întrerupe

română

Variante

• întrerumpe

Etimologie

După între- + rupe (după franceză interrompre).

Pronunție

• AFI: /ɨn.tre'ru.pe/

Verb

Conjugarea verbului (se) întrerupe
Infinitiv	a (se) întrerupe
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) întrerup
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) întrerupă
Participiu	întrerupt
Conjugare	III

1. (v.tranz. și refl.) a (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda.

   Au întrerupt lucrul în semn de protest.

   S-a întrerupt din mâncat.

2. (v.tranz.) a opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva.

   Scuză-mă că te întrerup.

   A întrerupt tăcerea.

Sinonime

• 1: conteni, înceta, (se) opri, părăsi, suspenda, (înv.) se zăticni
• 2: curma, (înv.) prerumpe, înceta, se opri, (fig.) se frânge

Antonime

• continua, începe

Cuvinte derivate

• neîntrerupt
• întrerupere
• întrerupt
• întreruptor, întrerupător

Traduceri

a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.)

catalană: interrompre (català) daneză: afbryde (dansk) engleză: interrupt (English) esperanto: interrompi (Esperanto) finlandeză: keskeyttää (suomi) franceză: interrompre (français) germană: unterbrechen (Deutsch) greacă: διακόπτω (diakópto) (Ελληνικά) indoneziană: menceletuk (Bahasa Indonesia)

japoneză: 中断する (chūdan-suru) (日本語) maghiară: megszakít (magyar) poloneză: przerywać (polski) rusă: мешать (mešat') (русский) spaniolă: interrumpir (español) suedeză: avbryta (svenska) turcă: kesmek (Türkçe), aralık açmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online