Cand si unde s-a format cu adevarat poporul roman.

Misterul aparitiei ,,rumanilor"

Momentul precis in care s-a format poporul roman este foarte putin cunoscut in istoriografie, din cauza putinelor
izvoare scrise din perioada evului intunecat care a urmat antichitatii tarzii. Abia la cateva secole de la retragerea
aureliana din Dacia romana aflam date despre o serie de localnici care nu-si spuneau nici daci, nici romani, ci
,,rumani" in urma unei sinteze dificil de descifrat.

Istoria originii poporului roman este in continuare o tema generoasa de cercetare pentru specialisti. Putinele
dovezi si marturii clare privind formarea "rumanilor" au dat nastere controverselor, uneori motivate si de
interese nationaliste sau politice, in special in perioada interbelica. Se banuieste ca poporul roman s-a format
undeva in anii de inceput ai evului mediu, prin amestecul dintre autohtoni si nou-venitii in urma migatiilor
intense din antichitatea tarzie si evul intunecat, de pe tot cuprinsul spatiului carpato-danubiano-pontic. Romanii
sunt atestati clar si fara niciun dubiu abia in secolele XII- XIII in special de cronicari maghiari sau slavi. Exista
insa cateva izvoare scrise foarte vechi dublate si de o serie de cercetari arheologice care pot servi unei posibile
reconstituiri a epopeii formarii poporului roman.
De la ultimii daci la primii romani, o tacere de cateva secole
Odata cu anul 275 d HR se incheia istoria Daciei Romane la nord de Dunare. Practic, in acel an, administratia,
armata si toti cetatenii romani care doreau sa treaca la sudul Dunarii au fost mutati de imparatul Aurelian in
provincia romana Moesia. Motivele erau multiple si lesne de inteles. Dacia, acel teritoriu pe care astazi se afla
Romania, a fost locuita de triburile barbare ale geto-dacilor. Acestia au fost cuceriti de Traian in decursul a doua
razboaie grele, terminate in 106 d HR cu ocuparea unei parti a Daciei, corespunzatoare Transilvaniei, Banatului,
Olteniei si a unei parti din Muntenia actuala. Era cea mai importanta zona a regatului dac condus de Decebal. Si
asta fiindca aici se afla capitala Sarmisegetusa, centrul spiritual si politic al Daciei.
Dacia ingenuncheata a fost transfomata de Traian in provincie romana. Erau insa triburi geto-dace, numiti "dacii
liberi,, care au ramas necuceriti in afara granitelor imperiului, in zone precum Moldova, Maramures si o parte a
Munteniei. In special dacii nordici, temutele triburi ale costobocilor si ale carpilor, alaturi de triburile germanice
ale gotilor au dat un asalt de mai bine de un secol asupra Daciei romane si a provinciilor sud-dunarene. Roma,
confruntata cu propriile probleme, abia facea fata acestor expeditii cumplite de jaf. Tocmai din aceasta cauza,
imparatii romani care nu mai aveau vitalitatea, autoritatea si geniul lui Traian, s-au trezit incapabili sa apere
provincia Dacia. Pe teritoriul ocupat de romani se aflau orase importante, precum Apulum, Napoca, Potaissa sau
Romula. Era practicate mestesuguri, agricultura si extragerea aurului la Alburnus Maior.
Era o provincie importanta, dar imposibil de aparat in fata atacurilor masive ale barbarilor, printre care se
regaseau si dacii liberi. Provincia a incaput pe mana barbarilor, de facto, inainte de retragerea oficiala. Mai
precis in perioada 260-268, Gallienus pierde Dacia in fata invaziilor germanice. "Traian i-a invins pe dacii lui
Decebal si a transformat in provincie romana teritoriul Daciei de dincolo de Dunare; aceasta are de jur imprejur
un milion de pasi, dar in timpul imparatului Gallienus ea a fost pierduta", scria Rufus Festus in ,,Scurta Istorie a
Imperiului Roman". A urmat apoi decizia lui Aurelian de a retrage toate trupele ramase, dar si ramasitele de
administratie romana, scapate de furia atacurilor barbare, dincolo de Dunare. Fluviul, era o frontiera solida,
aparata de numeroase puncte fortificate. Totodata Aurelian nu mai dorea sa se complice cu o provincie roita de
barbari, fiind ocupat si cu luptele din Orient.
Asa ca in perioada 271-275 retrage tot ce inseamna administratie si armata romana din Dacia, in provincia sud-
dunareana Moesia. ,,Deoarece toata Ilyria si Moesia erau devastate, si numai spera sa o mai poata pastra, el a
golit provincia Dacia, pe care o crease Traian dincolo de Dunare. Romanii pe care i-a scos de pe ogoarele si din
orasele Daciei i-a asezat in partea de mijloc a Moesiei.", scria istoricul latin Eutropius. In Moesia, la sud de
Dunare, Aurelian face doua Dacii, Mediteraneea si Ripensis. Au mai urmat cateva tentative ale imparatului
Constantin cel Mare care in anul 326 trece la nord de Dunare si ii pacifica pe germanii si iranienii care controlau
teritoriul fostei provincii Dacia. ,,In acest an, Constantin, victoriosul si preacucernicul, a pornit cu oaste
impotriva germanilor, sarmatilor si gotilor si a dobandit o izbanda temeinica cu ajutorul crucii", scria in secolul
VIII, Theophanes Confessor.
Cu toate acestea, stapanirea romana nu se mai instaura la nordul Dunarii. Din acel moment, ceturilor istoriei se
lasa si asupra populatiilor ramase la nord de fluviu. Oficial ele ca si pamantul pe care locuiau au fost oferite de
romani, triburilor gotilor, care primeau calitatea de foederati ai Imperiului. Nimeni nu stie cu certitudine, cand
populatiile, daco-romane, dacice amestecandu-se cu noii veniti au devenit "rumani,,.
Populatii amestecate de goti, slavi si daci
Daca izvoarele scrise tac in ceea ce priveste formarea treptata a poporului roman in perioada secolelor III-IX d
HR, istoricii arata ca exista insa o serie de dovezi arheologice care arata o continuitate de locuire pe teritoriul
carpato-danubiano-pontic dar si urmele unei etnogeneze complexe in care sunt implicate multe populatii in
functie de sferele de influenta si de zona geografica. In primul rand este vorba de asa numita cultura Santana de
Mures-Cerneahov. Mai precis este vorba despre o imixtiune de culturi si populatii care au ajuns sa locuiasca
impreuna pe un areal intins. Numele culturii a fost evidentiat de localitatile eponime, din Transilvania si
respectiv Ucraina. Existenta acestei culturi este dovedita de aproape o mie de asezari si cimitire descoperite pe
un arel urias, din Transilvania pana in Ucraina, Moldova, Basarabia si o mica parte din Belarus.
Propriu-zis aceasta cultura, specifica in primul rand spatiului carpato-danubiano pontic, arata continuitatea
locuirii acestei zone inclusiv dupa retragerea aureliana, in secolele III-V d HR dar poate oferii si indicii privind
o posibila imixtiunea etnica care a dus la formarea populatiilor pre-romanesti. Din noul conglomerat faceau
parte autohtonii daci in special triburile carpilor si ale costobocilor, dar si dacii romanizati din Transilvania,
peste care s-au asezat valurile de goti germanici. In cadrul acestei imixtiuni culturale este dovedita si
participarea iranienilor, adica a triburilor sarmate. "Asezati in zonele silvostepei, intre gurile Dunarii si pana in
Ucraina, gotii au inceput dupa mijlocul secolului III devastatoare expeditii in provinciile orientale si balcanice
ale Imperiului Roman. In acelasi timp au intrat intr-o fertila interactiune culturala cu populatiile mai vechi ale
regiunii,mai importante fiind grupurile de neam dacic, costobocii, carpii si populatiile sarmatice, receptand, de
asemenea numeroase influente romane.
Rezultatul a fost o sinteza culturala stabila si uniforma pe un teritoriu vast, pe care arheologii au botezat-o
"cultura Santana de Mures-Cerneahov,,", scria Coriolan Opreanu in ,,Sfarsitul Culturii Santana de Mures in
Transilvania: Cultura "Sfantul Gheorge" sau ,,Orizontul Post-Cerneahovian". Aceste populatii au trait si creat
impreuna, erau agricultori, crescatori de animale si razboinici, existand un amestec cultural, militar si poate
etnic intre germanici,daci si iranieni. Una dintre cele mai interesante dovezi ale acestei culturi, sunt cele scoase
la iveala in anii 80 de renumitul arheolog botosanean Octavian Sovan, in localitatea Mihalaseni, judetul
Botosani. Acolo au fost descoperite peste 520 de morminte ale unei populatii amestecate de germanici, daci si
sarmati. Acestia au trait impreuna in nordul Moldovei, mai bine de un secol, de la retragerea aureliana si pana
dupa invazia hunica.
Populatii romanizate si proto-romani
In lipsa unor izvoare scrise precise privind populatiile din Dacia Romana, ramase dupa retragerea aureliana, tot
descoperirile arheologice atesta continuitatea unor populatii pe teritoriul Transilvaniei si al Olteniei in special.
Dovezile sunt arhicunoscute, referindu-ne in special la inscriptii funerare si la obiecte de cult paleo-crestine.
Automat nu mai putea fi vorba de urbanizare in spatiile vaste, controlate de barbari in fosta Dacie romana,
predominand ocupatiile pastorale si agricole. Insasi peste aceste populatii daco-romane din fost provincie
romana la fel ca si in zonele necucerite de Traian si urmasii sai, s-au asezat valuri de migratori care au stapanit
pe diferite perioade, populatiile autohtone, ducand la noi si noi adaosuri culturale si poate etnice. ,,Peste
populatia romanizata s-au asezat succesiv sau concomitent, sarmati,germanici (goti, gepizi, longobarzi), turanici
(huni,avari), slavi, protobulgari, bizantini si, in fine, ungurii de neam finougric, toate acestea petrecandu-se intre
secolele III si IX d HR", scria Ioan Aurel Pop, in "Istoria Transilvaniei Medievale".
Mai mult decat atat, desi erau populatii sedentare, comunitatile romanizate, in cautare de resurse "roiua" catre
zonele care nu au fost niciodata sub stapanirea imperiului, precum Moldova, de exemplu. Astfel aceste populatii
au ajuns sa se amestece aproape pretutindeni in spatiul carpato-danubiano-pontic arata istoricul Ioan Aurel Pop.
"Dupa retragerea aureliana (a armatei, a autoritatilor civile, a celor bogati etc.), romanitatea a iradiat
nestanjenita spre est, nord si vest, comunitatile extinzandu-se prin roire in viitoarea Moldova, in Maramures, in
Crisana si chiar mai departe. Mai intai era nevoie de hrana pentru turme, de locuri de varat si de iernat, iar apoi,
din cauza rapidei secatuiri a pamantului lucrat, erau necesare mereu noi suprafete, virgine, numai bune de
cultivat.
Asa ca daco-romanii si romanii timpurii au roit mereu, initial la cativa kilometri de vechea vatra, pentru
intemeierea unui nou sat si asa mai departe", preciza istoricul clujean in "Dacii si romanii" in Revista "Cultura".
Totodata in secolul VII, peste teritoriul spatiului carpato-danubiano-pontic se revarsa si triburile slavilor, atestati
la fel arheologic prin obiecte sau asezari. Unele dintre aceste asezari intarite sunt chiar mixte, slave si pre-
romanesti precum cea de la Fundu Hertii, unde se pare ca cele doua etnii coexistau.
De la daci, romani, goti, slavi si iranieni la "rumani"

In cateva secole de locuit acelasi spatiu, prin "roiri,, de populatii daco-romane si migratii masive germanice sau
slave, plus elemente turanice precum cumanii sau pecenegii in sudul Moldovei, Oltenia si Muntenia, s-a format
o noua populatie. Totodata istoricii, precum Ioan Aurel Pop, arata ca poporul roman s-a format atat la nord cat si
la sud de Dunare, ca parte a romanitatii orientale. Existenta acestei noi populatii, numita de unii ulak, de altii
valahi,balak este dovedita deja in secolul IX-X atat de izvoare scrise dar mai ales de o serie de descoperiri
arheologice. Astfel veche cronica turceasca din secolul IX numita generic ,,Oguz-name" si care descrie
povestea hanului cuman Oguz, face referire la o populatie din spatiul carpato-danubiani-pontic numita ulac,
asemanatoare ca forma cu valah. " Cand Kipceak a crescut mare si a devenit voinic , tarile rusilor, romanilor
(Ulac) maghiarilor si baschirilor i-au devenit dusmane.", se arata in cronica.
Mai apoi celebra este cronica lui Anonymus, probabil din secolul XI sau XII, care atesta prezenta romanilor sau
mai precis a vlahilor, prezentati drept "blachus" in zona Transilvaniei, mai ales explicit prin cneazul Gelou din
centrul regiunii, despre care spune clar ca este "un oarecare roman"(quidam blachus). Mai mult decat arata si
realitatea etnica a zonei, Gelou, stapanind peste romani si slavi, o populatie amestecata. Tot din relatarile lui
Anonymus, rezulta ca vlahii locuiau in toata regiunea, desi cu lideri bulgari sau chazari, asa cum este banuit a fi
Menumorut sau Glad. In orice caz, atunci cand ungurii au ajuns in secolul X sa atace Transilvania au gasit aici
un popor roman, deja format. La fel si cumanii in Moldova secolului al IX lea, asa cum indica "Oguz Name,,.
Urmeaza apoi si alte marturii despre aceasta populatie, cu variantii specifice de limba, in cronicile rusesti vechi.
Despre prezenta vlahilor scrie si eruditul german Rudolf din Ems, la mijlocul secolului al XII lea, in poemul sau
"Weltchronik". Rudolf din Ems ii numeste "vlahii cei salbatici,, si locuitori ai tarii de dincolo de muntii cu
zapada.
Vlahii si un lider puternic al lor sunt prezenti si in Cantecul Nibelungilor, redactat probabil la mijlocul secolului
al XII lea, dar cu variante banuite inca din secolul al X lea. Aici se vorbeste despre un duce Ramunc, care
stapanea in tara vlahilor. "Aici era ducele Ramunc, din tara vlachilor, cu sapte sute de oameni venise el in graba.
Ca pasarile zburatoare se vedeau ei sosind", se arata intr-o traducere al poemului german. Jans Enikel, un alt
erudit german ii aminteste la randul sau pe vlahi la mijlocul secolului al XIII lea. De altfel din acest moment,
vlahii sunt tot mai des pomeniti. Tocmai de aceea se presupune ca poporul roman s-a format in secolele evului
intunecat, a migratiilor, incepand cu secolul III-IV pana catre secolul VIII-IX, chiar X d Hr. Dovezile scrise,
sunt completate de cele arheologice, prin culturile evului mediu timpuriu de pe teritoriul spatiului carpato-
danubian, precum Cultura Dridu pentru secolele X-XI, dupa statiunea eponima din Ialomita, dar care s-a intins
din sudul Romaniei pana in Moldova.
" Cultura Dridu trebuie inteleasa pentru mediile de caracter rural ale secolelor VIII-XI,,, preciza reputatul
cercetator Ion Nestor. De altfel in sutele de asezari Dridu s-au gasit numeroase unelte agricole si cereale
carbonizate, semn al unor comunitati sedentare, agricole. De altfel specialistii considera ca aceasta cultura Dridu
este una dintre primele manifestari ale culturii si civilizatiei noului etnos cristalizat in acest spatiu, si anume
poporul roman. Mai veche totusi decat cultura Dridu a fost atestata cultura Ipotesti-Candesti, creatie tot a acestui
popor care se forma in acest spatiu. Mai precis, cultura Ipotesti-Candesti raspandita de la Nistru pana la Muntii
Balcani, cu diferite aspecte regionale este considerata caracteristica pentru secolul al VII lea d Hr. Totodata
cronicile medievale occidentale arata ca era binecunoscuta povestea formarii romanilor pe acest teritoriu si mai
mult decat atat se arata ca doar strainii le spuneau vlahii, valahi, blachi,ulaki. Ei insisi isi spunea ,,rumani,,.
"Lasand de o parte nenumaratele cuvinte pe care valahii le au intocmai si cu acelasi inteles ca in limba latina si
in dialectele italienilor, cand intreaba ei pe cineva daca stie sa vorbeasca pe limba valaha spun: <<Oare stii
romaneste>>, sau cand intreaba daca este valah, il intreaba: daca este roman", preciza Anton Verancsics in
secolul al XVI lea. Acelasi lucru il arata si italianul Francesco della Valle in acelasi secol, spunand ca valahii,
"se denumesc romani in limba lor". Exista de altfel o abundenta de astfel de precizari, la numerosi cronicari
italieni, unguri sau germani.
Va recomandam sa cititi si urmatoarele stiri:
Ce inseamna de fapt ,,roman" si de unde provine. Cuvantul a fost fie inventat, fie imprumutat de la un
mare razboinic
Secretele unei istorii necunoscute a romanilor. Au fost primii in Panonnia, dar erau stapaniti de unguri si
bulgari