History

Volumul este o colecție de optsprezece studii ce răspund provocărilor legate de locul interpretării biblice între Biserică și Universitate, respectiv între o abordare spirituală și una academică, intelectuală, în încercarea de a depăși dihotomiile spre care facil se poate îndrepta interpretul neexperimentat. Contribuțiile au fost organizate în trei capitole care oglindesc stadiul, nevoile și perspectivele cercetării biblice românești și nu numai. Primul, intitulat Metode și interferențe în studiile biblice demonstrează capacitatea unei solidarități critice a autorilor atât față de tradiția academică sau științifică, dar și față de cea bisericească ori patristică. Capitolul al doilea, numit Biblie și Liturghie, vrea să atragă atenția asupra necesității studierii textelor liturgice ca surse primare pentru ermineutica biblică, domeniu din care nu pot lipsi cercetările legate de imnografia bizantină, omiliile patristice și lecționarele biblice. Ultimul capitol este dedicat perspectivelor deschise de confruntarea cu tema volumului, de aceea numele de Noi orizonturi. Aici se dovedește promițătoare colaborarea bibliștilor cu filosofia contemporană și instrumentele ei ermineutice care ar putea înlesni atât comunicarea Bisericii cu Universitatea, cât și pe cea interconfesională. Faptul că autorii acestui volum provin din cinci confesiuni creștine subliniază interesul comun pentru scrierile biblice ca fundament al creștinismului și se înscrie perfect în intenția volumului găzduit de seria Studia Oecumenica a Centrului de Cercetare Ecumenică din Sibiu.
Alexandru Ioniță

This book aims to revisit the historical canon regarding the
formation of intellectual elites during successive projects of
modernization during 19th and 20th centuries. While existing
works on the topic focus either on the elimination of previous
elites in times of radical social change or on the creation of new
elites by each new political regime, we focus on a third
mechanism: the recuperation/conversion of previous intellectual
elites for new modernization projects. This mechanism of
historical and social change appears at every major transition
(“historical disjuncture”) but is given less importance both in
history/social sciences and in public discourse.
Almost without exception, the successive visions of
modernity fail in their attempt to transform the deep social
strata in spite of their explicit goals in that regard. Nevertheless,
each one creates new, imperfect, and fragmentary ways of
intervening and programming the newly instituted populations,
individuals and fields of activity. New conceptual vocabularies
were brought forth – by imitation or explicit distancing – out of
the failed discourses and reforms and larger spaces for expert-led
intervention were opened for subsequent reforms and projects
of modernization.
Scrutinizing the moments of discontinuity in modern and
contemporary Romanian history, this book will argue that, far
from a complete break with a past, each modernization projects
builds on and has to incorporate pre-existing social
processes/resources.