ști
Etimologie
Din latină scire.
Pronunție
- AFI: /ʃti/, [ʃt̠i]
Verb
| Conjugarea verbului (se) ști | |
| Infinitiv | a (se) ști |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) știu |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) știe |
| Participiu | știut |
| Conjugare | IV |
I.
- (v.tranz și intranz.) (folosit și absol.) a avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaște.
- (v.tranz.) a lua cunoștință de...; a afla, a auzi.
- Să știe cu toții ce-ai făcut.
- (v.tranz.) a cunoaște pe cineva (din toate punctele de vedere).
- Îl știu din tinerețe.
- (v.refl.) a se cunoaște pe sine, a avea cunoștință că este într-un anumit fel; a se vedea într-un anumit fel.
- (v.refl. recipr.) a se cunoaște unul pe altul; a avea legături de prietenie.
- Ne știm de mici; îl știu ca pe un cal breaz.
- (v.intranz.) a ține seamă de ceva, a lua în considerație; a avea teamă sau respect de cineva.
- Știu eu soluția problemei.
- (v.tranz.) a recunoaște pe cineva sau ceva drept...
- a avea parte de ceva, a se bucura de ceva.
- (v.intranz.) a se interesa de..., a se îngriji de...
II.
- (v.tranz.) a poseda cunoștințe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o știință, o artă etc.
- Știu trei limbi străine.
- a vorbi și a înțelege o anumită limbă.
- Știți franceza?
- a se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare.
- a putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva.
- a fi hotărât să facă ceva.
- a ține minte, a-și aminti.
- Știi cum erai acum doi ani?
- a-și da seama, a înțelege, a pricepe.
- a prevedea.
- a presupune, a bănui.
- a avea certitudinea, a fi sigur de ceva.
- (v.refl. impers.) a fi lucru bine cunoscut.
Sinonime
I.
II.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adv.) Pe știute = în cunoștință de cauză.
- Pe neștiute = a) fără să-și dea seama; b) în ascuns, pe furiș, tiptil.
Expresii
- (tranz., absol.) Nu știu, n-am văzut = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic
- Știu eu (sau știi tu etc.) ce știu (sau știi etc.) sau las' că știu eu = se spune pentru a arăta că cineva cunoaște bine o situație și că nu poate fi indus în eroare
- Știi ce? sau știi ceva?, știi una? = fii atent la ce-ți spun, ascultă ceea ce am să-ți spun
- (Numai) Dumnezeu știe sau știe Dumnezeu = se spune pentru a sprijini o afirmație sau o negație
- Dumnezeu (mai) știe sau dracul (mai) știe = se spune pentru a exprima o nedumerire, neputința de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranță
- (intranz.) A-i ști (cuiva) de urmă = a ști unde se află cineva
- Pe cât (sau după cât) știu = după informațiile pe care le am
- A ști carte = a ști să scrie și să citească; p. ext. a avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat
- A ști pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală
- A nu (mai) ști ce să (se) mai facă = a nu mai găsi nici o soluție pentru a ieși dintr-o încurcătură
- A nu mai ști ce să facă de... = a fi copleșit de...
- A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru
- (absol.) Știu eu? = exprimă o îndoială, o nesiguranță, o șovăire
- A nu ști ce vrea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi
- A nu (prea) ști multe = a riposta îndată (la provocarea cuiva)
- Mai știi sau mai știu (și) eu, mai știi păcatul, de unde știi!? = se prea poate, nu poți fi sigur că nu e așa
- Nu știu cum = în mod inexplicabil
- A fi nu știu cum = a fi ciudat, bizar
- A-i fi (cuiva) nu știu cum să... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil să...
- (substantivat) Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit
- (intranz.) A nu ști de glumă = a fi supărăcios
- Să știu (bine) că... sau de-aș ști că... = chiar dacă...
Traduceri
a poseda în memorie pe baza experienței sau a studiului; a cunoaște
|
|