Yasukata Oku
Yasukata Oku | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Kokura(d), Prefectura Fukuoka, Japonia |
Decedat | (83 de ani) Tokyo(d), Tōkyō, Japonia |
Înmormântat | Cimitirul Aoyama[*] |
Copii | Yasuo Oku[*] |
Cetățenie | Japonia |
Ocupație | militar |
Activitate | |
Ramura | Armata Imperială Japoneză |
Gradul | Mareșal |
Bătălii / Războaie | Boshin War[*] |
Decorații și distincții | |
Decorații | Order of the Rising Sun, 1st class[*] Order of the Rising Sun with Paulownia Flowers, 1st class[*] Ordinul Suprem al Crizantemei în grad de Mare Colan[*] Order of the Golden Kite, 1st Class[*] () Krzyż Komandorski Orderu Virtuti Militari[*] |
Modifică date / text |
Contele Yasukata Oku (奥 保鞏 Oku Yasukata?, n. , Kokura(d), Prefectura Fukuoka, Japonia – d. , Tokyo(d), Tōkyō, Japonia) a fost un feldmareșal japonez și o personalitate marcantă a perioadei de început a Armatei Imperiale Japoneze.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Tinerețea
[modificare | modificare sursă]Născut în Kokura (în prezent Kitakyūshū) într-o familie de samurai din domeniul Kokura, aflat în provincia Buzen, Oku s-a alăturat forțelor militare ale domeniului Chōshū din vecinătate în lupta lor pentru răsturnarea Shogunatului Tokugawa și pentru Restaurația Meiji în timpul Războiului Boshin.[1]
Cariera militară
[modificare | modificare sursă]Oku a devenit ofițer al noii Armate Imperiale Japoneze și a luptat împotriva samurailor răzvrătiți în cursul Rebeliunii Saga din 1871. A fost ulterior un supraviețuitor al Expediției în Taiwan din 1874. În timpul Rebeliunii Satsuma, el a apărat Castelul Kumamoto în timpul asediului în calitate de comandant al Regimentului 13 Infanterie.
În timpul Primului Război Sino-Japonez (1894-1895) Oku i-a succedat generalului Nozu Michitsura în funcția de comandant al Diviziei a V-a a Armatei I Japoneze. Ulterior, el a ocupat succesiv funcțiile de comandant al Gărzii Imperiale și de guvernator militar al orașului Tokyo. Oku a fost ridicat la rangul nobiliar de danshaku (baron) în cadrul sistemului nobiliar kazoku în 1895 și a fost promovat la gradul de general de armată în 1903. [2]
În timpul Războiului Ruso-Japonez Oku a îndeplinit funcția de general comandant al Armatei a II-a și s-a remarcat în bătăliile de la Nanshan, Shaho și Mukden, precum și în alte campanii.[3]
Generalul Oku a fost decorat cu Ordinul Zmeul de Aur (clasa I) în 1906 și a fost ridicat de la rangul nobiliar de baron la cel de hakushaku (conte) în 1907. În 1911 a fost înaintat la gradul în mare parte onorific de feldmareșal.[4]
Oku a refuzat să participe la ședințele de strategie ale Marelui Stat Major și și-a câștigat, prin urmare, reputația de a fi atât un „lup singuratic”, cât și un tactician genial capabil să acționeze independent. Cu toate acestea, reticența lui Oku de a participa la ședințele de stat major s-a datorat surzeniei sale parțiale și incapacității de a înțelege și de a participa la discuții.[5]
Viața postbelică
[modificare | modificare sursă]Oku nu a manifestat niciun interes față de viața politică și a trăit după război într-o izolare aproape totală. Când a murit în 1930, mulți oameni au fost uimiți de această veste, deoarece credeau că el murise cu mai mulți ani înainte.[5]
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Craig, Albert M. Chōshū in the Meiji Restoration. Cambridge: Harvard University Press, 1961.
- Dupuy, Trevor N. (). Encyclopedia of Military Biography. I B Tauris & Co Ltd. ISBN 1-85043-569-3.
- Harries, Meirion (). Soldiers of the Sun: The Rise and Fall of the Imperial Japanese Army. Random House. ISBN 0-679-75303-6.
- Keane, Donald (). Emperor Of Japan: Meiji And His World, 1852–1912. Columbia University Press. ISBN 0-231-12341-8.
- Paine, S.C.M. (). Sino-Japanese War of 1894–1895: Perception, Power, and Primacy. Cambridge University Press.
- Jukes, Geoffry (). The Russo-Japanese War 1904–1905. Osprey Essential Histories. ISBN 978-1-84176-446-7.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- National Diet Library. „Oku Yasukata”. Portraits of Modern Historical Figures.