Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Sari la conținut

Papa Ioan Paul I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Paul I
Fericit
Date personale
Nume la naștereAlbino Luciani Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Canale d'Agordo, Veneto, Italia Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[2][1][4][3][6] Modificați la Wikidata
Vatican Modificați la Wikidata
ÎnmormântatGrotte Vaticane[*][[Grotte Vaticane (crypt with papal tombs beneath St. Peter's Basilica, Vatican)|​]]
Bazilica Sfântul Petru din Roma Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
PărințiGiovanni Luciani[*][[Giovanni Luciani (1872 - certain 1952)|​]][7] Modificați la Wikidata
Frați și suroriAntonia Luciani[*][[Antonia Luciani (Sister of John Paul I)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia ()
 Regatul Italiei ()
 Vatican Modificați la Wikidata
Religiecatolicism[8] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot romano-catolic[*]
scriitor
transitional deacon[*][[transitional deacon (Catholic deacon before receiving priestly ordination)|​]]
cadru didactic universitar[*]
episcop romano-catolic[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma
Vatican
Veneția
Vittorio Veneto Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[9][10]
limba latină[9] Modificați la Wikidata
Activitate
Început de pontificat26 august 1978
Final de pontificat28 septembrie 1978
PredecesorPaul al VI-lea
SuccesorIoan Paul al II-lea
Semnătură
Prezență online

Papa Ioan Paul I (născut Albino Luciani; n. , Canale d'Agordo, Veneto, Italia – d. , Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice din 26 august până în 28 septembrie 1978. Pontificatul său a durat 33 zile și a fost unul din cele mai scurte din istorie.

Ioan Paul I a fost primul papă care și-a ales un nume dublu, prin aceasta realizând un act de onoare în cinstea celor doi predecesori ai săi direcți, Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea.

Papa Francisc l-a proclamat fericit în data de 4 septembrie 2022. Sărbătoarea sa este pe 26 august, ziua alegerii sale ca papă în anul 1978.

Familia și studiile

[modificare | modificare sursă]
Albino Luciani elev în vârstă de aproximativ 10 ani (fotografie din 1922 sau 1923)

Albino Luciani s-a născut într-o familie săracă, pe 17 octombrie 1912 în Forno de Canale (actualul oraș Canale d'Agordo), în nordul Italiei. Tatăl său, Giovanni Luciani, a fost de meserie zidar, iar mama sa Bortola a fost casnică. În anul 1915 s-a născut fratele său Federico. Acesta a murit un an mai târziu. Fratele său Edoardo (1917–2008) și sora sa Antonia (1920–2010) au trăit mai mult decât întâiul născut, Albino Luciani.

Albino Luciani a fost admis ca seminarist al diecezei de Belluno și hirotonit preot în data de 7 iulie 1935. Ulterior a obținut doctoratul în teologie la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma. A slujit ca vice-rector al seminarului diecezan din 1937 până în 1947, totodată predând noțiuni de teologie dogmatică, teologie morală, drept canonic și artă creștină.

Cariera ecleziastică

[modificare | modificare sursă]

În anul 1948 a fost numit pro-vicar general și în 1958 vicar general al diecezei sale, înainte de a fi numit episcop de Vittorio Veneto, în anul 1958, de papa Ioan al XXIII-lea. Ca episcop a participat la toate sesiunile Conciliului Vatican II (1962-1965). La data de 15 decembrie 1969 a fost numit patriarh al Veneției de papa Paul al VI-lea, începând să conducă eparhia în mod efectiv începând cu data de 3 februarie 1970. În cadrul consistoriului din 5 martie 1973, papa Paul al VI-lea l-a ridicat la rangul de cardinal.

Ioan Paul I a fost o persoană tăcută, modestă, cu simțul umorului. În cadrul mesajului de după rugăciunea Angelus („Îngerul Domnului”) din 27 august, rostit în prima sa zi de pontificat, a impresionat întreaga lume prin simplitatea sa neprefăcută. O altă trăsătură de caracter a fost smerenia sa deosebită. Un exemplu în acest sens a constat în reacția pe care a avut-o atunci când papa Paul al VI-lea și-a luat epitrahilul și l-a așezat pe umerii lui Luciani, în timp ce acesta era cardinal: „Papa Paul al VI-lea m-a făcut să roșesc până la rădăcinile firelor de păr, în prezența a 20.000 de oameni, pentru că și-a dat jos epitrahilul și l-a așezat pe umerii mei. Niciodată nu am roșit atât de tare”.

Conclavul din august 1978

[modificare | modificare sursă]

La conclav au participat 111 cardinali, dintre aceștia aproximativ 100 (în funcție de sursă) au votat pentru cardinalul Albino Luciani.

Stema pontificatului

[modificare | modificare sursă]
Stema papei Ioan Paul I

Fundalul stemei este albastru, peste care se înalță munții italieni în șase secțiuni descrescențe argintii, începând cu partea superioară, desenul grafic cuprinzând în extremitatea superioară trei stele aurii cu cinci colțuri; Scaunul patriahal al Sfântului Marcu este prezentat pe un fundal argintiu, leul înaripat, simbolul Evanghelistului Marcu, ținând o carte cu inscripția PAX TIBI MARCE EVANGELISTA MEUS („Pace ție Marcu, vestitorul meu”). Interpretarea simbolistică a acestei steme este următoarea: Culorile de fundal care predomină în cadrul acestei steme sunt albul și albastrul, de asemenea culori marine, care indică reînnoirea lumii prin actul Învierii lui Isus Cristos (albul) și călăuzirea eternă a lumii prin Providența Sfintei Treimi (albastrul). Simbolul leului este cel al evanghelistului Marcu, încă din primele secole creștine. Cele trei stele indică perfecțiunea și strălucirea trinitară. Prin contrapunerea celor șase munți, este inclus în descriere planul terestru, întreaga imagine reprezentând un dialog al lumii cerești trinitare cu lumea pământească, ce aspiră spre înălțimile virtuților (simbolul muntelui) și înălțarea prin credință la înțelegerea tainei credinței (simbolul stelei). Întreaga descriere grafică se fundamentează pe simbolurile papale clasice, tiara papală cu cele trei coroane (triregnum) și cele două chei, cheile împărăției, care simbolizează puterea de a lega și dezlega în cer și pe pământ.

În data de 28 septembrie 1978, la doar 33 de zile după alegere, papa Ioan Paul I a murit subit. Vaticanul a declarat oficial că papa a murit de infarct miocardic[11], diagnostic care însă nu este bazat pe rezultatul unei autopsii. Lipsa unei autopsii a condus la apariția unor teorii ale conspirației[12] privind decesul papei, în ciuda faptului că neefectuarea unei autopsii este practica obișnuită la Vatican în cazul decesului unui papă, și chiar legea Vaticanului interzice efectuarea acestei operațiuni.

În filmul Nașul: Partea a III-a, realizat de Francis Ford Coppola în anul 1990, cardinalul Lamberto este ales papă și își ia numele de Ioan Paul I. În urma descoperirii unor iregularități financiare, papa este otrăvit de arhiepiscopul Gilday, personaj considerat a fi o trimitere la arhiepiscopul Paul Marcinkus⁠(en)[traduceți].[13] Rolul papei Ioan Paul I a fost interpretat de actorul Raf Vallone.

Recunoașterea virtuților

[modificare | modificare sursă]

După moartea sa, credincioșii păstrându-i o bună amintire defunctului papă[14] au cerut, prin intermediul unei petiții semnate de episcopi brazilieni în 1990, deschiderea cauzei de beatificare a lui Albino Luciani.

La 23 noiembrie 2003 procesul de beatificare a fost deschis în Catedrala din Belluno.[15] Procedura diocezană a fost încheiată la 10 noiembrie 2006. La 27 iunie 2008 Dicasteriul pentru Cauzele Sfinților a publicat decretul de validitate a procesului diocezan.[16]

Bibliografia, sub formă de dosare, pentru această beatificare, a fost remisă prefectului Congregației pentru Cauzele Sfinților, Angelo Amato, la 17 octombrie 2012. Papa Francisc a recunoscut la 9 noiembrie 2017 virtuțile eroice ale papei Ioan Paul I, declarându-l astfel venerabil.[17]

Slujba de beatificare

[modificare | modificare sursă]

La 13 octombrie 2021 papa Francisc a recunoscut caracterul minunat de însănătoșire a unei fetițe argentiniene de 11 ani, în 2011, atribuite mijlocirii lui Ioan Paul I, și a semnat decretul care permitea beatificarea acestuia.

Papa Francisc l-a declarat fericit în data de 4 septembrie 2022, în timpul unei Sfinte Liturghii celebrate în Piața Sfântul Petru din Roma. Sărbătoarea sa a fost stabilită pentru 26 august, data alegerii sale ca papă.

  1. ^ a b Johannes Paul I., Munzinger Personen, accesat în  
  2. ^ a b Joan Pau I, Gran Enciclopèdia Catalana 
  3. ^ a b Ivan Pavao I., Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  4. ^ a b Pope Giovanni Paolo I, Discogs, accesat în  
  5. ^ BeWeB, accesat în  
  6. ^ Johannes Paul (Johannes Paul I.), Brockhaus Enzyklopädie 
  7. ^ Genealogics 
  8. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în  
  9. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  10. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ „1978: Catholics mourn Pope's death”. BBC. Accesat în . 
  12. ^ Eugene Kennedy (5 noiembrie 1989). „Was the Pope Murdered?” (în engleză). New York Times. Accesat în 10 martie 2008.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  13. ^ Cardinal sins: Can Pope Francis clean up the Vatican’s act?, irishtimes.com, 10 iulie 2021. Accesat la 16 iulie 2023.
  14. ^ [1].
  15. ^ „Cérémonies présidées par le pape : décembre 2003 - janvier 2004”. Accesat în . .
  16. ^ http://www.30giorni.it/articoli_id_19080_l4.htm.
  17. ^ „Le pape [[:Format:Souverain-]] reconnu vénérable”, Aleteia: un regard chrétien sur l’actualité, la spiritualité et le lifestyle (în franceză), accesat în   Conflict URL–wikilink (ajutor).
  • John Cornwell⁠(en)[traduceți], A Thief in the Night. The Mysterious Death of Pope John Paul I, Simon & Schuster, New York 1989;
  • Patrizia Luciani, Un prete di montagna. Gli anni bellunesi di Albino Luciani (1912-1958), Edizioni Messaggero Padova, 2003;
  • Giovanni Vian (ed.), Albino Luciani dal Veneto al mondo. Atti del convegno di studi nel XXX della morte di Giovanni Paolo I (Canale d'Agordo – Vicenza – Venezia, 24-26 settembre 2008), Viella 2010;
  • David Yallop⁠(en)[traduceți], In God’s Name. An Investigation Into the Murder of Pope John Paul I., Jonathan Cape, London 1984.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Papa Paul al VI-lea
IOANNES PAVLVS PP. I
1978
Succesor:
Papa Ioan Paul al II-lea