oștean

română

Etimologie

Din oaste + sufixul -ean.

Pronunție

• AFI: /oʃˈte̯an/

Substantiv

Declinarea substantivului oștean
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oștean	oșteni
Articulat	oșteanul	oștenii
Genitiv-Dativ	oșteanului	oștenilor
Vocativ	oșteanule	oștenilor

1. (înv. și pop.) soldat, militar, ostaș.

Cuvinte derivate

• oștenesc

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anoste
• estona
• etanșo

Referințe

• DEX '98 via DEX online