oaste

română

Etimologie

Din latină hostis, hostem „dușman”.

Pronunție

• AFI: /'o̯as.te/

Substantiv

Declinarea substantivului oaste
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oaste	oști
Articulat	oastea	oștile
Genitiv-Dativ	oștii	oștilor
Vocativ	oaste	oștilor

1. (înv. și pop.) armată.
2. serviciu militar.
3. (rar) oșteni, soldați.
4. (fig.) mulțime.
5. (înv.) război; luptă, bătălie.

Cuvinte derivate

• ostaș
• oștean
• oști
• oștime

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• oștea

Referințe

• DEX '98 via DEX online