Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova
Academia M.A.I ’’Ştefan cel Mare’’

Catedra: Disciplina:
Drept Civil Drept Civil

REFERAT

"Noţiunea şi clasificarea
bunurilor"

A efectuat: A coordonat:
Student al an.I lector asistent
gr.ac. 113 master în drept
Facultatea Drept loc. de poliţie
Cotruţa Denis Vasiliţa Vladimir

Chişinău 2012
 CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I
1.1 Noțiuni generale
1.2 Clasificarea bunurilor

CAPITOLUL II
1.5 Deosebirea dintre bunuri şi lucruri

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

SUBIECTUL I
1. Definiţia bunurilor.

Codul civil, în art. 285 alin (1), dispune că "bunurile sunt toate lucrurile susceptibile
apropierii individuale sau colective şi drepturile patrimoniale"1.
Deşi legea foloseşte noţunea de "bun" ori cea de "lucru" nu dă definiţia acestuia. Astfel,
art .480 din Codul Civil prevede că : "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a
1
Codul civil din 1964, deşi utiliza termenii "bun"şi"lucru", nu îi definea, folosindu-i ca sinonime.
2
dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege", în art. 963
dispune că "Numai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiectul unui contract".
Codul civil întrebuinţează termenul „bun” într-un dublu sens2. În sens larg, prin bunuri se
desemnează atît lucrurile, cît şi drepturile privitoare la acestea. În sens restrîns, prin bunuri se
desemnează numai lucrurile asupra cărora pot exista drepturi patrimoniale.
Putem defini bunul, în sens restrîns, ca fiind valoarea economică ce este utilă pentru
satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale ale omului şi care este susceptibilă de apropriere
(însuşire) sub forma drepturilor patrimoniale3.

SUBIECTUL II

2.1 Corelatia dintre noţiunile de "bunuri" si "patrimoniu"

Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor si obligatiilor care au o valoare economică şi

aparţin unei persoane fizice sau juridice. Ca noţiune juridică patrimoniul nu se confundă cu
drepturile si obligaţiile ce fac parte din acesta, fiecare drept şi fiecare obligaţie ramînînd distincte
de patrimoniu, astfel încît modificările aduse în privinţa lor nu alterează identitatea acestuia care
apare ca o universalitate juridică.
Pe de altă parte, bunul este un element ce face parte din activul patrimoniului, pasivul
acestuia fiind format din obligaţiile titularului, dar care au un conţinut economic.
În consecinţa trebuie avută în vedere relaţia patrimoniu-fiecare drept şi obligaţie cu
conţinut economic şi aceea de patrimoniu-bun, distinctă sub un anumit aspect de prima, dar cu
precizările făcute.
Dupa cum se poate observa, între bun şi patrimoniu există corelaţia de tip parte-întreg.
Rezultă că termenii "bun" şi "patrimoniu" au în dreptul civil un sens tehnico-juridic specific, iar
nu cel din vorbirea obişnuita (cînd se desemnează şi valori spirituale prin aceşti termeni). Pentru
dreptul civil, expresia "bun patrimonial" constituie pleonasm.

2.2 Clasificarea bunurilor

Bunurile pot fi clasificate din mai multe puncte vedere. Clasificările mai importante în
dreptul civil sunt următoarele:

2
A se vedea şi A. Pop, Gh.Beleiu, op. cit., p. 144.
3
Drept civil român, Gh. Beleiu, Bucureşti 1998, pag. 98
3
1) mobile si imobile (mişcătoare si nemişcătoare conform Codului Civil).
2) bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil.
3) bunuri individual determinate şi bunuri determinate generic.
4) bunuri fungibile şi bunuri nefungibile.
5) bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile
6) bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere.
7) bunuri corporale şi incorporale.
8) bunuri divizibile şi bunuri indivizibile.
9) bunuri din domeniul public şi bunuri din domeniul privat.
10) bunuri principale şi bunuri accesorii.
11) bunuri sesizabile şi bunuri insesizabile

2.3 Bunuri imobile şi bunuri mobile

Această clasificare se face în funcţie de un criteriu mixt, anume natura bunurilor şi
calificarea dată de lege. În dreptul nostru civil, bunurile imobile (numite şi bunuri nemişcătoare)
sunt de trei feluri:
a. imobile prin natura lor;
b. imobile prin destinaţie;
c. imobile prin obiectul la care se aplică (numite şi imobile prin determinarea legii)4.

Imobile prin natura lor :

 fondurile de pamînt si clădirile (art.463 Cod Civil);
 morile de vînt sau de apa aşezate pe stîlpi (art.464 Cod Civil);
 recoltele care ţin de rădacini si fructele neculese încă (art.465 Cod Civil);

În ceea ce priveşte ultima categorie precizată, aceasta cuprinde şi arborii netăiaţi şi

vegetaţia care se prinde de pamînt. Toate acestea sunt imobile prin incorporaţiune sau prin natura
lor. Cînd sunt desprinse ori culese devin bunuri mobile. Se întîlnesc şi situaţii cînd, deşi sunt
prinse de pamînt, recoltele, fructele, arborii sunt considerate mobile prin anticipatie, de exemplu
cînd se vînd.
Imobile prin destinaţie :

4
Un exemplu deosebit este cel oferit în articolele 467 şi 468 al Codului civil român, în care se stabileşte, că
(Animalele ce proprietarul fondului dă arendaşului pentru cultură, sunt imobile pe cît timp li se păstrează destinaţia
lor).

4
 Bunurile destinate ca accesoriu pentru serviciul sau exploatarea unui imobil, deşi prin
natura lor sunt mobile. Pentru ca un bun mobil să devină imobil prin destinaţie trebuie
îndeplinite condiţiile:
1. Ambele bunuri trebuie să aparţină aceluiaşi proprietar;

2. Mobilul să fie destinat la serviciul si exploatarea imobilului, adică să existe un raport de

accesorietate fizică ori volitională. Astfel, sunt imobile prin destinaţie conform Codului Civil:

 animalele afectate la cultură;

 instrumentele arătătoare;
 porumbeii din porumbărie;
 seminţele date arendasilor sau colonilor parţiari;
 lapinii ţinuti pe lînga casă;
 stupii cu roi;
 peştele din iaz;
 teascurile, căldările, alambicurile, căzile si vasele;
 instrumente necesare pentru exploatarea fierariilor, fabricilor de hîrtie si altor
uzine;
 paiele si gunoaiele;

Este firesc ca textul trebuie analizat prin privirea realităţilor prezente. Mai sunt imobile
prin destinaţie "toate efectele mobiliare ce proprietarul a asezat către fond în perpetuu". (ex:
statuile, orice alt obiect , bun mobil, fixat cu ciment, gips, etc).
Imobile prin obiectul la care se referă5 :
Uzufructul lucrurilor imobile; servituţiile, acţiunile care tind a revendica un imobil 6.
Aşadar, sunt imobile toate drepturile al căror obiect este un imobil, astfel:
 drepturile reale care au ca obiect un imobil;
 drepturile de creanţă cărora le corespunde obligaţia de a da privind un imobil;
 acţiunile privind valorificarea drepturilor imobiliare;
 acţiunea în nulitatea înstrainarii unui imobil;
 acţiune în rezoluţiunea vînzarii unui imobil;
 acţiunea în revocarea donaţiei unui imobil;
 acţiunea în reducţiunea unei donaţii de imobil;

Bunurile mobile (numite şi bunuri mişcătoare) sunt şi ele de trei feluri:

a. mobile prin natura lor;
b. mobile prin determinarea legii;
c. mobile prin anticipaţie.
5
În literatura de specialitate s-a precizat, în mod justificat, că denumirea mai exactă ar fi aceea de imobile prin
determinarea legii-D.Alexandresco, op. cit., vol. I, pag. 424
6
C.Hamangiu, I.Rosseti-Bălănescu, Al.Băicoianu, op. cit., vol. I, pag. 553, M.I. Eremia, op. cit., pag. 227
5
Mobile prin natura lor:
Acelea care se pot transporta de la un loc la altul, care se mişcă de la sine (ex: animalele)
şi cele care se pot muta dintr-un loc în altul cu ajutorul unei forţe externe (ex: lucrurile
neînsufleţite), (art.473 Cod Civil).
Mobile prin determinarea legii:
Această categorie cuprinde acele drepturi considerate mobile prin obiectul la care se
aplică (atr.474 Codul Civil). Sunt mobile prin determinarea legii urmatoarele:
 drepturile reale care au ca obiect un bun mobil (exclusiv dreptul de proprietate);
 drepturile de creanţă care au ca obiect a da un lucru mobil, obligaţia de a face si obligaţia
de a nu face;
 drepturile intelectuale;
 acţiunile în justiţie privind un drept mobiliar sau pentru readucerea în patrimoniu a unui
drept mobiliar;
 acţiunile şi interesele în societaţi (părţile sociale), chiar cînd capitalul social constă dintr-
un imobil;
 obligaţiunile faţă de societate;

 bunurile imobile nu pot fi furate;

2.4 Bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil
Această clasificare a bunurilor porneşte de la regimul circulaţiei lor juridice.
Bunurile aflate în circuitul civil sunt acelea care pot fi dobîndite sau instrăinate prin acte
juridice. Regula este că bunurile sunt în circuitul civil, afară de excepţiile prevăzute expres de
lege7.
 armele de foc şi muniţiile;
 materiale explozive;
 produsele şi substanţele toxice;
 obiecte de cult.

Bunurile scoase din circuitul civil sunt acelea care nu pot face obiectul unui act juridic
civil translativ sau constitutiv de drepturi reale.
În sensul propriu-zis al cuvantului, sunt scoase din circuitul civil numai lucrurile care,
prin natura lor, nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate şi, pe cale de

7
Dreptul civil. Introducere în dreptul civil. Persoană fizică. Persoană juridică : [man.]/aut. I.Trofimov, capitolul III,
pag. 70, Redactor ştiinţific Valeriu Cuşnir, rec. Andrei Guştiuc, Alexandru Armeanic, Academia "Ştefan cel Mare" a
M.A.I. Catedra "Drept civil", Chişinău 2004
6
consecinţă, obiect (derivat) al actelor juridice, adică aşa-numitele lucruri comune (res communis
– aerul, razele soarelui, apa mării etc.).
2.5 Bunuri determinate individual şi bunuri determinate generic
După modul în care sunt determinate, deosebim bunurile determinate individual (numite
şi bunuri certe – res certa) şi bunurile determinate generic (numite şi bunurile generice sau de
gen – res genera).
Bunurile determinate individual8 sunt acelea care, potrivit naturii lor sau voinţei
exprimate de părţile actului juridic, se individualizează prin însuşiri proprii, specifice. Includem
în această categorie, spre exemplu, unicatele, o casă indicată prin locul ei de situare (localitate,
stradă, număr), un autoturism individualizat prin seria motorului, a saşiului, prin numărul de
înmatriculare etc.
Bunurile determinate generic sunt acelea care se individualizează prin însuşirile speciei
sau categoriei din care fac parte. Aceste bunuri se indică, spre individualizare, prin număr,
greutate, măsură etc. Sunt asemenea bunuri: alimentele, banii etc.
2.6 Bunuri fungibile şi bunuri nefungibile
După cum pot fi înlocuite sau nu, unele cu altele, în executarea unei obligaţii civile,
bunurile sunt fungibile şi nefungibile.
Bunul fungibil este acela care, în executarea unei obligaţii, poate fi înlocuit cu altul, fără
a fi afectată valabilitatea plăţii.
Bunul nefungibil este acela care nu poate fi înlocuit cu altul în executarea unei obligaţii,
aşa încît debitorul nu este liberat decît prin predarea bunului datorat.
2.7 Bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile
Această clasificare se face după cum folosirea bunurilor implică sau nu consumarea
substanţei ori înstrăinarea lor.
Bunul consumptibil este acel bun care nu poate fi folosit fără ca prima lui întrebuinţare
să nu implice consumarea substanţei sau înstrăinarea lui. Spre exemplu, banii, alimentele,
combustibili etc. sunt bunuri consumptibile.
Bunul neconsumptibil este acel bun care poate fi folosit în mod repetat, fără să fie
necesară, pentru aceasta, consumarea substanţei sau înstrăinarea lui. Ca exemple de bunuri
neconsumptibile pot fi menţionate: clădirile, terenurile, maşinile etc.

2.8 Bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere

8
DREPT CIVIL. PARTEA GENERALĂ. PERSOANELE Gabriel Boroi Editura ALL Beck 2001, pag. 76
7
 După cum sunt ori nu producătoare de alte bunuri, numite fructe, bunurile se împart în
frugifere şi nefrugifere9.
Bunurile frugifere sunt acelea care, în mod periodic şi fără consumarea substanţei lor,
dau naştere altor bunuri, numite fructe.
Bunurile nefrugifere sunt acelea care nu au însuşirea de a da naştere altor produse, în
mod periodic şi fără consumarea substanţei lor.
Se disting trei categorii de fructe: fructe naturale, adică acele fructe care se produc fără
vreo intervenţie a omului; fructe industriale, adică acelea care se produc ca urmare a activităţii
omului; fructe civile, prin care desemnăm echivalentul în bani sau în alte bunuri al folosirii unui
bun (chiriile, dobînzile, venitul rentelor; arendele etc.). Fructele nu trebuie confundate cu
productele. Productele sunt foloase trase dintr-un bun cu consumarea substanţei sale.
2.9 Bunuri corporale şi bunuri incorporale
Această clasificare are drept criteriu modul lor de percepere.
Bunurile corporale sunt acele bunuri care au o existenţă materială, fiind uşor perceptibile
simţurilor omului.
Bunurile incorporale sunt valorile economice care au o existenţă ideală, abstractă. Sunt
astfel de bunuri drepturile subiective patrimoniale. Vom distinge următoarele categorii de bunuri
incorporale:
a. drepturile reale, altele decît dreptul de proprietate;
b. proprietăţile incorporale;
c. titlurile de valoare;
d. drepturile de creanţă.
2.10 Bunuri divizibile şi bunuri indivizibile
După cum pot fi sau nu împărţite fără să îşi schimbe destinaţia, bunurile se clasifică în
divizibile şi indivizibile.
Bunul divizibil este acela care poate fi împărţit fără să îşi schimbe, prin aceasta,
destinaţia sa economică.
Bunul indivizibil este acela care, prin împărţire, îşi schimbă destinaţia economică.

2.11 Bunuri din domeniul public şi bunuri din domeniul privat

Această clasificare priveşte, cu precădere, bunurile ce aparţin statului şi unităţilor
administrativ-teritoriale, deoarece, potrivit art. 135 alin. (3) din Constituţie, „proprietatea
publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”, acestea din urmă fiind
enumerate de art. 3 alin. (3) din Constituţie (comunele, oraşele, inclusiv municipiile, precum şi
9
Drept civil. Partea generală. Persoană fizică. Persoană juridică, aut. Sergiu BAIEŞ, Nicolae ROŞCA, Editura
CARTIER juridic, Volumul I ( Bunuri frugifiere şi bunuri nefrugifiere ), decembrie 2004, pag. 108
8
judeţele). Aşadar, statul şi unităţile administrativ-teritoriale sunt titulari fie ai dreptului de
proprietate publică, fie ai dreptului de proprietate privată, după cum bunurile intră fie în
„domeniul public de interes naţional” (dreptul de proprietate publică aparţine statului) sau în
„domeniul public de interes local sau judeţean” (dreptul de proprietate publică aparţine
comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor), fie în „domeniul privat” (dreptul de proprietate
privată aparţine statului sau, după caz, unităţilor administrativ-teritoriale).
2.12 Bunuri principale şi bunuri accesorii
Această clasificare a bunurilor se face în funcţie de corelaţia dintre ele.
Bunul principal este acela care poate fi folosit în mod independent, fără să fie destinat a
servi la întrebuinţarea altui bun.
Bunul accesoriu este acela care este afectat întrebuinţării altui bun, principal(cheia
pentru lacăt, cureaua pentru ceas, coperta pentru caiet).
2.13 Bunuri sesizabile şi bunuri insesizabile
Atunci cînd creditorul are împotriva debitorului o creanţă avînd ca obiect remiterea unei
sume de bani (certă, lichidă şi exigibilă), iar debitorul nu plăteşte de bunăvoie, el va putea să
treacă la executarea silită a bunurilor debitorului său, îndestulîndu-şi creanţa din sumele obţinute
prin valorificarea acestora. Trebuie reţinut însă că nu toate bunurile debitorului pot forma obiect
al executării silite.
În consecinţă, vom deosebi, pe de o parte:
Bunurile sesizabile, adică acele bunuri care sunt susceptibile de a forma obiect al
urmăririi silite, iar, pe de altă parte:
Bunurile insesizabile, adică acele bunuri care nu pot fi urmărite silit pentru realizarea
unei creanţe băneşti10.

CONCLUZII
În sens juridic, noţiunea de "bun" are două accepţiuni. Sunt bunuri în sens restrîns (stricto
sensu) lucrurile care pot fi obiecte de drepturi si obligaţiile patrimoniale, precum si operele de
creaţie intelectuală şi energia de orice fel, în masura în care pot fi obiecte de drepturi si obligaţii
patrimoniale.

10
DREPT CIVIL. Partea generală. Persoanele. suport de curs pentru învăţământul la distanţă. Prof. univ. dr. Gabriel
Boroi, 2010
9
 În sens larg (lato-sensu), prin bunuri se înţeleg atît lucrurile, operele de creaţie şi energia
de orice fel, obiecte ale drepturilor si obligaţiilor patrimoniale, cît şi drepturile patrimoniale şi
acţiunile privitoare la bunuri în accepţiunea restrînsă. Sensul larg al termenului de "bun" rezultă
din art. 461-474 Cod Civil, care se referă la clasificarea bunurilor în mobile si imobile. De
asemenea, sensul larg al termenului rezultă din clasificarea bunurilor în corporale si incorporale
facuta în art.471 si 474 Cod Civil.
Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor care au o valoare economica si
apartin unei persoane fizice sau juridice. Ca noţiune juridică patrimoniul nu se confundă cu
drepturile si obligaţiile ce fac parte din acesta, fiecare drept şi fiecare obligaţie ramînînd distincte
de patrimoniu, astfel încît modificările aduse în privinta lor nu alterează identitatea acestuia care
apare ca o universalitate juridică.
Pe de alta parte, bunul este un element ce face parte din activul patrimoniului, pasivul
acestuia fiind format din obligaţiile titularului, dar care au un conţinut economic.
Prin urmare, drepturile reale sunt asimilate bunurilor. Drepturile de creanţă prezintă
importanţa şi sunt asimilate bunurilor prin valoarea lor economică. Drepturile de creanţă nu se
confundă cu obiectele a căror folosinţa tind să o procure creditorului.Rezultă că drepturile
patrimoniale - drepturi reale şi drepturi de creanţă - pot fi asimilate bunurilor dar nu sunt propriu-
zis bunuri.
Cu toate acestea art. 471 şi art. 474 Cod Civil prevăd ca drepturile patrimoniale şi
acţiunile privind valorile economice pe care aceste drepturi le prezintă sunt, împreuna cu aceste
valori economice, bunuri, în sens larg. În mod obisnuit, autorii consideră că sunt bunuri, lucrurile
dar şi drepturile patrimoniale, deşi ele se deosebesc, deoarece drepturile patrimoniale sunt bunuri
numai în masura arătată, adică dacă le raportăm la valoarea economică pe care o reprezintă.
Rezultă ca prin bun, cu precizările făcute se întelege orice element ce face parte din activul
patrimonial.
Într-o abordare exactă bunul este definit ca fiind o valoare economica ce este utilă pentru
satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului şi este susceptibila de apropiere sub forma
dreptului patrimonial. Desprindem din aceasta definiţie cele doua condiţii precizate mai sus.

BIBLIOGRAFIE

1. Codul civil din 1964, deşi utiliza termenii "bun"şi"lucru", nu îi definea, folosindu-i ca
sinonime.
2. A se vedea şi A. Pop, Gh.Beleiu, op. cit., p. 144.
10
3. Drept civil romîn, Gh. Beleiu, Bucureşti 1998, pag. 98
4. Un exemplu deosebit este cel oferit în articolele 467 şi 468 al Codului civil romîn, în
care se stabileşte, că (Animalele ce proprietarul fondului dă arendaşului pentru cultură,
sunt imobile pe cît timp li se păstrează destinaţia lor).
5. În literatura de specialitate s-a precizat, în mod justificat, că denumirea mai exactă ar fi
aceea de imobile prin determinarea legii-D.Alexandresco, op. cit., vol. I, pag. 424.
6. C.Hamangiu, I.Rosseti-Bălănescu, Al.Băicoianu, op. cit., vol. I, pag. 553, M.I. Eremia,
op. cit., pag. 227.
7. Dreptul civil. Introducere în dreptul civil. Persoană fizică. Persoană juridică : [man.]/aut.
I.Trofimov, capitolul III, pag. 70, Redactor ştiinţific Valeriu Cuşnir, rec. Andrei Guştiuc,
Alexandru Armeanic, Academia "Ştefan cel Mare" a M.A.I. Catedra "Drept civil",
Chişinău 2004.
8. DREPT CIVIL. PARTEA GENERALĂ. PERSOANELE Gabriel Boroi Editura ALL
Beck 2001, pag. 76.
9. Drept civil. Partea generală. Persoană fizică. Persoană juridică, aut. Sergiu BAIEŞ,
Nicolae ROŞCA, Editura CARTIER juridic, Volumul I ( Bunuri frugifiere şi bunuri
nefrugifiere ), decembrie 2004, pag. 108.
10. DREPT CIVIL. Partea generală. Persoanele. suport de curs pentru învăţămîntul la
distanţă. Prof. univ. dr. Gabriel Boroi, 2010.

11