Licenţă
Licenţă
Licenţă
INTRODUCERE ........................................................................................................................
Cu ajutorul diferitelor aspecte teoretice examinate respectiv studiate în cadrul acestor ani,
această lucrare urmăreşte perfecţionarea sistemului de management al unei organizaţii
prestatoare de servicii, anume World Class România. Prin urmare, pentru realizarea acestui
studiu a fost aleasă, ca şi ţintă principală, un principal furnizor de servicii de stil de viaţă şi
fitness şi anume World Class România. După cum se cunoaşte faptul că din trecut şi până în
prezent mereu s-a acordat o atenţie destul de scăzuta în cadrul acestor aspecte sociale, aceştia au
reuşit să apară în cadrul acestui domeniu de activitate şi reuşind într-un timp relativ scurt să se
impună.
Nu se poate pune problema că această oranizaţie a fost prima din cadrul acestui domeniu,
de fitness, dar mai mult ca sigur World Class România a reuşit să fie un membru important al
acestei comunităţi şi de asemenea al pieţei din care face parte. World Class România, are un
trecut, respectiv un istoric ca şi baze la nivel global, ajungând să fie în cele din urmă prezentă şi
pe piaţa din România de caţiva ani. Această organizaţie a reuşit uşor, uşor, să dezvolte şi multe
alte servicii, fapt ce au dus la atragerea clientelei şi de asemenea la creşterea cifrei de afaceri.
Cum se organizează:
1. Obiectiv;
2. Resurse;
3. Efect;
4. Proces;
5. Optimizare.
Cum funcţionează:
6. Autonomie;
7. Adaptabilitate;
8. Organizare;
9. Plan:
10. Incluziune.
Cum se conduce:
11. Informaţie;
12. Model;
13. Verificare;
14. Decizie;
15. Control.
- capitalul uman, format din experienţa, cunoştinţele şi talentul dobândit de-a lungul
anilor de formare;
- capitalul de cunoaştere, care adună totalitatea cunoştinţelor stocabile. (Zamfir, 2011, p.
24).
Profesionalizarea managementului;
Transferul internaţional de know-how managerial;
Managerii – specialişti informaţionali şi ai sistemelor informatice;
Apelarea la managementul calităţii totale.
Din punct de vedere al procesului de management din cadrul sectorului serviciilor acesta
se poate împărţi pe mai multe funcţii ce trebuie îndeplinite într-o anumită succesiune, după
anumite reguli în funcţie de activităţile necesare, rezultând astfel funcţiile de bază ale
managementului serviciilor şi anume previziune, organizare, coordonare, antrenare şi control-
evaluare care au fost definite de către Henri Fayol, susţinând că noţiunea de management are
caracteristici specifice. (Fayol, 1996).
Serviciile în general prezintă o serie de trăsături specifice, care permit identificarea lor şi
care permit constituirea criteriilor de delimitare faţă de restul domeniilor al activităţilor
economico-sociale. Se remarcă faptul că sfera serviciilor este vastă şi eterogenă , trăsăturile
acestora nu se vor regăsi în fiecare tip de serviciu. În cadrul acestei teorii economice s-au
dezvoltat trăsăturile specifice ale serviciilor şi anume: forma nematerială, intangibilitatea,
inseparabilitatea în timp şi spaţiu, valabilitatea serviciilor. Totodată în cadrul literaturii de
specialitate, a fost conturată o serie de modalităţi de evidenţiere a aspectelor serviciilor, printre
care se enumeră: ambianţa, comunicaţiile şi preţul. (Kotler, 1997).
Din pricina faptului că serviciile se execută în mod direct prin intermediul oamenilor, o
posibilă clasificare a acestora ţine cont de factorul uman (Lester, 1985):
Într-un scop asemănător, Joseph Juran a clasificat serviciile astfel (Juran, 1991):
1. De închiriere;
2. Pentru ajutor;
3. De îngrijire;
4. Pentru întreţinere;
5. Pentru sfaturi;
Hirofumi Mori a ajuns să fie adeptul unei alte clasificări a tipurilor de servicii şi anume:
1. Servicii publice;
2. Servicii profesionale: sociale si private;
3. Transport şi comunicaţii;
4. Finanţare, asigurări şi agenţii imobiliare;
5. Comerciale: en gros sau cu amănuntul;
6. Electricitate, gaze, apă.
Fiind un mediu extrem de schimbător, au apărut mai multe tipuri de clasificări ale
serviciilor, ce se diferenţiază unul faţă de celălalt într-o măsură minoră, acestea fiind diferite
chiar de la o zonă geografică la alta.
„Viziunea este o imagine ideală a stării viitoare a organizaţiei, un punct spre care se
tinde, fiind prezentată ca o idee intuitivă spre viitor.” (Ansoff, 1965). O altă afirmaţie în legătura
cu viziunea unei organizaţii prestatoare de servicii este: „Înţelegerea viziunii este dată de
diferenţa dintre un muncitor care lucrează până la epuizare şi un altul care este conştient ca el
însuşi este o componentă importantă în atingerea obiectivului respectiv.” (Ouchi, 1982).
Totodată William Ouchi afirmă că: „Crearea viziunii este cheia succesului întreprinderii”.
(Ouchi, 1982).