Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă socială

Specializarea:Sociologie

SOCIOLOGIA PUBLICĂ.
ASPECTE GENERALE

Profesor coordonator: Student:

Lăţea Puiu Niţulescu Mihaela

Bucureşti, 2014
 ESEU DESPRE SOCIOLOGIA PUBLICĂ

Lucrarea de faţă îşi propune elaborarea unei scurte prezentări referitoare la sociologia

publică, făcându-se apel la evoluţia acesteia, iniţiatori, premisele fundamentale dar şi unele

critici sau recomandări invocate de-a lungul timpului, axându-mă cu precădere asupra celor 11

teze fundamentale pe care Michael Burawoy 1 le propune pentru a expune motivele pentru care

se face apelul la sociologia publică, văzută atât din perspectiva unei ştiinţe, cât şi din cea a

moralei şi a forţei politice.2

La baza apariţiei noţiunii de ’’sociologie publică’’ se află lucrarea „Imaginaţia

sociologică” realizată de sociologul american Wright Mills3 în anul 1959, care este de părere că

“Ceea ce au nevoie oamenii şi ceea ce cred ei că au nevoie este o calitate a minţii care îi va ajuta

să utilizeze informaţii şi să dezvolte o motivaţie pentru a atinge o sumă lucidă a ceea ce se

întâmplă în lume şi a ceea ce poate se întâmplă şi cu ei înşişi”. (Mills, 1959)

Din anul 1988, când Herbert Gans, fostul preşedinte al Asociaţiei Americane de

Sociologie dezvoltă noţiunea de sociologie publică până în prezent, aceasta este contestată de

unii sociologi, apreciată de alţii, dovedindu-se totuşi demnă de a fi prezentată în mediul

academic.

1
Presedintele Asociatiei Americane de Sociologie, unul dintre teoreticienii sociologiei publice
2
Michael Burawoy, For public sociology, pag 6
3
Unul dintre marii teoreticieni ai sociologiei
 Conceptul de ’’sociologie publică ’’ debutează, aşadar, în anul 1988, fapt datorat

contribuţiei lui Herbert J. Gans, aceasta concretizându-se prin intermediul cărţii “Sociology in

America: The discipline and the public”4.

Acesta afirmă, în debutul cărţii menţionate anterior, faptul că a ales să trateze un subiect

care este posibil să fie relevant doar pentru câţiva dintre colegii-sociologi, în ciuda faptului că

acesta ar trebui totuşi să reprezinte punctul de interes al tuturor. Aşadar, Herbert Gans alege să

discute în cartea sa despre ’’relaţiile sociologilor cu americanii ne-sociologi’’ - aceştia

constituind domeniul public. Gans consideră sociologia publică - puntea cu ajutorul căreia se

menţin legăturile cu publicul, respectiv cetăţenii, servindu-se domeniul public şi instituţiile la

care acesta este raportat.

Gans este de părere că un număr ridicat de sociologi americani văd sociologia ca pe o

’’ştiinţă socială, ce ar trebui să se focuseze doar pe ştiinţă’’(Gans, 1), domeniul public fiind

irelevant.

Aşadar, definiţia pe care Herbert Gans o atribuie sociologiei publice5 se referă la utilitatea

cercetării sociologice raportată la publicul general, cu precădere publicului ’’educat’’. Sociologia

publică, în viziunea lui Herbert Gans, trebuie să satisfacă două criterii : primul se referă la

adăugarea unor noi perspective despre societate sau părţi ale acesteia, părţi pe care publicul nu le

obţine din jurnalism sau din alte forme de naraţiune. Potrivit celui de-al doilea criteriu formulat

4
Herbert J. Gans, Sociology in America: The discipline and the public american sociological association, 1988
Presidential address, disponibil la
http://www.jstor.org/discover/10.2307/2095658?uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21103409678467, accesat la 6
februarie 2014, 12:32

5
How to be a public intellectual – an interview with Herbert Gans, disponibil la
http://thepublicintellectual.org/2011/05/31/how-to-be-a-public-intellectual-an-interview-with-herbert-gans/m accesat
la 7 februarie 2014, ora 21:43
de Gans, este imperios necesar ca sociologia publică să fie prezentată într-o limbă pe care

publicul o poate înţelege.

Totodată, Herbert Gans este de părere că în interiorul sociologiei publice trebuie să se

regăsească o cercetare de calitate superioară stabilită de standardele disciplinei, acesta

considerând că sociologia publică se raportează la subiecte populare, cunoscute de majoritatea

actorilor sociali.6 Cercetătorul trebuie să decidă care cercetare este reprezentativă publicului

general.

Este important de menţionat faptul că în anul 2004, noţiunea de ’’sociologie publică’’

este preluată de preşedintele Asociaţiei Americane de Sociologie, Michael Burawoy, acesta

dezvoltând dezbateri ample pe această temă atât în sociologia americană cât şi în cea europeană.

Acesta consideră că este imperios necesară cunoaşterea aspectului prin intermediul căruia

cunoaşterea sociologică se identifică în aspectele definitorii ale construcţiei sociale.

Burawoy consideră că scopul sociologiei publice este acela de a aduce un suflu nou în

ştiinţa sociologiei, acest lucru fiind posibil datorită metodelor cu ajutorul cărora societatea este

teoretizată. Totodată, potrivit lui Michael Burawoy, sociologia trebuie să aibă capacitatea de a

defini şi informa publicul asupra claselor sociale, inegalităţilor rasiale, degradarea mediului,

violenţa statală.7

Astfel, cariera individuală şi disciplina colectivă se situează sub spectrul dialecticii

progresului, având astfel posibilitatea de a considera că orientarea naturala către dreptatea

socială, egalitatea economică, drepturile omului, durabilitatea mediului înconjurător, libertatea

alegerilor politice, sau pur şi simplu aspiraţia către o lume mai bună, care ne-a îndreptat pe cei

6
ibidem
7
Burawoy 2004, citat in http://doctorat.sas.unibuc.ro/wp-content/uploads/2011/03/DeliaBadoi.pdf
mai mulţi dintre noi către domeniul sociologiei, sunt canalizate în exercitarea prerogativelor

academice.8

În concepţia lui Burawoy, progresul devine cadrul - suport al tehnicilor disciplinare,

referindu-se la cursurile standardizate, liste de lectură valide, clasamente birocratice, examene

intensive, CV-ul, căutarea unui loc de muncă. Mi s-a părut extrem de interesant modul în care

Burawoy susţine că, în pofida acestor presiuni de normalizare a carierei, spiritul sociologic nu

poate fi stins cu uşurinţă, sociologia publica permiţând astfel regenerarea sociologiei pornind de

la aspectele de morală. Ceea ce putem înţelege se rezumă la faptul că sociologia publică

facilitează apariţia unui dialog dintre sociologie şi publicul, respectiv toţi ceilalţi actori sociali.

Timp de un an şi jumătate, Burawoy a discutat şi dezbătut public premisele sociologiei

publice, în peste patruzeci de locuri, de la colegiile comunitare până la departamentele de elită

atât din SUA, cât şi din Anglia, Canada, Norvegia, Taiwan, Liban şi Africa de Sud. Tot acest

demers a fost făcut cu scopul de a înţelege ceea ce sociologia publică presupune - posibilităţile,

riscurile, potenţialul, contradicţiile, succesele dar şi eşuările.

În debutul lucrării intitulată ’’For public sociology’’ , Burawoy formulează unsprezece

teze cu scopul de a invoca motivele pentru care apelul la teoretizarea sociologiei publice a fost

necesar, înţelegând disciplina propusă ca fiind un câmp de putere, dar şi o şansă de concretizare a

diviziunii muncii.

Prima teză, intitulată ’’ Mişcarea foarfecelor ’’ ne arată că scopul sociologiei publice este

strâns, iar realizările pe care şi le propune sunt dificile, exemplificând acest lucru prin

următoarea sintagmă : « sociologia se mută la stânga, iar lumea se mută la dreapta » Astfel.

Burawoy ne arată că succesiunea generaţiilor politice şi schimbarea contextului sociologic

8
Michael Burawoy, For public sociology, pag 6
reprezintă una dintre armele foarfecelor. Cealaltă armă, mutarea în direcţia opusă, este

reprezentată de lumea studiată.

Cea de-a doua teză se referă la diversitatea sociologiilor publice, informându-ne asupra

existenţei unei diversităţi ale sociologiei publice, reflectând diferitele tipuri de public şi modurile

de a le înţelege. Sociologiile publice tradiţionale şi organice sunt două tipuri polare dar

complementare. Burawoy consideră că studenţii reprezintă primul public căruia sociologia

publică i se adresează, aceasta aducând sociologia într-o conversaţie cu publicul.

A treia teză emisă de Burawoy ne ajută să înţelegem faptul că sociologia publică face

parte din diviziunea sociologică, aceasta incluzând totodată şi politici sociale, sociologie

profesională şi critică.

În ceea ce priveşte cea de-a patra teză, aceasta se concretizează în faptul că aspectul

fundamental al noii discipline se rezumă la întrebările: “Ştiinţa pentru cine?” şi “ştiinţa pentru

ce?”

Cele patru tipuri de ştiinţă propuse de Burawoy reprezintă nu numai o diferenţiere

funcţională, ci şi patru perspective distincte ale sociologiei.

Diviziunea muncii sociologice este foarte diferită din perspectiva sociologiei critice în

comparaţie cu sociologia politică, rezultând o diferenţiere internă pentru fiecare tip de sociologie.

Cercetarea profesională se concretizează în programele de cercetare care definesc teoriile,

conceptele, întrebările, sau ipotezele.

Sociologia critică se refera la dezbaterile asupra disciplinei dintre programele de

cercetare, în timp ce partea de “policy” apără cercetarea sociologică, subiectele ale căror esenţă o

constituie actorii sociali.

asupra imaginii publice a sociologiei, prezentând rezultatele într-o manieră accesibilă.

A cincea teză propusă de Burawoy se concentrează asupra localizării traiectoriilor

sociologilor. Se va distinge astfel diviziunile interne ale sociologiei de traiectoriile sociologilor.

Burawoy este de parere că viaţa sociologului se rezumă la nepotrivirea dintre obiceiurile

sociologice şi structura compoziţiei disciplinare văzută ca un întreg. În momentul actual, o

carieră in sociologie este consolidată cu mai multă dificultate decât în “timpul lui Mills”.

În continuarea lucrării, vom expune celelalte şase teze enunţate de Burawoy, astfel: în

timp ce teza şase se axează pe modelul normativ, teza şapte se referă la disciplina sociologiei

publice ca un centru de putere, urmând ca prin intermediul celei de-a opta teze, să se înglobeze

cunoştinţele referitoare la istoria şi ierarhizarea noţiunilor de sociologie publică.

Cea de-a noua teză se referă la particularitaţile sociologiei americane, plecând de la

premisa că ştiinţele sociale îşi solidifică cunoştinţele prin intermediul oamenilor, ale căror

obiceiuri pot diferi de la o regiune la alta.

Ultimile două teze se axează pe divizarea sociologiei şi pe descrierea sociologilor ca

partizani.

Aşadar, sociologia publică prezintă esenţialitatea ştiinţei sociologiei într-o manieră

modernă, reuşind să teoretizeze societatea punând în prim plan publicul obişnuit, care va avea

astfel capacitatea de a jongla cu informaţii referitoare la clasele sociale, inegalităţile rasiale,

degradarea mediului ori violenţa statală.

1. Burawoy, Michael, For public sociology, University of California–Berkeley, 2004

2. Deflem, Mathieu, The Structural Transformation of Sociology, in SYMPOSIUM:

THE CHANGING SHAPE OF HIGHER EDUCATION SINCE THE 1960S, Springer

Science+Business Media New York, 2013

3. Herbert J. Gans, Sociology in America: The discipline and the public american

sociological association, 1988 Presidential address, disponibil la

http://www.jstor.org/discover/10.2307/2095658?uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=2110340

9678467