GriegReni

Edvard Grieg
Sonata pentru vioară și pian în do minor op. 45
Romantismul muzical
Romantismul muzical, curent artistic ce s-a format la sfârșitul secolului XVIII - începutul
secolului XIX, mai întâi în literatură apoi în muzică. Este un termen care desemneaz , asemenea
clasicismului, o no iune estetic i o epoc istoric în evolu ia muzicii, artelor, literaturi
Trăsăturile caracteristice a romantismului muzical sunt:

- real - ideal
- comic - tragic
- trecutul poporului
- natura
- conflictul dramatic
- singurătatea
- izgonirea
Edvard Grieg
Edvard Grieg s-a născut în 1843 la Bergen, în Norvegia. Mama sa, Gesine Judithe Hagerup, l-a
învățat să cânte la pian, care a studiat la Conservatorul din Hamburg, unde numai bărbații au putut
studia. În Bergen, a cântat atât cu Filarmonica Musikselskabet, cât și cu muzica de cameră. Grieg a
devenit interesat de muzică și pian de la o vârstă fragedă. A stat ore în șir la pian cântând tot felul de
melodii. Cu dragoste și îndrumare fermă, mama ei l-a introdus pe Grieg în minunata lume a muzicii.
Grieg nu a fost cel mai disciplinat elev. A preferat să exploreze muzica pe cont propriu. În loc de
studii obligatorii, el a preferat să improvizeze și să inventeze melodii noi. Dragostea lui pentru
muzică a crescut, ceea ce a simțit adânc în sufletul său că ar fi cel mai bun act al vieții sale: să fie
artist. În 1858, l-a cunoscut pe Ole Bull, care a vizitat familia lui Grieg. Pentru Grieg, această
întâlnire a devenit cel mai important eveniment din viața lui. După ce a cântat unele dintre micile
sale compoziții, Ole Bull a vorbit cu părinții săi. Apoi s-a întors la Grieg și i-a spus: ,,Vei merge la
Leipzig pentru a deveni artist.”1
1 Edvard Grieg A Short biography

ţ
ă
ş
ă
ă
ţ
ă
Muzica de cameră
Grieg a compus doar 5 lucrări camerale, dintre care 3 sonatele de vioară a fost cea mai
apreciată: ,,...Aceste trei lucrări reprezintă cel mai bine diferitele etape ale dezvoltării mele.”2
Sonata pentru vioară în Fa major op. 8 (1865) este o lucrare tânără cu prospețime caracteristică.
Sonata nr. 2 pentru vioară în Sol major op. 13 (1867) a fost dedicată lui Johan Svendsen. A treia
Sonată pentru vioară în do minor, Op. 45 (1886-87), este cea mai puternică dintre lucrările lui
Grieg, adaptând în mod specific forma sonatei la propriul său stil esențial liric.
Sonata pentru vioară și pian în do minor op. 45

Caracteristici în muzica lui Grieg:
- stil naturalist
- Imagini de peisaje
- elemente folclorice
- influențe romantice (Schumann)
Partea I
Două caractere antagonistice caracterizează partea I. Primul este energic, tensionat (minor), al
doilea este liric, melancolic (major). Acest caracter tensionat-relaxat este amplificat. Se începe cu o
declarație dramatică a luptei eroice care lovește cel mai bine pentru tonul în do minor. Allegro molto
ed appassionato se caracterizează prin părți lungi, cuprinzătoare, în care tensiunea crește din ce în
ce mai mult. Șaisprezecimile rapide creează un efect strălucitor asupra pianului, precum și stau la
baza dramei crescânde a părții de vioară.
2 Edvard Grieg Edition - Brilliant Classics

În ciuda momentelor mai luminoase, inclusiv a celei de-a doua teme de inspirație populară (Mi
bemol major), Grieg menține neliniștea prin utilizarea sincopelor. Folosește mare dinamică pentru a
justifica undele secvențiale extinse de creștere a sunetului. În cele din urmă, mișcarea atinge punctul
culminant final chiar înainte de final Presto reface o parte din materialul de deschidere pentru a da
mișcării o realizare strânsă.
Partea a II-a
O schimbare uriașă în tonalitate și starea de spirit deschide Allegretto espressivo

alla Romanza. Urmând tradițiile lui Beethoven (Concertul pentru pian nr. 3) și
Brahms (Simfonia nr. 1 și Cvintetul pentru pian nr. 3), urmează partea a II-a în Mi
major. Mai întâi pianul, apoi și vioara, se armonizează cu o melodie frumoasă în
simplitatea sa cu ajutorul întârzierii expresive. Central Allegro molto oferă contrast
cu mi minor și sincopele mai excitate, de data aceasta sugerând spirit, mai degrabă
decât drama grave.
Gama ascendentă a viorii conduce prin Mi major înainte ca melodia de deschidere
să revină la tonul său original.
De data aceasta, muzica sună dinamic, susținută de note de bas profunde și tonuri
repetate de acorduri cu pianul. După coborârea notelor, vioara termină partea cu un
acord în Mi major.
Partea a III-a
Tendințele muzicii populare ale lui Grieg se regăsesc cel mai bine în finalul sonatei, în temele lui
Allegro animato. Pianul cântă rapid și în pianissimo cvintele, care susține folclorul, creând o
comunicare între vioară și mâna stângă a pianului.
Din nou, el folosește crescendo lent în măsuri pentru a explora pe deplin posibilitățile tematice.
Partea contrastantă Cantabile prezintă o melodie de vioară, împreună cu acompaniamentul acordic
al pianului.
Această etapă se repetă cu o variație armonică înainte de Prestissimo Coda ar reflecta prima
mișcare, ajungând la închiderea virtuozului lucrării.
Bibliografie
https://www.academia.edu/8690768/Romantismul_muzical
http://griegsociety.com/wp-content/uploads/2015/06/Biography-Edvard-Grieg.pdf
https://www.brilliantclassics.com/media/1621777/95914grieg-edition.pdf
https://www.steinbergduo.com/2016/09/30/grieg-violin-sonata-no-3-in-c-minor-op-45/

GriegReni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GriegReni

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GriegReni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Edvard Grieg

Sonata pentru vioară și pian în do minor op. 45

Trăsăturile caracteristice a romantismului muzical sunt:

1 Edvard Grieg A Short biography

Sonata pentru vioară și pian în do minor op. 45

2 Edvard Grieg Edition - Brilliant Classics

O schimbare uriașă în tonalitate și starea de spirit deschide Allegretto espressivo

S-ar putea să vă placă și