is a narrative cycle published in 1997 by La ctpula publishin!; house (,'Brut comix" collection).... more is a narrative cycle published in 1997 by La ctpula publishin!; house (,'Brut comix" collection). Its author, the extremely ,o*g arid promising Juaco Vizuete, achieved through this, his first Laitl*, ,nurrive recognition in the freld of Spanish alternative comics' The comic strip in question consists of four parts: La novia del Resentido' La noyia del Resentidol (a conclusi6n), El amor and Diario del Resentido.It is worth mentioning that vizuete's work was republished in 2009, undpr the label of a .,grap-hic novel". Besides the four parts which are the object of this study, t=he last version of the book also includes a preparatory *urnr" stoiy, published in E/ Vlbora magazine-in 1993.'. and an :.Epilogr",,, "rp."iutty created by the author in view of having his comics edited later into one single volume.
El paratexto literario y la traducción: algunas cuestiones teóricas con aplicaciones prácticas Mi... more El paratexto literario y la traducción: algunas cuestiones teóricas con aplicaciones prácticas Mihai Iacob Universidad de Bucarest El presente artículo baraja algunas perspectivas teóricas acerca del paratexto y la traducción, "negociando", como aconseja Umberto Eco (2008: 17), los conceptos que
Studiul de față analizează reprezentarea scriitorului Mircea Cărtărescu în Spania, cu instrumente... more Studiul de față analizează reprezentarea scriitorului Mircea Cărtărescu în Spania, cu instrumentele teoriei spațiilor culturale (Even-Zohar, Bourdieu, Casanova), a marketing-ului literar și a retoricii paratextuale (Genette, Cadioli, Squires, Moran). Trebuie precizat de la început că este vorba despre o dublă work in progress sau o dublă "călătorie în desfășurare". În primul rând, nu se poate afirma că actualmente ar exista, la rigoare, un brand Cărtărescu în Spania, așadar un construct imagologic suficient de notoriu și de stabil al acestui autor și al literaturii sale, ci doar ceea ce Dominique Maingueneau numește "imagine de autor", adică o "realitate instabilă și confuză, produsul unei interacțiuni între participanți eterogeni" 12. Teoreticianul francez se referă la o proiecție generată inevitabil de orice comunicare publică a figurii unui autor. Diferența dintre conceptul definit de Maingueneau și brandul de autor s-ar putea stabili în funcție de criterii precum gradul de notorietate, stabilitate și valoare comercială. Cu toate că e greu de stabilit momentul exact al obținerii "masei critice" în procesul de branding, se poate constata, totuși, că până la data la care a fost elaborat acest articol, nu au fost satisfăcuți sau au fost satisfăcuți insuficient o serie de parametri ce caracterizează brandurile literare ale scriitorilor traduși. De exemplu, deși orice traducere presupune o legitimare 3 , existența fizică a operei traduse pe rafturile librăriilor spaniole nu este suficientă pentru transformarea autorului român într-o marcă prestigioasă, atâta timp cât difuzarea și expunerea lasă de dorit, iar durata de viață a unei cărți pe raft este, în Spania și nu numai acolo, extrem de redusă, datorită absolutizării imperativului comercial 4. Apoi, traducerile din opera scriitorului român nu au fost recenzate și evaluate de criticii spanioli cei mai prestigioși ai momentului, adevărați "symbolic brokers", cum îi numea Peter McDonald 5 , care au capacitatea de a impune un set de trăsături estetice definitorii, recurente în discursul critic posterior.
Atunci când interacționează public și pe viu cu cititorii săi reali și potențiali sau cu agenții ... more Atunci când interacționează public și pe viu cu cititorii săi reali și potențiali sau cu agenții culturali din cultura țintă (alți scriitori, critici literari, jurnaliști, traducători, editori, librari), autorul tradus este inevitabil implicat într-un proces comunicativ de creare și reglare a propriului ethos, prin realizarea unor activități complementare celor scriitoricești propriu-zise, denumite de Susanne Jansen sideline activities 1. În articolul de față vor fi urmărite dimensiunile aristotelice ale ethos-ului proiectate de activitățile paratextuale: phronesis (înțelepciune, competență), arete (sinceritate, virtute) și eunoia (bunătate, sentimente pozitive față de auditoriu) 2. Contrar viziunii tradiționale, tributare "ideologiei carismei" 3 , un autor de literatură nu se poate impune singur-în câmpul literar de origine sau într-un câmp străin-, nici prin scrierile lui literare, nici prin felul în care își construiește și transmite în afara acestora, deliberat sau spontan, propria identitate 4. La fel cum imaginea unui scriitor nu poate fi construită și impusă de un singur agent cultural, ci de activitatea mai multor agenți și instituții ce acționează în rețea. Autoimaginea intră obligatoriu într-o relație, aflată mereu în evoluție, cu imaginea receptată și proiectată de ceilalți, pe care o susține, completează, rectifică sau respinge. Totodată, reprezentarea unei figuri autoriale nu se construiește în vid, ci într-un spațiu saturat de alte imagini de autori de literatură, cu care își dispută adesea același spațiu în mintea cititorilor. Acest studiu își propune să realizeze un decupaj în procesul imagologic complex prin care trece reprezentarea lui Mircea Cărtărescu în Spania, analizând singurele lecturi publice ale scriitorului bucureștean din câmpul literar de limbă spaniolă 5 , disponibile sub
Resumen: Partiendo de la idea de que las traducciones forman parte del sistema literario de acogi... more Resumen: Partiendo de la idea de que las traducciones forman parte del sistema literario de acogida, el presente trabajo analiza el ethos español del autor rumano Mircea Cărtărescu, tal y como este se comunica en los peritextos verbales de los libros publicados por la editorial Impedimenta. El análisis pone de relieve un ″ethos federado″, una imagen de autor dinámica y heterogénea, que se alimenta simultáneamente de los seis paradigmas axiológicos establecidos por Boltanski y Thévenot: la Ciudad Inspirada, la Ciudad Doméstica, la Ciudad Industrial, la Ciudad del Mercado, la Ciudad Cívica y la Ciudad de la Fama.
En Iacob Mihai y Adolfo R. Posada (coords.) (2018), Narrativas mutantes. Anomalía viral en los ge... more En Iacob Mihai y Adolfo R. Posada (coords.) (2018), Narrativas mutantes. Anomalía viral en los genes de la ficción, Bucarest, Ars Docedi.
This article discusses Romanian immigration in Spain by focusing on the role the media play in so... more This article discusses Romanian immigration in Spain by focusing on the role the media play in society-making in the light of the three television spots released as part of the multi-media Hola, soy rumano campaign, commissioned by the Romanian Government to improve the image of Romanian immigrants among Spanish nationals. Informed by Gane’s reading of Lyotardian theory and Couldry’s conception of media reception, the semiotic analysis of the spots will attempt to bring to the fore several possible readings of the texts under scrutiny, which will eventually be crossed with media practices relating to the consumption of the said texts. Results will point to the not very successful, and probably unexpected, impact of the campaign, which will be linked to the complex national identity issues currently in force in Spain, as well as the othering of immigrant communities in the country. The novelty of the present work lies in its interdisciplinary approach to the phenomenon of immigration, and its focus on Romanian immigration in Spain—a country in which, as in Italy, immigration studies are still in their infancy.
Resumen
Los recursos persuasivos empleados en lo que Gérard Genette denominaba “peritexto” se h... more Resumen
Los recursos persuasivos empleados en lo que Gérard Genette denominaba “peritexto” se han estudiado poco desde una perspectiva que reúna los instrumentos de la teoría de la argumentación, la del marketing editorial y la del campo/sistema literario, pese a la indudable influencia del discurso de escolta, primero, en la decisión de compra y, segundo, en el proceso de lectura e interpretación de la literatura. Este trabajo se propone analizar algunos componentes del complejo aparato peritextual de la primera edición, publicada por Alfaguara en 1996, de la novela El capitán Alatriste de Arturo Pérez-Reverte. Secuencias auxiliares como la imagen de la cubierta, el resumen bio-bibliográfico de la solapa delantera, la presentación editorial de la contracubierta, las ilustraciones, los encabezados y colofones icónicos de las páginas interiores, la maquetación, la textura del papel, etc. configuran una determinada visión sobre el texto literario, asumida por la editorial. Esta intentio editionis (según el sintagma propuesto por Alberto Cadioli) se intenta inculcar al potencial comprador y al potencial lector, mediante una variedad de procedimientos argumentativos. Asimismo, el presente análisis pondrá de relieve el grado de adecuación de esta retórica “exterior”, vehiculada por las secuencias auxiliares que acompañan el texto literario propiamente dicho, a la retórica “interior” o argumentación literaria, intratextual, característica sobre todo para un tipo particular y todavía muy actual de best-seller.
is a narrative cycle published in 1997 by La ctpula publishin!; house (,'Brut comix" collection).... more is a narrative cycle published in 1997 by La ctpula publishin!; house (,'Brut comix" collection). Its author, the extremely ,o*g arid promising Juaco Vizuete, achieved through this, his first Laitl*, ,nurrive recognition in the freld of Spanish alternative comics' The comic strip in question consists of four parts: La novia del Resentido' La noyia del Resentidol (a conclusi6n), El amor and Diario del Resentido.It is worth mentioning that vizuete's work was republished in 2009, undpr the label of a .,grap-hic novel". Besides the four parts which are the object of this study, t=he last version of the book also includes a preparatory *urnr" stoiy, published in E/ Vlbora magazine-in 1993.'. and an :.Epilogr",,, "rp."iutty created by the author in view of having his comics edited later into one single volume.
El paratexto literario y la traducción: algunas cuestiones teóricas con aplicaciones prácticas Mi... more El paratexto literario y la traducción: algunas cuestiones teóricas con aplicaciones prácticas Mihai Iacob Universidad de Bucarest El presente artículo baraja algunas perspectivas teóricas acerca del paratexto y la traducción, "negociando", como aconseja Umberto Eco (2008: 17), los conceptos que
Studiul de față analizează reprezentarea scriitorului Mircea Cărtărescu în Spania, cu instrumente... more Studiul de față analizează reprezentarea scriitorului Mircea Cărtărescu în Spania, cu instrumentele teoriei spațiilor culturale (Even-Zohar, Bourdieu, Casanova), a marketing-ului literar și a retoricii paratextuale (Genette, Cadioli, Squires, Moran). Trebuie precizat de la început că este vorba despre o dublă work in progress sau o dublă "călătorie în desfășurare". În primul rând, nu se poate afirma că actualmente ar exista, la rigoare, un brand Cărtărescu în Spania, așadar un construct imagologic suficient de notoriu și de stabil al acestui autor și al literaturii sale, ci doar ceea ce Dominique Maingueneau numește "imagine de autor", adică o "realitate instabilă și confuză, produsul unei interacțiuni între participanți eterogeni" 12. Teoreticianul francez se referă la o proiecție generată inevitabil de orice comunicare publică a figurii unui autor. Diferența dintre conceptul definit de Maingueneau și brandul de autor s-ar putea stabili în funcție de criterii precum gradul de notorietate, stabilitate și valoare comercială. Cu toate că e greu de stabilit momentul exact al obținerii "masei critice" în procesul de branding, se poate constata, totuși, că până la data la care a fost elaborat acest articol, nu au fost satisfăcuți sau au fost satisfăcuți insuficient o serie de parametri ce caracterizează brandurile literare ale scriitorilor traduși. De exemplu, deși orice traducere presupune o legitimare 3 , existența fizică a operei traduse pe rafturile librăriilor spaniole nu este suficientă pentru transformarea autorului român într-o marcă prestigioasă, atâta timp cât difuzarea și expunerea lasă de dorit, iar durata de viață a unei cărți pe raft este, în Spania și nu numai acolo, extrem de redusă, datorită absolutizării imperativului comercial 4. Apoi, traducerile din opera scriitorului român nu au fost recenzate și evaluate de criticii spanioli cei mai prestigioși ai momentului, adevărați "symbolic brokers", cum îi numea Peter McDonald 5 , care au capacitatea de a impune un set de trăsături estetice definitorii, recurente în discursul critic posterior.
Atunci când interacționează public și pe viu cu cititorii săi reali și potențiali sau cu agenții ... more Atunci când interacționează public și pe viu cu cititorii săi reali și potențiali sau cu agenții culturali din cultura țintă (alți scriitori, critici literari, jurnaliști, traducători, editori, librari), autorul tradus este inevitabil implicat într-un proces comunicativ de creare și reglare a propriului ethos, prin realizarea unor activități complementare celor scriitoricești propriu-zise, denumite de Susanne Jansen sideline activities 1. În articolul de față vor fi urmărite dimensiunile aristotelice ale ethos-ului proiectate de activitățile paratextuale: phronesis (înțelepciune, competență), arete (sinceritate, virtute) și eunoia (bunătate, sentimente pozitive față de auditoriu) 2. Contrar viziunii tradiționale, tributare "ideologiei carismei" 3 , un autor de literatură nu se poate impune singur-în câmpul literar de origine sau într-un câmp străin-, nici prin scrierile lui literare, nici prin felul în care își construiește și transmite în afara acestora, deliberat sau spontan, propria identitate 4. La fel cum imaginea unui scriitor nu poate fi construită și impusă de un singur agent cultural, ci de activitatea mai multor agenți și instituții ce acționează în rețea. Autoimaginea intră obligatoriu într-o relație, aflată mereu în evoluție, cu imaginea receptată și proiectată de ceilalți, pe care o susține, completează, rectifică sau respinge. Totodată, reprezentarea unei figuri autoriale nu se construiește în vid, ci într-un spațiu saturat de alte imagini de autori de literatură, cu care își dispută adesea același spațiu în mintea cititorilor. Acest studiu își propune să realizeze un decupaj în procesul imagologic complex prin care trece reprezentarea lui Mircea Cărtărescu în Spania, analizând singurele lecturi publice ale scriitorului bucureștean din câmpul literar de limbă spaniolă 5 , disponibile sub
Resumen: Partiendo de la idea de que las traducciones forman parte del sistema literario de acogi... more Resumen: Partiendo de la idea de que las traducciones forman parte del sistema literario de acogida, el presente trabajo analiza el ethos español del autor rumano Mircea Cărtărescu, tal y como este se comunica en los peritextos verbales de los libros publicados por la editorial Impedimenta. El análisis pone de relieve un ″ethos federado″, una imagen de autor dinámica y heterogénea, que se alimenta simultáneamente de los seis paradigmas axiológicos establecidos por Boltanski y Thévenot: la Ciudad Inspirada, la Ciudad Doméstica, la Ciudad Industrial, la Ciudad del Mercado, la Ciudad Cívica y la Ciudad de la Fama.
En Iacob Mihai y Adolfo R. Posada (coords.) (2018), Narrativas mutantes. Anomalía viral en los ge... more En Iacob Mihai y Adolfo R. Posada (coords.) (2018), Narrativas mutantes. Anomalía viral en los genes de la ficción, Bucarest, Ars Docedi.
This article discusses Romanian immigration in Spain by focusing on the role the media play in so... more This article discusses Romanian immigration in Spain by focusing on the role the media play in society-making in the light of the three television spots released as part of the multi-media Hola, soy rumano campaign, commissioned by the Romanian Government to improve the image of Romanian immigrants among Spanish nationals. Informed by Gane’s reading of Lyotardian theory and Couldry’s conception of media reception, the semiotic analysis of the spots will attempt to bring to the fore several possible readings of the texts under scrutiny, which will eventually be crossed with media practices relating to the consumption of the said texts. Results will point to the not very successful, and probably unexpected, impact of the campaign, which will be linked to the complex national identity issues currently in force in Spain, as well as the othering of immigrant communities in the country. The novelty of the present work lies in its interdisciplinary approach to the phenomenon of immigration, and its focus on Romanian immigration in Spain—a country in which, as in Italy, immigration studies are still in their infancy.
Resumen
Los recursos persuasivos empleados en lo que Gérard Genette denominaba “peritexto” se h... more Resumen
Los recursos persuasivos empleados en lo que Gérard Genette denominaba “peritexto” se han estudiado poco desde una perspectiva que reúna los instrumentos de la teoría de la argumentación, la del marketing editorial y la del campo/sistema literario, pese a la indudable influencia del discurso de escolta, primero, en la decisión de compra y, segundo, en el proceso de lectura e interpretación de la literatura. Este trabajo se propone analizar algunos componentes del complejo aparato peritextual de la primera edición, publicada por Alfaguara en 1996, de la novela El capitán Alatriste de Arturo Pérez-Reverte. Secuencias auxiliares como la imagen de la cubierta, el resumen bio-bibliográfico de la solapa delantera, la presentación editorial de la contracubierta, las ilustraciones, los encabezados y colofones icónicos de las páginas interiores, la maquetación, la textura del papel, etc. configuran una determinada visión sobre el texto literario, asumida por la editorial. Esta intentio editionis (según el sintagma propuesto por Alberto Cadioli) se intenta inculcar al potencial comprador y al potencial lector, mediante una variedad de procedimientos argumentativos. Asimismo, el presente análisis pondrá de relieve el grado de adecuación de esta retórica “exterior”, vehiculada por las secuencias auxiliares que acompañan el texto literario propiamente dicho, a la retórica “interior” o argumentación literaria, intratextual, característica sobre todo para un tipo particular y todavía muy actual de best-seller.
Cartarescu. Ala izquierda es un estudio de la autoimagen transmitida directa e indirectamente por... more Cartarescu. Ala izquierda es un estudio de la autoimagen transmitida directa e indirectamente por el autor rumano Mircea Cartarescu, en paratextos dirigidos al público español, entre 1993 y 2018. Se trata del primer producto de envergadura de un proyecto de investigación dedicado al ethos español del autor en cuestión, que se completaría con Cartarescu. Ala derecha, un análisis de la heteroimagen de Cartarescu, construida, durante el mismo período, por agentes e instituciones que actúan en el campo literario español.
La teoría utilizada en este trabajo petenece a áreas como la mercadotecnia, el ethos del escritor literario, la sociología literaria, la psicología social y la retórica. Teniendo en cuenta los fundamentos conceptuales de este planteamiento, se ha seleccionado un corpus principal constituido por secuencias paratextuales caracterizadas, en principio, por un alto grado de autonomía autoral: las autopresentaciones de dos lecturas públicas, las intervenciones producidas durante un encuentro con los lectores y dos conferencias.
Después de un primer capítulo en que se introducen, definen y en casos como el de la «paratraducción» y el de la «narración de la carrera» rectifican los conceptos que se aplican más adelante, se analizan los posicionamientos del escritor de Bucarest ante la mediación deficiente y sus estrategias de automediación. El tercer capítulo está dedicado al ethos dinámico de Mircea Cartarescu, es decir, a las modulaciones y reconstrucciones de su autoimagen, en relación con la modificación de sus capitales simbólico y social en el campo literario español.
La vanguardia mutante refleja en sus bases no sólo el espíritu mediático y simulado de la socieda... more La vanguardia mutante refleja en sus bases no sólo el espíritu mediático y simulado de la sociedad de la información, sino además, acusa un fuerte influjo de lo digital; influjo que propicia la irreversible confluencia de escritura y tecnología en la pantalla, la ruptura de la tradicional división entre alta y baja cultura, pero también la hibridación de todas las expresiones y discursos artísticos en un deseo perpetuo y romántico de crear la obra de arte total. Tales fenómenos y expresiones propias de la cultural posthumanística son objeto de estudio en este monográfico dedicado al arte verbal y sus radicantes tecnológicos en siglo XXI.
Uploads
Los recursos persuasivos empleados en lo que Gérard Genette denominaba “peritexto” se han estudiado poco desde una perspectiva que reúna los instrumentos de la teoría de la argumentación, la del marketing editorial y la del campo/sistema literario, pese a la indudable influencia del discurso de escolta, primero, en la decisión de compra y, segundo, en el proceso de lectura e interpretación de la literatura. Este trabajo se propone analizar algunos componentes del complejo aparato peritextual de la primera edición, publicada por Alfaguara en 1996, de la novela El capitán Alatriste de Arturo Pérez-Reverte. Secuencias auxiliares como la imagen de la cubierta, el resumen bio-bibliográfico de la solapa delantera, la presentación editorial de la contracubierta, las ilustraciones, los encabezados y colofones icónicos de las páginas interiores, la maquetación, la textura del papel, etc. configuran una determinada visión sobre el texto literario, asumida por la editorial. Esta intentio editionis (según el sintagma propuesto por Alberto Cadioli) se intenta inculcar al potencial comprador y al potencial lector, mediante una variedad de procedimientos argumentativos. Asimismo, el presente análisis pondrá de relieve el grado de adecuación de esta retórica “exterior”, vehiculada por las secuencias auxiliares que acompañan el texto literario propiamente dicho, a la retórica “interior” o argumentación literaria, intratextual, característica sobre todo para un tipo particular y todavía muy actual de best-seller.
Palabras clave: peritexto, procedimientos argumentativos, legitimación.
Los recursos persuasivos empleados en lo que Gérard Genette denominaba “peritexto” se han estudiado poco desde una perspectiva que reúna los instrumentos de la teoría de la argumentación, la del marketing editorial y la del campo/sistema literario, pese a la indudable influencia del discurso de escolta, primero, en la decisión de compra y, segundo, en el proceso de lectura e interpretación de la literatura. Este trabajo se propone analizar algunos componentes del complejo aparato peritextual de la primera edición, publicada por Alfaguara en 1996, de la novela El capitán Alatriste de Arturo Pérez-Reverte. Secuencias auxiliares como la imagen de la cubierta, el resumen bio-bibliográfico de la solapa delantera, la presentación editorial de la contracubierta, las ilustraciones, los encabezados y colofones icónicos de las páginas interiores, la maquetación, la textura del papel, etc. configuran una determinada visión sobre el texto literario, asumida por la editorial. Esta intentio editionis (según el sintagma propuesto por Alberto Cadioli) se intenta inculcar al potencial comprador y al potencial lector, mediante una variedad de procedimientos argumentativos. Asimismo, el presente análisis pondrá de relieve el grado de adecuación de esta retórica “exterior”, vehiculada por las secuencias auxiliares que acompañan el texto literario propiamente dicho, a la retórica “interior” o argumentación literaria, intratextual, característica sobre todo para un tipo particular y todavía muy actual de best-seller.
Palabras clave: peritexto, procedimientos argumentativos, legitimación.
La teoría utilizada en este trabajo petenece a áreas como la mercadotecnia, el ethos del escritor literario, la sociología literaria, la psicología social y la retórica. Teniendo en cuenta los fundamentos conceptuales de este planteamiento, se ha seleccionado un corpus principal constituido por secuencias paratextuales caracterizadas, en principio, por un alto grado de autonomía autoral: las autopresentaciones de dos lecturas públicas, las intervenciones producidas durante un encuentro con los lectores y dos conferencias.
Después de un primer capítulo en que se introducen, definen y en casos como el de la «paratraducción» y el de la «narración de la carrera» rectifican los conceptos que se aplican más adelante, se analizan los posicionamientos del escritor de Bucarest ante la mediación deficiente y sus estrategias de automediación. El tercer capítulo está dedicado al ethos dinámico de Mircea Cartarescu, es decir, a las modulaciones y reconstrucciones de su autoimagen, en relación con la modificación de sus capitales simbólico y social en el campo literario español.