautoritate i
întâlnirea noilor sau diferitor seturi de cerine nefamiliare.
Relații interpersonale. Relaii bune cu semenii este recunoscută fiind o component important a
sănătăți sociale a copilului și adaptare psihologică. Cu toate acestea, nu toți copii se împrietenesc
ușor (Kapman, 2000).
6.4. Profesorul are un rol vital în gestionarea şi dezvoltarea stimei de sine la elevii săi.
Conştientizaţi, însă, care sunt factorii care influenţează stima de sine la elevi?
Imaginea de sine sau "cum ne vedem", se refera, asa cum se subintelege deja, la modul in care ne
percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale.
Este foarte simplu. Toti avem ceea ce se cheama "vocea interioara". Daca aceasta voce interioara
are tendinta spre un discurs pesimist, negativ si autocritic cu ambitii neimplinite spre perfectiune
este clar ca imaginea de sine a persoanei respective este negativa.
Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele. Cand ai o imagine de sine buna iti poti
indeplini obiectivele pentru ca, o imagine de sine buna iti da entuziasm, energie si determinarea
necesare pentru acest lucru iar obstacolele sunt percepute ca provocari ce trebuiesc depasite
pentru atingerea obiectivelor. O imagine de sine buna te face sa relationezi armonios cu ceilalti,
prin atingerea obiectivelor poti avea performante profesionale, succes social etc.
hartă mentală, pas cu pas. Răspundeţi: Cum se face? De ce ai nevoie? Care sunt tipurile de
învăţare?
Realizarea hartilor mentale se poate face de mana, cu ajutorul creioanelor colorate, a gumei si a
hartiei. De la subiectul central pornesc linii catre alte subiecte legate de acesta. Apoi, din
subiectele derivate din subiectul central, pornesc linii catre alte subiecte legate de acesta.
Pentru a construi o harta mentala, se realizeaza o lista cu denumiri ale unor lucruri,
fenomene sau fiinte, sub forma unor idei centrale.Elevii decupeaza cuvintele sau imaginile
primate, apoi le grupeaza conform unor criterii pe care le stabilesc ei. Dupa grupare, incepe
realizarea desenului specific hartii, fiecare grupa utilizand o culoare diferita. De la o singura lista
se pot realiza mai multe harti mentale, ceea ce pune in valoare individualitatea grupului. In
functie de desenul realizat,o harta mentala poate avea forme diferite:panza de paianjen, iererhica,
sistematic-arborescenta, tip retea, flux liniar, model intrare-iesire, conceptuala, os de peste etc.
Pentru copiii din invatamantul primar, cele mai interesante sunt cele sub forma unei panze de
paianjen, deoarece sunt colorate si pot fi modificate mereu.
Software-ul (de exemplu, CorelDraw, Autocad Drawing, Mind Genius) este destinat
crearii si utilizarii de harti mentale, cu instructiuni specifice de instalare si operare. De asemenea,
se pot utiliza partial scheme privind anumite coduri atribuite inteligentelor umane.
Un exemplu de realizare a unei harti mentale este ,,casa mea”. Etapele sunt simpe, elevii sunt
impartiti pe grupe. Fiecare grupa primeste o lista care contine denumiri ale obiectelor care se
gasesc in orice casa. Lista este decupata, fiecare cuvant fiind prezentat individual. Este stabilita
idea centrala, ,,Casa mea”, apoi elevii araneaza toate obiectele desenate sau scrise, in functie de
criteriile stabilite in cadrul grupului.
învăţare eficientă (vezi Capitolul III. Strategii. Metode şi tehnici de învăţare, pp. 125 -
176) despre strategia învăţării bazate pe găndire critică, formulaţi cinci întrebări pe care
- Cum imi dau seama unde gasesc cele mai bune informatii despre subiectul meu?
învăţare eficientă (vezi Capitolul III. Strategii. Metode şi tehnici de învăţare, pp. 125 -
176) despre metoda învăţării asistate metacognitiv, completaţi tabelul următor cu cel
puţin câte trei acţiuni specifice fiecărei faze a modelului metacognitv al învăţării:
realizarea autoreglajului în
învăţare
Ce spun?
Ce gandesc?
Ce simt?
Cum ma comport?
SAPTAMANA 7
APLICAŢII DE BAZĂ:
;cunoştinţă; nu este formativă prin ea însăşi, ci prin procesul prin care se ajunge la ea?
Argumentaţi-vă răspunsul.
Da sunt de acord pentru ca procesul de invatare sa fie eficient avem nevoie de: scheme, exemple,
explicati si sa ne punem intrebari. Nu doar citim si se produce invatatul.
simbolice sau logice (în limbajul obişnuit, logic, în limbajul matematic), ceea ce
___Implicatile educative sustinute de Bruner sunt foarte importante deoarece sunt bazate de
atentia elevului, pe dezvoltarea lui, cum ar trebui sa se desfasoare actul educational ca elevul sa
poate intelege si invata ceva.
învăţării”. Există abordări diferite ale predării. Identificaţi trei avantaje şi trei limite ale
învăţării:
a) avantaje:
b) limite:
Care dintre acestea credeţi că prezintă mai multe avantaje şi oferă mai multe oportunităţi
Canalul de transmitere aerul prin care circula vocea la distanta mica „ comunicare „
Feedback formularea unei opinii despre o problemă si nu numai - poate fi pozitiv, negativ sau
formativ. El te poate ajuta, motiva sau te poate descuraja. Dar este necesar.
Contextul este o parte dintr-un text, în care se încadrează fie un cuvânt, o propoziție sau o frază.
5. Ştiaţi că 90 % din opinia pe care ne-o facem despre altă persoană, sau pe care aceasta şi-o
face despre noi înşine, se construieşte în primele 50 de secunde ale întâlnirii, timp în care,
schimbă foarte greu, justificaţi atenţia pe care cadrele didactice ar trebui să o acorde
6. Inchipuiţi-vă că urmează să intraţi pentru prima dată la clasa care v-a fost repartizată ca
profesor debutant şi vă aflaţi în faţa uşii, pentru prima oră cu aceşti elevi. Cu ce sunteţi
îmbrăcat? Cum folosiţi mersul prin încăpere şi limbajul trupului? Staţi doar în faţă, la ce
nivel utilizaţi gesturi? Cum vă adresaţi elevilor, cum deschideţi şi cum menţineţi
discuţia? Cât de des zâmbiţi? Ce tip de intonaţie folosiţi (gândiţi-vă la volumul vocal,
ritm, tonalitate)? Ce fel de contact vizual menţineţi cu elevii? Ce fel de emoţii citesc
elevii pe faţa dvs? etc. Răspundeţi la aceste întrebări, înscriind răspunsul vostru, în
coloana corespunzătoare din tabelul de mai jos, în funcţie de forma comunicării la care
Tot timpul
Convingere
Bucurie, speranta.
Reflectaţi: Ce reacţie trezeşte la elevi venirea dvs.? Ce părere v-ar face persoana dvs.,
dacă aţi fi unul dintre elevii clasei respective (întreaga dvs. prezenţă ar putea fi clasificată
Da prezenta mea poate fi clasificata si atractiva,dar mi-as dori mai degraba o atmosfera
placuta, de incredere si intelegere.
rezultat imediat al coincidenţei repertoriilor celor doi agenţi ai comunicării ci, se are în
Comunicarea in context educational este cea mai importanta,este ce care ajuta la realizarea
fenomenului educational.
SĂPTĂMÂNA 8
1. Reamintiti-va sau consultaţi cursul/ un dicţionar de pedagogie (v. S. Cristea) şi aflaţi cum
descrie un goblen (tapiţerie) care are multe fire de diferite culori împletite în ţesături şi
modele complicate. Cineva poate să examineze separat nişte fire, dar nici unul nu poate
aprecia complexitatea goblenului fără să vadă cum firele se întretaie pentru a creea
metaforă foarte bună despre strategiile didactice? Acum, dacă ar fi să sintetizaţi, într-un
cuvânt, ideea voastră despre strategiile didactice, care ar fi acesta (poate fi un verb, un
În timp ce nu există un acord comun asupra graniţei de bază a ştiinţei predării în scoala, corpul de
cunoştinţe de la care profesorii, educatorii şi inovatorii în curriculum şi didactica pot pleca este
substanţial şi mereu crescand. Odată cu extinderea acestor cercetări, înţelegerea predării, în ce
constă ea şi ce cere, s-a mărit. Predarea este acum văzută ca o cerinţă problematică şi complexă
ce propune timp şi voinţă pentru a reflecta asupra ei şi pentru a revizui acţiuni şi decizii, cereri şi
construcţii ale deciziilor. De aceea, judecata instructionala a profesorilor trebuie să fie
înrădăcinată într-o înţelegere adancă a predării şi învăţării, a elevilor şi a materiei, printre alţi
factori, şi cum aceste componente interacţionează în procesul de predare-învăţare în clasă.
Deşi este în întregime acceptat că acele cunoştinţe ale profesorilor sunt un sistem integrat cu
fiecare parte greu de dizolvat, cei mai mulţi dintre cercetători nu au studiat cunoştinţele
profesorilor ca integrate. În ceea ce priveşte natura legăturii între diferitele arii ale cunoaşterii,
Barnes (1989) afirmă următoarele: “A vorbi despre predare e ca şi cum ai descrie un goblen
(tapiţerie) care are multe fire de diferite culori împletite în ţesături îi modele complicate. Cineva
poate să examineze separat nişte fire (luate în mod separat), dar nici unul nu poate aprecia
complexitatea goblenului fără să vadă cum firele se întretaie pentru a crea întreaga ţesătură. De
aceea în discutareaa fiecărui domeniu al cunoaşterii şi altele trebuiesc menţionate.”
interactive sunt puse în practică nu doar de către profesor, ci şi de elev, întrucât el este
Strategia didactică este modalitatea eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să
acceadă la cunoaştere şi să-şi dezvolte capacităţile intelectuale, priceperile, deprinderile,
aptitudinile, sentimentele şi emoţiile. Ea se constituie dintr-un ansamblu complex şi circular de
metode, tehnici, mijloace de învăţământ şi forme de organizare a activităţii, complementare, pe
baza cărora profesorul elaborează un plan de lucru cu elevii, în vederea realizării cu eficienţă a
învăţării.
În elaborarea acestui plan de lucru, profesorul ţine cont de o serie de factori care
condiţionează buna desfăşurare a acţiunilor de predare/învăţare/evaluare, variabile ce ţin de elev,
de curriculum, de organizarea şcolară şi chiar de profesorul însuşi.
Important este ca profesorul să prevadă implicarea elevilor în realizarea acestui plan de
lucru, în calitate de subiecţi activi ce contribuie la construirea propriei cunoaşteri. Strategia
didactică – în viziune postmodernistă – devine astfel rodul unei participări colaborative
desfăşurate de profesor împreună cu elevii, aceştia completând planul de lucru cu propriile
interese, dorinţe de cunoaştere şi de activitate intelectuală. Astfel, aceştia pot să-şi manifeste
dorinţa de a învăţa prin cooperare, în echipă, colectiv sau individual, pot să opteze pentru anumite
materiale didactice pe care să le folosească, pentru anumite metode, tehnici sau procedee de
lucru. Dându-le şansa de a face astfel de opţiuni, profesorul contribuie la creşterea activismului şi
a dezvoltării creativităţii propriilor discipoli, iar strategia didactică, izvorâtă din combinarea
armonioasă a tuturor factorilor implicaţi, poate conduce cu succes către atingerea dezideratelor
propuse, în primul rând către asigurarea învăţării. Şi nu orice învăţare, ci una temeinică, care are
legătură cu realitatea, cu interesele şi nevoile elevilor, este utilă şi se realizează prin participarea
fiecărui elev în procesul constituirii propriilor înţelegeri.
În acest sens, Ioan Cerghit subliniază faptul că “strategiile schiţează evantaiul modalităţilor
practice de atingere a ţintei prevăzute şi au valoarea unor instrumente de lucru.” (2002, p.273). El
atribuie conceptului de strategie didactică patru conotaţii care se întregesc reciproc:
“mod integrativ de abordare şi acţiune”;
“structură procedurală”; “înlănţuire de decizii”;
“o interacţiune optimă între strategii de predare şi strategii de învăţare”(Idem. p. 274)
Acelaşi autor priveşte strategiile didactice ca:
-“adoptare a unui anumit mod de abordare a învăţării (prin problematizare, euristică,
algoritmizată, factual – experimentală etc.);
-“opţiune pentru un anumit mod de combinare a metodelor, procedeelor, mijloacelor de
învăţământ, formelor de organizare a elevilor”;
-“mod de programare (selectare, ordonare şi ierarhizare) într-o succesiune optimă a fazelor
şi etapelor (evenimentelor) proprii procesului de desfăşurare a lecţiei date” (1983, p. 59);
Indicând un sens orientativ al traseului optim de parcurs în atingerea obiectivelor
strategiile didactice se caracterizează prin flexibilitate , adaptându-se la situaţiile şi condiţiile
apărute spontan. Această restructurare adaptativă depinde în mare măsură de creativitatea şi de
spontaneitatea cadrului didactic, de capacitatea acestuia de a sesiza rapid punctele slabe şi de a
remedia în timp util erorile.
4. Traduceţi din limba halandja în română, această poezie cu titlul Metoda de instruire, gândindu-
vă
Comparaţi definiţia voastră cu cea identificată într-o lucrare de specialitate. Cum v-aţi
descurcat?
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
_________________________________________________________________.
reclamă (mesaj scris şi grafic), prin care să-i faceţi publicitate şi prin care să scoateţi în
Din punct de vedere al lui Ioan Cerghit , I Cerghit , L Vlăsceanu , 1988) , metodele didactice se
grupează în categoriile următoare:
* poşta,
* faxul,
* e-mail-ul,
* Internetul.
Ce informații lipsesc?
La ce riscuri ne expunem?
– Pălăria verde pune întrebări cum ar fi: Cum putem ataca problema și altfel?
Metoda pălăriilor gânditoare se poate folosi în cadrul unor lecții de comunicare în limba română.
Eu am folosit-o la lecția „Sarea in bucate” de Petre Inspirescu (clasa a III-a).
Pălăria roşie: spune ce simte ( Ce ţi-a plăcut mai mult în text, de ce?)
Pălăria neagră: pesimistă ( De ce a spus fata cea mica „ ca sarea in bucate” ? De ce este inteleasa
gresit fata cea mica?)
Pălăria galbenă: optimismul (Cum descrie fata cea mica iubirea fata de tatal ei?
Pălăria albastră: clarifică (Adresează câteva întrebări colegilor, prin care să clarifici conţinutul
textului!)
Purtătorii celor şase pălării trebuie să intre perfect în pielea personajelor, să gândească din
perspectiva pălăriei pe care o poartă. Pălăria poate fi purtată individual, dar şi de către o echipă/
grupă de copii. Mai întâi se oferă cazul propus spre a fi discutat şi pălăriile gânditoare elevilor.
Cei care poartă pălăria albă trebuie să înceapă cu „faptele sunt următoarele……”. Enunţurile
celor care poartă pălăria roşie se axează pe sentimente: „sentimentul meu este…………” sau
„(nu) îmi place că……”. Pălăria neagră poate începe cu „nu e bine pentru că….” sau „ne
expunem la un mare risc…………………..”, pe când cea galbenă insistă pe „beneficiile sunt
următoarele……………”. Cei care poartă pălăria verde se gândesc şi la alte alternative: „ce-ar fi
dacă…………”, iar cei cu pălăria albastră încearcă să rezume: „care e următorul
pas……………..” sau „haideţi să rezumăm…………”.
Dezavantajele metodei:
– Există posibilitatea ca metoda să nu fie luată în serios și să fie percepută ca o simplă activitate
recreativă.
– Apare riscul identificării totale a elevilor cu una dintre pălării și refuzul ulterior de a mai purta
și altă pălărie
– Pot apărea conflicte între elevi.
SĂPTĂMÂNA 10
Pentru a avea elevi care sa vina la scoala de placere, atosfera placuta in clasa si
ca procesul de invatare-predare sa fie eficient profesorul trebuie sa fie de tip
democratic.
Nu poti motiva un elev sa invate daca ai un stil de tipul Y , dar nici de tipul X nu
trebui sa fie.
SĂPTĂMÂNA 11
2. Autori precum Jinga și Negreț apreciau că “proiectarea instruirii implică descrierea unui
unei activităţi de proiectare didactică, redând grafic viziunea voastră, în spaţiul pus la
dispoziţie:
Varianta A
Grupa:
Tema anuală:
Tema proiectului:
Perioada:
Scop:
Direcţii de dezvoltare (pornind de la cunoştinţele pe care copiii le posedă deja şi
identificând posibilele aspecte de interes pentru aceştia):
Harta proiectului (prezintă principalele repere ale traseului învăţării în cadrul
proiectului tematic):
Planificarea subtemelor pentru fiecare săptămână (inventar de teme, activităţi de
învăţare şi mijloace de realizare):
Varianta B
SĂPTĂMÂNA 12
1. Mai mulţi autori (v. Negreţ-Dobridor, Oprea şi Duţă, 2019) consideră că modelul
instrucțional practicat la noi în țară este sistemul tradițional organizat pe clase și lecții. În
acest context, educatorii sunt puși în situația de a promova în mod excesiv învățarea acasă.
Activitatea la clasă respectă algoritmul momentelor următoare: verificarea temelor pentru
acasă urmată de notarea în catalog (ca timp, se ajunge chiar la 25 minute), predarea lecției
noi (aprox. 20-30 minute) și lansarea unei noi teme pentru acasă. Studiul individual
realizat prin aportul exclusiv al elevului este plasat în afara clasei, amânat acasă, unde
elevul nu primește feed-back și unde nu are un mediator/ facilitator al învățării; învățarea
acasă este cronofagă, temele sunt consistente și necesită mult timp pentru documentare,
ulterior rezolvare. Reflectaţi şi răspundeţi la următoarea întrebare: „Cum aducem învățarea
de acasă în clasă?”, identificând câteva soluții, în spaţiul pus la dispoziţie în acest sens:
Printre cei mai de seamă factori care contribuie la creșterea performanțelor elevilor sunt
menționați, cu cea mai mare frecvență de răspunsuri, managementul clasei, urmat de factorii
metacognitivi și apoi de cei cognitivi precum și de mediul familial și sprijinul oferit de
părinți. Rezultă așadar faptul că modul în care profesorul percepe funcția sa managerială în
cadrul clasei este un factor decisiv și are influență majoră asupra succesului școlar al elevilor.
Învățarea de acasă se poate referi și la ,,cei 7 ani de acasă’’, aici este vorba de educația
primită, de indicațiile pe care părinții le oferă copiilor pentru a se descurca în societate, dar și
pentru a ști cum să se comporte cu ceilalți, în primul an când intră în învățămând este esențial
să știe aceste lucruri pentru ca mai apoi dascălul să poată clădi următoarele aptitudini.
2. Este foarte important ca, în desfăşurarea propriu-zisă a activităţii/ lecţiei, metodele
didactice să fie combinate într-o manieră diversă, pentru a crea situații de învățare eficiente.
Luând drept reper exemplele oferite în tabelul de mai jos, completaţi corespunzător spaţiile
libere cu ceea ce credeţi că se potriveşte:
Dacă doriţi ca elevii ... Încercaţi...
Să citească, să scrie; Citirea cuprinzătoare, conversaţia euristică,
ateliere de lectură și de scriere, activitate
dirijată de lectură şi gândire;
Să stabilească și să conștientizeze ,,Știu-vreau să știu- am învățat’’, jurnal
obiective de învăţare; revlexiv.
Să facă conexiuni între cunoștințele și Jurnalul dublu, harta conceptuală, scheletul
experiențele anterioare și cele actuale și de peşte, diagrama cauzelor şi a efectului,
să fixeze cunoștințele. tehnica florii de nufăr, metoda R.A.I,
organizatori grafici, sistemul interactiv de
notare pentru eficientizarea lecturii şi
gândirii – SINELG;
Să facă predicţii, inducţii, să rezolve Ghid de anticipare, tabelul predicțiilor
probleme în mod creativ; brainstorming, starbursting, metoda
pălăriilor gânditoare, masa rotundă, studiul
de caz, incidentul critic, Phillips 6/6, tehnica
6/3/5, controversa creativă, fishbowl
(tehnica acvariului), tehnica focus grup,
metoda Delphi.
Să redacteze rezumate şi sinteze în Interogarea autorului, predarea reciprocă,
activități grupale; linia valorilor etc.
SCENARIU DIDACTIC
Clasa :a IV-a A
Disciplina: Istorie
Obiective operationale:
Strategii didactice:
4.Anuntarea subiectului
si obiectivelor
Anuntarea lectiei <<Românii>>
Scriu pe tabla: