POLITICA COMPARATA TEORIE SI METODA

Suport Curs pentru Invatamant la Distanta1

2013-2014

Universitatea BabesBolyai, ClujNapoca

Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicrii
Anul universitar 2013 2014

Semestrul I
I. Informaii generale despre curs, seminar, lucrare practic sau laborator
Titlul disciplinei: Politica comparat : teorie si metod
Codul: ULR1311
Numrul de credite: 6
Locul de desfsurare:
Facultatea de Stiine Politice, Administrative si ale Comunicrii, str. General Traian Mosoiu,
nr. 71
II. Informaii despre titularul de curs, seminar, lucrare practic sau laborator
Nume, titlul stiinific: Dr. Daniela Angi
Informaii de contact (adres e-mail, eventual nr. de telefon): angi@fspac.ro
III. Conditionari si cunostinte prerechizite
Inscrierea la cursul de fata nu este conditionata de promovarea anumitor cursuri in prealabil.
Cu toate acestea, in vederea intelegerii si a parcurgerii cu usurinta a acestui curs se recomanda
parcurgerea in prealabil a urmatoarelor cursuri : Sistemul politic romanesc, Partide si sisteme
de partide sau politici electorale.

IV. Descrierea cursului

Acest curs introductiv n domeniul politicilor comparate si propune s i familiarizeze pe
studeni cu principalele concepte, teorii si modele de analiz n domeniu si s ofere ilustrri
1

Suport de curs realizat de Lect. Univ. Dr. Bogdan Mihai Radu. FSPAC, UBB Cluj si actualizat de cercet.dr.
Daniela Angi, FSPAC, UBB.

ale modului de utilizare a acestora. Accentul cade asupra strategiilor de lucru si analiz n
domeniu si a principalelor tipuri de analiz: studiul de caz, analiza comparativ a unui numr
redus de cazuri si analiza comparativ a unui numr mare de cazuri. Astfel, spre exemplu,
accentul va cdea asupra modalittilor si strategiilor de comparare culturii politice, iar
lucrarea lui Robert Putnam Making Democracy Work (1993) va fi utilizat pentru ca
model ilustrativ pentru un studiu de caz in acest domeniu, iar lucrarea lui Ronald Inglehart
Culture Shift (1990) va fi utilizat pentru ca model ilustrativ pentru un studiu comparativ cu
un numr mare de cazuri de analiz.
La sfrsitul semestrului studenii trebuie s:
- neleag conceptele fundamentale n compararea sistemelor politice;
- fie familirizai cu principalele teorii si abordri ale disciplinei;
- fi asimilat principalele tehnici de analiz;
- fie capabili s realizeze un studiu comparativ.

Concepte de baza: metoda comparatiei, studiu de caz, sistem politic, sistem institutional,
institutionalism, democratie, poliarhie, autoritarism, totalitarism, sistem electoral, formula
electorala, sisteme electorale majoritare, sisteme electorale proporionale, sisteme electorale
mixte si semi-proporionale, cultura politica, cultura politica participativa, cultura politica
dependenta, cultura politica parohiala, cultura civica, partid politic, sistem de partide,
tranzitie, politica (publica), natiune, nationalism, multietnicitate.

V. Organizarea temelor in cadrul cursului

Cursul este organizat in 2 module, fiecare din modul fiind la randul lui organizat in 3 teme
principale:
Modul 1 : Politica Comparata o perspectiva de ansamblu
Tema 1. Introducere : politica comparata ca si disciplina
Tema 2. Logica si metoda comparatiei
Tema 3. Orientari si tendinte actuale in metoda comparatiei

Modul 2 : Politica comparata in stiintele politice

Tema 1. Compararea sistemelor politice
2

Tema 2. Compararea sistemelor electorale

Tema 3. Compararea sistemelor de partide
Pentru Modulul 1: Politica comparata o perspective de anasamblu, studentii se vor
concentra asupra notitelor de curs din prezentul support de curs, iar pe CD-ul primit la
materialele aferente modulului 1 veti gasi exemple de studii comparate, ce va faciliteaza
intelegerea a ceea ce inseamna politica comparata.

Pentru Modulul 2 : Politica comparata in stiintele politice, studentii vor fi rugati sa

consulte CD-ul primit. Majoritatea materialelor reprezinta scheme de analiza comparata a
sistemelor politice, electorale si de partide.

VI. Formatul si tipul activitatilor implicate in curs

Studentii trebuie sa participe la cele 2 intalniri din cadrul programului de invatamant la
distanta. Pentru fiecare din aceste intalniri studentii vor trebui sa realizeze cate o tema de casa
relevanta pentru modulul discutat in cadrul intalnirilor. Aceste teme vor fi furnizate prin email cu o saptamana inainte in data stabilita.

VII. Materiale bibliografice obligatorii

Gabriel Almond, et. al. Comparative Politics Today: A World View. Longman, 2003
Rod Hague si Martin Harrop. Comparative Government and Politics. Ed. A 5-a. Palgrave
Macmillan, 2004
Dahl, Robert A., Poliarhiile: participare si opoziie, Iasi, Institutul European, 2000

VIII. Materiale si instrumente necesare pentru curs

- calculatoare (PC), materiale demonstrative

IX. Politica de evaluare si notare

- 40 % temele pe parcursul semestrului
- 60 % examenul final

X. Elemente de deontologie academica

Notiunea de plagiat se defineste n conformitate cu normele Catedrei de Stiinte Politice a
3

Universitatii Babes-Bolyai :
(http://fspac.ubbcluj.ro/resurse/formulare-regulamente/reguli-etice-si-deontologice/)
Plagiatul si tentativa de frauda la examen se sanctioneaza cu nota 1 la acest curs si expunerea
cazului n sedinta Catedrei pentru luarea masurilor administrative corespunzatoare.
Frauda la examenul final se pedepseste cu eliminarea de la examen.

XI. Studenti cu dizabilitati

In cazul unor studenti cu dizabilitati motorii sau intelectuale pot fi contactat pe adresa de email in vederea gasirii unei solutii in vederea oferirii de sanse egale acestora.
Modul 1. Metoda comparatiei o perspectiva de ansamblu

Scopul si obiectivele
In cadrul acestui modul se urmareste familiarizarea studentilor cu ceea ce inseamna politica
comparata. Astfel, la finalul acestui modul, studentii vor gasi raspuns la urmatoarele intrebari
Ce este comparatia ? De ce politica comparata ? Cum comparam ? Care este logica
comparatiei?

Tema 1. Introducere : politica comparata ca si disciplina

Provenind din latinescul comparatio, cu sensul de constituirea unei perechi, termenul de
comparaie desemneaz operaia mental de apropiere a dou sau mai multe lucruri cu
scopul determinrii asemnrilor si diferenelor dintre ele. Metoda comparativ const n
cutarea explicaiei faptelor prin compararea lor cu altele de acelasi gen, asemntoare sau
contrastante. Ea este ntrebuinat atunci cnd este imposibil obinerea, precum n stiinele
fizice, a datelor identice, sigure si pur obiective. Este metoda esenial n cazul stiinelor
umane, acolo unde nu se pot efectua experimente riguroase. Asadar, metoda comparaiei si-a
gsit domeniul de aplicaie n filosofia social si politic si, ulterior, n stiinele socio-umane.
Esenial n orice studiu stiinific, comparaia nseamn, nainte de toate, apropierea si
confruntarea faptelor descrise, prealabil, n mod separat; degajarea asemnrilor si
deosebirilor, gruparea lor n genuri si clase; n sfrsit, interpretarea si justificarea
similaritilor si diferenelor dintre fapte cu scopul descoperirii elementelor universale dintr4

un fenomen local, a unor regulariti tendeniale si eventuale legiti cu valoare

generalizatoare si funcie explicativ.

Materia politicilor comparate se refera, in mod evident, la compararea diferitelor elemente ale
sistemelor politice si cautarea de explicatii atat pentru diferentele cat si asemanarile existente.
In stiintele sociale, informatia este mai greu de obtinut decat in cazul stiintelor naturale, si
chiar si in situatiile in care aceasta este obtinuta, precizia masurarii este mult mai scazuta. De
aceea, in contextual stiintelor sociale, metoda comparativa este esentiala in explicarea unor
fenomene si relatii, care nu pot fi analizate direct sau prin metodele specifice pozitivismului.
Modalitate de abordare stiinific n antropologia cultural si sociologia comparativ,
metoda comparaiei are, ns, origini mult mai vechi n gndirea politic. Refleciile lui Platon
asupra tipurilor de constituii n funcie de tipurile sufletului omenesc, urmate de cercetarea
structurii statelor, examinarea sistematic a constituiilor si clasificarea formelor de
guvernmnt de ctre Aristotel, marcheaz intrarea analizei comparate n spaiul filosofiei
politice.
Clasificarea sistemelor de guvernare si compararea regimurilor politice a rmas, de
atunci, una din preocuprile constante ale cunoasterii politice. Astfel, de-a lungul timpului,
perspectiva comparativ s-a constituit ntr-o o achiziie teoretico-metodologic important
menit s explice asemnrile si deosebirile dintre fenomenele politice la scar planetar,
regional, naional, sau local. De altfel, rolul perspectivei comparative n analiza
fenomenelor politice l fcuse pe Alexis de Tocqueville, nc de la mijlocul secolului al XIXlea, s afirme c mintea omeneasc nu stie cum s opereze dac nu face comparaii.
Comentnd, ctre sfrsitul secolului al XX-lea, afirmaia gnditorului francez, o serie
de cercettori americani - printre care, Gabriel A. Almond, G. Bingham Powell, Jr. si Robert
J. Mundt -, au ajuns s considere comparaia drept nucleul metodologic al metodei stiinifice.
Pentru acesti autori, compararea trecutului si prezentului propriei naiuni cu acela al altor
naiuni ajut n procesele de evaluare si aprofundare a experienei instituiilor naionale.
Examinarea politicii altor societi permite lrgirea perspectivei asupra alternativelor politice
si relev, totodat, soluii la nivelul vieii politice naionale. Analiza politic comparat
faciliteaz, de asemenea, testarea teoriilor schimbrii si modernizrii politice.
5

Analiza politica comparata:

Include multe segmente ale stiintelor politice: institutii politice, cultura politica, sisteme
legale, politici publice, etc.
Analiza politica comparata este deci mai mult o abordare metodologica specifica si nu
formeaza un grup propriu-zis de concepte specifice unei anumite discipline
Este o orientare teoretico-metodologica, depasind niveluri de analiza nationale sau locale, si
ajungand pana la la a avea o vocatie sistemica

Motivele pentru folosirea metodei comparative:

Prin comparatie se ajunge in mod obligatoriu la clasificari care, la randul lor, conduc la
intelegerea fenomenelor politice
Clasificarile ajuta si la evaluarea acestor fenomene, la judecarea lor in termini de bine si rau,
de portivit si nepotrivit, la pozitionarea lor in succesiunea istorica inteleasa in sens mai larg
Motivele interesului pentru studiul comparativ n analiza politic sunt, asadar, bine
ntemeiate. Pentru Andrew Heywood, de pild, interesul pentru clasificarea sistemelor
politice se explic prin dou motive. n primul rnd, clasificarea este un ajutor esenial pentru
nelegerea (subl. aut.) politicii si guvernrii. Ca, de altfel, n majoritatea stiinelor sociale,
nelegerea n politic este dobndit, n mare msur, printr-un proces de comparare datorit
faptului c metodele experimentale sunt, n general, inaplicabile n domeniile socialului si
politicului. Nu este posibil, de pild, testarea capacitii de monitorizare a guvernului
Statelor Unite n ipotetica ipostaz a abandonrii separrii puterilor; de asemenea, nu putem
sti dac sistemul comunist ar fi supravieuit n URSS n condiiile iniierii reformelor cu o
generaie mai devreme.
n consecin, comparm pentru a pune n relief ceea ce studiem ( cu att mai mult cu ct n
societate si politic nu se pot face experiene precum n fizic sau chimie - n.n.). n lumina
similaritilor si diferenelor ce se pot stabili ntre coleciile de fapte, comparaia ne ajut s
distingem ntre semnificativ si non-semnificativ. n acest proces putem avansa si testa, ntr-o
anumit msur, teorii, ipoteze si concepte. ().
ncercarea de a clasifica sistemele de conducere este, asadar, un procedeu util atunci cnd
trebuie s facem procesul comparaiei mai metodic si sistematic. Al doilea scop al clasificrii
6

este facilitarea evalurii (). Cu alte cuvinte, nelegerea descriptiv este strns legat de
judecile normative: ntrebrile despre ce este sunt legate cu acelea despre ce ar putea fi.()
. Numai o abordare comparativ poate permite, de pild, s lum n considerare probleme
precum: < ar putea fi bine recepionat si ncurajat tranziia spre democraia liberal n Rusia
si n alte foste state comuniste? >, < ar putea India abandona federalismul n favoarea unui alt
sistem unitar or regional de independen? >, sau, ar putea Regatul Unit adopta o constituie <
scris > si o declaraie a drepturilor?.

De ce comparam?
De ce comparam? Ce este comparabil? Cum facem comparatia? Cum ne alegem cazurile?
Cum interpretam rezultatele? toate acestea sunt intrebari importane din cadrul analizei
politice comparate
Giovanni Sartori sustine ca prin comparatie se controleaza si se verifica corelatia intre
fenomene, fundamentarea cauzalitatii, extragerea unor concluzii mai generale
Cum alegem unitatile pe care le comparam? Daca sunt identice,in mod evident, avem de a
face cu una si aceeasi structura, deci comparatia nu este necesara. Daca doua unitati sunt
extrem de diferite din toate punctele de vedere, din nou, este imposibila comparatia. De aceea,
unitatile supuse compararii trebuie sa fie intr-o oarecare masura asemanatoare dar si diferite.

Exista asadar mai multe posibilitati:

1. unitati care sunt asemanatoare pe cel putin o dimensiune dar diferite pe restul
dimensiunilor (de exemplu analiza comparativa a fostelor tari comuniste, din perspectiva
consolidarii democratice)
2. unitati care sunt asemanatoare din multe perspective, dar cel putin o dimensiune
variaza (de exemplu administratia locala din doua orase din acelasi judet, cu o populatiei
asemanatoare din multe puncte de vedere, dar unul dintre orase contine o minoritate etnica
relavanta, in timp ce celalalt este omogen din punct de vedere etnic)
3. aceeasi unitate, dar la momente diferite de timp (de exemplu evolutia sistemlui
electoral in Romania incepand cu 1989, sau evolutia sistemului de impozitare a veniturilor)

4. studiul de caz poate fi considerat ca parte din metoda comparativa deoarece de cele
mai multe ori, analiza este structurata potrivit unor abordari teoretice prealabile, in contrast cu
care se realizeaza studiul de caz si, deci, implicit se realizeaza o comparatie.

Potrivit lui Peter Mair (cf. Carpinschi) politicile comparate se constituie ca un domeniu care
functioneaza la trei niveluri relationate intre ele:

1. studiul diferitelor tari

2. comparatia sistematica intre tari cu scopul de a identifica si explica diferente si
asemanari
3. se refera la metoda virtutile si limitarile metodei comparative.

Tema 2. Logica si metoda comparatiei

Politologul Italian Giovani Sartori supune analiza comparat tirului conjugat a trei ntrebri
importante: de ce comparm?, ce este comparabil? si cum comparm?. Comparm
pentru a controla, rspunde Giovanni Sartori la prima ntrebare. Raiunea comparrii const n
obligaia de a controla si verifica. Dar, ce poate fi supus procesului comparrii? Putem, oare,
compara orice fel de entiti si proprieti? Rspunsul la aceast ntrebare este deosebit de
nuanat. Diferitele entiti sunt comparabile n ceea ce priveste anumite proprieti, si
incomparabile n ceea ce priveste alte proprieti. Atunci cnd dou entiti sunt similare din
toate punctele de vedere, practic avem de-a face cu o singur entitate, iar - din punct de vedere
comparativ - cu o situaie nesemnificativ.
Atunci cnd caracteristicile a dou entiti sunt diferite din toate punctele de vedere,
comparaia devine inoperant si lipsit de sens. Rezult, de aici, c doar atunci cnd trsturile
a dou sau mai multe entiti sunt, n acelasi timp, parial asemntoare si parial diferite,
entitile sunt comparabile. A compara nseamn a asimila si, totodat, a diferenia dintr-un
anumit punct de vedere; a raporta, n permanen, asimilrile si diferenierile dintre dou sau
mai multe entiti. Cum se poate, ns, realiza practice aceast operaie? Deci, n ultim
instan, cum comparm? Exist diferite posibiliti concrete de concepere a strategiei unei
analize comparative dar, important din punct de vedere metodologic rmne alternarea
8

perspectivei individualizante si a celei generalizante n cutarea permanent a explicaiilor

echilibrate si contextuale.

Etapele cercetarii comparative si cercetarea comparativa urmeaza aceleasi etape ca orice

cercetare in domeniul stiintelor sociale:
1. definirea subiectului, a temei de cercetare incadrarea intr-un domeniu si
subdomeniu al stiintelot
politice inclusiv interdisciplinaritate si transdisciplinaritate
2. formularea ipotezelor pe baza unei literature consultate anterior
3. operationalizarea conceptelor cat se poate de precisa, intrucat in cazul
comparatiilor conceptele pot sa
aiba diferite intelesuri in functie de unitatile analizate
4. delimitarea campului de cercetare alegerea cazurilor conform temei de cercetare
si a ipotezei, dar raspunzand si constrangerilor date de existenta datelor
5. selectarea datelor si alegerea masurilor aici se vorbeste de echivalenta functionala
(aceasta reprezinta gasirea unor masuri echivalente ca inteles in fiecare din unitatile de analiza
de pilda, daca vrem sa masuram participarea politica in lume in anul 1980, votul in Franta
nu are aceeasi semnificatia ca votul in Romania trebuie gasite masuri echivalente. In Franta
anului 1980, votul reprezinta implicarea cetatenilor in alegerea leaderilor politici si
exprimarea prefereintelor lor pentru un set de politici promovate de fiecare candidat sau
partid. In Romania, votul reprezenta doar o manifestare fortata a atasamentului fata de
regimul communist. Unii cercetatori sustin ca in Europa Centrala si de Est, in timpul
comunismului, o manifestare a participarii politice ar fi apartenenta la miscari de rezistenta.
De cele mai multe ori gasirea unor masuri care sa sa fie echivalente din punct de vedere
functional este dificila si este necesara o intelegere in profunzime a tuturor unitatilor
comparate.)
6. interpretarea datelor fie prin metode apartinand epistemologiei pozitiviste (metode
empirice cantitative sau calitative), fie prin metode interpretative.
7. constructia unui model abstractizarea si generalizarea rezultatelor tinand cont de
limitele date de numarul de cazuri, incadrarea lor temporala, si metodologia de adunare a
datelor folosita.

8. constructia de tipologii si taxonomii considerand in prealabil clasificarile preexistente, si justificand nevoia de a le modifica.
9. evaluarea si predictia din nou tinand cont de limitarile studiului, si de
contextualizarea fiecarui studiu. (cf. Carpinschi)

Metode principale folosite in analiza comparativa

1. Studiile de caz.
n studiile de caz, obiectivul este furnizarea unei relatri detaliate asupra unui episod sau a
unei teme de mai larg audien: de pild, studierea specificului unei lovituri militare sau
examinarea unei revoluii dintr-o ar sau regiune anume. Dup cum arta H. Scarrow nc din
anul 1969, studiile de caz au o contribuie important la cunoasterea politic dac analiza
este fcut dintr-o perspectiv comparativ ce ne asigur c descrierea cazurilor particulare
poate fi evaluat n termenii unor constructe analitice mai largi. Aceasta nseamn c nu
putem da o explicaie valabil unui caz particular dect pe baza unor ipoteze generale
verificabile n varii contexte. Cu alte cuvinte, un singur caz, dac este semnificativ si bine
ales, poate oferi explicaii valide si ilustrri detaliate pentru teme de mai larg interes; de pild,
SUA pentru regimul prezidenial, Japonia pentru revoluia modernizrii n Extremul Orient,
Australia pentru republicanismul federal, rile scandinave ca model de stabilitate politic,
Tailanda pentru felul n care rile Asiei de est au rspuns la criza financiar de la sfrsitul
anilor 90, Benin pentru studiul democratizrii n Africa, Internetul ca ilustrare a controlului
informaional global asupra crimei organizate la scar planetar, etc.
Natura problemei analizate este, de asemenea, un factor important pentru a decide
dac un studiu de caz are sau nu valoare pentru un comparatist. Studiile concentrate asupra
unor date structurate sau sistemice - arat Dogan si Pelassy -, au mai multe sanse pentru c
sistemul politic se dovedeste deja a avea o matrice universal; adic este nzestrat cu un set
general si relevant de probleme s permite trecerea de la o experien particular la o alta ().
Studii de caz opernd cu segmente ale sistemului politic cum ar fi parlamentele sau partidele
sunt, n general, mai relevante pentru o perspectiv comparativ, dect analizele consacrate
ideologiilor (). Perspectiva comparativ este favorizat cnd analistul subliniaz , asa cum a
fcut Max Weber n studiul su clasic despre eticile religioase, modul n care ideologia

10

afecteaz comportamentul si diversele procese. Prin studiile de caz se aprofundeaz, asadar,

subiectul acceptat deja n cadrul disciplinei ca semnificativ.

Exista mai multe tipuri de cazuri:

cazurile reprezentative cazuri tipice
cazurile prototipice care se asteapta sa devina cazuri tipice in viitor
cazurile deviante cazuri exceptionale si atipice
cazurile cruciale destul de rar folosite testarea teoriei in conditiile cele mai putin
avantajoase.

2. Comparatiile focalizate
Situate ntre studiile de caz si analizele statistice, comparaiile focalizate pun n lumin
modalitile de interaciune ale unui mic numr de factori importani pentru analiza unui
proces politic dintr-un numr redus de ri. Cel mai adesea, numrul de ri este de dou sau
trei, o comparaie binar sau triangular, asadar. Accentul este pus pe comparaie, pe relaia
dinamic ntre factori si nu pe situaia de caz dintr-o ar. Iat cteva exemple: n anul 1974
aprea studiul clasic al lui Hugh Heclo privind compararea asigurrilor de somaj, a pensiilor
de vrst si a cstigurilor suplimentare n Marea Britanie si Suedia. n ambele ri, conchide
autorul, birocraia a fost principalul agent al proiectrii politicilor din acest domeniu.
R. Kudrle si T. Marmor au comparat n 1981 dezvoltarea programelor de securitate
social n SUA si Canada. Ei au argumentat c prezena elementelor din aripa stnga si a
ideologiei paternaliste explic nivelurile mai ridicate ale cheltuielilor sociale n cadrul
programelor de dezvoltare din Canada. Si Samuel Lipset a comparat n 1990 stadiul culturilor
politice n SUA si Canada, explicnd diferenele prin originile revoluionare ale societii
americane bazate pe libertatea individual. Intereseaz, asadar, comportamentul comparat al
sistemelor politice dintr-un mic numr de ri, n contextul desfsurrii unor fenomene
importante: revoluii politice, tranziii democratice, procese modernizatoare, evoluii ale
culturii politice si transformri n nivelul educaiei civice etc.

11

Comparaiile focalizate sunt sensibile la dimensiunea istoric, la factorul timp fcnd, astfel,
posibile analogiile istorice ca metod de prognoz. Desi istoria nu se repet niciodat la fel,
anumite aspecte ale prezentului pot semna cu anumite situaii istorice cunoscute. n aceste
condiii, deoarece consecinele acestor situaii istorice se cunosc, se pot prevedea consecinele
situaiei prezente. Dar, trebuie s evalum critic situaiile comparate pentru a stabili
validitatea analogiei. Numai astfel putem evita analogiile istorice forate, evalurile politice
gresite si concluziile strategice eronate.

3. Tabelele de adevar
se refera si folosesc la data de natura calitativa se accentueaza variabilel dihotomice,
nominale si ordinale
Tabelele de adevr se constituie ca o form a analizei comparate de factur calitativ.
Scopul lor este descoperirea cauzelor si extragerea inferenelor cauzale prin compararea
variabilelor din multitudinea studiilor de caz. Tabelele de adevr opereaz cu variabilele
independente si dependente si, de asemenea, cu o serie de calificative, precum: da,
parial, nu, (de exemplu, dac o ar este democratic sau autoritar), si nu cu variabilele
numerice care sunt asociate analizelor statistice (de exemplu, care este venitul naional al unei
ri).
Tabelele de adevr adiioneaz si sistematizeaz propoziii eseniale despre un numr
de cazuri fcnd, astfel, posibil combinarea si compararea variabilelor incluse n cercetare.
Fiecare combinaie de varabile este reprezentat de o combinaie de da-uri, situaii pariale,
nu-uri etc., nsiruite ntr-un tabel. Astfel, cazurile din realitatea politic pot fi caracterizate
prin succesiunea afirmaiilor, parialitilor si negaiilor.

4. Abordarile statistice
se refera si folosesc date de natura cantitativa variabile numerice de interval si de
rapoarte. Trebuie avute in minte limitarile impuse de cuantificarile si metodele statistice de
analiza a datelor.
Analizele statistice sunt frecvent utilizate n politicile comparate; important este, ns,
perceperea unei imagini corecte asupra rolului si limitelor cuantificrii n stiinele politice. n
12

acest context, problema racordrii teoriei, datelor empirice, inclusiv statistice, si a metodei
este mereu actual n practica cercetrii stiinifice. Carul stiinei - scria cu umor si realism
Mattei Dogan -, este tras de trei cai: teoria, datele si metoda. Dac cei trei cai nu alearg cu
aceeasi vitez, carul se poate dezechilibra. O asemenea desincronizare s-a produs n domeniul
politicilor comparate.
In ultimele trei decenii, calul fluturnd steagul metodologiei a alergat mai repede dect
calul care cra povara datelor empirice, iar calul teoriei a ncercat n mod repetat s ias si el
din ham. Exist astzi n domeniul politicii comparate un serios decalaj ntre substan si
metod, n special, n domeniul cercetrii cantitative. Calul metodologiei, crescut si educat in
statistic, algebr, economie, psihologie social si stiina computerelor a fost adoptat cu
entuziasm de o serie de politologi comparatisti. Dar acest cal priceput nu s-a acomodat, n
noul domeniu, cu cel de-al doilea cal, cel de traciune ce cra din greu materialul statistic
neprelucrat. Ct despre al treilea cal - cel al teoriei -, el este concurenial si foarte
individualist. Lui nu-i place < fnul > statisticii, ci prefer conceptele. Rezult de aici c, n
ultimele decenii, importantul avans dobndit de metodologia statistic si construcia teoretic
nu a fost contrabalansat de un progres asemntor n ceea ce priveste culegerea si prelucrarea
efectiv a datelor.
Din pcate, prea des exerciiile statistice servesc drept substitut judecilor critice si
unei mai clare nelegeri a realitilor politice. Se verific astfel, nc odat, cele spuse cu
decenii n urm de Norman T. Uphoff si Warren Ilchman: Reducerea sistemelor sociale la un
set de ecuaii are meritul eleganei dar, rareori, pe acela al relevanei. De aceea, nainte de a
aplica diferitele metode de analiz statistic, este necesar crearea bazei de date prin stocarea
informaiilor, a datelor cantitative si organizarea lor astfel nct s poat servi unor scopuri
diverse si, n special, la investigarea unor relaii cauzale si proiectarea unor prognoze.

Tema 3. Orientari si tendinte actuale in metoda comparatiei

Orice strategie de cercetare depinde de modalitatea abordrii temei, natura ntrebrilor si
problemelor ridicate, calitatea ipotezelor ce urmeaz a fi testate. Relativ la tematic,
problematic, ipoteze etc., politicile comparate pot fi considerate n msura n care depsesc
maniera descriptiv, atingnd exigenele explicaiei si comprehensiunii -, deschiderea ctre
practic a filosofiei, ori teoriei politice.

13

n aceast calitate, politicile comparate exploreaz asemnrile si diferenele dintre

multiplele tipuri si variante de sisteme politice din perspectiva unor aspecte eseniale: conflict
si compromis, putere si legitimare, echitate si justiie, eficacitate si organizare, instituii si
procese, structuri si funcii etc. Rezult, de aici, un vast cmp de cercetare pentru analiza
comparat a sistemelor politice. Din multitudinea orientrilor si tendinelor ce caracterizeaz
universul politicilor comparate, trei par a fi cele mai importante: instituionalismul,
developmentalismul si neoinstituionalismul. Prima manier de abordare si centreaz
interesul pe analiza structuro-funcional a instituiilor diferitelor tipuri de sisteme politice:
monarhic sau republican, prezidenial, semiprezidenial, parlamentar, unitar sau federal. A
doua manier de abordare si lrgeste sfera de interes prin includerea teoriilor schimbrii
sociale, dezvoltrii si modernizrii politice. n sfrsit, a treia manier de abordare le combin
pe primele dou, manifestnd aceeasi deschidere ctre structurile instituionale si procesele
schimbrii.
Instituionalismul a fost orientarea cvasi-exclusiv n politicile comparate pn dup al
doilea rzboi mondial. Obiectul su de analiz l constituie compararea instituiilor, legilor si
constituiilor statelor occidentale. Problematica clasic a analizelor comparate cuprinde, n
principal, studierea instituiilor democratice: distribuia puterii ntre instituiile statului,
raporturile dintre executiv, legislativ si judiciar, dintre naiune si stat, dintre guvernarea
central si cea local, dintre sistemul unitar si cel federal, centralizare si descentralizare, alesi
si administraie etc.
Politicile comparate presupun examinarea detaliat - ar cu ar, instituie cu
instituie, funcie cu funcie -, a modalitilor n care funcioneaz regimurile politice, de
preferin democratice si reformiste nepierzndu-se, ns, din vedere, replica regimurilor
autoritare, pecum si spectrul amenintor al totalitarismului. Originile politicilor comparate
sunt, virtual, identice cu cele ale teoriei politice. Se poate spune c relaia dintre teoria
(filosofia) politic si politicile comparate au fost reciproce. Fiecare dintre ele a contribuit la
analiza structurii puterii si a instituiilor acesteia, la compararea diferitelor forme ale justiiei
sociale, la imaginarea celei mai bune forme de guvernmnt si la educarea cetenilor n
spiritul virtuilor etice si civice.
Instituionalismul si-a extras sursele din gndirea si practica politic a cetilor-stat si a
imperiilor antichitii, n particular, din primele analize comparate efectuate de Aristotel. Se
stie c filosoful antic a propus o tipologie tripartit a formelor de guvernmnt care, n
14

concepia sa, era aplicabil oricrei zone din lumea civilizat. Exist, astfel, monarhia ce
poate degenera n tiranie, aristocraia ce poate deveni oligarhie, si democraia ce poate
degenera, la rndu-i, n demagogie.
Abordarea lui Aristotel este empiric si normativ, n acelasi timp. Empiric n sensul c
furnizeaz o distincie universal; normativ, n sensul c prefer un regim moderat si explic
raiunea alegerii sale: justifcarea cii de mijloc. Analiza comparat realizat de Aristotel este
interesant si din punct de vedere metodologic, deoarece se bazeaz pe consideraii cu
caracter sociologic, economic si psihologic.

Developmentalismul si noile politici comparate. Centrate pe problemele cresterii

economice, dezvoltrii sociale si modernizrii politice, noile politici comparate aprute dup
al doilea rzboi mondial s-au nscris n curentul cunoscut sub numele de developmentalism.
Expresie a optimismului mai general caracteristic acestei perioade, optimism generat de
performanele stiinifico-tehnologice, victoria asupra fascismului si speranele legate de
procesul decolonizrii, developementalismul si noile politici comparate constituie o etap
specific n istoria comparativismului politologic. Este vorba de etapa consacrat analizei si
modelrii proceselor de dezvoltare si modernizare prin care societile mai puin dezvoltate
ncep s dobndeasc caracteristicile societilor dezvoltate. n contextul diferenelor
ideologice si culturale si a sensibilitilor de ordin rasial, etnic, naional sau religios, definirea
dezvoltrii si subdezvoltrii, gsirea conceptelor si criteriilor operaionale specifice analizei
proceselor de dezvoltare si modernizare au constituit preocuprile noilor politici comparate n
orizontul developmentalismului anilor 50, 60, ai secolului al XX-lea.
Neoinstituionalismul este termenul prin care se desemneaz una dintre orientrile cele mai
recente si active, nu numai n politicile comparate ci, n general, n stiinele politice. n mare,
se poate spune c neoinstituionalismul este o combinaie de instituonalism si
developmentalism, aprut n urma revoluiei behavioriste din stiinele politice. Spre
deosebire de instituionalismul clasic, noul instituionalism foloseste datele si informaiile
obinute prin cercetrile de teren asupra proceselor dezvoltrii si modernizrii pe care le
prelucreaz prin analize cantitative si calitative. n timp ce vechiul instituionalism se
mulumea cu descrierea instituiilor sau analiza constituional a acestora , noul
instituionalism este deschis sociologiei si psihologiei politice, oferind explicaii multi-cauzale
15

si multifactoriale; el caut, n permanen, raporturile dintre variabilele dependente si cele

independente. Analiza neoinstituional poate utiliza, totodat, rezultatele analizei
comportamentului actorilor individuali si colectivi angrenai n viaa politic.
O alt deschidere important a neoinstituionalismului se refer tocmai la capacitatea
acestuia de a fi utilizat n analiza comparat a sistemelor politice. Fiecare ar tinde s-si
priveasc propria politic ca specific si, n raport cu politica oricrei ri, ca un caz propice
comparrii. Analiza politic american, de exemplu, este preocupat de impactul separaiei
puterilor - legislativ, executiv, judectoreasc -, asupra procesului lurii deciziilor n
contextul unei guvernri federeal. Stiina politic britanic a devenit mai preocupat de rolul
primului ministru, mai ales dup prestaia prezidenial a Doamnei Margaret Thatcher.
Analiza politic din Suedia, n tradiia statului bunstrii generale, a devenit mai atent la
schimbrile survenite n ultimul deceniu n longevivul su sistem politic social-democrat. Si
lista ar putea continua. Important este faptul c neoinstituionalismul este capabil s se
muleze pe realitile sociale n miscare, corelnd analiza instituional cu particularitile
sociale si psihice ale populaiei, dinamica instituional cu procesele dezvoltrii sociale si
modernizrii politice. Printre temele de interes abordate de neoinstituionalism, menionm:
rolul instituiilor statului si ale administraiei publice centrale si locale n implementarea
politicilor publice; coaliiile partidelor n lupta pentru schimbare; reaciile partidelor politice
la provocrile economicului; rolul elitelor, oamenilor politici si birocraiei n dezvoltarea
social si modernizarea politic; cultura politic, cultura civic, democraia si democratizarea;
studiile comparative pe baza datelor statistice; legtura dintre capitalismul industrial si
democraia parlamentar; tranziia de la regimurile autoritare si totalitare spre democraie;
cercetrile n orizontul alegerii raionale cu aplicaii la dubla pia: economic si politic.

Intrebari de autoevaluare:
1. Cum se aleg unitatile de analiza daca vrem sa facem analiza comparativa?
2. Cum se poate aplica conceptul de echivalenta functionala in analiza comparativa a tranzitiei
democratice
in Europa Centrala si de Est?
3. Care ar fi institutiile politice care s-ar preta unui studiu comparativ?
4. Care este importanta contextului istoric in efectuarea de analize comparative?
5. Cum alegem metodologia adecvata unei analize comparative?

16

Modul 2: Politica comparata in stiintele politice

Tema 1. Compararea sistemelor politice

17

18

19

20

21

22

Tema 2. Compararea sistemelor electorale

Compararea sistemelor electorale.
Ce sunt sistmele electorale?

23

Definite simpla: ansamblul procedurilor si mecanismelor prin care voturile sunt transformate
in mandate.
Componente: 1) formula electorala (matematica), 2) structura votului (votantii aleg liste
sau candidati // un alegator alege o singura lista sau un singur candidat sau mai multi/multe),
3) magnitudinea districtului (cati reprezentanti pot fi alesi intr-un district electoral), 4)
pragul electoral (numarul minim de voturi care trebuie castigat pentru a primi cel putin un
mandat).

Sisteme de vot:
1. majoritare = sisteme uni-nominale (magnitudinea districtului = 1)
1.1.1 cu majoritate simpla sau pluralitate simpla (first past the post sau winner-takesall) - Canada, India, UK, USA
1.1.2 cu doua runde de scrutiny (run off) castiga cel care in primul tur de scrutin are
majoritate absoluta (50%+1) din voturi, daca nici un candidat nu ajunge la acest prag, atunci
primii doi candidati cel mai bine plasati participa la un al doilea tur de scrutin, si castiga cel
care obtine cele mai multe voturi (majoritate simpla) pentru alegerea camerelor
parlamentului in Antigua and Barbuda, Bahamas, Bangladesh, Barbados, Belize, Bhutan,
Botswana, Dominica, Ethiopia, Ghana, Grenada, India (Proportional representation in upper
house), Jamaica, Kenya, Malawi, Malaysia, Mexico, Federated States of Micronesia,
Morocco, Nepal, Nigeria, Pakistan, Palau, Papua New Guinea, Saint Kitts and Nevis, Saint
Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, Singapore, Solomon Islands, South Korea,
Swaziland, Tanzania, Tonga, Trinidad and Tobago, Tuvalu, Uganda, United States (except for
Louisiana), Yemen, Zambia, Zimbabwe -- sau pentru alegere presedintelui in Argentina,
Austria, Bulgaria, Finlanda, Franta, Ghana, Portugalia, Romania, Croatia, etc.
1.1.3 votul eliminator (exhaustive ballot) castiga cel care in primul tur de scrutin are
majoritate absoluta (50%+1) din voturi, daca nici un candidat nu ajunge la acest prag, atunci
candidatul cu cele mai putine voturi este eliminate si se organizeaza un al doilea tur; daca nici
in al doilea tur nici un candidat nu castiga o majoritate absoluta, din nou candidatul cu cele
mai putine voturi este eliminar si se organizeaza un al treilea tur, si asa mai departe pana cand
un candidat castiga majoritatea absoluta Presedintele Parlamentului European
1.1.4 votul preferential (instant runoff voting (IRV)) fiecare alegator isi ordoneaza
candidatii in ordinea preferintelor; castiga cel care obtine o majoritate absoluta de voturi
(50%+1) Australia (Senat), Tasmania.
24

2. proportionale (PR) (magnitudinea districtului >1, se aleg liste de candidati)

25

3. Sistemele mixte

26

27

Choosing Electoral Systems: Proportional, Majoritarian and Mixed Systems

Pippa Norris, International Political Science Review / Revue internationale de science
politique, Vol. 18, No. 3, Contrasting Political
Institutions. Institutions politiques contrastes#. (Jul., 1997), pp. 297-312.

28

29

30

31

32

33

Tema 3. Compararea sistemelor de partide

Compararea sistemelor de partide
Russell J. Dalton, "The History of Party Systems," in Dalton, Citizen Politics: Public Opinion
and Political Parties in Advanced Western Democracies, 2nd ed. (Chatham, NJ: Chatham
House, 1996), pp. 149-164

I. Old politics, cleavages and parties

34

National Revolution spawned two kinds of social cleavage.

1. The center-periphery cleavage pitted the dominant national culture against ethnic,
linguistic, or religious minorities in the provinces and the peripheral sectors of society. It
involved conflicts over values and cultural identities. Were Alsatians to become Germans or
French; was Scotland a separate nation or a region within Britain? The westward expansion of
the United States during its history generated similar tensions between regional cultures.
2. The church-state conflict cast the centralizing, standardizing, and mobilizing forces
of the national government against the traditional influence of the Catholic Church.

The Industrial Revolution in the nineteenth century also generated two new social cleavages.
1. land-industry cleavage aligned the rural and agrarian interests against the economic
concerns of the rising class of industrial entrepreneurs. The Ruhr industrialists challenged the
power of the Prussian Junkers; the landed gentry of Britain and the United States were
challenged by the barons of industry.
2. owners and workers. This cleavage furnished the basis of the Marxian class conflict
between the working class and the middle class composed of business owners and the selfemployed.

II. New politics, cleavages and parties

Party systems derived from the National and Industrial revolutions faced the issues of
environmental protection, social equality, nuclear energy, sexual equality, and alternative
lifestyles. Citizens demanded more opportunities for participation in the decisions affecting
their lives and pressed for a further democratization of society and politics. As a result,
several new parties formed specifically to represent the new political perspectives. The first
wave included environmental parties, such as the green parties in Germany and France or
Left-libertarian parties (Miiller-Rommel 1989; Kitschelt 1989). This stimulated a counter
wave of New Right parties, such as the National Front in France or the Republikaner in
Germany (Betz 1994; Ignazi 1992).

35

36

37

38

39

40

41

42

Intrebari de autoevaluare :

1. Prezentati pe scurt doua abordari comparative a sistemelor politice.

2. Prezentati pe scurt doua abordari comparative a sistemelor electorale.
3. Prezentati pe scurt doua abordari comparative a sistemelor de partide.

43