PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE FRACTURI,

ENTORSE ȘI LUXATII
Primul ajutor în caz de fracturi, entorse și luxații:
În această categorie de afecțiuni se înscriu atât fracturile,
cât și entorsele și luxațiile. Dintre acestea, ultimele două
pot fi tratate la domiciliu, după evaluarea medicală și
stabilirea diagnosticului. În schimb, fracturile necesită
asistență medicală rapidă.

Fracturi:
În majoritatea covârșitoare a cazurilor, fracturile sunt
foarte dureroase, împiedicând mișcarea corectă a zonei
afectate. Alte simptome includ inflamația zonei, apariția
vânătăilor (echimoze) sau schimbarea aspectului unui
membru (diformitate).

Primul ajutor în caz de fracturi:

Nu muta trupul persoanei dacă ai constatat o fractură la

nivelul gâtului sau al coloanei, deoarece mișcarea poate
cauza leziuni ale nervilor. În acest caz sau dacă ai constat
o fractură deschisă (osul trece prin piele), sună de urgență
la 112. Dacă persoana trebuie mutată, asigura-te că atât
capul, cât și spatele sunt complet imobilizate. Cere
ajutorul unei alte persoane astfel încât corpul să poată fi
cărat cu totul, păstrând capul, gâtul și spatele aliniate. În
cazul unei sângerări puternice, aplică presiune în acea
zona cu o compresă sterilă sau un material curat. Nu
încerca să speli rana și nici să redresezi membrele
fracturate.

În cazul unui membru fracturat, asigura-te că acesta este

imobilizat înainte de mutare. Folosește atele, aplicate de-o
parte și de altă a membrului, păstrând poziția. Poți
confecționa o atelă din orice material, precum o coadă de
matură, scânduri, cartoane pliate sau alte obiecte ferme.
Acoperă zona afectată cu o pernă sau un material textil
pentru a evita accidentările. Asigura-te că atelele sunt
suficient de lungi pentru a acoperi articulațiile de
deasupra și dedesubtul fracturii. Aplică comprese reci sau
cu gheață învelită într-un material pe regiunea afectată. În
cazul în care crezi că persoana își pierde cunoștința, așază
corpul cu picioarele mai sus decât pieptul și capul.

Entorse și luxații:
Entorsa apare atunci când un mușchi sau un tendon este
prea întins sau rupt. Luxațiile apar atunci când
ligamentele care conectează oasele sunt întinse sau rupte
parțial. Simptomele sunt similare în ambele cazuri,
precum durere urmată de umflarea regiunii afectate,
flexibilitate limitată, vânătăi. Majoritatea entorselor și
luxațiilor pot fi tratate la domiciliu, după stabilirea unui
diagnostic medical.
 Primul ajutor în caz de entorse și luxații:

În unele cazuri, atât entorsele, cât și fracturile pot avea

simptome asemănătoare. Pentru un diagnostic corect, va fi
nevoie să faci o radiografie. În cazul entorselor și
luxațiilor, se poate aplică metodă RICE (repaus, gheață,
compresii și ridicare).

 R - Repaus: Regiunea afectată va trebui ținută în repaus

timp de minimum 24 de ore sau până când durerea
încetează.
 I - Ice (Gheață) - Se aplică în zona afectată comprese reci
sau gheață timp de un sfert de ora la fiecare două ore, în
primele două zile. Gheață nu trebuie aplicată direct pe
piele, ci păstrată într-un recipient precum un prosop sau o
pungă specială.
 C - Compresii - Folosește un bandaj elastic de compresie
pentru zona afectată. Poți găși astfel de bandaje direct la
farmacii.
 E - Elevation (Ridicare) - Zona afectată trebuie să fie
poziționată deasupra inimii, când persoană stă întinsă.
Acest lucru va reduce umflătură și va accelera
însănătoșirea.
În cele mai multe cazuri, medicul va recomandă ibuprofen
sau paracetamol pentru combaterea durerii.
 Solicită sprijin medical în următoarele cazuri:
 Dacă durerea nu dispare sau nu se ameliorează simțitor
după aproximativ o săptămâna;
 Dacă membrul afectat are o poziție ciudată sau pare rupt;
 Dacă zona este foarte dureroasă la atingere, cu
incapacitatea de folosire a membrului;
 Dacă zona pare infectată (este caldă la atingere, umflată,
roșie și dureroasă);
 Dacă se simt furnicături în zona afectată.
Primul ajutor în caz de fractură

Fractura este o întrerupere totala sau parțiala a

osului, cauzat de influența externă. Cel mai des este
rezultatul unei accidentări: o cădere, un impact sau o
„oboseală osoasă” din cauza unor micro-traume
constante. Osteoporoza, tuberculoza și cancerul osos
- cresc riscul de fracturi, deoarece traumatismele
minore asociate cu aceste boli pot avea consecințe
grave.

Ce se poate și ce nu se poate face cu o

fractură?
O fractură, rareori este o urgența vitală, dar necesită
asistență medicală imediată. Doar un medic poate
face o radiografie, poate diagnostica și alege formula
de tratament. Autodiagnosticarea și încercarea de a
remedia situația pot fi periculoase.
Vom analiza modul de acordare a primului ajutor
persoanei înainte de sosirea medicilor.
Primul ajutor pentru o fractură este întotdeauna
imobilizarea membrului afectat și transportarea
promptă a persoanei la o unitate medicală. La
efectuarea imobilizării este important să respectați
strict regulile generale.

Ce este interzis?
 Nu încercați să așezați persoana sau să o ajutați
să se ridice, mai ales dacă sunt afectate coloana
vertebrală, craniul, coastele sau picioarele.
 Este interzis să încercați să ajustați osul fracturat
în forma corectă. Acest lucru poate duce la un
șoc dureros, precum și la o traumă suplimentară
ale țesuturilor moi.
 Dacă fractura este deschisă și fragmentele
fracturate ale osului sunt vizibile, este interzis să
le „împingeți” la loc. În cazul fracturilor
fragmentate nu trebuie să îndepărtați sau să
fixați fragmentele. Este necesar să se
imobilizeze în poziția în care este situată zona
afectată în momentul acordării primului ajutor.
 Nu transportați persoana cu traume multiple,
inclusiv fracturi, precum și cu fracturi a coloanei
vertebrale și pelvisului. Pentru traumatismele de
acest tip, se acordă primul ajutor la fața locului,
iar cu transportarea la spital se ocupă ambulanța.
 Este contraindicată purtarea bolnavului fără
aplicarea unei atele.
  Nu oferiți bolnavului apă sau mâncare.
 În caz de sindrom de durere intensă, puteți da
persoanei un medicament analgezic.
Paracetamolul, Analginul sau orice alt analgezic
fără prescripție medicală poate fi de folos.
 În sezonul rece, este necesar să vă asigurați ca
persoana nu va fi suprarăcită, inclusiv și
membrul afectat.

Acțiunile accesibile:
 chemați o ambulanță;
 asigurați imobilizarea fracturii;
 reduceți durerea cu comprese reci, folosind
gheață sau o pungă de alimente congelate
învelite într-o cârpă;
 în cazul unei fracturi deschise, eliberați rana de
îmbrăcăminte (înlăturați sau tăiați țesutul), opriți
sângele, prelucrați rana și aplicați un bandaj
steril;
 duceți persoana suferindă la spital dacă nu există
nici o posibilitate de a chema o ambulanță.
Scopul primului ajutor este de a reduce durerea și de
a oferi pacientului imobilizare corecta. Este
important să se prevină afectarea țesuturilor moi:
mușchi, tendoane, vase de sânge, nervi, care
înconjoară focarul fracturii.

Cum să aplici atele (dispozitiv al unui

pansament de imobilizare, din lemn / metal)?

Atelele sunt folosite în cazul fracturilor brațelor și

picioarelor. Scopul lor este de a asigura imobilitatea
membrului afectat, atunci când este necesar să
așteptați un medic de mai mult timp, sau să ducă o
persoană la spital. Dacă o ambulanță este deja pe
drum, este suficient să fiiți cu ochii pe brațul sau
piciorul rănit pentru a rămâne nemișcat.
 atela se aplică peste îmbrăcăminte, pentru a nu
deranja locul fracturii;
 dispozitivul ar trebui să acopere două articulații
sănătoase cele mai apropiate de fractură. De
exemplu, în cazul unei fracturi a gambei, acesta
trebuie poziționat astfel încât să acopere talpa și
o parte a șoldului;
 puneți un bandaj moale sub atelă – pansament,
sau o bucată de pânză, astfel încât structura să
nu apese pe zona fracturată. Dacă trebuie să
fixați încheietura mâinii, puneți în palmă o rolă
din bandaje sau pânză;
 lipiți strâns atela de membrul rănit cu orice
bucată de pânză. Brațul rupt trebuie mai întâi
îndoit la cot, după care se aplică o atelă și se
fixeaza poziția brațului cu ajutorul unei eșarfe;
 verificați ca bandajul să nu fie prea strâns și să
nu interfereze cu circulația sângelui. Dacă pielea
victimei devine albastră și degetele devin
amorțite, bandajul trebuie slăbit.

De ce să alegi serviciul de traumatologie

Medpark?
 Echipă profesionistă de chirurgi ortopezi-
traumatologi, cu cea mai vastă experiență în
tratamentul fracturilor;
 Disponibilitatea unei game variate de
consumabile de diferite mărimi și grosimi,
pentru a se adapta canalului medular al fiecărui
pacient;
 Utilizarea doar a materialelor de înaltă calitate;
 Recuperarea mai rapidă a pacientului și
revenirea la stilul obișnuit de viață;
 Linie de traumatologie pentru maturi,
disponibilă 24/24.
Primul ajutor în caz de înec

  

Înecul este un accident extrem de grav provocat de

inundarea căilor aeriene cu apă. Asfixia (stopul respirator)
este urmată de stopul cardiac.
Se cunosc două mecanisme prin care înecul generează
moartea:
 înecul propriu-zis prin submersie
 hidrocutarea sau moartea subită la contactul cu apa
(fără aspirație de lichid)
La acestea se mai pot adăuga:
  Traumatismele grave sub apă sau la suprafața apei
(traumatisme craniene, toracice, abdominale etc.);
 Accidentele acute mortale survenite întâmplător în
timpul înotului (IMA, AVC, criză epileptică etc.).
Cauzele care pot provoca înecul :
 trecerea bruscă de la temperatura ambiantă la
temperatura scăzută a apei care poate crea o stare de
șoc numită „hidrocuție”;
 căderea pe plex sau pe regiunea genitală după o
săritură în apă de la înălțime mare;
 inhibiția prin panică emotivă.
Tablou clinic:
 apnee reflexă – cu spasm glotic
 dispnee – stare de agitație cu: inundarea plămânilor
cu apă, HTA, tahicardie, pierderea cunoștinței
 stopul respirator cu relaxare musculară
 stop cardiac
Salvarea din apă
 Minimalizarea riscului salvatorilor – ajungeți la
victimă cât mai repede, preferabil cu un mijloc de
transport (barcă), folosiți colacul de salvare;
 Suspectați lezarea coloanei vertebrale – pacientul se
fixează pe un plan dur, nu se mişcă capul, cu mâinile
se fixează gâtul;
 Pacientul se menține în poziţie orizontală și se
solicită ajutor medical la etapa de prespital la
Serviciul național unic pentru pentru apelurile de
urgență 112;
  Nu începeţi resuscitarea în apă decât dacă sunteţi
instruiţi pentru aceasta.
Se va examina rapid:
 Dacă persoana este în conştiinţă,
 Dacă persoana este inconştientă se deschid căile
respiratorii, prin ridicarea mandibulei şi se verifică
dacă există respirație spontană şi dacă există puls la
artera carotidă.
 Dacă nu există puls şi respiraţie se începe rapid
manevrele de resuscitare cardiorespiratorie cu 30
compresii sternale (mijlocul sternului) şi 2 ventilaţii
(se insuflă aer în căile respiratorii subluxând/ridicând
mandibula astfel încât aerul să pătrundă în plămîni,
nu în stomac).
Precauţii:
Persoana poate avea leziune a coloanei vertebrale, de
aceea nu se mişcă capul, se fixează gâtul. Nu are
importanţă dacă fenomenul s-a petrecut în apă
dulce/sărată. Nu încercați să scoateţi apa din plămîni,
când se produce înecul are loc laringospasmul, nu este apă
în plămâni. Dacă suspectaţi corp străin în căile
respiratorii, nu faceţi măsuri de dezobstrucţie, ci efectuaţi
doar compresiile sternale 30:2 ventilaţii, sunt mult mai
eficace.
   Voma este un fenomen frecvent, este de ajuns că
curăţaţi căile respiratorii.
Ventilaţia trebuie începută cât mai rapid posibil, în
condiţii de siguranţă pentru salvator (în apa de adâncime
mică sau la mal):
 Se deschide calea aeriană şi se administreaza
ventilatii timp de 1 minut;
 Dacă victima poate fi adusa la mal în mai putin de 5
minute, se continuă ventilaţiile;
 Dacă distanţa este mai mare, se ventilează înca 1
minut şi se încearcă aducerea cât mai rapidă  a
victimei la mal.
Dacă persoana are respiraţie, are puls, dar este
inconştientă, plasaţi-o în poziţie de siguranţă, lateral,
ţinând capul, gâtul şi întreg corpul odată ( nu uitaţi o
persoană scoasă de la înec e posibil să aibă traumată
coloana vertebrală). Imediat solicitaţi Serviciul național
unic pentru pentru apelurile de urgență 112.
 Primul ajutor în caz de electrocutare
Primele măsuri până la sosirea ambulanţei dacă
victima este conştientă 
Primul lucru în cazul electrocutării este deconectarea
persoanei accidentate de sursa de curent. Acest lucru
trebuie făcut cu mijloace de protecţie pentru salvator –
mănuşi de cauciuc, obiecte de lemn sau plastic – în nici-
un caz nu atingeţi victima cu mâinile goale cât timp
este în contact direct cu sursa de curent!
 După îndepăratea sursei care a produs electrocutarea, dacă
victima este conştientă, se aşează la pe o parte, în poziţie
foetusului, pentru a preveni accese de vomă, se înveleste
cu o pătură lejeră, sau, dacă există, cu folia termoizolantă
din trusa de prim-ajutor.
 Se eliberează căile respiratorii.
 Se dezinfectează şi pansează steril rănile de pe piele. 
 Se asigură hidratarea persoanei, se administrează
analgezice pentru reducerea durerilor.
00:20 / 00:38
Primele măsuri dacă persoana electrocutată este în
stop cardiorespirator:

Măsurile de prim ajutor sunt vitale pentru salvarea

persoanei. Există cazuri în care aplicarea unor manevre
corecte şi la timp au salvat vieţile persoanelor şi la 8-10
de la producerea accidentelor.
După îndepărtarea sursei de curent cu mijloace de
 protecţie pentru salvator, victima trebuie aşezată în poziţie
orizontală, cu  capul puţin mai jos decât trunchiul, şi
picioarele ridicate.
 Asiguraţi-vă că nu sunt obstrucţionate căile respiratorii,
curăţând zona cu un pansament steril.
 Efectuaţi respiraţia artificială ridicând cu două degete
bărbia victimei. Se strâng nările şi se insuflă aer în
plămâni de 10-15 ori pe minut. După fiecare repriză,
urmăriţi atent reacţia victimei, dacă începe să respire
singură, să mişte buzele sau să tuşească, opriţi respiraţia
artificială.
 Dacă nu există semne de îmbunătăţire, treceţi la masajul
cardiac. Această operaţiune trebuie să continue până la
sosirea echipajului de prim ajutor, de aceea este mai bine
să fie executat pe rând, de două persoane, pentru că este o
manevră foarte solicitantă.
 Este bine ca, după o repriză completă de masaj cardiac, să
reveniţi la respiraţia artificială, alternând cele două măsuri
până la sosirea ambulanţei.

Tratamentul în cazul electrocutărilor:

Dacă şocul electric a fost minim, fără leziuni sau arsuri,
nu se impun niciun fel de măsuri speciale. În cazul
arsurilor, în funcţie de gravitatea lor, trebuie asigurat
nivelul optim de hidratare, analgezice pentru reducerea
durerilor, dezinfectanţi pentru arsurile superficiale,
pansamente şi unguente cicatrizante.
În cazul leziunilor severe, medicii vor elabora o schemă
de tratament pentru fiecare caz în parte.
 Foarte important!
 Chiar dacă persoana pare că şi-a revenit în urma
electrocutării, o examinare amănunţită este esenţială.
Şocul electric resimţit poate că nu lasă urme la suprafaţă,
dar poate cauza leziuni grave ale organelor interne, fapt ce
nu poate fi sesizat decât printr-un consult specializat.
 În cazul copiilor, dacă se impune resuscitarea, respiraţia
artificială trebuie menţinută mai mult timp, deoarece lipsa
oxigenării creierului poate cauza leziuni ireversibile!