SUBIECTUL:

Mircea Cărtărescu
,, În stilul lui Bacovia”
 Mircea Cărtărescu

Reprezentantul de vârf al
postmodernismului românesc;

Poet,prozator care exploatea-

ză literar spațiul din câmpul
mecanicist atât al citadinu-
lui,cât și al satului,relevând
trăirea fragmentară a omului
modern.
 Volume:

(1983) Dragostea
este amplasată într- (1985) Un spectacol (1990)
un spațiu desacralizat dizgrațios al nașterii O carte în carte,fără
al lumii,limbajul vieții. sfârșit,cu o acțiune
fiind preluat din transtemporală.
arsenalul lexical al
științelor și tehnicii.
 Alte volume:
Observați cum derulează actul creator
postmodern,și continuitatea acestuia.

3 2

2015 2012

2019 2010

4 1
 Semnele distinctive ale
postmodernismului la Cărtărescu
^ Oralitatea lejeră ,împinsă până la familiriaritate ,a expresiei;
^Ironia și umorul;
^Ludicul persuasiv-de la nivelul jocului de cuvinte la cel al
situațiilor dramatice;
^Caracterul narativ al poemelor,care puteau evolua de la aspectul
de mici anecdote până la adevărate romane în versuri;
^Imagismul oficios,ca desen animat,al textelor,pline de obiecte și
personaje.
 În stilul lui Bacovia

e seara și ninge-ndesat
zăpada-n zăpadă se lasă
și abia mă mai mișc înghețat
și abia mai știu drumul spre casă

e beznă un câine-a lătrat

de-acum n-are rost să mai sper
sprijinit de un stâlp un soldat
și-aprinde tigarea stingher

https:// e noapte și ninge turbat

www.youtube.com/ și nu mai zăresc nici un drum
watch?v=P7RKyV-
rf0A cum viața-i un loc depărtat
cum totu-i mai simplu de-acum!
 Semnele distinctive ale postmodernismului
în poezia ,,În stilul lui Bacovia,,

Titlul poeziei ,,În stilul lui Bacovia,, ne duce cu gândul la

sentimente și stări bacoviene:

^tristețe
^ suferință
^singurătate
 Semnele distinctive ale postmodernismului
în poezia ,,În stilul lui Bacovia,,

Anotimpul „iarna”, în această poezie, ne este mai degrabă

sugerat decât prezentat în sensul său propriu.
Temperaturile scăzute, ninsoarea, stratul de zăpadă, care
acoperă pământul despuiat de haina cea verde a vegetației, la
venirea iernii, încetinirea funcțiilor vitale.
Toate aceste schimbări vizibile în natură, resimțite de organismul
nostru, sunt transferate trăirilor eului liric. Însă, după cum
suntem lăsați să înțelegem din titlu, această transformare se face
în stilul lui Bacovia, nu în litera sa.
Lăsarea serii pare că vine odată cu iarna:,, e seară și ninge-ndesat,
zăpada-n zăpadă se lasă. ,,Într-o așa criză de spațiu și de timp nu
mai este loc decât tot de zăpadă, de ger și gheață, ca-ntr-un
imperiu al nemișcării, care, paradoxal, amenință să se extindă.
Tot la fel, o criză existențială se petrece. Simțurile, cu nevoile lor
clocotitoare, se contractă și poetul constată glacial:,, și abia mă
mai mișc înghețat și abia mai știu drumul spre casă.,,
 Semnele distinctive ale postmodernismului
în poezia ,,În stilul lui Bacovia,,

În a doua strofă apar două cuvinte-simbol. Ambele aduc

semnificații care indică un sens invers decât cel de pe cadranul
vieții: ,,un câine” și ,,un soldat.” Cei doi, paznici, luptători, gata
oricând de jertfă și de luptă, par în poezie scoși din funcțiune,
lipsiți de virtuțile consacrate, mai degrabă inutili, anticipând
moartea și capitularea în fața ei:,, e beznă un câine-a lătrat/de-
acum n-are rost să mai sper/sprijinit de un stâlp un soldat/și-
aprinde țigarea stingher.,,
Ușor ușor, ultimele repere vitale încetează să mai fie o preocupare
pentru eul liric: ,,e noapte și ninge turbat/ și nu mai zăresc nici un
drum.,, Casa” și apoi,, drumul”: adăpostul vieții și direcția în viață
sunt pierdute, abandonate, înstrăinate, îndepărtate.
Ce este dincolo de ele? Poetul ne surprinde la finalul poeziei cu o
seninătate neverosimilă: ,,cum viața-i un loc depărtat/cum totu-i
mai simplu de-acum!,,
 Concluzie

Semnele distinctive ale postmodernismului

în poezia ,,În stilul lui Bacovia,,

▪ Imitaţia ,o trăsătură specifică postmodernismului , e o

transformare, dar de un nivel de complexitate mai ridicat, pentru
că pretinde constituirea prealabilă a unui model de competenţă
generică, capabil să dea naştere unui număr nedeterminat de
performanţe mimetice.
În poezia lui Cărtărescu, modelul care generează textul este
poezia lui George Bacovia
Forme ale imitării în această operă sunt caricatura şi şarja.
Revenind la titlu, putem constata că până la un punct Mircea
Cărtărescu ține calea cu inconfundabilul George Bacovia,
dar apoi karma lor lirică se desparte. Acel sentiment
continuu al destrămării niciodată încheiate, de teamă
permanentă, care îl ține captiv pe Bacovia, în această poezie
se lămurește. Aproape că simți ca cititor o stare indusă și
impusă care să conducă fără greș la acel sentiment de
eliberare, de detașare conștientă, deși dureroasă, incomodă.
Verbele sunt la timpul prezent, așadar poetul obține acel
efect de care rar putem beneficia pe măsură ce trăim
întâmplările și evenimentele din viața noastră. De cele mai
multe ori, din păcate, le putem aprecia, la adevărata
semnificație și valoare, abia după trecerea timpului.
Cine știe poate aceasta era adevărata nevroză a poetului
simbolist. Indecizia lui George Bacovia, de a se încăpățâna să
rămână de veghe la granița dintre viață și moarte, într-o
zonă de tranziție, este oarecum compensată În stilul lui
Bacovia sau altfel spus în arta de a judeca la rece, stând chiar
pe craterul unui vulcan încins.
 Sarcini
Stabiliți structura poeziei și elementele de
prozodie:
Această poezie este alcătuită din
trei catrene.
Fiecare vers cuprinzând între 8-10
silabe.
Rima este încrucișată.
 Sarcini
Identificați ,în poezie ,imaginile artistice .
Imagini artistice auditive :câine a latrat

Imagini artistice tactile : zăpadă, zăpadă- n se

lasă, de abia mai știu drumul spre casă

Imagini artistice vizuale : e beznă

Sarcină:
Care este mesajul poeziei ?
 Mesajul
Unii oameni devin victime propriului destin și devin pătimași în fața destinului
nemilos refuzând să lupte pentru viață.
Temperaturile scăzute, ninsoarea, stratul de zăpadă, care acoperă pământul
despuiat de haină cea verde a vegetației, la venirea iernii, încetinirea funcțiilor
vitale, toate aceste schimbări vizibile în natură,resimțite de organismul nostru,
sunt transferate trăirilor eului liric. Poetul trăiește sentimente de disperare
„de-acum n-are rost să mai sper” la fel și împăcarea cu propriul eu.
Odată cu sosirea iernii, vin și temperaturile scăzute, zăpada acoperă pământul
și vegetația goală, ceea ce îl face atât pe eul liric, cât și pe noi să devenim mai
triști pe timp de iarnă. Noaptea gerul se înțetește și nu se zărește chip de
vietate, decât un câine șătrând (“E beznă, un câine-a lătrat”), ceea ce ne duce la
ideea de o moarte ce va avea loc în scurt timp. Eul liric, fiind “captat” în beznă
și în ger, e deja înghețat și își pierde funcțiile vitale, realizând că sfârșitul îi este
foarte aproape (“abia mă mai mișc înghețat / și abia mai știu drumul spre casă.”
“E beznă, un câine-a lătrat” / de-acum n-are rost să mai sper.”). El realizează că
nu are rost să mai lupte, că totul e deja pierdut, acest lucru fiind redat în
versul “e noapte și ninge turbat / și nu mai zăresc nici un drum”. Drumul
simbolizează viitorul “direcția în viață”.
Sarcină:
Care este tema poeziei ?
Tema textului îl constituie destinul uman.
 TEMĂ PENTRU
ACASĂ :

Redactați
comentariul
poeziei ,,În stilul
lui Bacovia,, de
Mircea Cărtărescu