Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Sari la conținut

Paul Angelescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Paul Angelescu
Date personale
Născut10 octombrie 1872
Decedat4 februarie 1949, 87 de ani[1]:p. 51
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
comandant al Diviziei 15 Infanterie
În funcție
1917 - 1918
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
StudiiȘcoala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, din București (1890 - 1892)
Școala Specială de Artilerie și Geniu (1892-1894)<brȘcoala Superioară de Război(1901 - 1903)
Activitate
Ramura Artilerie
GradulSublocotenent (1892)
Locotenent (1895)
Căpitan (1901)
Maior (1909)
Locotenent-colonel (1913)
Colonel (1916)
General de brigadă (1917)
General de divizie (1919)
General de corp de armată (1933)[3]
A comandat1917-1918 - comandant al Diviziei 15 Infanterie
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1918)
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroana României ()
Ordinul național „Steaua României” ()
Ordinul Bene Merenti
Ordinul Ferdinand I ()  Modificați la Wikidata

Paul Angelescu (alternativ: Anghelescu; n. 27 septembrie/10 octombrie 1872 – d. 4 februarie 1949) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcția de ministru de război în perioadele 22 iunie 1927 - 9 noiembrie 1928 (în ultimul guvern Ionel Brătianu și guvernul Vintilă Brătianu) și 27 aprilie 1934 - 28 august 1937, în primele trei guverne conduse de Gheorghe Tătărăscu (primul, al doilea și al treilea).

A îndeplinit funcții de comandant de divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918.[4]

Paul Angelescu a fost fiul generalului Alexandru Angelescu (1836-1911) și nepotul generalului Gheorghe Angelescu (1839-1915), fost ministru de război.[1]:p. 51

Cariera militară

[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Paul Angelescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de ofițer de stat major în Marele Stat Major, inspector de studii și profesor la Școala Superioară de Război (1907-1914) sau comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu. A fost aghiotant al regelui Carol I în perioada 1910-1914.[5][6][7][8]

Grade: sublocotenent - 15.07.1892, locotenent - 10.07.1895, căpitan - 10.05.1901, maior - 07.04.1909, locotenent-colonel 01.04.1913, colonel - 01.04.1916, general - 31.03.1933.

În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de șef al secției operații a Marelui Cartier General (1916), comandant al Diviziei 8 Infanterie și comandant al Diviziei 15 Infanterie, în perioada 23 decembrie 1916/5 ianuarie 1917 - 1/13 iulie 1918, remarcându-se în timpul Bătăliei de la Mărășești.[4]

După război a îndeplinit funcția de mareșal al Palatului și șef al Casei Militare Regale în perioada 1920-1927[9] și, din 1929, pe cea de inspector general al Armatei.[2]:p. 19

Cariera politică

[modificare | modificare sursă]
Generalul Angelescu (al doilea din ultimul rând, în uniformă) printre membrii ultimului guvern al lui Ionel Brătianu.

A fost ministru de război în diferite perioade între 1927-1937, în guverne ale PNL, conduse de Ion I. C. Brătianu, Vintilă I. C. Brătianu și Gheorghe Tătărescu. Între 1933-1936 a fost ministru de stat.

În iulie 1937 și-a luat un concediu de 50 de zile, fiind înlocuit pe perioada concediului de ministrul Radu Irimescu. A demisionat la 28 august 1937, postul de ministru de război fiind preluat ad-interim de Irimescu. Conform memorialistului Constantin Argetoianu, Angelescu a demisionat pentru a prelua președinția consiliului de administrație al Societății de armament Astra, ceea ce ar fi avut ca efect un articol violent în ziarul Universul.[10]

  • Considerațiuni asupra situației actuale din Extremul Orient [de] Căpitanul P. Angelescu. Bucuresci (Tip. Clemența), 1904
  • Întrebuințarea artileriei pe câmpul de luptă [de] Lt.-Colonel Paul Angelescu, Adjutant al MS Regelui. Curs profesat la Școala superioară de război. Stabilirea principiilor. București (Tip. Gutenberg, Ioseph Göbl S-sori), 1914
  • Studiu critic al înaintărilor din armata noastră de Maior Paul Angelescu. București (Inst. de Arte Grafice Universala, Iancu Ionescu), 1910
  • Studiu critic al anlegardelor tactice și anlegardelor strategice de Maiorul Angelescu P. [Pe copertă adaogă: Adjutant al MS Regelui]. București (Inst. de Arte Grafice Carol Göbl, S-sor I.St. Rasidescu), 1912. (22,5 x 15). 174 p. 3 lei. (Extr. din România Militară). (II 27235)
  • Școala noastră superioară de răsboiu de Maiorul P. Angelescu. București (Inst. de Arte Grafice Carol Göbl S-sor I. St. Rasidescu), 1911
  • Tehnica comandamentului [de Colonel Paul Angelescu]. București (Tip. Gutenberg, Ioseph Göbl S-sori), 1916
  • Technica și Efectele Armelor de foc în general [de] Maiorul Paul Angelescu. Curs profesat la Școala Superioară de Răsboi. Vol. I-III. București (Tip. Gutenberg, J. Göbl S-sori), 1909, 1910, 1911.[11]
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Referințe și note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Gheorghe Bezviconi, Necropola capitalei, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 1968
  2. ^ a b Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Din elita artileriei, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei București, 2012
  3. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  4. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  5. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  8. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  9. ^ Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 1. Mareșalii, 1866-1947, 2. Şefii Casei Militare Regale, 1881–1947”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947. Corint Books. pp. 273–275. 
  10. ^ Argetoianu, Constantin (), Însemnări zilnice. Volumul III. 1 iulie - 31 decembrie 1937, București: Editura Machiavelli, p. 30, 96 
  11. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera A, accesat la 10 aprilie 2016
  12. ^ Marinescu, Floricel (), Ordinul Ferdinand I și Medalia Ferdinand I, Cuvânt înainte de Dan Berindei, Cluj-Napoca: Editura Mega, p. 94 
  13. ^ https://www.prazskyhradarchiv.cz/file/edee/vyznamenani/cs_rbl.pdf


Predecesor:
gen. Ludovic Mircescu
Ministrul Apărării Naționale
4 iunie 19279 noiembrie 1928
Succesor:
gen. Henri Cihoski
Predecesor:
Gheorghe Tătărăscu
Ministrul Apărării Naționale
27 iulie 19348 august 1937
Succesor:
gen. Radu Irimescu


Predecesor:
General Theodor Râmniceanu
Șeful Casei Militare Regale
19211931
Succesor:
General Constantin Ilasievici