Varsta biologica, definitie, criterii de

apreciere, maturatia osoasa, metabolica,

pubertara, factorii de risc.
Vârsta biologică
• Fiecare copil are o rată individuală de dezvoltare biologică, iar vârsta sa
biologică poate să difere într-o anumită măsură de vârsta calendaristica.
• Mulți indicatori ai capacităților funcționale ale organismului se corelează
în primul rând cu vârsta biologică, dar nu cu cea calendaristica.
• Caracteristicile vârstei biologice a copilului sunt importante pentru
adoptarea unui mod individual de viață, protecția sănătății, folosirea
diferitelor abordări ale educației.
• Prin urmare, în biologia copilăriei s-au făcut încercări de a clasifica
perioadele de copilărie, nu în funcție de durata vieții calendaristice, ci de
trăsăturile biologice esențiale ale maturității.
Aprecierea maturităţii biologice
• Pentru aprecierea maturităţii biologice se apreciază:
- talia
- caracterul creşterii ei anuale
- numărul dinţilor permanenţi
- prezenţa semnelor secundare de maturizare sexuală
• La anumite vârste maturizarea biologică poate fi atât ca criteriu primar, cât şi
criteriu secundar în aprecierea dezvoltării fizice.
• Pentru elevii claselor mici prioritar în determinarea vârstei biologice este: numărul
dinţilor permanenţi, maturizarea osoasă, talia.
• Pentru elevii claselor mari o însemnătate prioritară o are prezenţa semnelor
maturizării sexuale, osificarea – şi mai puţin talia şi dezvoltarea sistemei dentare.
Determinarea dezvoltării osoase.
• Pentru determinarea maturităţii biologice a organismului la copil şi
adolescenţi se determină gradul de dezvoltare a scheletului.
• Deoarece termenele de osificare la diferite segmente a scheletului sunt
diferite, dar osificarea particulară a osului deviază în anumite limite. Intre
dezvoltarea sistemului osos, a proceselor de creştere şi a maturizării
organismului la copil există o sistemă strânsă de corelare.
• Corespunderea gradului de osificare a anumitor oase unei vârste este o
interacţiune strânsă dintre procesele osificării şi activitatea funcţională a
glandelor endocrine şi ne permite să vorbim despre aşa numita vârstă
osoasă ce exprimă vârsta biologică.
Vârsta osoasă
• Corespunderea dintre vârsta biologică şi cea de calendar se determină
după radiologia palmei. Gradul dezvoltării fizice şi de sănătate la copii
se mai determină şi după timpul de erupţie dentară.
• Vârsta osoasă este un indicator de apreciere a vârstei fiziologice a
copilului. Compararea vârstei osoase cu vârsta taliei şi vârsta
cronologică ne permite orientarea către un diagnostic etiologic.
Metode de calcul a varstei osoase
• Cea mai frecvent utilizată metodă se bazează pe o singură radiografie
a mâinii stângi, a degetelor și a încheieturii mâinii . O mână este ușor
radiografiată cu radiații minime și prezintă multe oase într-o singură
vedere. Oasele din raze X sunt comparate cu oasele unui atlas
standard
• Mâinile sugarilor nu se schimbă prea mult în primul an de viață și,
dacă se dorește o evaluare precisă a vârstei osoase, se poate obține o
radiografie de aproximativ jumătate din schelet (o imagine
„hemischelet”) pentru a evalua unele dintre aceste zone ca umeri și
pelvis care se schimbă mai mult în copilărie.
• Radiografia unei mâini,
cu calcul automat al
vârstei osoase de către
un software de
calculator.
Dentiţia de „lapte"

• Dentiţia de „lapte" este formată din 20 de dinţi şi apariţia lor în timp

are următoareaordine:
• incisivii medii inferiori (în număr de 2) apar între 6-8 luni
• incisivii medii superiori (2) între 8-10 luni;
• incisivii laterali (4) între 10-12 luni;
• primii molari de lapte (4) între 18-24 luni;
• caninii (4) între 8-24 luni;
• al doilea rând de molari de lapte (4) între 24-30 luni.
Dentiţia permanentă

• Dentiţia permanentă se anunţă cu apariţia primilor molari 6 ani - ~ 20-

25 ani;
• cuprinzând 16 dinţi pentru fiecare arcadă dentară, respectiv 32 dinţi
în total. Între 6,5-12 ani dinţii de lapte cad în ordinea în care au
apărut. 16-25 ani măselele de minte (al treilea rând de molari).
Varsta si maturatia metabolica.
• Varsta metabolica se determina prin comparatia metabolismului bazal
al copilului cu media grupului de varsta.
• Metabolismul bazal este dependent de varsta, gen, greutate, talie,
etc, si descreste linear cu varsta.
• Metabolismul bazal la nou-nascuti creste rapid direct proportional cu
dezvoltarea musculaturii pe parcursul primului an de viata.
• Copii ating un metabolism bazal maximal la varsta de 2 ani dupa care
descreste trepatat.
Dinamica cresterii si metabolismul
bazal pe perioada copilariei.
Pubertatea.
• Ea corespunde apariţiei menarhei la fete şi este cuprinsă între 11 şi 14
ani şi dezvoltării funcţiei sexuale la băieţi între 13 şi 16 ani. În această
perioadă au loc transformări de maturare fizică, cognitivă, psiho-
socială.
• Caracteristicile acestei perioade sunt:
- se încetineşte ritmul creşterii staturale;
- se accelerează creşterea în greutate;
- se modifică dimensiunile unor segmente – înfăţişarea este
armonioasă apropiată de cea a adultului;
Pubertatea.
• dezvoltarea intelectuală este intensă, dar prezintă o mare labilitate
psihică şi vegetativă;
- apărarea imunitară suferă o deprimare tranzitorie ce are ca rezultat
o sensibilitate şi rezistenţă mică la infecţiile curente;
- patologia acestei perioade cuprinde tulburările stării de nutriţie de la
subnutriţie la obezitate, deformări osoase apărute datorită creşterii
rapide şi poziţiilor vicioase, tulburări de comportament, boli maligne.
Pubertatea.
• prepubertar talia creşte în special pe seama membrelor
inferioare, iar pubertar și postpubertar pe seama trunchiului;
• prepubertar predomină alungirea oaselor, pubertar și postpubertar
predomină procesul de îngroşare a oaselor;
• prepubertar procesele de creştere interesează în special oasele,
pubertar și postpubertar crește predominant masa musculară
Factorii de risc. Exogeni.

• Factorii de risc sunt in stransa legatura cu factorii care influienteaza cresterea

copilului, acestia se impart in factori de mediu exogeni si endogeni:
• Alimentatia are un rol deosebit de important si poate influenta cresterea copilului
inca din timpul vietii intrauterine; deficitul unor anumite principii alimentare conduc
la tulburari hormonale, de mineralizare a oaselor, iar supraalimentatia va duce la
obezitate.
• Mediul geografic, microclimatul reprezentat de: aer, soare, lumina si presiunea
atmosferica, altitudine, influenteaza cresterea mai ales in primii cinci ani de viata.
• Factorii socio- economici, sunt reprezentati de conditiile de igiena, situatia financiara,
conditiile de viata, conditiile de rezidenta.
Factorii de risc. Exogeni.
• Factorii afectiv-educativi se refera la mediul familial, modul de comunicare cu
copilul, existenta sau nu, a starilor conflictuale in familie, familii unite, consolidate
sau dimpotriva, dezbinate, dezorganizate; intr-o familie armonioasa, care sustine
emotional copilul este evident ca dezvoltarea acestuia si cresterea va fi mult mai
buna comparativ cu un copil provenit din familiile dezorganizate.
• Exercitiile fizice – sub forma gimnasticii sau a masajului in primele luni de viata,
apoi sub forme diferite  in functie de varsta si aptitudini, aduce intotdeauna un
plus in dezvoltarea copilului si vor juca un rol pozitiv in crestere. De departe cel
mai complex sport, in beneficiul copilului, cu multiple beneficii, este inotul!
• Noxele chimice, radiatiile au intotdeauna un impact negative in raport cu cresterea
si dezvoltarea copilului.
Factorii de risc. Endogeni.
• factori genetici
• factori hormonali
• factori rasiali
• factorii patologici – diferite  afectiuni genetice si cromozomiale care
influenteaza cresterea (nanismul hipofizar, nanismul tiroidian,
sindromul Down)