Stiluri Functionale
Stiluri Functionale
Stiluri Functionale
Termenul provine, potrivit Dictionarului de termeni literari, din fr. style, lat. stylus, cu sensul
"condei, compozitie". In poetica traditionala însemna modul de exprimare scrisa sau orala.
Se pot distinge:
1. stilul propriu unui gen sau unei specii literare (stilul dramatic, epic, liric)
3. stilul epocii
4. stilul national
Modul in care sunt folosite resursele limbii (lexicale, fonetice, morfologice, sintactice, topice)
poate caracteriza un vorbitor sau o colectivitate (grup); Tudor Vianu definea stilul ca fiind
expresia unei individualitati.
1. Stilul stiintific
Se utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte, fenomene, fapte, investigatii,
cercetari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile stiintifice; comunicarea este lipsita de
incarcatura afectiva; accentul cade pe comunicare de notiuni, cunostinte, idei etc., astfel ca
functia limbajului este cognitiva;
CUPRINDE: articole stiintifice, lucrari de specialitate scrise de cercetatori, savanti, persoane
creditabile in domeniul stiintific. Textele stiintifice urmaresc sa exploreze, sa explice, sa
argumenteze cunostinte factuale.
CARACTERISTICI:
PARTICULARITATI LINGVISTICE:
Nota!
-Informatiile din stilul stiintific se transmit prin diverse tipuri de texte (argumentativ, descriptiv,
informativ, explicativ, injoctiv).
-Argumentarea este un demers prin care se justifica o afirmatie. Textele argumentative afirma sau
neaga, valorizeaza sau nu, favorizeaza ca adevarate sau false, idei, convingeri, atitudini. Intr-un
text stiintific argumentarea are functie referentiala, dar intr-un text jurnalistic ea are functie
conativa.
A. STILUL JURIDIC
CUPRINDE: domeniul legislativ (articole de lege, Constituţia, Codul penal, Codul muncii etc),
texte elaborate de organul judiciar.
-funcţie referenţială;
-enunţuri cu formă impersonală
-conţinut normativ;
-foloseşte neologisme;
-conform efectului mesajului: Acord, fiindcă autorii sunt persoane credi-tabile în domeniul
juridic. Emiţătorul poate controla efectul mesajului asupra receptorului (tip de discurs unde
funcţia perlocuţionară este controlabilă).
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Lexicale:terminologie specifica
Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi; -Substantive abstracte; -Verbul "a trebui",
verbul "a putea"; -Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza reflexiv-
pasiva, preferinta pentru anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme impersonale; -Expresii
verbale impersonale. Sintactice:Coordonare sisubordonare; - constructii infinitivale; -fraze
coordonate;
Stilistice:clisee; -elipsa, verbele copulative; -fara figuri de stil si digresiuni.
B. STILUL ADMINISTRATIV
• conţinut normativ
• prezenţa clişeelor
• are un număr mai mare de formule fixe decât stilul juridic (cerere, telegramă etc.)
• obiectiv şi impersonal
• conform relaţiei E-R beneficiar. Emiţător - specializat adică organul legislativ. Receptorul este
de obicei specializat - cel care trebuie să aplice legea.
• conform efectului mesajului: Acord, fiindcă autorii sunt instituţii creditabile în domeniul
administrativ, (act oficial)
Notă! în cazul cererii, scrisorii oficiale, telegramei, efectul mesajului vizează acordul/
dezacordul/ aprobare/ dezaprobare/ respingere/ informare.
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Lexicale:Terminologie
specifică:
adeverinţă,
adresă, cerere,
certificat,
domiciliu, dosar
indemnizaţie
Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi; -Verbul "a trebui", verbul "a putea";
-Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza reflexiv-pasiva, preferinta
pentru anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme impersonale; -Expresii verbale impersonale.
3.Stilul publicistic
Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public; este stilul prin care
publicul este informat, influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele
sociale si politice, economice, artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt: monologul scris (in
presa si publicatii), monologul oral (la radio si televiziune), dialogul oral (dezbaterile publice),
dialogul scris (interviuri consemnate scris);
8. exprimă atitudini;
10. utilizarea limbii literare, dar si a unor formulari tipice limbajului cotidian;
12. utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (exclamatii, grafice, interogatii, imagini
etc)
Notă!
1. Unele forme se apropie de stilul colocvial, artistic sau ştiinţific, prin faptul că îmbină
informaţia cu o prezentare/ comentare a acesteia, ceea ce, uneori, presupune şi o anumită
implicare subiectivă a autorului.
PARTICULARIĂŢI LINGVISTICE
Lexicale: Este evitat limbajul profesional (el se foloseşte în publicaţiile de specialitate). Termenii
noi sunt explicaţi prin analogie: raporturi de asemănare/ diferenţiere stabilite între două sau mai
multe obiecte, fenomene, fiinţe etc. Utilizeaza titluri socante pentru a atrage atentia, pentru
acoperirea subiectului sau pentru oreferire nemijlocita la continut.
Sintactice: Construit cu propoziţii enunţiative cât mai accesibile şi mai simple. Formulări
eliptice care să impresioneze şi să atragă atenţia.
Stilistice: Detaliile sunt precise şi elocvente. Stilul cel mai sensibil la inovaţie. Se utilizeaza
uneoriprocedee artistice (asemanatoare cu stilul beletristic).
Stilul beletristic are drept caracteristica fundamentala functia poetica a limbajului (expresiva,
sugestiva); (artistic) se foloseste in operele literare.
CUPRINDE: operele literare în proză, versuri şi operele dramatice; tot aici pot fi incluse
eseurile, jurnalele, memoriile, amintirile.
CARACTERISTICI:
1. libertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbii literare;
2. contrastul dintre sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor (în special în poezie,
prin modul neobişnuit în care se folosesc cuvintele);
7. înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afara limbii literare
(arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon);
8. mesajul are funcţie poetică, centrată asupra lui însuşi, asigurându-i acestuia o structură
care îl face perceptibil la nivelul formei şi adesea uşor de fixat în memorie. Prin funcţia
poetică, un mesaj nu mai e un simplu instrument, un vehicul pentru informaţie, ci un text
interesant în sine: plăcut, frumos, obsedant, amuzant etc. Pregnanţa mesajului e produsă
de simetrii, repetiţii, rime, ritm, sensuri figurate etc. Funcţia poetică se manifestă desigur
în poezie, dar nu numai în ea; e prezentă în vorbirea curentă, în expresii şi locuţiuni
populare, în sloganuri, proverbe etc.
9. folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care, prin anumite calitati, trezesc in
constiinta cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;
10. o mare complexitate, data fiind diversitatea operelor literare cat si faptul ca fiecare autor
isi are propriul stil;
11. bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical, termeni regionali,
arhaici, neologisme, termeni de jargon sau argou etc);
14. relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii.
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Stilistice: Prezenţa
procedeelor artistice
5. Stilul colocvial
CARACTERISTICI:
1. conform specificului discursului: discurs ficţional/ stil artistic, discurs nonficţional/ stil
ştiinţific;
Acord
Identificare
Internalizare
16. conform funcţiei mesajului (scop):
Informare
Educare
Divertisment
Publicitar
Emoţional
Persuasiv
Manipulant
Prohibitiv
Critic
Polemic
• Claritate
• Proprietate
• Corectitudine
• Precizia
• Puritatea
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Lexicale: Argou; Jargon;Neologisme la moda; Cuvinte tipice unor graiuri