cub

Vezi și : Cub, CUB, cúb

română

Etimologie

Din franceză cube < latină cubus.

Pronunție

• AFI: /kub/

Substantiv

Declinarea substantivului cub
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cub	cuburi
Articulat	cubul	cuburile
Genitiv-Dativ	cubului	cuburilor
Vocativ	cubule	cuburilor

1. corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele.
2. produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori.

Cuvinte compuse

• metru cub

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• buc

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Origine incertă. Poate de origine scandinavă.

Confer nordică veche kobbi („focă”) și irlandeza veche cuib („cățelandru”).

Pronunție

• AFI: /kʌb/

Substantiv

cub, pl. cubs

1. (zool., spec.) pui de vulpe, vulpan
2. (p.ext.) pui (de urs, de lup, de leu, de tigru etc.)

   Bear cub.

3. (glumeț, peior.) copil prost crescut
4. (ieșit din uz) grajd (de vite)
5. (ieșit din uz) bufet, dulap

Sinonime

• 4: stall
• 5: cupboard

Cuvinte compuse

• bear cub
• cub reporter
• fox cub

Verb

Conjugarea verbului to cub
Infinitiv	to cub
Prezent simplu pers. 3 sg.	cubs
Trecut simplu	cubbed
Participiu trecut	cubbed
Participiu prezent	cubbing

1. a face pui, a făta
2. a vâna pui de vulpe
3. (ieșit din uz) a limita, a închide, a confina, a izola

Sinonime

• 3: confine

Anagrame

• UBC

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary