Lavanda

Lavanda Originară din ţinuturile mediteraneene, Africa de Nord, Asia de Sud-Vest şi insulele Canare, lavanda creştea spontan pe terenuri aride, calcaroase, pietroase şi puternic însorite, urcând până la altitudini de 700-800 metri, uneori până la 1.800 metri pe coastele sudice ale Alpilor inferiori. Din vechi informaţii rezultă că primele culturi de lavandă au fost realizate în Arabia, de unde au fost aduse plante în Europa de către negustorii greci, cu 6.000 ani î. H. Denumirea ştiinţifică de Lavandula a derivat de la cuvântul latin „lavo-lavare“ - a spăla, a curăţa, florile fiind utilizate de către romani la parfumarea băilor şi la vindecarea rănilor căpătate în timpul războaielor. Majoritatea limbilor europene şi non-europene denumesc această plantă după sursa latină: lavandă, lavandină, lavandula, levanta, laventeli, levănţică, Lavendel etc. În Europa medievală culturile s-au extins în câmp, sere şi apartamente, mai mult în sudul Franţei, Spania şi Italia, unde a fost creată o formă hibridă, numită Lavandula intermedia, obţinută prin încrucişarea dintre Lavandula angustifolia şi Lavandula latifolia. Pe la începutul anilor 1600 a fost introdusă în Anglia, unde a devenit foarte populară, mai ales în timpul domniei reginei Elisabeta I şi a Casei Stuart, fiind floarea preferată a reginei Maria-Henrietta, soţia regelui Charles I. Din Anglia a fost răspândită pe toate continentele, mai întâi în America de Nord şi apoi în Brazilia, Angentina, China, Japonia, India şi Bulgaria. Producţia mondială de ulei eteric a ajuns la 300-500 de tone anual din care 85-90% se produce în Franţa. În România, primele tufe de lavandă au fost aduse în jurul Capitalei de către grădinarii bulgari, după care s-au extins în culturile din sudul şi vestul ţării, astfel că, în anul 1990, existau peste 3.000 de hectare cultivate. În ultimii 15 ani, defrişările necugetate au redus drastic suprafeţele cultivate cu lavandă, rămânând aprox. 420 de hectare, majoritatea în judeţele din sudul ţării. Levănţica poate trăi pe acelaşi teren circa 20 de ani. Fiind o plantă perenă, poate supravieţui pe acelaşi teren timp de peste 15-20 de ani, având o bună rezistenţă la temperaturi scăzute şi la secetă şi puţin pretenţioasă la tipul de sol. Iarna suportă bine gerurile dacă este acoperită cu zăpadă sau cu strat de paie, frunze uscate sau pământ nisipos, care îi asigură rezistenţa la temperaturi de -300C. Primăvara porneşte mai greu în vegetaţie, abia după ce s-a atins temperatura de 10-140C. Vegetează bine în zone aride, bine însorite, pe terenuri de coastă şi pe soluri bogate în calciu. Nu suportă excesul de umiditate sau terenurile inundate. Înmulţirea se face prin butaşi în luna septembrie, folosind un compost din turbă şi nisip. Recoltarea florilor se face manual, la începutul înfloririi şi la înflorirea intensă (lunile iunie-august), între orele 9-14 când există conţinut maxim de substanţe active. După transportul imediat în coşuri căptuşite, se foloseşte fie la extragerea uleiului eteric prin distilare, fie se usucă într-o încăpere umbrită şi bine aerisită, în strat subţire. Artificial, se usucă la temperaturi sub 400C. Producţia de inflorescenţe proaspete este de 3.000 - 4.000 kg la hectar. Uleiul eteric are un miros specific deosebit de plăcut, fiind constituit dintr-un amestec de peste 40 de componente care nu au putut fi reproduse pe cale chimică. Culturile de lavandă la altitudini mai mari produc o cantitate mai redusă de ulei, dar cu o calitate superioară, datorată conţinutului ridicat în acetat de linalil. Utilizări în terapeutica medicală În terapeutica medicală, lavanda are multe utilizări, atât uleiul volatil cât şi florile uscate, prelucrate sub formă de infuzii, tincturi, uleiuri, inhalaţii, băi generale şi de picioare etc. Acestea sunt indicate în diferite afecţiuni maladive în funcţie de proprietăţile vindicative specifice: sedative, antispastice, tonicnervoase, întăritoare ale nervilor, uşor hipnotice, antiseptice, antibacteriene, hipotensive, carminative, coleretice, diuretice, sudorifice, antifebrile, afrodisiace, antiinflamatoare, analgezice, cicatrizante, dezinfectante, vermifuge şi puternic aromatizante. Deşi planta a fost folosită din vremuri imemoriale, abia în al doilea deceniu din secolul XX au fost descoperite proprietăţile terapeutice ale uleiului eteric de către chimistul francez Rene-Maurice Gattefosse, care s-a vindecat de o arsură gravă la mână, rana rămânând fără cicatrice. Tratamente fitoterapeutice pentru afecţiunile sistemului nervos Cele mai frecvente utilizări ale lavandei sunt orientate spre tratamente în stări de iritabilitate nervoasă, spasme, epilepsie, migrene, vertij, ameţeli, surmenaj, neurastenie, isterie, dureri de cap, stres psihic, depresie psihică, anxietate şi stări de melancolie. Tratamentul cu lavandă este considerat cel mai eficient remediu în combaterea insomniei cronicizate şi a paraliziei limbii. Se foloseşte sub formă de tinctură preparată din 100 g flori în 500 ml alcool 600 şi macerată timp de 1-2 săptămâni, cu rol în tratarea stărilor de tristeţe, angoase şi insomnii; tinctura se diluează (1 linguriţă la 100 ml apă fiartă şi răcită) şi se iau 4-6 linguri pe zi sau se aplică sub formă de comprese la tâmple contra migrenelor, mai ales la persoane cu tonus scăzut, sensibile, deprimate sau stresate. În tratamentul agitaţiei nervoase şi în stările de insomnie se recomandă o infuzie (1-2 linguriţe flori uscate la 250 ml apă clocotită; se infuzează 5-10 minute) din care se beau zilnic 2-3 ceaiuri îndulcite cu miere. Lavandula lanata În cazul tulburărilor cronice de somn este binevenită o baie înainte de culcare în care se toarnă o infuzie concentrată de lavandă (2 linguriţe la 250 ml apă) sau câteva picături de ulei eteric, asigurând un somn plăcut şi revigorant. Tot în insomnie cronică este indicată introducerea unui săculeţ din pânză plin cu flori de lavandă sub pernă la culcare asigurând un somn liniştit şi odihnitor. În amestec cu flori de sunătoare se realizează un bun somnifer, care asigură un somn lin şi cu vise frumoase, iar în amestec cu talpa-gâştei crează un sentiment durabil de confort afectiv, contribuind la instalarea unor trăiri binefăcătoare de tandreţe, altruism şi optimism ponderat. Un amestec mai complex (lavandă, tei, sulfină şi captalan) este recomandat persoanelor cu nervi slabi, aflaţi în convalescenţă, la cei cu insomnii chinuitoare şi cu stare de proastă dispoziţie după trezire. În fiec are zi se beau câte 2 căni de ceai cald, preparat sub formă de infuzie, într-o cură de 3-4 săptămâni. În urma unei tensiuni emoţionale este posibil să apară o încordare musculară, însoţită de durerea şi rigiditatea gâtului şi a umerilor. Se recomandă o baie caldă, în care se adaugă infuzie concentrată de lavandă cu efecte relaxante. Recomandată în afecţiunile căilor respiratorii Lavanda are rol stimulator, tonic şi antispasmodic în combaterea bolilor pulmonare şi a căilor respiratorii, inferioare şi superioare: astm bronşic, pneumonie, congestie pulmonară, gripă, tuse (seacă, spastică şi convulsivă), guturai, laringită, stări febrile eruptive, hidropizie incipientă şi antiseptic asupra secreţiilor pulmonare. Se foloseşte infuzia de lavandă (1-2 flori uscate la 250 ml apă clocotită) din care se consumă câte 3-4 ceşti pe zi, îndulcite cu miere de albine. Tinctura de lavandă aplicată sub formă de comprese, cu masaj uşor pe piept, precum şi inhalaţii cu aburi de infuzie dau rezultate bune în bolile acute ale plămânilor, cum ar fi pneumonia, pleurezia, congestia pulmonară, angina şi gripa. Florile uscate şi mărunţite de lavandă intră în compoziţia ţigărilor antiastmatice. Comprese cu ulei de lavandă pentru reglarea funcţiei ficatului În decursul multor generaţii, lavanda a dovedit eficienţă remarcabilă în tratarea unor boli digestive pe fond nervos, cu afecţiuni de ficat, icter, hepatită cronică, dischinezie biliară (hipotonă şi atonă), stimularea secreţiei bilei datorită conţinutului în taninuri, indigestii şi indispoziţii stomacale, colici abdominale, greţuri, diaree, balonări şi lipsa poftei de mâncare. Se foloseşte infuzia (2-3 căni pe zi), maceratul din vin roşu (20-30 g flori la 1 litru vin din care se beau câte 2 păhărele) şi uleiul de lavandă (2-3 picături la copii şi 5-10 picături la adulţi, luate pe zahăr de 2-3 ori pe zi, într-o cură de 5-6 zile pe lună). Compresele şi masajele cu ulei de lavandă, diluat cu alcool, se pun pe zona ficatului pentru a regla funcţionarea normală a acestuia şi a vezicii biliare. Lavandula stoechas - - Uleiul volatil are calitatea de a normaliza funcţiile cardiace, moderând excitabilitatea unor receptori interni. Datorită acţiunii sedative, reduce hipertensiunea arterială, reglează palpitaţiile şi îndepărtează reacţiile cardiace pe substrat nervos (nevroze cardiace). Infuzia concentrată (10%) are efecte diuretice şi antiseptice şi intervine în colică renală, infecţii renale, uremie, cistite şi leucoree. Uleiul eteric (3 picături în 10 ml ulei vegetal) se foloseşte la masarea abdomenului inferior şi în zona lombară (de 2 ori pe zi) pentru tratarea durerilor menstruale. Utilizări externe: spălături locale, badijonări sau comprese îmbibate cu infuzie concentrată (1 lingură flori la 200 ml apă clocotită) au efecte în vindecarea unor răni, plăgi, ulceraţii, infecţii, acnee, cuperoză şi la spălarea veziculelor produse de varicelă care dau senzaţia de mâncărime, greu de suportat; tamponări cu vată, dimineaţa şi seara, cu tinctură de lavandă în glicerină, recomandată pentru tratarea tenurilor uscate şi sensibile; masaj cu ulei de lavandă (25 picături introduse în 50 ml ulei de floarea -soarelui), are rolul de a vindeca rănile sângerânde, ulcere - tonice, eczeme uscate, lovituri cu vânătăi, contuzii după căzături, înţepături de insecte (ţânţari, albine, viespi, păduchi, pureci) şi a muşcăturilor de şerpi şi animale sălbatice, regenerarea pielii, alinarea durerilor şi prurit tegumentar. Contra înţepăturilor de insecte (ţânţari, albine, viespi, păduchi, pureci) şi a muşcăturilor de şerpi şi animale sălbatice, are efecte antiinflamatoare şi cicatrizante. Masajul pe abdomen are efecte bune în colici stomacali, indigestii, vome, balonări şi diaree; comprese cu tinctură de lavandă (100 g flori macerate în 500 ml alcool 40%), au acţiune favorabilă în contuzii, luxaţii, umflături, vânătăi, lovituri la tendoane, reumatism, gută şi nevralgii; Lavandula pinnata - - - frecţii cu oţet aromatic obţinut din flori de lavandă, petale de trandafir, mentă, salvie, cimbrişor şi ienupăr care se macerează timp de 7 zile într-un litru de oţet din vin pentru a trata răceala, gripa şi stările febrile; băi generale aromatizate, preparate cu o infuzie din 50 g flori la 1 litru apă clocotită; după infuzare 10 minute se toarnă în apa din cada de baie având acţiuni calmante, reconfortante şi revigorante în nevroze astenice sau după oboseală fizică şi intelectuală, dureri musculare şi articulare şi stări gripale. De asemenea, acţionează în combaterea debilităţii la copii şi în fortificarea corpului la persoane slăbite după operaţii chirurgicale sau după boli grave. Băile cu levănţică, bune pentru cicatrizarea rănilor Datorită efectelor calmante, antiseptice şi cicatrizante, băile au acţiuni deosebite în vindecarea rănilor, arsuri uşoare, cistite, leucoree şi alte infecţii genitale. În locul infuziei din flori se poate folosi o emulsie concentrată cu ulei volatil de lavandă. Băile de picioare cu tinctură de lavandă se fac pe durata de 30 minute, pentru stările de stres, insomnii şi nevroze. Irigaţii vaginale în caz de leucoree cu infuzie concentrată (30 g flori la 1 litru apă clocotită şi infuzare 20 minute). Loţionări după ras cu tinctură concentrată (lavandă ambrată). Apă de toaletă preparată din 100 flori uscate la 1 litru alcool 60%; dacă se adaugă o lingură de oţet alb poate fi folosită contra acneei. Clătirea părului după spălatul capului folosind un extract din 100 g flori uscate în 500 ml alcool 30%; după o macerare timp de 2 săptămâni se foloseşte la persoane cu alopecie, oprind căderea părului. Florile proaspete sau uscate puse sub pălărie combat migrenele şi insolaţiile. Sucul din frunze proaspete aplicat pe înţepăturile de insecte sau pe muşcăturile de viperă. Folosirea lavandei în alte domenii În industria parfumurilor este utilizat uleiul eteric de lavandă pentru a obţine compoziţii de tip fougere, cologne şi lavandă englezească. De asemenea, intră în formulele unor produse cosmetice cum ar fi apa de colonie (cu concentraţii de 2 - 5 - 10%), unguente, loţiuni şi deodorante. Pentru odorizare intră în compoziţia săpunurilor de toaletă, a detergenţilor şi în unele preparate medicamentoase care necesită mascarea mirosurilor neplăcute. - În alimentaţie, uleiul este folosit la aromatizarea unor băuturi alcoolice (lichioruri) şi nealcoolice, a unor dulciuri, gemuri, jeleuri şi îngheţate, a oţeturilor şi uleiurilor vegetale, cu condiţia să nu se depăşescă doza maximă de 0,002% În zona Provence, din sudul Franţei, este renumit un amestec de condimente în care lavanda intră alături de tarhon, cimbru, măghiran, rozmarin şi fenicul, fiind utilizat la prepararea unor mâncăruri din peşte (ton, somon), carne de porc, miel, vită şi pui sau legume (vinete, tomate, dovleac). - Efectul insecticid al florilor proaspete sau uscate de lavandă, mai ales după amestecare cu flori de sulfină în săculeţe de tifon, este valorificat la combaterea moliilor din dulapuri şi la parfumarea plăcută a hainelor şi a lenjeriei. Ungerea cu ulei de lavandă a lemnului de la paturile din locuinţe permite uciderea ploşniţelor, a puricilor şi a altor insecte dăunătoare. - Aromatizarea şi dezinfectarea încăperilor se face cu ajutorul unor candele aromatizante în care se încălzeşte uleiul eteric sau prin arderea florilor uscate pe jăratic, plită sau reşou. - Stimulează pofta de mâncare a animalelor - În medicina veterinară, uleiul se foloseşte în frecţiile articulaţiilor dureroase ale animalelor şi în stimularea poftei de mâncare, punând câteva picături de ulei în apa de adăpare. - Fixarea terenurilor în pantă, cu pericol de alunecare, se poate realiza cu unele culturi de lavandă, plantate paralel pe curbele de nivel, întrucât sistemul radicular este foarte profund şi menţine un volum imens de pământ. - Îndepărtarea rozătoarelor (şoareci şi şobolani) din jurul gospodăriilor ţărăneşti, a grajdurilor şi a complexelor zootehnice este posibilă prin plantarea a 3-4 rânduri dense de lavandă. - În grădinile gospodăreşti de la sate şi oraşe precum şi în parcuri, o alee de lavandă aduce un crâmpei de rai, cu parfum delicat şi aspect decorativ atrăgător şi relaxant, amintind de o filă de basm. - Pentru toate aceste calităţi se recomandă plantarea tufelor de lavandă în grupuri compacte sau în platbande, amplasate în lungul aleilor pentru a realiza decoruri frumoase în tot cursul anului, chiar când plantele nu sunt în floare. Acest decor cu lavandă se pretează la numeroase combinaţii având în preajmă trandafiri cu flori galbene sau portocalii sau alte plante cu flori albe sau roze. - În balcoane, tufele de lavandă crescute ghivece asigură o decorare permanentă atât prin flori, cât şi prin frunzişul argintiu. Picioarele obosite se vindeca cu ajutorul uleiurilor parfumate. Uleiul de levantica va ajuta in cazul retentiei de lichide la nivelul picioarelor. Incepeti de la talpa si masati circular picioarele cu ulei, ajungand la genunchi. Repetati in fiecare seara, timp de o saptamana. Florile de levantica sunt bogate in substante minerale amare. Infuzia din flori uscate de levantica se recomanda in cazul migrenelor, in afectiuni cardiace pe sistem nervos, in dureri de stomac. Saculeti de lavanda pot si utilizati pentru indepartarea moliilor si a altor insecte, mentinerea calitatii tesaturilor si improspatarea acestora, in incaperi pentru mirosul proaspat si efectele calmant – revigorante ale acesteia.Utilizati saculetii de lavanda in dulapul cu haine, in perna de dormit sau -pur si simplu – in camera si bucurati-va de efectele deosebite ale acestora. GENERALITATI Lavanda este o planta aromatica cunoscuta si utilizata inca din antichitate. Romanii foloseau lavanda pentru a-si parfuma baile si se considera ca originea cuvantului “lavandula” vine de la latinescul “lavare”= a spala. Cultura lavandei in Romania este relativ recenta. Primele tufe de lavanda si in special de lavandin se gaseau razlete in jurul capitalei si au fost probabil aduse de gradinarii de origine bulgara. Uleiul volatil, obtinut prin distilarea inflorescentelor proaspete de lavanda si lavandin este produsul principal al acestei plante si are largi utilizari in industria parfumurilor si a produselor cosmetice. Lavandula este un subarbust cu o inaltime de pana la 50 cm cu tulpini subtiri si lemnoase, frunze mici de un verde-cenusiu, flori liliachii-rosietice si cu radacina lignificata, groasa pana la 2-3 cm. In primul an dupa plantare, lavanda dezvolta radacina principala mai mult in profunzime, ajungand in functie de tipul de sol, pana la 1,20 cm, iar dupa 5 ani pana la 2,80 cm la plantele obtinute prin butasi inradacinati si pana la 2,20 m adancime la rasadul produs pe cale generativa, prin seminte. Profunzimea si bogatia sistemului radicular confera lavandei rezistenta la seceta. Tulpina ramificata puternic la baza, formeaza o tufa aproape globuloasa, semisferica, inalta de 30-70 cm sau mai inalta. Tulpina batrana este bruna, cu scoarta exfoliata, iar tulpinile (ramificatiile) tinere sunt patrunghiulare, pubescente. Ramificatiile care poarta inflorescentele sunt lungi de 25-35 cm si prezinta frunze numai in partea inferioara. Frunzele opuse, sunt linear-lanceolate, acute, pe margini ciliate, cele inferioare cenusii, de 1-2 cm lungime si 1,5-2 mm latime, pe ambele fete paroase, cu peri ramificati, stelati, de cele superioare cenusii-verzi, de 2-3,5 cm lungime si 3-6 mm latime, mai putin paroase. Frunzele lavandei nu cad toamna la sfarsitul vegetatiei. Florile de tipul bobiatelor, cu miros aromatic datorita glandelor oleifere, sunt grupate intr-o inflorescenta speciforma. Florile prezinta un caliciu lung de 5-6 cm, cilindric, usor latit spre varf, cu 4 dinti scurti, obtuzi si cu un bobisor lat-oval, de cca 1 mm; caliciul este des paros si glandulos, albastru-cenusiu. Corola este de culoare violeta-albastruie uneori albastra deschis pana la alba. Infloreste in luna iulie. Fructele sunt 4 mucule, situate la baza caliciului persistent, cu suprafata bruna sau cenusie, neteda si lucioasa. Greutatea a 1000 de seminte este de 0,873 g. Particularitati si cerinte biologice Lavanda este o specie montana, putin pretentioasa. Este o planta alogoma, entomofila si prin inmultire generativa produce numerosi indivizi cu variabilitate morfogenetica chimica si cu eficienta economica diferentiata. Semintele lavandei sunt tari, acoperite cu o membrana slab permeabila, fapt pentru care germineaza si rasar intr-o perioada indelungata. Dupa rasarire plantele de lavanda formeaza tufe, ca urmare a aparitiei de noi ramificatii, sporind totodata productia de inflorescente. Cresterea numarului de ramificatii ajunge la un nivel maxim, dupa care aceste incep sa se usuce, ceea ce sa impune ca periodic, o data la 7-10 ani, executarea lucrarilor de intretinere. Taierile de intinerire si mentinerea culturii in bune conditii contribuie la lungirea vietii plantatiilor de lavanda pana la 20-30 ani. Lavanda este o planta permanent verde. Schimbarea frunzelor se realizeaza treptat, in timpul perioadei de repaus o parte din frunzele batrane se usuca si cad. In populatiile de lavanda predomina formele in care infloresc o singura data in an, dar se gasesc si forme care infloresc esalonat sau de 2 ori in timpul vegetatiei. In decursul perioadei de vegetatie lavanda parcurge urmatoarele faza: - infrunzire - butonizare - inflorit - maturarea semintelor Factorul principal care limiteaza raspandirea diferitelor specii de lavanda este temperatura. Plantele de lavanda pornesc in vegetatie la temperaturi medii zilnice ale aerului in jurul a 10 C. Samanta semanata in pragul iernii direct in camp sau in straturi reci rasare in masa primavara, la 12°-15° C, daca are umiditatea necesara. Plantele care au iernat in conditii neprielnice ies din iarna slabite si pornesc in vegetatie mai tarziu, cand tamperatura aerului ajunge in jur de 14° C. Lavanda rezista foarte bine la temperaturi de -15° C, fara a fi acoperita cu un strat de zapada si la temperaturi de -31° C, atunci cand stratul de zapada are grosime de 40-50 cm. Cultivatorii au ajuns la concluzia, confirmata astfel si de practica, ca plantatiile realizate in zone cu temperaturi medii zilnice ridicate (peste 20 °C) imbatranesc mai timpuriu, din care cauza continutul in ulei volatil scade. Temperaturile medii mai scazute in zone situate la altitudini ridicate explica imbatranirea mai lenta a plantatiilor, precum si calitatea superioara a uleiului volatil obtinut in aceste zone. Lavandinul este mult mai sensibil la actiunea temperaturii scazute. Lavanda este o planta specifica biotopilor uscati si a climei calde, avand si caractere morfogenetice adecvate, care ii dau posibilitatea sa suporte bine seceta. Cultivata pe locuri cu exces de umiditate, lavanda sufera prin putrezirea radacinilor, ceea ce determina imbatranirea si uscarea rapida a tufelor. Semintele de lavanda rasar numai cand stratul superficial de sol in care sunt incorporate are umiditatea suficienta. De asemenea, in cazul producerii de butasi inradacinati, atat pentru lavanda cat si pentru lavandin, umiditatea este un factor hotarator. Transplantarea la loc definitiv a butasilor inradacinati sau a rasadului se va face numai in sol umed. In cazul lipsei umiditatii plantele vor fi in mod obligatoriu udate la cuib. Lavanda si lavandinul sunt specii iubitoare de lumina. Plantele de lavanda crescute la soare infloresc intotdeuna intr-un procent mai mare, dezvolta tufe mari, cu de peste 3 ori mai multe inflorescente. Lumina conditioneaza formarea cantitatii de masa foliara, precum si asimilarea si producerea uleiului volatil. Pentru a spori cantitatea de lumina se recomanda ca in tara noastra plantatiile de lavanda sa fie amplasate pe terenuri cu expozitie sudica, sud-vestica sau chiar estica. Lavanda este o specie de mare altitudine, ea putand fi gasita in zona de origine, in mod spontan, pana la 1700-1800 m inaltime. Atat procentul de ulei volatil cat si continutul in acetat linalil nu sunt influentate de altitudine. Cu cat lavanda creste pe locuri mai inalte, cu atat productia de ulei volatil este mai scazuta, dar de o calitate mai superioara, dat fiind continutul mai mare in acetat de linalil. Lavanda poate creste pe soluri sarace si uscate, soluri caracteristice pentru plantele colinare sau muntoase. Rezultatele cele mai bune se obtin atunci cand lavanda se cultiva pe soluri adanci, bogate in calcar, permeabile si cu apa freatica la adancime de cel putin 2 - 2,5m. Solurile foarte nisipoase, solurile grele, lutoase, reci si umede nu sunt indicate pentru cultura lavandei. Comparativ cu alte specii medicinale sau aromatice, lavanda nu extrage din sol cantitati mari de substante nutritive. Numeroase experiente pentru clarificarea influentei diferitelor substante nutritive asupra productiei si calitatii au stabilit ca pe solurile usoare, podzolice, cel mai important efect il are azotul, iar pe soluri mai grele, carbonatice, fosforul. Azotul, are un efect de intinerire a tufelor, deoarece activeaza cresterea , fapt pentru care plantele tinere vor fi asigurate cu mai mult fosfor in complexul de ingrasaminte, iar la plantatiile batrane se va asigura mai mult azot. CULTIVAREA LAVANDEI v Locul in ansolament Lavanda si lavandinul sunt subarbusti pereni. Acestia se cultiva pe acelasi loc 20-30 de ani, deci nu pot intra in rotatia culturilor. Pentru a raspunde cerintelor biologice ale acestor specii, se vor alege parcele de teren protejate de vanturi, calde si insorite, cu sol profund si permeabil. Nu sunt recomandate terenurile puternic erodate, cele nepermeabile si supuse vanturilor si curentilor de aer puternici deoarece in aceste conditii se vor obtine productii slabe. Lavanda este un bun mijlocitor antierozional si de aceea ea poate ocupa terenuri in panta dar al caror unghi de inclinare sa nu depaseasca 15. De asemenea se vor alege terenuri absolut curate de buruieni perene. v Fertilizarea Prin administrarea ingrasamintelor se creeaza posibilitatea imbunataririi fertilizarii solului, se realizeaza conditii de viata si de activitate microorganismelor din sol, se asigura o buna crestere si dezvoltare a plantelor, implicit sporirea productiei. Este cunoscut faptul ca majoritatea plantelor de cultura au nevoie pentru crestere de o reactie a solului neutra sau slab acida. Pentru dezvoltarea normala plantele de lavanda au nevoie de o seria de elemente nutritive, dintre care cele mai importante sunt: azotul, fosforul, zinc, borul, magneziul. Dat fiind faptul ca lavanda este o cultura multianuala se recomanda folosirea de ingrasaminte pe baza de azot mai greu solubil. Superfosfatul, precum si celelalte ingrasaminte cu fosfor sporesc aproape de doua ori numarul de inflorescente pe tufa de lavanda. Gunoiul de grajd, administrat la plantare, impreuna cu ingrasamintele minerale din cursul vegetatiei actioneaza favorabil asupra plantelor de lavanda. In concluzie, ingrasamintele organice se aplica la infiintarea plantatiei, ingrasamintele pe baza de fosfor si potasiu (pe solurile sarace in aceste elemente) se administreaza atat la infiintarea cat si toamna, o data cu ultima prasila, iar cele pe baza de azot primavara timpuriu, in mustul zapezii. v Pregatirea solului Toate lucrarile solului au ca scop afanarea acestuia in profunzime, nivelarea si distrugerea buruienilor. Numai pe asemenea soluri se pot realiza plantatii cu randuri drepte, ceea ce va permite efectuarea mecanizata a lucrarilor de intretinere si a recoltarii. Primavara terenul va fi grapat si discuit de mai multe ori pentru mentinerea umiditatii, dar mai ales pentru distrugerea buruienilor anuale. Este recomandat a se cultiva cu plante furajere cu perioada de vegeratie scurta, ca borceagul pentru masa verde sau alte culture (cereale) la care se pot alica erbicide pentru distrugerea buruienilor. Dupa recoltarea acestora, in iulie-august cel mai tarziu se va executa aratura de desfundare la 50-70 cm in functie de adancimea solului. Imediat dupa aratura de desfundare, terenul se va nivela perfect, iar apoi se va mentine curat de buruieni prin discuiri si grapari repetate. Toamna, inainte de plantare, terenul se va discui din nou mai adanc, iar in cazul cand nu este suficient mobilizat se va executa o aratura superficiala la 20 cm, dupa care se va pregati pentru plantare cu ajutorul discului in agregat cu grapa. In cazul terenurilor infectate de buruieni perene, dupa desfundare solul se va mentine curat de buruieni inca un an prin lucrari repetate cu plugul urmat de discuiri. Se recomanda folosirea erbicidelor pentru combaterea buruienilor perene aparute pe ogor. v Modul de inmultire Lavanda se poate inmulti atat generativ, prin producerea de rasad din seminte, cat si vegetativ, prin butasi inradacinati sau prin musuroirea si despartirea tufelor batrane. Producerea rasadului din seminte: Lavandula abrotanoides Semintele lavandei sunt mici, tari si cu germinatia redusa si lenta, fapt pentru care, de regula, nu se seamana direct in camp, ci in straturi reci in vederea obtinerii rasadului. Semanatul se poate efectua atat toamna tarziu, octombrie-noiembrie cat si primavara devreme, februarie - martie, dar numai in straturi special pregatite, care trebuie sa aiba o latime de 1-1,2 m si o lungime 8-10 m si chiar mai mult, intre straturi lasandu-se poteci late de 40- 50 cm. Semanatul se executa imediat dupa pregatirea stratului in randuri distantate la 10-15 cm. La 1 mp sunt necesare 3-5 g seminte cu germinatie de minum 50%. Atat inainte, cat si dupa semanat stratul va fi bine tasat. Semintele puse in santulete foarte superficiale, lasate de marcator (0,5-1 cm) vor fi acoperite cu un strat de mranita, curata de buruieni, bine maruntita si cernita, in grosime de 1-1,5 cm. Rasarirea semintelor incepe primavara cand temperatura aerului se va mentine constant la 14-15 C. La semanatul de primavara semintele germineaza incet si rasar greu, ceea ce impune inmuierea acestora timp de 3-4 zile in apa sau stratificarea lor, operatie care trebuie sa inceapa cu 1,5-2 luni inainte. In acest scop semintele se amesteca cu nisip de rau umed in proportie de 1 : 5-6 si se pastreaza afara pana la semanat, timp in care se amesteca pentru a nu mucegai. Spre sfarsitul perioadei de stratificare semintele incoltesc si vor fi semanate imediat in sol cald. Dupa rasarire, atunci cand plantele au 2-3 perechi de frunze se aplica raritul, lasandu-se intre plante 3-5 cm. Pana la sfarsitul vegetatiei, in toamna, rasadul trebuie mentinut curat de buruieni, prin pliviri repetate, udat, ingrasat si prasit. De asemenea, cel putin de 2 ori se vor taia toate tijele florale aparute pentru a obliga planta sa formeze ramificatii cat mai aproape de sol. Inaltimea de taiere a tulpinilor florifere este de cca. 8-10 cm de la nivelul solului. Rasadul este gata de transplantare, la loc definitiv, la sfarsitul lunii septembrie si inceputul lunii octombrie, cand se scoate, se sorteaza si se pastreaza stratificat in nisip sau in sol umed, pana la plantare. Rasadul din clasa 1 obtinut din seminte are urmatoarele caracteristici: - lungimea partii aeriene 12 cm - lungimea radacinii principale 15 cm - diametrul colatului minim 4 mm si 3 ramificatii Producerea rasadului prin seminte este o metoda ieftina si rapida de inmultire a lavandei. Inmultirea prin butasi inradacinati: Recoltarea butasilor se face toamna, in lunile septembrie-octombrie sau in primavara in martie-aprilie, in timpul perioadei de repaus vegetativ. Butasii se recolteaza de la plante sanatoase, bine dezvoltate, in varsta de 3-5 ani. Taierea butasilor se face cu un cutit foarte bine ascutit sau cu lama, sub mugur. Indepartarea frunzelor se va face cu mare atentie pentru a nu se distruge mugurii vegetativi. La baza butasului se face o singura taietura in forma de pana, imediat dupa mugur. Butasii astfel pregatiti au o lungime de aproximativ 5-6 cm si sunt gata de plantare, ce urmeaza a se efectua in decurs de 1-2 h. In cazul pastrarii mai indelungate, dar nu mai mult de o zi, butasii se mentin in vase cu apa curata. Lavandula multifida Terenul ales pentru straturile in care vor fi plantati butasii va fi curat de buruieni, situat in apropierea unei surse de apa, dar fara pericol de baltire. Se va ara la 30 cm adancime, se va nivela, marunti si apoi se va tasa usor, dupa care se vor aranja tocurile de rasadnita, avandu-se grija sa se lase intre acestea 40-50 cm. In tocuri se aseaza un strat de nisip bine cernut, gros de 8-10 cm, care dupa nivelare se uda din abundenta. Dupa udare, pentru usurarea plantarii, se vor marca viitoarele randuri, utilizandu-se marcatoare special pregatite pentru aceasta lucrare. Plantarea se face manual, asezandu-i la distanta de 10*5 cm. Operatia de presare a butasilor in nisip se va face cu multa grija, pentru a nu distruge frunzele din varful acestora. Imediat sau concomitent cu plantarea, butasii vor fi udati din abundenta, iar tocul de rasadnita se va acoperi cu rame ale caror geamuri au fost in prealabil varuite si acoperite cu rogojini pana la aparitia primelor radacini pe butasi. Odata cu formarea primelor radacini se va incepe calirea butasilor prin deschiderea rasadnitelor la inceput cateva ore, numai in cursul diminetii sau serii. In momentul aparitiei tijelor florale, acestea se vor reduce la jumatate pentru a provoca ramificarea butasilor. v Lucrarile de intretinere -completarea golurilor, care trebuie facuta imediat in toamna anului urmator, orice intarziere nu este buna -taieri pentru formarea tufei, sunt recomandate numai in primul an de vegetatie, prin aceasta lucrare urmandu-se realizarea formei globuloase a tufelor Lucrarile propriu-zise de intretinere a plantatiilor de lavanda incep primavara timpuriu si constau in prasitul intervaleleor dintre randuri, care se executa cu prasitori cu tractiune animala pe terenurile in panta si in plantatiile in varsta sau cultivatorul purtat pe tractor. Lucrarile pe randul de plante se fac manual cu sapa, de 2-3 ori in cursul anului. Combaterea buruienilor pe cale chimica a constituit obiectul a numeroase experiente efectuate in multe tari. In Romania pentru lavanda este omologat erbicidul Gesagard 50, in doza de 8-10 kg/ha si se poate aplica toamna tarziu cand plantele sunt in repaus sau primavara timpuriu inainte de pornirea in vegetatie a plantelor. v Regenerarea plantatiilor Cand tufele incep sa se usuce si productia incepe sa scada se executa regenerearea plantatiilor. Din datele experimentale de la diferiti autori, se poate recomanda ca epoca optima a taierilor de regenerare perioada de repaus, luna februarie, inaintea inceperii vegetatiei, sau noiembrie, dupa incetarea vegetatiei, dar numai atunci cand solul are umiditate suficienta si permite maruntirea acestuia pentru acoperirea plantelor taiate. Cea mai potrivita inaltime de taiere este de 5-10 cm de la suprafata solului. Imediat dupa taiere plantatiile vor fi ingrasate cu 20-25 t/ha gunoi de grajd foarte bine fermentat amestecat cu 100-120 kg sulfat de amoniu/ha si 250kg/ha superfosfat. Dupa administrare, ingrasamintele se vor incorpora pe intervalele dintre randuri printr-o prasila adanca la 15-18 cm. v Boli, daunatori, combatere - v - - v Boli: Septorizza cu patarea frunzelor produsa de septoria lavandulae. Ataca frunzele, fiind evidenta pe partea superioara a lor sub forma unor pete rosii-cafenii la inceput, care cu timpul devin albicioase cu o dunga rosiatica pe margine. In centrul petelor apar puncte negre care reprezinta picmidiile. Frunzele atacate se usuca si cad. DAUNATORI: Isophya tenuicerca, ataca in luna mai cand depune ouale izolat sau in grupe in sol la cca 1 cm adancime. Pentru combatere plantatiile de lavanda vor fi riguros mentinute curate de buruieni. Un efect deosebit in combaterea daunatorului il au lucrarile de maruntire a solului dupa recoltare, pentru a distruge o parte din ouale depuse in sol. Combaterea chimica se realizeaza cu Lindatox 3 PP, Wofatox 30 CE 0, 1%. Lacusta verde de pasune (Tettigonia viridissima). Se hraneste cu frunzele de lavanda. O femela depune cca 250 de oua, in iunie si iulie, asezandu-le izolat in portiunile de sol nelucrat. Masurile de combatere sunt aceleasi ca la Isophya tennicerca. Viermele radacinilor (Heterodera mariori Schm). Dezvolta 3-4 generatii pe an. Din ouale depuse in sol apar larvele care intra in radacinile plantei, hranindu-se cu sucul acestora. Combaterea este extrem de greoaie. Se recomanda folosirea unui material saditor absolut sanatos. v SE COMBAT PRIN: igiena culturala si incorporarea adanc in sol a tuturor resturilor vegetale stropiri cu Dithane M-45 0,2% v Recoltarea Pentru suprafetele mici, unde recoltatul se poate executa rapid, epoca cea mai potrivita pentru recoltare este in faza de inflorire 75%. Acolo insa unde din diferite motive perioada de recoltare se va prelungi (suprafete mari, capacitati reduse de prelucrare), se recomanda ca recoltatul sa inceapa in faza de inflorire 50% si sa se tremine cel mai tarziu in faza de inflorire 100%. Inflorescentele de lavanda se recolteaza manual cu secera sau cu ajutorul masinilor speciale montate pe tractoare. Inflorescentele recoltate se pun in cosuri si se transporta imediat la unitatile de distilare. PRELUCRAREA MATERIEI PRIME In cazul lavandei materia prima se prelucreaza imediat dupa recoltare Distilarea Inflorescentele plantei de lavanda se folosesc aproape in exclusivitate pentru obtinerea uleiului volatil. Obtinerea uleiului volatil de lavanda se poate realiza prin distilarea inflorescentelor dupa 3 metode diferite: distilarea in apa - prin aceasta metoda materia prima se introduce in cazan si se acopera cu apa. Incalzirea apei poate fi facuta la foc direct, sau aburi produsi direct sau indirect. distilarea in apa si cu aburi - in cazan sub materia prima se pune apa. Aburi trec mai intai prin apa si apoi prin materia prima din care preiau uleiul volatil distilarea cu aburi - materia prima se pune in cazan uscat, fara apa. Aburii sunt produsi in afara cazanului in instalatii speciale si se introduc direct sub materia prima. RETETE PE BAZA DE LAVANDA Tinctura de lavanda Se obtine prin macinarea partilor aeriene uscate, (poate fi folosita rasnita electrica de cafea pentru cantitati mici), dupa care pulberea obtinuta se pune in borcane care vor fi umplute pana la o treime, restul fiind completat cu alcool de 70 de grade. Dupa adaugarea alcoolului peste pulberea de planta, borcanele se inchid ermetic si se lasa la macerat vreme de 14 zile, agitand din cand in cand continutu pentru o mai buna solubilizare a principiilor active. Dupa trecerea intervalului de timp necesar macerarii, preparatul se filtreaza prin tifon, iar tinctura obtinuta se pastreaza in sticlute mici si inchise la culoare. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi, cate o lingurita dizolvata in jumatate de pahar de apa. Lavandula canariensis Otetul aromatic de lavanda Intr-o sticla cu gatul larg se pun 10 linguri de lavanda maruntita, peste care se adauga jumatate de litru de otet de mere. Se lasa sa se macereze vreme de 10 zile la temperatura camerei, dupa care se filtreaza. Se foloseste pentru frictionari si comprese. Uleiul gras de lavanda La jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui rafinat se adauga 5 linguri de lavanda uscata si maruntita. Se pune intr-un borcan inchis ermetic si se lasa sa se macereze la soare sau in apropierea unei surse de caldura vreme de 5 zile, dupa care se filtreaza. Uleiul usor aromatizat obtinut se mai pune la macerat cu alte 5 linguri de lavanda vreme de inca 5 zile, dupa care se filtreaza s.a.m.d., pana cand capata un miros foarte puternic de lavanda. Se foloseste pentru masaje si frictionari. Bai cu lavanda Doua maini de lavanda se lasa la macerat in 2 litri de apa, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca 2 litri de apa clocotita, dupa care se acopera, se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se combina cele doua extracte, preparatul obtinut fiind adaugat in apa din cada de baie. UTILIZAREA LAVANDEI - Recomadari majore: in tratarea hiperexcitabilitate, migrene, insomnii. Intern: Dischinezie biliara, balonarea la bolnavii de bila, crizele biliare insotite de dureri de cap. Se ia lavanda sub forma de pulbere, administrata pe stomacul gol, cate o lingurita de patru ori pe zi. Datorita principiilor sale active amare, lavanda mareste secretia de bila si ajuta la evacuarea ei, calmand durerile abdominale si activand digestia. Lavandula viridis - Depresia, anxietatea - in cazurile usoare se ia lavanda sub forma de tinctura - 1 lingurita dizolvata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, in cure de lunga durata (3 luni minimum). Uleiul volatil de lavanda se administreaza in depresiile si crizele de anxietate severe: doua picaturi de ulei volatil amestecate cu putina miere se iau de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Studiile facute pana in prezent au aratat ca exista o anumita selectivitate a pacientilor tratati cu aceasta planta, unii neavand o reactie speciala la uleiul volatil, in timp ce la altii s-a observat o ameliorare clara a starii launtrice, ameliorare tradusa prin reducerea sensibilitatii psihice, estomparea fricilor si angoaselor, reaparitia dorintei de viata. Aritmie cardiaca, adjuvant in ischemia cardiaca aparuta pe fond de stres. Lavanda este prin excelenta o planta antistres, motiv pentru care, administrata in cure de lunga durata, amelioreaza si, gradat, conduce la vindecarea bolilor produse de acesta. In problemele cardiace s-a observat o actiune deosebit de favorabila a tincturii de lavanda, care actioneaza direct la nivelul sistemului nervos central. Se administreaza de trei-patru ori pe zi cate o lingurita de tinctura diluata in jumatate de pahar de apa. Viermi intestinali, infectii cu protozoarul Giardia lamblia. Se combina in proportii egale tinctura de lavanda, de pelin si de cimbru (toate tincturile se prepara la fel ca cea de lavanda). Se ia din aceasta combinatie de tincturi cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi, inainte de masa. O cura dureaza minimum doua saptamani. Acest tratament este eficient atat singur, cat si in combinatie cu remediile alopate, a caror eficienta o mareste. Oboseala, iritabilitatea psihica, insomnia. Cele mai bune rezultate se obtin facand bai cu lavanda, cu jumatate de ora inainte de culcare. Suplimentar, este bine sa puneti sub perna un mic saculet (ceva mai plat) cu lavanda. Somnul va fi mai odihnitor si mai lin, iar peste zi veti remarca o mult mai buna rezistenta psihica si stapanire de sine. Intern, se ia tinctura de lavanda: o lingurita de trei ori pe zi. Lavandula abrotanoides - Dureri de cap, migrena, ameteala. Ca remediu de urgenta se iau 1-2 picaturi de ulei volatil de lavanda cu putina miere. Ca tratament pe termen lung se recomanda pulberea de lavanda: o lingurita de patru ori pe zi, administrata pe stomacul gol. - - Reumatism. Se face un ceai din o parte flori de soc si doua parti lavanda, o lingurita din acest amestec fiind oparita cu o cana de apa, dupa care se lasa sa se raceasca putin si se filtreaza. Se beau pe zi 2-3 cani din acest ceai, cat mai cald (pentru ca efectul sudorific si depurativ sa fie mai intens). Are un gust destul de greu de suportat, dar o cura de 10 zile cu acest ceai are efecte antireumatice exceptionale. Tuse convulsiva, gripa, bronsita - 2 picaturi de ulei volatil se amesteca cu o lingura de miere si se administreaza cate putin din acest amestec, care nu va fi inghitit direct, ci va fi lasat sa alunece pe gat pentru a-si exercita din plin efectele antiinfectioase si calmante. Se iau maximum 6 picaturi de ulei de lavanda pe zi la adulti si doua picaturi pe zi la copii. Extern: Adjuvant in pneumonie si bronsita cronica. La 4 linguri de lavanda proaspat macinata se adauga apa, amestecand progresiv, pana cand se formeaza o pasta, care se inveleste in tifon si se aplica pe piele. Deasupra cataplasmei se pune o sticla cu apa fierbinte si se acopera cu o patura, ca sa pastreze caldura. Cataplasma se tine minimum o jumatate de ora. - - Contra paduchilor si a altor insecte parazite. 3-4 picaturi de ulei volatil de lavanda se amesteca cu o lingurita de otet si se aplica pe par (sau pe zona afectata), dupa care capul se acopera vreme de cateva ore, pentru a se forma un mediu de vapori de ulei volatil care vor elimina insectele. Se aplica tratamentul 7-10 zile la rand. Pentru cresterea parului. Se face un masaj la radacina parului cu otet de lavanda obtinut prin macerare dupa metoda de mai sus. Intretinerea pielii uscate. Imediat dupa baie se aplica uleiul gras de lavanda (obtinut prin macerarea plantei in ulei de floarea-soarelui, dupa metoda de mai sus) pe toata pielea, facandu-se in acelasi timp un masaj usor. Eczeme uscate, tumefactii produse de loviri - Se aplica uleiul gras de lavanda pe zona afectata de 3-4 ori pe zi. UTILIZARI CASNICE ALE LAVANDEI: Lavandula dentata Condiment de lavanda - amestecati in cimbrul cu care condimentati mancarurile putina lavanda (intr-o proportie aproximativa de 1:5). Mancarurile vor capata o aroma deopotriva delicioasa si rafinata, fiind, in plus, si mai usor digerabile. In zona sudica a Alpilor, cimbrul amestecat cu lavanda se da mancaciosilor pentru a le regla apetitul si a-i ajuta astfel sa scada spontan in greutate. Pentru a scapa de molii - se pun in dulap saculeti cu inflorescente de lavanda uscata. Zilnic, continutul saculetilor se freaca in palme pentru ca astfel sa se degaje cat mai mult ulei volatil, care alunga insectele. Furnicile, puricii si gandacii fug de mirosul de lavanda. Pentru a scapa de musafirii nepoftiti, stropiti de doua ori pe zi locurile in care acestia se ascund sau traseele pe care vin, cu o solutie formata din 6 linguri de apa si 10 picaturi de ulei volatil de lavanda. Pentru a scapa de mirosurile neplacute din casa - puneti intr-o cana de apa 10 picaturi de ulei volatil de lavanda si 10 picaturi de ulei volatil de menta. Stergeti cu aceasta solutie peretii, podelele toate zonele care degaja mirosuri neplacute. Evitati suprafetele lacuite, pentru ca uleiurile volatile sunt un dizolvant redutabil si strica lacul.