inteligență
Aspect
Variante
Etimologie
Din franceză intelligence < latină intelligentia, germană Intelligenz, rusă интeлигeнkия (inteligenciia).
Pronunție
- AFI: /in.te.li'ʤen.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului inteligență | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | inteligență | inteligențe |
Articulat | inteligența | inteligențele |
Genitiv-Dativ | inteligenței | inteligențelor |
Vocativ | inteligență | inteligențelor |
- capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune.
- persoană inteligentă.
- (înv.; art.) totalitatea intelectualilor; intelectualitate.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online