timbru

română

Etimologie

Din franceză timbre.

Pronunție

• AFI: /'tim.bru/

Substantiv

Declinarea substantivului timbru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	timbru	timbre
Articulat	timbrul	timbrele
Genitiv-Dativ	timbrului	timbrelor
Vocativ	timbrule	timbrelor

1. imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o instituție special autorizată, care se lipește pe acte oficiale sau pe scrisori și care reprezintă un impozit sau o taxă; taxă reprezentând valoarea unui timbru și care este plătită direct unei administrații publice.
2. ștampilă aplicată de oficiile poștale, care indică locul și data plecării sau a sosirii unei scrisori.

Cuvinte derivate

• timbral

Cuvinte compuse

• timbru sec
• timbru comemorativ
• timbru fiscal

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului timbru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	timbru	timbruri
Articulat	timbrul	timbrurile
Genitiv-Dativ	timbrului	timbrurilor
Vocativ	timbrule	timbrurilor

1. însușire a sunetului muzical datorită căreia se deosebesc între ele sunetele de aceeași înălțime și intensitate provenite de la surse diferite.
2. calitate specifică a unui sunet care permite ca el să fie distins de alt sunet, independent de înălțimea, intensitatea și durata lui.
3. (înv.) clopot, clopoțel.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online