Nutritia in Atletism

FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE ATLETISM
NUTRIŢIA în ATLETISM
traducere
Ghid Practic,
despre cum să mâncăm şi să bem pentru
sănătate şi performanţă în atletism
(bazat pe concluziile conferinţei
internaţional de la Monaco, din aprilie
2007, organizată de IAAF)
2007
Nutriţia în Atletism
-traducere
Mesajul Preşedintelui IAAF
IAAF se mândreşte cu prezentarea acestei broşuri cu sfaturi

pentru atleţi privind nutriţia
Toţi atleţii pot beneficia de o bună alegere a alimentelor care sprijină

un antrenament consistent şi care măresc la maximum performanţa în
competiţii şi care ajută la păstrarea unei bune sănătăţi.
Alegerea alimentelor va fi foarte diferită, în diferite ţări şi diferite
culturi, dar elementele de bază ale unei bune nutriţii rămân aceleaşi: o largă
varietate de alimente sănătoase şi curate mâncate în cantităţi potrivite vor fi
elementele primare ale hranei fiecărui sportiv.
Federaţia Internaţională de Atletism este angajată să-i ajute pe atleţii
din toate ţările în atingerea performanţei şi a obiectivelor personale şi de
sănătate. Broşura de faţă constituie o parte a acestui angajament.
Lamine Diack
Preşedintele IAAF
2
Beneficiile unei bune alimentaţii
O alimentaţie bine aleasă oferă numeroase beneficii tuturor

atleţilor, indiferent de sex, vârstă sau nivel de competiţie
- beneficii optime pentru programul de antrenament

- refacere mărită între şi pe timpul pregătirii şi al competiţiilor
- atingerea şi menţinerea unei greutăţi ideale a corpului, precum şi a
unui psihic sănătos
- un risc redus de accidentări şi boli
- încredere în a fi bine pregătit pentru competiţii
- consistenţă în atingerea unor performanţe de înalt nivel
- plăcerea de a lua masa şi de a participa la mese comune
În ciuda acestor avantaje, mulţi atleţi nu-şi ating obiectivele legate

de nutriţie. Problemele comune sunt legate de:
- o slabă cunoaştere a alimentelor şi băuturilor şi o pregătire
necorespunzătoare a acestora
- o slabă selecţie în momentul cumpărării sau al servirii în oraş
- o slabă sau o învechită cunoaştere a nutriţiei pentru sport
- o finanţare necorespunzătoare
- un stil de viaţă agitat care nu permite timpul necesar pentru obţinerea
sau consumarea unor alimente potrivite
- greutăţi în alegerea unor bune alimente şi băuturi
- călătorii frecvente
- folosirea iraţională a unor suplimente nutritive.
Informaţiile din broşura de faţă sunt destinate să ofere atleţilor şi

antrenorilor o privire asupra ultimelor orientări în nutriţia sportivă. Nu sunt
aici alimente sau meniuri magice, dar veţi găsi multe moduri de a mâncaşi
de a bea cum trebuie, permiţând atleţilor de toate nivelele să-şi atingă
obiectivele speciale ale antrenamentelor şi programelor lor de concurs. Nu
are nici un sens să te antrenezi tare şi să ignorezi beneficiile unei bune
selecţii de alimente.
Nutriţia pentru atleţi se bazează pe Conferinţa de consens privind
nutriţia atleţilor, organizată de IAAF, la Monaco, în aprilie 2007.
Menţionăm cu recunoştinţă faptul că unele din contribuţiile participanţilor la
această conferinţă constituie sursa ştiinţifică a acestei broşuri.
3
Broşura a fost pregătită pentru Comisia medicală şi antidoping a

IAAF-ului de prof. Louise Burke di Australia şi prof. Ron Maughan, din
Marea Britanie.
Mesajele cheie
Ori de câte ori atleţi de mare talent, bine motivaţi şi antrenaţi se

întâlnesc la concursuri, marja dintre victorie şi înfrângere este mică. Atenţia
dată unui amănunt poate crea o diferenţă vitală. Hrana afectează performanţa
şi felul nostru de a mânca şi de a bea va influenţa modul în care ne antrenăm
şi dacă vom concura în cea mai bună formă. Toţi atleţii trebuie să-şi
cunoască obiectivele personale în materie de nutriţie, precum şi modul în
care ei pot selecta o strategie pentru atingerea unor asemenea obiective.
Atleţii participă la o largă gamă de concursuri care solicită modificări
de tehnică, forţă, viteză şi rezistenţă. Fiecare atlet este altfel şi nu există o
singură formulă de alimentaţie care să satisfacă nevoile tuturor atleţilor
pentru toate momentele. Nevoile individuale se schimbă şi ele pe parcursul
sezonului sportiv, iar sportivii trebuie să fie flexibili pentru a se acomoda în
acest sens.
Alimentaţia poate avea cel mai mare impact asupra antrenamentului şi
o bună alimentaţie va sprijini un antrenament intensiv, limitând riscurile de
îmbolnăvire sau accidentare. Alegerea unor alimente bune poate de
asemenea stimula adaptările la cerinţele antrenamentului.
Are un rol esenţial să obţii cantitatea potrivită de energie pentru a fi
sănătos şi a avea o bună performanţă. Consumarea unei energii prea mari
duce la îngrăşarea organismului. Dacă atleţii nu mănâncă suficient,
performanţele lor vor scădea, mai mult ca sigur că se vor produce accidentări
şi îmbolnăviri.
Carbohidraţii furnizează muşchilor şi creierului combustibilul necesar
pentru a face faţă stresului antrenamentului şi al competiţiei. Atleţii trebuie
să ştie ce alimente trebuie să aleagă pentru a face faţă nevoilor în materie de
carbohidraţi., cât de mult să mănânce şi când să fie consumate aceste
alimente.
Alimentele bogate în proteină sunt importante pentru formarea şi
refacerea muşchilor, dar o alimentaţie variată cuprinzând alimentele de
fiecare zi va furniza în general proteine mai mult decât e nevoie. Pe lângă
proteine, mai poate avea importanţă orarul de alimentare, în raport cu
antrenamentele şi competiţiile. O alimentaţie vegetariană bine aleasă poate
uşor satisface nevoile de proteine.
4
O alimentaţie variată asigură necesarul energetic şi ea se bazează în

principal pe produse hrănitoare cum sunt vegetalele, fructele, fasolea,
cerealele, legumele, carnea macră, peştele şi lactatele care asigură întreg
necesarul de vitamine şi minerale. Excluderea oricărui grup din aceste
alimente măreşte riscul de a neglija importante nevoie de nutriţie, iar în acest
caz devine necesară o mai mare atenţie în alegerea alimentelor.
Menţinerea hidratării este importanţă pentru performanţă. Este
importantă ingestia de lichide înainte, pe timpul (dacă este posibil) şi după
antrenament şi concurs, mai ales în cazul climei calde. Când transpiraţia
este ridicată, alimentele şi băuturile trebuie de asemenea să conţină
suficiente săruri pentru a le înlocui pe cele pierdute.
Toţi atleţii trebuie preveniţi împotriva folosirii iraţionale a
suplimentelor nutriţionale. Atleţii tineri sunt puternic descurajaţi în privinţa
folosirii acestor suplimente.
Broşura de faţă cuprinde informaţii care îi vor ajuta pe atleţii de toate

nivelele să ştie cum să-şi acopere nevoile nutriţionale în diferite situaţii.
Sunt astfel oferite informaţii practice pentru a fi folosite de atleţi, fără însă a
exclude sfatul specialiştilor în materie.
5
CUPRINS:
Partea 1 – PRINCIPII GENERALE: OBIECTIVELE

NUTRIŢIEI şi STRATEGIILE ALIMENTAŢIEI
- echilibrul energetic, masa corporală şi compoziţia corporală
- nevoile de proteină pentru antrenamente
- carbohidraţii pentru antrenamente
- hidratarea
- vitaminele, mineralele şi antioxidanţii pentru antrenamente şi sănătate
- suplimentele
- nevoile speciale ale atleţilor tineri
- nevoile speciale ale atletelor.
Partea 2 – ALIMENTAŢIA SPECIFICĂ pe PROBE

- probele de sprint, sărituri, aruncări şi probele combinate
- probele de semifond
- fond şi marş
- aruncările
Partea 3 – STRATEGIILE ALIMENTAŢIEI

- sfaturi practice pentru atingerea obiectivelor de alimentaţie
- strategii de alimentaţie pentru atleţii care călătoresc
- sfaturi legate de mediul înconjurător
- probleme culturale şi regionale
6
Partea 1 – PRINCIPII GENERALE: OBIECTIVELE NUTRIŢIEI şi

STRATEGIILE ALIMENTAŢIEI
Fiecare atlet este altfel. Nu numai că are alte cerinţe în privinţa

energiei şi a alimentelor în funcţie de dimensiunile corporale şi de psihicul
său, de competiţie şi de antrenament, dar, în plus, au caracteristici
individuale fiziologice şi biochimice care influenţează nevoile lor nutritive.
De aceea, fiecare atlet trebuie să stabilească obiectivele sale de bază în
materie de nutriţie, stabilind cerinţele energetice, de proteine, carbohidraţi,
grăsimi şi toate vitaminele şi mineralele esenţiale pentru sănătate şi
performanţă.
Atleţii au de asemenea diferite preferinţe alimentare, bazate în parte
pe chestiuni de cultură şi de stil de viaţă, dar se pare mai mult pe preferinţe
de gust.
Odată identificate obiectivele nutriţionale, fiecare atlet trebui să
stabilească o strategie de alimentare care să-i asigure consumarea hranei în
cantităţi potrivite, la ore potrivite, în vederea atingerii acestor obiective.
În vreme ce principiile generale sunt simple, amănuntele pot fi mai
complexe, iar atleţii serioşi caută sprijinul unor profesionişti pentru a se
asigura că sănătatea şi performanţa nu vor fi afectate de o selecţie
nepotrivită. Nutriţionişti calificaţi pentru sport pot oferi sfaturi în care atleţii
pot avea încredere.
ECHILIBRUL ENERGETIC, MASA CORPORALĂ ŞI

COMPOZIŢIA CORPORALĂ
Alimentele pe care le mâncăm şi lichidele pe care le bem acoperă

nevoile energetice imediate ale corpului şi influenţează rezervele energetice
ale corpului. Înmagazinările de energie joacă un rol important legat de
performanţă, deoarece ele contribuie la:
- mărimea şi calităţile fizicului (de exemplu, grăsimea corporală şi masa
musculară)
- funcţii (de exemplu, masa musculară)
- combustibilul pentru exerciţii (de exemplu, muşchii şi carbohidraţii
ficatului).
De cât de multă hrană are nevoie atletul, aceasta va depinde în mare

parte de nevoile energetice şi n u există o formulă simplă în acest sens.
Nevoile energetice depind nu numai de cerinţele antrenamentului şi ale
competiţiei, ci şi de consumul de energie din afara acestor activităţi. La cei
7
care se antrenează foarte des, cu şedinţe de antrenament lungi şi intense,

nevoile energetice vor fi mari. La cei care nu se antrenează des sau au
şedinţe de antrenament scurte sau uşoare, nevoile energetice nu vor fi mari.
În mod asemănător, nevoile energetice sunt mai scăzute în perioadele lipsite
de activitate, din afara sezonului sau în cazul accidentărilor, iar ingestia va
trebui modificată corespunzător.
- Greutatea corporală nu constituie un indicator precis sau sigur pentru
balanţa energetică. Controlul asupra greutăţii corporale poate fi
greşit, iar informaţiile por fi interpretate într-un mod eronat.
- Monitorizarea stratului de grăsime pe timpul unui sezon, în deosebi
dacă este efectuată de un kinantropometrist, poate oferi informaţii
folositoare cu privire la modificările din înmagazinarea grăsimilor în
corp.
Uneori, poate apare nevoia de a modifica ingestiile de energie, ţinând
seama de anumite obiective specifice, cum ar fi creşterea masei musculare
sau reducerea nivelului de grăsime corporală. Pentru aceasta este nevoie de
un management atent, pentru a se asigura atingerea scopului. Creşterea
greutăţii corporale nu va fi de ajutor săritorului care doreşte să-şi mărească
viteza de elan şi forţa, dacă greutatea câştigată e mai degrabă grăsime şi nu
muşchi. Doar să mănânci mai mult nu e neapărat o soluţie.
În mod asemănător, reducând grăsimea corporală poate fi necesară
pentru unii atleţi într-un anumit moment al carierei lor, dar dacă acest lucru
nu se face corect, dauna va fi mai mare decât folosul.
Când o reducere a grăsimii corporale este necesară, se va proceda
treptat şi fără a afecta capacitatea atletului de a consuma ingestia adecvată de
combustibil şi de nutrimente importante.
Atleţii pot evita probleme posibile având grijă să nu aibă
supragreutate în afara sezonului sportiv sau în perioadele de accidentări.
Managementul atent atât al hranei, cât şi al nivelului activităţilor în afara
sezonului şi în prima parte a sezonului competiţional îl poate ajuta pe atlet
să-şi atingă greutatea şi nivelul de grăsime ideal, cu efecte minime asupra
sănătăţii sau performanţei
Energia disponibilă = totalul de energie introdusă în organism prin
hrană – energia folosită în activitatea zilnică/în antrenament
Cercetări recente dovedesc că se produc alterări substanţiale în funcţia

metabolică şi în cea hormonală atunci când energia disponibilă scade sub o
ingestie zilnică de 30 kcal (135 kJ) pe kilogram de grăsime – masă liberă
(FFM). O asemenea deficienţă poate afecta performanţa, creşterea şi
sănătatea. La femei, în cazul unei disponibilităţi scăzute de energie, se
8
produce o tulburare a funcţiei de reproducere şi a regularităţii ciclului

menstrual. Alte probleme pot apărea la bărbaţi.
Exemple de slabă disponibilitate energetică

Femeie de 50 kg, cu 20% grăsime corporală = 40 kg FFM
Ingestia zilnică de energie este de 1500 kcal (6300 kJ)
Costul exerciţiului zilnic (1h/d) = 600 kcal (2520 kJ)
Energia disponibilă = 1500 + 600 = 900 kcal
Energia disponibilă = 900/40 sau 22,5 kcal/kg FFM (95kJ per kg
FFM).
Atleţii care au nevoie de un sfat privind modul de pierdere a greutăţii

sau a grăsimii se vor adresa unui specialist în nutriţia sportivă. Pentru a evita
leziuni iremediabile la oase, orice atletă care are probleme în funcţionarea
normală a ciclului menstrual se va adresa fără întârziere unui medic.
Nevoile de proteină pentru antrenamente
Proteina a fost considerată drept substanţa nutritivă cheie pentru

succesul sportiv în toate sporturile şi disciplinele. În vreme ce despre vechii
olimpici se spunea că mâncau cantităţi neobişnuit de mari de carne, atleţii de
astăzi dispun de o gamă vastă de proteine şi de suplimente aminoacide
pentru a-şi mări ingestia de proteine.
Proteina joacă un rol important în realizarea exerciţiilor. Aminoacizii
din proteine formează blocurile care participă la formarea noilor ţesuturi,
inclusiv muşchii şi la repararea ţesuturilor vechi. Participă de asemenea la
formarea hormonilor şi a enzimelor care reglează metabolismul şi alte
funcţii din organism. Proteina este o sursă mică de energie pentru activitatea
muşchilor.
Unii oameni de ştiinţă au sugerat că anduranţa şi rezistenţa atleţilor

antrenaţi prin antrenamente grele poate duce la o creştere a nevoilor zilnice
de proteine – până la maximum 1,2 – 1,7 g pe kg de greutate corporală
(BW), în comparaţie cu ingestia recomandată de 0,8 g/kg BW, pentru o
persoană sedentară. Totuşi, datele referitoare la această creştere a nevoilor
de proteină nu sunt definitive sau universale. O parte a confuziei provine de
la problemele legate de tehnica ştiinţifică folosită în măsurarea necesarului
de proteine.
9
. Dezbaterile privind nevoile exacte de proteină în cazul atleţilor nu

sunt în mare parte necesar. Studiile privind hrana indică că cei mai mulţi
atleţi au o alimentaţie în care le asigură o cantitate de proteină peste nivelul
maxim recomandat, chiar fără a folosi suplimente proteinice. De aceea, mare
parte a atleţilor nu au nevoie să fie încurajaţi sau educaţi să mărească
consumul de proteine. Aceste studii privesc totuşi în cea mai mare parte a lor
atleţi cu o alimentaţie în stil tipic occidental şi de aceea mai sunt necesare de
urgenţă noi informaţii privind atleţii cu alte tipuri de hrană.
. Atleţii cei mai expuşi la riscul de a nu satisface necesarul de proteină
sunt cei care restricţionează sever ingestia de energie sau varietatea hranei.
Pentru asigurarea echilibrului proteinic sau pentru creşterea reţinerii
proteinelor, are importanţă o ingestie adecvată de energie.
. Cu toate că unii atleţi antrenaţi pentru rezistenţă şi culturişti consumă
peste 2-3 g/kg BW, nu există dovezi că acest consum ridicat de proteine ar
mări reacţia faţă de antrenament sau ar duce la o creştere a masei musculare
şi a forţei. Asemenea alimentaţii nu sunt neapărat dăunătoare, dar sunt
costisitoare şi pot împiedica alte obiective de nutriţie, cum ar fi asigurarea
combustibilului necesare pentru optimizarea antrenamentului şi a
performanţei.
Studii recente s-au axat pe răspunsul stringent la antrenamentul
destinat anduranţei şi rezistenţei. Echilibrul în materie de proteine reprezintă
un obiectiv de dorit în faza de recuperare, pentru a acoperi pierderile ridicate
de proteine care se produc pe timpul exerciţiilor şi pentru a stimula creşterea
muşchilor, refacerea şi adaptarea după exerciţii.
Aceste studii au arătat că prin consumarea unei mici cantităţi de
proteină de înaltă calitate, în combinaţie cu carbohidraţi, se măreşte sinteza
proteinelor pe timpul perioadei de recuperare. Există unele date în sensul că
răspunsul este mai mare atunci când aceste nutrimente sunt administrate la
puţin timp după exerciţiu sau în cazul unui antrenament axat pe rezistenţă,
eventual înaintea antrenamentului. Sunt necesare noi investigaţii pentru
precizarea orientărilor legate de cantitatea optimă, tipul şi planificarea în
timp a administrării acestor nutrimente şi pentru a confirma că aceste
strategii de alimentare duc la întărirea obiectivelor antrenamentului.
. În lumina acestor informaţii, apare necesară concentrarea pe
echilibrul total al hranei şi pe planificarea în timp a meselor şi gustărilor cu
proteine şi carbohidraţi, în raport cu antrenamentul şi mai puţin pe o mare
ingestie de proteine.
. Unele alimente sportive speciale cum sunt batoanele sportive şi
suplimentele lichide pot oferi o cale corespunzătoare pentru a consuma
10
carbohidraţi şi proteine atunci când alimentele zilnice nu sunt disponibile

sau sunt prea voluminoase şi imposibil de consumat.
Totuşi, trebuie avute în vedere costurile suplimentare pentru aceste
produse şi faptul că ele conţin doar o gamă limitată de nutrimente. Se
justifică puţin folosirea unor prafuri foarte scumpe cu proteină sau a unor
suplimente cu aminoacizi. Hrana de zi cu zi pare a fi la fel de eficientă.
Alimente bogate în proteină – 10 g de proteină sunt asigurate de

oricare din următoarele alimente:
2 ouă mici 2 ceşti de paste fierte sau 3 ceşti de
orez
300 ml de lapte de vacă 400 ml de lapte de soia
20 de praf de lapte degresat 60 g nucă sau seminţe
30 g de brânză 120 g de” tofu” sau de carne de soia
200 g de iaurt 150 g de legume sau de linte
35-50 g de carne de vacă, 200 g de fasole la cuptor
4 felii de pâine 150 ml de piure de fructe sau
90 g de fulgi de cereale supliment nutritiv lichid
Carbohidraţii pentru antrenamente
Carbohidraţii asigur[ un important, - dar pe scurt termen – de

combustibil pentru exerciţii. El va trebui realimentat zilnic prin alimente
bogate în carbohidraţi. Planurile de alimente şi de băuturi din fiecare zi
destinate atleţilor trebuie să cuprindă suficienţi carbohidraţi care să acopere
programul de antrenament şi să optimizeze refacerea rezervelor de glicogen
din muşchi între două activităţi. Se pot stabili obiective generale privind
nevoile de carbohidraţi, pe baza nevoilor şi a dimensiunilor fiecărui atlet şi a
programelor de antrenament (a se vedea tabelul).
Obiective legate de carbohidraţi

Pentru refacerea imediată după un exerciţiu cu un consum mare de
energie (0-4 ore): circa 1 g pe kg de greutate corporală, pe oră, consumaţi la
intervale dese
Refacere zilnică după o şedinţă de antrenament de intensitate moderată:
5-7 g pe kg de greutate corporală, zilnic
Refacere după un antrenament moderat – greu sau în vederea unei probe
de fond: 7 – 10 g pe kg de masă corporală, zilnic.
11
Alte indicaţii privind carbohidraţii:

- Indicaţiile referitoare la carbohidraţi se vor referi doar la procentul
acestora în totalul alimentaţiei energetice. De exemplu: 50% din
ingestia de energie. Asemenea recomandări nu sunt chiar de mare
folos, pentru că mulţi atleţi şi antrenori nu ştiu ce alimente să aleagă în
acest scop. În plus, asemenea recomandări nu sunt suficiente pentru a
asigura anumite obiective legare de ingestia de combustibil. La urma
urmelor, un atlet care mănâncă 50% dintr-o ingestie de mare energie,
provenind din carbohidraţi va mânca mai mulţi carbohidraţi decât un
atlet care mănâncă 50% carbohidraţi dintr-o ingestie de slabă energie.
- Cele mai noi recomandări indică cantităţi zilnice de carbohidraţi în
grame, pe o scară care ţine seama de dimensiunile atletului şi de
consumul energetic conform planului de antrenamente/competiţii.
Oricum, nevoile depind de fiecare atlet şi ele trebuie adaptate în
funcţie de totalul nevoilor energetice şi de obiectivele specifice ale
antrenamentului. Este important să se asigure un „feedback”, în
funcţie de performanţa de la antrenament şi concurs, pentru a vedea
în ce constă problema disponibilităţii de combustibil.
Strategii în alegerea alimentelor şi băuturilor bogate în

carbohidraţi şi pentru optimizarea refacerii glicogenului
- atunci când distanţa dintre şedinţele de antrenament este mai mică de

8 ore (când vă antrenaţi de două ori pe zi), ingestia de carbohidraţi va
începe cât se poate de devreme după prima şedinţă, pentru a mări
timpul efectiv de refacere. Ar putea fi unele avantaje în atingerea
obiectivelor privind carbohidraţii dacă s-ar consuma unele gustări în
prima fază a refacerii. Sunt recomandaţi carbohidraţi în formă solidă
şi lichidă, dar unele tipuri pot fi până la urmă mai practice decât altele
şi aceasta depinde de apetitul, posibilităţile sau preferinţele personale.
- Pe perioadele mai lungi de refacere (24 de ore), tipul şi programarea
meselor şi a gustărilor bogate în carbohidraţi nu par să pună probleme
şi se pot realiza ţinând seama de posibilităţile şi confortul fiecărui
atlet. În funcţie de volumul carbohidraţilor care trebuie consumat,
alimentele bogate în carbohidraţi vor fi repartizate de-a lungul tuturor
celor 24 de ore.
- Se recomandă alegerea unor alimente bogate în carbohidraţi şi
adăugarea altor mese şi gustări destinate refacerii, pentru a se asigura
o sursă bogată în proteine şi alte nutrimente. Acestea pot ajuta altor
12
procese de refacere, iar în cazul proteinelor, pot stimula refacerea

suplimentară de glicogen atunci când ingestia de carbohidraţi este mai
mică decât cea planificată sau când consumarea frecventă a unor
gustări nu este posibilă.
- Ingestia potrivită de energie este de asemenea importantă pentru
refacerea optimă a glicogenului. În situaţia unor atleţi şi mai ales
atlete care mănâncă puţin, apar dificultăţi în atingerea obiectivelor
legate de ingestia de carbohidraţi şi, legat de aceasta, în ceea ce
priveşte optimizarea rezervelor de glicogen.
Exemple de combinaţii de alimente şi mâncăruri bogate în carbohidraţi

Fulgi de cereale cu lapte
Fructe cu iaurt cu diferite gusturi
Piure de fructe sau suplimente lichide
Sandviş cu carne şi salată
Cremă de peşte cu orez sau fidea.
HIDRATAREA
O bună strategie privind hidratarea constituie o parte esenţială a
pregătirii fiecărui atlet pentru competiţie. Există băuturi comercială pentru
sportivi, realizare pe baza unor principii ştiinţifice sănătoase, iar atleţii pot
folosi aceste date ştiinţifice pentru a-şi îmbunătăţi performanţa şi pentru o
formă bună, învăţând aspecte practice despre ce anume să consume pe
timpul unei competiţii. Ei au de asemenea nevoie să ţină seama de momentul
consumării şi de cantităţile necesare pentru performanţe optime. La fel ca şi
în cazul strategiilor generale de antrenament şi concurs, se va ţine seama de
fiecare atlet în parte, în concordanţă cu nevoile şi performanţele sale, pentru
a stabili ce anume să bea şi să mănânce înainte de exerciţii şi pe durata
acestora. Atleţii, antrenorii şi colectivul de sprijin vor „şlefui” aceste
recomandări, încât să identifice propriile lor formule de succes şi cum să le
aplice în funcţie de sezonul cald sau rece.
Cât de mult să bea şi când anume ?
. se va limita deshidratarea pe timpul antrenamentului şi al

concursului bând apă sau o băutură sportivă
. stabiliţi anumite grade de transpiraţie pe timpul exerciţiilor, astfel
încât consumarea de băuturi să fie adaptată corespunzător (a se vedea tabloul
de mai jos). Nu e nevoie să bei prea mult pentru a preveni pierderea greutăţii
13
corporale, dar volumul deshidratării va fi în mod normal limitat la o pierdere

sub 2% din greutatea corporală (de exemplu, 1 kg în cazul unei persoane de
50 kg, l,5 kg pentru o persoană de 75 kg şi 2 kg, în cazul unei persoane de
100 kg).
- Având în vedere faptul că efectele negative ale deshidratării asupra
performanţei sunt mai mari în perioadele de căldură, consumul de
lichide va creşte în aceste condiţii, pentru a reduce la minimum
deficitul fluidelor. Aceasta poate însemna să bei înainte sau pe timpul
unor competiţii mai luni, cum sunt probele de fond sau de marş, dar
poate şi între încercările de la sărituri şi aruncări şi între seriile, atunci
când sunt mai multe într-o zi.
- Nu beţi mai mult decât pierderile de transpiraţie, pentru a nu vă mări
greutatea în timpul perioadei de competiţii.
Când aveţi nevoie de ceva în afara apei ?
Administrarea de combustibil suplimentar pentru muşchi sau creier

poate fi de folos la orice concurs care durează mai bine de o oră, în caz
contrar apărând oboseala. Ingestia de carbohidraţi asociată în general cu
beneficii pentru performanţă este de aproximativ 20-60 g pe oră.
Consumarea de băuturi sportive conţinând aproximativ 4-8 %
carbohidraţi (4-8 g/100 ml) permite satisfacerea simultană a nevoilor de
fluide şi carbohidraţi la cele mai multe probe.
- Consumarea de băuturi conţinând carbohidraţi poate fi benefică pentru
performanţă la probele de fond şi de marş.
- Consumarea de băuturi conţinând carbohidraţi (sau a unor alimente
uşoare) poate ajuta la menţinerea calităţilor şi a judecăţii la competiţii
prelungite în care atleţii obosesc. Ultima aruncare şi ultima săritură
sunt de multe ori cele mai importante.
- Sodiul ar putea fi inclus în băuturile consumate la probele care
durează mai bine de 1-2 ore sau în cazul unor atleţi la probele care
stimulează pierderile de sodiu (de exemplu, mai mult de 3.4 g de
sodiu).
- Cafeina este prezentă în multe băuturi şi alimente şi ea poate întări
performanţa fizică şi mentală. Acest beneficiu poate fi obţinut printr-
o doză relativ mică de cafeină, consumată în mod curent de oamenii
aparţinând unor culturi diferite (de exemplu, circa 1,5 mg/kg de
greutate corporală, cum se găseşte într-o ceşcuţă de cafea sau în 500-
750 ml de cola).
14
Cum să estimăm procentul transpiraţiei:
Măsurăm greutatea corporală (kg), înainte şi la cel puţin o oră după

exerciţiu, în condiţii asemănătoare celor de la concurs sau de la un
antrenament intens. La prelevarea datelor, atleţii vor fi îmbrăcaţi cu un
echipament minim şi desculţi. Datele de după terminarea exerciţiilor vor fi
prelevate imediat ce va fi posibil după şedinţă sau după ce s-au şters cu
prosopul.
Se va nota volumul de lichide consumat pe timpul exerciţiului (în
litri).
Modul de calculare
Pierderea prin transpiraţie (litri) = greutatea corporală de dinaintea
exerciţiului – greutatea corporală după exerciţiu (kg) + lichide consumate pe
timpul exerciţiului (litri).
Pentru a afla cifra transpiraţiei pe oră, se va împărţi timpul în minute
şi se va înmulţi cu 60.
Notă: 2,2 livre echivalează cu 1 kg şi calculaţi volumul în 1,0 litri sau
1.000 ml sau 34 uncii de apă.
REHIDRATAREA DUPĂ EXERCIŢIU
Refacerea după exerciţii constituie o parte a pregătirii pentru viitoarea

şedinţă de exerciţii, iar reînlocuirea pierderilor datorate transpiraţiei
constituie o parte esenţială a acestui proces. Atât apa, cât şi sărurile pierdute
prin transpiraţie vor trebui înlocuite.
. Să vă propuneţi să beţi circa 1,2 – 1,5 litri de lichid pentru fiecare kg
pierdut din greutatea corporală la antrenament sau competiţie.
. Băuturile vor conţine sodiu (principala sare pierdută prin
transpiraţie), dacă nu se mănâncă nimic în acest timp. Băuturile sportive
conţinând electroliţi sunt folositoare, dar multe alimente pot de asemenea să
furnizeze sărurile necesare. O mică cantitate de sare în plus poate fi adăugată
în hrană, atunci când pierderile prin transpiraţie sunt mari, dar tabletele de
sare se vor folosi cu precauţie.
La fel ca în cazul unor pantofi noi, nu încercaţi planuri noi pentru
înlocuirea fluidelor şi a combustibilului la o competiţie mare. Încercaţi mai
întâi la antrenamente şi apoi la competiţii mici, pentru a vedea ce anume se
potriveşte cel mai bine pentru dv.
15
Vitaminele, mineralele şi antioxidanţii pentru antrenamente şi

sănătate
Exerciţiile intense sau prelungite şi antrenamentele grele, în special
exerciţiile aerobe stresează organismul. Ingestia adecvată de energie,
proteine, fier, cupru, mangan, magneziu, seleniu, sodiu, zinc şi vitaminele A,
C, E, B6 şi B12 are o deosebită importanţă pentru sănătate şi performanţă.
Aceste nutrimente, la fel ca şi altele, sunt deosebit de valoroase atunci când
sunt obţinute printr-o alimentaţie bazată în special pe alimente cum sunt
vegetalele, fructele, boabele, legumele, cerealele, carnea macră, peştele,
lactatele şi uleiurile nesaturate. Studii asupra alimentaţiei arată că mulţi atleţi
sunt capabili să respecte recomandările privind vitaminele şi minereurile din
hrana de zi cu zi. Sunt supuşi riscului de a avea o ingestă sub pragul optim:
. atleţii care îşi restricţionează ingesta de energie, mai ales dacă o fac
pe perioade lungi, în scopul de a-şi atinge obiective legate de pierderea
greutăţii.
. atleţii care mănâncă o gamă puţin variată de alimente sau care sunt
sărace în substanţe nutritive.
Cea mai bună cale de a corecta această situaţie este aceea de a solicita
sfatul unui expert în nutriţie.
Atunci când alimentaţia nu poate fi îmbunătăţită corespunzător – de
exemplu, când atletul călătoreşte într-o ţară cu posibilităţi limitate de
alimentare . sau dacă persoana respectivă suferă de lipsa unei anume
vitamine sau mineral, atunci suplimentarea trebuie garantată.
În general, un supliment plurivitaminic sau cu o gamă largă de
minerale constituie cea mai bună alegere în cazul unei hrane restricţionate,
deşi suplimentele nutriţionale pot fi necesare pentru a corecta o deficienţă de
nutriţie care s-a instaurat (de exemplu, insuficienţa fierului).
Nutrimente antioxidante
Nutrimentele antioxidante sunt importante pentru protejarea
ţesuturilor organismului în cazuri de stres datorat unor exerciţii grele. Nu se
cunoaşte dacă antrenamentele intense măresc nevoia unor antioxidanţi,
deoarece organismul în mod natural dezvoltă o apărare efectivă printr-o
alimentare echilibrată. Suplimentarea cu antioxidanţi nu poate fi
recomandată, deoarece sunt puţine dovezi în privinţa beneficiilor, în vreme
ce se cunoaşte faptul că o suprasuplimentare poate reduce sistemul natural
de apărare al organismului.
16
Idei pentru promovarea unei alimentaţii variate şi bogate în substanţe

nutritive
. Manifestaţi deschidere faţă de a încerca noi alimente şi noi reţete
. Folosiţi cât mai mult alimentele din sezon
. Exploraţi toate varietăţile diferitelor alimente
. La mese, combinaţi alimentele
. Gândiţi-vă bine înainte de a elimina din planurile dv. de masă un
aliment sau un grup de alimente
. Includeţi fructe şi vegetale la fiecare masă. Culorile puternice ale
multor fructe şi vegetale sunt un semn că acestea conţin vitamine felurite şi
antioxidanţi. Căutaţi să vă umpleţi farfuria cu alimente puternic colorate
pentru a asigura ingestia unei largi game de asemenea componenţi. Ar fi
bine să vă asiguraţi zilnic un „curcubeu”, prin selectarea unor fructe şi
vegetale, conform schemei:
- alb – de exemplu, conopidă, ceapă, cartofi, banane
- verde – de exemplu, salată verde, broccoli, mere verzi, struguri albi
- albastru/purpuriu – de exemplu, afine, prune, struguri negri, stafide
- portocaliu/galben – de exemplu, morcovi, caise, piersici, portocale,
• pepeni cantalup, mango
- roşu – de exemplu, roşii, pepene verde, cireşi, zmeură, mere roşii,
• ardei roşii.
Probleme speciale
Fierul. Lipsa fierului constituie una dintre deficienţele cel mai des
întâlnite în alimentaţia mondială. Se poate întâlni la atleţi şi poate afecta
performanţele de la antrenament şi concurs. O oboseală inexplicabilă, în
special în cazul vegetarienilor, va fi examinată cu un specialist în nutriţia
sportivă.
Nu se recomandă folosirea, ca o rutină, a suplimentelor de fier: prea
multe sunt la fel de dăunătoare ca cele prea puţine. Automedicaţia cu
suplimente de fier s-ar putea să nu aibă legătură cu problema reală care
provoacă oboseala sau să nu rezolve motivul unui nivel inadecvat de fier.
Calciul. Calciul este important pentru sănătatea oaselor. Cele mai
bune surse sunt lactatele , chiar cele cu un conţinut slab de grăsime.
Alimente pe bază de soia pot fi înlocuitoare în cazul atleţilor care nu pot
consuma lactate. Trei administrări zilnice sunt necesare pentru persoanele
cu nevoi crescute legate de creştere, ca în cazul adolescenţilor sau pentru
perioadele de sarcină şi alăptat.
17
Ca şi în cazul fierului, se recomandă femeilor să consume mai mult

calciu decât bărbaţii, chiar şi cele care în general mănâncă mai puţin.
Aceasta înseamnă că atletele trebuie să fie mai atente în alegerea
alimentelor.
La capitolul consacrat atletelor apar unele sugestii de alimente care
sunt o sursă bună de fier şi calciu.
SUPLIMENTELE
Folosirea suplimentelor nutritive este foarte răspândită în sport, deşi

atleţii nu se aşteaptă la beneficii de la multe din aceste suplimente.
Atleţii folosesc suplimentele nutritive pentru multe beneficii, cum ar
fi:
- o mai bună adaptare la antrenamente
- o creştere a energiei furnizate
- posibilitatea de a efectua un antrenament mai consistent şi intens, în
urma unei refaceri între şedinţele de antrenament
- menţinerea unei bune sănătăţi şi reducerea întreruperilor din
antrenament datorate oboselii cronice, îmbolnăvirii sau accidentării
- creşterea performanţei competiţionale.
Sunt puţine produsele folosite de atleţi care au la bază o cercetare
serioasă, iar unele dintre ele sunt chiar dăunătoare. Toţi atleţii trebuie să dea
atenţie riscurilor şi beneficiilor suplimentelor înainte de a le încerca.
Atunci când s-a demonstrat existenţa unei deficienţe legate de un
mineral sau o vitamină esenţială şi când nu este posibilă o administrare
mărită prin intermediul hranei, un supliment poate fi de ajutor, ca o soluţie
pe termen scurt. Totuşi, folosirea suplimentelor, nu va compensa o slabă
varietate de alimente sau un regim neadecvat. Mulţi atleţi ignoră nevoia
unei precauţii în cazul folosirii suplimentelor şi iau suplimente fără să fie
nevoie, ba chiar le pot fi dăunătoare.
Prafuri şi suplimente de proteine

Suplimentele de proteină, tabletele cu un conţinut ridicat de proteine şi
preparatele aminoacide sunt printre cele mai vândute produse nutritive
sportive. Deşi o ingestie adecvată de proteine are un rol esenţial pentru
creşterea şi refacerea muşchilor, acest lucru se poate asigura uşor prin hrana
zilnică, iar proteine în plus rar sunt necesare.
Suplimentele de proteină şi carbohidraţi pot avea un rol în cadrul unui
plan de refacere după exerciţii, dar toate proteinele pe care le găsim în
alimente sunt în general mai avantajoase faţă de aminoacizii individuali.
18
Reducerea grăsimii şi formarea muşchilor

Se găseşte la vânzare o gamă largă de suplimente purtând reclama că
ele pot reduce nivelul grăsimii corporale şi că pot asigura muşchi mai mari şi
mai puternici, publicitate are se adresează deopotrivă atleţilor şi neatleţilor.
Realitatea este că multe din aceste produse care într-adevăr ajută se
află pe lista substanţelor interzise şi care pot duce la un rezultat pozitiv de
dopaj sau sunt asociate cu serioase riscuri pentru sănătate (sau ambele
ipoteze).
Componentele pentru cele din categoria formatorilor de muşchi conţin
crom, bor, HMB (hidroxymetilbutirat), colostru şi altele. Conform
cercetărilor efectuate, niciunul din aceste produse nu asigură un beneficiu
substanţial atleţilor.
Suplimentele de energie
Suplimentele din această categorie includ carnitina, piruvatul şi
riboza, precum şi alte câteva preparate exotice din ierburi. Niciunul nu
îmbunătăţeşte performanţa şi, în ciuda publicităţii, sunt puţine dovezile
independente favorabile.
Sistemul de nutriţie şi de imunitate

Există dovezi în sensul că atleţii care se antrenează intens sau care
călătoresc şi concurează des pot fi supuşi unui risc mai mare de îmbolnăviri
minore sau de infecţii. Sunt în general minore, dar pot duce la întreruperea
antrenamentelor sau să provoace pierderea de către atleţi a unor competiţii
importante. Antrenamentele intense pot afecta sistemul de imunitate al
organismului, iar nivelul ridicat al hormonilor stresanţi reduce posibilitatea
de a combate aceste infecţii.
Multe suplimente nutriţionale, care conţin glutamină, zinc, Echinacea,
colostru ş.a. se găsesc de vânzare, împreună cu reclama că pot îmbunătăţi
sistemul imunitar, dar nu există dovezi clare că sunt într-adevăr eficiente.
Cele mai bune date sprijină folosirea unui regim bogat în carbohidraţi,
care duce la scăderea nivelului hormonilor stresanţi şi a unor perioade
potrivite de odihnă.
Suplimente pentru oase şi articulaţii
Antrenamentele intense măresc uzura oaselor, articulaţiilor şi a
structurilor asociate şi multe suplimente sunt recomandate pentru îngrijirea
acestor ţesuturi.
Oasele sănătoase au nevoie de o bună aprovizionare cu calciu şi
vitamina D. Calciul poate fi obţinut printr-un regim bine ales, iar vitamina D
19
provine dintr-o expunere bine realizată la soare. Atleţii care suferă probleme
legate de o porozitate exagerată a oaselor au nevoie de sfatul unui specialist
şi de un tratament recomandat de un medic sportiv.
Glucozamina, chondroitina, MSM (methylsulphonylmetanul şi alte
produse sunt recomandate pentru articulaţii. Un tratament pe termen lung (de
2-6 luni) cu glucozamină poate ajuta în cazuri individuale, de persoane în
vârstă, care suferă de osteoartrită , dar sunt puţin sau chiar deloc informaţiile
privind beneficiile pe care le-ar putea avea atleţii sănătoşi.
Suplimente ajutătoare
Unele suplimente oferă perspectiva unei performanţe mai bune,
printre ele fiind creatina, cafeina, agenţii tampon şi eventual câteva altele.
CREATINA. Suplimentele de creatină pot mări cantitatea de fosfat

de creatină, de mare energie, înmagazinată în muşchi şi pot îmbunătăţi
performanţa la sprinturi simple sau multiple.
Pot duce, de asemenea, la o creştere a masei musculare, ceea ce poate
ajuta unii atleţi, dar poate afecta alţi atleţi. La fel ca în cazul tuturor
suplimentelor, depăşirea dozei maxime nu este de folos.
Creatina se găseşte în mod normal în carne şi peşte, dar dozele
folosite în planurile de suplimente (10-20 g pe zi, pentru 4-5 zile, pentru
efort şi 2-3 g pe zi pentru întreţinere) sunt mai mari decât ceea ce se găseşte
în mod normal în alimente. Suplimentarea creatinei nu pare a fi dăunătoare
sănătăţii.
CAFEINA. O mică cantitate de cafeină (1-3 mg/kg) poate ajuta

performanţa în cazul unui exerciţiu prelungit şi poate fi de asemenea de
ajutor în exerciţii de o durată mai scurtă. Asemenea doze moderate se pot
întâlni în cafeaua băută zilnic, în băuturile cola şi unele produse sportive (de
exemplu, în geluri). De exemplu, 100 mg de cafeină este asigurată de o
ceşcuţă de cafea sau de 750 ml de cola.
Dozele mai mari de cafeină nu par a avea o mai mare eficienţă, dar
pot avea efecte negative, cum ar fi o supraexcitare şi un somn prost după
competiţie.
AGENŢII TAMPON. În cazul unui exerciţiu foarte greu, muşchii

produc acid lactic. Este, pe de o parte, foarte bine (furnizând energie care să
permită eforturi mari), iar, pe de altă parte, rău (provocând dureri şi afectând
funcţia muşchilor).
20
În acelaşi mod în care excesul de aciditate stomacală poate fi

neutralizat luând bicarbonat, agenţii tampon luaţi înainte de competiţie pot
contracara efectele negative ale acidului lactic. Suplimentele bazate pe
bicarbonat sunt folosite pe scară largă de atleţi la probele care provoacă
oboseală în câteva minute.
Există aici un risc real de a avea probleme gastrointestinale, iar atleţii
vor trebui să experimenteze la antrenamente. Citratul poate fi o alternativă
pentru bicarbonat.
De curând, suplimente de alanină au fost prezentate pentru a mări
capacitatea muşchilor în amortizarea acidului lactic. Sunt unele indicii în
teste de laborator, în sensul că ele pot îmbunătăţi performanţa la sprint, dar
s-au realizat doar câteva studii şi nu există încă dovezi privind securitatea pe
termen lung a acestui tip de supliment.
Un număr de alimente sportive au fost dezvoltate pentru obţinerea

unui plus specific de energie şi de nutrimente, într-o formă uşor de
consumat. Ale ar permite atleţilor să-şi satisfacă nevoile de nutriţie atunci
când alimentele obişnuite lipsesc sau nu pot fi consumate. Cel mai des,
aceasta se întâmplă înaintea, pe timpul sau după şedinţa cu exerciţii. Printre
alimentele sportive folositoare se află:
Băuturile sportive (care furnizează fluide şi carbohidraţi pe timpul
exerciţiului sau după).
Gelurile sportive (ingestie suplimentară de carbohidraţi, în special pe
timpul exerciţiului)
Mâncăruri lichide (carbohidraţi, proteine, vitamine şi minerale pentru
o masă înaintea competiţiei, pentru refacerea după concurs sau pentru un
regim de mare energie)
Batoane sportive (carbohidraţi, proteine, vitamine şi minerale, de
multe ori în forma solidă a mesei lichide)
Fireşte, costul acestor alimente sportive trebuie luat în consideraţie
atunci când vă hotărâţi să le folosiţi.
21
PROBLEME REFERITOARE la SUPLIMENTE şi la DOPAJ
Atleţii care pot fi avuţi în vedere pentru testări în cadrul programelor

naţionale sau internaţionale vor fi deosebit de precauţi în privinţa folosirii
suplimentelor.
Unele suplimente nu sunt pregătite în condiţii igienice şi conţin
toxine care pot provoca probleme gastrointestinale. Altele nu conţin doza de
ingrediente – mai ales cele scumpe – pe care o menţionează pe etichetă.
Contaminarea suplimentelor cu steroizi, stimulente şi alte droguri
duce în multe cazuri la rezultate pozitive la controalele antidoping, astfel
încât unele cercetări au sugerat faptul că unul din patru suplimente poate
duce la un rezultat pozitiv. Componentele interzise nu sunt declarate în
etichetă, aşa că atletul – şi nici medicul sau echipa de sprijin – nu pot
cunoaşte prezenţa lor.
În momentul de faţă nu există nici o garanţie pentru puritatea oricărui
supliment comercial, Singura cale de a fi sigur este evitarea tuturor
suplimentelor, dar mulţi atleţi nu dau curs acestui sfat. Un atlet atent se va
gândi bine la motivele pozitive ale folosirii unui supliment şi la riscul cât de
mic pentru un test cu rezultat pozitiv, înainte de a se hotărî să-l folosească.
Nu există dovezi că prohormoni cum sunt androstedionuul sau
norandrostenedionul ar fi eficienţi în creştere masei musculare sau a puterii
muşchilor. Aceşti prohormoni sunt promovaţi pentru a fi folosiţi de atleţi şi
sunt uşor de găsit în magazine sau prin internet, dar vor avea consecinţe
negative pentru sănătate şipot duce, de asemenea, la rezultate pozitive în
testele antidoping.
Multe suplimente pe bază de ierburi sunt recomandate pentru
creşterea nivelului de testosteron şi că ar avea o acţiune anabolică, cum sunt
Tribulus Terrestris, Chrzsin, Indole-3-Carbinol, Sawetto, Gammaoryzanol,
Smilax şi Mummio. Ele se bazează pe experimente făcute în testări de
eprubetă, dar niciunul n-a fost folosit dovedit ca bun pentru oameni. Toţi
atleţii vor trebui să dea dovadă de precauţie în privinţa folosirii unor
asemenea suplimente.
Atleţii trebuie să cunoască principiul strictei răspunderi, conform

căruia sunt răspunzători pentru orice mănâncă sau beau.
Necunoaşterea nu este acceptată drept scuză în cazul unui
rezultat pozitiv la testele antidoping.
Verificaţi toate suplimentele împreună cu un cadru medical. În
cazul oricărei îndoieli, nu le folosiţi.
22
Nevoile speciale ale atleţilor tineri
Atletismul este un sport popular cu copii şi adolescenţi în toată lumea,

oferind beneficiile unei pregătiri aerobice, dezvoltarea îndemânărilor şi un
spirit de echipă, fără riscul unui sport de contact. Fete şi băieţi pot lua startul
practicând şi concurând la vârste fragede, deşi accentul va cădea, în cazul
lor, pe distracţie şi pe dezvoltarea calităţilor şi mai puţin pe performanţă. Cu
toate acestea, mulţi copii sunt prin natura lor competiţionali şi ar fi o
greşeală să le suprimăm acest instinct. Cei cu un talent aparte, pot progresa
spre antrenamente şi competiţii serioase,dar alţii vor continua din raţiuni de
recreere, de formă fizică sau de contacte sociale.
Probleme de antrenament
În funcţie de vârstă şi de calibrul tânărului atlet, prin antrenament se

poate înţelege de la lecţia de educaţie fizică de şa şcoală până la şedinţe bine
structurate la un club local. Obiectivele antrenamentului pot m,erge de la o
simplă distracţie la un program treptat vizând dezvoltarea calităţilor şi o
pregătire fizică necesară unei competiţii serioase. Atleţii tineri talentaţi pot fi
invitaţi să se antreneze cu un alt grup de vârstă sau cu echipa se seniori, pe
lângă participarea la activităţile grupei lor de vârstă.
Probleme de competiţie
La grupele de vârstă mai tinere, nu va fi nevoie de nici o schimbare în

alimentaţie, în zilele de dinaintea competiţiei sau în ziua competiţiei.
Principalele obiective sunt acelea de a reduce la minimum problemele
gastrointestinale, precum şi problemele cauzate de deshidratare în zilele de
mare căldură. Poate e mai bine să se evite hrana solidă cu 2-3 ore înainte de
competiţie, pentru că o combinaţie între exerciţiu şi nervi poate provoca
unele neplăceri gastrice.
Copii pot de multe ori să fie expuşi la soare timp de mai multe ore în
zilele în care fac sport, iar adulţii vor fi vigilenţi în sensul ca aceştia să-şi
aplice des creme împotriva soarelui şi să fie atenţi la orice copil care ar putea
să aibă probleme. Vor fi disponibile mari cantităţi de lichide, dar copiilor li
se va reaminti să ia mici cantităţi de lichid la intervale regulate.
23
Probleme speciale şi strategii legate de alimentaţie:
- Părinţii sunt de multe ori antrenori în cazul grupelor de vârste mici.

Ei pot accepta asemenea poziţii fără să cunoască nevoile de nutriţie
ale atleţilor sau ale persoanelor tinere şi fără să aibă nici o posibilitate
de a implementa un antrenament eficient şi un program de alimentare
Este important ca mijloacele de educare să fie puse la dispoziţia
acestor antrenori, astfel încât aceştia să-i poată îndruma pe tinerii
atleţi să prindă bune deprinderi.
- Atleţii vor fi încurajaţi să-şi dezvolte bune deprinderi de alimentaţie
încă de la vârste tinere. Adolescenţa este o perioadă marcată printr-o
independenţă crescută în alegerea şi pregătirea meselor. Promisiunea
unui succes sportiv poate provoca o puternică motivaţie pentru a
dezvolta un regim alimentar bun. Informaţiile şi exemplu dat de
modele bune pot ajuta un tânăr să-şi dezvolte practici sănătoase de
alimentare într-un regim zilnic de antrenamente, precum şi pentru o
pregătire specifică în vederea unei competiţii.
- Fiziologia copiilor şi a adolescenţilor diferă de cea a adulţilor în mai
multe feluri. Mecanismele de termoreglare sunt mai puţin eficiente la
copii, iar o mai mare atenţie se va acorda mediului înconjurător,
regulilor activităţii, îmbrăcămintei şi hidratării, pentru a evita
probleme de hipertermie sau de hipotermie.
- Problemele legate de creştere, în copilărie şi adolescenţă, cer un
sprijin în materie de nutriţie, în sensul un ei ingestii adecvate de
energie, proteine şi minerale. Tinerii activi pot considera că le este
greu să-şi satisfacă nevoile de energie şi de alimente când se pun
probleme referitoare la costurile antrenamentului şi ale creşterii.
Tinerii pot să nu aibă cunoştinţe referitoare la nutriţie şi nici
deprinderi de a-şi gospodări timpul pentru a fi gata la toate mesele
astfel încât să dobândească o înaltă energie şi să consume mâncăruri
hrănitoare.
- Rata obezităţii printre copii este în continuă creştere, dar tinerii activi
aui nevoie de o furnizare deplină de energie, pe baza unor mâncăruri
şi băuturi bogate în energie.
- Mulţi atleţi tineri sunt nerăbdători să-şi accelereze creşterea şi
dezvoltarea musculară, ţintind fizicul unui adult. Atunci când
creşterea şi maturizarea sunt determinate din punct de vedere genetic,
planuri de alimentaţie cu multă energie pot ajuta atletul să-şi mărească
rezultatele în materie de creştere şi de programe specializate de
antrenament.
24
- - Tinerii atleţi care consum,ă o gamă largă de alimente nu vor avea

nevoie de suplimente alimentare, iar atleţii şi antrenorii vor trebui să
fie atenţi pentru ca acestea să nu ducă la o ratare a succeselor.
- Copii de multe ori au nevoie de gustări pentru a-şi satisface nevoile de
energie pentru ziua respectivă, precum şi nevoile speciale de refacere
în urma sportului. Aceste gustări vor cuprinde produse bogate din
punct de vedere nutritiv, cum sunt fructele, sandvişurile, fructele
uscate şi nucile, lactatele cu diferite gusturi, cerealele şi laptele. E
nevoie de o anumită planificare pentru a avea la îndemână aceste
produse în timpul zilei, înainte şi după sport.
NEVOILE SPECIALE ALE ATLETELOR
Probleme generale de sănătate

Toate atletele vor consuma suficientă mâncare pentru a asigura
ingestia de energie:
- - necesară pentru antrenamente şi competiţii
- - pentru celelalte activităţi zilnice
- - pentru a permite atingerea dimensiunilor corporale şi a structurii
necesare pentru buna sănătate şi formă sportivă
Unele atlete nu reuşesc acest lucru şi îşi restricţionează consumul de
alimente în scopul de a atinge greutatea dorit, în detrimentul sănătăţii
şi al performanţei.
Pierderea grăsimii
Multe femei trăiesc sub presiunea enormă de a atinge o greutate şi un
nivel de grăsime în organism cu un caracter nerealist. Acest lucru poate
afecta atât performanţa atletică pe termen scurt, cât şi sănătatea, pe termen
lung, existând posibilitatea reală de a afecta capacitatea de reproducere şi
sănătatea oaselor. Orice atletă cu o menstruaţie neregulată va trebui s-o
considere drept un posibil semnal de atenţionare şi va avea nevoie de sfatul
unui specialist.
Dacă este într-adevăr necesar să se reducă grăsimea corpului, se va
proceda cu prudenţă. Reducerea grăsimii corporale implică o balanţă
energetică negativă – consumul de energie va fi mai mare decât energia
înglobată –şi o balanţă negativă pentru grăsimea corporală. Este greşit să
reduci prea mult ingestia de energie – în deosebi de proteine şi carbohidraţi.
Va creşte, astfel, oboseala la antrenamente şi în activitatea zilnică, vas
scădea nivelul energiei şi se va limita pierderea de greutate.
25
Strategia pentru reducerea grăsimii corporale
Să vă propuneţi obiective realiste: se vor avea în vedere ţinte pe

termen mediu, nefiind ceva de obţinut săptămâna viitoare.
Limitaţi mai bine mărimea porţiilor decât să săriţi peste mese.
Consumaţi, între mese, gustări bine alese, pentru a vă menţine
nivelurile de combustibil pentru şedinţele de antrenament. Mai degrabă
păstraţi o parte din mâncare pentru o gustare mai târzie decât să mâncaţi în
plus.
Menţineţi nivelul de carbohidraţi consumaţi pentru a păstra nivelurile
de combustibil pentru exerciţii.
Folosiţi strategii pe bază de puţină grăsime, la alegerea hranei sau la
pregătirea acesteia.
Limitaţi sau renunţaţi complet la alcool, nefiind o parte esenţială a
regimului alimentar.
Mesele şi gustările să fie bogate în salate şi vegetale, optând în
favoarea celor cu fibră mare şi a formelor cu indice glicemic scăzut din
alimentele bogate în carbohidraţi (de exemplu, ovăzul , legumele, pâinea
consistentă etc.).
CALCIUL. Calciul este important pentru a avea oase sănătoase. În

unele ţări, multe mese sunt întărite cu calciu (de exemplu, cu suc de fructe).
Totuşi, cea mai bună sursă de calciu o reprezintă lactatele, cu un slab
conţinut de grăsime, asigurând nevoile de calciu, cu un consum mai mic de
energie.
- fiecare atlet va trebui să consume zilnic cel puţin 3 alimente din grupa
lactatelor, de exemplu, 200 ml de lapte cu puţină grăsime, 30 g de
brânză sau 200 ml de iaurt slab.
- Sunt de asemenea recomandate diferite soiuri de alimente din soia
întărite cu calciu, în perioada copilăriei şi a adolescenţei, pentru
depăşirea problemelor legate de creştere, precum şi în cazul sarcinii şi
al alăptatului.
- Peştele (de exemplu somonul, sardelele) şi frunzele verzi de vegetale
(cum ar fi broccoli, spanacul) asigură surse utile pentru un calciu
suplimentar.
FIERUL. Deficitul de fier constituie o cauză a oboselii şi a unei

performanţe scăzute. Femeile sunt mai expuse riscului, nevoilor lor în
26
privinţa fierului fiind mai mari, datorită pierderii de sânge la menstruaţie şi a

unei alimentaţii mai mici. Alimentele bogate în fier reduc un asemenea risc.
Consumul de alimente bogate în fier

- Consumaţi moderat carne roşie (fierul fiind bine absorbit) de 3-5 ori
pe săptămână.
- - alegeţi fulgi de cereale îmbogăţite cu fier
- - combinaţi surse de fier, din plante şi din afara cărnurilor (de
exemplu, legume, cereale, ouă, vegetale cu frunza verde) cu alimente
care măresc absorbţia fierului. Printre acestea, vitamina C şi un factor
care se află în carnea de vită/de peşte/de pui. Exemplele de combinare
inteligentă includ suc de fructe sau fructe cu fulgi de cereale sau carne
cu fasole.
27
Partea 2 – ALIMENTAŢIA SPECIFICĂ pe PROBE
Probele de sprint, sărituri, aruncări şi probele combinate
Probleme de antrenament
- - Obiectivul multor atleţi – sprinteri şi aruncători – este acela de a-şi
mări masa musculară şi forţa, printr-un program de antrenament
special axat pe rezistenţă. În cele mai multe din cazuri, aceşti atleţi
cred că ei ar trebui să se concentreze, în materie de alimentaţie, pe
consumul de proteine. De fapt, nu există nicio dovadă că un consum
foarte ridicat de proteine (peste 2 g pe kg de greutate corporală) ar fi
necesar sau măcar avantajos pentru a le mări rezultatele la
antrenamentul consacrat rezistenţei. Se pare că cele mai bune
rezultate se obţin prin strategii cu o refacere mărită, cum sunt cele
care asigură surse de proteină şi de carbohidraţi imediat înaintea
exerciţiului sau după acesta.
- - Mulţi atleţi de sprint sau de aruncări uită să ia cu ei la antrenamente
o sticlă cu ceva de băut. Exerciţiile sunt cel mai bine executate atunci
când atletul este bine hidratat şi energizat. Energizarea cu o băutură
sportivă îl poate ajuta pe atlet să realizeze aruncarea sau
antrenamentul printr-o tehnică bună, chiar la finalul unei lungi
şedinţe.
- - Există numeroase suplimente destinate refacerii, creşterii masei
musculare, reducerii grăsimii corporale şi măririi performanţei.
Publicitatea făcută acestor produse este atrăgătoare pentru toţi
sportivii, dar acestea par mai degrabă destinate culturismului şi
antrenamentelor de forţă. Mulţi atleţi nu ştiu că în, cazul multor
produse, publicitatea este neîntemeiată sau exagerată şi că industria
operează în funcţie de puţine reglementări.
Probleme de competiţie
- Cele mai multe probe de sprint se desfăşoară într-o perioadă scurtă,
având un impact minim asupra nivelurilor de lichide şi de carbohidraţi. Cu
toate acestea, competiţia îi poate cere atletului să concureze în serii,
semifinale şi finală sau după intervale mari între probe în cazul unui concurs
cu multe probe. În asemenea caz, sunt necesare strategii speciale de
alimentaţie pentru refacerea dintre probe sau pentru menţinerea de-a lungul
unei zile lungi a nivelurilor de lichide şi de energie.
28
Strategii de alimentaţie pentru atleţi ide la probele de forţă
- Elementul de bază în cadrul unui plan destinat creşterii mărimii şi

forţei muşchilor este consumul adecvat de energie. Energia va fi
asigurată atât de alimentele bogate în carbohidraţi, care asigură
combustibilul pentru antrenamente, cât şi de cele bogate în proteină.
- Cercetări recente sugerează faptul că efectele crescute din balanţa
proteinelor sunt datorate unui antrenament pentru rezistenţă, în care
mesele sau gustările asigură o sursă bună de proteină şi de
carbohidraţi imediat după încheierea şedinţei de antrenament. Ar
putea fi chiar mai bine să se consume aceste „gustări de refacere” cu
puţin timp înainte de exerciţiu.
- Câteva suplimente şi alimente sportive asigură beneficii atleţilor în
planurile lor de antrenament şi de concurs. Este important ca atletul să
obţină un sfat adus la zi şi cu caracter independent, din partea unui
specialist în nutriţie, pentru a stabili care sunt aceste produse şi cum să
le folosească, în funcţie de programul atletului, de bugetul acestuia şi
de obiectivele sale în privinţa performanţei.
- În ziua concursului, atletul va servi o masă confortabilă
precompetiţională şi îşi va organiza gustări uşoare şi băuturi bogate în
carbohidraţi, astfel încât să fie alimentat şi hidratat între probe sau
serii ale unui program cu multe probe.
- Atleţii de la probele combinate îşi vor planifica mesele şi gustările cu
grijă în funcţie de programul de concurs. Este bine ca după fiecare
concurs să se analizeze modul în care a decurs alimentarea, cât de
bine ea a fost realizată, astfel încât învăţămintele să poată fi
transferate la viitoarele competiţii.
- Strategii pentru o alimentaţie bogată în energie
- De obicei este mai eficient să măreşti numărul meselor zilnice – de

exemplu, o serie de 5-9 mese şi gustări – decât să măreşti cantitatea
alimentelor servite.
- O sursă substanţială de energie şi de nutrimente poate fi constituită
din pireuri de fructe, suplimente lichide şi sucuri sau lapte combinat,
care asigură un consum rapid şi compact, cu şanse mai mici de a
produce neplăceri gastrointestinale ca în cazul alimentelor
voluminoase.
29
- Alimentele zaharoase şi produsele sportive specializate (băuturi,

tablete) pot asigura carbohidraţi şi alte nutrimente, în deosebi în cazul
celor care au mari nevoi energetice.
- O evidenţă a meselor poate identifica orele care nu sunt cele mai bune
pentru alimentare. Atleţii trebuie să dea dovadă de creativitate şi de o
bună planificare pentru a-şi asigura gustări şi băuturi, pe care să le
poată lua cu ei în cursul zilei.
- Adaptarea la un program de antrenare a rezistenţei poate creşte prin
consumarea unor gustări „de refacere”, care să asigure proteină şi
carbohidraţi înainte sau după fiecare activitate.
Combinaţii de alimente care asigură carbohidraţi şi proteină
Fulgi de cereale şi lapte

Sandvişuri cu carne de vită, brânză sau ouă
Carne de vită/de peşte/de pui cu orez şi fidea
Piure de fructe sau suplimente lichide
Conserve de ton sau somon cu pâine uscată sau orez
- Fructe şi iaurt
- Fructe uscate şi nucă
Alergările de semifond
Probele de semifond reprezintă alergările pe distanţe de 800 la 3.000

de metri, inclusiv proba de obstacole. Semifondiştii au de făcut faţă unor
sarcini speciale, la antrenamente şi în concurs, implicând o combinaţie
unică între viteză şi rezistenţă.
Probleme de antrenament la semifond
Atleţii semifondişti aplică un plan dinamic de antrenare a volumului,

duratei şi intensităţii, folosind toate căile de producere a energiei şi toate
tipurile de fibră musculară. În centrul acestui regim de antrenament
periodizat, se va afla o abordare nutriţională periodizată, care va şine seama
de nevoile nutriţionale acute şi de sezon, legate de sarcinile specifice din
antrenament.
Cum atleţii progresează pe parcursul unui sezon de antrenamente şi de
alergări, de la faza de dezvoltare a rezistenţei la vârful de formă, va creşte
30
contribuţia relativă a carbohidraţilor la furnizarea energiei, în vreme ce

energia provenind din grăsime va scădea.
O mare parte a încărcăturii antrenamentului va consta în mod normal
din şedinţe cu intervale intense, care vor solicita deosebit de mult rezervele
limitate ale organismului în materie de carbohidraţi.
Rata cu care muşchii folosesc carbohidraţii creşte exponenţial, în
măsura în care viteza de alergare creşte, astfel încât un semifondist poate
consuma mai mult glicogen muscular într-o şedinţă cu intervale intense de
30 de minute, formată , de exemplu din 20 x 200 m, cu scurte refaceri, decât
un maratonist într-o alergare se două ore. Dacă în aceeaşi zi va urma o altă
şedinţă, refacerea rezervelor de carbohidraţi între şedinţe constituie un
obiectiv primar, dacă se doreşte menţinerea calităţii antrenamentului.
Antrenamentele de mare intensitate produc de multe ori probleme
gastrointestinale. Atleţii refuză de multe ori să mănânce cu câteva ore înainte
de antrenament şi chiar nu vor să mănânce ceva câteva ore după aceea.
Atunci când şedinţele intense sunt apropiate, cu numai câteva ore de
refacere între ele, este important să se mănânce imediat după prima şedinţă,
dacă vrem să optimizăm refacerea. Aşa că atleţii vor trebui uneori să
mănânce , chiar dacă nu le este foame. Băuturile cu carbohidraţi şi gustările
sau dulciurile bogate în carbohidraţi pot fi de folos într-un asemenea
moment, pentru a începe procesul de realimentare cu combustibil.
Există unele dovezi, în sensul că semifondiştii care fac în acelaşi timp
antrenamente de anduranţă şi de rezistenţă trebuie să-şi programeze
exerciţiile zilnice cu cel puţin câteva ore de refacere între ele. Sunt necesare
noi cercetări pentru a defini mai exact modificările produse la un atlet care
se antrenează, înainte de a formula orice sfat. Sunt dovezi foarte clare în
sensul că prin consumarea unor proteine şi a unor carbohidraţi imediat după
un antrenament de rezistenţă se obţin beneficii pentru adaptarea la
antrenament, dar este mai puţin clar dacă acest lucru se aplică şi la alte tipuri
de antrenament.
Pentru semifondişti are o mare importanţă o mare capacitate aerobică:
V02max la semifondiştii de mare performanţă este mai mare decât la
maratoniştii de vârf. De aceea, sunt deosebit de importante rezervele de fier.
Atleţii îşi vor asigura un consum adecvat de fier consumând carne roşie,
ficat sau fructe de mare, cel puţin de 2-3 ori pe săptămână. Dacă acest lucru
nu este posibil, se recomandă consumul de fulgi de cereale îmbogăţiţi cu fier
şi de vegetale cu frunze verzi.
31
Probleme de competiţie la semifondişti

Deşi nu este clar dacă înmagazinarea de carbohidraţi îi beneficiază pe
semifondişti, cum se întâmplă în cazul atleţilor de la anduranţă, este în
schimb, foarte clar faptul că un atlet care începe să alerge cu puţin glicogen
muscular nu va avea o bună performanţă. Ar putea fi „OK” în prima parte a
alergării, dar vor fi în deficit când cursa se apropie de sfârşit.
Suplimentarea cu bicarbonat de sodiu, citrat de sodiu şi alanină poate
mări capacitatea de amortizare intra şi extracelulară, ceea ce poate duce la o
mică, dar semnificativă creştere a performanţei.
Cu toate că au un ridicat caracter individual, datele indică că un
consum de 0,3 g de bicarbonat de sodiu sau de citrat per kilogram de
greutate corporală, cu aproximativ 1-3 ore înainte de exerciţiu, poate oferi un
beneficiu mic, dar foarte real.
Există un anumit risc dacă se iau cantităţi mari din aceşti agenţi de
„amortizare”, provocând, la unii atleţi vomă sau diaree şi ar trebui să se
experimenteze mai mult la antrenamente decât în competiţii.
Probele de fond şi de marş
Probleme de antrenament la fondişti

Programele de antrenament axate pe anduranţă includ o activitate sau
două activităţi zilnice. O realimentare neadecvată duce la oboseală, iar
antrenamentul devine ineficient. Nivele joase de grăsime corporală pot fi
spre beneficiul performanţei şi sunt urmărite obsesiv de unii fondişti şi
mărşăluitori. Restricţiile severe în privinţa ingestiei de energie şi a varietăţii
regimului alimentar pot duce la oboseală, deficienţe de nutriţie, dezechilibru
hormonal şi alimentaţie dezordonată Exerciţiile lungi, de mare intensitate
duc la mari pierderi de transpiraţie, în deosebi în perioadele călduroase ale
anului. Nevoile de proteină, vitamine şi minerale pot şi ele creşte în cazul
unor antrenamente grele.
Probleme de competiţie la fondişti

Principalii factori care provoacă oboseală la o competiţie sunt
epuizarea rezervelor de carbohidraţi şi deshidratarea. Pentru reducerea
acestor efecte, au o mare importanţă strategiile referitoare la alimentarea de
dinaintea, pe timpul şi după competiţie. Competiţia se desfăşoară adesea în
mai multe faze, cu serii şi finale. Refacerea dintre şedinţe poate fi importantă
pentru stabilirea câştigătorului.
32
Strategii privind alimentaţia fondiştilor şi a mărşăluitorilor

- Pentru a asigura consumul de carbohidraţi necesari pentru a satisface
cerinţele de combustibil ale antrenamentului, precum şi refacerea, mesele şi
gustările vor avea la bază alimente bogate în carbohidraţi, cum sunt pâinea,
orezul, pastele făinoase, fructele şi vegetalele bogate în feculă, legumele şi
lactatele cu diferite arome. Adăugarea unor alimente bogate în proteină şi a
unor vegetale va ajuta la echilibrarea balanţei de combustibil şi la atingerea
altor obiective de alimentaţie.
- Alimentele şi băuturile zaharoase asigură o formă compactă de
carbohidraţi, deosebit de utilă atunci când nevoile de energie sunt mari sau
în situaţii în care nu se por consuma alimente voluminoase. Atleţii de la
anduranţă, cu mari nevoi de energie pot avea în vedere repartizarea meselor
în mai multe serii sau gustări. La rândul lor, băuturile conţinând carbohidraţi
(băuturile sportive, sucurile, piureul de fructe şi laptele în diferite
combinaţii) asigură o realimentare compactă.
- Strategiile de bază pentru a avea un fizic mai uşor şi mai subţire
includ alimente cu puţină grăsime şi o mai mare atenţie faţă de mărimea
porţiilor.
- Gustările bine plasate pot ajuta la prevenirea foamei şi scurgerea de
energie de-a lungul zilei şi pot preveni o superalimentare la masa următoare.
- Refacerea lichidelor şi a combustibilului reprezintă probleme
fundamentale la cele mai multe din competiţii şi atleţii se vor pregăti pentru
concurs printr-o alimentare corespunzătoare în zilele premergătoare
competiţiei şi printr-o bună hidratare.
La probele care durează mai mult de 90-120 de minute, mulţi atleţi îşi
asigură rezervele de carbohidraţi reducând antrenamentul şi mărind
consumul de carbohidraţi în cele 2-3 zile de dinaintea probei.
Masa de dinaintea competiţiei reprezintă o cale finală de a atinge
nivelele maxime de combustibil şi de fluide, iar alegerea meniului se va baza
pe alimente bogate în carbohidraţi. Cantitatea ideală şi tipul de alimente şi
de băuturi şi ora mesei de dinaintea competiţiei variază de la un atlet la altul
şi va fi stabilită în funcţie de experienţă, pentru a evita tulburări
gastrointestinale pe timpul probei.
- La probele de mare distanţă, poate apărea necesitatea şi prilejul unei
realimentări şi rehidratări „din mers”. Băuturile sportive asigură un
bun echilibru al lichidelor şi carbohidraţilor în vederea atingerii
ambelor ţinte şi sunt realizate astfel încât să aibă un gust bun şi să
stimuleze consumul.
Fiecare atlet va avea un plan de consumare a lichidelor, bazat pe
cunoaşterea pierderilor prin transpiraţie, gândind cât anume din aceste
33
pierderi s-ar putea înlocui. Băuturile administrate nu vor depăşi pierderile

prin transpiraţie.
La probele foarte lungi, tabletele sportive, gelurile şi alimentele
bogate în carbohidraţi reprezintă o sursă suplimentară de carbohidraţi
asigurând şi o varietate şi un combustibil în plus. Astfel, consumarea a
20-60 g pe oră este recomandată, dar va fi fixată în funcţie de nevoile
şi experienţa fiecărui atlet. Strategiile de alergare vor fi încercate la
antrenament, atât pentru a eficientiza şedinţa, cât şi pentru a finisa
planul competiţional.
- După o cursă sau un antrenament, atletul va mânca şi va bea pentru a
stimula o refacere rapidă. Gustările uşoare şi transportabile sunt o
soluţie folositoare până la reluarea meselor normale.
Se pot asigura 30 g de carbohidraţi din:
400-500 ml de băutură sportivă
250 ml de băutură uşoară, negazoasă
1 pachet de gel sportiv
L tabletă sportivă
1 banană mare sau 2 banane mici
O felie subţire de pâine cu dulceaţă/miere
35-40 g de bomboane/dulciuri.
Un exemplu de meniu bogat în carbohidraţi, pentru o zi, la un alergător
de 65 kg.(x) (650 g de carbohidraţi sau 10 g/kg
La micul dejun: 2 ceşti de fulgi de cereale + o cană de lapte + o
banană, 250 ml de suc de fructe îndulcit
Gustare: 500 ml de băutură „soft”
Două felii subţiri de pâine prăjită + dulceaţă
Masa de prânz: 2 chifle cu o umplutură
200 g de iaurt cu diferite gusturi
Gustare: cornuleţ
250 ml de suc de fructe îndulcit
Masa de seară: 3 ceşti de paste + ¾ de ceaşcă cu sos, 2 ceşti de
„Jelly/Jello”
Gustare: 2 clătite şi miere
250 ml de suc de fructe îndulcit
(x) Meniul este axat pe alimente bogate în carbohidraţi. Se pot

adăuga alte alimente pentru echilibrare. La acest meniu se poate adăuga
un energizant, pentru a optimiza înmagazinarea glicogenului în muşchi.
Fondiştii sau mărşăluitorii vor mări sau reduce cantitatea de
carbohidraţi în funcţie de greutatea lor corporală.
34
Partea 3 – STRATEGIILE ALIMENTAŢIEI
Sfaturi practice pentru atingerea obiectivelor de alimentaţie
După cum s-a menţionat în broşura de faţă, pot exista numeroase

probleme pe care atleţii trebuie să le depăşească pentru a fi siguri că regimul
lor alimentar satisface cerinţele.
De multe ori nu reuşim să-i învăţăm pe tinerii atleţi în privinţa
alimentelor şi a nutriţiei şi o combinare a slabelor informaţii despre alimente
cu un gătit necorespunzător dovedesc că mulţi tineri nu sunt bine pregătiţi
pentru a-şi alege corespunzător alimentele.
Tinerii atleţi sunt întotdeauna ocupaţi, au antrenamente, lecţii,
muncesc sau au alte obligaţii, rămânându-le puţin timp pentru cumpărarea şi
pregătirea alimentelor.
Sunt totuşi scuze slabe. Atleţii serioşi îşi dau seama cât de importantă
este nutriţia, neavând nici un rost să te antrenezi intens şi să iroseşti toate
aceste eforturi printr-o proastă alegere a alimentelor.
O mică planificare şi eventual aplicarea sfatului unui specialist în
nutriţie e tot ceea ce au nevoie cei mai mulţi atleţi.
Strategii de alimentaţie pentru atleţii care călătoresc
Atleţii de mare performanţă îşi petrec în zilele noastre lungi perioade

călătorind, fie la stagii de pregătire la înălţime, fie la stagii de pregătire în
ţări calde, la marile campionate sau pur şi simplu într-un circuit de
competiţii. Mare parte dintre ei sunt călători experimentaţi, dar de multe ori
o călătorie poate ridica un număr de probleme:
- întreruperi în activitatea normală de pregătire şi în cea obişnuită pe
timpul deplasării atletului
- schimbări de climă şi de ambianţă, ceea ce creează alte nevoi de
nutriţie
- Oboseala datorată zborurilor lungi
- Modificări în lista alimentelor disponibile, inclusiv absenţa unor
alimente importante şi familiare
- Mese la hotel, restaurante, în loc de preparate de acasă
- Expunerea la noi alimente şi culturi de alimentaţie
- Tentaţia de a putea mânca „cât poţi de mult” la restaurantul din Satul
sportivilor
- Riscul unor îmbolnăviri gastrointestinale, prin folosirea unor alimente
sau ape cu nivele scăzute de igienă
35
- Excitarea şi distracţia datorată unei noi ambianţe.
Probleme cheie pentru a mânca bine atunci când călătoriţi:
1. Mai întâi, planificaţi
Aflaţi care sunt caracteristicile şi posibilităţile de alimentare la

destinaţie, înainte de a pleca de acasă. Vă poate ajuta ca să luaţi cu dv.
suplimente, care să vă ajute să supliniţi anumite produse importante care
lipsesc. Luaţi legătura, la destinaţie, cu organizatorii pentru a-i informa
despre anumite nevoi pe care le aveţi în privinţa meniurilor dv.
Întocmiţi un plan de alimentare pentru voiaj, cuprinzând cele mai
bune surse de aprovizionare (de exemplu, cateringul avioanelor,
restaurantele de pe traseu) şi luaţi cu dv. gustările necesare.
2. Mâncaţi şi beţi bine când vă deplasaţi
Nu uitaţi că odihnindu-vă bine pe timpul călătoriei înseamnă o

reducere a consumului de energie, dar creează mai multe ocazii de a
consuma mult „din plictiseală”. Mâncaţi numai cât aveţi nevoie. Când vă
deplasaţi într-altă zonă orară, adaptaţi-vă alimentaţia, de îndată ce plecaţi, la
tipicul de la destinaţie. Acest lucru vă va ajuta să vă adaptaţi ceasul biologic.
Nu uitaţi de pierderile nesesizabile de lichid în maşinile cu aer condiţionat şi
în cabinele presurizate ale avioanelor. Să aveţi un plan de consumare a
lichidelor, pentru a vă menţine bine hidratat.
3. Daţi atenţie igienei alimentelor şi apei
Interesaţi-vă dacă apa locală este potabilă. Dacă există un risc, folosiţi
numai apă îmbuteliată. Atenţie la cuburile de gheaţă, fiind de multe ori
pregătite cu apă de la robinet. În zonele de mare risc, mâncaţi numai la
marile hoteluri sau la restaurante bine cunoscute. Evitaţi să mâncaţi la
chioşcuri sau în pieţe, chiar dacă sunteţi tentat să aveţi o „experienţă
culturală autentică”. Consumaţi numai alimente care au fost bine pregătite şi
evitaţi salate sau fructe necurăţate, care au fost în contact cu pământul sau cu
apa locală.
4. Alegeţi bine între bucătăria locală şi suplimentele aduse de acasă,

care conţin alimente neperisabile
36
Câteva idei despre ce să luaţi cu dv.:

- fulgi de cereale şi lapte condensat
- tablete de cereale şi pentru micul dejun
- produse din orez
- miere, dulceţuri, unt din arahide
- băuturi sportive şi suplimente alimentare lichide
- tablete pentru sportivi
- fructe uscate şi nuci
5. Folosiţi tactici inteligente

Respectaţi un plan de alimentare, bazat pe ceea ce mâncaţi în mod
normal acasă sau pe nevoile dv. de hrană şi nu vă lăsaţi atras de tot ceea ce
vi se pune în faţă. Aveţi grijă să verificaţi dacă alimentele sunt pregătite în
funcţie de nevoile dv., de exemplu, dacă sunt pregătite cu puţină grăsime sau
cu un plus de carbohidraţi. Evitaţi să vă pierdeţi timpul prin sălile de mese,
pentru că riscaţi să mâncaţi ceea ce nu aveaţi planificat şi ceea ce nu vă este
necesar.
Nu uitaţi că regimul dv. normal de masă implică gustări bine alese şi
servite la timp. Dacă aveţi numai principalele mese, asiguraţi-vă că în meniu
sunt incluse unele produse pe care le puteţi lua cu dv., pentru a le folosi în
locul gustărilor.
Sfaturi legate de mediul înconjurător
Atleţii se antrenează şi concurează în toate ţările din lume şi, ca atare,

au de făcut faţă unor schimbări de mediu sau unor lungi călătorii. Atleţii care
se antrenează iarna în Rusia sau în Vestul american au de făcut faţă vântului,
zăpezii şi frigului aspru, în vreme ce atleţii din Arabia Saudită care se
antrenează vara au de înfruntat temperaturi de 50 de grade şi o umiditate
ridicată. Cu toate acestea, atleţii învaţă să se adapteze şi de multe ori e o
chestiune de mândrie să nu rateze o şedinţă de antrenament din motive de
climă.
Uneori, atleţii trebuie să concureze în condiţii foarte diferite de cele cu
care sunt obişnuiţi acasă şi atunci apar unele probleme speciale. Fiecare din
acestea va trebui analizată, iar strategia legată de nutriţie va fi adaptată,
astfel încât atleţii să poată face faţă noilor condiţii.
37
Sfaturi pentru activităţile în zone cu climă caldă
Cei mai mulţi atleţi – în special sprinteri – se bucură dacă se

antrenează sau concurează atunci când este cald, dar nu gândesc la fel toţi
atleţii, mai ales cei care au probe de mare rezistenţă.
Cei care în mod normal locuiesc în zone cu climă rece se vor bucura
de o perioadă de aclimatizare la cald înaintea unei mari competiţii
desfăşurate într-o climă caldă. Este important ca aceşti atleţi să capete
experienţă, pentru a şti să-şi adapteze strategiile de antrenament şi de
concurs, alimentaţia, consumul de lichide şi stilul de viaţă atunci când sunt
expuşi brusc unui timp călduros.
Aclimatizarea la căldură este realizată cel mai bine prin 60+100 de
minute de exerciţii modeste într-un mediu cald. Cu circa 10-12 şedinţe, la
intervale nu mai mari de 2-3 zile se reuşeşte acest lucru.
Atleţii care nu sunt obişnuiţi cu timpul cald, vor trebui să-şi modifice
rutina:
- eventual prin modificarea încălzirii şi prin reducerea îmbrăcămintei,
pentru a evita supraîncălzirea şi pierderile prea mari de transpiraţie
înainte de începerea competiţiei.
- Pot fi necesare lichide în plus, în deosebi băuturi reci, în cutii.
- Băuturile sportive conţin calorii, aşa că prea multe cutii pot modifica
echilibrul energetic al atletului şi, de aceea, acest lucru trebuie avut în
vedere în planul general de alimentaţie.
Sfaturi pentru activităţile în zone cu climă rece
Când timpul este rece, mulţi atleţi uită ne nevoia de a bea, gândindu-
se că transpiraţia este minimă. De fapt, pierderile prin transpiraţie pot fi
substanţiale pe timpul unui antrenament greu şi ele pot afecta performanţa
dacă se acumulează de la un număr de şedinţe.
Se recomandă atleţilor care au şedinţe de mare intensitate să-şi
monitorizeze pierderile de lichide pe timpul antrenamentului şi al
competiţiilor, pentru a-şi estima adevăratele nevoi în privinţa lichidelor,
încât acestea să fie satisfăcute.
Consumul de lichide pe timpul exerciţiilor oferă de asemenea un prilej
de alimentare, de exemplu, băuturile sportive care conţin 6-8% carbohidraţi
sunt tocmai bune pentru a acoperi nevoile de lichide şi de combustibil.
Totuşi, în cazul climei reci, nevoile legate de combustie sunt mai mici faţă
de cele dintr-o competiţie asemănătoare desfăşurată într-un climat cald.
38
De aceea, mulţi atleţi se realimentează cu băuturi mai concentrate în

carbohidraţi . uneori, cu o concentraţie de până la 25% sau adaugă la meniul
pentru competiţie alimente solide şi geluri cu carbohidraţi. Experimentele de
la antrenament îl vor ajuta pe atlet să stabilească un bun program pentru ziua
de concurs.
- Deplasarea pe zăpadă şi pe gheaţă este mult mai complexă decât cea
pe pământ, fiind mai mare şi riscul de accidentare şi rănire. O serie de
cercetări semnalează că un atlet obosit riscă mai mult să aibă
asemenea probleme, în vreme ce atletul care se antrenează pe gheaţă
sau pe zăpadă se îngrijeşte să-şi păstreze rezervele de lichide şi de
energie de-a lungul unor antrenamente intense şi prelungite. Dacă
locul de antrenament este într-o zonă sălbatică, vor fi necesare
probabil anumite măsuri pentru a asigura o aprovizionare
corespunzătoare cu hrană şi lichide, în vederea unei refaceri rapide
după efort.
-
Sfaturi pentru activităţile desfăşurate la altitudini moderate
- Frigul şi aerul uscat, la altitudini moderate, provoacă o creştere a

pierderilor de lichide, prin respiraţie. Se ajunge astfel la o creştere
substanţială a pierderilor de lichide la altitudini moderate, în
comparaţie cu nivelul mării. Atletul va avea o grijă în plus faţă de
situaţia lichidelor în timpul zilei şi la şedinţele de antrenament, atunci
când se deplasează la o altitudine mai mare, de obicei fiind nevoie o
ajustare care să ţină seama de pierderile care intervin.
- Consumul de carbohidraţi creşte pe timpul exerciţiilor la altitudine,
fiind nevoie de o mai mare atenţie la întocmirea strategiilor pentru
antrenamente, ca şi pentru toată ziua.
- Ţinând seama de faptul că la o altitudine mai mare creşte consumul de
oxigen pe timpul exerciţiilor şi este necesar un răspuns de adaptare
printr-o creştere a eritropoiezei (a producerii de globule roşii din
sânge), atleţii trebuie să-şi asigure un regim alimentar bogat în fructe
şi vegetale, pentru a dispune de antioxidanţi esenţiali – precum şi în
alimente bogate în fier. Ar fi chiar bine să se controleze, prin analize
de sânge, nivelul fierului, înainte de a face deplasarea la altitudine.
39
Probleme culturale şi regionale
Atleţii au la dispoziţie, pentru a-şi satisface nevoile de nutriţie, de o

varietate infinită de combinaţii de mâncăruri. Toate substanţele nutritive pot
fi obţinute din alimente normale, iar varietatea este o cheie pentru a asigura
nevoile de nutriţie, după cum diferite alimente pot fi schimbate între ele.
Surse bune pentru carbohidraţi pot fi pâinea, orezul, pastele făinoase,
cartofii, cuşcuşul şi fierturile din mălai, atât de gustate de atleţii din Kenya.
Proteinele vor fi asigurate de multe alimente: în principal, carne de
vită, peşte, ouă, lactate, dar şi pâinea, cerealele, pastele făinoase, lintea şi
fasolea sunt surse excelente de proteine.
Fructele şi vegetalele diferă de la o regiune la alta, cu toate că cele
mai renumite sunt exportate pe tot globul.
Deprinderile noastre în materie de hrană sunt mult mai internaţionale
decât în trecut, iar atleţii se pot bucura de hrană provenind din diferite ţări
ale lumii.
Unii atleţi – în special de la probele de anduranţă şi probabil mai
frecvent femeile – adoptă un regim vegetarian, ceea ce nu este incompatibil
cu succesul în sport. Totuşi, atleţii trebuie să fie cât mai informaţi atunci
când îşi stabilesc meniurile. Dacă meniul nu conţine produse animale, atunci
ar putea fi necesar un supliment cu vitamina B12.
Evitarea cărnii roşii poate însemna o mai mare atenţie pentru a se
asigura un conţinut suficient de fier din plante, în combinaţie cu alte
alimente care ajută la absorbţia fierului, de exemplu: fulgi de cereale
îmbogăţiţi cu fier şi consumaţi cu un aliment bogat în vitamina C (un pahar
de suc de portocale). Lactatele vor fi incluse în meniu, pentru a asigura
calciul necesar, după cum sunt recomandate alimentele îmbogăţite cu calciu.
Pot apărea situaţii aparte în care atleţii să fie nevoiţi să-şi schimbe
deprinderile normale de antrenament şi de alimentaţie. Musulmanii evită
hrana şi băuturile în timpul zilei pe perioada Ramazanului. Acest lucru poate
duce la modificări în programul de antrenamente, în special dacă este foarte
cald, pentru a se menţine o bună hidratare. Dacă atleţii trebuie să concureze
pe timpul Ramazanului, ei trebuie să ştie că trebuie să-şi asigure rezerve de
glicogen, în ficat şi muşchi, precum şi o bună hidratare. Performanţa nu va
avea neapărat de suferit dacă atletul este bine pregătit.
40
Nutriţia pentru atletism. Declaraţia IAAF-ului din 2007, adoptată

prin consens
Atletismul este alcătuit dintr-o serie de probe care solicită diferite

tehnici, forţă, putere, viteză şi rezistenţă. Alimentele bine selectate îi vor
ajuta pe atleţi să se antreneze intens, vor reduce riscurile de îmbolnăvire şi
accidentare, vor mări performanţa, indiferent de diversitatea competiţiilor,
de mediu, naţionalitate sau de nivelul concurenţilor.
Pot fi făcute recomandări cu caracter general, dar ele trebuie aplicate
pe o bază individuală, în funcţie de maturizarea atletului, de sex, de
perioadă, program de antrenament şi obiective de concurs.
Un specialist în nutriţia sportivă poate să-i ajute pe atleţi să găsească
căile pentru a-şi atinge obiectivele de nutriţie, în ciuda unui stil de viaţă
agitată, a problemelor gastrointestinale şi a problemelor ridicate de deplasări.
Apetitul şi setea nu sunt întotdeauna indicatori buno pentru nevoile de
energie şi de lichide, iar atleţii au nevoie de planuri personale de alimentaţie
şi băutură.
Atleţii vor consuma o mare varietate de alimente pentru a-şi satisface
nevoile energetice şi pentru a obţine cantităţile optime de carbohidraţi,
proteine, grăsime, vitamine, minerale şi alte componente importante.
Cerinţele energetice pentru antrenament variază în funcţie de tipul şi
durata şedinţelor, care se modifică în cadrul unor cicluri de antrenament.
Unii atleţi îşi ating fizicul ideal în urma eredităţii şi antrenamentului, dar alţii
trebuie să-şi modifice consumul de alimente şi de energie pentru a putea
realiza modificările dorite în privinţa greutăţii şi a grăsimii corporale.
Regimurile cu restricţii în privinţa energiei cer o atentă selectare a
alimentelor cu conţinut nutritiv înalt, pentru a se asigura cerinţele respective.
Un nivel scăzut de energie va fi evitat, pentru a nu afecta performanţa şi
adaptarea la antrenament, precum şi pentru a nu dăuna metabolismul, funcţia
reproducerii, imunitatea sau starea bună a oaselor.
Un consum adecvat de carbohidraţi este necesar pentru a sprijini un
antrenament intens şi consistent, în care există un anumit risc de îmbolnăvire
şi accidentare. Recomandările pentru consumul zilnic sunt de circa 5-7
grame per kg de masă corporală, în perioadele de antrenament moderat, până
la 10 g/kg în timpul antrenamentelor grele sau pentru pregătirea în vederea
competiţiei.
Consumul de proteine va fi suficient pentru a face optimă adaptarea la
antrenamentul de forţă şi anduranţă, dar un consum mai mare de l,7 g/kg/zi
nu este necesar pentru nici un atlet.
41
O planificare strategică a meselor sau gustărilor care asigură

macroelementele pentru şedinţele de antrenament poate ajuta la
îmbunătăţirea rezervelor de energie, la adaptarea la antrenamente şi şi o mai
bună refacere.
Pregătirea pentru competiţie va include strategii care să asigure
rezerve energetice corespunzătoare în muşchi. Consumul de carbohidraţi pe
timpul exerciţiilor va avea valoarea necesară competiţiilor având o durată de
cel mult o oră, iar realimentarea dintre probe, în aceeaşi zi, este, la rândul ei,
importantă.
Fiecare atlet îşi va întocmi un plan de competiţii având un caracter
practic şi care să-l ajute în creşterea performanţei. Consumul de carbohidraţi
este bun pentru probele prelungite şi se poate realiza printr-o doză ridicată
de carbohidraţi, timp de 2-3 zile şi un susţinător de efort. Nu este nevoie de o
reducere sau de o adaptare a grăsimii.
Atleţii vor avea de asemenea strategii individualizate de hidratare
pentru antrenamente şi competiţii. Vor lua startul fiind hidrataţi
corespunzător şi vor lua în consideraţie nevoia şi ocazia de a consuma
lichide pe timpul activităţilor sau între acestea.
In general, un plan de hidratare al unui atlet va limita deficitul total de
lichide la mai puţin de aproximativ 2% din masa corporală, în special când
concurează într-un mediu cald.
Exceptând cazul unei deshidratări anterioare, atleţii nu vor consuma
prea multe lichide înainte sau pe timpul exerciţiilor. O hiperhidratare poate
afecta performanţa la probele în care greutatea reprezintă o chestiune
sensibilă, putând crea de asemenea probleme serioase de hiponatremie.
Rehidratarea după antrenament sau competiţii implică refacerea
pierderilor de apă şi sare prin transpiraţie.
Atleţii trebuie să răspundă la schimbările care apar în materie de
energie, substanţe nutritive şi lichide în situaţiile noi, cum ar fi cele datorate
unei clime calde sau reci, altitudinii sau în urma unei călătorii peste mai
multe fuse orare.
Călătoriile fac necesară o planificare care să ţină seama de efectele
voiajului, de diferitele culturi de nutriţie, de posibilitatea de a găsi alimente
şi de riscul unor tulburări gastrointestinale.
Atleţii tineri, părinţii şi antrenorii acestora trebuie să fie informaţi
despre importanţa nutriţiei pentru optimizarea sănătăţii, a creşterii şi a
performanţei. Atleţii tineri pot avea nevoie de o educaţie specială, de
încurajare sau supraveghere pentru a-şi realiza aprovizionarea adecvată cu
energie, cu lichidele necesare exerciţiilor şi pentru adoptarea unor reţete
bogate în substanţe nutritive.
42
Când alimentele de zi cu zi nu pot fi procurate, alimentele specializate

îi pot ajuta pe atleţi să-şi realizeze obiectivele legate de nutriţie.
Suplimentele nu pot totuşi compensa o hrană săracă. Unele suplimente pot
ajuta performanţa, dar atleţii trebuie atenţionaţi să nu folosească asemenea
produse, mai înainte de a face o analiză cu privire la riscul individual.
Atleţii sunt sfătuiţi să-şi asigure controlul de calitate al suplimentelor,
încât să nu fie contaminate cu substanţe toxice sau dopante. Suplimentele nu
vor fi folosite de atleţii tineri decât atunci când le sunt indicate şi
monitorizate din punct de vedere clinic.
O bună alegere a alimentelor va contribui la succesul în atletism, la
sănătate şi la bucuria de a trăi.
Monaco, 20 aprilie 2007
43

Nutritia in Atletism

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nutritia in Atletism

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nutritia in Atletism

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE ATLETISM

Mesajul Preşedintelui IAAF

IAAF se mândreşte cu prezentarea acestei broşuri cu sfaturi

Toţi atleţii pot beneficia de o bună alegere a alimentelor care sprijină

Beneficiile unei bune alimentaţii

O alimentaţie bine aleasă oferă numeroase beneficii tuturor

- beneficii optime pentru programul de antrenament

În ciuda acestor avantaje, mulţi atleţi nu-şi ating obiectivele legate

Informaţiile din broşura de faţă sunt destinate să ofere atleţilor şi

Broşura a fost pregătită pentru Comisia medicală şi antidoping a

Ori de câte ori atleţi de mare talent, bine motivaţi şi antrenaţi se

O alimentaţie variată asigură necesarul energetic şi ea se bazează în

Broşura de faţă cuprinde informaţii care îi vor ajuta pe atleţii de toate

Partea 1 – PRINCIPII GENERALE: OBIECTIVELE

Partea 2 – ALIMENTAŢIA SPECIFICĂ pe PROBE

Partea 3 – STRATEGIILE ALIMENTAŢIEI

Partea 1 – PRINCIPII GENERALE: OBIECTIVELE NUTRIŢIEI şi

Fiecare atlet este altfel. Nu numai că are alte cerinţe în privinţa

ECHILIBRUL ENERGETIC, MASA CORPORALĂ ŞI

Alimentele pe care le mâncăm şi lichidele pe care le bem acoperă

De cât de multă hrană are nevoie atletul, aceasta va depinde în mare

care se antrenează foarte des, cu şedinţe de antrenament lungi şi intense,

Cercetări recente dovedesc că se produc alterări substanţiale în funcţia

produce o tulburare a funcţiei de reproducere şi a regularităţii ciclului

Exemple de slabă disponibilitate energetică

Atleţii care au nevoie de un sfat privind modul de pierdere a greutăţii

Nevoile de proteină pentru antrenamente

Proteina a fost considerată drept substanţa nutritivă cheie pentru

Unii oameni de ştiinţă au sugerat că anduranţa şi rezistenţa atleţilor

. Dezbaterile privind nevoile exacte de proteină în cazul atleţilor nu

carbohidraţi şi proteine atunci când alimentele zilnice nu sunt disponibile

Alimente bogate în proteină – 10 g de proteină sunt asigurate de

Carbohidraţii pentru antrenamente

Carbohidraţii asigur[ un important, - dar pe scurt termen – de

Obiective legate de carbohidraţi

Alte indicaţii privind carbohidraţii:

Strategii în alegerea alimentelor şi băuturilor bogate în

- atunci când distanţa dintre şedinţele de antrenament este mai mică de

procese de refacere, iar în cazul proteinelor, pot stimula refacerea

Exemple de combinaţii de alimente şi mâncăruri bogate în carbohidraţi

Cât de mult să bea şi când anume ?

. se va limita deshidratarea pe timpul antrenamentului şi al

corporale, dar volumul deshidratării va fi în mod normal limitat la o pierdere

Când aveţi nevoie de ceva în afara apei ?

Administrarea de combustibil suplimentar pentru muşchi sau creier

Cum să estimăm procentul transpiraţiei:

Măsurăm greutatea corporală (kg), înainte şi la cel puţin o oră după

REHIDRATAREA DUPĂ EXERCIŢIU

Refacerea după exerciţii constituie o parte a pregătirii pentru viitoarea

Vitaminele, mineralele şi antioxidanţii pentru antrenamente şi

Idei pentru promovarea unei alimentaţii variate şi bogate în substanţe

Ca şi în cazul fierului, se recomandă femeilor să consume mai mult

Folosirea suplimentelor nutritive este foarte răspândită în sport, deşi

Prafuri şi suplimente de proteine

Reducerea grăsimii şi formarea muşchilor

Sistemul de nutriţie şi de imunitate

CREATINA. Suplimentele de creatină pot mări cantitatea de fosfat

CAFEINA. O mică cantitate de cafeină (1-3 mg/kg) poate ajuta

AGENŢII TAMPON. În cazul unui exerciţiu foarte greu, muşchii

În acelaşi mod în care excesul de aciditate stomacală poate fi