Sumurduc Teodora

Enigma Otiliei
De George Calinescu
-caracterizarea Otiliei-

George Calinescu(1899-1965) a fost critic si istoric literar,eseist si

publicist,poet,prozator,un scriitor de formatie plurivalenta,enciclopedica avand o
bogata activitate literara (mai ales prin cele patru romane “Cartea nuntii”(1933),
“Enigma Otiliei” , “Bietul Ioanide”, “Scrinul negru” )cat si in domeniul criticii literare
(“Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”).
Opera lui Calinescu apapre in perioada interbelica , o perioada de o mare
diversitate la toate nivelurile fapt vizibil si proin diferitele directii romanesti . In timp ce
Sadoveanu obteaza pentru un realism mitic,iar Camil Petrescu pentru proustianism
(M. Proust), George Calinescu subliniaza in opera sa influenta balzaciana .
Romanul “Enigma Otiliei” a fost publicat in 1938 la sfarsitul perioadei interbelice
fiind al doilea din cele patru romane .
Romanul este realist ,modern,citadinsi are influente balzaciene . Este realism
prin reprezentarea veridica a faptelor cu un conflict puternic la care prticipa mai multe
personaje , prin tehnica detaliului:fiecare amanunt este adus sub lupa si analizat
(descrierea camerei Otiliei ), prin tipologia personajelor (Costache Giurgiuveanu-tipul
avarului). Otilia apatine burgheziei citadine ,fiind fiica vitrega a lui Costahe
Giurgiuveanu si beneficiand de educatia aleasa(pension,Conservator).
Initial al romanului titlu a fost “Printii Otiliei”schimbat insa de editor .Aest prim titlu
sublinia ideea de paternitate al romanului balzacian pentru ca “fiecare persoanj din
roman determina cumva soarta Otiliei a niste parinti”(Ovid Crohmalnieanu ):Costache
Giugiuveanu vrea sa o adopte ,Pascalopol si Felix au o atitudine ocrotitoare ,iar
Stanica si Aglae o atitudine sfatuitoare in sens negativ.
Editorul este cel care propune numele de “Enigma Otiliei” pentru a surprinde pe
care Otilia Marulescu o are asupra lui Pascalopol si Felix .
Perspetiva este nonfocalizata .Aceasta se realizeaza la persoana a III-a ,iar
naratorul este omniscient ,obiectiv ,detasat de ele relatate ,fapt ce ii ingaduie sa
cunoasca totul despre pesonajele sale si sa emita judecati de valoare .
Romanul surprinde si doua teme balaciene :a mostenirii si a paternitatii “Enigma
Otiliei” fiind un roman al familiei si o istorei a unei mosteniri.
Romanul cuprinde 20 de capitole structurate pe mai multe planuri narative care
urmaresc destinul personajelor prin acumularea detaliilor ( prezentarea progresiva a
caracterului personajului pornind de la datele exterioare :
vestimentatie,fizionomie,gesturi , reactii).
Opera este structurata pe mai julte planuri ,unul dintre ele ar fi cel al iubirii dintre
Felix si Otilia ,romanul fiind umul de dragoste , iar intriga fiind generata de gelozia lui
Felix fata de relatia dntre Pascalopol si Otilia.
Arta naratiunii calinesciene este sustinuta si de personaje care sunt construite
prin tehnica balzaciana a descrierii detaliate a mediului ambiant ,vestimentatiei
pentru deducerea tarsaturilor de caracter .
Otilia este fiica celei de-a doua sotii a lui mos Costache pe care vrea sa o adopte
, dar amana la nesfasit .Ea este personajul central eponim ,iubita de toti barabtii din
roman :de Pascalopol( viril si patern in acelasi timp),de Felix ( adolescentin ), de mos
Costache la modul tutorelui, de Stanica Ratiu intr-un mod tainic si cu certitudinea ca
nu-i va fi nicioadata alaturi.
Caracterizarea directa facuta de alte personaje contureaza portretul fizic, relatat
indiret prin ochii lui Felix, care sugereaza trasaturile sale morale de delicatete,
tinerete, farmec, inocenta si maturitate “un cap prelung si tanar de fata, incarcat de
bucle, cazand pana la umeri. Fata subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe
poale, dar stransa tare la mijloc.” Mos Costache o iubeste pe “fe-fetita mea”, el fiind
“papa” care primeste de la ea un strop de voiniciune, tinerete si lumina, la simpla
prezenta a fetei radea.
Caracterizarea indirecta a Otiliei reiese dintr-o secventa descriptiva de la sfarsitul
capitolului I,cand este prezentata camera Otiliei ,atunci cand este invitat sa doarma
acolo pentru ca nu i se pregatise o odaie. Toate obiectele vorbesc despre
personalitatea fetei configurand un tablou anticipativ al evolutiei Otiliei de-a lungul
romanului . Rochiile aruncate ,romanele frantuzesti deschise ,cutiile de pudra
numeroase subliniaza ,prin ochii lui Felix ,amestecul contrastant de candoare si
cochetarie .Este ,alaturide Felix,singura complet dezinteresata de averea lui mos
Costache .Faptul obteaaza pentru Pascalopol,un mosier blazat,nu este dorinta de a
avea bani, ci nevoia ei de sigurnta . Si,poate,sugereaza un anume secret al fiintei ei
feminine . Il iubeste pe Felix si il sala sa-si urmeze drumul in viata,intuind in tanarul
mai degraba timid un barbat de cariera. Iida,la un moment dat,o sansa ,inainte de a
pleca la Paris cu Pascalopol,insa tanarul nu stie sau nu vrea sa o fructifice. Este
momentul hotarator pentru relatia dintre ei .
Otilia Marculescu nu spune prea multe lucruri despre ea, ci lasa faptele sa
vorbeasca de la sine. Este copilaroasa si matura in acelasi timp “Eu am un
temperament nefericit, ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata”.
In caracterizarea personajului,Calinescu abordeaza tehnica moderna a
pluripespectivismului/tehnica oglinzilor paralele: Otilia este vazuta si caracterizata din
perspectiva mai multor personaje :pentru Aglae este o “zanatica , stricata,care
suceste capul baietilor de familie” ,pentru Felix este o fata superioara ,pe care n-o
poate intelege,remanand pana la capat o “enigma” ,pentru Pascalopol este femeia in
devenire care il incanta si il emotioneaa , pentru Stanica Ratiu este femeia cu “spirit
practic” .
Finalul, in care este prezentata prin intermediul unei fotografii (o tehnica
moderna),ii indica cititorului o evolutie a personajului,dar si a lui Felix , pentru ca prin
ochii lui o reintalnim pe Otilia ,intr-o caracterizare directa: “Femeia era frumoasa,cu
linii fine,dar nu era Otilia ,nu era fata nebunatica .Un aer de platitudine feminina
stingea totul (…) Ce deosebire ! Unde ra Otilia de altadata ? Otilia era p enigma , ci
si destinul insusi.
Otilia este unul din cele mai fascinanate personaje feminine din literatura
romana,evidentiind profunzimea sufletului omenesc, care nu pote fi nicioadata
cunoscut si explicat in totalitate. In acelasi timp , Otilia exprima un vis al iubirii
adolescentine pe care optiunile realiste il sting .Plecarea alaturi de Pascalopol este
justificata de nevoia ei de confort material si psihologic , intr-o lume in care conditia
femeii in societate depinde de statutul tatalui sau al sotului .