Cergău Mic, Alba

Coordonate: 46°4′59″N 23°56′26″E ({{PAGENAME}}) / 46.08306°N 23.94056°E
Cergău Mic
— sat —
Biserica ortodoxă
Cergău Mic Cergău Mic (România) Poziția geografică

Țară	România
Județ	Alba
Comună	Cergău

SIRUTA	3823
Prima atestare	1303

Populație (2021)^[1]
- Total	266 locuitori

Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	517217

Prezență online
GeoNames
Modifică date / text

Cergău Mic este un sat în comuna Cergău din județul Alba, Transilvania, România.

Istoric

Localitatea este atestată documentar din anul 1303, după așezarea aici a unor catolici bulgari din banatul de Vidin, care cu timpul au fost asimilați. Cel mai probabil acești refugiați religioși au fost români, dat fiind că atunci populația covârșitoare a Țaratului de Vidin era românească (astăzi românii sunt majoritari încă în zona rurală), iar religia încurajată de țarii români din dinastia Asăneștilor ai Imperiului valaho-bulgar au solicita la Roma trimiterea unui nunțiu papal pentru revirimentul latinității în lupta contra asimilaționismului slavon. Denumirea maghiară Bolgárcserged, la fel ca și vechea denumire românească Cergău Șcheiesc, păstrează amintirea venirii bulgarilor. Odată cu Reforma protestantă bulgarii catolici din Cergău și-au pierdut limba și au devenit evanghelici (luterani). Ulterior, satul ajungând posesiune a Arhiepiscopiei Române Unite de Alba Iulia, unii locuitori au devenit greco-catolici (la fel ca cei din Cergău Mare) și s-au românizat.^[2]

Demografie

Conform recensământului din anul 1930 Cergău Mic avea 830 de locuitori, dintre care 762 români, 58 țigani, 8 germani și 2 maghiari.^[3] Sub aspect confesional populația era alcătuită din 443 luterani, 351 greco-catolici, 25 baptiști, 10 ortodocși și 1 reformat.^[4]

Lăcașuri de cult

Biserica ortodoxă
Mănăstirea Cergău Mic

Bibliografie recomandată

Sechel, Petru, Cergău Mic - studiu monografic, Editura Despărțământul "Timotei Cipariu", București 2005, ISBN 973-7704-14-2

Note

^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Arhivat din original la 14 octombrie 2013. Accesat în 6 august 2013.
^ Heinz Heltmann, Gustav Servatius, Reiseführer Siebenbürgen, Thaur bei Innsbruck 1993, pag. 205.
^ Recensământul general al populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. 442.
^ Idem, pag. 742.