PROIECT DE CERCETARE

PROIECT DE CERCETARE COMPARAȚIE ÎNTRE CONSTITUȚIILE ROMÂNIEI, BELGIEI ȘI STATELOR UNITE ALE AMERICII Fiecare stat modern are nevoie de o Constituție, pentru că într-un stat de drept, guvernanții nu exercită puterea decât ân virtutea unor prerogative stabilite într-un act, prin care sunt învestiți cu anumite funcții. O asemenea învestire se face prin intermediul Constituției. Aceasta reprezintă legea fundamentală a unui stat care determină forma de guvernământ, structura social-economică și politică, modul de organizare și de funcționare a organelor de stat, drepturile esențiale și obligațiile cetățenilor. Constituția scrisă se prezintă sub forma unui document politico-juridic, având un număr de articole, fiind adoptată direct de către popor sau de către reprezentanții acestuia printr-o procedură specială. Pentru ca acest act să îndeplinească forma constituțională trebuie respectate anumite condiții de formă și de fond. Condițiile de formă se referă la faptul că legea fundamentală trebuie să aibă o forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative în stat și să fie adoptată printr-o procedură legislativă, iar condițiile de fond se referă la faptul că prevederile trebuie să aibă atât un caracter politic care să privească raporturi de putere cât și un caracter normativ care să fie obligatoriu. Deși fiecare Constituție din orice stat îndeplinește aceste condiții de fond și formă, între legile fundamentale ale statelor există atât asemănări cît și deosebiri. Pemtru evidențierea acestora am făcut apel la comparația prevederilor constituționale ale României, Belgiei și Statelor Unite ale Americii. La o primă vedere am putea spune că între cele trei nu ar exista nici un fel de relație, însă legea fundamentală a României a fost inspirată după modelul celei din Belgia, adoptată în 1831. În continuare voi prezenta principalele trăsături istorice constituționale ale celor trei state. În România prima constituție a fost cea din 1866, adoptată în timpul regelui Carol I, fiind cea mai longevivă constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a acelei perioade. Ea a fost promulgată de către domn la 1 iulie 1866. A fost prima constituție elaborată fără concurs și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a marilor puteri, oferind în același timp cadrul pentru evoluția statului român democratic. Constituția din 1923 este constituția României adoptată după Marea Unire. A stat în vigoare până la adoptarea Constituției din 1938, fiind ulterior pusă în vigoare în 1944 până la 30 decembrie 1947, când România fost proclamată republică. În perioada comunistă Constituția fost modificată în 1948, 1952, și 1965. După revoluția din 1989, o nouă Constituție a fost adoptată în 1991. Actuala formă a constituției a intrat în vigoare pe 29 octombrie 2003 și a fost adoptată în urma unui referendum național, ce a avut loc pe 18 și 19 octombrie 2003. Prima constituție belgiană datează din anul 1831, fiind inspirată din principiile Revoluției Franceze și din Constituția Britanică. Textele acesteia au constituit si pentru alte state surse de inspirație deoarece acestea au reflectat doctrina liberală a statului ce dfinea în mod clar instituția drepturilor și libertăților cetățenești, garantarea proprietății private precum și modalitățile de transpunere în practică a principiului separației puterilor în stat. De-a lungul timpului a suferit mai multe revizuiri, dintre care primele două din 1893 și 1920 au privit sistemul electoral iar celelalte trei din 1970, 1988 și 1993 s-au referit în mod special la transformarea statului unitar într-unul federal. A fost integral promulgată de către rege la 17 februarie 1994. Constituția Statelor Unite reprezintă legea fundamentală a sistemului federal de guvernământ și un document definitoriu al lumii occidentale. Este cea mai veche constituție națională scrisă care se află încă în vigoare. A fost elaborată în 1787, de către o Convenție Constituțională formată din 55 de delegați întruniți la Philadelphia, sub pretextul amendării Articolelor Confederației. Constituția a fost ratificată în iunie 1788, dar fiindcă în multe state ratificarea depindea de adăugarea unei Declarații a drepturilor omului, Congresul a propus 12 amendamente în septembrie 1789. 10 dintre ele au fost ratificate de către state, iar adoptarea lor a fost certificată la 15 decembrie 1791. O asemănare între Constituțiile României ș Belgiei este evidențată de forma și structura acestora, ambele fiind constituite din articole și împărțite în titluri. Constituția României cuprinde 156 de articole împărțite în 9 titluri: Titlul I – Principii generale Titlul II – Drepturile, libertățile și îndatoriile fundamentale Titlul III – Autoritățile politice Titlul IV – Economia și finanțele publice Titlul V – Curtea Constituțională Titlul VI – Integrarea euroatlantică Titlul VII – Revizuirea Constituției Titlul VIII – Dispoziții finale și tranzitorii Conform prevederilor Constituției, România este un stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ este republica. Statul se organizează potrivit principiului separației puterilor (legislativă, executivă și judecătorească) în cadrul democrației constituționale. Belgia este un stat federal ce se compune din comunități și regiuni. Acestea sunt: Comunitatea Franceză, Comunitatea Flamandă și Comunitatea Germană. O primă deosebire între constituțiile României și Belgiei reiese din conținutul titlurilor lor, cu privire la Finanțe, și anume în România reglementările referitoare la Economia și Finanțele publice o regăsim în Titlul IV, articolele 137-140, iar în prevederile constituționale belgiene apare în Titlul V, articolele 170-181. În constituția României, fiecare articol are câte un subtitlu (spre exemplu: Sistemul financiar, Bugetul public național, Curtea de Conturi etc.) În ceea ce privește Constituția Statelor Unite ale Americii , aceasta este complt diferită de cea a României și a Belgiei, o prima diferență fiind schimbarea din titluri în articole: Articolul I – se referă la Congres (Camera Reprezentanților și Senatul) Articolul II – se referă la acordarea președintelui puterea executivvă Articolul III – se referă la puterea judecătorească Articolul IV – se referă la relațiile dintre state și privilegiile cetățenilor Articolul V – se referă la procedurile de amendare Articolul VI – se referă la datoria publică și supremația Constituției Articolul VII – se referă la validarea Constituției după ratificarea ei de către 9 state. Pentru realizarea comparație între Constituția României și cea a Belgiei voi prezenta articole cu relevanță pentru dreptul financiar din România, făcând paralelă cu cele din Constituția Belgiei. În ceea ce privește sistemul financiar, în articolul 137, Titlul IV al Constituției României este prezentat sistemul financiar: ” Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege. Moneda națională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condițiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaște circulația și înlocuirea monedei naționale cu aceea a Uniunii Europene. ” În Constituția Belgiei nu se specifică nimic referitor la moneda națională deși este aceeași ca a Uniunii Europene și anume euro cu subdiviziunea sa, centul. În ceea ce privește bugetul public, în articolul 137, Titlul IV al Constituției României găsim informații și reglementări referitoare la cuprinsul și procedurile de adoptare ale bugetului public național. Bugetul public național cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor. Constituția Belgiei nu conține prevederi detaliate cu privire la cuprinsul bugetului. Din punct de vedere al structurii bugetului apare o altă diferență între prevederile legale ale acestor două state. În România nu există prevedei care reglementează expres structura bugetului. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 138 : ”Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare”. Conform articolului 174 din Constituția Belgiei, toate veniturile și cheltuielile statului trebuie prevăzute în buget și în conturi. Tot în articolul 137, Titlul IV al Constituției României găsim reglementări referitoare la procesul de adoptare a bugetului public național. Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. Dacă legea bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete. Potrivit reglementărilor în vigoare, proiectul legii bugetului este elaborat de Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor. În plus, există dispoziții speciale cu privire la ipoteza în care legea bugetului de stat sau legea asigurărilor sociale de stat nu este adoptată cu cel puțin trei zile înainte de expirarea exercițiului bugetar. În acest caz, se vor aplica în continuare bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete. Pe de altă parte în ceea ce privește bugetele locale, Constituția României face trimitere la legislația privind adoptarea bugetelor locale. Legea privind bugetele locale în vigoare în prezent ân România este Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale. Făcând paralelă între cele două state, constatăm faptul că în Belgia, Camera Reprezentanților aprobă legea conturilor și votează bugetul. Cu toate acestea, Camera Reprezentanților și Senatul vor stabili anual, în ceea ce le privește, sumele necesare pentru funcționarea lor. În plus Constituția Belgiei include referiri la aprobarea bugetului și în ceea ce privește majoritatea necesară pentru aprobarea unei moțiuni. Potrivit prevederilor Constituției belgiene, în Camerele Federale, aprobarea bugetului constituie o excepție de la regula de drept comun a aprobării unei moțiuni(articolul 54). Constituţia SUA se bazează pe câteva principii fundamentale. Statul îşi trage puterea de la popor – principiul suveranităţii poporului – după cum se arată în Preambul: „Noi, poporul Statelor Unite, … rânduim şi consfinţim această Constituţie pentru Statele Unite ale Americii”. Ca expresie a acestui principiu, guvernarea este reprezentativă, dar, în numeroase cazuri, Constituţia temperează avântul democratic prin alegeri indirecte şi practica numirilor în funcţie. În al doilea rând, principiul guvernării limitate funcţionează pentru protejarea drepturilor individuale, realizată constituţional în două feluri: prin specificarea atribuţiunilor federale dar şi prin interzicerea expresă a unor acţiuni sau practici ale Statului federal. Astfel, grupul antifederaliştilor a impus în 1791 adoptarea primelor zece amendamente (Bill of Rights) prin care se protejau libertăţile individuale prin restricţii impuse Statului. Un alt principiu fundamental este cel al separaţiei puterilor în stat prin mecanismul de „control şi echilibru” (checks and balances). Astfel într-un triunghi al celor trei puteri în Stat, niciuna nu se poate ridica deasupra celorlalte. Spre exemplu, Preşedintele are autoritate asupra puterii judecătoreşti numind judecătorii şi promulgând deciziile judecătoreşti. Instanţa supremă la rândul ei poate declara acţiunile prezidenţiale neconstituţionale. Preşedintele poate recomanda adoptarea unor legi de către Congres, are drept de veto în faţa proiectelor adoptate de acesta şi implementează legile. Congresul adoptă legi prin care se înfiinţează agenţiile şi departamentele guvernamentale, aprobă programele acestora, poate anula veto-ul Preşedintelui cu o majoritate de două treimi şi poate pune sub acuzare preşedintele. Prin Senat, Congresul ratifică tratatele şi confirmă numirile prezidenţiale în administraţie şi justiţie. În relaţia dintre puterea legislativă şi cea judecătorească, Congresul poate revoca judecătorii, înfiinţa instanţe inferioare şi stabili jursidicţia lor şi salariile aparatului judiciar. Instanţele pot interpreta statutele congresionale şi declara actele Congresului neconstituţionale. Federalismul este şi el un principiu de bază al Constituţiei. Astfel, guvernarea se împarte între autorităţile naţionale şi cele statale. Puterile naţionale sunt cele enumerate sau implicite în enumerare, iar statele beneficiază de acele puteri care nu le sunt interzise şi care nu sunt atribuite autorităţilor naţionale. Inevitabil, au apărut conflictele între legislaţia de stat şi cea federală. Soluţia a venit din faptul că toate legile, ordonanţele guvernamentale şi hotărârile judecătoreşti se supun, Constituţiei, legea supremă. Acest principiu a dat firesc naştere celui numit revizuire judiciară, care, deşi nestipulat ca atare în textul Constituţiei, reprezintă puterea instanţelor federale de a declara neconstituţionale actele Congresului şi ale Preşedintelui. Bibliografie Giovanni Sartori – Teoria democrației reinterpretată, Editura Polirom, Iași, 1999 Eleodor Focșeneanu – Istoria constituțională a României 1859-1991, Editura Humanitas, București, 1992 Iulian Cananau – O istorie documentată a SUA, editura Agatha Laurence H. Tribe – American Constitutional Law (1999) http://forumulconstitutional.ro/download/constitutia-s-u-a.pdf http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339 http://codex.just.ro/Tari/Download/BE http://legeaz.net/constitutia-romaniei/