Revista de Psihologie

REVISTA DE PSIHOLOGIE
Vol. 67 2021 Nr. 1
SUMAR
STUDII ŞI CERCETĂRI
NATALIA CONSTANTINESCU, Studiu preliminar de validare a Chestionarului de reglare a

sistemelor emoționale (Regulation of Emotion Systems Survey – RESS) pe populația
românească ...................................................................................................................... 5
ANDREEA BOGDANA ISBĂŞOIU, BIANCA DORIANA POPESCU, Eficiența unui program
terapeutic cognitiv-comportamental livrat online în reducerea simptomelor depresive și
îmbunătățirea unor parametri ai sinelui ........................................................................... 23
DĂNUȚ IOAN CRAȘOVAN, DELIA NICOLETA RAMONA CRAȘOVAN, Identification
of psychological defense mechanisms in non-psychotic major depressive disorder.
Using the Romanian version of the defense style questionnaire – 60 .............................. 39
LORENA ANTONOVICI, MARIA NICOLETA TURLIUC, ANDREEA-IULIANA ASTANI,
Testing potential predictors of perceived benefits and barriers to the consumption of a
vegetarian diet in adults ................................................................................................... 57
ABORDĂRI TEORETICE ŞI PRACTIC-APLICATIVE
SORIN IULIAN ROPOTAN, MARGARETA DINCĂ, Relația dintre axiome sociale, autonomia
personală și comportamentul organizațional: conceptualizarea unui model teoretic ....... 71
CRISTINA ELENA PETRE, Conceptul de sine și utilizarea mediului online la tineri .............. 87
Rev. Psih., vol. 67, nr. 1, p. 1–100, Bucureşti, ianuarie – martie 2021
(JOURNAL OF PSYCHOLOGY)
Vol. 67 2021 No. 1
CONTENTS
STUDIES AND RESEARCHES
NATALIA CONSTANTINESCU, Preliminary study for validating The Regulation of Emotion

Systems Survey (RESS) in the Romanian population ............................................... 5
ANDREEA BOGDANA ISBĂŞOIU, BIANCA DORIANA POPESCU, The effectiveness of
a cognitive-behavioral therapeutic program delivered online in reducing depressive
symptoms and improving self-parameters .................................................................. 23
of psychological defence mechanisms in non-psychotic major depressive disorder.
Using the Romanian version of the defence style questionnaire – 60.............................. 39
THEORETICAL AND PRACTICAL APPROACHES
SORIN IULIAN ROPOTAN, MARGARETA DINCĂ, The relationship between social

axioms, personal autonomy and organizational behavior: conceptualization of a
theoretical model ............................................................................................................. 71
CRISTINA ELENA PETRE, The self-concept and the use of online environment in young
people .............................................................................................................................. 87
(REVUE DE PSYCHOLOGIE)
Vol. 67 2021 No. 1
SOMMAIRE
ÉTUDES ET RECHERCHES
NATALIA CONSTANTINESCU, Étude préliminaire pour la validation du Questionnaire de

régulation des systèmes émotionnels (The Regulation of Emotion Systems Survey –
RESS) chez la population roumaine ........................................................................... 5
ANDREEA BOGDANA ISBĂŞOIU, BIANCA DORIANA POPESCU, L'efficacité d'un
programme thérapeutique cognitivo-comportemental offert en ligne pour réduire les
symptômes dépressifs et améliorer les paramètres .......................................................... 23
of psychological defence mechanisms in non-psychotic major depressive disorder.
Using the Romanian version of the defense style questionnaire – 60 .............................. 39
APPROCHES THÉORIQUES ET DÉMARCHES APPLIQUÉES
SORIN IULIAN ROPOTAN, MARGARETA DINCĂ, La relation entre les axiomes sociale,
l’autonomie personelle et le comportement organisationnel: conceptualisation d’un
model théorique ............................................................................................................... 71
CRISTINA ELENA PETRE, Le concept de soi et l’utilisation de l’environnement en ligne
aux jeunes ........................................................................................................................ 87
STUDII ȘI CERCETĂRI
STUDIU PRELIMINAR DE VALIDARE A CHESTIONARULUI

DE REGLARE A SISTEMELOR EMOȚIONALE (REGULATION OF
EMOTION SYSTEMS SURVEY – RESS) PE POPULAȚIA ROMÂNEASCĂ
NATALIA CONSTANTINESCU
Școala de Studii Avansate a Academiei Române (SCOSAAR), București
Abstract
This paper aims to be a first step in validating the Regulation of Emotion Systems Survey
(RESS; De France & Hollenstein, 2017) in the Romanian population. The questionnaire is a
self-report instrument to assess emotion regulation strategies, on 6 scales: Distraction, Rumination,
Reappraisal, Engagement, Suppresion and Relaxation. In order to investigate the psychometric
properties of this questionnaire, we examined the reliability, factor structure, convergent and criterion
validity of the Romanian translation of the RESS. A sample of 227 partcipants (aged 18 to 71 years-old)
was investigated in a cross-sectional approach. Participants filled out a socio-demographics data
sheet, the Regulation of Emotion Systems Survey (RESS), the Emotion Regulation Questionnaire
(ERQ) and Patient Health Questionnaire-9 (PHQ-9), which assess the emotion regulation strategies,
respectively the severity of depressive symptoms. Because of the high number of missing data,
2 participants were removed from the total number, resulting a final number of 225 participants for
the analysis. The results indicated good internal consistency (Cronbach’s alpha coefficient between
0.83 and 0.93) and good test-retest reliability over 2-weeks period (Pearson coefficient between
0.72 and 0.83) for all the 6 scales. Exploratory and confirmatory factor analysis supported the six-factors
strucure, established by the authors of the instrument. To provide a good fit to the data, we removed
two items from the original version of RESS. The convergent and criterion validity were confirmed
by the correlations with other instruments. The results obtained for the reliability and validity of the
Romanian translation of RESS were comparable to the original version.
Cuvinte-cheie: strategii de reglare emoțională, adaptare culturală, fidelitate, structură factorială,
validitate convergentă, validitate de criteriu.
Keywords: emotion regulation strategies, cultural adaptation, reliability, factor structure,
convergent validity, criterion validity.
1. INTRODUCERE
Reglarea emoțională reprezintă una dintre formele de reglare a afectului,

alături de coping, reglarea dispoziției și mecanismele de apărare (Gross &
Thompson, 2007). Conceptul a început să atragă atenția cercetătorilor în urmă cu
30 de ani, aceștia începând să studieze rolul reglării emoționale în cadrul unor
 Doctorandă, Școala de Studii Avansate a Academiei Române (SCOSAAR), Institutul de
Filosofie și Psihologie ,,Constantin Rădulescu-Motru”, Calea 13 Septembrie, nr. 13, 070731, București,
România; E-mail: natalia_constantinescu@yahoo.com.
6 Natalia Constantinescu 2
domenii diverse, precum: psihologie, antropologie, afaceri, economie, educație,

drept, medicină, științe politice și sociologie. Specialiștii din domeniul psihologiei
au abordat studiul reglării emoționale din mai multe perspective și ramuri ale
psihologiei: cognitivă, biologică, dezvoltării, socială, organizațională, personalității,
clinică și sănătății (Gross, 2015). Interesul cercetătorilor pentru domeniul reglării
emoționale s-a extins în ultimul deceniu (Google Scholar indicând un număr ascendent
de lucrări referitoare la acest concept: 2500 în perioada 1990–1999, 23700 în
perioada 2000–2009 și 206000 în perioada 2010–2019), fapt care se poate datora
conștientizării din ce în ce mai puternice a rolului pe care reglarea emoțională o
deține în asigurarea calității vieții individului.
Întrucât reglarea emoțională reprezintă un fenomen complex, cercetările în
domeniu s-au concentrat pe diverse aspecte ale conceptului, iar în literatura de
specialitate nu există un consens unanim cu privire la o definiție corespunzătoare a
reglării emoționale, ci doar încercări variate de a surprinde diverse elemente ale
sale. Astfel, Thompson (1994) susține că reglarea emoțională cuprinde „procesele
extrinseci și intrinseci, care se ocupă cu monitorizarea, evaluarea și modificarea
reacțiilor emoționale, în special a elementelor caracteristice de intensitate și timp,
în scopul îndeplinirii obiectivelor individuale”. De asemenea, Gross (1998) consideră
că reglarea emoțională se referă la „procesele prin care indivizii influențează tipul
emoțiilor pe care le au, momentul în care le au, precum și modul în care
experimentează și exprimă aceste emoții”. Totodată, Gratz și Roemer (2004)
consideră că reglarea emoțională include conștientizarea, înțelegerea și acceptarea
emoțiilor (elemente menționate și de Berking, 2010, apud Berking et al., 2012),
precum și gestionarea comportamentelor impulsive, apărute în urma emoțiilor
negative și flexibilitatea în utilizarea strategiilor emoționale. Pe de altă parte, Gross
și Thompson (2007) iau în considerare nu doar procesele conștiente ale gestionării
emoțiilor, ci și pe cele inconștiente, susținând că reglarea emoțională reprezintă un
set de procese, care se desfășoară automat sau prin control voluntar și care produc
efecte la nivel comportamental, experențial sau fiziologic, prin modificările realizate în
dinamica emoției, latență, timpul necesar pentru intensificarea emoției, magnitudine și
durată. Se constată, astfel, că unele definiții se rezumă doar la procesele prin care
individul își gestionează singur emoțiile, pe când altele includ și posibilitatea de
reglare emoțională prin susținerea exterioară, provenită de la alte persoane. De
asemenea, unii autori consideră relevante doar mecanismele conștiente implicate în
procesul reglării emoționale, în timp ce alții iau în considerare și mecanismele
inconștiente. Deși există aceste deosebiri la nivelul conceptualizării reglării emoționale,
definițiile prezintă și elemente comune, reușind să surprindă complexitatea
constructului, prin includerea, pe lângă trăirea emoțională propriu-zisă, și a altor
aspecte relevante pentru reglarea emoțională, precum aspectele cognitive,
comportamentale și fiziologice.
În funcție de abordările conceptuale ale reglării emoționale, au fost identificate
diverse strategii de reglare emoțională, acestea reprezentând modalitățile concrete
prin care individul își gestionează emoțiile (Koole, 2009). Clasificările strategiilor
de reglare emoțională, regăsite în literatura de specialitate, includ: strategii centrate
3 Adaptarea culturală a RESS 7
pe antecedente (au loc înainte de generarea completă a răspunsului specific emoției) vs

strategii centrate pe răspuns (au loc după generarea tendințelor de răspuns) (Gross,
2001), strategii adaptative vs dezadaptative (Aldao et al., 2014; Bandadi et al.,
2019; Eldesouky & English, 2018), strategii explicite (cu efort conștient) vs implicite
(automate) (Berkman & Lieberman, 2009; Braunstein et al., 2017; Gyurak et al.,
2011), strategii intrapersonale (de autoreglare) vs interpersonale (sociale) (Horn &
Maercker, 2016; Marroquín et al., 2017; Reeck et al., 2016), strategii intrinseci
(în cazul în care individul apelează la alte persoane, pentru a-și gestiona emoțiile)
vs extrinseci (individul încearcă să regleze emoțiile altor persoane) (Gross, 2015;
Nozaki & Mikolajczak, 2020; Zaki & Williams, 2013).
Aceste strategii de reglare emoțională au fost studiate atât în populația
nonclinică, cât și în populația clinică, un subiect major de interes fiind reprezentat
de investigarea rolului pe care reglarea emoțională îl deține în dezvoltarea
psihopatologiei, în general (Berking & Wupperman, 2012; Gross & Jazaieri, 2014;
Sheppes et al., 2015) și a depresiei, în mod special (Garnefski & Kraaij, 2006;
Joormann & Vanderlind, 2014). Astfel, s-au obținut corelații semnificative, din
punct de vedere statistic, între depresie și diverse strategii de reglare emoțională:
evitare, ruminație, suprimare (corelații pozitive), rezolvarea de probleme și reevaluarea
(corelații negative) (Aldao et al., 2010; Gross & John, 2003), iar strategiile de
reglare emoțională au devenit, totodată, o modalitate eficientă de discriminare între
persoanele cu depresie și cele fără depresie (Feliu-Soler et al., 2017; Nolen-
Hoeksema, 2000). De asemenea, s-a constatat că diverse strategii de reglare emoțională
constituie predictori pentru simptomele depresive și depresia majoră (Butler &
Nolen-Hoeksema, 1994; Nolen-Hoeksema, 2000). Având în vedere rolul central al
reglării emoționale în dezvoltarea psihopatologiei, aceasta a fost conceptualizată ca
transdiagnostic pentru psihopatologie (inclusiv depresie) (Sloan et al., 2017).
Ținând cont de caracterul predictor al reglării emoționale pentru dezvoltarea depresiei,
se consideră adecvată utilizarea instrumentelor de evaluare a simptomatologiei
depresive, în scopul investigării validității de criteriu a diverselor instrumente de
evaluare a strategiilor de reglare emoțională.
1.1. CHESTIONARUL DE REGLARE A SISTEMELOR EMOȚIONALE

(REGULATION OF EMOTION SYSTEMS SURVEY – RESS)
Literatura de specialitate cuprinde diverse instrumente pentru autoevaluarea
strategiilor de reglare emoțională: Chestionarul de reglare emoțională (Emotion
Regulation Questionnaire – ERQ, Gross & John, 2003), Scala Courtland de control
emoțional (Courtauld Emotional Control Scale – CECS, Watson & Greer, 1983),
Scala de evitare cognitiv-comportamentală (Cognitive-Behavioral Avoidance Scale –
CBAS, Ottenbreit & Dobson, 2004), Reglarea emoțională a celorlalți și a propriei
persoane (Emotion Regulation of Others and Self – EROS, Niven et al., 2011),
Chestionarul de reglare emoțională interpersonală (Interpersonal Emotion Regulation
Questionnaire – IERQ, Hofmann et al., 2016) etc. Aceste instrumente, însă, fie iau
în considerare un singur aspect specific al emoțiilor, fie cuprind un număr redus de
strategii de reglare emoțională.
Pentru a surprinde toate cele trei componente ale răspunsului emoțional

(cognitivă, comportamentală și fiziologică), precum și diversitatea strategiilor
utilizate, la nivel conștient, pentru gestionarea emoțiilor negative, De France și
Hollenstein (2017) au construit un instrument de autoevaluare, denumit Chestionarul
de reglare a sistemelor emoționale (Regulation of Emotion Systems Survey – RESS).
Acesta este utilizat pentru evaluarea strategiilor de reglare emoțională atât în
adolescență, cât și la vârsta adultă (De France & Hollenstein, 2019) și cuprinde
6 scale, corespunzătoare următoarelor strategii de reglare emoțională: Distragere
(Distraction) – îndepărtarea atenției de la situația emoțională (Sheppes & Meiran,
2008, apud De France & Hollenstein, 2017); Ruminație (Rumination) – concentrarea
constantă pe o experiență emoțională, precum și pe cauzele și consecințele acesteia
(Nolen-Hoeksema, Wisco & Lyubomirsky, 2008, apud De France & Hollenstein,
2017); Reevaluare (Reappraisal) – modificarea experienței emoționale prin schimbarea
modului de gândire cu privire la aceasta (McRae, Ciesielski & Gross, 2012, apud
De France & Hollenstein, 2017); Suprimare (Suppression) – încercarea activă de a
ascunde manifestările exterioare, comportamentale ale experienței emoționale (Gross,
2007, apud De France & Hollenstein, 2017); Implicare (Engagement) – implicarea
activă într-o emoție, prin amplificarea dinamicii expresive, cu scopul de a reduce
experiența emoțională (Kennedy-Moore & Watson, 2001, apud De France &
Hollenstein, 2017); Controlul impulsului/Relaxare (Arousal control) – controlul
asupra componentei fiziologice a emoției, de intensificare automată a impulsului.
Cele 6 strategii de reglare emoțională corespund celor trei componente ale emoțiilor:
cognitivă (Distragere, Ruminație și Reevaluare), comportamentală (Suprimare și
Implicare) și fiziologică (Controlul impulsului/Relaxare).
Instrumentul este alcătuit din 38 de itemi, precedați de formularea „Atunci
când simt o emoție negativă, de obicei reacționez imediat astfel”, iar răspunsurile
sunt date pe o scală de tip Likert, cu scoruri de la 1 (niciodată) la 5 (întotdeauna).
Un scor ridicat obținut la o scală semnifică utilizarea preponderentă a acelei
strategii de reglare emoțională.
Varianta inițială a instrumentului a fost administrată, online, unui lot de
1606 participanți, cu vârste cuprinse în intervalul 16–33 ani, din care au fost
eliminați 24 de participanți, ca urmare a numărului mare de date necompletate,
rezultând un lot final de 1582 participanți la cercetare. Pentru analiza structurii
factoriale, s-a utilizat extracția factorilor în axe principale (principal axis factoring)
și rotirea oblică a factorilor prin metoda Oblimin, iar factorii de încărcare ai
itemilor individuali au fost restricționați la valori de cel puțin 0.40. Întrucât doi
itemi nu au prezentat încărcări în niciun factor, au fost excluși, motiv pentru care
analiza s-a realizat, din nou, fără acești itemi. A rezultat un model cu 6 factori,
corespunzători celor 6 strategii de reglare emoțională, menționate anterior
(De France & Hollenstein, 2017).
Indicele Cronbach alfa de consistență internă a avut valori ridicate pentru cele
6 scale ale chestionarului, fiind cuprins în intervalul 0.91–0.98. După aproximativ
o lună, un lot de 117 participanți la cercetare a recompletat chestionarul, rezultând
indici de fidelitate test–retest de un nivel moderat–puternic, cu valori cuprinse în
intervalul 0.51–0.86 pentru cele 6 scale. Validitatea convergentă a fost determinată

prin corelarea rezultatelor obținute la fiecare scală cu rezultatele obținute la scalele
corespunzătoare din alte instrumente de evaluare a strategiilor de reglare emoțională:
Scala de evitare cognitiv-comportamentală (Cognitive Behavioral Avoidance Scale –
CBAS), Scala de răspuns predispus la ruminație (Ruminative Response Scale –
RRS), Chestionarul de reglare emoțională (Emotion Regulation Questionnaire –
ERQ), Scala de expresivitate emoțională (Emotional Expressivity Scale – EES).
S-au obținut corelații semnificative statistic pentru scalele Ruminație, Reevaluare,
Implicare și Suprimare, respectiv corelație nesemnificativă statistic pentru scala
Distragere, iar pentru scala Controlul impulsului/ Relaxare nu s-au putut calcula
corelații, întrucât nu a existat o scală corespondentă în celelalte chestionare.
De asemenea, a fost demonstrată validitatea predictivă a chestionarului pentru
depresie, anxietate și calitatea relațiilor (De France & Hollenstein, 2017).
Ulterior, pentru analiza factorială confirmatorie, s-a utilizat un nou lot, de
103 participanți la cercetare, cu vârste cuprinse în intervalul 20–25 ani, din care
au fost excluși participanții care au completat mai puțin de 75% din itemi sau ale
căror scoruri au depășit 3 deviații standard peste medie, rezultând un lot final de
84 de participanți la cercetare. Analiza factorială confirmatorie a validat modelul
cu 6 factori, obținut în analiza factorială exploratorie din studiul anterior (De
France & Hollenstein, 2017).
Acest nou instrument de evaluare a strategiilor de reglare emoțională constituie
o alternativă la chestionarele similare utilizate frecvent, demonstrând validitate
convergentă în raport cu aceste instrumente. În plus față de acestea, însă, furnizează un
volum mai mare de informații, oferind posibilitatea evaluării concomitente a unui
număr ridicat de strategii de reglare emoțională, care, totodată, surprind toate cele
trei componente ale răspunsului emoțional: cognitivă, comportamentală și fiziologică.
De asemenea, Chestionarul de reglare a sistemelor emoționale (Regulation of Emotion
Systems Survey – RESS) poate fi utilizat pe diverse categorii de vârstă (adolescenți,
adulți tineri, adulți vârstnici), rezultatele studiilor indicând fidelitate test–retest
bună și un nivel ridicat al consistenței interne (indicii Cronbach alfa având valori
cuprinse în intervalul 0.83–0.95) (De France & Hollenstein, 2019). Totodată,
rezultatele studiilor au evidențiat o bună validitate predictivă a chestionarului
pentru depresie, anxietate și calitatea relațiilor (De France & Hollenstein, 2019).
Astfel, acest instrument se dovedește a fi extrem de util în domeniul sănătății
mentale, putând fi aplicat pentru investigarea riscului de dezvoltare a psihopatologiei.
Având în vedere atât rolul important al reglării emoționale în sănătatea psihologică
a individului, cât și volumul extins de informații, dobândite prin intermediul
acestui nou chestionar, se consideră că instrumentul are o utilitate extrem de
ridicată pentru evaluarea strategiilor de reglare emoțională. De asemenea, ținând
cont de dezvoltarea relativ recentă a Chestionarului de reglare a sistemelor emoționale
(Regulation of Emotion Systems Survey – RESS) și, implicit, de numărul redus de
studii de validare și utilizare a acestui instrument, devine necesară continuarea
studiilor de validare a chestionarului pe diverse populații.
1.2. OBIECTIVELE STUDIULUI PREZENT
Chestionarul de reglare a sistemelor emoționale (Regulation of Emotion Systems

Survey – RESS) reprezintă un instrument util pentru evaluarea strategiilor de reglare
emoțională, prezentând proprietăți psihometrice adecvate în loturile analizate pe
populația canadiană. Întrucât la nivelul României nu există un astfel de instrument
pentru evaluarea unui număr ridicat de strategii de reglare emoțională, la vârsta
adultă, s-a considerat necesară adaptarea și validarea Chestionarului de reglare a
sistemelor emoționale (Regulation of Emotion Systems Survey – RESS) pe populația
românească, prin analizarea unui lot de 227 participanți la cercetare, provenind din
diverse medii profesionale din România și având caracteristici socio-demografice
(gen, vârstă, nivel de educație, nivel socio-economic) diverse. Astfel, obiectivele
acestui studiu constau în traducerea și adaptarea instrumentului, precum și determinarea
fidelității și validității (structură factorială, validitate convergentă, validitate de criteriu)
acestuia.
2. METODOLOGIE
2.1. TRADUCEREA ȘI ADAPTAREA CHESTIONARULUI DE REGLARE

A SISTEMELOR EMOȚIONALE (REGULATION OF EMOTION SYSTEMS SURVEY – RESS)
Traducerea, adaptarea și validarea instrumentului pe populația din România

s-a realizat cu acordul autoarei chestionarului. Urmând standardele internaționale
pentru adaptarea culturală a intrumentelor psihologice (International Test Comission,
2017), chestionarul a fost tradus în limba română de doi psihologi doctoranzi,
deținând un nivel avansat al limbii engleze, precum și de un traducător autorizat,
cu experiență în domeniul psihologiei. Din cele trei traduceri, a fost selectată
varianta optimă din punct de vedere lingvistic și psihologic, luând în considerare
traducerile coincidente pentru itemii respectivi și exprimările cele mai potrivite
raportate la conținut. În continuare, s-a utilizat metoda juriului, pentru a obține o
validare de conținut a itemilor, juriul fiind format din 23 de psihologi, absolvenți
de master. În urma analizei observațiilor acestora, s-a obținut prima variantă în
limba română a chestionarului. Cea de-a treia etapă a constat în retroversiunea
variantei obținute în etapa anterioară. Această formă a fost transmisă autoarei
instrumentului, care a considerat că proba este corect tradusă.
2.2. PARTICIPANȚI ȘI PROCEDURĂ
La acest studiu au participat 227 persoane (44 bărbați – 19.38% și 183 femei –
80.62%), cu vârste cuprinse între 18 și 71 ani (M=37.25, SD=11.97) și proveniență
atât din mediul urban (194 participanți la cercetare – 85.46%), cât și rural
(33 participanți la cercetare – 14.54%), existând o distribuire geografică echilibrată
a participanților la cercetare prin acoperirea celor opt regiuni ale României. Pentru
determinarea mărimii minime a eșantionului, s-a luat în considerare atât numărul
de participanți necesar pentru realizarea analizei factoriale (minim 100, preferabil
200 de participanți la cercetare), cât și recomandarea ca raportul dintre numărul de

participanți și numărul de variabile să fie cel puțin egal cu cinci (Sava, 2011), ceea
ce înseamnă un număr mimim de 5 x 38 = 190 participanți la cercetare.
Participanții au fost selectați din surse variate (grupuri profesionale, companii,
instituții, grupuri online). Aceștia au completat o fișă cu datele socio-demografice
și trei chestionare pentru evaluarea strategiilor de reglare emoțională și a severității
simptomelor depresive: Chestionarul de reglare a sistemelor emoționale (Regulation of
Emotion Systems Survey – RESS), Chestionarul de reglare emoțională (Emotion
Regulation Questionnaire – ERQ) și Chestionarul cu privire la starea de sănătate a
pacientului-9 (Patient Health Questionanire-9 – PHQ-9). Chestionarele au fost
completate fie pe suport de hârtie, fie online, fără limită de timp. La un interval de
două săptămâni, o parte dintre participanții la cercetare (60 de participanți – 26.43%) a
completat, din nou, Chestionarul de reglare a sistemelor emoționale (Regulation of
Emotion Systems Survey – RESS) pentru investigarea stabilității, în timp, a rezultatelor
furnizate de acest instrument.
În urma analizării lotului de participanți, s-a constatat că 172 participanți
(75.77%) sunt într-o relație sau căsătoriți, iar 55 participanți (24.23%) sunt singuri,
divorțați sau văduvi. În ceea ce privește nivelul educațional, 30 participanți (13.22%)
au studii medii (liceu sau școală profesională), iar 197 participanți (86.78%) au
studii superioare (facultate, masterat, doctorat). Referitor la nivelul socio-economic,
63 participanți (27.75%) au un nivel scăzut, 109 participanți (48.02%) au un nivel
mediu, iar 55 participanți (24.23%) au un nivel ridicat.
Datele au fost colectate în perioada februarie–septembrie 2020, iar participarea
a fost voluntară, fără compensații de natură financiară. Înainte de administrarea
chestionarelor, participanții la cercetare au fost informați cu privire la desfășurarea
studiului și și-au dat consimțământul de a participa. Studiul a fost realizat în
conformitate cu standardele etice în vigoare cu privire la colectarea datelor în
România.
2.3. INSTRUMENTE UTILIZATE PENTRU VALIDAREA

CHESTIONARULUI DE REGLARE A SISTEMELOR EMOȚIONALE
(REGULATION OF EMOTION SYSTEMS SURVEY – RESS)
Chestionarul de reglare emoțională (Emotion Regulation Questionnaire – ERQ)

a fost dezvoltat de Gross și John (2003) pentru a evalua utilizarea a două strategii
de reglare emoțională: Reevaluarea și Suprimarea. Instrumentul este alcătuit din
10 itemi, iar răspunsurile sunt date pe o scală de tip Likert, cu scoruri de la
1 (dezacord total) la 7 (acord total). În cadrul acestui studiu, s-a utilizat varianta
chestionarului tradusă și validată de Heilman (2014) pe populația românească.
Indicele Cronbach alfa obținut pentru cele două scale, pe lotul de participanți
din cadrul cercetării actuale, a avut valori ridicate: 0.84 (pentru Reevaluare) și
0.81 (pentru Suprimare).
Chestionarul cu privire la starea de sănătate a pacientului-9 (Patient Health

Questionnaire-9 – PHQ-9) face parte din Chestionarul cu privire la starea de
sănătate a pacientului (Patient Health Questionnaire – PHQ), dezvoltat de Spitzer et al.
(1999), care reprezintă varianta autoadministrată a unui instrument mai amplu,
de evaluare a tulburărilor mentale în asistența medicală primară (Primary Care
Evaluation of Mental Disorders – PRIME-MD), dezvoltat de Spitzer et al. (1994).
Chestionarul cu privire la starea de sănătate a pacientului (Patient Health
Questionnaire – PHQ) cuprinde seturi de întrebări pentru evaluarea a 8 diagnostice:
tulburare depresivă majoră, tulburare de panică, altă tulburare de anxietate, bulimie
nervoasă, alte tulburări depresive, abuz/dependență de alcool, tulburări somatoforme,
tulburare de mâncat compulsiv (Kroenke et al., 2001).
În cadrul acestui instrument există un set de 9 itemi, care alcătuiesc Chestionarul
cu privire la starea de sănătate a pacientului-9 (Patient Health Questionnaire-9 –
PHQ-9) și care se referă la tulburarea depresivă majoră, mai exact la simptomele
din ultimele două săptămâni. Răspunsurile sunt date pe o scală de tip Likert, cu
scoruri de la 0 (deloc) la 3 (aproape zilnic). Depresia majoră este diagnosticată în
cazul în care minim 5 itemi au scoruri de cel puțin 2 (peste jumătate din zile),
iar unul dintre simptome este dispoziția depresivă sau anhedonia. De asemenea, se
pot diagnostica alte tipuri de depresie, dacă 2, 3 sau 4 itemi au scoruri de cel puțin
2 (peste jumătate din zile), iar unul dintre simptome este dispoziția depresivă sau
anhedonia (Kroenke et al., 2001). Scorurile de 5, 10, 15 și 20 reprezintă limitele
pentru severitatea minimă, ușoară, moderat severă, respectiv severă a depresiei
(Kroenke et al., 2001). În cadrul acestui studiu, s-a utilizat varianta chestionarului
tradusă și validată de Spitzer, Williams, Kroenke și colegii acestora, pe populația
românească și disponibilă, pentru utilizare liberă, pe site-ul https://www.
phqscreeners.com/. Indicele Cronach alfa obținut pentru acest instrument, pe lotul
de participanți din cadrul cercetării actuale, a avut o valoare ridicată (0.881).
2.4. ANALIZA STATISTICĂ
Analiza statistică s-a realizat prin intermediul programului Jamovi, versiunea

1.2.27, disponibilă gratuit, pe internet, pentru cercetare. S-a verificat condiția de
normalitate a datelor atât prin inspectarea grafică a histogramelor, cât și prin
calculul indicatorilor de asimetrie (skewness) și boltire (kurtosis), verificându-se
conformitatea acestora cu valorile prevăzute în literatura de specialitate pentru
distribuția normală (Kim, 2013). Statisticile descriptive au fost prezentate ca
medie ± abatere standard. Pentru stabilirea consistenței interne a scalelor corespunzătoare
Chestionarului de reglare a sistemelor emoționale (Regulation of Emotion Systems
Survey – RESS), s-au utilizat coeficienții Chronbach alfa, iar pentru identificarea
stabilității în timp a rezultatelor au fost calculați coeficienții de corelație Pearson
(r). Structura factorială s-a determinat prin analiză factorială exploratorie, iar modelul
factorial obținut s-a testat prin analiză factorială confirmatorie. Validitatea convergentă
și validitatea de criteriu au fost investigate prin corelațiile dintre scorurile obținute

la acest instrument și scorurile obținute la alte două instrumente – unul care evaluează
strategiile de reglare emoțională, iar altul care evaluează simptomele depresive.
3. REZULTATE
Din numărul total de participanți la cercetare, au fost excluși 2 participanți,

întrucât au completat mai puțin de 75% din itemii Chestionarului de reglare a
sistemelor emoționale (Regulation of Emotion Systems Survey – RESS). Astfel,
analiza datelor s-a realizat pentru un număr de 225 participanți la cercetare. Dintre
aceștia, 10 participanți nu au furnizat răspunsul la unul sau doi itemi, aceste valori
lipsă fiind înlocuite cu o valoare neutră (în cazul de față, 3, aceasta fiind valoarea
de mijloc a scalei Likert).
Chestionarul de reglare emoțională (Emotion Regulation Questionnaire – ERQ)
a fost completat de 218 participanți la cercetare, dintre care unul nu a furnizat
răspunsul la un item, valoarea lipsă fiind înlocuită cu o valorare neutră (în cazul de
față, 4, aceasta fiind valoarea de mijloc a scalei Likert).
Chestionarul cu privire la starea de sănătate a pacientului-9 (Patient Health
Questionnaire-9 – PHQ-9) a fost completat de 209 participanți la cercetare, dintre
care 4 nu au furnizat răspunsul la un item, valorile lipsă fiind înlocuite cu valori
reduse ale simptomelor depresive (în cazul de față, 1, scala Likert având valori
cuprinse între 0 și 3).
3.1. STATISTICI DESCRIPTIVE ȘI CORELAȚII ÎNTRE SCALE
În tabelul nr. 1 sunt prezentate mediile și abaterile standard pentru scalele

instrumentelor utilizate, precum și numărul corespunzător de itemi.
Tabelul nr. 1
Statistici descriptive pentru scalele celor trei chestionare utilizate
Instrument (Scală) M SD Număr de itemi

RESS* – Reevaluare 3.38 0.88 8
RESS – Implicare 3.36 0.91 8
RESS – Suprimare 2.48 0.87 8
RESS – Ruminație 3.42 1.01 6
RESS – Distragere 3.15 1.03 4
RESS – Relaxare 2.71 0.97 4
ERQ** – Reevaluare 4.81 1.32 6
ERQ – Suprimare 3.27 1.50 4
PHQ-9*** 6.89 5.57 9
Notă: *N=225 participanți la cercetare, **N=218 participanți la cercetare, ***
N=209 participanți
la cercetare
Tabelul nr. 2
Matricea corelațiilor dintre scalele Chestionarului de reglare a sistemelor emoționale
(Regulation of Emotion Systems Survey – RESS)
Reevaluare Implicare Suprimare Ruminație Distragere Relaxare
Reevaluare –
Implicare 0.203** –
Suprimare – 0.036 – 0.587*** –
Ruminație – 0.162* 0.062 0.304*** –
Distragere 0.494*** 0.025 0.289*** 0.220*** –
Relaxare 0.481*** 0.076 0.080 – 0.031 0.368*** –
Notă: *p<0.05, **p<0.01, ***p<0.001
Corelațiile dintre scalele Chestionarului de reglare a sistemelor emoționale

(Regulation of Emotion Systems Survey – RESS) au fost semnificative statistic,
conform tabelului nr. 2.
3.2. FIDELITATEA
Fidelitatea instrumentului a fost evaluată din două perspective: consistența

internă, calculată prin coeficientul de fidelitate Cronbach alfa, respectiv stabilitatea
în timp a rezultatelor, evaluată prin corelațiile test–retest.
S-au obținut valori ridicate pentru coeficienții Cronbach alfa, cuprinse între
0.83 și 0.93 (conform tabelului nr. 3). Acestea sunt similare valorilor obținute
pentru instrumentul original (0.84-0.98, De France & Hollenstein, 2017).
Tabelul nr. 3
Consistența internă și stabilitatea test-retest pentru Chestionarul de reglare
a sistemelor emoționale (Regulation of Emotion Systems Survey – RESS),
pe populația românească vs populația canadiană
Indicele Cronbach alpha Coeficientul de corelație Pearson
Scală RESS
(consistență internă) (stabilitate test–retest)
RO CA RO CA
(N=225) (N1=1582; N2=84***) (N=60) (N=117)
Reevaluare 0.93 0.95; 0.94 0.83** 0.68*
**
Implicare 0.91 0.96; 0.91 0.65 0.83*
**
Suprimare 0.92 0.98; 0.94 0.76 0.86*
Ruminație 0.91 0.90; 0.89 0.83** 0.73*
Distragere 0.92 0.92; 0.91 0.75** 0.51*
Relaxare 0.83 0.91; 0.84 0.72** 0.68*
Notă: *p<0.01, **p<0.001, ***Valorile corespund celor două studii inițiale de validare
a instrumentului pe poluația canadiană (De France & Hollenstein, 2017)
Fidelitatea test–retest a fost calculată pentru un subeșantion de 60 de participanți

din lotul total (8 bărbați – 13.33% și 52 femei – 86.67%), cu vârste cuprinse între
18 și 66 ani (M=37.68, SD=11.33), aceștia recompletând chestionarul la un interval
de două săptămâni. Întrucât datele au avut o distribuție normală, s-a utilizat

coeficientul de corelație Pearson (r), acest indice de stabilitate test–retest având
valori ridicate, cuprinse între 0.72 și 0.83 (conform tabelului nr. 3), ceea ce indică o
bună stabilitate de-a lungul timpului a celor 6 strategii de reglare emoțională.
În cazul instrumentului original, fidelitatea test–retest a fost evaluată la un interval
de o lună, pe un lot de 117 participanți la cercetare, obținându-se valori cuprinse
între 0.51 și 0.86 (De France & Hollenstein, 2017). Se observă că, pentru eșantionul
românesc, Reevaluarea și Ruminația înregistrează cea mai mare stabilitate la
retestare, în timp ce, pentru eșantionul canadian, Suprimarea înregistrează cea mai
mare stabilitate la retestare.
Astfel, se constată că versiunea românească a Chestionarului de reglare a
sistemelor emoționale (Regulation of Emotion Systems Survey – RESS) prezintă
indici de constistență internă și de stabilitate test–retest comparabili cu cei ai
versiunii canadiene, ceea ce vine în sprijinul presupunerii că versiunea tradusă și
adaptată a instrumentului, în cadrul acestui studiu pilot, este adecvată din punct de
vedere al proprietăților psihometrice.
3.3. STRUCTURA FACTORIALĂ
Pentru analizarea structurii factoriale a Chestionarului de reglare a sistemelor

emoționale (Regulation of Emotion Systems Survey – RESS), s-a recurs la analiza
factorială exploratorie și, ulterior, la analiza factorială confirmatorie pentru lotul
prezent.
Într-o primă etapă, s-au testat cele două condiții necesare pentru realizarea
analizei factoriale exploratorii: condiția de sfericitate, respectiv condiția de adecvare
a eșantionului. Pentru testarea condiției de sfericitate, s-a utilizat testul Bartlett pentru
sfericitate, care a fost semnificativ (χ2(703) = 7048, p<0.001), iar pentru testarea
condiției de adecvare a eșantionului, s-a utilizat indicele Kayser-Meyer-Olkin (KMO),
care a avut valoarea 0.872, excelentă pentru utilizarea analizei factoriale exploratorii
(Field, 2000, apud Sava, 2011).
Având în vedere că obiectivul acestei etape a constat în identificarea atributelor
interne care stau la baza celor 38 de itemi ai instrumentului, s-a utilizat extracția
factorilor în axe principale (principal axis factoring), pentru a extrage factorii
comuni, această metodă fiind aleasă și pentru varianta originală a chestionarului
(De France & Hollenstein, 2017). De asemenea, întrucât era de așteptat ca factorii
să coreleze între ei, s-a utilizat o rotire oblică a factorilor (Sava, 2011) prin metoda
Oblimin. Itemii au fost restricționați la factori de încărcare de minim 0.40. Întrucât
itemii 3 și 30 nu au fost încărcați în niciun factor, au fost eliminați. A rezultat o
soluție cu 6 factori (care explică 65% din totalul dispersiei), corespunzători celor
6 strategii de reglare emoțională, din varianta originală a instrumentului, fiecare
item fiind saturat într-un singur factor.
Tabelul nr. 4
Saturațiile itemilor în factorii extrași
Factor Item Saturație

Reevaluare 14. Încerc să privesc evenimentul emoțional dintr-o perspectivă 0.580
diferită.
18. Privesc evenimentul emoțional dintr-o altă perspectivă. 0.666
20. Identific unghiuri diferite pentru a vedea situația. 0.876
21. Mă gândesc la alte moduri de a interpreta situația. 0.814
24. Privesc situația din mai multe unghiuri. 0.864
36. Mă gândesc la moduri alternative de a privi situația. 0.818
37. Încerc să mă gândesc la evenimentul emoțional dintr-o 0.752
perspectivă mai pozitivă.
38. Încerc să văd situația într-o lumină mai pozitivă. 0.719
Implicare 2. Folosesc expresii faciale pentru a arăta că sunt supărat. 0.464
4. Îmi arăt adevăratele emoții. 0.750
5. Vocalizez modul în care mă simt. 0.844
7. Îmi arăt sentimentele. 0.769
11. Arăt în exterior ceea ce simt. 0.821
16. Le spun celorlalți exact ceea ce simt. 0.667
19. Îmi exprim sentimentele. 0.816
23. Arăt faptul că sunt supărat. 0.740
Suprimare 12. Mă asigur că nu își dă nimeni seama de ceea ce simt. 0.542
15. Mă prefac că nu sunt supărat. 0.594
25. Îmi ascund sentimentele. 0.648
26. Mă asigur că ascund modul în care mă simt. 0.775
31. Fac eforturi pentru a-mi ascunde sentimentele. 0.842
32. Ascund modul în care mă simt. 0.893
35. Încerc să mă prefac că nu sunt supărat. 0.826
Ruminație 1. Mă gândesc în mod repetat la ceea ce mă deranjează. 0.771
10. Mă gândesc continuu la ceea ce mă deranjează. 0.843
17. Revăd evenimentul emoțional din nou și din nou în minte. 0.794
28. Încerc continuu să îmi dau seama ce a mers prost. 0.620
33. Mă gândesc la evenimentul emoțional iar și iar. 0.873
34. Mă gândesc iar și iar la ceea ce a mers prost. 0.871
Distragere 9. Lucrez imediat la ceva pentru a mă menține ocupat. 0.850
13. Fac altceva pentru a-mi distrage atenția. 0.762
22. Îmi găsesc altceva de făcut pentru a mă menține ocupat. 0.949
29. Mă angajez în alte activități pentru a-mi distrage atenția. 0.761
Relaxare 6. Mă concentrez pe încetinirea ritmului cardiac și pe 0.887
respirație.
8. Încerc să îmi încetinesc ritmul cardiac și respirația. 0.933
27. Respir adânc. 0.519
În vederea testării validității de construct, s-a recurs la analiza confirmatorie

a modelului cu 6 factori. Aceasta s-a putut realiza deoarece a fost îndeplinită
condiția de distribuție normală a datelor pentru fiecare dintre cele 6 scale ale
instrumentului. În urma analizei factoriale confirmatorii, s-a obținut o valoare a
gradului de potrivire al modelului χ2(579)=1492, p<0.001, ceea ce indică diferențe
semnificative între matricea datelor brute și matricea obținută pe baza legăturilor
specificate în model (Sava, 2011). Această valoare semnificativă, însă, se poate
datora numărului relativ mare al eșantionului, astfel încât nu poate fi considerată un
criteriu pentru respingerea modelului.
Indicatorul RMSEA a avut valorea 0.083, relativ acceptabilă (Byrne, 2001,
apud Ali & Alea, 2018), indicatorul SRMR a avut valoarea 0.067, adecvată, iar
indicatorul CFI a avut valoarea 0.861, considerată dezirabilă (Sava, 2011). Astfel,
putem concluziona că modelul cu șase factori este validat.
3.4. VALIDITATEA CONVERGENTĂ, VALIDITATEA DE CRITERIU
Validitatea convergentă a fost testată având ca ipoteză faptul că scorurile

corespunzătoare scalelor instrumentului vor corela pozitiv cu scorurile obținute la
aceleași scale din cadrul altui chestionar de evaluare a strategiilor de reglare
emoțională, denumit Chestionarul de reglare emoțională (Emotion Regulation
Questionnaire – ERQ). Distribuția datelor s-a aproximat printr-o distribuție normală
(indicatorii de simetrie și boltire au avut valori adecvate), astfel încât s-a utilizat
coeficientul de corelație Pearson. S-au obținut corelații medii, semnificative
statistic, confirmându-se, astfel, validitatea convergentă.
Tabelul nr. 5
Corelații între scorurile obținute la Chestionarul de reglare a sistemelor emoționale
(Regulation of Emotion Systems Survey – RESS) și scorurile obținute la alte chestionare,
pe populația românească vs populația canadiană
Scală RESS Scale ERQ Depresie

RO CA RO CA
(N=218) (N=117) (N=209; PHQ-9) (N=117; BDI-II****)
Reevaluare 0.510*** 0.34** – 0.217** 0.07
Implicare - - – 0.129 – 0.003
Suprimare 0.577*** 0.76** 0.404*** 0.20*
Ruminație - - 0.456*** 0.47**
Distragere - - 0.083 – 0.09
Relaxare - - – 0.074 0.09
Notă: *p<0.05, **p<0.01, ***p<0.001, ****Beck Depression Inventory, second edition
(Inventarul de depresie Beck, ediția a doua)
Validitatea de criteriu a fost testată de autorii instrumentului pentru mai

multe criterii, inclusiv simptomele depresive, obținându-se corelații semnificative
statistic între două scale ale instrumentului și simptomele depresive: Suprimare –

0.20 și Ruminație – 0.47 (De France & Hollenstein, 2017). Pe eșantionul românesc,
validitatea de criteriu a fost testată prin corelațiile dintre scorurile obținute la cele
6 scale ale instrumentului și scorurile corespunzătoare simptomelor depresive din
cadrul Chestionarului cu privire la starea de sănătate a pacientului-9 (Patient Health
Questionnaire-9 – PHQ-9). Întrucât datele nu au avut o distribuție normală, s-a
utilizat coeficientul de corelație Spearman. S-au obținut corelații semnificative
statistic (conform tabelului nr. 5) pentru scalele Reevaluare (corelație negativă
slabă), Suprimare și Ruminație (corelații pozitive medii), confirmându-se, astfel,
validitatea de criteriu.
4. DISCUȚII ȘI CONCLUZII
Rezultatele studiului indică proprietăți psihometrice adecvate ale Chestionarului

de reglare a sistemelor emoționale (Regulation of Emotion Systems Survey – RESS) –
varianta tradusă în limba română. Astfel, s-a obținut o consistență internă ridicată
pentru cele 6 scale ale instrumentului, coeficienții Cronbach alfa fiind cuprinși în
intervalul 0.83–0.93. De asemenea, a fost confirmată fidelitatea test–retest,
coeficienții de stabilitate test–retest având valori cuprinse în intervalul 0.72–0.83.
Atât valorile obținute pentru consistența internă, cât și valorile pentru stabilitatea la
retestare au fost similare cu cele obținute de autorii instrumentului pe populația
canadiană (De France & Hollenstein, 2017). Analiza factorială a indicat o soluție
factorială cu 6 factori, similară variantei originale a instrumentului, cu precizarea
că doi itemi au fost excluși, întrucât nu au fost încărcați în niciun factor, rezultând,
astfel, o variantă cu 36 de itemi pentru populația românească. Pentru testarea
validității convergente, au fost realizate corelații între scalele instrumentului tradus
și scalele altui instrument de evaluare a strategiilor de reglare emoțională (validat
pe populația românească), obținându-se corelații medii, semnificative statistic, între
scale. Totodată, pentru testarea validității de criterii, 6 scale ale instrumentului au
fost corelate cu scorul final obținut la un chestionar de evaluare a simptomelor
depresive (validat pe populația românească). S-au obținut corelații semnificative
statistic între simptomele depresive și următoarele scale: Reevaluare (corelație
negativă slabă), Suprimare și Ruminație (corelații pozitive medii), relația dintre
simptomele depresive și aceste scale fiind susținută și de alte studii (Chahar Mahali
et al., 2020; Garnefski & Kraaij, 2006; Rice et al., 2020; Solgi & Yaseminejad,
2018).
Studiul prezent reprezintă primul studiu de traducere și adaptare a Chestionarului
de reglare a sistemelor emoționale (Regulation of Emotion Systems Survey – RESS)
pe populația românească, investigând proprietățile psihometrice ale acestuia. Spre
deosebire de alte instrumente de evaluare a strategiilor de reglare emoțională, acest
chestionar surprinde toate cele trei componente de bază ale răspunsului emoțional:
cognitivă, comportamentală și fiziologică. În plus, oferă posibilitatea evaluării

concomitente a unui număr ridicat de strategii, ceea ce implică atât o economie
considerabilă de timp, cât și o imagine detaliată cu privire la gradul în care
individul utilizează diverse strategii de reglare emoțională. De asemenea, numărul
și tipul strategiilor utilizate oferă informații relevante, referitoare la sănătatea
mentală și fizică a individului, literatura de specialitate menționând utilizarea
unui număr variat de strategii, ca premisă pentru o reglare emoțională eficientă
(Kobylińska & Kusev, 2019), valoarea predictivă a anumitor strategii de reglare
emoțională în dezvoltarea psihopatologiei (Berking & Wupperman, 2012; Butler &
Nolen-Hoeksema, 1994; Nolen-Hoeksema, 2000), precum și impactul acestora
asupra funcționării somatice (Jentsch & Wolf, 2020). Pe lângă aceste aspecte,
studiul prezent se remarcă prin diversitatea eșantionului atât din punct de vedere al
vârstei, nivelului educațional și nivelului socio-economic, cât și din punct de
vedere geografic, fiind incluși participanți din cele opt regiuni ale României.
Studiul are, însă, anumite limite. Astfel, eșantionul, deși divers, nu corespunde în
totalitate stratificării existente la nivel național pe criterii de gen, vârstă, educație,
venit și repartizare geografică. Totodată, este posibil ca disproporția mare de gen a
eșantionului (aproximativ 20% bărbați și 80% femei) să fi influențat, într-o oarecare
măsură, scorurile obținute (din considerente socio-culturale, femeile pot fi mai
predispuse spre utilizarea anumitor strategii de reglare emoțională, comparativ cu
bărbații), astfel încât se recomandă precauție în generalizarea rezultatelor pe alte
populații. De asemenea, realizarea unui singur studiu, cu valori relativ acceptabile
ale gradului de adecvare a modelului cu 6 factori, nu este suficientă pentru confirmarea
modelului; sunt necesare mai multe studii, pe loturi diverse, pentru realizarea
analizei factoriale, precum și obținerea unor indicatori cu valori din ce în ce mai
bune pentru adecvarea modelului ales.
Având în vedere rezultatele obținute, se poate concluziona că versiunea
românească a Chestionarului de reglare a sistemelor emoționale (Regulation of
Emotion Systems Survey – RESS) prezintă proprietăți psihometrice adecvate,
similare celor obținute pentru varianta originală a instrumentului pe populația
canadiană. De asemenea, studiul prezent reprezintă un pas important în adaptarea
pe populația românească a acestui instrument de evaluare a strategiilor de reglare
emoțională. Chestionarul este extrem de util atât în contextul clinic, cât și în cel
nonclinic, oferind o gamă variată de informații referitoare la strategiile de reglare
emoțională, comparativ cu alte instrumente similare. Instrumentul poate fi valorificat în
studiile viitoare, care s-ar putea orienta atât spre investigarea proprietăților sale
psihometrice în diverse populații, cât și spre utilizarea acestuia în contextul clinic
pentru o mai bună înțelegere a rolului reglării emoționale în dezvoltarea
afecțiunilor fizice sau psihice și, implicit, pentru elaborarea unui tratament adecvat.
Primit în redacţie la: 16.09.2020

BIBLIOGRAFIE
1. ALDAO A., NOLEN-HOEKSEMA, S., SCHWEIZER, S., Emotion-regulation strategies across
psychopathology: A meta-analytic review, Clinical Psychology Review, 30, 2, 2010, p. 217–237.
2. ALDAO, A., JAZAIERI, J., GOLDINC, P.R., GROSS, J.J., Adaptive and maladaptive emotion
regulation strategies: Interactive effects during CBT for social anxiety disorder. Journal of
Anxiety Disorders, 28, 4, 2014, p. 382–389.
3. ALI, S., ALEA, N., Validating the emotion regulation questionnaire (ERQ) in Trinidad, Journal
of Psychiatry and Behavioral Sciences, 1, 2018, p. 1–11.
4. BANDADI L, CHAMKAL N, BELBACHIR S, AHAMI, A.O.T., The use of the Adaptive and the
Maladaptive Cognitive Emotion Regulation Strategies by Nurses Student in Morocco Facing to the
Patient Death in a Clinical Setting, Biomedical & Pharmacology Journal, 12, 1, 2019, p. 175–181.
5. BERKING, M., POPPE, C., LUHMANN, M., WUPPERMAN, P., JAGGI, V., SEIFRITZ, E.,
Is the association between various emotion-regulation skills and mental health mediated by the
ability to modify emotions? Results from two cross-sectional studies, Journal of Behavior Therapy
and Experimental Psychiatry, 43, 2012, p. 931–937.
6. BERKING, M., WUPPERMAN, P., Emotion regulation and mental health: recent findings,
current challenges, and future directions, Current Opinion in Psychiatry, 25, 2, 2012, p. 128–134.
7. BERKMAN, E.T., LIEBERMAN, M.D., Using neuroscience to broaden emotion regulation:
theoretical and methodological considerations, Social and Personality Psychology Compass, 3, 4,
2009, p. 475–493.
8. BRAUNSTEIN, L.M., GROSS, J.J., OCHSNER, K.N., Explicit and implicit emotion regulation:
a multi-level framework, Social Cognitive and Affective Neuroscience, 12, 10, 2017, p. 1545–1557.
9. BUTLER, L.D., NOLEN-HOEKSEMA, S., Gender differences in responses to depressed mood
in a college sample, Sex Roles, 30, 5/6, 1994, p. 331–346.
10. CHAHAR MAHALI, S., BESHAI, S., FEENEY, J.R., MISHRA, S., Associations of negative
cognitions, emotional regulation, and depression symptoms across four continents: International
support for the cognitive model of depression, BMC Psychiatry, 20, 18, p. 1–12.
11. DE FRANCE, K., HOLLENSTEIN, T., Assessing emotion regulation repertoires: The Regulation of
Emotion Systems Survey, Personality and Individual Differences, 119, 2017, p. 204–215.
12. DE FRANCE, K., HOLLENSTEIN, T., Emotion regulation and relations to well-being across
the lifespan, Developmental Psychology, 55, 8, 2019, p. 1768–1774.
13. ELDESOUKY, L, ENGLISH, T., Another Year Older, Another Yesr Wiser? Emotion Regulation
Strategy Selection and Flexibility Across Adulthood, Psychology and Aging, 33, 4, 2018, p. 572–585.
14. FELIU-SOLER, A., RECHE-CAMBA, E., BORRÀS, X., PÉREZ-ARANDA, A., ANDRÉS-
RODRÍGUEZ, L., PEÑARRUBIA-MARÍA, M.T., NAVARRO-GIL, M., GARCÍA-CAMPAYO,
J., BELLÓN, J.A., & LUCIANO, J.V., Psychometric Properties of the Cognitive Emotion Regulation
Questionnaire (CERQ) in Patients with Fibromyalgia Syndrome, Frontiers in Psychology, 8,
2075, 2017, p. 1–13.
15. GARNEFSKI, N., KRAAIJ, V, Relationships between cognitive emotion regulation strategies
and depressive symptoms: A comparative study of five specific samples, Personality and Individual
Differences, 40, 2006, p. 1659–1669.
16. GRATZ, K.L., ROEMER, L., Multidimensional Assessment of Emotion Regulation and Dysregulation:
Development, Factor Structure, and Initial Validation of the Difficulties in Emotion Regulation
Scale, Journal of Psychopathology and Behavioral Assessment, 26, 1, 2004, p. 41–54.
17. GROSS, J.J., The Emerging Field of Emotion Regulation: An Integrative Review, Review of
General Psychology, 2, 3, 1998, p. 271–299.
18. GROSS, J.J., Emotion Regulation in Adulthood: Timing Is Everything, Current Directions in
Psychological Science, 10, 6, 2001, p. 214–219.
19. GROSS, J.J., JOHN, O.P., Individual Differences in Two Emotion Regulation Processes: Implications
for Affect, Relationships, and Well-Being, Journal of Personality and Social Psychology, 85, 2,
2003, p. 348–362.
20. GROSS, J.J., THOMPSON, R.A., Emotion Regulation: Conceptual Foundations, GROSS, J.J.
(Ed.), Handbook of emotion regulation, New York: Guilford Press, 2007, p. 3–24.
21. GROSS, J.J., JAZAIERI, H., Emotion, Emotion Regulation, and Psychopathology: An Affective
Science Perspective, Clinical Psychologicla Science, 2, 4, 2014, p. 387–401.
22. GROSS, J.J., Emotion Regulation: Current Status and Future Prospects, Psychological Inquiry,
26, 2015, p. 1–26.
23. GYURAK, A., GROSS, J.J., ETKIN, A., Explicit and implicit emotion regulation: A dual-process
framework, Cognition and Emotion, 25, 3, 2011, p. 400–412.
24. HEILMAN, R.M., Diferențe individuale în emoție și decizie: implicație pentru psihologia economică,
Cluj Napoca, Editura ASCR, 2014.
25. HOFMANN, S.G., CARPENTER, J.K., CURTISS, J., Interpersonal Emotion Regulation Questionnaire
(IERQ): Scale Development and Psychometric Characteristics, Cognitive Therapy and Research,
40, 3, 2016, p. 341–356.
26. HORN, A.B., MAERCKER, A., Intra- and interpersonal emotion regulation and adjustment
symptoms in couples: The role of co-brooding and co-reappraisal, BMC Psychology, 4, 51, 2016,
p. 1–11.
27. INTERNATIONAL TEST COMMISSION, The ITC Guidelines for Translating and Adapting
Tests (Second edition), 2017, p. 1-41, disponibil la: www.InTestCom.org.
28. JENTSCH, V.L., WOLF, O.T., The impact of emotion regulation on cardiovascular, neuroendocrine
and psychological stress responses, Biological Psychologi, 154, 2000, p. 1–9.
29. JOORMANN, J., VANDERLIND, W.M., Emotion Regulation in Depression: The Role of Biased
Cognition and Reduced Cognitive Control, Clinical Psychological Science, 2, 4, 2014, p. 402–421.
30. KIM, H.-Y., Statistical notes for clinical researchers: assessing normal distribution (2) using
skewness and kurtosis, Restorative Dentistry & Endodontics, 2013, p. 52–54.
31. KOBYLIŃSKA, D., KUSEV, P., Flexible Emotion Regulation: How Situational Demands and
Individual Differences Influence the Effectiveness of Regulatory Strategies, Frontiers in Psychology,
10, 72, 2019, p. 1–9.
32. KOOLE, S.L., The psychology of emotion regulation: An integrative review, Cognition and
Emotion, 23, 1, 2009, p. 4–41.
33. KROENKE, K., SPITZER, R.L., WILLIAMS, J.B.W., The PHQ-9: Validity of a Brief Depression
Severity Measure, Journal of General Internal Medicine, 16, 9, 2001, p. 606–613.
34. MARROQUÍN, B., TENNEN, H., STANTON, A.L., Coping, Emotion Regulation, and Well-
Being: Intrapersonal and Interpersonal Processes, în ROBINSON, M.D., EID, M. (Eds.),
The happy mind: Cognitive contributions to well-being, Springer International Publishing, 2017,
p. 253–274.
35. NIVEN, K., TOTTERDELL, P., STRIDE, C.B., HOLMAN, D., Emotion Regulation of Others
and Self (EROS): The development and validation of a new individual difference measure,
Current Psychology: A Journal for Diverse Perspectives on Diverse Psychological Issues, 30,
2011, p. 53–73.
36. NOLEN-HOEKSEMA, S., The role of rumination in depressive disorders and mixed anxiety/depressive
symptoms, Journal of Abnormal Psychology, 109, 3, 2000, p. 504–511.
37. NOZAKI, Y., MIKOLAJCZAK, M., Extrinsic emotion regulation, Emotion, 20, 1, 2020, p. 10–15.
38. OTTENBREIT, N.D., DOBSON, K., Avoidance and depression: The construction of the
Cognitive-Behavioral Avoidance Scale, Behaviour Research and Therapy, 42, 3, 2004, p. 293–313.
39. REECK, C., AMES, D.R., OCHSNER, K.N., The Social Regulation of Emotion: An Integrative,
Cross-Disciplinary Model, Trends in Cognitive Sciences, 20, 1, 2016, p. 47–63.
40. RICE, S.M., KEALY, D., OGRODNICZUK, J.S., SEIDLER, Z.E., DENEHY, L., OLLIFE, J.L.,
The Cost of Bottling It Up: Emotion Suppression as a Mediator in the Relationship Between
Anger and Depression Among Men with Prostate Cancer, Cancer Management and Research, 12,
2020, p. 1039–1046.
41. SAVA, F.A., Analiza datelor în cercetarea psihologică, Cluj-Napoca: Editura ASCR, 2011.
42. SHEPPES, G., SURI, G., GROSS, J.J., Emotion Regulation and Psychopathology, Annual review
of clinical psychology, 11, 2015, p. 379–405.
43. SLOAN, E., HALL, K., MOULDING, R., BRYCE, S., MILDRED, H., STAIGER, P.K., Emotion
regulation as a transdiagnostic treatment construct across anxiety, depression, substance, eating
and borderline personality disorders: A systematic review, Clinical Psychology Review, 57, 2017,
p. 141–163.
44. SOLGI, Z., YASEMINEJAD, P., The role of cognitive emotion regulation strategies in depression,
anxiety and stress of coronary heart disease patients, Researcher Bulletin of Medical Sciences,
23, 1, 2018, p. 1–11.
45. SPITZER, R.L., WILLIAMS, J.B.W., KROENKE, K., LINZER, M., DEGRUY, F.V., HAHN, S.R.,
BRODY, D., JOHNSON, J.G., Utility of a New Procedure for Diagnosing Mental Disorders in
Primary CareThe PRIME-MD 1000 Study, Journal of the American Medical Association, 272,
22, 1994, p. 1749–1756.
46. SPITZER R.L., KROENKE, K., WILLIAMS, J.B.W., Patient Health Questionnaire Primary
Care Study Group. Validation and Utility of a Self-report Version of PRIME-MD: The PHQ
Primary Care Study, Journal of the American Medical Association, 282, 18, 1999, p. 1737–1744.
47. THE JAMOVI PROJECT, jamovi (Version 1.2) [Computer Software], 2020, disponibil la:
https://www.jamovi.org.
48. THOMPSON, R.A., Emotion regulation: a theme in search of definition, Monographs of the
Society for Research in Child Development, 59, 2/3, 1994, p. 25–52.
49. WATSON, M., GREER, S., Development of a questionnaire measure of emotional control,
Journal of Psychosomatic Research, 27, 4, 1983, p. 299–305.
50. ZAKI, J., WILLIAM, W.C., Interpersonal Emotion Regulation, Emotion, 13, 5, 2013, p. 803–810.
51. https://scholar.google.com/.
52. https://www.phqscreeners.com/.
REZUMAT
Acest studiu reprezintă un prim pas în validarea Chestionarului de reglare a sistemelor
emoționale (Regulation of Emotion Systems Survey – RESS) (RESS; De France & Hollenstein, 2017)
pe populația românească. Chestionarul este un instrument cu autoadministrare, utilizat pentru
evaluarea strategiilor de reglare emoțională, pe 6 scale: Distragere, Ruminație, Reevaluare, Implicare,
Suprimare și Relaxare. Pentru a investiga proprietățile psihometrice ale chestionarului, au fost
examinate fidelitatea, structura factorială, validitatea convergentă și validitatea de criteriu, specifice
variantei traduse a instrumentului. Un eșantion de 227 participanți (cu vârste cuprinse între 18 și 71
de ani) a fost investigat într-un studiu transversal. Participanții au completat o fișă cu date socio-
demografice, Chestionarului de reglare a sistemelor emoționale (Regulation of Emotion Systems
Survey – RESS), Chestionarul de reglare emoțională (Emotion Regulation Questionnaire – ERQ) și
Chestionarul cu privire la starea de sănătate a pacientului-9 (Patient Health Questionnaie-9 – PHQ-9),
care evaluează strategiile de reglare emoțională, respectiv severitatea simptomelor depresive. Ca urmare
a numărului ridicat de itemi necompletați, 2 participanți au fost eliminați din numărul total, rezultând
un număr final de 225 participanți pentru analiză. Rezultatele au indicat o consistență internă bună
(coeficientul Cronbach alfa având valori cuprinse între 0.83 și 0.93) și o fidelitate test–retest bună
(coeficientul Pearson având valori cuprinse între 0.72 și 0.83), la un interval de 2 săptămâni, pentru
toate cele 6 scale. Analizele factoriale exploratorie și confirmatorie au susținut structura cu 6 factori,
stabilită de autorii instrumentului. Pentru o bună potrivire a datelor, au fost eliminați 2 itemi din
vesiunea originală a instrumentului. Validitatea convergentă și cea de criteriu au fost confirmate de
corelațiile scorurilor cu alte instrumente. Rezultatele obținute pentru fidelitatea și validitatea traducerii
românești a instrumentului au fost comparabile cu cele ale variantei originale.
EFICIENŢA UNUI PROGRAM TERAPEUTIC
COGNITIV – COMPORTAMENTAL LIVRAT ONLINE
ÎN REDUCEREA SIMPTOMELOR DEPRESIVE ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA
UNOR PARAMETRI AI SINELUI
ANDREEA BOGDANA ISBĂŞOIU, BIANCA DORIANA POPESCU

Universitatea de Vest, Timișoara
Abstract
The primary aim of this study was to investigate the efficacy and acceptability of a guided
internet-delivered cognitive-behavioral intervention, targeting mild to moderate clinical symptoms of
depression and emphasizing the changes taking place at the level of self-esteem and unconditional
self-acceptance. A total of 263 participants were randomly assigned to one of the two interventions:
one targeting the depression symptoms and one targeting the depression symptoms and also the two
self-structures. The primary outcome measures for depression were the Overall Depression Severity
and Impairment Scale (ODSIS) and the Beck Depression Inventory – 2 (BDI-2). The primary
outcome measures for self-esteem and unconditional self-acceptance were Rosenberg Self-Esteem
Scale (RSE) and Unconditional Self-Acceptance Questionnaire (USAQ). The final analysis yielded
no significant between-group difference for any of the post-interventions measurements. At post-
treatment both intervention conditions revealed significant symptom changes compared to before the
intervention.
This study is a part of a larger survey which compares our intervention with a “golden
standard” transdiagnostic intervention in anxiety and depression in a randomized non-inferiority
trial, which is still in working progress.
Cuvinte-cheie: intervenție cognitiv-comportamentală, sine, depresie, intervenție online.
Keywords: cognitive-behavioral intervention, self, depression, online intervention.
1. INTRODUCERE
Wittchen et al. (2011) atenționează asupra faptului că tulburările psihice vor

constitui una dintre cele mai mari provocări pentru sănătate în acest secol. Tot
aceștia au arătat că 27% din totalul populației adulte a fost afectată de tulburări
mintale în fiecare an, iar dintre aceștia, nu toți utilizează servicii profesionale în
materie de sănătate mintală. În ciuda unei game largi de oferte de îngrijire a
sănătății mintale, o problemă semnificativă în sistemul de sănătate din România se
referă la diferențele dintre sectoarele de tratament: sectorul privat vs sectorul
public. De asemenea, subvenționarea unui număr foarte mic de șendințe de
psihoterapie pentru persoanele cu venituri mici face ca accesul către aceste forme
 Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Sociologie și Psihologie, Departamentul de
Psihologie, Bd. Vasile Pârvan, nr. 4, 300223, Timișoara, România; E-mail: andreea.isbasoiu@e-uvt.ro
24 Andreea Bogdana Isbăşoiu, Bianca Doriana Popescu 2
de sănătate mintală să fie restricționate. Flett et al. (2003) au arătat că există o

asociere între nivelurile scăzute ale autoacceptării necondiționate și depresia, iar
Chamberlain și Haaga (2001) au arătat de asemenea asocieri între o autoacceptare
necondiționată scăzută, nivelul depresiei și al anxietății, precum și nivelurile
scăzute ale stimei de sine, fericirii și satisfacției vieții, într-un lot compus din
107 subiecți. Tot aceștia au raportat asocieri între nivelurile scăzute ale autoacceptării
necondiționate și o stimă de sine scăzută. O stimă de sine scăzută ar putea contribui
la depresie prin căutarea excesivă a validării, în ceea ce privește valoarea personală, din
partea prietenilor și a celor apropiați. Această strategie crește riscul de a fi respins
uneori de către persoanele de sprijin, astfel crescând și riscul de a dezvolta depresie
sau de a crește severitatea simptomelor depresive (Joiner Jr, 2000; Joiner et al.,
1992). Un nivel scăzut al stimei de sine poate conduce la evitarea socială,
împiedicând astfel contactul și sprijinul social, acestea fiind de asemenea asociate
cu depresia (Ottenbreit și Dobson, 2004).
Având în vedere toate aceste dezavantaje prezentate mai sus: inaccesibilitatea
la unele forme de tratament, stigmatizarea socială în urma unui diagnostic clinic
sau costurile mari ale unui întreg program parcurs, terapia cognitiv-comportamentală
livrată pe internet (iCBT) a apărut tocmai ca o abordare promițătoare a formelor
tradiționale de terapie cognitiv-comportamentală (Andersson et al., 2016). Aceasta
s-a dovedit a fi rentabilă și cu câștiguri pe termen lung (Donker et al., 2015).
Versatilitatea acesteia este un factor-cheie pentru aplicarea ei: este în cea mai mare
parte ușor de găsit, necesită cunoștințe minime în utilizarea internetului și este ușor
de accesat, prin prisma faptului că nu necesită prezența fizică, fiind astfel și
independentă de timp și spațiu geografic.
De asemenea, sunt deja studii care arată eficienţa terapiei cognitiv-
comportamentale în raport cu îmbunătăţirea nivelului stimei de sine şi al autoacceptării
necondiţionate a propriei persoane. Bernard et al., 2014, precum şi Milburn et al.,
2011 au condus studii care arată punctele forte ale unei acceptări de sine
necondiţionate şi modul în care este impactat în bine propriul echilibru emoţional.
De asemenea, Milburn vorbeşte despre acceptarea de sine necondiţionată, ca fiind
un factor care promovează o schimbare terapeutică de durată în cadrul intervenţiilor
cognitiv-comportamentale.
McKay şi Fanning (2016) au conceput un întreg program cognitiv-
comportamental pentru îmbunătăţirea stimei de sine şi menţinerea ei la un nivel
optim, iar Fennell (2016) a propus un ghid pentru depăşirea problemelor generate
de stima de sine scăzută, care are la bază tot tehnici provenite din intervenţiile
cognitiv-comportamentale.
Principiile pe care se bazează şi intervenţia terapeutică, prezentată în acest
studiu, aparţin tot terapiei cognitiv-comportamentale, dar şi terapiei bazate pe
acceptare şi angajament, tocmai pentru a potenţa forţa acceptării necondiţionate.
Programul include nouă module, elaborate fiind de la manualul de tratament propus
de prof. dr. David H. Barlow şi colaboratorii săi.
Obiectivul programului şi implicit al studiului nostru este de a facilita
diminuarea simptomelor depresive şi îmbunătăţirea stimei de sine şi a acceptării de
3 Eficienţa unui program TCC livrat online 25
sine necondiţionate. Studiul nostru conţine două grupe active de intervenţie:

intervenţia pentru o grupă conţine doar tehnici cognitiv-comportamentale, iar
pentru cealaltă grupă are incluse şi unele exerciţii care provin din terapia bazată pe
acceptare şi angajament.
2. METODOLOGIE
Programul de intervenţie s-a desfășurat online, găzduit de platforma e-CBT.ro,

pe durata a nouă săptămâni, timp în care participanții au avut de parcurs nouă
module, unul pentru fiecare săptămână. O echipă de voluntari cu studii de licență în
Psihologie a oferit suport participanților, feedback-uri săptămânale pentru verificarea
temelor de casă, dar și remindere pentru completarea aplicațiilor.
Toţi cei doisprezece voluntari au fost instruiţi în aplicarea acestui program
terapeutic online. Coordonatorul studiului (în speţă, doctorandul) a supervizat toate
răspunsurile pe care participanţii le-au primit de la tinerii voluntari. De asemenea,
au existat întâlniri săptămânale comune între toţi voluntarii şi coordonator.
Fiecărui participant i s-a atribuit un pseudonim pentru a se conecta la
platforma de studiu și o parolă generată automat. Comunicarea cu participanții s-a
desfășurat prin intermediul mesajelor de pe platformă, de tip e-mail.
2.1. IPOTEZELE STUDIULUI
I1. Există un efect semnificativ în reducerea simptomatologiei depresive

pentru participanții din ambele grupe de intervenție.
I2. Există un efect semnificativ al îmbunătățirii autoacceptării necondiționate
I3. Există un efect semnificativ al îmbunătățirii stimei de sine pentru participanții
din ambele grupe de intervenție.
I4. În ce măsură există și o diferență semnificativă între mediile grupurilor de
intervenție pentru toate măsurătorile.
2.2. PARTICIPANŢI ŞI PROCEDURĂ
Participanții s-au înscris voluntar în urma anunțurilor făcute de către

coordonatorul programului pe paginile de socializare și în mass-media: radio,
televiziune, ziare. Participanții voluntari s-au înregistrat pentru studiu pe platformă
și au completat o serie de chestionare online în sistem de autoraportare.
Participanţii care au îndeplinit criteriile de includere de baza pe acestor măsurători,
au fost contactați pentru un interviu telefonic de diagnostic, folosind SCID 5.
În program s-au putut înscrie toți cei care vorbesc fluent în limba română, au cel
puțin 18 ani și au acces la internet. Principalul criteriu de includere a fost prezența
simptomelor depresive, după cum indicau scorurile egale sau mai mari de: 15 la
BDI-II (Beck’s Depression Inventory-II), 5 la PHQ-9 (Patient Health Questionnaire-9).
Alt criteriu de includere a fost prezența unui diagnostic sau a unor simptome
subclinice de depresie, rezultate în urma aplicării interviului modulului pentru
tulburări afective din SCID 5. Criteriile de excludere au fost reprezentate de

prezența consumului de substanțe sau alcool, a schimbării recente (în ultima lună) a
dozajului medicației, a existenței unui diagnostic de tulburare bipolară sau de
tulburare psihotică. De asemenea, participanții trebuiau să nu dispună de un alt
tratament psihologic și să nu aibă alte obstacole de participare (de exemplu,
călătorii în perioada desfășurării studiului). Selecția participanților eligibili a
constat în două etape: 1. Completarea chestionarelor de screening și 2. Interviul
clinic structurat pentru tulburările afective (SCID 5), desfășurat telefonic. Procedura de
selecție în program a participanților este descrisă în Figura nr. 1.
Figura nr. 1. Schema descrie recrutarea, selecția și progresele participanților

pe tot parcursul programului
Lotul de participanți incluși în program însumează N = 263, dintre care

(84,4%) de sex feminin, iar (15,6%) de sex masculin. Vârsta este cuprinsă în
intervalul 19–67 de ani, iar media de vârstă M = 33,46. Cei mai mulți dintre
aceștia, 59,7%, au aflat de program prin intermediul Facebook, urmați de 25,5%
cărora le-a fost recomandat de o cunoștință, iar 5,7% au aflat dintr-o știre sau o
emisiune televizată. Aceștia au fost selectați și distribuiți egal, utilizând un raport
de 1:1, prin randomizare, într-una din cele două grupe de tratament denumite în
program: PsiTAD (N = 132) și SELF (N = 131).
Între caracteristicile demografice ale participanţilor incluşi în studiu putem
menţiona următoarele: 43,3% au studii universitare, 28,9% au studii masterale şi
25,1% au studii de nivel liceu teorectic sau vocaţional. Iar în extreme 1,1%
(3 persoane) au studii de nivel şcoala primară şi, la fel, 3 persoane au studii de
nivel doctoral.
În ceea ce priveşte ocupaţia, 56,3% sunt participanţi care lucrează cu normă
întreagă, 25,1% sunt studenţi la zi şi 9,5% sunt persoane casnice. În privinţa
statusului marital, situaţia este oarecum echivalentă: 37,3% sunt persoane necăsătorite
şi 32,7% sunt persoane căsătorite, doar 11,4% sunt persoane divorţate.
În privinţa existenţei unui diagnostic anterior: 75,7% nu au avut un diagnostic
psihiatru, iar 24,3% au fost în trecut la medicul psihiatru şi au primit un diagnostic
specific, iar referitor la medicaţia psihotropă: 91,3% nu au luat medicamente
prescrise de psihiatru şi doar 8,7% sunt şi în timpul programului pe medicaţie.
2.3. INTERVENŢIA TERAPEUTICĂ
Abordarea fiecărui grup de tratament, PsiTAD și SELF are puncte comune,

fiind împărțite pe nouă module care se axează pe cinci strategii de bază: încurajarea
conștientizării propriei experiențe emoționale; flexibilitate cognitivă; modificarea
comportamentelor dezadaptative generate de emoții; facilitarea expunerii la indicii
interceptivi și situaționali asociați cu experiențele emoționale; acceptarea senzațiilor
fiziologice intense.
Tabelul nr. 1
Conținutul modulelor din programul de tratament cognitiv-comportamental
Modulul 1 - Motivația pentru tratament și stabilirea scopurilor pentru acest program;
Modulul 2 - Înțelegerea și monitorizarea emoțiilor;
Modulul 3 - Observarea emoțiilor și reacțiile noastre la emoții;
Modulul 4 - Înţelegerea aspectelor cognitive: când mă gândesc la ce este mai rău şi supraestimez riscurile;
Modulul 5 - Evitarea emoțiilor și perfecționismul;
Modulul 6 - Comportamentele Declanșate de Emoții;
Modulul 7 - Confruntarea emoțiilor în situații reale de viață;
Modulul 8 - Înțelegerea și confruntarea senzațiilor fiziologice;
Modulul 9 - Viața după tratament: Recunoașterea realizărilor și planuri de viitor.
1. Programul de intervenție al grupului PsiTAD:

Prezintă forma clasică a protocolului de sorginte cognitiv-comportamentală,
așa cum este descris și conceptualizat de Barlow et al. (2011). Participanții au putut
completa temele de casă pe platforma online, sub formă de aplicații. Exercițiile și
aplicațiile au avut ca nucleu:
 modificarea comportamentelor dezadaptative generate de emoții; exemple
de aplicații: Modelul tripartit al emoțiilor, Puterea comportamentelor alternative;
 expunerea la stimuli interoceptivi și situaționali anxiogeni: Ierarhia situațiilor
stresante, Expunerea în imaginar;
 înțelegerea propriei experiențe emoționale: Monitorizarea și ARC-ul
(Antecedente-Răspunsuri-Consecințe) emoțiilor;
 acomodarea cu senzațiile fiziologice intense: Confruntarea senzațiilor
fiziologice prin exerciții de respirație, Activități care simulează și declanșează
senzații fiziologice inconfortabile (hiperventilația, alergatul pe loc);
 flexibilitatea cognitivă: Restructurarea unor gânduri intruzive.
2. Programul de intervenție al grupului SELF:

Pe lângă aplicațiile alocate grupului I (PsiTAD) de tratament, participanții
grupului II (SELF) au avut și aplicații ce au vizat:
 acceptarea necondiționată a experienței emoționale: Jurnalul comportamentelor
bazate pe acceptare necondiţionată şi bunăvoinţă, Autoacceptarea necondiționată
prin întelegerea şi respectarea de bunăvoie a tuturor gândurilor şi sentimentelor
experimentate pe parcursul săptămânii;
 ancorarea în prezent de tip mindfulness: Ruperea identificării cu gândurile
(Segal et al., 2002), exercițiu de conștientizare necritică a emoțiilor de tip meditație,
în care atenția este îndreptată către propria respirație;
 cultivarea sinelui compasional: Validarea sinelui compasional, O scrisoare
plină de compasiune;
 observarea necritică a emoțiilor.
2.4. INSTRUMENTE UTILIZATE
2.4.1. Beck Depression Inventory-II (BDI-II)

Beck et al. (1996) au dezvoltat inventarul de depresie Beck, ce reprezintă o
scală cu 21 de itemi; fiecare item este clasificat în funcție de severitate pe o scala
de tip Likert de la 0 la 3. Inventarul evaluează simptomele-cheie ale depresiei:
starea de spirit, pesimismul, sentimentul de eșec, nemulțumirea de sine, vinovăția,
pedeapsa, autocritica, ideile suicidare, iritabilitatea, retragerea socială, indecizia,
schimbarea imaginii corporale, dificultatea la locul de muncă, insomnia, fatigabilitatea,
pierderea apetitului, scăderea / luarea în greutate, preocuparea somatică și pierderea
libidoului.
2.4.2. Overall Depression Severity and Impairment Scale (ODSIS)

Bentley et al. (2014) prezintă chestionarul de 5 itemi ca fiind conceput pentru
a fi utilizat în tulburări de dispoziție eterogene și în simptome subclinice depresive.
Acesta este folosit pentru evaluarea frecvenței și intensității simptomelor depresive,
a deficiențelor funcționale, a activităților plăcute sau nu, la locul de muncă sau la
școală, precum și a relațiile interpersonale alterate datorită depresiei sau a dificultății
angajării în diferite activități. Toate aceste întrebări sunt evaluate pe o scală de tip
Likert cuprinsă între 0 și 4 și se referă la un interval de timp cuprins de săptămâna
care a trecut, scorurile mari indicând nivelul de severitate al depresiei.
2.4.3. Unconditional Self-Acceptance Questionnaire (USAQ)
Chestionarul de autoacceptare necondiționată a fost dezvoltat de Chamberlain
și Haaga (2001) și constă în 20 de declarații menite să reflecte diferitele aspecte ale
filosofiei și practicii acceptării de sine necondiționate, preluate din literatura REBT
a lui Ellis (Rational Emotive Behavior Therapy). Participanții au răspuns fiecărui
item pe o scară variind de la 1 (Aproape întotdeauna neadevărat) până la 7
(Aproape întotdeauna adevărat), în funcție de percepția lor asupra caracteristicilor
declarației. Nouă itemi au fost formulați astfel încât scorurile mai mari să
reprezinte o mai mare acceptare de sine (de exemplu: Evit să mă compar cu alți
oameni pentru a decide dacă sunt sau nu o persoană valoroasă); în timp ce 11 itemi
au fost inversați (de exemplu: Îmi stabilesc scopuri care sper să îmi dovedească
valoarea).
2.4.4. Rosenberg Self-Esteem Scale (RSE)
Rosenberg (1965) a puz bazele unui instrument bazat pe autoraportare,
utilizat apoi pe o scară largă pentru evaluarea stimei de sine individuale; sunt
10 itemi care măsoară valoarea de sine globală prin evaluarea atât a sentimentelor
pozitive, cât și a celor negative despre sine. Chestionarul este considerat a fi
unidimensional, folosind un format de tip Likert în 4 puncte, variind de la Un acord
puternic la Un dezacord puternic. Utilizează scoruri între 0 și 30, în cazul în care
un scor este mai mic de 15, acesta poate indica o stimă de sine scăzută.
Tabelul nr. 2
Coeficientul de fidelitate Alfa Cronbach pentru fiecare instrument
Instrument Alfa Cronbach Alfa Cronbach N de itemi
bazat pe itemi
standardizați
BDI .892 .896 21
USAQ .861 .860 20
RSES .910 .909 10
ODSIS .931 .932 5
3. REZULTATE
3.1. STRATEGIA ANALITICĂ
Pentru realizarea analizelor au fost utilizate o serie de teste statistice, și

anume: testul t pentru eșantioane perechi, folosit pentru a compara diferențele de
medii între grupuri, pentru fiecare scală; ANOVA cu măsurători repetate folosit
pentru a putea respinge ipoteza nulă și pentru a testa diferențele dintre cele două
grupuri independente; Testul Chi-Square pentru a observa dacă există o diferență în
ceea ce privește rata de recuperare între grupuri.
3.2. ANALIZE STATISTICE
I1. Există un efect semnificativ în reducerea simptomatologiei depresive

În ceea ce privește ipoteza 1, am analizat mediile pentru a vedea dacă există o
reducere semnificativă a simptomatologiei depresive între cele două momente
T1(pre-test) și T2(post-test), pentru toți participanții, indiferent de grupa de tratament.
Rezultatele conform Tabelului nr. 3 susțin că există această reducere semnificativă
a simptomelor depresiei între T1 și T2.
Tabelul nr. 3
ANOVA PreTest-PostTest, simptomatologie depresivă, toți participanții
Scală SS MS F η2 p
BDI-II 10485.935 10485.935 198.338 .602 .001
ODSIS 665.627 665.627 84.808 .414 .001
SS = Suma Pătratelor erorilor
MS = Media Pătratelor erorilor
F = test F
η2 = Eta pătrat
p = Pragul de semnificație
I2. Există un efect semnificativ al îmbunătățirii autoacceptării necondiționate

În ceea ce privește ipoteza 2, am comparat dacă există o diferență
semnificativă între mediile obținute în urma chestionarului de autoacceptare
necondiționată în cele două momente T1 și T2, pentru toți participanții.
Rezultatele obținute, afișate în Tabelul nr. 4, arată existența unor diferențe
semificative între mediile obținute la scala de autoacceptare necondiționată, pentru
T1 și T2.
Tabelul nr. 4
ANOVA PreTest-PostTest, autoacceptare necondiționată, toți participanții
USAQ 9920.204 9920.204 75.464 . 390 .001
Așadar, în urma rezultatelor statistice putem spune că a existat o îmbunătățire

a nivelului autoacceptării necondiționate pentru participanții din ambele grupe de
intervenție.
I3. Exista un efect semnificativ al îmbunătățirii stimei de sine pentru

participanții din ambele grupe de intervenție.
În cazul ipotezei 3, am analizat dacă există o diferență semnificativă între
mediile obținute în urma scalei de stimă de sine, în cele două momente T1 și T2,
pentru toți participanții. Conform Tabelului nr. 5, observăm:
Tabelul nr. 5
ANOVA PreTest-PostTest, stimă de sine, toți participanții
RSES 1172.291 1172.291 88.625 . 427 .001
Rezultatele obținute arată existența unor diferențe semnificative între mediile

obținute la scala de stimă de sine, pentru T1 și T2. Așadar, în urma rezultatelor
statistice putem spune că a existat o îmbunătățire a nivelului stimei de sine pentru
participanții din ambele grupe de intervenție.
I4. În ce măsură există și o diferență semnificativă între mediile grupurilor de

intervenție pentru toate măsurătorile.
Referitor la ultima ipoteză, am analizat mediile la toate măsurătorile pentru a
vedea dacă există o diferență semnificativă între grupuri PsiTAD și SELF, pentru
cele două momente.
Rezultatele afișate în Tabelul nr. 6 sunt următoarele:
Tabelul nr. 6
ANOVA între grupuri, toate măsurătorile
Scală GP M SD SS MS F η2 p
BDI-II 1.589 1.589 .030 .000 .863
BDI_T1 PsiTAD 22.70 11.199
SELF 24.33 8.646
Total 23.51 10.010
BDI_T2 PsiTAD 10.30 9.229
SELF 11.62 10.909
Total 10.95 10.081
ODSIS .053 .053 .007 .000 .934
ODSIS_T1 PsiTAD 6.35 5.068
SELF 7.03 3.942
Total 6.70 4.525
ODSIS_T2 PsiTAD 3.02 4.168
SELF 3.76 4.668
Total 3.39 4.427
Tabelul nr. 6 (continuare)

Scală GP M SD SS MS F η2 p
USAQ 13.538 13.538 .103 .001 .749
USAQ_T1 PsiTAD 72.23 19.692
SELF 69.57 17.818
Total 70.90 18.747
USAQ_T2 PsiTAD 84.62 19.294
SELF 82.90 21.540
Total 83.76 20.380
RSES 25.399 25.399 1.920 .016 .168

RSES_T1 PsiTAD 24.28 5.767
SELF 24.08 4.994
Total 24.18 5.370
RSES_T2 PsiTAD 29.33 5.568
SELF 27.84 5.911
Total 28.58 5.769
GP = Grup Program
M = Medie
SD = Deviația Standard
Rezultatele indică diferențe nesemnificative între mediile obținute pentru

fiecare grupă de tratament. Rezultatele comparației mediilor arată existența unor
diferențe semnificative între T1 și T2, pentru toți participanții. Aceste rezultate pot
fi observate vizual în Tabelul nr. 3 pentru simptomatologia depresivă, respectiv în
Tabelele nr. 4 și 5 pentru nivelul autoacceptării și stimei de sine, cât și în Tabelul
nr. 6 pentru diferența mediilor între T1 și T2 între cele două grupuri, pentru toate
măsurătorile.
În ceea ce privește simptomele depresive, observăm că la T1 avem în medie
scoruri mai ridicate decât la T2, iar în ceea ce privește nivelul autoacceptării și
stimei de sine observăm că la T1 scorurile erau mai mici decât la T2. Aceste
rezultate pot fi observate vizual în Figura nr. 2 pentru simptomatologia depresivă,
respectiv în Figura nr. 3 pentru nivelul autoacceptării și stimei de sine.
Așadar, în urma rezultatelor statistice putem spune că a existat o îmbunătățire
a tuturor nivelurilor măsurate.
(a) BDI (b) ODSIS

Figura nr. 2. Comparație între mediile indicatorilor de depresie măsurați la T1,
respectiv T2 pentru PsiTAD (albastru), SELF (portocaliu), Toți participanții (negru)
(a) USAQ (b) RSES

Figura nr. 3. Comparație între mediile indicatorilor de sine măsurați la T1,
respectiv T2 pentru PsiTAD (albastru), SELF (portocaliu), Toți participanții (negru)
Rata de recuperare
Rata de recuperare a fost calculată după următoarea formulă:
R = Pretest BDI/2 – Posttest BDI
Un participant este considerat în remisie dacă variabila R > 0, însemnând
că și-a remis simptomele cu mai mult de 50%. Aceasta poate fi observată în
Tabelul nr. 7. Nu există o diferență semnificativă între rata de recuperare a celor
grupuri (p = .778).
Tabelul nr. 7
Rata remisiei pentru fiecare grupă
n PsiTAD SELF Total χ2 p-value
Nu1 28 26 54
Da2 39 40 79
.079 .778
1Nu = nu și-a remis
2
Da = și-a remis
χ2 Valoarea χ2 (Chi-pătrat) pentru cele două grupuri
4. DISCUŢII ŞI CONCLUZII
Conform rezultatelor analizelor statistice, participanții înscriși, indiferent de

grupul terapeutic din care au făcut parte, au înregistrat diferențe semnificative între
pretest și post-test, pentru depresie, dar și pentru cele două dimensiuni ale sinelui:
autoacceptare necondiționată și stimă de sine. Aceste rezultate generate au arătat
efectul pentru întregul grup în ameliorarea simptomatologiei, dar și pentru fiecare
grupă în parte.
Depresia a fost măsurată cu scalele BDI-II și ODSIS. Comparația între
mediile celor două momente T1 (pretest) și T2 (post-test) atât pentru toți
participanții, cât și pentru cele două grupuri de tratament arată că nu există
diferențe semnificative între cele două grupe din program, ceea ce înseamnă că
ambele grupe au evoluat în aceeași direcție, rezultatele pentru totalul de participanți
sunt promițătoare din punct de vedere terapeutic.
În ceea ce privește conceptele de sine abordate în acest studiu, au fost folosite
măsurători ale autoacceptării de sine prin chestionarul USAQ și ale stimei de sine
prin chestionarul RSES. Teoriile lui Ellis din terapia REBT (Ellis, A. și Robb, H.,
1994) prezintă acceptarea de sine necondiționată ca o alternativă sănătoasă de protecție
a sinelui. Rezultatele indică o îmbunătățire semnificativă atât a autoacceptarii
necondiționate, cât și a stimei de sine. Această îmbunătățire a fost cu precădere
pentru toți participanții, negăsindu-se diferențe semnificative între cele două grupe
de tratament. Așadar, indiferent de grupă, participanții au raportat creșteri semnificative
pe aceste două constructe ale sinelui. Deși intervenția a fost conceptualizată ușor
diferit pentru grupul SELF (au existat mai multe aplicații în jurul mindfullnes,
acceptare etc.) față de PsiTAD, nu s-a înregistrat nicio diferență semnificativă între
grupuri.
Scopul acestui studiu a fost investigarea eficacității unui program terapeutic
cognitiv-comportamental livrat online atât în reducerea simptomatologiei depresive,
cât și a îmbunătățirii gradului de autoacceptare necondiționată și a stimei de sine.
Autoacceptarea necondiționată și stima de sine au fost analizate ca dimensiuni
distinctive ale personalității, idee prezentă astfel și în REBT (rational emotive
behavior therapy). În cadrul programului a fost folosit Protocolul Unificat pentru
tratamentul tulburărilor emoționale dezvoltat de Barlow et al. (2011), care utilizează
terapia cognitiv-comportamentală clasică, dar cu accentul pe răspunsul la emoții în
general. Protocolul a inclus îmbunătățirea motivației, psihoeducația, exercițiul de
conștientizare emoțională (prin exerciții de automonitorizare și atenție), reevaluarea
cognitivă, comportamentele conduse de emoții și evitarea emoțională (identificarea
și modificarea comportamentelor care împiedică expunerea totală la emoții puternice),
conștientizarea și toleranța senzațiilor fizice (în general), expunerea interoceptivă
și situațională (la stimulii specifici anxiogeni) și în final prevenirea recidivei.
De-a lungul programului, participanții au dobândit cunoștințe privind acceptarea și
observarea emoțiilor, înțelegerea aspectelor cognitive, flexibilizarea cognitivă,
expunerea emoțională și expunerea la stimulii interoceptivi.
Studiul actual a avut și o serie de limitări, printre care numărul inconsistent

de participanți care au completat și pretestul și post-testul. Din totalul celor care au
completat pretestul, doar jumătate au completat și post-testul. Platforma utilizată
poate fi accesată din site-ul cu acces deschis, e-CBT.ro. Pentru a evita pierderea
datelor, participanților cărora nu le-a funcționat platforma, pentru că au fost și
astfel de momente cu defecțiuni tehnice: se încărcau foarte greu sau nu încărcau
răspunsurile participanților la aplicații, li s-a cerut să revină online mai târziu și
unele răspunsuri s-au pierdut.
Intervențiile terapeutice livrate online au raportat rezultate promițătoare, atât
în literatura de specialitate, cât și în studiul de față, fiind capabile să aducă
îmbunătățiri simptomelor depresiei la scară largă. Acest studiu arată și el că
intervențiile cognitiv-comportamentale scurte livrate online au potențialul de a
exercita efecte semnificative în reducerea simptomelor depresive și în îmbunătățirea
unor parametri ai sinelui.
Pe de altă parte, orice proces terapeutic făcut în profunzime produce modificări
la nivel de sine interior. Nu există cale de progres şi de a depăşi situaţii grele de
viaţă, fără restructurări la nivel de sine. Adaptarea la traiul cotidian presupune
adaptarea la nivel de sine. Altfel, am realiza mult prea multe comportamente
iraţionale şi dezadaptative. Din acest motiv apar aceste îmbunătăţiri ale parametrilor
sinelui în ambele grupe de tratament.
Un alt lucru, pe care trebuie să îl luăm în calcul, este că tehnicile pentru
dimensiunile sinelui sunt adaptate din terapia bazată pe acceptare şi angajament,
terapie care are la bază în mare parte filosofia budistă, de a putea privi viaţa cu
detaşare şi fără ataşament profund. Această perspectivă de viaţă este mai greu de
integrat de prima oară şi pentru mulţi participanţi realizarea unor aplicaţii a fost un
proces destul de nou. Nu şi-au mai pus niciodată problema să vadă viaţa prin aceste
filtre, care totodată presupun şi un anumit nivel de cultură şi o anumită înţelepciune.
Concluzionând, prin studiul realizat ne putem susţine ipotezele de la care am
plecat şi de asemenea putem afirma de ce ar putea fi aleasă varianta terapeutică ce
face referire directă la dimensiunile sinelui: pentru că înţelegerea vieţii din această
perspectivă, în care devine importantă aplecarea asupra descifrării propriului sine,
este un beneficiu major şi un factor protectiv important, în faţa simptomatologiei
clinice depresive.
Primit în redacție la: 13.08.2020
BIBLIOGRAFIE
1. ANDERSSON, G., TOPOOCO, N., HAVIK, O., and NORDGREEN, T., Internet-supported
versus face-to-face cognitive behavior therapy for depression, Expert Review of Neurotherapeutics, 16,
1, 2016, p. 55–60.
2. ASSOCIATION, A.P. et al., Highlights of changes from dsm-iv-tr to DSM V., Retrieved April,
21, 2013.
3. BALLARD, E.D., PATEL, A.B., WARD, M., and LAMIS, D.A., Future disposition and suicidal
ideation: Mediation by depressive symptom clusters, Journal of affective disorders, 170, 2015,
p. 1–6.
4. BARLOW, D.H., FARCHIONE, T.J., FAIRHOLME, C.P., ELLARD, K.K., BOISSEAU, C.L.,
ALLEN, L.B., and EHRENREICH-MAY, J., Treatments that work. Unified protocol for
transdiagnostic treatment of emotional disorders: Therapist guide, Oxford University Press,
New York, NY, US, 2011.
5. BECK, A.T., Depression: Clinical, experimental, and theoretical aspects, University of Pennsylvania
Press, 1967.
6. BECK, A.T., STEER, R.A., and BROWN, G.K., Beck depression inventory-ii, San Antonio, 78,
2, 1996, p. 490–498.
7. BENTLEY, K.H., GALLAGHER, M.W., CARL, J.R., and BARLOW, D.H., Development and
validation of the overall depression severity and impairment scale, Psychological assessment, 26,
3, 2014, p. 815.
8. BERNARD, M. E., The Strength of Self-Acceptance. Theory, Practice and Research, Springer
Science, 2014, Springer, New York.
9. BROWN, K.W. and RYAN, R.M., The benefits of being present: mindfulness and its role in
psychological well-being, Journal of personality and social psychology, 84, 4, 2003, p. 822.
10. CAVANAGH, J.T., CARSON, A.J., SHARPE, M., and LAWRIE, S.M., Psychological autopsy
studies of suicide: a systematic review, Psychological medicine, 33, 3, 2003, p. 395–405.
11. CHAMBERLAIN, J.M. And HAAGA, D.A., Unconditional self-acceptance and responses to
negative feedback, Journal of Rational-Emotive and Cognitive-Behavior Therapy, 19, 3, 2001,
p. 177–189.
12. CROCKER, J. and PARK, L.E., The costly pursuit of self-esteem, Psychological bulletin, 130, 3,
2004, p. 392.
13. DAVIES, M.F., Irrational beliefs and unconditional self-acceptance. Correlational evidence
linking two key features of REBT, Journal of Rational-Emotive and Cognitive- Behavior Therapy,
24, 2, 2006, p. 113–124.
14. DONKER, T., BLANKERS, M., HEDMAN, E., LJOTSSON, B., PETRIE, K., and
CHRISTENSEN, H., Economic evaluations of internet interventions for mental health: a
systematic review, Psychological medicine, 45, 16, 2015, p. 3357–3376.
15. DOZOIS, D.J., SEEDS, P.M., COLLINS, K.A., et al., Transdiagnostic approaches to the
prevention of depression and anxiety, Journal of Cognitive Psychotherapy, 23, 1, 2009, p. 44.
16. DSM-V., A. P. A. T. F., DSM-V, American Psychiatric Pub Incorporated, 2013.
17. ELLARD, K.K., FAIRHOLME, C.P., BOISSEAU, C.L., FARCHIONE, T.J., and BARLOW, D.H.,
Unified protocol for the transdiagnostic treatment of emotional disorders: Protocol development
and initial outcome data, Cognitive and Behavioral Practice, 17, 1, 2010, p. 88–101.
18. ELLIS, A., Reason and emotion in psychotherapy, 1962.
19. ELLIS, A., Psychotherapy and the value of a humanbeing, Handbook of rational- emotive
therapy, 1, 1977, p. 99–112.
20. ELLIS, A., Can rational-emotive behavior therapy (REBT) and acceptance and commitment
therapy (ACT) resolve their differences and be integrated?, Journal of Rational-Emotive and
Cognitive-Behavior Therapy, 23, 2, 2005, p. 153–168.
21. ELLIS, A. And ROBB, H., Acceptance in rational-emotive therapy. Acceptance and change:
Content and context in psychotherapy, 1994, p. 91–102.
22. FENNELL, M., Overcoming Low Self-Esteem: A Sef-Help Guide Using Cognitive-Behavioural
Techniques, Robinson, Little Brown Book Group, 2016, London, UK.
23. FLETT, G.L., BESSER, A., DAVIS, R.A., and HEWITT, P.L., Dimensions of perfectionism,
unconditional self-acceptance, and depression, Journal of Rational- Emotive and Cognitive-
Behavior Therapy, 21, 2, 2003, p. 119–138.
24. FRACALANZA, K., MCCABE, R.E., TAYLOR, V.H., and ANTONY, M.M., The effect of
comorbid major depressive disorder or bipolar disorder on cognitive behavioral therapy for
social anxiety disorder, Journal of Affective Disorders, 162, 2014, p. 61–66.
25. GILI, M., TORO, M.G., ARMENGOL, S., GARCÍA-CAMPAYO, J., CASTRO, A., and ROCA, M.,
Functional impairment in patients with major depressive disorder and comorbid anxiety disorder,
The Canadian Journal of Psychiatry, 58, 12, 2013, p. 679–686.
26. HAYES, S.C., STROSAHL, K.D., BUNTING, K., TWOHIG, M., and WILSON, K.G., What is
acceptance and commitment therapy?, In A practical guide to acceptance and commitment
therapy, Springer, 2004, p. 3–29.
27. JOINER, T.E., ALFANO, M.S., and METALSKY, G.I., When depression breeds contempt:
Reassurance seeking, self-esteem, and rejection of depressed college students by their roommates,
Journal of Abnormal Psychology, 101, 1, 1992, p. 165.
28. JOINER Jr, T.E., Depression’s vicious scree: Self-propagating and erosive processes in depression
chronicity, Clinical Psychology: Science and Practice, 7, 2, 2000, p. 203–218.
29. KEILP, J.G., GRUNEBAUM, M.F., GORLYN, M., LEBLANC, S., BURKE, A.K.,
GALFALVY, H., OQUENDO, M.A., and MANN, J.J., Suicidal ideation and the subjective
aspects of depression, Journal of Affective Disorders, 140, 1, 2012, p. 75–81.
30. KENDLER, K.S., GARDNER, C.O., and PRESCOTT, C.A., Clinical characteristics of major
depression that predict risk of depression in relatives, Archives of general psychiatry, 56, 4, 1999,
p. 322–327.
31. KESSLER, R.C., BERGLUND, P., DEMLER, O., JIN, R., MERIKANGAS, K.R., and
WALTERS, E.E., Lifetime prevalence and age-of-onset distributions of dsm-iv disorders in the
national comorbidity survey replication, Archives of general psychiatry, 62, 6, 2005, p. 593–602.
32. KLEIN, D.N., Chronic depression: diagnosis and classification, Current Directions in
Psychological Science, 19, 2, 2010, p. 96–100.
33. MCKAY, M., FANNING, P., Self-Esteem: A Proven Program of Cognitive Techniques for
Assesssing, Improving and Maintaining Your Self-Esteem, New Harbinger Publications Inc.,
2016, Oakland, CA.
34. MILBURN, M.C., Cognitive-Behavior Therapy and Change: Unconditional Self-Acceptance
and Hypnosis in CBT, Journal of Rational-Emotive and Cognitive-Behavior Therapy, 29, 2011,
p. 177–191.
35. MURPHY, J.A. and BYRNE, G.J., Prevalence and correlates of the proposed DSM-5 diagnosis
of chronic depressive disorder, Journal of Affective Disorders, 139, 2, 2012, p. 172–180.
36. NEWBY, J.M., MCKINNON, A., KUYKEN, W., GILBODY, S., and DALGLEISH, T.,
Systematic review and meta-analysis of transdiagnostic psychological treatments for anxiety and
depressive disorders in adulthood, Clinical Psychology Review, 40, 2015, p. 91–110.
37. NEWBY, J.M., TWOMEY, C., Li, S.S.Y., and ANDREWS, G., Transdiagnostic computerised
cognitive behavioural therapy for depression and anxiety: a systematic review and meta-analysis,
Journal of Affective Disorders, 199, 2016, p. 30–41.
38. OTTENBREIT, N.D. and DOBSON, K.S., Avoidance and depression: the construction of the
cognitive–behavioral avoidance scale, Behaviour Research and Therapy, 42, 3, 2004, p. 293– 313.
39. ROGERS, C.R., The necessary and sufficient conditions of therapeutic personality change,
Journal of Consulting Psychology, 21, 2, 1957, p. 95.
40. ROSENBERG, M., Rosenberg Self-Esteem Scale (SES), Society and the adolescent self-image,
1965.
41. RYAN, R.M. and DECI, E.L., Self-determination theory and the facilitation of intrinsic
motivation, social development, and well-being, American Psychologist, 55, 1, 2000, p. 68.
42. SEGAL, Z., WILLIAMS, J., and TEASDALE, J., Mindfulness-based cognitive therapy for
depression: A new approach to preventing relapse, New York, NY, 2002.
43. SHEPARD, L.A., Self-acceptance: The evaluative component of the self-concept construct,
American Educational Research Journal, 16, 2, 1979, p. 139–160.
44. STROSAHL, K.D. and ROBINSON, P.J., The mindfulness and acceptance workbook for
depression: Using acceptance and commitment therapy to move through depression and create a
life worth living, New Harbinger Publications, 2017.
45. SWANN Jr, W.B., CHANG-SCHNEIDER, C., and LARSEN MCCLARTY, K., Do people’s
self-views matter? Self-concept and self-esteem in everyday life, American Psychologist, 62, 2,
2007, p. 84.
46. TENNEN, H. and AFFLECK, G., The puzzles of self-esteem, a clinical perspective, In Self-
Esteem, Springer, 1993, p. 241–262.
47. THOMPSON, B.L. and WALTZ, J.A., Mindfulness, self-esteem, and unconditional self-acceptance,
Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 26, 2, 2008, p. 119–126.
48. WILLIAMS, J.C. and LYNN, S.J., Acceptance: An historical and conceptual review, Imagination,
cognition and personality, 30, 1, 2010, p. 5–56.
49. WITTCHEN, H.-U., JACOBI, F., REHM, J., GUSTAVSSON, A., SVENSSON, M., JÖNSSON, B.,
OLESEN, J., ALLGULANDER, C., ALONSO, J., FARAVELLI, C., et al., The size and burden
of mental disorders and other disorders of the brain in Europe 2010, European
Neuropsychopharmacology, 21, 9, 2011, p. 655–679.
REZUMAT
Scopul principal al acestui studiu a fost investigarea eficacității și acceptabilității unei
intervenții cognitiv-comportamentale, livrate pe internet, care vizează simptome clinice, de la ușoare
până la moderate, ale depresiei și accentuând schimbările care au loc la nivelul stimei de sine și
autoacceptării necondiționate a propriei persoane. Un număr de 263 de participanți a fost repartizat
aleator într-una dintre cele două intervenții: prima care vizează simptomele depresiei și cealaltă care
vizează simptomele depresiei și, de asemenea, cele două concepte ale sinelui. Principalele
instrumente utilizate pentru depresie au fost Scala generală de măsurare a severității depresiei
(ODSIS) și Inventarul de depresie Beck – 2 (BDI-2). Principalele instrumente utilizate pentru stima
de sine și autoacceptarea necondiționată au fost Scala stimei de sine a lui Rosenberg (RSE) și
Chestionarul de autoacceptare necondiționată (USAQ). Analizele finale nu au arătat nicio diferență
semnificativă între grupuri, pentru oricare dintre măsurătorile postintervenții. La posttratament,
ambele condiții de intervenție au evidențiat modificări semnificative ale simptomelor, în comparație
cu perioada de dinainte de intervenție.
Acest studiu este o parte a unui studiu mai mare, care compară intervenția noastră cu o
intervenție transdiagnostică considerată standard, în anxietate și depresie, într-un studiu randomizat
controlat de noninferioritate, la prelucrarea căruia încă se lucrează.
IDENTIFICATION OF PSYCHOLOGICAL DEFENSE MECHANISMS
IN NON-PSYCHOTIC MAJOR DEPRESSIVE DISORDER. USING THE
ROMANIAN VERSION OF THE DEFENSE STYLE QUESTIONNAIRE – 60
DĂNUT IOAN CRAȘOVAN*,

Babeș-Bolyai University (UBB University Center in Reșița), Romania
DELIA NICOLETA RAMONA CRAȘOVAN
Caritas Federation, Catholic Diocese Timisoara, Romania
Abstract
Related to the topic of the study, the first objective aims to identify the psychic defense
mechanisms specific to major depressive disorder without psychotic elements, respectively, in the
case of objective number two, to identify gender differences in the psychic defense mechanisms used
by patients diagnosed with major depressive disorder without psychotic elements.
Thus, the identification of psychic defense mechanisms specific to major depressive disorder
without psychotic elements was performed by comparing two groups, clinically (N = 103; 42 male
participants [40.8%] and 61 female participants [59.2 %], age = 51.16 years; 12.6% of participants are
graduates of higher education) and non-clinical (N = 770; 330 male participants [42.86%] and
440 female participants [57, 14%], age = 31.16 years; 54.4% of participants are graduates of higher
education).
For this purpose, one used the only psychological defense analysis tool that includes all
psychological defense mechanisms present in DSM IV R (APA, 2003/2000); and also one of the most
common psychological defense analysis tools, namely Defense Style Questionnaire – 60/DSQ 60
(Thygesen et al., 2008), the translated version being adapted to the Romanian sample (Crașovan &
Maricuțoiu, 2012). The results confirm a number of five psychological defense mechanisms specific
to non-psychotic major depressive disorder: passive-aggressive, projection, dissociation, withdrawal
and help-rejecting complaining. Thus, the identification of patients’ specific defense mechanisms may
increase the efficiency of psychotherapeutic treatment.
Cuvinte-cheie: tulburarea depresivă majoră fară elemente psihotice; analiza apărării psihice;
mecanisme de apărare psihică; DSQ-60, diferențe de gen.
Keywords: non-psychotic major depressive disorder; psychological defense analysis; psychological
defense mechanisms; DSQ-60, gender differences.
Author’s Note
In the first stage of research (years 2010–2014) and deployment phase of research in
psychiatric clinics in western Romania, the author was affiliated with Department of Psychology,
University of Bucharest, Romania, respectively during the completion of the study (years 2017–2020) at
Babeş-Bolyai University (UBB University Center in Reşiţa), Romania.
* Babeș-Bolyai University (UBB University Center in Reșița), 320085, Resita, Traian Vuia
Square, No. 1–4, Caras-Severin District, Romania; E-mail: d.crasovan@uem.ro.
40 Dănuţ Ioan Craşovan, Delia Nicoleta Ramona Craşovan 2
In the same time period (2010–2014) other questionnaires were applied on the clinical group,
respectively, the Romanian version (Crasovan & Sava, 2013) of the COPE Scale (Carver, Scheier &
Weintraub, 1989) and the Romanian version (David, 2006 a) of the DAS-A Dysfunctional Attitude
Scale form A (Weissman & Beck, 1978).
1. INTRODUCTION
The study is focused on identifying psychological defense mechanisms used

by patients diagnosed with non-psychotic major depressive disorder applying the
latest version of the Defense Style Questionnaire – 60 (DSQ 60 [Thygesen et al.,
2008] translated and adapted to the Romanian sample [Crașovan & Maricuțoiu,
2012]). DSQ 60 is considered the most widely used tool for the analysis of
psychological defense (Bond, 2004), and which is included in the American
Psychiatric Association’s Handbook of Psychiatric Measures (APA, 2000, in
Drapeau et al., 2011), while DSQ 60 includes all psychological defense mechanisms
accepted in DSM IV R (APA, 2000/2003).
By introducing a psychological defense analysis tool – Defensive Functioning
Scale (APA, 2000/2003) – in the latest edition of the DSM – IV-R, it was
acknowledged that the approach of psychopathology is impossible without
psychological defense analysis. In this context, the study used the Defense Style
Questionnaire – 60 / DSQ 60 (Thygesen et al., 2008) adapted and translated into
Romanian (Crașovan & Maricuțoiu, 2012). The Defense Style Questionnaire –
60/DSQ-60 (Thygesen et al., 2008) is an instrument designed for the assessment of
the psychological defense mechanisms compatible with the psychological defense
mechanisms included in the DSM IV (APA, 2000/2003). From a conceptual
perspective, DSM IV R (APA, 2000/2003) offers a definition for psychological
defense mechanisms: “automatic unconscious psychological processes, through
which the human subject protects himself against anxiety and the acknowledgment
of danger and internal or external stressors” (APA, 2003, p. 807).
According to the World Health Organization (2017), five percent of the
world population suffers from depression in its various forms (Stiemerling, 2006),
the development of depression being a contemporary issue, affecting all age groups
and walks of life, and becoming the major disease of contemporary times (David,
2006 b; World Mental Health Day, 2012; World Health Organization, 2017).
Under these circumstances, in recent years, researchers’ interest has grown
considerably despite different theoretical orientations, all aiming to analyze
psychological defense mechanisms and coping mechanisms in personality assessment
(Cramer, 1991 a, b, 1998, 2006; Granieri et al., 2017) and psychopathology, with
mental defense analysis becoming a useful tool in assessing progress and outcome
of psychotherapeutic treatment (Bond, 2004). As different authors indicated
(Blackman, 2004; Ionescu, Jacquet & Lhote, 2002; Vaillant, 1993 a, 1993 b), the
identification of defense mechanisms employed both by human subjects with no
history of psychiatric illness or psychiatric disorders and patients with mental
3 Defense mechanisms in depressive disorder 41
disorders, is often decisive for the subject’s further development and the treatment
of the disease and also for choosing how to approach the subject and method of
intervention (psychotherapy or medication), in order to prevent any relapse
following improvement or treatment. At the same time, the maturity of defense
mechanisms represents a good predictor for the realization of social relations and
for proper physical health (De Page et al., 2018; Laczkovics et al., 2018; Malone
et al., 2013).
It is well known that there is a defensive operation specific for each
psychopathological condition, or a plurality of defensive mechanisms (Blackman,
2004). Thus, depressed and anxious patients (depression and anxiety groups can be
significantly differentiated by defense mechanisms used [see Olson, Presniak &
MacGregor, 2009]) differ from other category of patients with psychopathological
conditions and from subjects without psychiatric treatment as far as the defensive
mechanism is concerned, as they usually use projection, as demonstrated by other
authors (Blay et al., 2006). The results of this last study lead towards the idea of
developing psychotherapeutic interventions specific to disorders and psychological
defense mechanisms used by the patient. Also, clinical trials indicate that depressive
disorder patients use defense mechanisms with a low level of adaptability, so that
recovery from these types of disorders requires the identification and improvement
of the patient’s mental defense mechanisms (Akkerman, Lewin & Carr, 1999;
Kneepkens et al., 1996). Furthermore, in long-term psychotherapy psychological
defense mechanisms may be considered important for facilitating improvement in
functioning and symptoms (Perry & Bond, 2012).
Recent research studies stress that, in the context of the role of defense and
coping mechanisms in depressive disorders, defensive styles and levels may have a
predictive value in the planning and success of psychotherapeutic strategies (for
short-term psychotherapeutic treatment) both for depressive individuals (Van et al.,
2009) and for the general population, where the maturity level of defense strategies
is an effective predictor of mental health and social functioning, ensuring good
lower costs in healthcare (Vaillant, 1993 a, 1993 b; MacGregor et al., 2003).
Hoglend & Perry (1998) also investigated the predictive ability of defensive
functionality level in major depressive disorder and their results highlight the
mediating effect of psychological defenses of low and high level adaptive
evolution in major depression, pointing out that high adaptive level defenses are
apparent in patients with significant improvement in their depressive condition.
Moreover, the use of more image-distorting mechanisms was the best predictor of
current suicide attempt (Hovanesian, Isakov & Cervellione, 2009).
Porcerelli et al. (2009) conducted research focused on the efficiency of
psychological defense in major depression (focus group of American women of
African descent). Their study highlights the use of mid-level defense mechanisms,
such as mental inhibition, minor image distortion, major image distortion, dissociation,
isolation and devaluation. Another study (Plutchik, 1991 apud Ionescu, Jacquet,
Lhote, 2002) performed on participants diagnosed with non-psychotic major
depressive disorder, diagnosed according to DSM IV R (APA, 2000/2003), which

applied the Index lifestyle, highlights the existence of higher scores for reactive
formation, projection, regression, repression and more generally, a significant
increase in psychological defense compared to participants who are diagnosed with
psychiatric disorders. These results are consistent with results of other studies
(Bond et al., 1993; Plutchik, Kellerman & Conte, 1979, Vaillant, Bond & Vaillant,
1986, Wong, 1989 apud Ionescu, Jacquet & Lhote, 2002) underlining the way
depressed participants make use of two types of defenses (both categories having
as benchmark the adaptive nature of defenses), the type of primitive or immature
defenses (regression, projection) and intermediate defenses or neurotic (reactive
formation, repression) along with an increase in the intensity of depressed
participants’ defense, compared to participants who are not diagnosed with any
disorder or mental illness.
Other studies (Kennedy, Schwab & Hide, 2001; Kwon, Lemon, 2000) indicate
an association between depression and immature, neurotic defenses. It is known,
as well, that recovery from depression is also due to the transition from immature
defenses to mature ones (Akkerman et al., 1999).
As far as the effectiveness of either type of treatment for depression
(psychotherapy or antidepressant medication), some authors (Mullen et al., 1999)
have highlighted a number of defenses that reduce the effectiveness of prescribed
antidepressants, though different studies indicate different results, but the treatment
come from the field of psychotherapy (Bond & Perry, 2004; Hersoug, Sexton &
Holglend, 2002; Hoglend & Perry, 1998), notwithstanding the fact that an important
part of psychotherapeutic results relies on understanding patients’ defensive features
(Petraglia, et al., 2018).
2. METHOD
2.1. OBJECTIVES
The following two objectives were proposed in relation to the theme of the
study: (1) to identify specific psychological defense mechanisms of non-psychotic
major depressive disorder; (2) to identify gender differences at the level of the
psychological defense mechanisms used by the participants diagnosed with
non-psychotic major depressive disorder.
2.2. PARTICIPANTS
The clinical sample used includes 103 adult patients diagnosed with
non-psychotic major depressive disorder assessed during the period August 2010 –
September 2014. Participants included in the study were hospitalized in university
clinics and psychiatric hospitals in western Romania (Timișoara University Clinic
of Psychiatry, Timișoara Stationary Psychiatry, the Psychiatry Department of the
Municipal Hospital Lugoj, Psychiatry Clinics Arad, and Psychiatry Hospital Gătaia).
The participation in the study was based on free will and informed consent.
The development of the study assumed the application of the Beck Questionnaire
(Beck et al., 1979; Beck, Ward & Mendelson, 1981), the Zung Scale (Biggs,
Wylie & Ziegler, 1978; Zung, 1965), the Defense Style Questionnaire – 60
(Crașovan & Maricuțoiu, 2012; Thygesen et al., 2008) and of the Demographic
Questionnaire to a number of 124 subjects. Out of the total of 124 applied
questionnaires, 103 sets of answers were filled in and introduced in subsequent
analyses (n = 103).
The eligibility criteria of the participants follows. Inclusion criteria: patients
diagnosed with non-psychotic major depressive disorder (APA, 2000/2003) without
psychological comorbidity; presence of depression is confirmed by the results obtained
after the application of the Zung Scale (MZung = 66.11) and Beck Questionnaire
(MBeck = 28.77) self-assessment scales; individuals aged between 21 and 73.
Descriptive statistics data of the clinical sample (n = 103). Regarding the
demographic features of the sample tested related to the number of scores selected
for analysis, the questionnaires mentioned were applied to a number of 42 males
(40.8 %) and 61 females (59.2 %), Mage = 51.16 years and age range: 21–73.
About 12,6 % of the participants had a university education.
The non-clinical sample includes 770 participants. In this case, out of the
total of 800 questionnaires (DSQ 60 questionnaires and the Demographic questionnaire)
we applied the 770 sets of answers which were filled in and entered in subsequent
analyses (n = 770). Regarding the demographic features of the sample from the
general population, related to the number of scores preserved in the analysis,
the mentioned questionnaires were applied to a number of 330 males (42.86 %) and
440 females (57.14 %), Mage = 31.16 years, age range: 18–66). About 53.4 % of
the participants had a university education.
2.3. INSTRUMENTS AND PROCEDURE
Demographic questionnaire used for the recording of demographic data and

the research participants’ details.
The Defense Style Questionnaire – 60 (DSQ 60) drafted by Thygesen et al.,
2008 [The DSQ 60 Questionnaire Romanian version was validated in Romania on
a general sample N = 1011 subjects (Crașovan & Maricuțoiu, 2012]) is a self-report
measure with 60 items used for the assessment of the 30 defense mechanisms
included in the DSM IV (APA, 2003/2000). The score for each psychological
defense mechanism is obtained by adding the answer (1 – not at all applicable to
me; 9 – completely applicable to me) from the 2 items corresponding to the
particular defense mechanism. The evaluation of the global defensive functioning
implies computing a general score for the answers to all of DSQ-60 items. This
score represents a measure of the general maturity of the defensive functioning,
with the high scores indicating a pronounced defensive functioning (Trijsburg
et al., 2003). Still, similar to the results previously reported in literature (Thygesen
et al., 2008; Trijsburg et al., 2003, Vaillant, 2000), analysis of internal consistency
of the Romanian version (Crașovan & Maricuțoiu, 2012) indicated that these
30 scales of DSQ-60 have major limitations when it comes to the internal consistency,
values between .10 (for repression) and .77 (for retraction), with an average value
of .38).
The Zung Scale (Biggs, Wylie & Ziegler, 1978; Zung, 1965) is a depression
self-assessment scale with a higher degree of probability in measuring the patient’s
mirroring of his/her dominant emotional experience than a scale evaluated by an
observer. The Zung Scale has 20 items and a score range from 1 to 4 (with 1 –
being low agreement, symptoms present rarely or never; 4 – strong agreement,
symptoms present most of the time or all the time). This scale determines the
following degrees of depression: 0–50 absence of depression, 50–60 mild depression,
60–70 average depression, 70 severe depression. The Zung Scale was standardized
on the population of New Zealand, having an internal consistency of 0.79.
Cronbach’s Alpha coefficient has the value of .80 on Romanian clinic population
(Crașovan, 2014). Further studies support the validity of the Zung scale in relation
to the BDI.
The Beck Questionnaire (Beck et al., 1979; Beck, Ward & Mendelson, 1981).
The Beck Questionnaire is a 21-item designed to measure the presence of
depression in adults and adolescents. Each of the 21 items assesses a symptom or
attitude specific to depression, inquiring its somatic, cognitive and behavioural
aspects. So the 21 survey items include: mood, pessimism, sense of failure,
dissatisfaction, suicidal intentions, feelings of guilt, irritability, social isolation,
indecision, distorted body image, sleep disturbances, fatigue, loss of appetite,
decreased performance at work, somatic concerns and decreased libido. For each
item the participant may receive between 0 and 3 points, the minimum score is 0,
maximum score is 3. By its assessments, single scores are produced, which indicate
the intensity of the depressive episode. The Beck Questionnaire scores ranging:
0 to 9 represent normal levels of depression; between 10 and 18 represent mild to
moderate depression; between 19 and 29 represent moderate to severe depression;
scores above the value of 30 represent severe depression. Internal consistency
indices of the BDI are usually above .90. Cronbach’s Alpha coefficient has the
value of .90 on Romanian clinic population (Crașovan, 2014).
As regards the application procedure on clinical population, the eligible
participants were informed of the purpose of the research and their informed
consent was requested, while the following questionnaires were subsequently applied
in the presence of a research assistant: Demographic Questionnaire, Beck Scale,
Zung Scale and Defense Style Questionnaire – 60/DSQ – 60 (Romanian version).
Data analysis was run using the factorial Anova method (bifactorial) under
the statistic program of data analysis SPSS version 16 (Howitt & Cramer, 2010)
and PowerStaTim 1.0 (Sava & Maricuţoiu, 2007).
2.4. DESIGN
The study has a non-experimental design, where independent variables are

not manipulated, being of a descriptive nature, and the relationship between
independent variables and the dependent variable is only potentially causal.
Independent variables: (1) group type: clinical and non-clinical; (2) gender: men
and women. Dependent variables: psychological defense mechanisms.
3. RESULTS
The tests performed with 2 × 2 factorial ANOVA method for each dependent
variable identified main effects and/or interaction of the two independent variables
(type of group participants: non-clinical [general population] and clinical [non-
psychotic major depressive disorder] and gender participants: male and female) for
24 of the 30 psychological defense mechanisms operationalized with DSQ 60
(see Tables no. 1, 2 and 3).
Table no. 1
Mean and standard deviation for the 30 psychological defense mechanisms
(men + women) men women
psychological non-clinical clinical non-clinical clinical non-clinical clinical
defense mechanisms sample sample sample sample sample sample
n = 770 n = 103 n = 330 n = 42 n = 440 n = 61
M SD M SD M SD M SD M SD M SD
1) altruism 14.65 3.42 15.16 3.46 14.11 3.60 14.14 4.58 15.05 3.23 15.85 2.18
2) passive-aggressive 6.85 4.02 10.25 4.45 7.35 4.16 11.00 4.74 6.48 3.88 9.74 4.20
3) suppression 11.47 3.75 10.19 4.00 11.45 3.67 10.52 4.07 11.49 3.81 9.97 3.97
4) sublimation 10.05 4.50 9.18 5.41 9.75 4.31 9.02 4.92 10.28 4.64 9.30 5.75
5) splitting/other 9.82 4.63 11.55 4.05 9.95 4.37 11.02 4.02 9.72 4.81 11.92 4.07
6) rationalization 12.20 3.44 11.18 3.59 12.16 3.39 11.38 3.73 12.23 3.48 12.08 3.50
7) humor 11.39 4.10 9.52 4.87 11.19 4.12 10.17 4.50 11.55 4.08 9.08 5.10
8) projection 8.66 4.46 12.55 4.31 8.57 4.15 11.14 4.65 8.73 4.69 13.52 3.81
9) reaction formation 10.49 3.90 11.03 4.51 9.96 3.79 10.33 4.43 10.89 3.94 11.51 4.54
10) self-observation 13.25 3.69 13.31 4.15 12.84 3.60 12.57 4.47 13.57 3.72 13.82 3.87
11) denial 9.28 4.12 11.54 3.75 9.30 3.99 10.79 3.85 9.27 4.23 12.07 3.62
12) devaluation of other 8.73 4.09 8.41 4.21 8.98 4.06 7.71 3.94 8.55 4.10 8.89 4.35
13) projective 8.80 3.97 10.35 4.61 8.82 3.83 9.67 4.57 8.78 4.08 10.82 4.62
identification
14) dissociation 7.97 4.01 10.63 4.58 8.11 3.88 10.83 4.77 7.86 4.10 10.49 4.48
15) self-assertion 13.58 3.54 13.07 3.94 13.36 3.38 13.19 3.80 13.74 3.66 12.98 4.06
16) omnipotence 9.03 4.31 6.83 4.01 9.02 4.22 6.71 3.77 9.04 4.38 6.92 4.20
17) acting-out 10.38 4.78 12.00 5.14 10.56 4.38 12.31 5.43 10.23 5.06 11.79 4.96
18) devaluation/self 6.10 3.88 8.16 4.13 6.13 3.71 8.57 4.26 6.08 4.01 7.87 4.04
19) fantasy 6.75 4.56 9.14 5.05 6.75 4.34 8.98 4.83 6.75 4.72 9.25 5.24
20) withdrawal 11.14 4.97 15.01 4.26 10.36 4.78 14.14 5.27 11.73 5.04 15.61 3.33
21) intellectualization 9.62 4.19 10.73 4.63 9.78 4.05 10.57 5.32 9.50 4.30 10.84 4.14
22) splitting/self 7.72 4.30 9.31 4.28 7.52 3.96 8.98 4.10 7.88 4.55 9.54 4.42
23) displacement 9.10 4.14 10.16 4.39 8.60 3.99 9.14 4.41 9.47 4.22 10.85 4.27
24) repression 8.36 3.99 10.15 4.56 8.20 4.14 9.90 5.12 8.49 3.88 10.31 4.16
25) idealization 9.20 4.62 11.79 5.19 8.87 4.39 11.21 5.78 9.44 4.78 12.18 4.75
Table no. 1 (continued)

(men + women) men women
psychological non-clinical clinical non-clinical clinical non-clinical clinical
defense mechanisms sample sample sample sample sample sample
n = 770 n = 103 n = 330 n = 42 n = 440 n = 61
M SD M SD M SD M SD M SD M SD
26) isolation 9.37 4.31 10.77 4.33 9.86 4.09 10.12 4.38 9.00 4.44 11.21 4.27
27) help-rejecting 7.38 4.16 11.29 4.33 7.61 3.93 10.24 3.95 7.20 4.32 12.02 4.46
complaining
28) undoing 8.86 4.20 10.85 4.14 8.85 4.14 11.12 4.17 8.87 4.25 10.67 4.15
29) anticipation 11.71 3.89 11.24 4.01 11.64 3.91 11.26 4.39 11.77 3.88 11.23 3.77
30) affiliation 11.14 4.58 11.64 5.33 10.90 4.45 11.76 5.61 11.33 4.68 11.56 5.17
Table no. 2
Summary of analysis of variance for the 30 psychological defense mechanisms
psychological defense source of sum of df mean square F p
mechanisms variation squares
1) altruism group 15.73 1 15.73 1.36
gender 153.93 1 153.93 13.34 < .001
group*gender 13.11 1 13.11 1.31
error 10,024.28 869 11.53
2) passive-aggressive group 1,051.01 1 1,051.01 63.79 < .001
gender 100.95 1 100.95 6.12 < .05
group*gender 3.19 1 3.19 0.19
error 14,316.64 869 16.47
3) supression group 130.51 1 130.51 9.09 < .01
gender 6.06 1 6.06 0.42
group*gender 7.58 1 7.58 0.52
error 12,469.85 869 14.35
4) sublimation group 64.13 1 64.13 3.01
gender 13.69 1 13.69 0.64
group*gender 1.34 1 1.34 0.06
error 18,548.05 869 21.34
5) splitting/other group 235.50 1 235.50 11.28 < .01
gender 9.90 1 9.90 0.47
group*gender 27.41 1 27.41 1.31
error 18,134.75 869 20.86
6) rationalization group 18.55 1 18.55 1.54
gender 2.54 1 2.54 1.04
group*gender 9.18 1 9.18 0.76
error 10,450.71 869 12.02
7) humor group 267.19 1 267.19 15.19 < .001
gender 11.54 1 11.54 0.65
group*gender 45.85 1 45.85 2.60
error 15,285.77 869 17.59
8) projection group 1,089.18 1 1,089.18 60.87 < .001
gender 140.51 1 140.51 7.13 < .01
group*gender 109.74 1 109.74 5.57 < .05
error 17,117.30 869 19.69
9) reaction formation group 22.23 1 22.23 .41
gender 95.92 1 95.92 6.11 < .05
group*gender 1.49 1 1.49 0.09
error 13,633.19 869 15.68

10) self-observation group 0.001 1 0.001 0.01
gender 85.10 1 85.10 6.11 < .05
group*gender 6.13 1 6.13 0.44
error 12,098.25 869 13.92
11) denial group 404.27 1 404.27 24.22 < .001
gender 33.56 1 33.56 2.01
group*gender 38.51 1 38.51 2.30
error 14,502.97 869 16.68
12) devaluation of other group 19.25 1 19.25 1.14
gender 12.32 1 12.32 0.73
group*gender 55.76 1 55.76 3.31
error 14,616.19 869 16.82
13) projective group 182.59 1 182.59 11.11 < .01
identification gender 26.99 1 26.99 1.64
group*gender 31.52 1 31.52 1.91
error 14,279.77 869 16.43
14) dissociation group 633.11 1 633.11 37.93 < .001
gender 8.12 1 8.12 0.48
group*gender 0.12 1 0.12 0.01
error 14,503.42 869 16.69
15) self-assertion group 19.27 1 19.27 1.49
gender 0.73 1 0.73 0.05
group*gender 7.81 1 7.81 0.60
error 11,234.04 869 12.92
16) omnipotence group 432.69 1 432.69 23.57 < .001
gender 1.11 1 1.11 0.06
group*gender 0.73 1 0.73 0.04
error 15,952.05 869 18.35
17) acting-out group 237.47 1 237.47 10.17 < .01
gender 15.53 1 15.53 0.66
group*gender 0.91 1 0.91 0.03
error 20,277.86 869 23.33
18) devaluation/self group 393.98 1 393.98 25.66 < .001
gender 12.79 1 12.79 0.83
group*gender 9.05 1 9.05 0.59
error 13,341.04 869 15.35
19) fantasy group 491.42 1 491.42 22.94 < .001
gender 1.41 1 1.41 0.06
group*gender 1.79 1 1.79 0.08
error 18,610.34 869 21.41
20) withdrawal group 1,288.64 1 1,288.64 54.68 < .001
gender 177.26 1 177.26 7.52 < .01
group*gender 0.16 1 0.16 0.01
error 20,477.39 869 23.56
21) intellectualization group 9.93 1 9.93 5.52 < .05
gender 0.01 1 0.01 0.01
group*gender 6.72 1 6.72 0.37
error 15,710.91 869 18.07
22) splitting/self group 214.98 1 214.98 11.59 < .01
gender 18.26 1 18.26 0.98
group*gender 1.04 1 1.04 0.05
error 16,114.83 869 18.54

23) displacement group 81.99 1 81.99 4.75 < .05
gender 145.51 1 145.51 8.43 < .01
group*gender 15.72 1 15.72 0.91
error 14,983.43 869 17.24
24) repression group 276.75 1 276.75 16.67 < .001
gender 10.16 1 10.16 0.61
group*gender 0.39 1 0.39 0.02
error 14,424.51 869 16.59
25) idealization group 571.04 1 571.04 25.94 < .001
gender 51.01 1 51.01 2.31
group*gender 3.66 1 3.66 0.16
error 19,125.15 869 22.00
26) isolation group 136.21 1 136.21 7.36 < .01
gender 1.01 1 1.01 0.05
group*gender 85.53 1 85.53 4.62 < .05
error 16,070.07 869 18.49
27) help-rejecting group 1,222.15 1 1,222.15 70.10 < .001
complaining gender 40.47 1 40.47 2.32
group*gender 106.31 1 106.31 6.10 < .05
error 15,124.91 869 17.40
28) undoing group 365.36 1 365.36 20.72 < .001
gender 3.95 1 3.95 0.22
group*gender 4.84 1 4.84 0.27
error 15319.32 869 17.62
29) anticipation group 18.05 1 18.05 1.17
gender 0.18 1 0.18 0.01
group*gender 0.54 1 0.54 0.03
error 13,299.21 869 15.30
30) affiliation group 25.66 1 25.66 1.17
gender 1.20 1 1.20 0.05
group*gender 9.09 1 9.09 0.41
error 19,060.91 869 21.93
Table no. 3
Presence of main effects and interaction effects for both independent variables,
effect size, statistical power (reported at alpha .05) and statistical significance
psychological defense gender effect group effect interaction effect
mechanisms (men/women) (clinical/non-clinical) (gender *group)
1) altruism η p2 = .02,
st. power = .95, p < .001
2) passive-aggressive η p2 = .01, η p2 = .07,
st. power = .69, p < .05 st. power = 1, p < .001
3) suppression η p2 = .01,
st. power = .85, p < .01
4) sublimation
5) splitting/other η p2 = .01,
st. power = .91, p < .01
6) rationalization
7) umor η p2 = .02,
st. power = .97, p < .001
8) projection η p2 = .01, η p2 = .06, η p2 = .01,
st. power = .76, p < .01 st. power = 1, p < .001 st. power = .65, p < .05

psychological defense gender effect group effect interaction effect
mechanisms (men/women) (clinical/non-clinical) (gender *group)
9) reaction formation η p2 = .01,
st. power = .69, p < .05
10) self-observation η p2 = .01,
st. power = .69, p < .05
11) denial η p2 = .03,
st. power = .99, p < .001
12) devaluation of other
13) projective identification η p2 = .01,
st. power = .91, p < .01
14) dissociation η p2 = .05,
st. power = 1, p < .001
15) self-assertion
16) omnipotence η p2 = .03,
st. power = .99, p < .001
17) acting-out η p2 = .01,
st. power = ,.89 p < .01
18) devaluation/self η p2 = .03,
st. power = .99, p < .001
19) fantasy η p2 = .03,
st. power = .99, p < .001
20) withdrawal η p2 = .01, η p2 = .06,
st. power = .78, p < .01 st. power = 1, p < .001
21) intellectualization η p2 = .01,
st. power = .65, p < .05
22) splitting/self η p2 = .01,
st. power = .92, p < .01
23) displacement η p2 = .01, η p2 = 01,
st. power = .82, p < .05 st. power = .58, p < .05
24) repression η p2 = .02,
st. power = .98, p < .001
25) idealization η p2 = .03,
st. power = .99, p < .001
26) isolation η p2 = .01, η p2 = .01,
st. power = .77, p < .01 st. power = .57, p < .05
27) help-rejecting η p2 = .08, η p2 = .01,
complaining st. power = 1, p < .001 st. power = .69, p < .05
28) undoing η p2 = .02,
st. power = .99, p < .001
29) anticipation
30) affiliation
4. DISCUSSION AND CONCLUSIONS
For the first objective of the study, the statistical analysis revealed significant
effects (differences) between the clinical and non-clinical groups following 21
psychological defense mechanisms: passive-aggressive, suppression, splitting/other,
humour, projection, denial, projective identification, dissociation, omnipotence,
acting-out, devaluation/self, fantasy, withdrawal, intellectualization, splitting/self,
displacement, repression, idealization, isolation, help-rejecting complaining and
undoing. The other 6 psychological defense mechanisms streamlined with DSQ 60,
namely sublimation, rationalization, devaluation of other, self-assertion, anticipation

and affiliation, were removed from subsequent analysis due to their failure to
produce significant effects, or interaction effects, while suppression, humour and
omnipotence are not considered specific psychological defense mechanisms for
non-psychotic major depressive disorder, as their non-clinical group average result
tops the clinical group’s. Reporting the effect size (with the reference values given
by: Popa, 2008, Sava, 2011; Sava & Maricuţoiu, 2007) and statistical power for
psychological defense mechanisms analyzed, a total of 18 defense mechanisms
have been identified as typical of non-psychotic major depressive disorder,
balanced by an acceptable degree of effect size and statistical power in relation to
the authors mentioned, namely: passive-aggressive, splitting/other, projection,
denial, projective identification, dissociation, acting-out, devaluation/self, fantasy,
withdrawal, intellectualization, splitting/self, displacement, repression, idealization,
isolation, help-rejecting complaining and undoing, with some reservations about
the effect size of intellectualization, displacement and isolation.
With a .04 effect size value as the criterion for delimiting psychological
defense mechanisms, out of 18 defense mechanisms only the following 5 may be
considered relevant for the present discussion of psychological defense mechanisms
(see Tables no. 2 and 3): passive-aggressive, projection, dissociation, withdrawal
and help-rejecting complaining.
Compared with psychological defense mechanisms reported by other research
carried out on non-psychotic major depressive disorder and other depressive disorders,
this study has identified a large number of defenses specific to the clinical population
sample evaluated in this study, mainly due to the instrument used in the analysis of
psychological defense mechanisms – DSQ 60. Some of the psychological defense
mechanisms identified as specific non-psychotic major depressive disorder in this
study have recently been reported in other research (Porcerelli et al., 2009) that
indicated dissociation, isolation and devaluation as defense mechanisms specific to
major depressive disorder, or by Plutchik (1991, apud Ionescu, Jacquet & Lhote,
2002) in a research conducted on participants diagnosed with non-psychotic major
depressive disorder according to DSM IV R (APA, 2000/2003), with the Index
lifestyle applied and later indicating that higher scores for projection.
These results are consistent with results of other studies (Bond et al., 1983;
Plutchik, Kellerman & Conte, 1979, Wong, 1989 apud Ionescu, Jacquet & Lhote,
2002; Vaillant, Bond and Vaillant, 1986) supporting the idea that depressed
participants use two types of defenses (category having as benchmark the adaptive
character of defenses) primitive or immature defenses and neurotic or intermediate
ones, with the obvious increase in the intensity of the depressed patients’ defenses
in comparison with those of participants with no mental disorder.
Regarding the second objective of the study, the statistical analysis revealed
significant differences between men and women in the clinical group for the
following 7 psychological defense mechanisms of the 30 streamlined with DSQ 60
and taken into consideration (see Tables no. 2 and 3): altruism, passive-aggressive,
projection, reaction formation, self-observation, withdrawal and displacement.

Of the 7 mechanisms identified no mechanism has a minimum effect size of .04,
so that these mechanisms remain specific to women diagnosed with non-psychotic major
depressive disorder, signalling though the low index of effect size.
Interaction effects are present at the levels of projection, isolation and help-
rejecting complaining, but for each mechanism mentioned the effect size is low,
.01. In these circumstances projection is identified as one of the psychological
defense mechanisms specific to the clinical group participants, especially women
participants, with isolation and help-rejecting complaining also employed by
women in the clinical group. It can be seen that the interaction of the two
independent variables, group and gender, determine a noticeable cumulative effect,
especially for the women in the clinical group.
In conclusion, the following psychological defense mechanisms are specific
to non-psychotic major depressive disorder: passive-aggressive, projection, dissociation,
withdrawal and help-rejecting complaining. Regarding gender differences in the
clinical group, with reservations for the low effect size, the following defense
mechanisms are specific to female participants except passive-aggressive defense
mechanism (specific to male participants from the clinical group) altruism (females),
projection, reaction formation, self-observation, withdrawal and displacement.
Compared with other studies (Thygesen et al., 2008) in which DSQ 60 was
used, this study was conducted on two groups of participants, non-clinical (n = 770)
and clinical group (n = 103), the number of participants being superior to other
studies which used DSQ 60 and this is also the first time when DSQ 60 was applied
to a clinical group.
The results obtained in this study helped to identify psychological defense
mechanisms used to diagnose patients with non-psychotic major depressive disorder,
and the way gender differences account for the use of psychological defense
mechanisms in this medical condition, by using the latest version of DSQ 60
(Thygesen et al., 2008) translated and adapted to the Romanian sample (Crașovan &
Maricuțoiu, 2012) which includes all psychological defense mechanisms included
in the DSM IV R (APA, 2000/2003).
Moreover, the results allow psychotherapists to tailor the treatment to the
specific defense mechanisms of patients diagnosed with non-psychotic major
depressive disorder or adapt the therapy to the patients’ characteristics.
Therefore, as other authors also conclude (Bond, 2004; Hoglend & Perry,
1998), a thorough understanding of the specific defensive profile of patients
diagnosed with non-psychotic major depressive disorder, and gender differences is
considered important in improving the effectiveness of the psychotherapeutic
treatment. In addition, any improvement of psychological defense is associated to a
considerable improvement of the human subject’s life (Vaillant, 2012).
Received: 1.08.2020
REFERENCES
1. AKKERMAN, K., LEWIN, T.J., & CARR, V.J., Long-term changes in defense style among
patients recovering from major depression, Journal of Nervous and Mental Disease, 187, 2, 1999,
p. 80–87, http://dx.doi.org/10.1097/00005053-199902000-00003.
2. AMERICAN PSYCHIATRIC ASSOCIATION, Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders, 4th Edition, Washington, DC, American Psychiatric Association, 2000.
3. AMERICAN PSYCHIATRIC ASSOCIATION, Manual de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor
Mentale, ediția a patra revizuită (DSM-IV-TR) [Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders, ed. 4 (DSM-IV-TR)]. București, Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din România,
2003.
4. BECK, A.T., RUSH, A.J., SHAW, B.F., & EMERY, G., Cognitive Therapy of Depression, New
York, The Guilford Press, 1979.
5. BECK, A.T., WARD, C.H., MENDELSON, M., An inventory for measuring depression,
Arch.Gen.Psychiatry, 4, 1981, p. 561–571, doi:10.1001/archpsyc.1961.01710120031004.
6. BIGGS, J.T., WYLIE, L.T., ZIEGLER, V.E., Validity of the Zung Self-rating Depression Scale,
British of the Journal of Psychiatry, 132, 1978, p. 381–385, DOI:10.1192/bjp.132.4.381.
7. BLACKMAN, J.S., 101 defenses: How the mind shields itself, Routledge, 2004.
8. BLAYA, C., DORNELLES, M., BLAYA, R., KIPPER, L., HELDT, E., ISOLAN, & MANFRO,
G.G., Do defense mechanisms vary according to the psychiatric disorder?, Revista brasileira de
psiquiatria (Sao Paulo, Brazil: 1999), 28, 3, 2006, p. 179–183, http://dx.doi.org/10.1590/S1516-
44462006000300007 .
9. BOND, M., Empirical studies of defence style: Relationships with Psychopathology and change,
Harvard Review of Psychiatry, 12, 2004, p. 263–278. DOI: 10.1080/10673220490886167.
10. BOND, M., GARDNER, S.T., CHRISTIAN, J., & SIGAL, J.-J., Empirical study of self-rated
defense styles, Archives of General Psychiatry, 40, 1993, p. 333–338, http://dx.doi.org/10.1001/
archpsyc.1983.01790030103013.
11. BOND, M., & PERRY, J.C., Long-term changes in defense styles with psychodynamic
psychotherapy for depressive, anxiety, and personality disorders, American Journal of Psychiatry,
161, 2004, p. 1665–1671, https://doi.org/10.1176/appi.ajp.161.9.1665.
12. CARVER, C.S., SCHEIER, M.F., & WEINTRAUB, J.K., Assessing coping strategies: A
theoretically based approach, Journal of Personality and Social Psychology, 56, 1989, p. 267–283.
doi:10.1037/0022-3514.56.2.267.
13. CRAMER, P., Development of defense mechanisms: Theory, research, and assessment, New
York: Springer-Verlag, 1991 a.
14. CRAMER, P., Anger and the use of defense mechanismsin college students, Journal of Personality, 59,
1, 1991 b, p. 39–55, DOI: 10.1111/j.1467-6494.1991.tb00767.x.
15. CRAMER, P., Coping and Defense Mechanisms: What's the Difference?, Journal of Personality,
66, 1998, p. 919–946, DOI: 10.1111/1467-6494.00037.
16. CRAMER, P., Protecting the self: Defense mechanisms in action, New York, NY, The Guilford
Press, 2006.
17. CRAȘOVAN, D.I., Psychological defense mechanisms associated with disfunctional attitudes in
non-psychotic major depressive disorder, Cognition, Brain, Behavior. An Interdisciplinary
Journal, XVIII, 1, 2014, p. 39–55, ISSN: 1224-8398. http://cbbjournal.ro/index.php/en/2014/79-
18-1/534
18. CRAȘOVAN, D.I., & MARICUȚOIU, L.P., Adaptation of the Defensive Style Questionnaire 60
(DSQ-60) within a Romanian sample, Cognition, Brain, Behavior. An Interdisciplinary Journal,
XVI, 4, 2012, p. 509–528, http://www.cbbjournal.ro/index.php?option=com_content&task=view&
id=509&Itemid=59.
19. CRAȘOVAN, D.I., & SAVA, A.F., Translation, adaptation and validation on Romanian
population of COPE Questionnaire for coping mechanisms analysis, Cognition, Brain, Behavior.
An Interdisciplinary Journal, XVII, 1, 2013, p. 61–76. ISSN: 1224-8398, http://www.cbbjournal.ro/
index.php?option=com_content&task=view&id=515&Itemid=60
20. DAVID, D., Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale [Treaty of Cognitive and
Behavioural Psychotherapies], Iaşi, Editura Polirom, 2006 a.
21. DAVID, D., Metodologia cercetării clinice [Methodology of the Clinical Research], Iaşi, Editura
Polirom, 2006 b.
22. DRAPEAU, M., THOMPSON, K., PETRAGLIA, J., THYGESEN, K.L., & LECOURS, S.,
Defense Mechanisms and gender: An Examination of Two Models of Defensive Functioning
Derived from the Defense Style Questionnaire, International Journal of Psychology and
Psychological Therapy, 11, 1, 2011, p. 149–155, b200df62971db964c61c15894ba5983a.pdf.
23. DE PAGE, L., DE WEERDT, M., EGGER, J.I., & ROSSI, G., Differentiation between Defensive
Personality Functioning and Psychopathology as Measured by the DSQ-42 and MMPI-2-RF,
International journal of psychology and psychological therapy, 18, 3, 2018, p. 331–343,
https://www.ijpsy.com/volumen18/num3/499.html.
24. GRANIERI, A., LA MARCA, L., MANNINO, G., GIUNTA, S., GUGLIELMUCCI, F., &
SCHIMMENTI, A., The relationship between defense patterns and DSM-5 maladaptive personality
domains, Frontiers in psychology, 8, 1926, 2017, doi: 10.3389/fpsyg.2017.01926.
25. HERSOUG, A.G., SEXTON, H.C., & HOLGLEND, P., Contribution of defensive functioning to
the quality of working alliance and psychotherapy outcome, American Journal of Psychotherapy,
56, 2002, p. 539–554, https://doi.org/10.1176/appi.psychotherapy.2002.56.4.539.
26. HOGLEND, P., & PERRY, J.C., Defensive functioning predicts improvement in treated major
depressive episodes, Journal of Nervous and Mental Disease, 186, 1998, p. 238–243, https://doi.org/
10.1097/00005053-199804000-00006.
27. HOVANESIAN, S., ISAKOV, I., & CERVELLIONE, K.L., Defense mechanisms and suicide
risk in major depression, Archives of Suicide Research, 13, 1, 2009, p. 74–86. DOI:
10.1080/13811110802572171.
28. HOWITT, D., & CRAMER, H., Introducere în SPSS pentru psihologie [Introduction to SPSS for
Psychology], 16th version, Iaşi, Editura Polirom, 2010.
29. KENNEDY, B.L., SCHWAB, J.J., & HYDE, J.A., Defense styles and personality dimensions
of research subjects with anxiety and depressive disorders, Psychiatric Quarterly, 72, 3, 2001,
p. 251–262, http://dx.doi.org/10.1023/A:1010353116016.
30. KNEEPKENS, R.G., & OAKLEY, L.D., Rapid improvement in the defense style of depressed
women and men, Journal of Nervous and Mental Disease, 184, 6, 1996, p. 358–361,
http://dx.doi.org/10.1097/00005053-199606000-00005.
31. KWON, P., & LEMON, K.E., Attributional style and defense mechanisms: A synthesis of
cognitive and psychodynamic factors in depression, Journal of Clinical Psychology, 56, 2000,
p. 723–735, https://doi.org/10.1002/(SICI)1097-4679(200006)56:6<723::AID-JCLP3>3.0.CO;2-3.
32. IONESCU, Ş., JACQUET, C.-L., & LHOTE C., Mecanismele de apărare. Teorie şi aspecte
clinice [Defense mechanisms. Theory and clinical aspects], Iaşi, Editura Polirom, 2002.
33. LACZKOVICS, C., FONZO, G., BENDIXSEN, B., SHPIGEL, E., LEE, I., SKALA, K., ... &
HUEMER, J., Defense mechanism is predicted by attachment and mediates the maladaptive
influence of insecure attachment on adolescent mental health, Current Psychology, 1–9, 2018,
b200df62971db964c61c15894ba5983a.pdf.
34. MACGREGOR, M.W., DAVIDSON, K.W., ROWAN, P., BARKSDALE, C., & MACLEAN, D.,
The use of defenses and physician health care casts: Are physician helth care costs lower in
individuals with more adaptive defense profiles?, Psychotherapy and Psychosomatics, 72, 2003,
p. 315–323, https://doi.org/10.1159/000073028.
35. MALONE, J.C., COHEN, S., LIU, S.R., VAILLANT, G.E., & WALDINGER, R.J., Adaptive
midlife defense mechanisms and late-life health, Personality and individual differences, 55, 2,
2013, p. 85–89. doi.org/10.1016/j.paid.2013.01.025
36. MULLEN, L.S., BLANCO, C., VOUGHN, S.C., & ROOSE, S.P., Defense mechanisms and
personality in depression, Depression and Anxiety, 10, 1999, p. 168–174, https://doi.org/10.1002/
(SICI)1520-6394(1999)10:4<168::AID-DA5>3.0.CO;2-5.
37. OLSON, T.R., PRESNIAK, M.D., & MACGREGOR, M.W., Differentiation of depression and
anxiety groups using defense mechanisms, The Journal of nervous and mental disease, 197, 11,
2009, p. 834–840, doi: 10.1097/NMD.0b013e3181beab34
38. PERRY, J.C., & BOND, M., Change in defense mechanisms during long-term dynamic
psychotherapy and five-year outcome, American Journal of Psychiatry, 169, 9, 2012, p. 916–925,
https://doi.org/10.1176/appi.ajp.2012.11091403.
39. PETRAGLIA, J., BHATIA, M., DE ROTEN, Y., DESPLAND, J.N., & DRAPEAU, M.,
Investigating defense interpretation depth using lag sequential analysis, Archives of Psychiatry
and Psychotherapy, 4, 2018, p. 7–16, DOI: 10.12740/APP/94400.
40. POPA, M., Statistică pentru psihologie. Teorie şi aplicaţii SPSS [Statistics for Psychology.
Theory and Applications SPSS], Iaşi, Editura Polirom, 2008.
41. PORCERELLI, J.H., OLSON, T.R., PRESNIAK, M.D., MARKOVA, T., & MILLER, K.,
Defense Mechanisms and Major Depressive Disorder in African American Women, The Journal
of Nervous and Mental Disease, 197, 10, 2009, p. 736–741, doi: 10.1097/NMD.0b013e3181b977f7.
42. SAVA, F.A., Analiza datelor în cercetarea psihologică [Data Analysis in Psychological
Research], Cluj Napoca, Editura ASCR, 2011.
43. SAVA, F., & MARICUŢOIU, L.-P., PowerStaTim. Manualul utilizatorului [PowerStaTim. User's
Manual], Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2007.
44. STIEMERLING, D., 10 abordări psihoterapeutice ale depresiei [10 Wege aus der Depression],
Bucureşti, Editura Trei, 2006.
45. THYGESEN, K.L., DRAPEAU, M., TRIJSBURG, R.W., LECOURS, S., & DE ROTEN, Y.,
Assessing defence styles: Factor structure and psychometric properties of the new Defence Style
Questionnaire 60 (DSQ-60), The International Journal of Psychology and Psychological Therapy,
8, 2008, p. 171–181, https://www.ijpsy.com/volumen8/num2/193/assessing-defense-styles-factor-
structure-EN.pdf.
46. TRIJSBURG, R.W., BOND, M., DRAPEAU, M., THYGESEN, K.L., DE ROTEN, Y., &
DUIVENVOORDEN, H.J., Defense Style Questionnaire 60: Development and psychometric
evaluation, Paper presented at the University of Lausanne, Switzerland, 2003.
47. VAN, H.L., DEKKER, J., PEEN, J., ABRAHAM, R.E., & SCHOEVERS, R., Predictive value of
self-reported and observer-rated defense style in depression treatment, American Journal of
Psychotherapy, 63, 1, 2009, p. 25–39.
48. VAILLANT, G.E., Wisdom of the ego: Sources of resilience in adult life. Cambridge, Harvard
University Press, 1993 a.
49. VAILLANT, G.E., The wisdom of the ego, Cambridge, Harvard University Press, 1993 b.
50. VAILLANT, G., Adaptive mental mechanisms: Their role in positive psychology, American
Psychologist, 55, 2000, p. 89–98. doi:10.1037/0003-066X.55.1.89.
51. VAILLANT, G.E., Involuntary coping mechanisms: a psychodynamic perspective, Dialogues in
clinical neuroscience, 13, 3, 2011, p. 366–370.
52. VAILLANT, G., Lifting the Field’s “Repression” of Defenses, American Journal of Psychiatry, 169, 9,
2012, p. 885–887, https://doi.org/10.1176/appi.ajp.2012.12050703.
53. VAILLANT, G.E., BOND, M., & VAILLANT, C.O., An empirically validated hierarchy of
defense mechanisms, Archives of General Psychiatry, 43, 1986, p. 786–794, DOI: 10.1001/
archpsyc.1986.01800080072010.
54. WEISSMAN, A.N. & BECK, A.T., Development and validation of the Dysfunctional Attitudes
Scale: a preliminary investigation, in: Proceedings of the meeting of the American Educational
Research Association, Toronto, ON, 1978.
55. WORLD HEALTH ORGANIZATION, Depression and other common mental disorders: global
health estimates (No. WHO/MSD/MER/2017.2), World Health Organization, 2017.
56. WORLD MENTAL HEALTH DAY (2012), DEPRESSION: A Global Crisis. Downloaded at
03.01.2013, from www. wfmh.org/00WorldMentalHealthDay.htm/2012, 2012.
57. ZUNG, W.W., A Self-Rating Depression Scale, Archives of General Psychiatry, 12, 1965, p. 63–70,
DOI: 10.1001/archpsyc.1965.01720310065008.
REZUMAT
Raportat la tema studiului, primul obiectiv are în vedere identificarea mecanismelor de apărare
psihică specifice tulburării depresive majore fără elemente psihotice respectiv, în cazul obiectivului
numărul doi, identificarea diferențelor de gen privind mecanismele de apărare psihică utilizate de
pacienții diagnosticați cu tulburare depresivă majoră fără elemente psihotice.
Astfel, identificarea mecanismelor de apărare psihică specifice tulburării depresive majore fără
elemente psihotice a fost realizată prin compararea a două loturi, clinic (N = 103; 42 participanți de
gen masculin [40,8 %] și 61 participanți de gen feminin [59,2 %], Mvârsta = 51,16 ani; 12,6 % din
participanți sunt absolvenți de studii superioare) și non-clinic (N = 770; 330 participanți de gen
masculin [42,86 %] și 440 participanți de gen feminin [57,14 %], Mvârsta = 31,16 ani; 54,4 % din
participanți sunt absolvenți de studii superioare).
În acest scop a fost utilizat singurul instrument de analiză a apărării psihice care include toate
mecanismele de apărare psihică cuprinse în DSM IV R (APA, 2003/2000) și, totodată, unul dintre
cele mai utilizate instrumente de analiză a apărării psihice, respectiv Defense Style Questionnaire –
60/DSQ 60 (Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours and de Roten, 2008), versiunea tradusă și
adaptată pe eșantion românesc (Crașovan & Maricuțoiu, 2012). Rezultatele obținute confirmă un
număr de cinci mecanisme de apărare psihică specifice grupului clinic: agresivitatea pasivă, proiecția,
disocierea, retragerea și lamentarea însoțită de refuzul ajutorului. De asemenea, identificarea
specificului apărării psihice în tulburările depresive poate determina creşterea eficienței intervenției
psihoterapeutice prin identificarea și eliminarea acelor mecanisme de apărare psihică dezadaptative,
sau cu eficiență redusă, respectiv înlocuirea lor cu mecanisme de apărare psihică adaptative, eficiente.
TESTING POTENTIAL PREDICTORS OF PERCEIVED BENEFITS
AND BARRIERS TO THE CONSUMPTION OF A VEGETARIAN
DIET IN ADULTS
LORENA ANTONOVICI, MARIA NICOLETA TURLIUC

Department of Psychology, Alexandru Ioan Cuza University of Iași,
Iași, Romania
ANDREEA-IULIANA ASTANI
Bacău County Center for Resources and Educational Assistance,
Bacău, Romania
Abstract
Vegetarianism – still a controversial topic in scientific papers – is described either as a healthy
choice, or as a risky one. This study aimed to examine potential predictors of perceived benefits and
barriers to the consumption of a vegetarian diet. The participants (N=209, Mage = 34.6) filled out
several questionnaires measuring eating disorders, physical health, mental health, locus of control,
and perceived benefits and barriers to the consumption of a vegetarian diet. Results of the prediction
analysis revealed that eating disorders were a significant predictor (p < .05) for both perceived
benefits and barriers of consuming a vegetarian diet. Internal locus of control seems to play a major
part (p < .05) when considering the benefits of consuming a vegetarian diet whereas the external locus
of control impacts perceived barriers of consuming a vegetarian diet. Physical and mental health
played a significant role (p < .05) only when considering barriers to the consumption of a vegetarian
diet. Future studies should be conducted to verify these findings.
Cuvinte-cheie: vegetarianism, sănătate, beneficii, bariere, locul controlului.
Keywords: vegetarianism, health, benefits, barriers, locus of control.
1. INTRODUCTION
Be it a health-related choice or a decision based on ecological, economic,

religious, or ethical considerations, more and more people around the world are
changing their eating habits, becoming vegetarian. But is it really healthier to be a
vegetarian? The studies evaluating the effects of a vegetarian diet on health
revealed both possible benefits and risks (Ernst, 1997; Petti et al., 2017), an
important reason to conduct further analyses.
 Postdoctoral Researcher, Alexandru Ioan Cuza University of Iași, Faculty of Psychology and
Education Sciences, 3, Toma Cozma Street,700554, Iași, Romania; E-mail: antonovici_lorena@yahoo.com
58 Lorena Antonovici, Maria Nicoleta Turliuc, Andreea-Iuliana Astani 2
In general, among the positive effects of vegetarianism, the most prominent

are a lower risk of obesity, hypertension, circulatory and cerebrovascular diseases
(White & Frank, 1994; Key & Davey, 1996), cardiovascular diseases (Key et al.,
1999; Bazzano et al., 2002), fatal ischemic heart disease (Burr & Butland, 1988;
Huang et al., 2012), diabetes (Fraser, 2009; Nothlings, Schulze, & Weikert, 2008;
Chiu et al., 2018), arthritis (Hailu, Knutsen, & Fraser, 2006), and cancers
(especially colon and prostate cancer, Fraser, 1999; Key et al., 2009; Taylor et al.,
2007).
Although rich in protective nutrients like fibre, magnesium, folic acid,
vitamins C and E, n-6 polyunsaturated fatty acid (PUFA), carotenoids, flavonoids,
other phytochemicals, and antioxidants, compared to omnivorous diets, vegetarian
diets are generally low in protein, saturated fat, long-chain n−3 fatty acids, retinol,
Zn, and vitamins B12 and D (Li, 2011). This could be a possible reason why
certain studies have found more health and mental issues in vegetarians than
omnivorous. One case is a study done by Larsson et al. (2002) who discovered that
female low-meat consumers had more sick days during the last year and had been
depressed more often than female omnivores, while male low-meat consumers
were more frequently than omnivorous man tired without reason or experiencing
headaches and depression. Similarly, in a study conducted by Michalak, Zhang,
and Jacobi (2012), vegetarians displayed elevated prevalence rates for depressive
disorders, anxiety disorders, and somatoform disorders. However, further analysis
showed that the adoption of the vegetarian diet tends to follow the onset of mental
disorders.
There are findings that link vegetarianism to a better dietary intake and
weight outcomes but also to a higher risk of developing eating disorders: restrictive
eating or binge eating with loss of control, for instance (Robinson-O'Brien et al.,
2009; Bardone-Cone et al., 2012). Although vegetarianism is usually not considered
a causal factor, it can be a maintaining one (O' Connor et al., 1987). A study
reviewing the physical performance of athletes following a vegetarian or omnivorous
diet didn’t find any significant difference between the two groups (Craddock,
Probst, & Peoples, 2015). These results suggest that a properly planned and
balanced vegetarian diet can provide sufficient energy and an appropriate range of
carbohydrate, fat, and protein intakes to support performance and health, even in
athletes (Venderley & Campbell, 2006). Despite the risks associated with vegetarianism,
it is fair to conclude that its beneficial effects significantly outweigh the adverse
ones and that these adverse effects can be prevented by adopting a balanced diet
(Pilis et al., 2014; Petti et al., 2017).
Although beneficial in many ways, embracing and maintaining a vegetarian
diet is not an easy task. Some of the barriers discovered were enjoying eating meat,
unwillingness to alter eating habits (Lea & Worsley, 2003), beliefs about vegetarian
3 Predicting benefits and barriers to going vegetarian 59
diet to be more difficult, less enjoyable and more expensive (Bryant, 2019), family
and friends being meat consumers, the need for more information about
vegetarian/flexitarian diets, and the belief that humans are meant to eat meat
(Ver Schage, 2016). In contrast, what seems to help to maintain a vegetarian diet
are personal factors like internal beliefs, skills, habits and physical feedback, social
networks including organized vegetarian groups as well as animal rights, environmental,
or health groups supporting vegetarianism, vegetarian friends, and environmental
resources, such as the availability of new vegetarian foods in supermarkets and
restaurants (Jabs, 1998).
Considering all these barriers, apparently, most meat-eaters agree with the
health-related, ethical, and environmental arguments in favour of vegetarianism/
veganism but do not follow these diets because of practical reasons relating to
taste, price, and convenience (Bryant, 2019). A relevant factor in adopting and
maintaining a vegetarian balanced diet might be the locus of control. In a focus-
group study, Bray, Johns, and Kilburn (2011) noted that a vegetarian participant
felt that their action can make a difference (internal locus of control), while a non-
vegetarian participant considered that a change in their eating pattern won’t make
any difference (external locus of control). Individuals with an external locus of
control tend to believe that the ethical dilemmas are beyond their control, whereas
individuals with an internal locus of control are more likely to make decisions as a
result of their own actions (Singhapakdi & Vitell, 1991).
This study aimed to examine potential predictors of perceived benefits and
barriers to the consumption of a vegetarian diet. It is not surprising that
vegetarianism is related to perceived health or locus of control, but certain levels of
these implications have been poorly studied. We do not have a proper insight on
predictors of perceived benefits and barriers to the consumption of a vegetarian
diet, especially when considering both health-related variables and locus of control
as predictors in this equation.
2. METHOD
2.1. OBJECTIVES
This study was conducted with the aim of shading further light on adopting a
vegetarian diet. We investigated several factors that might play an important role in
either promoting or demoting the adherence to a vegetarian eating pattern: physical
and mental health, eating disorders, and locus of control. Our first objective was to
explore whether or not the variables mentioned above are significant predictors of
the perceived benefits of consuming a vegetarian diet. The second objective was to
examine the same variables as possible predictors, this time in relation to the
perceived barriers to consuming a vegetarian diet.
2.2. PARTICIPANTS
We have selected a convenience sample of 209 participants (M= 40; F= 169),

with a mean age of 34.6 years. Informed consent was obtained from all the
participants. The majority of participants were omnivores (76.1%), and a small
amount of them were vegetarians (14.4%) or vegans (9.6%). Most lived in the
urban area (88.5%), had a high level of education (88.5%), were Christian orthodox
(70.3%), and were in a partnership or married (77.5%).
2.3. PROCEDURE
Participants filled out several questionnaires for measuring eating disorder,

physical health, mental health, locus of control, and perceived benefits and barriers
to the consumption of a vegetarian diet. Participants’ demographic data were also
obtained at the end of the questionnaires.
2.4. MEASURES
Three Factors Eating Questionnaire-Revised 18: TFQ-R18 (De Lauzon et al.,

2004; Anglé et al., 2009) was used to assess eating disorders. The questionnaire
contains 18 items divided into three subscales: uncontrolled eating (tendency to eat
more than usual due to loss of control over food intake and the subjective feeling of
hunger – 9 items), cognitive restraint (a conscious restriction of food intake to
control body weight or to lose weight – 6 items), and emotional eating (an inability
to withstand emotional stress – 3 items) which were evaluated on a Likert scale
from 1 to 4.
Physical Health Questionnaire: PHQ (Spence et al., 1987), a modified
version, consists of 14 items that measure the frequency with which respondents
experience sleep disorders, headaches, respiratory infections, heart pain, and
gastrointestinal problems. The items are scored on a 7-point Likert scale, where 1 –
means the respondent does not feel such pain at all and 7 – indicates the permanent
presence of symptoms.
General Health Questionnaire: GHQ12 (Goldberg & Williams, 1988) is a
tool that assesses current mental health in the general population. It is a screening
tool that identifies minor mental disorders without indicating a specific diagnosis.
Each item is scored on a 4-point Likert scale.
Multidimensional Health Locus of Control Scale: MHLC (Wallston, Wallston &
DeVellis, 1978) consists of 18 items comprising 3 independent subscales: one
internal subscale (internality) and two external subscales (chance externality and
powerful others) and measures a person’s inclination to believe that health outcomes
are due to themselves, powerful others, or chance.
Food choice, Information, and Your Attitudes: FIA (Lea & Worsley, 2003)
consists of 24 items about the perceived benefits of vegetarian diets and 25 items to
assess personal barriers to vegetarian diets. The items are scored on a 5-point
Likert scale to assess agreement/disagreement on benefits (e.g. helping the
environment, controlling one’s weight, help animal rights, etc.) and barriers
(e.g. not enough protein in the vegetarian diet, limited food choice, relatives who
prefer eating meat, etc.) to the consumption of a vegetarian diet.
Demographics. The demographic data were collected at the end of the
questionnaires and referred to age, gender, residence area, educational level,
relationship status, religion, and eating behavior.
3. RESULTS
The intercorrelation matrix (Table no. 1) shows significant positive correlations

between perceived benefits to the consumption of a vegetarian diet, eating disorders,
and internal locus of control. More positive significant correlations were observed
between perceived barriers to the consumption of a vegetarian diet and physical
health, mental health, eating disorders, and external locus of control. As we
expected, a significant negative correlation is present between perceived benefits
and barriers to the consumption of a vegetarian diet.
Table no. 1
Mean, Standard Deviation, and Correlation coefficients between study variables
1 2 3 4 5 6 7 M SD
(1) Physical health 1.00 33.17 11.87
(2) Mental health .62** 1.00 11.18 7.16
(3) Eating disorders .28** .27** 1.00 36.57 9.04

(4) Internal control -.15* -.23** -.13 1.00 27.28 4.84
(5) External control .22** .08 .15* -.10 1.00 33.38 10.12
(6) Benefits .00 .04 .17* .18** -.03 1.00 75.53 21.19
(7) Barriers .23** .17* .17* -.09 .37** -29** 1.00 65.14 16.46
Note. * p < .05; ** p < .01.
3.1. PERCEIVED BENEFITS TO THE CONSUMPTION OF A VEGETARIAN DIET
We modeled relationships between predictor and criterion variables using a

simultaneous multiple regression model and eating disorders and internal locus of
control were predictive of perceived benefits to the consumption of a vegetarian
diet.
Table no. 2
Eating disorders and Internal locus of control predicting perceived benefits
to the consumption of a vegetarian diet
Variable B SE B ß T sr2 F R R2
Eating disorders .46 .15 .19 2.91** .03 7.89 .26 .07
Internal locus of control .90 .29 .20 3.06** .04 p< .001
Note. * p < .05; ** p < .01.
The regression analysis revealed a statistically significant model, F (2, 206) =

7.89, p < .001, R2 = .07, indicative of a small effect size in which model predictors
account for approximately 7 % of the change among benefits to the consumption of
a vegetarian diet (see Table no. 2). Within the model, scores associated with internal
locus of control yielded a slightly better association (β = .90, p. < .01, sr2 = .04),
than scores associated with eating disorders (β = .46, p. < .01, sr2 = .03).
We further investigated the subscales of the eating disorders questionnaire
(TFQ-R18). The resulted data indicated emotional eating and internal locus of
control as predictors of perceived benefits to the consumption of a vegetarian diet.
Table no. 3
Emotional eating and Internal locus of control predicting perceived benefits
Emotional eating 2.17 .57 .25 3.76** .03 10.82 .30 .09
Internal locus of control .73 .29 .16 2.51* .06 p < .001
Note. * p < .05; ** p < .001.
Uncontrolled eating was not a predictor for our dependent variable (p < .05).
It was cognitive restraint that predicted by itself the perceived benefits of consuming a
vegetarian diet F(1, 207) = 4.04, p <. 05, R2 = .01. The effect, though, was very
small.
3.2. PERCEIVED BARRIERS TO THE CONSUMPTION OF A VEGETARIAN DIET

Similarly, we modeled relationships between predictor and criterion variables
using a simultaneous multiple regression model, and mental health and external
locus of control were predictive of perceived barriers to the consumption of a
vegetarian diet.
Table no. 4
Mental health and External locus of control predicting perceived barriers
Mental health .33 .14 .14 2.29* .02 20.07 .40 .16
External locus of control .59 .10 .36 5.69** .13 p < .001
Note. * p < .05; ** p < .01.
The regression analysis revealed a statistically significant model, F (2, 206) =

20.07, p < .001, R2 = .16, indicating a medium effect size in which model
predictors account for approximately 16% of the change among perceived barriers
to the consumption of a vegetarian diet (see Table no. 5). Within the model, scores
associated with external locus of control produced the strongest positive association
(β = .36, p. < .01, sr2 = .13).
Other simultaneous significant predictors of perceived barriers to the consumption
of a vegetarian diet were physical health and external locus of control, model
predictors accounting also for approximatively 16% of the change among perceived
barriers to the consumption of a vegetarian diet.
Table no. 5
Physical health and External locus of control predicting perceived barriers
Physical health .22 .09 .16 2.50* .02 20.66 .40 .16
Note *p < .05; ** p < .001.
As for the eating disorders variable, it proved to be a unique predictor

of perceived barriers to the consumption of a vegetarian diet, F(1, 207) = 6.34,
p < .05, R2 = .03, indicating a very small effect size.
Similarly, we further investigated subscales of the eating disorder questionnaire
(TFQ-R18), the resulted data indicating uncontrolled eating and external locus of
control as predictors of perceived barriers to the consumption of a vegetarian diet
(Table no. 6).
Table no. 6
Uncontrolled eating and External locus of control predicting perceived barriers
Uncontrolled eating .41 .18 .14 2.24* .02 19.95 .40 .16
Note *p < .05; ** p < .001.
Emotional eating was not a predictor for the dependent variable (p < .05).
Cognitive restraint predicted by itself the barriers to the consumption of a
vegetarian diet variable F(1, 207) = 4.04, p <. 05, R2 = .01. However, the effect was
very small.
Moreover, we investigated subscales of the external locus of control variable,

the results indicating significant data for both ‘chance externality’ and ‘powerful
others’ subscales. Chance externality and mental health were predictive for perceived
barriers to the consumption of a vegetarian diet F(2,206) = 8.60, p < .001, R 2 = .07,
suggesting a very small effect (Table no. 7).
Table no. 7
Chance externality and Mental health predicting perceived barriers
Chance externality .62 .19 .21 3.19* .04 8.60 .27 .07
Mental health .32 .15 .14 2.10* .02 p < .001
Note *p < .05.
Also, the results were quite similar for chance externality and eating disorders
variable predicting perceived barriers to the consumption of a vegetarian diet
F(2,206) = 8.59, p < .001, R2 = .07, suggesting as well a very small effect
(Table no. 8).
Table no. 8
Chance externality and Eating disorders predicting perceived barriers
Chance externality .63 .19 .21 3.24* .04 8.59 .27 .07
Eating disorders .25 .12 .14 2.10* .02 p < .001
Note *p < .05.
Considering eating disorders’ subscales, only uncontrolled eating along with

chance externality predicted perceived barriers to the consumption of a vegetarian
diet F(2,206) = 8.82, p < .001, R2 = .07 with a similar small effect.
The regression analysis for powerful others variable revealed a statistically
significant model along with physical health, F (2, 206) = 20.43, p < .001, R 2 = .16,
indicative of an effect size in which model predictors account for approximately
16% of the change among barriers to the consumption of a vegetarian diet.
Table no. 9
Powerful others and Physical health predicting perceived barriers
Powerful others .78 .15 .33 5.18** .11 20.43 .40 .16
Physical health .28 .08 .20 3.22* .04 p < .001
Note *p < .05; ** p < .001.

The perceived barriers to the consumption of a vegetarian diet were also

predicted by powerful others and mental health variables (Table no. 10), indicating
a similar effect (15% of explained variance).
Table no. 10
Powerful others and Mental health predicting perceived barriers
Powerful others .83 .15 .35 5.51** .12 19.01 .39 .15
Mental Health .41 .14 .18 2.80* .03 p < .001
Note *p < .05; ** p < .001.
The results are also similar for powerful others and eating disorders variables,
these model predictors accounting for approximately 14% of the change among
perceived barriers to the consumption of a vegetarian diet (Table no. 11).
Table no. 11
Powerful others and Eating disorders predicting perceived barriers
Powerful others .79 .15 .33 5.17** .11 16.93 .37 .14
Eating disorders .24 .11 .13 2.05* .02 p < .001
Note *p < .05; ** p < .001
Also, regarding eating disorders’ subscales, only uncontrolled eating along

with powerful others predicted perceived barriers to the consumption of a
vegetarian diet F(2,206) = 18.43, p < .001, R2 = .15, suggesting a similar effect.
4. DISCUSSION AND CONCLUSION
In this study, we investigated the potential predictors of benefits and barriers

to consuming a vegetarian diet. We obtained stronger effect predictions for
perceived barriers to the consumption of a vegetarian diet than for benefits.
Regarding the perceived benefits, our results show that only eating disorders and
internal locus of control were significant predictors. This was also previously
reported in several studies that revealed an association between having a vegetarian
diet and eating disorders (Robinson-O'Brien et al., 2009; Bardone-Cone et al.,
2012) or internal locus of control (Bray, Johns, & Kilburn, 2011). People who
already struggle with eating disorders might be more successful in adopting a
vegetarian diet, given the fact that they are more confident in their ability to make
dietary changes. As previous studies have shown, internal beliefs and habits have
key roles in maintaining a vegetarian diet (Jabs, 1998).
However, physical and mental health or external locus of control were

not correlated at all with the perceived benefits of adopting a vegetarian diet.
Vegetarianism is still a controversial topic in scientific studies. Several studies
suggest the importance of vegetarianism for better physical health outcomes
(e.g.White & Frank, 1994; Key & Davey, 1996; Key et al., 1999; Bazzano et al.,
2002; Huang et al., 2012, etc.) whereas others reveal poor physical health
indicators in relationship with vegetarianism (e.g. Larsson, 2002; Li, 2011, etc.).
Concerning external locus of control, previous findings showed that this variable
might be associated with non-vegetarians (Bray, Johns & Kilbum, 2011) and
therefore it might not be that relevant when considering the benefits of adopting a
vegetarian diet.
On the other side, mental health and external locus of control were predictive
of perceived barriers to the consumption of a vegetarian diet. These results are
surprising, given the fact that mental health issues are usually associated with being
a vegetarian (e.g. Larsson et al., 2002; Michalak, Zhang, & Jacobi, 2012).
An explanation could be that mentally ill individuals already fight a difficult battle
to control their health – a battle sometimes they lose – and this makes them see any
other change about health, in this case adopting a vegetarian diet, as a huge hurdle.
Regarding the locus of control variable, it was already suggested that vegetarians
generally have an internal locus of control whereas non-vegetarians exhibit an
external locus of control (Bray, Johns & Kilbum, 2011). Moreover, physical health
issues and external locus of control were predictive of perceived barriers to the
consumption of a vegetarian diet. Similarly, the inability to control one’s physical
health, along with the controversial nature of physical health benefits of a
vegetarian diet (e.g. Larsson, 2002; Li, 2011) might contribute to these results.
In contrast with the results regarding the perceived benefits of consuming a
vegetarian diet, this time eating disorders were a unique predictor in relationship
with perceived barriers to adopting a vegetarian diet. Regardless of an internal or
external locus of control, having eating disorders seems to foster barriers to
adopting a vegetarian diet, especially when considering the cognitive restraint
subscale. Some findings also link vegetarianism to a higher risk of developing
eating disorders: restrictive eating or binge eating with loss of control, for instance
(Robinson-O'Brien et al., 2009; Bardone-Cone et al., 2012).
Uncontrolled eating and external locus of control were both predictors of
perceived barriers to the consumption of a vegetarian diet. Here again, we note that
not being able to control one’s eating behavior and health might affect the decision
of adopting or maintaining a vegetarian diet. There are indeed many barriers that
might shape people’s diet choices, such as enjoying eating meat, unwillingness to
alter eating habits (Lea & Worsley, 2003), beliefs about vegetarian diet to be more
difficult, less enjoyable, and more expensive (Bryant, 2019), family and friends
being meat consumers, the need for more information about vegetarian/flexitarian
diets, and the belief that humans are meant to eat meat (Ver Schage, 2016).
However, emotional eating was not a predictor of perceived barriers to adopting a

vegetarian diet. The high amount of stress due to eating might interfere though with
all the restrictions one has to assume when pursuing vegetarian diets.
Regarding external locus of control subscales, we obtained significant data
for both ‘chance externality’ and ‘powerful others’ subscales. Chance externality
predicted perceived barriers to the consumption of a vegetarian diet along with
mental health and eating disorders. Individuals who attribute their health to chance
might have more mental health issues or eating disorders. However, physical health
was not a significant predictor in this respect. Mental health and eating disorders
might be perceived as more subjective to chance when considering possible
barriers to the consumption of a vegetarian diet, whereas physical health can
sometimes clearly not be restored.
On the other hand, powerful others are considered to be responsible for
perceived barriers to adopting a vegetarian diet, along with mental health, eating
disorders, and physical health. It seems reasonable that health practitioners or
relatives affect individuals’ perceptions towards decisions to follow a vegetarian
diet. Also, previous studies suggest that family and friends being meat consumers
can be a barrier towards a vegetarian diet (e.g. Ver Schage, 2016), whereas social
supporting networks can enhance adopting a vegetarian diet (e.g. Jabs, 1998).
Uncontrolled eating was also a significant predictor when considering both chance
externality and powerful others. Not being able to control one’s eating behavior
and external locus of control proved again to be significant in the decision of
adopting or maintaining a vegetarian diet.
Several limitations should be considered in this study. First, as this is a cross-
sectional study using a convenience sample, we cannot assume causal relationships,
and its generalizability is limited. Besides, our predictors’ effect sizes were quite
small. Moreover, the sample of participants was rather unbalanced – it consisted of
a large number of omnivorous (76.1%) and much smaller numbers of vegetarians
(14.4%) and vegans (9.6%). The gender proportion of participants in this study was
also unequal. Most of the participants were females (~81%) and a small proportion
of participants were males (~19%).
In conclusion, eating disorders seem to predict both perceived benefits and
barriers to consuming a vegetarian diet. According to the participants in this study,
internal locus of control seems to play a major part when considering the benefits
of adopting a vegetarian diet whereas an external locus of control tends to highlight
the barriers of adopting a vegetarian diet. Physical and mental health were also
relevant in the prediction of perceived barriers to the consumption of a vegetarian
diet. Notwithstanding the limitations of this study, we believe that our results
meaningfully address the important topic of predicting people’s acceptance or
disapproval of a certain dietary choice. Further studies should be conducted to
verify these findings and gain proper insight into this matter.
Received: 17.12.2020
BIBLIOGRAPHY
1. ANGLÉ, S., ENGBLOM, J., ERIKSSON, T., KAUTIAINEN, S., SAHA, M-T., LINDFOS, O.,
LEHTINEN, M., & RIMPELÄ, A., Three factors eating questionnaire-R18 as a measure of
cognitive restraint, uncontrolled eating and emotional eating in a sample of young Finnish
females, International Journal of Behavioural Nutrition and Physical Activity, 6, 41, 2009.
2. BARDONE-CONE, A.M., FITZSIMMONS-CRAFT, E.E., HARNEY, M.B., MALDONADO, C.R.,
LAWSON, M.A., SMITH, R., & ROBINSON, D.P., The inter-relationships between vegetarianism
and eating disorders among females, Journal of the Academy of Nutrition and Dietetics, 112, 8,
2012, p. 1247–1252.
3. BAZZANO, L.A., HE, J., OGDEN, L.G., LORIA, C.M., VUPPUTURI, S., MYERS, L., &
WHELTON, P.K., Fruit and vegetable intake and risk of cardiovascular disease in US adults: the
first National Health and Nutrition Examination Survey Epidemiologic Follow-up Study, The
American journal of clinical nutrition, 76, 1, 2002, p. 93–99.
4. BRYANT, C.J., We can't keep meating like this: Attitudes towards vegetarian and vegan diets in
the United Kingdom, Sustainability, 11, 23, 2019, 6844.
5. BURR M, & BUTLAND, B.K., Heart diseases in British vegetarians, Am J Clin Nutr, 48, 3,
1988, p. 830–832.
6. CHIU, T.H., PAN, W.H., LIN, M.N., & LIN, C.L., Vegetarian diet, change in dietary patterns,
and diabetes risk: a prospective study, Nutrition & diabetes, 8, 1, 2018, p. 1–9.
7. CRADDOCK, J.C., PROBST, Y.C., & PEOPLES, G.E., Vegetarian and Omnivorous Nutrition—
Comparing Physical Performance, International Journal of Sport Nutrition and Exercise
Metabolism, 26, 3, 2015, p. 212–220.
8. DE LAUZON, B., ROMON, M., DESCHAMPS, V., LAFAY, L., BORYS, J.M., KARLSSON, J.,
DUCIMETIÈRE, P., & CHARLES, M.A., The Three-Factor Eating Questionnaire-R18 is able to
distinguish among different eating patterns in a general population, J. Nutr, 134, 9, 2004,
p. 2372–2380.
9. ERNST, E., Risks and benefits of vegetarianism, British Journal of Hospital Medicine, 58, 8,
1997, p. 372–374.
10. FRASER, G.E., Vegetarian diets: what do we know of their effects on common chronic diseases?,
The American journal of clinical nutrition, 89, 5, 2009, p. 1607S–1612S.
11. FRASER, G.E., Associations between diet and cancer, ischemic heart disease, and all-cause
mortality in non-Hispanic white California Seventh-day Adventists, The American journal of
clinical nutrition, 70, 3, 1999, 532s–538s.
12. GOLDBERG, D., & WILLIAMS, P., A user’s guide to the General Health Questionnaire,
Windsor, UK: NFER-Nelson, 1988.
13. HAILU, A., KNUTSEN, S.F., & FRASER, G.E., Associations between meat consumption and the
prevalence of degenerative arthritis and soft tissue disorders in the adventist health study,
California, U.S.A., J. Nutr. Health Aging, 10, 1, 2006, p. 7–14.
14. HUANG, T., YANG, B., ZHENG, J., LI, G., WAHLQVIST, M.L., & LI, D., Cardiovascular
disease mortality and cancer incidence in vegetarians: a meta-analysis and systematic review,
Annals of Nutrition and Metabolism, 60, 4, 2012, p. 233–240.
15. JABS, J., Maintaining vegetarian diets: Personal factors, social networks and environmental
resources, Can J Diet Prac, 59, 1998, p. 183–189.
16. KEY, T.J., APPLEBY, P.N., SPENCER, E.A., TRAVIS, R.C., RODDAM, A.W., & ALLEN,
N.E., Mortality in British vegetarians: results from the European prospective investigation into
cancer and nutrition (EPIC-Oxford), The American journal of clinical nutrition, 89, 5, 2009,
p. 1613S–1619S.
17. KEY, T.J., FRASER, G.E., THOROGOOD, M., APPLEBY, P.N., BERAL, V., REEVES, G., ...
& MANN, J., Mortality in vegetarians and nonvegetarians: detailed findings from a collaborative
analysis of 5 prospective studies, The American journal of clinical nutrition, 70, 3, 1999, p. 516s–524s.
18. KEY, T., & DAVEY, G., Prevalence of obesity is low in people who do not eat meat, Bmj, 313,
7060, 1996, p. 816–817.
19. LARSSON, C.L., KLOCK, K.S., NORDREHAUG ÅSTRØM, A., HAUGEJORDEN, O., &
JOHANSSON, G., Lifestyle-related characteristics of young low-meat consumers and omnivores
in Sweden and Norway, Journal of Adolescent Health, 31, 2, 2002, p. 190–198.
20. LEA, E., & WORSLEY, A., Benefits and barriers to the consumption of a vegetarian diet in
Australia, Public Health Nutrition, 6, 5, 2003, p. 505–511.
21. LI, D., Chemistry behind vegetarianism, Journal of agricultural and food chemistry, 59, 3, 2011,
p. 777–784.
22. MICHALAK J, ZHANG XC, & JACOBI F., Vegetarian diet and mental disorders: results from a
representative community survey, The International Journal of Behavioral Nutrition and Physical
Activity, 9, 67, 2012.
23. NÖTHLINGS, U., SCHULZE, M.B., WEIKERT, C., BOEING, H., VAN DER SCHOUW, Y.T.,
BAMIA, C., ... & PEETERS, P.H., Intake of vegetables, legumes, and fruit, and risk for all-cause,
cardiovascular, and cancer mortality in a European diabetic population, The Journal of
Nutrition, 138, 4, 2008, p. 775–781.
24. O'CONNOR, M.A., TOUYZ, S.W., DUNN, S.M., & BEUMONT, P.J., Vegetarianism in
anorexia nervosa? A review of 116 consecutive cases, Medical Journal of Australia, 147, 11–12,
1987, p. 540–542.
25. PETTI, A., PALMIERI, B., VADALA, M., & LAURINO, C., Vegetarianism and veganism: not
only benefits but also gaps. A review, Progress in Nutrition, 19, 3, 2017, p. 229–242.
26. PILIS, W., STEC, K., ZYCH, M., & PILIS, A., Health benefits and risk associated with adopting
a vegetarian diet, Roczniki Państwowego Zakładu Higieny, 65, 1, 2014, p. 9–14.
27. ROBINSON-O'BRIEN, R., PERRY, C.L, WALL, M.M., STORY, M., & NEUMARK-
SZTAINER, D., Adolescent and Young Adult Vegetarianism: Better Dietary Intake and Weight
Outcomes but Increased Risk of Disordered Eating Behaviors, Journal of the American Dietetic
Association, 109, 4, 2009, p. 648–655.
28. SINGHAPAKDI, A., & VITELL, S.J., Research note: Selected factors influencing marketers'
deontological norms, Journal of the Academy of Marketing Science, 19, 1, 1991, p. 37–42.
29. SPENCE, J.T., HELMREICH, R.L., & PRED, R.S., Impatience versus achievement strivings in
the type A pattern: differential effects on students' health and academic achievement, Journal of
Applied psychology, 72, 4, 1987, p. 522–528.
30. TAYLOR, E.F., BURLEY, V.J., GREENWOOD, D.C., & CADE, J.E., Meat consumption and
risk of breast cancer in the UK Women's Cohort Study, British journal of cancer, 96, 7, 2007,
p. 1139–1146.
31. VENDERLEY, A.M., & CAMPBELL, W.W., Vegetarian diets. Nutritional considerations for
athletes, Sports medicine, 36, 4, 2006, p. 293–305.
32. VER SCHAGE, K.J., Identifying commonly perceived benefits and barriers to vegetarian and
flexitarian diets with a self administered questionnaire. Dissertation Thesis. ProQuest LLC, 2016.
33. WALLSTON, K.A., STRUDLER WALLSTON, B., & DEVELLIS, R., Development of the
multidimensional health locus of control (MHLC) scales, Health education monographs, 6, 1,
1978, p. 160–170.
34. WHITE, R, & FRANK, E., Health effects and prevalence of vegetarianism, West J Med, 160, 5,
1994, p. 465–470.
REZUMAT
Vegetarianismul este încă un subiect controversat în studiile de specialitate – fie este tratat ca o
alegere sănătoasă, fie ca una riscantă. Acest studiu a avut ca scop examinarea potențialilor predictori
ai beneficiilor și a barierelor percepute în calea consumului unei diete vegetariene. Participanții
(N = 209, Mvârstă = 34.6) au completat mai multe instrumente care măsoară tulburările de alimentație,
sănătatea fizică, sănătatea mintală, locul controlului, beneficiile și barierele percepute în calea
consumului unei diete vegetariene. Rezultatele analizei de predicție au arătat că tulburările de
alimentație au fost un predictor semnificativ (p < .05) atât pentru beneficiile percepute, cât și pentru
barierele percepute împotriva consumului unei diete vegetariene. Locul controlului intern pare să
joace un rol major atunci când se iau în considerare beneficiile consumului unei diete vegetariene
(p < .05), în timp ce locul controlului extern are impact asupra barierelor percepute de a consuma o
dietă vegetariană. Sănătatea fizică și mintală au jucat un rol semnificativ (p < .05) numai atunci când
au fost luate în considerare barierele împotriva consumului unei diete vegetariene. Studii viitoare ar
putea verifica aceste constatări.
ABORDĂRI TEORETICE ŞI PRACTIC-APLICATIVE
RELAȚIA DINTRE AXIOME SOCIALE, AUTONOMIA PERSONALĂ

ȘI COMPORTAMENTUL ORGANIZATIONAL: CONCEPTUALIZAREA
UNUI MODEL TEORETIC
SORIN IULIAN ROPOTAN, MARGARETA DINCĂ

Institutul de Filosofie și Psihologie Constantin Rădulescu-Motru”
Abstract
Although work engagement, burnout and wellbeing have been studied in organizational
context and there are developmental theories that mention social context as a factor in developing
personal autonomy (Ryan&Deci, 2001) there is limited research investigating the impact of social
context in personal autonomy development and how the corporate behavior is influenced as a result.
We are proposing a theoretical model that aims to investigate the mediating role of social axioms in
the relationship between personal autonomy and behavior at work. In this model we are using social
axioms to define social context, self-development theory, self-esteem and organizational locus of
control to describe personal autonomy and work engagement, burnout and subjective wellbeing to
describe organizational behavior. If the proposed model is valid, it will help us better understand
social context influence in working behavior and will possibly provide a theoretical framework that
can be used in order to improve work engagement and wellbeing and reduce burnout in organizations.
Cuvinte-cheie: psihologie organizațională, axiome sociale, autonomie personală, burnout,
implicare în muncă, comportament organizațional.
Keywords: organizational psychology, social axioms, personal autonomy, burnout, work
engagement, organizational behavior.
1. INTRODUCERE
Psihologia organizațională este continuatoarea demersurilor începute de

Wundt în laboratorul său din Leipzig în 1879, iar în ultimii ani o atenție deosebită
este acordată cercetărilor legate de implicarea în muncă, burnout și stare de bine.
Dintre cele trei variabile (implicarea în muncă, burnout, stare de bine subiectivă),
subliniem importanța implicării în muncă deoarece se estimează la nivel mondial
că doar o treime din angajați este implicată în muncă. Consecințele sunt atât la nivel
personal – începând cu 2019, burnout-ul (conceptul opus implicării în muncă) este
inclus în lista bolilor ocupaționale propuse de Organizația Mondială a Sănătății –,
cât și la nivel de companii – se estimează costuri cuprinse între 450 și 550 de
 Doctorand Școala de Studii Avansate a Academiei Române – București, Calea Victoriei 125,
Sector 1, 010071 Bucureşti, România; E-mail: sorin.ropotan@live.com
72 Sorin Iulian Ropotan, Margareta Dincă 2
miliarde de dolari doar la nivelul economiei Statelor Unite (Poll, 2013). Acest
articol are ca scop propunerea unui model teoretic de investigare a relației dintre
autonomia personală și comportamentul organizațional, relație mediată de contextul
social descris de axiomele sociale (Fig. nr. 1).
Deși contextul social tinde să fie considerat în teorii ce explică dezvoltarea
(Deci și Ryan, 2000), nu există cercetări care să ateste rolul acestuia în dezvoltarea
autonomiei personale. Or, conceptele circumscrise autonomiei personale – stima de
sine și locul controlului – sunt factori ce determină comportamentul organizațional
(Xanthopoulou et al., 2009), constituind resurse personale ce pot fi angajate alături
de suportul social în depășirea provocărilor legate de rolul profesional (Lin și
Kwantes, 2015).
2. AXIOME SOCIALE, AUTONOMIE PERSONALĂ,

COMPORTAMENT ORGANIZAȚIONAL
2.1. AXIOME SOCIALE
Axiomele sociale sunt definite ca fiind credințe generale, independente de

context, dobândite din experiența de socializare (Bond, 1988). Aceste credințe
generale vizează oameni, grupuri sociale, instituții sociale, mediul înconjurător,
lumea spirituală, precum și fenomenele asociate și sunt stocate ca aserțiuni legate
de relația dintre două entități sau concepte.
Aceste axiome au, alături de atitudini, un rol central în cadrul proceselor
cognitive și, potrivit perspectivei funcționaliste (Kruglanski, 1980), deservesc patru
mari funcții: 1. Cunoaștere – ajută oamenii să înțeleagă lumea, 2. Instrumentală –
facilitează atingerea unor obiective importante, 3. Protecție – ajută la protejarea
stimei de sine, 4. Expresivă – permit manifestarea valorilor personale ale
individului.
Aceste funcții îndeplinite de axiomele sociale le conferă un caracter pan-
cultural, deoarece vizează modul în care oamenii își rezolvă problema supraviețuirii
(Schwartz, 1992). Putem prin urmare utiliza axiomele sociale pentru a descrie
contextul social în cercetările emice – cercetări efectuate în cadrul unei societăți –
și contextul cultural pentru cercetări etice – cercetări pe populații aparținând unor
culturi diferite.
Cele cinci fațete ale axiomelor sociale au fost descrise astfel:
1. Cinismul social se referă la perspectiva negativă asupra naturii umane ca
urmare a ușoarei coruptibilități în fața puterii, o viziune discriminatorie în legătură
cu anumite grupuri sociale, o neîncredere în instituțiile sociale și nepăsare în
alegerea unor mijloace etice de atingere a scopurilor.
2. Complexitatea socială vizează înțelegerea că nu există reguli fixe și un
lucru se poate obține prin mai multe modalități, de aici și aparenta inconsistență în
comportamentul uman.
3 Axiome sociale şi comportament organizaţional 73
3. Recompensa pentru efort reprezintă credința generală că efortul, cunoașterea și

planificarea vor duce la rezultate pozitive și ajută la evitarea celor negative.
4. Religiozitatea vizează credințele în forțe supranaturale și beneficiile oferite
de un sistem de credințe.
5. Controlul destinului se referă la credințe conform cărora evenimentele din
viața cuiva sunt predeterminate și există modalități de influență a acestor rezultate.
Aceste credințe acceptă contradicția logică între predeterminare și posibilitatea de
a schimba rezultatele și acest lucru a dat naștere unor practici pentru evitarea
ghinionului în multe culturi.
Aceste axiome reprezintă, potrivit lui Bond și Leung, dimensiunile etice
fundamentale ale sistemului de credințe (Bond & Leung, 2004). Cinismul social
corespunde sistemului de detectare a înșelăciunii, iar religiozitatea nevoii de găsire
a unui sens în viață, în timp ce abilității de rezolvare de probleme îi corespund
controlul destinului, recompensa pentru efort și complexitatea socială.
Din punct de vedere al corelațiilor cu trăsături de personalitate, se pare că
doar religiozitatea corelează semnificativ cu agreabilitatea din modelul Big Five
propus de McCrae cu o valoare de 0,63 (Bond & Leung, 2004).
Aceste credințe sociale, teoretizate de conceptul de axiome sociale, apar
corelate cu sindromul de burnout într-o cercetare efectuată în 2016 pe 342 de
malaiezieni. Având la bază modelul stresului descris de Lazarus, burnout-ul este
prezentat ca un dezechilibru între solicitări și resursele disponibile. Cercetarea a
evidențiat rolul moderator al cinismului social asupra relației între solicitări și
burnout și al recompensei pentru efort asupra relației între resurse și implicare în
muncă (Valencia et al. 2016).
Cercetări ce au căutat să evidențieze valori ale axiomelor sociale și ale
autonomiei personale în România au arătat, pe un lot 522 de participanți format din
cadre didactice din licee și facultăți, coeficienți de corelație cuprinși între 1,76 și
4,65 cu o medie de 3,29 pentru cinism social; între 1,75 și 4,83 cu o medie de 3,80
pentru recompensă pentru efort; între 2,08 și 4,33 cu o medie de 3,43 pentru
complexitate socială; între 1,00 și 4,57 cu o medie de 2,69 pentru controlul
destinului și 1,29 și 5,00 cu o medie de 3,27 pentru religiozitate. În aceeași
cercetare, în zona autonomiei personale valorile medii au fost de 11,59 pentru
conștiință de sine și 12,06 pentru percepția alegerii (Gavreliuc, 2012). Cercetătorii
atrag atenția asupra valorii ridicate a cinismului social, valori ce apropie țara
noastră de țări precum China (3,03), Hong Kong (3,13) și India (3,04) sau țări din
zona islamică, cum ar fi Pakistan (3,29) (Leung, Bond, 2008). Deși această cercetare
a evidențiat aspecte ce fac obiectul de studiu al cercetării noastre, ea nu a căutat să
evidențieze o corelație între axiomele sociale și autonomia personală, ceea ce oferă
premisele acestei cercetări.
2.2. AUTONOMIE PERSONALĂ
Autonomia personală presupune de obicei un sentiment de acțiune (Bandura,

1989) și include capacitatea de a lua decizii și de a exercita controlul asupra ariilor
importante ale vieții personale (Ryan și Deci, 2001).
Pentru modelul de față vom operaționaliza conceptul de autonomie personală
ca fiind compus din autodeterminare, stima de sine și locul controlului (Gavreliuc,
2011).
2.2.1. Autodeterminare
Teoria autodeterminării propusă de Ryan și Deci oferă un cadru ce descrie
modul de evoluție a personalității, proceselor motivaționale și al autoreglării
comportamentului pe parcursul dezvoltării umane. Ea a fost dezvoltată pe baza
observațiilor și experimentelor legate de influența unor comportamente stimulative
social (recompensă, laudă) asupra motivației intrinseci (Deci și Ryan, 2000) și
distinge între trei mari etape de dezvoltare. În prima etapă, comportamentul nu este
reglat și nu putem vorbi despre motivație. În etapa a doua, comportamentul
evoluează în patru stadii: 1– reglat extern (pentru a obține o recompensă sau a evita
o pedeapsă), 2 – introiectat (pentru a evita sentimentele de vinovăție sau anxietate,
sau pentru mândrie), 3– identificat (acțiunea este importantă pentru persoana care o
desfășoară), 4 – integrat (comportament în congruență cu setul de norme și valori
ce au devenit proprii persoanei). Această ultimă etapă este asemănătoare cu motivația
intrinsecă, diferența constă în faptul că persoana urmărește obținerea unui scop, pe
când în cadrul motivației intrinseci primează însăși plăcerea de a face respectiva
activitate. Cea de-a treia etapă de dezvoltare este caracterizată de apariția motivației
intrinseci.
Autorii teoriei autodeterminării afirmă că procesele motivaționale au în spate
nevoia de satisfacere a trei nevoi universale: 1. de autonomie; 2. de competență și
3. de conectare. Modul de satisfacere a acestor nevoi ține de contextul istoric și
cultural în care acționează o persoană, de internalizarea și integrarea valorilor și
comportamentelor recompensate la nivel social în acel moment. Deși această teorie
ține cont de contextul social în care se dezvoltă o persoană, autorii susținând că
mediul social influențează normele ce vor fi interiorizate în procesul dezvoltării,
aceștia nu își propun să se concentreze în mod specific pe felul în care mediul
influențează dezvoltarea autonomiei personale.
2.2.2. Locul controlului
Dezvoltarea autonomiei personale presupune, pe lângă internalizarea procesului
volitiv, și internalizarea locului de control (Deci și Ryan, 1995). Cea mai influentă
teorie a tiparelor atribuționale a fost elaborată de Julian Rotter sub denumirea teoria
locului controlului (Rotter, 1966, 1993). Utilizând această teorie, autorul a construit
un instrument ce evidențiază modul în care o persoană își stabilește cauzele
evenimentelor (intern sau extern determinate). Persoanele cu un loc al controlului
extern tind să fie motivate extrinsec, cred că au un control redus asupra contextului
și, prin urmare, o responsabilitate redusă. Aceste persoane tind să fie ușor
influențate de cei din jur, să aibă un nivel mai redus de școlarizare și să atribuie
eșecul unor cauze externe (destinul nedrept, ghinionul) și nu-și modifică așteptările
după un eșec. De cealaltă parte, internaliștii tind să fie motivați mai degrabă
intrinsec, controlează contextul, arată responsabilitate și rezistă presiunilor externe,
utilizându-și discernământul pentru a decide când se conformează. Totodată au un
nivel de școlarizare mai mare și tind să atribuie eșecul unor cauze interne (muncă
insuficientă, neatenție), ceea ce îi face să se automotiveze după un eșec (Gavreliuc,
2006). Persoanele cu un loc al controlului extern tind să devină neajutorate și
dezangajate prin mecanismul neajutorării învățate și astfel să eșueze în sarcini ce
implică efort, atenție și energie cognitivă (sarcinile de muncă), invocând frecvent
condiții nedrepte sau lipsa șansei. Această atribuire intern-extern a locului
controlului este învățată social (Jurcău, 2001) și el corelează cu nevroticismul
evaluat pe scala Big Five (Bono & Judge, 2003).
Locul de control este după unii cercetători un predictor al stării de bine
(Judge et al., 1998; Spector et al., 2002), însă nevoia intrinsecă de control asupra
mediului înconjurător a fost propusă încă din 1930 (Adler, 1930). Această
perspectivă a locului de control ca predictor al stării de bine este susținută și de
cercetările ce demonstrează legătura lui cu aspecte psihopatologice cum ar fi
sentimentele de neajutorare (Phares, 1976, apud Ng et al., 2006), depresie (Bennassi,
Sweeney, & Dufour, 1988, apud Ng et al., 2006; Presson & Benassi, 1996, apud
Ng et al., 2006) și alte tulburări de personalitate (Watson, 1998, apud Ng et al.,
2006).
Un alt aspect important evidențiat de cercetările lui Judge și colaboratorii
(2001) este că locul controlului, ca parte a conceptului de autoevaluare a nucleului –
construct teoretic dezvoltat de aceștia –, este important în motivația de stabilire a
obiectivelor, ceea ce se traduce într-un nivel de activare superior și performanță în
muncă. Aceste concluzii au fost întărite de metaanaliza lui Ng și colaboratorii
(2006) care evidențiază că un loc de control internalizat corelează cu un coeficient
de 0,36 cu starea de bine psihologică, 0,35 cu satisfacția cu viața și 0,31 cu starea
de sănătate raportată. Alte rezultate importante au fost semnalate în legătură cu
locul de control intern și implicarea în muncă (r=0,22) și cu autonomia la muncă
(r=0,24) (Ng et al., 2006).
În urma unui studiu făcut pe 3.000 de muncitori în șase țări, s-a ajuns la
concluzia că locul de control corelează semnificativ cu implicarea în muncă,
internaliștii indicând implicare mai bună și o motivare mai înaltă (Reitz & Jewell,
1979, apud Spector, 1982).
Internaliștii sunt mai înclinați să considere că efortul lor va duce la rezultate
și că aceste rezultate vor fi recompensate, demonstrând mai mare încredere în
competențele personale și stimă de sine crescută în legătură cu slujba lor, fiind mai
înclinați să se bazeze pe ei înșiși (Kahle, 1980, apud Spector, 1982). Ca urmare, ei
sunt mai sensibili la recompense și vor arăta o mai mare motivație atâta timp cât
percep relația dintre obiectiv și recompensă (Spector, 1982).
Dacă eficacitatea la locul de muncă este operaționalizată prin variabile
precum creșterea salarială și promovările, internaliștii sunt mai eficace și mai de
succes în carieră (Spector, 1982), ei având în general performanțe legate de obiective
mai bune (Hersch & Scheibe, 1967; Mujamder, MacDonald & Greever, 1977; Broedlin,
1975, apud Spector, 1982).
În ceea ce privește satisfacția muncii, internaliștii resimt o mai mare satisfacție
deoarece sunt orientați pe rezultate și obiective și vor fi evaluați pozitiv și
promovați mai rapid (Spector, 1982). Pentru că tind să acționeze și să considere că
deciziile le aparțin, angajații cu locul de control intern în situații de insatisfacție fie
vor lua măsuri pentru a schimba locul de muncă nesatisfăcător prin plecare, efort
pentru promovare, schimbarea sarcinilor (Hammer & Vardi, 1981; Giles, 1977,
apud Spector, 1982), fie vor schimba modul în care percep locul de muncă către
satisfăcător, pentru a menține consistența între atitudinea lor internă și comportament
(Salancik & Pfeffer, 1978, apud Spector, 1982).
2.2.3. Stimă de sine
Korman definește stima de sine ca fiind „felul în care o persoană se vede pe
ea ca fiind competentă și capabilă să-și satisfacă nevoile” (Korman, 1970, p. 32).
În cercetările ulterioare, stima de sine a fost privită ca un concept multifațetat
cu perspective din zona socială, fizică, academică și morală (Shavelson et al.,
1976).
Stima de sine a fost definită ca reprezentând componenta afectivă și evaluativă
a sinelui, mobilizând atât un set de trăiri afective cu privire la propria persoană,
cât și un set de cogniții autoreferențiale (Gailliot, Baumeister, 2007). Variațiile
stimei de sine coincid de cele mai multe ori cu succese sau eșecuri și implică reacții
emoționale puternice.
Conform teoriei identității sociale, conceptul de sine include atât atribute
personale, cât și sociale. O dovadă în acest sens sunt rezultatele cercetărilor lui
Twenge care arată că stima de sine colectivă este corelată cu stima de sine globală
(Twenge et al., 2007). Cu alte cuvinte, apartenența la un grup ce este perceput ca
favorizat va produce o creștere a stimei de sine la nivel individual. Prin urmare,
stima de sine nu este doar personală, ea include și o evaluare globală a grupului/
grupurilor de apartenență. În cadrul organizațional, primul grup de apartenență este
reprezentat de echipa în care activează o persoană; ca grupuri extinse regăsim
departamentul și compania.
Literatura ce investighează aspectele ce influențează dezvoltarea stimei de
sine evidențiază forțe similare celor ce dau naștere autoeficacității descrise de
Bandura în 1982. Aceste forțe sunt: 1) semnele implicite transmise de mediul în
care activează persoana; 2) mesaje transmise de persoane semnificative din mediul
social; 3) propriile sentimente de eficiență și competență derivate din experiențele
personale ale individului (Brockner, 1988; Franks & Marolla, 1976, apud Pierce,
Gardner, 2004).
2.3. COMPORTAMENT ORGANIZAȚIONAL
2.3.1. Implicare în muncă

Încercările timpurii de definire a conceptului s-au concentrat pe descrierea
unor sentimente pozitive, afectiv-motivaționale legate de muncă, conceptul fiind
poziționat în opoziție cu cel de burnout. Angajații implicați în muncă sunt descriși
ca având un nivel ridicat de energie și entuziasm legat de munca lor. Sunt totodată
absorbiți în muncă și nu percep trecerea timpului (Macey & Schneider, 2008).
Două perspective au rămas până azi definitorii în descrierea acestui concept, chiar
dacă încercările de a-l defini continuă.
Perspectiva propusă de Maslach și Leiter (1997) afirmă că implicarea în
muncă este caracterizată de energie, dedicare și eficiență, trăsături opuse epuizării,
cinismului și ineficienței ce descriu sindromul de burnout. Prin urmare, implicarea
în muncă ar putea fi evidențiată de scoruri reduse pe scalele de epuizare și cinism și
scoruri ridicate pe scala de eficiență profesională a instrumentului dezvoltat de
aceștia, Inventarul de Burnout Maslach (MBI; Maslach, Jackson, & Leiter, 1996).
Cea de-a doua perspectivă propune ca atribute ale implicării în muncă trei
componente: vigoare, dedicare și absorbție. Vigoarea reprezintă un nivel ridicat de
energie și reziliență mentală în timpul muncii, precum și disponibilitatea de efort și
perseverență în fața obstacolelor. Dedicarea surprinde entuziasmul, inspirația,
mândria și sentimentul de semnificație a muncii prestate, în timp ce absorbția
descrie sentimentul de concentrare maximă asupra muncii, concentrare ce face ca
percepția trecerii timpului să fie diminuată și desprinderea din sarcină dificilă
(Schaufeli et al., 2001).
Alte încercări mai recente de definire a conceptului de implicare în muncă
evidențiază importanța rolului profesional și susțin că angajații implicați depun un
efort mai mare datorită identificării lor cu rolul profesional (Kahn, 1990). Pentru a
măsura implicarea în muncă se poate utiliza inventarul de burnout propus de
Maslach pe care se urmărește un scor mic pe scala de epuizare și pe cea de cinism
și un scor ridicat pe scala eficienței, dacă implicarea în muncă este operaționalizată
ca fiind opusă burnout-ului (Maslach et al., 1996). Cel mai utilizat instrument
pentru evaluarea implicării în muncă este scala de implicare în muncă Utrecht
(UWES) și include trei subscale: vigoare, dedicare și absorbție.
Cercetările desfășurate pe tema implicării în muncă și mai precis aceste trei
subscale ale UWES au poziționat conceptul foarte aproape de cel de dependență de
muncă (workaholism). Cu toate acestea, cercetările ulterioare au arătat că, spre
deosebire de dependenții de muncă, persoanele implicate în muncă nu manifestă
impulsul compulsiv al celor dintâi. Pentru cei implicați în muncă, activitatea le
aduce plăcere și nu este o adicție, ei muncind pentru că le face plăcere și nu pentru
că simt o pornire interioară căreia nu-i pot rezista (Schaufeli et al., 2001).
Un alt aspect cercetat în corelație cu implicarea în muncă a fost cel al
resurselor și al cerințelor postului. Studiile au arătat că resurse ca suportul social
din partea colegilor și al managerilor, evaluarea performanțelor, autonomia și
posibilitățile de învățare sunt asociate pozitiv cu implicarea în muncă (Bakker &

Demerouti, 2008). Resursele postului contribuie la motivația intrinsecă deoarece
facilitează învățarea, dezvoltarea și creșterea angajaților, răspunzând unor nevoi
legate de autonomie, competență și semnificație sau la cea extrinsecă deoarece sunt
instrumentale în atingerea obiectivelor (Deci & Ryan, 1985). Din punct de vedere
al cerințelor postului, studiile au arătat că ele au o influență mai mică în implicarea
în muncă, comparativ cu resursele postului. În cadrul unui studiu longitudinal,
desfășurat pe o perioadă de doi ani, în Finlanda, controlul în rol profesional și stima
de sine raportată la organizație au fost cei mai buni predictori ai implicării în
muncă (Mauno et al., 2007). La aceleași concluzii au ajuns și cercetările efectuate
pe o populație de profesori din școli primare, gimnaziale și vocaționale în 2007 de
Bakker, Hakanen, Demerouti și Xanthopoulou. Aceștia au arătat că sprijinul
managerilor, gradul de noutate, aprecierea și climatul organizațional au fost resurse
organizaționale importante pentru profesori în provocarea lor de a face față unor
copii cu un comportament dificil (Bakker et al., 2007). Mai mult decât atât,
angajații care sunt capabili să-și creeze propriile resurse sunt mai pregătiți să facă
față solicitărilor profesionale și să-și atingă obiectivele (Bakker și Demerouti,
2003). Performanța în muncă a fost asociată cu implicarea în muncă cu un
coeficient de 0,37 în cercetările efectuate de Schaufeli, Taris și Bakker (2006).
Un alt studiu efectuat pe o populație de lucrători în domeniul serviciilor hoteliere în
peste 100 de locații din Spania a evidențiat faptul că resursele organizaționale și
implicarea în muncă au prezis climatul serviciilor, care la rândul lor au prezis
performanța angajaților și apoi loialitatea clienților (Salanova, Agut și Peiro, 2005).
Așadar, dacă implicarea în muncă este conceptul diametral opus burnout-ului,
dependența de muncă se situează undeva pe acest continuu și doar timpul,
contextul de muncă – prin raportul dintre solicitările și resursele postului – și
resursele personale vor face ca o persoană dependentă de muncă să rămână mai
aproape de zona implicării în muncă (dacă perioada compulsiei este redusă,
raportul între cerințele postului și resursele este pozitiv sau resursele personale sunt
ridicate) sau va ajunge să dezvolte burnout.
2.3.2. Burnout
Prima operaționalizare a conceptului îi aparține lui Maslach și Jackson în
1986 și el era descris ca o stare de uzare mentală specifică angajaților ce
interacționează cu clienții (Maslach & Schaufeli, 2001). Treptat a devenit evident
că nu doar acești angajați pot suferi de burnout (Maslach & Leiter, 1997) și scala
de evaluare concepută inițial în 1986 (MBI) a fost adaptată pentru populația
generală și redenumită MBI-GS (MBI-GS: Schaufeli, Leiter, Maslach, & Jackson,
1996).
Scalele MBI și MBI-GS cuprind cele trei dimensiuni care au fost puse în
legătură cu burnout-ul, și anume: 1. Epuizarea, care măsoară nivelul de oboseală,
2. Cinismul reflectă o detașare excesivă, o indiferență și atitudine distantă față de
muncă în general, 3. Eficacitatea profesională – care se referă la realizările

profesionale, de natură socială sau nonsocială în cadrul organizației. Scoruri înalte
pe dimensiunile epuizare și cinism concomitent cu scoruri joase pe dimensiunea
eficacității profesionale sunt indicatori ai burnout-ului (Maslach, Jackson, Leiter,
1996).
Cele trei dimensiuni-cheie ale răspunsului la burnout pot fi clasificate și în
funcție de zona în care impactul lor se manifestă, și anume dimensiunea individuală
principală de răspuns la factorii stresori (epuizarea), dimensiunea contextului
interpersonal (cinismul/detașarea) și dimensiunea de autoevaluare (eficacitatea
redusă) (Maslach, Schaufeli, Leiter, 2001).
Modelul structurat MBI dezvoltat de Masclach, Jackson și Leiter (1986)
punea în legătură prezența unor cerințe specifice și absența unor resurse cu apariția
burnout-ului. Conceptul de cerință a postului a fost definit ca fiind „gradul în care
mediul conține stimuli care necesită atenție și răspuns, ce nu pot fi evitați” (Jones și
Fletcher, 1996, p. 34). Cu alte cuvinte, cerințele postului sunt acele sarcini care nu
pot fi evitate, peste care nu se poate trece și care trebuie îndeplinite. Îndeplinirea
cerințelor postului presupune implicarea angajatului la nivel fizic, psihic, relațional,
etc., ceea ce necesită efort susținut și deci costuri la nivel fiziologic și/sau
psihologic (emoțional, cognitiv etc.). Deși cerințele postului nu sunt în mod necesar
negative, ele se pot transforma în factori de stres la locul de muncă cu consecințe
negative de tipul anxietății, depresiei, oboselii cronice, burnout-ului, dacă îndeplinirea
lor presupune efort ridicat, continuu și susținut din partea angajatului. Resursele
postului se referă la acele aspecte fizice, psihice, organizaționale sau sociale care
ajută în îndeplinirea sarcinilor, care reduc cerințele postului cu impact pozitiv în
reducerea costurile fiziologice și psihologice pentru angajat sau care stimulează
creșterea personală a angajaților, procesul lor de învățare și dezvoltare (Schaufeli,
Bakker, 2004).
Legătura dintre cerințele postului și resursele de la locul de muncă, burnout și
angajament a fost cercetată în cadrul modelului Job Demand-Resource (JD-R)
(Demerouti et al., 2001), model care postulează că cerințele postului (e.g. cerințe
fizice, presiunea timpului, munca în schimburi) sunt asociate cu epuizarea, în timp
ce lipsa resurselor (e.g. participare la decizii, evaluarea performanțelor, suportul
social) este asociată cu lipsa angajamentului.
Pornind de la teoria psihologiei cognitiv-comportamentale, cercetarea s-a
îndreptat către studierea relației dintre perceperea subiectivă de către angajat a
volumului de muncă și burnout (versus numărul efectiv de ore lucrate sau volumul
real al sarcinilor) (Shirom et al., 2008, Panagopoulou et al., 2006, apud Tyrell,
2010). Concluziile acestor studii au fost că volumul de muncă perceput de către
angajat se asociază mai bine cu fenomenul de burnout decât numărul efectiv de ore
lucrate sau volumul real al sarcinilor de îndeplinit, subliniind astfel necesitatea
abordării burnout-ului nu numai prin prisma factorilor obiectivi, ci și a parametrilor
subiectivi, percepuți la nivel individual de către angajați.
2.3.3. Stare de bine subiectivă

Organizația Mondială a Sănătății definește starea de bine generală ca fiind o
stare în care fiecare individ își realizează propriul potențial, poate face față
stresului vieții cotidiene, poate munci productiv și fructuos și este capabil să aducă
o contribuție la comunitatea din care face parte.
Cercetările efectuate în legătură cu starea de bine tind să evidențieze existența
a trei dimensiuni, și anume starea de bine subiectivă (în plan emoțional), starea de
bine psihologică și starea de bine socială (Ryan, 2008, Keyes, 1998, Ryff, 1989,
Veenhoven, 2008).
Conceptul de stare de bine este însă studiat de peste 45 de ani și autori ca
Diener, Suh și Oishi (1997) disting între trei faze: cercetările timpurii, centrate pe
descrierea și compararea fericirii indivizilor în funcție de indici socio-demografici;
în etapa a doua, cercetările vizau legătura cu temperamentul, adaptarea și compararea
socială; etapa curentă, în care starea de bine se investighează în varianta
multidimensională cu cele trei dimensiuni amintite anterior (Negovan 2013).
Starea de bine în plan psihologic a fost definită, în urma cercetărilor lui Ryff
începând cu 1989, ca fiind nivelul de angajare în raport cu provocările existențiale
(Keyes, Shmotkin și Ryff, 2002). În cercetările sale, Ryff integrează modele ale
dezvoltării personale, modelul dezvoltării pe parcursul întregii vieți și modelul
sănătății mintale pozitive și definește șase dimensiuni pentru a descrie conceptul de
stare de bine psihologică: 1) acceptarea de sine, 2) relațiile pozitive cu ceilalți,
3) autonomia, 4) sentimentul de stăpânire a mediului, 5) scopul în viață, 6) dezvoltare
personală.
Starea de bine socială apare ca o componentă a stării de bine generale și
se diferențiază de starea de bine în plan psihologic – ce evaluează criterii
intrapersonale – prin faptul că aceasta folosește criterii sociale și publice pentru a
evalua funcționarea în mediul social.
Modelul propus de Keyes (1998) evaluează starea de bine socială utilizând
cinci dimensiuni: 1) integrarea socială – relația cu comunitatea; 2) contribuția
socială – ce oferă membrul grupului de apartenență; 3) acceptarea socială – încrederea
pe care o are în cei din jur; 4) actualizarea socială – valoarea potențialului de
dezvoltare a societății de apartenență; 5) coerența socială – percepția calității și
organizării mediului în care trăiește individul. Aceste dimensiuni sunt influențate
de acțiuni de participare socială, cum ar fi activități politice, culturale, civice, de
voluntariat etc.
Într-un studiu publicat de Ed Diener și colaboratorii (1999) sunt descrise
componentele stării de bine subiective pornind de la sugestia lui Kozma și Stones
(1997) care susțineau că acest concept se impune deoarece există o serie de
corelații substanțiale între noțiunile pe care acest concept le cuprinde, și anume:
afecte pozitive și negative, evaluări cognitive ale satisfacției cu viața pe domenii
diferite (munca, familia, sănătatea și hobby-urile, finanțele, sinele, grupul social de
apartenență).
Starea de bine subiectivă apare definită (Negovan, 2013) ca fiind percepția și

evaluarea propriei vieți, inclusiv a satisfacției cu viața la care se adaugă un raport
între emoțiile pozitive și cele negative (Diener, 1984) și exprimă starea de sănătate
mintală pozitivă.
Starea de bine subiectivă are o componentă afectivă ce include aspectele
emoționale ale vieții – raportul între emoțiile pozitive (plăcere, mândrie) și cele
negative (tensiune, depresie) – și o componentă cognitivă ce include aspecte
raționale sau intelectuale – satisfacția cu viața (Diener, Oishi și Lucas, 2003).
Starea de bine subiectivă este influențată de factori externi – situații de viață,
condiții demografice –, dar și de factori interni, ce țin de gradul de satisfacere a
nevoilor umane de bază și universale. Studii efectuate de Campbell, Converse și
Rodgers (1976) arată că factorii demografici, cum ar fi vârsta, genul, rasa, nivelul
de educație, nivelul de venit și statutul marital, influențează starea de bine subiectivă cu
mai puțin de 20%, în timp ce Andrews și Withney (1976) atribuie doar 8% acestor
variabile. Ca urmare a acestor niveluri mici de influență a factorilor externi asupra
stării de bine subiective, atenția s-a concentrat pe factorii interni de influență.
Un astfel de factor intern este stima de sine, pe care Wilson (1967) l-a corelat
cu starea de bine subiectivă. Cu toate acestea, Diener și Diener (1996) arată că
această relație nu este universală. Ei descoperă, într-un studiu intercultural ce caută
corelații între stima de sine și satisfacția cu viața, că aceste corelații sunt mai mici
în cazul culturilor colectiviste. De asemenea, continuând aceste studii, Kwan, Bond
și Singelis (1997) au descoperit în Statele Unite ale Americii o corelație puternică
între stima de sine și satisfacția cu viața, în timp ce în Hong Kong armonia
relațiilor este în corelație cu satisfacția cu viața.
Și optimismul este menționat de Wilson ca o trăsătură aflată în corelație cu
fericirea. Conform teoriei emise de Scheier și Carver (1985), optimismul reprezintă
o tendință generalizată de așteptări pozitive în viața cuiva. În baza acestor așteptări
pozitive, persoana va depune efort pentru a obține ceea ce speră, pe când, în lipsa
optimismului, persoana nu se va implica în activitățile curente. Seidlitz și Diener
(1993) au arătat că oamenii fericiți țin minte mai multe evenimente fericite din
viața lor decât ceilalți și asta se datorează faptului că ei semnifică de la bun început
pozitiv mai multe evenimente. Odată memorate, evenimentele cu o conotație
negativă tind să inducă un nivel redus al stării de bine subiective.
În concluzie, există o serie de cercetări ce investighează influența axiomelor
sociale asupra implicării în muncă și a burnout-ului (Valencia, 2016) și asupra
stării de bine (Rastegar, 2018, Lai et al., 2007).
De asemenea, locul controlului a fost investigat în corelație cu implicarea în
muncă (Yuki, Latham, 1978) și cu burnout-ul (Wang, 2010), iar stima de sine și
implicarea în muncă au fost cercetate de Xanthopoulu (2009).
Cu toate că teoria autodeterminării menționează contextul social ca influență
în definirea autodeterminării, lipsesc cercetări care să investigheze specific această
influență.
Având în vedere această breșă în cercetările întreprinse până în acest moment,

prezentăm un model care considerăm că va permite analiza relațiilor dintre conceptele
prezentate mai sus și contextul social, ca elemente de influență asupra comportamentului
organizațional (vezi Fig. nr. 1).
Dacă modelul propus va fi validat, ne va permite să înțelegem mai bine
diferențele sociale și interculturale, în măsura în care studiul va fi replicat și în alte
culturi, referitoare la comportamentul organizațional și va oferi un cadru teoretic
posibil de intervenție pentru îmbunătățirea implicării în muncă, a stării de bine și
reducerea burnout-ului în organizații.
Fig. nr. 1. Modelul influenței contextului social asupra autonomiei personale

și a comportamentului organizațional
Modelul propus de noi face obiectul unui studiu amplu, care va oferi
informații, credem, importante, în completarea literaturii de specialitate. Prin urmare,
noi credem că structura axiomelor sociale influențează nivelul autonomiei personale,
care este corelativă stării de bine. Cu cât este mai mare nivelul de autonomie
personală, cu atât este mai mare starea de bine subiectivă și implicarea în muncă,
nivelul burnout-ului fiind redus.
BIBLIOGRAFIE
1. ADLER, A., Individual psychology în MURCHINSON, C. (Ed.), Psychologies of 1930,
Worcester, MA: Clark University Press.
2. ANDREWS, F.M., & WITHEY, S.B., Social indicators of well-being: The development and
measurement of perceptual indicators, New York, Plenum, 1976, 10, 1, p. 978.
3. BAKKER, A.B., DEMEROUTI, E., & SCHAUFELI, W.B., The socially induced burnout model,
Advances in psychology research, 25, 2003, p. 13–30.
4. BAKKER, A.B., DEMEROUTI, E., Towards a model of work engagement, Career Development
International, 13, 2008, p. 209–223.
5. BAKKER, A.B., HAKANEN, J.J., DEMEROUTI, E. & XANTHOPOULOU, D., Job resources
boost work engagement particularly when job demands are high, Journal of Educational Psychology,
99, 2007, p. 274–284.
6. BANDURA, A., Human agency in social cognitive theory, American Psychologist, 44, 1989,
p. 1175–1184.
7. BOND, M.H., LEUNG, K., AU, A., TONG, K.K., & CHEMONGES‐NIELSON, Z., Combining
social axioms with values în predicting social behaviours, European Journal of Personality, 18, 3,
2004, p. 177–191.
8. BOND, M.H., Finding universal dimensions of individual variation in multi-cultural studies of
value, Journal of Personality and Social Psychology, 55, 1988, p. 1009–1015.
9. BONO, J.E., JUDGE, T.A., Core self-evaluations: A review of the trait and its role in job
satisfaction and job performance, European Journal of Personality, 17, 2003, p. 5–18.
10. CAMPBELL, A., CONVERSE, P.E., RODGERS, W.L., The quality of American life: Perceptions,
evaluations, and satisfactions, Russell Sage Foundation, 1976.
11. DECI, E.L., RYAN, R.M., Human autonomy in Efficacy, agency, and self-esteem, Springer,
Boston, MA, 1995, p. 31–49.
12. DECI, E.L., RYAN, R.M., The „what” and „why” of goal pursuits: Human needs and the self-
determination of behavior, Psychological Inquiry, 11, 2000, p. 23–34.
13. DECI, E.L., RYAN, R.M., Intrinsic motivation and self-determination in human behavior,
New York: Plenum, 1985.
14. DEMEROUTI, E., BAKKER, A.B., NACHREINER, F., SCHAUFELI, W.B., The job demands:
resources model of burnout, Journal of Applied Psychology, 86, 2001, p. 499–512.
15. DIENER, E., DIENER, C., Most people are happy, Psychological science, 7, 3, 1996, p. 181–185.
16. DIENER, E., LARSEN, R.J., Temporal stability and cross-situational consistency of affective,
behavioral, and cognitive responses, Journal of personality and social psychology, 47, 4, 1984,
p. 871.
17. DIENER, E., OISHI, S., LUCAS, R.E., Personality, culture, and subjective well-being: Emotional and
cognitive evaluations of life, Annual review of psychology, 54, 1, 2003, p. 403–425.
18. DIENER, E., SANDVIK, E.D., PAVOT, W. & FUJITA, F., Extraversion and subjective well-being
in a US national probability sample, Journal of research in personality, 26, 3, 1992, p. 205–215.
19. DIENER, E., SUH, E.M., LUCAS, R.E., SMITH, H.L., Subjective well-being: Three decades of
progress. Psychological bulletin, 125, 2, 1999, p. 276.
20. DIENER, E., SUH, E., OISHI, S., Recent findings on subjective well-being. Indian journal of
clinical psychology, 24, 1997, p. 25–41.
21. GAILLIOT, M.T., BAUMEISTER, R.F., Self-esteem, belongingness, and worldview validation:
Does belongingness exert a unique influence upon self-esteem?, Journal of Research in
Personality, 41, 2, 2007, p. 327–345.
22. GAVRELIUC, A., De la relațiile interpersonale la comunicarea socială, Psihologia socială și
stadiile progresive ale articulării sinelui, Polirom, Iași, 2006.
23. GAVRELIUC, A., GAVRELIUC, D., Social axioms, cultural dimensions and personal autonomy
în Romanian educational field, Procedia-Social and Behavioral Sciences, 33, 2012, p. 223–227.
24. GAVRELIUC, D.F., Axiome sociale și autonomie personală în mediul educațional românesc,
Teză de doctorat nepublicată, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2011.
25. JACKSON, S.E., SCHWAB, R.L., SCHULER, R.S., Toward an understanding of the burnout
phenomenon, Journal of Applied Psychology, 71, 1986, p. 630–640.
26. JONES, F., FLETCHER, B.C., Job control and health In SCHABRACQ, M.J. WINNUBST, A.M.,
COOPER, C.L., (Ed.), Handbook of work and health psychology, Chichester, Wiley., 1996,
p. 33–50.
27. JUDGE, T.A., LOCKE, E.A., DURHAM, C.C., KLUGER, A.N., Dispositional effects on job and
life satisfaction: The role of core evaluations, Journal of Applied Psychology, 83, 1998, p. 17–34.
28. JURCĂU, N., Psihologia educației, Editura UT Cluj, Cluj-Napoca, 2001/2007.

29. KAHN, W.A., Psychological conditions of personal engagement and disengagement at work,
Academy of Management Journal, 33, 1990, p. 692–724.
30. KEYES, C.L.M., Social well being, Social Psychology Quarterly, 61, 2, 1998, p. 121–140.
31. KEYES, C.L., SHMOTKIN, D., & RYFF, C.D., Optimizing well-being: the empirical encounter
of two traditions, Journal of personality and social psychology, 82, 6, 2002, p. 1007.
32. KORMAN, A.K., Toward an hypothesis of work behavior, Journal of Applied Psychology, 54,
1970, p. 31–41.
33. KOZMA, A., STONE, S., & STONES, M.J., Stability in components and predictors of subjective
well-being, Paper delivered at the First Conference of the International Society of Quality of Life
Studies: 1997, Charlotte, North Carolina.
34. KRUGLANSKI, A.W., Lay epistemo-logic-process and contents: Another look at attribution
theory, Psychological review, 87, 1, 1980, p. 70.
35. KWAN, V.S., BOND, M.H., SINGELIS, T.M., Pancultural explanations for life satisfaction:
adding relationship harmony to self-esteem, Journal of personality and social psychology, 73, 5,
1997, p. 1038.
36. LAI, J.H.W., BOND, M.H., HUI, N.H.H., The role of social axioms în predicting life satisfaction:
A longitudinal study în Hong Kong, Journal of Happiness Studies, 8, 4, 2007, p. 517–535.
37. LEUNG, K., BOND, M.H., Psycho-logic and Eco-logic: Insights from Social Axiom Dimensions,
In VAN DE VIJVER, F., VAN HEMERT, D., POORTINGA Y.P., (Ed.), Individuals and
cultures in multilevel analysis, New Jersey, Lawrence Erlbaum Associates, Mahwah, 2008,
p. 197–219.
38. LIN, I.Y., & KWANTES, C.T., Potential Job Facilitation Benefits of “Water Cooler”
Conversations: The Importance of Social Interactions în the Workplace, The Journal of
psychology, 149, 3, 2015, p. 239–262.
39. MACEY, W.H., & SCHNEIDER, B., The meaning of employee engagement, Industrial and
Organizational Psychology, 1, 2008, p. 3–30.
40. MASLACH, C., Burnout: a multidimensional perspective în SCHAUFELI, W.B., MASLACH,
C., & MAREK, T., (Ed.), Professional burnout: Recent developments in theory and research,
Taylor & Francis Washington DC, 1993, p. 19–32.
41. MASLACH, C., & LEITER, M.P., The truth about burnout: How organizations cause personal
stress and what to do about it, Jossey-Bass, San Francisco, CA, 1997.
42. MASLACH, C., JACKSON, S.E., & LEITER, M., Maslach Burnout Inventory manual, 3rd ed.,
Palo Alto, CA Consulting Psychologists Press, 1996.
43. MASLACH, C., SCHAUFELI, W.B., LEITER, M.P., Job burnout, Annual review of psychology,
52, 2001, p. 397–422.
44. MAUNO, S., KINNUNEN, U. & RUOKOLAINEN, M., Job demands and resources as
antecedents of work engagement: A longitudinal study, Journal of Vocational Behavior, 70, 2007,
p. 149–171.
45. NEGOVAN, V., Psihologie pozitiva aplicata in educație, București, Editura Universitară, 2013.
46. NG, T.W., SORENSEN, K.L., & EBY, L.T., Locus of control at work: a meta‐analysis, Journal
of Organizational Behavior: The International Journal of Industrial, Occupational and Organizational
Psychology and Behavior, 27, 8, 2006, p. 1057–1087.
47. PIERCE, J.L., & GARDNER, D.G., Self-esteem within the work and organizational context:
A review of the organization-based self-esteem literature, Journal of management, 30, 5, 2004,
p. 591–622.
48. POLL, G., State of the global workplace: Employment engagement insights for business leaders
worldwide, 2013.
49. RASTEGAR, P., Social Axioms as Predictors of Psychological and Subjective Well-Being in Iran
and England, 2018.
50. ROTTER, J.B., Expectancies în WALKER, C.E. (Ed.), The history of clinical psychology in
autobiography, 2, Brooks/Cole, 1993, p. 273–284.
51. ROTTER, J.B., Generalized expectancies of internal versus external control of reinforcements,
Psychological Monographs, 80, 1966, p. 1–28.
52. RYAN, R.M., A motivational approach to self: Integration in personality, Perspectives on
motivation, 38, 1991, p. 237–288.
53. RYAN, R.M., & Deci, E.L., Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation,
social development, and well-being, American psychologist, 55, 1, 2000, p. 68.
54. RYAN, R.M., & DECI, E.L., On happiness and human potential: A review of research on
hedonic and eudaimonic well-being, Annual Review of Psychology, 52, 2001, p. 141–166.
55. RYAN, R.M., DECI, E.L., & GROLNICK, W.S., Autonomy, relatedness, and the self: Their
relation to development and psychopathology, Ariel, 128, 1995, p. 155.
56. RYAN, R.M., HUTA, V., & DECI, E.L., Living well: a self-determination theory perspective on
eudaimonia, Journal of Happiness Studies, 9, 1, 2008, p. 139–170.
57. RYFF, C.D., Happiness is everything, or is it? Explorations on the meaning of psychological
well-being, Journal of personality and social psychology, 57, 6, 1989, p. 1069.
58. SALANOVA, M., AGUT, S., & PEIRO, J.M., Linking organizational resources and work
engagement to employee performance and customer loyalty: The mediation of service climate,
Journal of Applied Psychology, 90, 2005, p. 1217–1227.
59. SCHAUFELI, W.B., BAKKER, A.B., Job demands, job resources and their relationship with
burnout and engagement a multi-sample study, Journal of Organizational Behaviour, 25, 2004,
p. 293–315.
60. SCHAUFELI, W.B., MARTINEZ, I., MARQUES PINTO, A., SALANOVA, M., & BAKKER,
A.B., Burnout and engagement in university students: a cross national study, Journal of Cross
Cultural Psychology, 33, 2002, p. 464–481.
61. SCHAUFELI, W.B., SALANOVA, M., GONZALES-ROMA, V., & BAKKER, A.B., The
measurement of engagement and burnout and: a conﬁrmative analytic approach, Journal of
Happiness Studies, 3, 2002, p. 71–92.
62. SCHAUFELI, W.B., TARIS, T.W. & BAKKER, A.B., Dr. Jekyll and Mr. Hyde: On the
differences between work engagement and workaholism în BURKE, R.J. (Ed.), Research
companion to working time and work addiction, Edward Elgar, Northampton, 2006, p. 193–217.
63. SCHAUFELI, W.B., TARIS, T.W., LE BLANC, P., PEETERS, M., BAKKER, A.B. & DE
JONGE, J., Maakt arbeid gezond? Op zoek naar de bevlogen werknemer [Does work make
happy? In search of the engaged worker], De Psycholoog, 36, 2001, p. 422–428.
64. SCHEIER, M.F., & CARVER, C.S., Optimism, coping, and health: assessment and implications
of generalized outcome expectancies, Health psychology, 4, 3, 1985, p. 219.
65. SCHWARTZ, S.H., The universal content and structure of values: Theoretical advances and
empirical tests in 20 countries în ZANNA, M (Ed.), Advances in Experimental Social
Psychology, New York, Academic Press, 1992, 25, p. 1–65.
66. SEIDLITZ, L. & DIENER, E., Memory for positive versus negative life events: theories for the
differences between happy and unhappy persons, Journal of personality and social psychology,
64, 4, 1993, p. 654.
67. SHAVELSON, R.J., HUBNER, J.J., &STANTON, G.C., Self-concept: Validation of construct
interpretations, Review of Educational Research, 46, 1976, p. 407–441.
68. SPECTOR, P.E., Behavior in organizations as a function of employee's locus of control,
Psychological bulletin, 91, 3, 1982, p. 482.
69. TWENGE, J.M., LIQING, Z., CATANESE, K.R., DOLAN-PASCOE, B., LYCHE, L.F.,
BAUMEISTER, R.F., Replenishing connectedness: Reminders of social activity reduce aggression
after social exclusion, British Journal of Social Psychology, 46, 1, 2007, p. 205–224.
70. VALENCIA, M., & HEMALATHA, K., Work Engagement and Job Burnout: The Role of Social
Axioms în a Job Demands Resources Framework, International Journal of Psychology, 51, 2016,
p. 659–659.
71. VEENHOVEN, R., Sociological theories of subjective well-being, The science of subjective well-
being, 9, 2008, p. 44–61.
72. XANTHOPOULOU, D., BAKKER, A.B., DEMEROUTI, E., & SCHAUFELI, W.B., Work
engagement and financial returns: A diary study on the role of job and personal resources.
Journal of occupational and organizational psychology, 82, 1, 2009, p. 183–200.
73. WANG, Q., BOWLING, N.A., & ESCHLEMAN, K.J., A meta-analytic examination of work and
general locus of control, Journal of Applied Psychology, 95, 4, 2010, p. 761.
74. WILSON, W.R., Correlates of avowed happiness, Psychological bulletin, 67, 4, 1967, p. 294.
REZUMAT
Deși implicarea în muncă, burnout-ul și starea de bine sunt studiate în context organizațional și
există teorii ce menționează contextul social ca factor de influență, în dezvoltarea autonomiei
personale (Ryan și Deci, 2001) există puține cercetări cu privire la impactul contextului social în
dezvoltarea autonomiei personale și a influenței acesteia în comportamentul organizațional.
Propunem un model teoretic ce are ca scop să investigheze rolul mediator al axiomelor sociale asupra
relației dintre autonomie personală și comportament organizațional. În acest model, vom folosi
axiomele sociale pentru a defini contextul social, teoria autodeterminării, stima de sine și locul de
control în organizație pentru a operaționaliza autonomia personală și implicarea în muncă, burnout și
starea de bine subiectivă pentru a descrie comportamentul organizațional. Dacă modelul propus va fi
validat, ne va permite să înțelegem mai bine influența contextului social asupra comportamentul
organizațional și va oferi un cadru teoretic posibil de intervenție pentru îmbunătățirea implicării în
muncă, a stării de bine și reducerea burnout-ului în organizații.
CONCEPTUL DE SINE ȘI UTILIZAREA MEDIULUI
ONLINE LA TINERI
CRISTINA ELENA PETRE

Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București,
Domeniul Psihologie
Abstract
Nowadays, the Internet is omnipresent in the lives of adolescents and young people. As
defining one’s identity plays a central role in this developmental period, it is necessary to understand
how online media is associated with processes characteristic of self-concept development. The
present article aimed at reviewing the main results on this topic. It was observed that the virtual
reality, as a complex media with many characteristics, can both support and impede the construction
of identity in young people. Several possibilities offered by the Internet can be associated with self-
concept development, such as self-expression, identity experimentation, self-clarification, assimilation of
new resources, disengagement from reality in order to cope with negative emotions, like those
associated with an identity crisis. However, these aspects have different implications, according to the
context they occur and to user’s characteristics. For this reason, it is necessary to better understand the
role that Internet plays in young people’s lives and to clarify in which situations it turns from an
opportunity for identity exploration and expression into a space which maintains confusion, anxiety or
depression.
Cuvinte-cheie: concept de sine, tineri, avantaje ale utilizării Intenetului, dezavantaje ale
utilizării Intenetului.
Keywords: self-concept, young people, advantages of using the Internet, disadvantages of
using the Internet.
1. INTRODUCERE
Cu peste 4 miliarde de utilizatori în toată lumea (Clement, 2020), Internetul

se constituie ca un pilon important în dezvoltarea unei noi generații, o generație
digitală cu propriile ei caracteristici (Palfrey & Gasser, 2008). Departe de a fi doar
un mod de a petrece timpul liber, mediul online creează o întreagă realitate
alternativă, atât de imersivă încât amprenta ei este vizibilă în însăși maniera în care
tinerii se definesc pe sine (Choi et al., 2018). De exemplu, se consideră că în
prezent adolescenții își creează un sine complex, care integrează deopotrivă
 Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Școala
Doctorală, Departamentul de Psihologie, Șos. Panduri, nr. 90, sector 5, București, România;
E-mail: cristina.elena.petre.drd@unibuc.ro
88 Cristina Elena Petre 2
identitatea reală și pe cea virtuală (Pisano et al., 2017). Mai mult, aceștia pun
utilizarea mediului online în slujba satisfacerii unor nevoi tipice dezvoltării identității
(Nagy & Koles, 2014). Studiile empirice confirmă această idee, descoperindu-se,
de exemplu, că persoanele cu un sine slab definit sau aflate într-o etapă de
explorare petrec mai mult timp pe Internet (Quinones & Kakabadse, 2015). Deși
este clar că utilizarea mediului online are implicațiile sale în viața tinerilor, natura
acestor implicații este încă un subiect de dezbatere în comunitatea științifică. Cu un
accent destul de mare pus pe consecințele negative ale utilizării Internetului, precum
dependența, este necesar a înțelege mai bine cum poate fi valorizat Internetul ca
instrument ce facilitează dezvoltarea, simultan cu prevenirea consecințelor sale
negative.
Studiul de față își propune trecerea în revistă a modului în care realitatea
virtuală interferează cu dezvoltarea conceptului de sine la tineri, punctând atât
aspectele pozitive, cât și pe cele negative care decurg din această interacțiune.
Pentru aceasta, s-a investigat literatura de specialitate pornindu-se de la lucrări care
sintetizau concluzii pe tema relației dintre Internet și conceptul de sine, precum
revizuiri sistematice sau capitole de cărți. Ulterior, având în vedere informațiile
aflate din aceste surse, s-a recurs la o căutarea mai rafinată a unor articole care să
vizeze aspecte mai puțin generale, precum motivația pentru utilizarea rețelelor de
socializare sau a jocurilor online, relația dintre evitare și petrecerea timpului pe
Internet, claritatea conceptului de sine și mediul virtual etc.
2. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Conceptul de sine este definit ca o structură cognitivă ce include cunoștințe,

atitudini, judecăți evaluative despre propria persoană și care are ca rol oferirea de
sens lumii, concentrarea atenției asupra obiectivelor personale, respectiv protejarea
valorii de sine (Oyserman & Markus, 1998). Structura conceptului de sine include
atât conținutul efectiv al percepțiilor legate de propria persoană, cunoscut sub
numele de „identitate”, cât și evaluarea lor afectivă, ce se referă la stima de sine
(Gecas, 1982).
În ceea ce privește identitatea, aceasta poate fi sintetizată ca răspuns la
întrebarea „Cine ești?” (Erikson, 1968). Identitatea poate cuprinde orice caracteristică a
persoanei, căreia i se atribuie un sens personal sau social, precum: corp, trăsături
psihologice, amintiri autobiografice și povești de viață, conținuturi rezultate din
identificarea cu persoane semnificative, grupuri de apartenență, bunuri materiale și
locuri fizice (Vignoles, Schwartz, & Luyckx, 2011).
3. MEDIUL VIRTUAL ȘI IDENTITATEA
Cum Internetul face parte din viața multor adolescenți sau tineri, este de
așteptat ca acesta să aibă un impact asupra principalelor procese care au loc în
această perioadă, precum cele ce țin de dezvoltarea conceptului de sine.
3 Conceptul de sine şi mediul online la tineri 89
3.1. EXPRIMAREA ONLINE A SINELUI

Un prim aspect legat de dezvoltarea conceptului de sine care poate fi pus în
legătură cu Internetul este maniera în care utilizatorii se prezintă online, respectiv
gradul lor de autodezvăluire. Tinerii au nevoie să se exprime ca parte a afirmării
propriei autonomii, autonomie care reprezintă atât inputul, cât și manifestarea unui
sine integrat (Deci & Ryan, 1995). A decide ce anume în legătură cu sine vrei să
împărtășești celuilalt și maniera în care o vei face implică o reflecție asupra
propriei persoane, ceea ce poate lua forma explorării identitare (Yang & Brown,
2016). În plus, autodezvăluirea întărește relațiile interpersonale, care se dovedesc
resurse importante pentru dezvoltarea sinelui (Larson & Asbury, 2018). Interacțiunea
în diferite grupuri online conferă un sentiment de apartenență la o anumită colectivitate,
contribuind astfel la constituirea conținuturilor sociale ale identității (Livsey, 2013).
De exemplu, în urma aplicării unor chestionare cu scop explorativ și a unor interviuri
calitative persoanelor LGBT, Szulc și Dhoest (2013) au concluzionat că Internetul
a jucat un rol important în clarificarea identității sexuale prin oferirea unei rețele
sociale de sprijin, în special în rândul tinerilor (Szulc & Dhoest, 2013).
Pe de altă parte, posibilitatea de a te exprima online înseamnă a fi expus, la
rândul tău, la o gamă largă de conținuturi exprimate de ceilalți, ceea ce, în anumite
circumstanțe, poate deveni o amenințare la adresa propriei identități. De exemplu,
un studiu calitativ pe populație românească în legătură cu rolul Internetului în viața
liceenilor (Boeru et al., 2017) a atras atenția că un dezechilibru între lumea virtuală
și cea reală poate avea consecințe negative asupra autoexprimării. Conform
informațiilor extrase din cadrul unor interviuri aprofundate, expunerea îndelungată
la mediul digital poate conduce la pierderea identității prin preluarea unor opinii
exterioare și prin dezvoltarea incapacității de a acționa conform credințelor
interioare și de a exprima păreri personale.
Mediul online nu oferă doar un spațiu pentru exprimarea sinelui, ci și
mijloace de a controla imaginea pe care utilizatorul o arată celorlalți (Crocetti &
Van Dijk, 2016). Consecințele acestei controlabilități crescute pot fi deopotrivă
pozitive și negative. De exemplu, în cadrul populației de tineri cu nevoi speciale,
utilizarea Internetului a avut un rol pozitiv în dezvoltarea identității, întrucât
managementul impresiei a permis diminuarea stigmatizării (Bannon et al., 2015).
De asemenea, posibilitatea mai mare de a controla modul în care te prezinți conferă
un sentiment de securitate, care îi ajută în special pe cei cu dificultăți de relaționare
față în față. Pe de altă parte, riscul unui control crescut este atât exagerarea
autoprezentării, ceea ce poate atrage după sine respingerea socială, cât și favorizarea
unor comportamente indezirabile, precum cyberbullying-ul (Valkenburg & Peter,
2016).
3.2. EXPLORAREA ONLINE
O altă latură a mediului online care poate fi pusă în relație cu dezvoltarea
conceptului de sine este explorarea diferitelor roluri și identități (Davis & Weinstein,
2017). O parte dintre adolescenți utilizează Internetul în scopul experimentării de
identități alternative, din motive precum autoexplorare, autocompensare (de exemplu,
învingerea timidității) sau facilitarea relațiilor sociale (Valkenburg & Peter, 2008).
Atât adolescenții cât și tinerii emergenți caută spații online, unde pot experimenta
și explora din punct de vedere psihosocial (Davis & Weinstein, 2017). Un astfel de
spațiu este jocul video. Bacchini, De Angelis și Fanara (2017), comparând tineri
care se joacă în mod constant jocuri de tip MMORPG („Massive Multiplayer
Online Role-Playing Games”) cu tineri care nu se joacă, au concluzionat că cei
dintâi au o identitate mai imatură și mai problematică, prezentând semne ale unei
crize de identitate. Printre acestea se numără reconsiderarea frecventă a angajamentelor
și evitarea explorării în profunzime. Ca urmare, persoanele aflate într-un stadiu de
căutare ruminativă a identității petrec excesiv de mult timp pe Internet, în încercarea de
a rezolva criza identitară (Mannerström et al., 2018). Deși valoroase, aceste observații
nu răspund neclarităților cu privire la rolul pe care realitatea virtuală îl are în
definirea identității. Din contră, acestea aduc cu sine o nouă întrebare: experimentarea
din mediul online contribuie într-adevăr la rezolvarea crizei identitare sau, în
realitate, o accentuează? Studiile care vizează relația dintre claritatea conceptului
de sine (CCS) și utilizarea Internetului evidențiază această problemă.
3.3. MEDIUL ONLINE ȘI CLARITATEA CONCEPTULUI DE SINE
CCS vizează unitatea sinelui, consistența sa internă și include gradul de

înțelegere a atributelor personale, coerența acestora, respectiv continuitatea lor în
timp și de-a lungul diferitelor contexte (Dunlop, 2017). În literatura de specialitate
s-au remarcat opinii contradictorii în legătură cu impactul Internetului asupra CCS.
Conform ipotezei unității conceptului de sine, mediul online este bogat în oportunități
pentru clarificarea identității, permițând exersarea autonomiei, dezvoltarea propriilor
interese și individuarea (Borca et al., 2015). De exemplu, Šporčić și Glavak-Tkalić
(2018) au explicat tendința tinerilor cu CCS scăzut de a se juca mai mult prin faptul
că în jocurile video persoana trebuie să-și creeze un avatar cu o identitate bine
definită, ceea ce o poate ajuta să-și clarifice propriul concept de sine, dându-i un
simț al certitudinii, al stabilității și al controlului, chiar dacă temporar. Mai mult,
în anumite studii intervievarea jucătorilor a pus în evidență o identificare cu grupurile
din cadrul jocurilor, ceea ce poate contribui la mai buna definire a identității sociale
(Guegan et al., 2015).
Pe de altă parte, ipoteza fragmentării conceptului de sine susține că mediul
online expune tânărul la mult prea multe alternative de a fi, roluri ori valori, care,
astfel, sunt dificil de sintetizat într-un concept de sine coerent, scăzând CCS.
(Valkenburg & Peter, 2011). De exemplu, s-a evidențiat că o intensitate crescută a
utilizării Facebook prezice în timp scăderea CCS (Appel et al., 2018). Alți autori
au susținut că relația ar putea fi și în sens invers, nivele scăzute de CCS
predispunând la dezvoltarea dependenței de Internet. De exemplu, Quinones și
Kakabadse (2015) au reliefat că relația dintre CCS și utilizarea compulsivă a
Internetului este mediată de preferința pentru interacțiuni virtuale. Pornind de la
ideea că relaționarea cu celălalt presupune un schimb de informații referitoare la
sine, autorii au argumentat că interacțiunea față în față este încărcată de anxietate
pentru persoanele cu CCS scăzut datorită lipsei unor repere clare în definirea de
sine. Drept consecință, acestea preferă relaționarea din mediul online, unde au un
mai mare control asupra autoprezentării. Satisfăcându-și nevoia de afiliere
preponderent în astfel de medii, persoana ajunge să utilizeze compulsiv Internetul.
Cele două perspective în legătură cu relația CCS-Internet subliniază complexitatea
mediului online, sugerând că este posibil ca diverse elemente ale Internetului să se
asocieze diferit cu CCS. În același timp, cum multe dintre studiile realizate au fost
cross-secționale și de natură corelațională, se observă dificultatea cercetărilor de a
furniza date empirice care să susțină una dintre cele două ipoteze, ambele
implicând asumpții care duc cu gândul la cauzalitate. Aceasta sugerează nevoia de
a studia mai în amănunt relația CCS-Internet, dar și de a o investiga într-o manieră
mai controlată și mai diversificată din punct de vedere științific.
3.4. MEDIUL ONLINE ȘI ASIMILAREA DE NOI RESURSE
Internetul poate fi un instrument prin care persoana să-și îmbogățească

conceptul de sine, acumulând noi resurse. Mediul online, în special rețelele de
socializare, dar nu numai, oferă din plin oportunitatea de a intra în contact cu
persoane diverse din punct de vedere al valorilor, al personalității sau al fondului
cultural (Valkenburg & Peter, 2011). De exemplu, în jocurile online, de tipul
MMORPG, nu este neobișnuit ca echipele formate să fie constituite din persoane
din culturi sau regiuni geografice diferite (Kaluża & Golik, 2008). Prin studii de
caz sau exemple concrete, Marcoccia (2012) a subliniat că, în anumite condiții,
comunicarea interculturală poate fi o oportunitate pentru exersarea abilității de a
vorbi o limbă străină și de a învăța despre cultura celuilalt, dezvoltând astfel
competența lingvistică, dar și pe cea interculturală. Astfel, s-a constatat că în
jocurile de tip MMORPG recompensele incluse favorizează alocarea mai multor
resurse cognitive sarcinii și întăresc conectivitatea dintre diferite arii cerebrale
relevante pentru învățarea limbajului (Zhang et al., 2017). O revizuire sistematică a
literaturii de specialitate cu privire la jocurile MMORPG a evidențiat că relaționarea cu
sute de alți jucători permite dezvoltarea abilităților de socializare, de comunicare,
de colaborare, de leadership și a chiar a spiritului civic, în timp ce misiunile pe
care personajul trebuie să le îndeplinească facilitează dezvoltarea abilităților de
metacogniție, de gândire și de rezolvare de probleme (Sourmelis et al., 2017).
În cazul jocurilor online, multe din aceste resurse se dezvoltă prin intermediul
avatarului, motiv pentru care se va detalia în continuare relația dintre avatar și
conceptul de sine.
3.5. AVATARUL ȘI CONCEPTUL DE SINE
Avatarul este una din reprezentările cele mai comune ale sinelui în mediul
virtual. În anii recenți, dovezi neurologice au confirmat existența unei legături între
personaj și creatorul său, punând în evidență faptul că jucătorul procesează cognitiv
avatarul ca și când acesta ar fi o ființă veridică, care îl poate afecta chiar mai mult
decât obiectele sociale reale (Choi et al., 2018).
Această relație mentală poate avea la bază mai multe procese, unul dintre ele
fiind identificarea. Unii autori definesc acest proces ca o schimbare temporară a
percepțiilor despre sine, astfel încât, pe durata jocului, propriile atribute sunt
percepute ca fiind similare cu cele ale personajului din joc (Klimmt et al., 2010).
Alți autori, din contră, pun mai puțin accent pe caracterul temporar al identificării
și subliniază potențialul acesteia de a opera modificări la nivelul personalității
(Papale, 2014). Mai precis, prin identificare, are loc o îmbinare a identității
jucătorului cu cea a personajului, care poate rezulta în schimbări inconștiente ale
conceptului de sine (Cohen, 2001). De exemplu, într-un studiu realizat de Yee
(2009), participanții cărora li s-a dat un avatar mai înalt au negociat mai agresiv
într-o interacțiune față în față decât jucătorii care au avut un avatar scund.
Pe lângă identificare, se mai disting și alte tipuri de procese care descriu
relația avatar – jucător, dintre care mai cunoscută este proiecția (Papale, 2014).
Dacă identificarea presupune asimilarea unor trăsături psihologice ale avatarului,
proiecția este procesul invers, constând în atribuirea unor părți din propriul sine
personajului (Papale, 2014). De exemplu, analizând personificarea în lumile virtuale,
Taylor (2002) a argumentat că definirea avatarului și modul în care se raportează la
celelalte avatare dintr-un joc social poate reflecta maniera în care jucătorul își
definește propriile granițe și formează legături.
O temă de dezbatere este măsura în care ceea ce se proiectează este sinele
real sau cel ideal. Unii cercetători susțin că identitatea virtuală este o extensie a
celei reale (Borca et al., 2015). De exemplu, în studiul lui Lee și Leeson (2015),
rezultatele sugerează că persoanele cu anxietate socială își exprimă mai des adevăratul
sine în cadrul jocului online decât în interacțiunile față în față. Cum deja s-a
menționat mai sus, autoafirmarea are un rol important în construirea identității și a
relațiilor sociale, ceea ce constituie o implicație pozitivă a jocului online.
Alți autori, din contră, susțin că astfel de jocuri oferă posibilitatea
reprezentării sinelui ideal (Przbylski et al., 2012). De exemplu, persoanele cu fobie
socială, pentru că sunt nesigure cu privire la propria identitate și au nevoie de
aprobarea celorlalți, pot proiecta în avatarul construit un model ideal a ceea ce vor
să fie, ceea ce ar explica asocierea puternică dintre fobia socială și identificarea cu
avatarul (Sioni et al., 2017). Accesarea unor părți ideale ale sinelui, în măsura în
care generează sentimente pozitive, poate adăuga noi straturi personalității
jucătorului (Ecenbarger, 2014).
Faptul că există mai multe opinii în legătură cu procese ca identificarea sau
proiecția în ceea ce privește avatarul subliniază diversitatea factorilor implicați în
crearea relației dintre jucător și personajul său. Astfel, pentru a înțelege această
conexiune, este nevoie a ține cont de caracteristicile avatarului, precum gradul de
libertate în proiectarea sa de către utilizator, dar și de realitatea subiectivă a
jucătorului. Percepția propriei persoane, raportarea la mediul înconjurător, nevoia
de a compensa anumite deficite sunt aspecte care pot înclina balanța în favoarea
exprimării unui sine ideal sau real în cadrul jocului. În acest context, întrebarea nu
este „dacă”, ci „când” avatarul devine o reprezentare dezirabilă a jucătorului.
4. DISOCIEREA ÎN MEDIUL VIRTUAL
În cele discutate mai sus, s-a evidențiat faptul că adesea Internetul are
deopotrivă implicații pozitive și negative asupra utilizatorului. Conform lui Suler
(2016), un rol-cheie în diferențierea acestor implicații îl are disocierea față de
realitate, apărută în contextul neintegrării mediului online cu cel offline.
În unele cazuri, disocierea de realitate poate avea efecte benefice, dacă este
folosită în scopul rezolvării de probleme, cum este cazul expunerii graduale a
persoanelor cu tulburări anxioase la situația temută, într-un mediu virtual (Jerdan
et al., 2018).
De mult ori însă, tinerii nu folosesc mediul online pentru a rezolva o situație
dificilă, ci pentru a evita problema, în acest caz disocierea având implicații
negative. Astfel, persoanele care nu au resurse în viața reală de a face față
dificultăților utilizează virtualul pentru a se dezangaja din realitate, pentru a evita
situația neplăcută și, implicit, pentru a evita inițierea unui comportament de
rezolvare a problemei (Bowditch, Chapman, și Naweed, 2018). De exemplu, în
cadrul unui studiu longitudinal, persoanele cu depresie, care s-au disociat de
realitate printr-o puternică identificare cu avatarul, au riscat să dezvolte dependență
de jocul virtual, dependență care a amplificat, la rândul său, depresia (Burleigh
et al., 2017). Aceasta întrucât cei care se bazează excesiv pe realitatea virtuală
pentru a face față afectelor negative, în defavoarea unor răspunsuri de coping
alternative, ajung să depindă exclusiv de Internet pentru a se simți mai bine (Müller
et al., 2014). Acesta este și motivul pentru care unele persoane care apelează la
realitatea virtuală mărturisesc că se simt triste și dezamăgite atunci când se întorc
în lumea reală, atât de diferită de cea dintâi (Searles, 2016).
Cele afirmate mai sus se aplică și distresului identitar, care apare ca urmare a
inabilității de a integra aspecte ale sinelui într-o structură relativ coerentă și
acceptabilă (American Psychiatric Association, 1987). Literatura de specialitate a
pus în evidență faptul că unii adolescenți au un stil difuz, evitant de a procesa
identitatea, stil ce se caracterizează printr-o autoreglare emoțională slabă și printr-o
încercare a persoanei de a se sustrage de la confruntarea cu criza identitară și cu
emoțiile negative aferente (Berzonsky, 2018). În acest sens, mediul virtual ar putea
oferi spațiul propice pentru evitarea confruntării cu criza identitară.
În concluzie, utilizarea cyberspațiului devine problematică atunci când cele
două lumi, virtuală și reală, nu sunt integrate, ci sunt percepute ca două spații
paralele, între care nu există nicio punte de legătură (Suler, 2016). În această
situație, disocierea devine o formă de evitare a amintirilor și a emoțiilor neplăcute,
persoana căutând să fugă din mediul real unde resimte anumite lipsuri în cel online,
unde caută să compenseze nevoile frustrate (Toronto, 2009).
5. MEDIUL ONLINE, SATISFACEREA NEVOILOR ȘI STAREA DE BINE
Datorită caracteristicilor complexe ale realității virtuale, adolescenții pot fi

tentați să-și satisfacă nevoile mai degrabă în virtual decât în realitate. Aceasta
întrucât mediul online este un spațiu mai sigur, care, în plus, permite utilizatorului
să experimenteze laturi ale unei identități ideale, compensând deficitele percepute
(Morcos et al., 2019). Astfel, tinerii ar putea fi dispuși să riște, să se confrunte cu
schimbări și cu situații noi într-un astfel de mediu mai mult decât în viața de zi cu
zi, întrucât această realitate alternativă este mai predictibilă și, deci, mai
securizantă (Gaetan, Bréjard, & Bonnet, 2016). De exemplu, Livsey (2013),
trecând în revistă literatura de specialitate, a subliniat posibilele avantaje ale
utilizării rețelelor de socializare pentru adolescenții anxioși și introvertiți, care
astfel au șansa de a dezvolta abilități de relaționare într-un mediu securizant.
Totuși, ceea ce se obține în virtual, de la reglarea emoțională până la
satisfacerea unor nevoi psihologice, nu este obligatoriu să se transfere și în mediul
real, caz în care implicarea intensă în activitate devine dependență (Gaetan et al.,
2016). De exemplu, nivelul de singurătate și de anxietate, deși scade atâta timp cât
individul se află în lumea sa virtuală și sigură, în lumea reală rămâne crescut
(Martončik & Lokša, 2016). De asemenea, persoanele care socializează mult
online, fără a avea o rețea de sprijin și offline, riscă să aibă un concept de sine
limitat și o stimă de sine scăzută (Khan et al., 2016). În schimb, conform
mărturisirilor tinerilor în cadrul unor interviuri calitative, dacă aceștia experimentează
relații armonioase în contextul social real, discrepanța cu realitatea online se
diminuează, iar identitatea virtuală o va reflecta într-o măsură mai mare pe cea
reală (Rădăcină, 2015).
Mai mult, cercetările au arătat că atâta timp cât nevoile psihologice de bază
sunt frustrate în viața reală, persoana va dezvolta o pasiune obsesivă pentru
realitatea virtuală, care va scădea starea de bine și care va fi resimțită nu ca o
dorință de a juca, ci ca o necesitate (Przybylski et al., 2009). De exemplu, copiii
care în viața reală au un nivel scăzut de satisfacere a nevoilor sunt predispuși să se
implice într-un mod patologic în activități online, înregistrând o supraimplicare,
însoțită de afecte negative și de o scădere a plăcerii (Shen et al., 2013). Altfel spus,
satisfacerea sau frustrarea nevoilor în lumea reală este mai importantă pentru starea
de bine decât împlinirea lor în mediul virtual (Allen & Anderson, 2018).
6. DISCUȚII ȘI CONCLUZII
Articolul de față a urmărit trecerea în revistă atât a avantajelor, cât și a

dezavantajelor utilizării Internetului în legătură cu dezvoltarea conceptului de sine
la tineri. S-a putut observa că mediul online se asociază cu definirea identității
printr-o serie de aspecte, de multe ori implicațiile acestei relații fiind complexe.
Astfel, Internetul oferă un spațiu pentru autoafirmare, pentru interacțiuni sociale,
pentru experimentare a diferite roluri și identități, pentru acumulare de noi resurse
ori pentru a face față unor emoții negative, precum cele ce însoțesc criza identitară.
Totuși, este dificil a extrage o singură concluzie general-valabilă despre contribuția
exactă a acestor posibilități online asupra conceptului de sine, întrucât, în funcție de
context, consecințele pot fi diferite.
De exemplu, autoafirmarea și gradul ridicat de control asupra autoprezentării
în mediul virtual pot facilita procesul de definire și de exprimare a identității, dar
pot prezenta și riscul dezvoltării unor comportamente inadecvate. Diversitatea de
opinii, de valori, de roluri, care pot fi experimentate, pot deopotrivă crește și scădea
CCS.
De asemenea, mediul online are potențialul de a satisface anumite nevoi
individuale, care sprijină o explorare sănătoasă a identității, precum nevoia de
afiliere ori nevoia de a extinde conceptul de sine prin acumulare de noi resurse.
Totuși, cercetătorii atrag atenția asupra pericolului de a disocia mediul real de cel
virtual. Altfel spus, potențialele beneficii câștigate în mediul online se dovedesc
utile în măsura în care ele sunt transferate și în planul real, adică în măsura în care
nevoile respective sunt satisfăcute și în afara virtualului (Shen et al., 2013). În caz
contrar, Internetul devine un mod de a evita problemele, iar utilizarea sa capătă un
caracter de „necesitate” (Przybylski et al., 2009). În acest context, riscul dezvoltării
unei dependențe crește.
Rezultatele menționate în cadrul acestui studiu au mai multe implicații.
Pentru început, dovedesc necesitatea de a lua în calcul mai multe perspective în
studiul relației dintre Internet și conceptul de sine, având în vedere nu doar
utilizarea Internetului în general, ci și aspecte particulare ale sale. Altfel spus,
întrebarea nu mai este dacă Internetul contribuie la formarea conceptului de sine, ci
care activitate are un rol în definirea identității și care este acel rol. De asemenea,
caracteristicile utilizatorului nu ar trebui ignorate. După cum s-a observat, motivația
din spatele activităților online schimbă funcția spațiului virtual și, automat,
implicațiile sale asupra vieții de zi cu zi a persoanei. Există o diferență fină între a
te simți bine în mediul virtual și a te simți bine doar în mediul virtual. Aceste
concluzii au o relevanță aparte în stabilirea graniței dintre comportamentul online
adecvat și cel problematic, sugerându-se nevoia de a acorda o atenție mai mare mai
degrabă gradului de disociere a realității alternative de cea offline decât timpului
efectiv petrecut pe Internet.
De asemenea, rezultatele cu privire la relația dintre jucător și avatar se pot
dovedi utile în domeniul clinic. Atunci când specialistul are de-a face cu tineri
dependenți de jocuri video, explorarea motivațiilor și a modului în care este
perceput avatarul poate oferi indicii importante atât în înțelegerea problemei, cât și
a tipului de intervenție corespunzătoare.
Nu în ultimul rând, este necesar a atrage atenția asupra faptului că multe
dintre studii au avut un design cross-secțional. Așadar, ceea ce se pune adesea în
evidență este existența unei asocieri între anumite variabile, și mai puțin direcția
relației dintre acestea ori natura cauzală a interacțiunii dintre ele. Cu toate acestea,
sunt enunțate o serie de modele teoretice ori explicații care implică asumpții
cauzale, ce, din păcate, rămân la un stadiu ipotetic. Un exemplu elocvent în acest
sens este relația dintre Internet și CCS. Deși există o asociere între acestea, nu este
clar cum această legătură evoluează de-a lungul timpului, în ce măsură se poate
vorbi de o relație cauzală sau care dintre cele două este cauza și care este efectul.
Aceasta atrage atenția asupra nevoii de diversificare a tipurilor de design utilizate
în studiile pe tema Internetului și a conceptului de sine, fiind necesară o
aprofundare a concluziilor rezultate, care depășește stadiul cercetării cross-secționale.
Cum mediul virtual a devenit o parte importantă din viețile adolescenților,
este important a înțelege, în calitate de specialiști sau de părinți, cum poate fi acesta
folosit în avantajul tinerilor. După cum s-a observat, una și aceeași activitate ori
oportunitate poate veni în ajutorul clarificării identității, dar poate și accentua
starea de incertitudine. În acest context, este vital a ști în ce condiții Internetul
devine un risc, pentru a putea fi prevenit.
BIBLIOGRAFIE
1. AMERICAN PSYCHIATRIC ASSOCIATION, Diagnostic and statistical manual of mental
disorders (3rd ed.),Washington, American Psychiatric Association, 1987.
2. ALLEN, J.J., ANDERSON, C.A., Satisfaction and frustration of basic psychological needs in the
real world and in video games predict internet gaming disorder scores and well-being,
Computers in Human Behavior, 84, 2018, p. 220–229.
3. APPEL, M., SCHREINER, C., WEBER, S., MARA, M., GNAMBS, T., Intensity of Facebook
use is associated with lower self-concept clarity: Cross-sectional and longitudinal evidence,
Journal of Media Psychology: Theories, Methods, and Applications, 30, 3, 2018, p. 160–172.
4. BACCHINI, D., DE ANGELIS, G., FANARA, A., Identity formation in adolescent and emerging
adult regular players of massively multiplayer online role-playing games (MMORPG),
5. BANNON, S., MCGLYNN, T., MCKENZIE, K., QUAYLE, E., The positive role of Internet use
for young people with additional support needs: Identity and connectedness, Computers in
Human Behavior, 53, 2015, p. 504–514.
6. BERZONSKY, M.D., Identity Processes, în LEVESQUE, R. J. R. (Ed.), Encyclopedia of
Adolescence (2nd ed.), New York, Springer International Publishing, 2018.
7. BOERU, I., DALU, A.-M., IFTODE, O., MANU, M., MIULESCU, S., NEACȘU-DALU, C.-C.,
PLĂEȘU, A., ȘTEFĂNESCU, I., Internetul și mediile de socializare virtuale în viața liceenilor,
București, Institutul de Științe ale Educației, 2017.
8. BORCA, G., BINA, M., KELLER, P.S., GILBERT, L.R., BEGOTTI, T., Internet use and
developmental tasks: Adolescents’ point of view, Computers in Human Behavior, 52, 2015, p. 49–58.
9. BOWDITCH, L., CHAPMAN, J., NAWEED, A., Do coping strategies moderate the relationship
between escapism and negative gaming outcomes in World of Warcraft (MMORPG) players?,
10. BURLEIGH, T.L., STAVROPOULOS, V., LIEW, L.W.L., ADAMS, B.L.M., GRIFFITHS,
M.D., Depression, Internet Gaming Disorder, and the Moderating Effect of the Gamer-Avatar
Relationship: An Exploratory Longitudinal Study, International Journal of Mental Health and
Addiction, 16, 1, 2017, p. 102–124.
11. CHOI, E.J., TAYLOR, M.J., HONG, S.-B., KIM, C., KIM, J.-W., MCINTYRE, R.S., YI, S.-H.,
Gaming-addicted teens identify more with their cyber-self than their own self: Neural evidence,
Psychiatry Research: Neuroimaging, 279, 2018, p. 51–59.
12. CLEMENT, J., Worldwide digital population as of April 2020, Statista, 2020.
13. COHEN, J., Defining identification: A theoretical look at the identification of audiences with
media characters, Mass Communication and Society, 4, 3, 2001, p. 245–264.
14. CROCETTI, E., VAN DIJK, M.P.A, Self-Concept Clarity, în LEVESQUE, R.J.R. (Ed.),
Encyclopedia of Adolescence, Cham, Springer, 2016, p. 1–5.
15. DAVIS, K., WEINSTEIN, E., Identity Development in the Digital Age: An Eriksonian
Perspective, în WRIGHT, M.F. (Ed.), Identity, Sexuality, and Relationships among Emerging
Adults in the Digital Age, New York, IGI Global, 2017.
16. DECI, E.L., RYAN, R.M., Human autonomy. The basis for true self-esteem, în KERNIS, M.H.
(Ed.), Efficacy, agency, and self esteem, New York, Plenum Press, 1995.
17. DUNLOP, W.L., Situating Self-Concept Clarity in the Landscape of Personality, în LODI-
SMITH, J., DEMARREE, K.G. (Ed.), Self-Concept Clarity. Perspectives on Assessment,
Research, and Applications, New York, Springer International Publishing, 2017.
18. ECENBARGER, C., The Impact of Video Games on Identity Construction, Pennsylvania
Communication Annual, 70, 3, 2014, p. 34–50.
19. ERIKSON, E.H., Identity: Youth and crisis, New York, W. W. Norton, 1968.
20. GAETAN, S., BRÉJARD, V., BONNET, A., Video games in adolescence and emotional
functioning: Emotion regulation, emotion intensity, emotion expression, and alexithymia,
21. GECAS, V., The Self-Concept, Annual Review of Sociology, 8, 1982, p. 1–33.
22. GUEGAN, J., MOLINER, P., BUISINE, S., Why are online games so self-involving: A social
identity analysis of massively multiplayer online role-playing games: Social identity analysis of
MMORPG, European Journal of Social Psychology, 45, 3, 2015, p. 349–355.
23. JERDAN, S.W., GRINDLE, M., VAN WOERDEN, H.C., BOULOS, M.N.K., Head-Mounted
Virtual Reality and Mental Health: Critical Review of Current Research, JMIR Serious Games, 6,
3, 2018, e14.
24. KALUŻA, M., GOLIK, E., Intercultural communication and the Internet. The role of
intercultural communication in Internet societies, Informacijos Mokslai/Information Sciences, 45,
2008, p. 22–34.
25. KHAN, S., GAGNÉ, M., YANG, L., SHAPKA, J., Exploring the relationship between adolescents’
self-concept and their offline and online social worlds, Computers in Human Behavior, 55, 2016,
p. 940–945.
26. KLIMMT, C., HEFNER, D., VORDERER, P., ROTH, C., BLAKE, C., Identification With Video
Game Characters as Automatic Shift of Self-Perceptions, Media Psychology, 13, 4, 2010, p. 323–338.
27. LARSON, G., ASBURY, T., Online Interactions: Comparing Self-Disclosure and Self-
Presentation between Friendship and Dating, Psychology and Behavioral Science International
Journal, 9, 3, 2018, p. 1–9.
28. LEE, B.W., LEESON, P.R.C., Online gaming in the context of social anxiety, Psychology of
Addictive Behaviors: Journal of the Society of Psychologists in Addictive Behaviors, 29, 2, 2015,
p. 473–482.
29. LIVSEY, B.K., Self-Concept and Online Social Networking in Young Adolescents: Implications
for School Counselors [Master of Arts], The University of Texas, 2013.
30. MANNERSTRÖM, R., HIETAJÄRVI, L., MUOTKA, J., SALMELA-ARO, K., Identity profiles
and digital engagement among Finnish high school students, Cyberpsychology: Journal of
Psychosocial Research on Cyberspace, 12, 1, 2018, p. 1–15.
31. MARCOCCIA, M., The internet, intercultural communication and cultural variation, Language
and Intercultural Communication, 12, 4, 2012, p. 353–368.
32. MARTONČIK, M., LOKŠA, J., Do World of Warcraft (MMORPG) players experience less
loneliness and social anxiety in online world (virtual environment) than in real world (offline)?,
33. MORCOS, M., STAVROPOULOS, V., RENNIE, J.J., CLARK, M., PONTES, H.M., Internet
Gaming Disorder: Compensating as a Draenei in World of Warcraft, International Journal of
Mental Health and Addiction, 2019.
34. MÜLLER, K.W., GLAESMER, H., BRÄHLER, E., WOELFLING, K., BEUTEL, M.E.,
Prevalence of internet addiction in the general population: Results from a German population-
based survey, Behaviour & Information Technology, 33, 7, 2014, p. 757–766.
35. NAGY, P., KOLES, B., The digital transformation of human identity: Towards a conceptual
model of virtual identity in virtual worlds, The International Journal of Research into New Media
Technologies, 20, 3, 2014, p. 276–296.
36. OYSERMAN, D., ELMORE, K., SMITH, G., Self, Self-concept and Identity, în LEARY, M.R.,
TANGNEY, J.P. (Ed.), Handbook of self and identity (2nd ed), New York, Guilford Press, 2012.
37. PALFREY, J., GASSER, U., Born Digital - Understanding the first generation of digital natives,
New York, Basic Books, 2008.
38. PAPALE, L., Beyond Identification: Defining the Relationships between Player and Avatar,
Journal of Games Criticism, 1, 2, 2014, p. 1–12.
39. PISANO, L., MASTROPASQUA, I., CERNIGLIA, L., CIMINO, S., ERRIU, M., Adolescents’
Online And Offline Identity: A Study On Self-Representation, The European Proceedings of Social &
Behavioural Sciences, 2017.
40. PRZBYLSKI, A.K., WEINSTEIN, N., MURAYAMA, K., LYNCH, M.F., RYAN, R.M., The
ideal self at play: The appeal of video games that let you be all you can be, Psychological
Science, 23, 1, 2012, p. 69–76.
41. PRZYBYLSKI, A.K., WEINSTEIN, N., RYAN, R.M., RIGBY, C.S., Having to versus wanting
to play: Background and consequences of harmonious versus obsessive engagement in video
games, CyberPsychology & Behavior, 12, 5, 2009, p. 485–492.
42. QUINONES, C., KAKABADSE, N.K., Self-concept clarity and compulsive Internet use: The
role of preference for virtual interactions and employment status in British and North-American
samples, Journal of Behavioral Addictions, 4, 4, 2015, p. 289–298.
43. RĂDĂCINĂ, O.E., Implicațiile utilizării calculatorului și Internetului asupra dezvoltării sociale
a tinerilor. Rezumat teză de doctorat, Cluj-Napoca, 2015.
44. SEARLES, R., Post-VR Sadness: Is Virtual Reality Dissociating People From Reality?, The
Atlantic, 2016.
45. SOURMELIS, T., IOANNOU, A., ZAPHIRIS, P., Massively Multiplayer Online Role Playing
Games (MMORPGs) and the 21st century skills: A comprehensive research review from 2010 to
2016, Computers in Human Behavior, 67, 2017, p. 41–48.
46. SIONI, S.R., BURLESON, M.H., BEKERIAN, D.A., Internet gaming disorder: Social phobia
and identifying with your virtual self, Computers in Human Behavior, 71, 2017, p. 11–15.
47. ŠPORČIĆ, B., GLAVAK-TKALIĆ, R., The relationship between online gaming motivation,
self-concept clarity and tendency toward problematic gaming, Cyberpsychology: Journal of
Psychosocial Research on Cyberspace, 12, 1, 2018.
48. SULER, J., Psychology of the Digital Age: Humans Become Electric, Londra, Cambridge
University Press, 2016.
49. SZULC, L., DHOEST, A., The internet and sexual identity formation: Comparing Internet use
before and after coming out, Communications, 38, 4, 2013, p. 347–365.
50. TAYLOR, T.L., Living digitally: Embodiment in virtual worlds, în SCHROEDER, R. (Ed.), The
Social Life of Avatars: Presence and Interaction in Shared Virtual Environments, Londra,
Springer-Verlag, 2002.
51. TORONTO, E., Time out of mind: Dissociation in the virtual world, Psychoanalytic Psychology,
26, 2, 2009, p. 117–133.
52. VALKENBURG, P.M., & PETER, J., Adolescents’ Identity Experiments on the Internet:
Consequences for Social Competence and Self-Concept Unity, Communication Research, 35, 2,
2008, p. 208–231.
53. VALKENBURG, P., PETER, J., Online Communication Among Adolescents: An Integrated
Model of Its Attraction, Opportunities, and Risks, Journal of Adolescent Health, 48, 2, 2011,
p. 121–127.
54. VALKENBURG, P.M., PETER, J., Internet Effects, în LEVESQUE, R.J.R. (Ed.), Encyclopedia
of Adolescence (2nd ed.), New York, Springer International Publishing, 2016.
55. VIGNOLES, V.L., SCHWARTZ, S., LUYCKX, K., Introduction: Toward an Integrative View of
Identity, în SCHWARTZ, S.J., LUYCKX, K., VIGNOLES, V.L. (Ed.), Handbook of Identity
Theory and Research, New York, Springer, 2011.
56. YANG, C., BROWN, B.B., Online Self-Presentation on Facebook and Self Development During
the College Transition, Journal of Youth and Adolescence, 45, 2, 2016, p. 406–416.
57. YEE, N., The Proteus Effect Implications of Transformed Digital Self-Representation on Online
and Offline Behavior, Communication Research, 36, 2, 2009, p. 285–312.
58. ZHANG, Y., SONG, H., LIU, X., TANG, D., CHEN, Y., ZHANG, X., Language Learning
Enhanced by Massive Multiple Online Role-Playing Games (MMORPGs) and the Underlying
Behavioral and Neural Mechanisms, Frontiers in Human Neuroscience, 11, 95, 2017, p. 1–7.
REZUMAT
Internetul este atotprezent în viața tinerilor și adolescenților din ziua de azi. Cum în această
perioadă de dezvoltare un rol-cheie îl joacă definirea identității, este necesar a înțelege în ce mod
mediul online se asociază cu procese caracteristice formării conceptului de sine. Articolul de față a
avut ca obiectiv trecerea în revistă a principalelor rezultate pe această temă. S-a constatat că realitatea
virtuală, ca mediu complex cu numeroase caracteristici, poate deopotrivă sprijini și împiedica
formarea identității la tineri. Mai mule posibilități oferite de Internet pot fi asociate cu dezvoltarea
conceptului de sine, precum autoafirmarea, experimentarea identitară, autoclarificarea, asimilarea de
noi resurse, dezangajarea din realitate pentru a face față unor emoții negative, precum cele asociate
crizei de identitate. Totuși, implicațiile acestor aspecte sunt diferite, în funcție de contextul în care
apar, de caracteristicile utilizatorului etc. Din acest motiv este necesar a înțelege mai bine rolul pe
care îl joacă Internetul în viața tinerilor și de a clarifica situațiile în care acesta se transformă dintr-o
oportunitate pentru explorarea și exprimarea identități într-un mediu care întreține confuzia,
anxietatea sau depresia.

Revista de Psihologie

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Revista de Psihologie

Uploaded by

Document Information

Original Description:

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Revista de Psihologie

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

REVISTA DE PSIHOLOGIE

Vol. 67 2021 Nr. 1

NATALIA CONSTANTINESCU, Studiu preliminar de validare a Chestionarului de reglare a

ABORDĂRI TEORETICE ŞI PRACTIC-APLICATIVE

STUDIES AND RESEARCHES

NATALIA CONSTANTINESCU, Preliminary study for validating The Regulation of Emotion

THEORETICAL AND PRACTICAL APPROACHES

SORIN IULIAN ROPOTAN, MARGARETA DINCĂ, The relationship between social

NATALIA CONSTANTINESCU, Étude préliminaire pour la validation du Questionnaire de

APPROCHES THÉORIQUES ET DÉMARCHES APPLIQUÉES

STUDIU PRELIMINAR DE VALIDARE A CHESTIONARULUI

Reglarea emoțională reprezintă una dintre formele de reglare a afectului,

 Doctorandă, Școala de Studii Avansate a Academiei Române (SCOSAAR), Institutul de

domenii diverse, precum: psihologie, antropologie, afaceri, economie, educație,

pe antecedente (au loc înainte de generarea completă a răspunsului specific emoției) vs

1.1. CHESTIONARUL DE REGLARE A SISTEMELOR EMOȚIONALE

Pentru a surprinde toate cele trei componente ale răspunsului emoțional

intervalul 0.51–0.86 pentru cele 6 scale. Validitatea convergentă a fost determinată

1.2. OBIECTIVELE STUDIULUI PREZENT

Chestionarul de reglare a sistemelor emoționale (Regulation of Emotion Systems

2.1. TRADUCEREA ȘI ADAPTAREA CHESTIONARULUI DE REGLARE

Traducerea, adaptarea și validarea instrumentului pe populația din România

2.2. PARTICIPANȚI ȘI PROCEDURĂ

200 de participanți la cercetare), cât și recomandarea ca raportul dintre numărul de

2.3. INSTRUMENTE UTILIZATE PENTRU VALIDAREA

Chestionarul de reglare emoțională (Emotion Regulation Questionnaire – ERQ)

Chestionarul cu privire la starea de sănătate a pacientului-9 (Patient Health

2.4. ANALIZA STATISTICĂ

Analiza statistică s-a realizat prin intermediul programului Jamovi, versiunea

și validitatea de criteriu au fost investigate prin corelațiile dintre scorurile obținute

Din numărul total de participanți la cercetare, au fost excluși 2 participanți,

3.1. STATISTICI DESCRIPTIVE ȘI CORELAȚII ÎNTRE SCALE

În tabelul nr. 1 sunt prezentate mediile și abaterile standard pentru scalele

Instrument (Scală) M SD Număr de itemi

Corelațiile dintre scalele Chestionarului de reglare a sistemelor emoționale

Fidelitatea instrumentului a fost evaluată din două perspective: consistența

Fidelitatea test–retest a fost calculată pentru un subeșantion de 60 de participanți

de două săptămâni. Întrucât datele au avut o distribuție normală, s-a utilizat

3.3. STRUCTURA FACTORIALĂ

Pentru analizarea structurii factoriale a Chestionarului de reglare a sistemelor

Factor Item Saturație

În vederea testării validității de construct, s-a recurs la analiza confirmatorie

3.4. VALIDITATEA CONVERGENTĂ, VALIDITATEA DE CRITERIU

Validitatea convergentă a fost testată având ca ipoteză faptul că scorurile

Scală RESS Scale ERQ Depresie

(Inventarul de depresie Beck, ediția a doua)

Validitatea de criteriu a fost testată de autorii instrumentului pentru mai

statistic între două scale ale instrumentului și simptomele depresive: Suprimare –

Rezultatele studiului indică proprietăți psihometrice adecvate ale Chestionarului

cognitivă, comportamentală și fiziologică. În plus, oferă posibilitatea evaluării

Primit în redacţie la: 16.09.2020

ANDREEA BOGDANA ISBĂŞOIU, BIANCA DORIANA POPESCU

Wittchen et al. (2011) atenționează asupra faptului că tulburările psihice vor

 Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Sociologie și Psihologie, Departamentul de

de sănătate mintală să fie restricționate. Flett et al. (2003) au arătat că există o

sine necondiţionate. Studiul nostru conţine două grupe active de intervenţie:

Programul de intervenţie s-a desfășurat online, găzduit de platforma e-CBT.ro,

I1. Există un efect semnificativ în reducerea simptomatologiei depresive

(3) Eating disorders .28 .27 1.00 36.57 9.04