UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT ,,ION CREANGĂ”

FACULTATEA BIOLOGIE ȘI CHIMIE

CATEDRA CHIMIE

Specialitatea: Chimie și biologie

Lucrul individual

Tipuri de reacţii chimice caracteristice alcoolilor

şi fenolilor. Mecanisme de reacţii

Autor: Macari Cătălina gr.203

Evaluator: Șargarovschi Viorica,
dr., lect. Universitar

CHIȘINĂU 2023
1
 CUPRINS:

Cuprins___________________________________________________________________2
1.ALCOOLII______________________________________________________________3
1.1. Definitie: _____________________________________________________________ 3
1.2. Clasificare_____________________________________________________________ 3
1.3. Metode de preparare_____________________________________________________ 4
1.4. Proprietăţile alcoolilor___________________________________________________ 5
1.5. Etanolu_______________________________________________________________ 7
Alcoolul etilic prezinta o materie prima valoroasa pentru numeroase sectoare industriale __ 8
2. COMPUŞI HIDROXILICI FENOLI_______________________________________10
2.1. Clasificarea compuşilor hidroxilici_________________________________________10
2.2. Metode de obţinere_____________________________________________________11
2.3. Proprietăţi fizice caracteristice____________________________________________12
2.4. Proprietăţi chimice_____________________________________________________ 13
2.5. Oxidarea fenolilor______________________________________________________ 16
Bibliografie:______________________________________________________________19

2
 1. ALCOOLII
1.1. Definitie:

Alcooli sunt compusi hidroxilici in care gruparea functionala hidroxil (-OH) este legata la un atom de carbon
saturat, in stare de hibridizare sp3 . In alcooli gruparea –OH poate fi legata de o catena saturata, din partea
saturata a catenei unei alchene, sau de catena laterala a unei hidrocarburi aromatice. Alcoolii au formula
generala: R – OH

1.2. Clasificare

Alcoolii se pot clasifica dupa trei criterii :

a) dupa natura radicalului hidrocarbonat din care face parte atomul de carbon saturat purtator al unei grupari
functionale, in :
- alcooli saturati CH3 – CH2 – CH2 – OH (alcool n-propionic)
- alcooli nesaturati CH2 = CH – CH2 – OH (alcool alilic)
- alcooli aromatici C6H5 – CH2 – OH (alcool benzilic)
b) dupa numarul gruparilor functionale in:
- alcooli monohidroxilici CH3 – CH2 – OH (alcool etilic)
- alcooli polihidroxilici CH2 – CH2 (glicol)
| |
OH OH

c) dupa natura atomului de carbon saturat care poarta gruparea functionala in :

-alcooli primari
R – CH2 – OH
- alcooli secundari
R
CH - OH
R
- alcooli tertiari
R

R – C – OH

R
3
Dupa numarul de grupari hidroxil din molecula, se deosebesc:
- fenoli monohidroxilici ; de exemplu :
OH

Fenol
- fenoli ploihidroxilici ; de exemplu :
OH

para-difenol
OH
1.3. Metode de preparare
Metodele de preparare ale alcoolilor:

a) Hidroliza derivatilor halogenati

R – X + NaOH → R – OH + NaX conditii: prezenta bazelor
b) Aditia apei la alchene

CH2=CH2 + HOSO3H→ CH3 – CH2 CH3 – CH2 + H2SO4

| |
OSO3H OH
c) Hidrogenarea compusilor carbonilici
O

R–C +H–H R – CH2 – OH

R R

C=O+H–H CH – OH
R R
d) Aditia apei la alchene
conditii :H2SO4, t° C

CnH2n + HOH CnH2n+2O

4
 e) Reactia dintre compusii carbonilici si compusi Grignard
O
R–C + R’MgX →R – CH – OMgX + HOH →R – CH – OH + MgXO
H | |
R’ R

R’’ R’’
O | |
R–C + R’’MgX →R – C – OMgX + HOH →R – C – OH + MgXOH
R’ | |
R’ R’
f) Tratarea aminelor primare cu acidul azotos
R – CH2 + HONO→ R – CH2 + N2 + HOH
| |
NH2 OH

1.4. Proprietăţile alcoolilor

Alcoolii alifatici pot exista în forme izomerice începând de la propanol în sus. Alţi
compuşi, ca fenolii sau enolii, pot conţine grupe de hidroxil, dar din cauză că sunt ataşate
direct carbonilor nesaturaţi se pot comporta diferit. În fenoli şi enoli electronegativitatea
puternică a atomilor de oxigen face ca acesta să atragă electroni din inelul aromatic sau din
legăturile duble, ca şi din atomii de hidrogen din grupările hidroxil. Acest lucru face ca
legătura carbon-oxigen să fie mai puternică şi astfel să reacţioneze mai greu cu alţi compuşi.
Alcoolul benzilic este considerat un alcool deoarece, chiar dacă are structură un inel
aromatic, gruparea hidroxil nu este legată direct de acest inel. Anumiţi alcooli sunt complet
miscibili în apă în orice proporţii. Acest lucru se datorează puternicii Punţi de hidrgen care
se stabileşte între oxigenul puternic electronegativ (din hidroxil) şi hidrogenul ionic din apă.
Moleculele de apă sunt atrase mai tare de moleculele de etanol decât între ele. Din acest
motiv etanolul amestecat cu apă produce un amestec care are volumul mai mic decât suma
celor două lichide luate separat. Puterea acestei atracţii dintre moleculele de etanol şi apă le
împinge mai aproape scăzând astfel volumul amestecului şi crescând densitatea acestuia, în
ciuda faptului că etanolul are densitatea mai mică decât cea a apei. Etanolul (şi alţi compuşi)
formează astfel ceea ce se numeşte un amestec azeotropic cu apa. Chiar dacă cele două

5
substanţe au puncte de fierbere diferite (78 respectiv 100 grade Celsius) puterea atracţiei
între ele le face ca la temperatura de 78,1 grade Celsius ele să se distileze împreună ca un
amestec compact.
Alcoolii mai uşori (metanol, etanol) sunt lichide mobile la temperatura camerei.
Înaintând în seria omoloagă, cu cât numărul atomilor de carbon creşte, alcoolii au tendinţa de
a forma lichide mai vâsocase, chiar solide moi. De asemenea, punctele de fierbere şi topire
cresc odată cu creşterea număruli de atomi de carbon.

Răspândirea şi producerea alcoolilor

Alcoolii se găsesc într-o varietate de situaţii.

Etanolul se poate produce natural, ca zaharuri din fructele răscoapte cu ajutorul
enzimelor în procesul de fermentaţie. Aceasta este baza industrei bauturilor alcoolice, chiar
dacă aici se folosesc mult mai multe ingrediente şi procesul este realizat cu grijă. Etanolul se
poate obţine industrial din reacţia etenei cu apa prin procesul de hidratare.
Metanolul este produs prin reacţia monoxidului de carbon cu hidrogenul. Aceste două
substanţe sunt obţinute industrial din metan (gaz natural) şi apă. Amândouă reacţiile se
realizează în condiţii speciale de presiune şi temperatură, în prezenţă de catalizator.
Un alt alcool important din punct de vedere industrial este alcoolul izopropilic. El este un
produs secundar al industriei petrolului, folosit ca solvent.
Alţi alcooli naturali sunt mentolul, care dă gumii de mestecat şi altor produse aroma şi
gustul specific şi glicerolul (trihidroxipropanul). Glicerolul se găseşte în stare naturală în
grăsimi vegetale sau animale,dar este şi un produs secundar al industriei săpunului. În
intestinul uman grăsimile se transformă în glicerol şi acizi graşi, după care se refac în
grăsimi.

Importanţa alcoolilor

Alcoolii sunt foarte buni solvenţi, de aceea din ei se produc detergenţi, parfumuri,
vopsele şi multe altele. Un amestec de metanol şi etanol este vândut ca solvent, care conţine
colorant şi are un miros specific cu rol de a proteja cumpărătorii. Etanolul şi metanolul sunt
6
doi dintre cei mai importanţi alcooli.
Alcoolul izopropilic este un solvent industrial foarte cunoscut, câteodată folosit ca o
variantă mai ieftină a etanolului. De asemenea etanolul are un puct de topire foarte scăzut,
ceea ce determină folosirea lui în termometre de temperaturi extrem de mici.
Alcoolii se folosesc ca produşi intermediari, în sinteze în chimia organică. Tot aceste
substanţe chimice se folosesc la curăţarea produselor petroliere din combustibili, în special în
Brazilia.
Glicerolul are aplicaţii în medicină şi, ca şi glicolul etenic, se mai găseşte în componenţa
explozivelor.

1.5. Etanolul

Alcoolul etilic – etanolul (spirt) este un alcool aliphatic , saturat , monohidroxilic cu

formula CH3- CH2-OH . Acesta ia nastere prin fermentatia alcoolica . Este un lichid
incolor , inflamabil cu gust si miros specific , cu punctual de fierbere 78,40 C –114,40 C si
densitatea 0,7894 . Arde cu flacara albastruie , formand dioxidul de carbon si apa . Este
solubil in orice proportie in apa , alti alcooli , eter , cloroform , benzina si benzen .
Consumul regulat de alcool etilic in cantitati mai mari la mesele normale poate
conduce la supragreutate si obezitate .
Consumul moderat de alcool etilic are o actiune excitanta , stimulatoare , in cantitati
mari fiind toxic . Consumul de etanol mareste sensibilitatea atat fata de substantele toxice
industriale –mercur , plumb arsen , nitrobenzen anilina , cat si fata de medicamente .
Concentratia normala de alcool etilic este de 0,02-0,03% . Deja o concentratie putin
crescuta de alcool etilic in sange de 0,1-1% conduce la cresterea dispozituiei m prelungirea
timpilor de reactie , cresterea numarului de greseli in cazul muncilor fizice si intelectuale ,
lipsa de precizie – la conducatorii auto . Concentratiile de etanol in sange de 1-2% duc la
pierderea autocontrolului , de 2-3% la o stare de ebrietate inconstienta , iar de 3-5% (ceea ce
corespunde la o cantitate de alcool etilic de 250ml) , la pierderea cunostiintei , pericol de
moarte , paralizia respiratiei si moarte .
Adultii pot s aelimine prin metabolism 175ml alcool etilic/kg greutate corporala .
Consumul indelungat de alcool etilic in cantitati mari conduce la daune corporale si psihice .
7
Materia prima si moduri de obtinere a etanolului

Alcoolul etilic prezinta o materie prima valoroasa pentru numeroase sectoare industriale :
- industria alimentara
- industria chimica
- industria de farmaceutica
Numai industria alimentara consuma anual circa 12 milioane tone alcool etilic . In
industria chimica unde reprezinta materia prima pentru obtinerea unor produse valoroase ,
spiritul de fermentatie este in 5 competitie cu alcoolul de sinteza , obtinut in urma unor
procese tehnologice complexe , din materii prime petrolifere .
Avand in vedere proprietatile sale adecvate si disponibilitatea sa cvasi-universala ,
etanolul a fost considerat ca un carburant posibil pentru motoare , practic in cursul intregii
istorii a motoarelor cu explozie .
Solicitari mari pentru alcoolul carburant au determinat ca , in Brazilia , spre exemplu , in
perioada 1983-198 , in loc de 6,8 miliarde litri planificati sa se realizeze 7,87 miliarde litri .
Pentru campania 1984- 1985 , productia planificata a fost de 9,064 miliarde litri , iar in
prezent se produc peste 10 miliarde litri .
Din totalul biomasei pentru fabricarea etanolului se deosebesc 2 tipuri de materii prime :
- direct fermentescibile
- amidonoase si celulozice
Din materiile prime direct fermentescibile cea mai mare utilizare o au : sfecla de zahar si
diferite produse intermediare ale fabricarii zaharului . In tara noastra exista o bogata traditie
privind obtinerea alcoolului din melasa de sfecla de zahar .
Obtinerea alcoolului etilic din materii prime amidonoase (cartofi , porumb , grau , orz )
presupune transformarea amidonului in zahar fermentescibil proces ce se realizeaza sub
actiunea enzimelor aminolitice . Pentru favorizarea procesului de hidroliza este necesara
fierberea sub presiune a materiilor prime tratament care determina gelificarea amidonului ,
acre necesita un consum ridicat de energie .
Sursa cea mai importanta de alcool o reprezinta materiile prime celulozice sub forma de
deseuri agricole , deseuri industriale , vegetatie nevalorificata .

8
 Utilizarea etanolului drept carburant

Utilizarea alcoolilor – metanol si etanol drept carburant pare sa fie varianta cea mai
promitatoare de inlocuire a carburantilor proveniti din petrol .
In timp ce metanolul se obtine din carbuni , gaz natural sau lemn prin tehnologii
avansate , etanolul se poate produce pe cale fermentativa din materii prime care se
regenereaza .
Utilizarea etanolului drept carburant in Europa a fost folosit inca din 1902 . Utilizarea
lui economica insa , in amestec cu benzina s-a realizat insa abia in 1922 in Franta .
Lucrarile de cercetare privind folosirea alcoolului carburant au condus la elaborarea
unor prototipuri noi de autovehicule pentru care s-a urmarit comportarea la pornire, mers ,
consumul de enrgie , emisia de gaze de esapament .
Caldura mare de evaporare si presiunea de vapori scazuta reclama la motoarele cu
carburator masuri mult mai energice pentru incalzirea amestecului decat la utilizarea
benzinei pentru a obtine o distributie suficient de uniforma pe fiecare cilindru .
Conditiile de esapare pe bancul de proba mobil pentru motoarele actionate cu etanol au
evidentiat ca evacuarea de gaze nocive este mai redusa decat la benzina , dar , este mai
ridicata evacuarea de aldehida (acetadelhida pentru etanol) , deci poluarea atmosferica este
mai redusa la utilizarea motoarelor cu alcool .
Etanolul poate fi un adaos valoros la benzina. Dupa calculele intrprinderii Volkswagen
un amestec benzina-etanol in proportie de 9:1 permite un rulaj in kilometrii cu 5,7% mai
mare decat cu benzina pura . De asemenea , prin utilizarea amestecurilor benzina-alcool cu
peste 5% alcool, nu mai e necesara adaugarea tetraetilului de plumb . Scade de asemenea
continutul de oxid de carbon si monoxid de azot din gazele de esapament .
Etanolul amestecat cu benzina prezinta proprietati sinergice care il fac un antidetonant
foarte competitiv in raport cu alti aditivi . Global se poate rezuma ca o adaugare de 6-8%
alcool permite 6 obtinerea benzinei super plecand de la benzina normala ceea ce da
etanolului o valoare comerciala superioara valorii carburante .
Interesul pentru obtinerea alcoolului etilic este mult mai mare atunci cand el este
considerat nu ca un inlocuitor energetic, ci ca un aditiv, deoarece tetraetilul de plumb este
9
toxic si legislatia din S.U.A. si diferite tari europene a interzis utilizarea lui . Si in tara
noastra se fac eforturi pentru utilizarea pe scara cat mai larga a benzinei aditivate fara plumb
in scopul protejarii mediului inconjurator .

Etanolul reprezinta o materie prima valoroasa pentru numeroase industrii in acelasi

timp fiind si un carburant valoros deja folosit in multe tari ca sursa alternativa de combustibil
.
Alcoolul de fermentatie , folosind ca materii prime biomasa disponibila si regenerabila
reprezinta o varianta competitiva cu alcoolul de sinteza obtinut din produse petroliere.

2. COMPUŞI HIDROXILICI
FENOLI
2.1. Clasificarea compuşilor hidroxilici

FENOLI 
Formula generală: Ar-OH

10
2.2. Metode de obţinere

1. Metode sintetice de laborator

a) Topirea alcalină a acizilor benzensulfonici (SNAr-Ad-E):

b) Din derivaţi halogenaţi aromatici(SNAr-E-Ad):

1. Metode sintetice de laborator

c) Din izopropilbenzen, când se formează fenol şi acetonă (Hock, 1934)

d) Din amine primare aromatice prin intermediul sărurilor de diazoniu:

11
2.3. Proprietăţi fizice caracteristice

Au caracter mai polar decât alcoolii corespunzători

• Solubilitatea în apă mai mare a fenolului comparativ cu a ciclohexanolului se datorează
legăturilor de hidrogen mai puternice.
• Legătura O-H când nu este ionizată este mai puternic polarizată decât la alcooli. 
 Proprietăţi fizice 
 cu excepţia m-crezolului, cristalizaţi, cu miros caracteristic, 
 puţin solubili în apă, uşor solubili în alcool şi eter 
 Temperatura de topire a fenolului este 43oC ( a ciclohexanolului este 25,5oC) iar cea de
fierbere este 181oC (ciclohexanol, 161oC) 
 Caracteristici spectrale 
 Spectrul UV: gruparea OH este grupare auxocromă 
 Spectrul IR: νOH =3594-3620 cm-1; νOH = 3300-3500 cm-1
 Spectrul RMN :- protonul hidroxilic fenolic este mai dezecranat decât la alcooli ( δ =
4,0-8,0 ppm); în fenoli δ = 10,5-16 ppm Semnalul protonului fenolic poate fi identificat
prin tratarea cu D2O a probei. Protonul OH este repede schimbat cu deuteriu şi semnalul
dispare.
Gruparea OH fenolică determină o diferenţiere a protonilor inelului Ho: δ = 6,77ppm,
Hm:7,13 ppm; Hp: 6,87 ppm. Semnalele pentru 13C RMN ale nucleului aromatic apar la δ=
135-170 ppm. 
 Structură şi proprietăţi caracteristice 
 Datorită conjugării p-π atomul de oxigen se pozitivează, atrage electronii π din legătura -
OH, astfel încât H se protolizează uşor. Fenolul prezintă caracter aromatic pronunţat
comparativ cu alcoolii

 Fenolul prezintă caracter aromatic pronunţat comparativ cu arenele. Nucleul aromatic

este activat cu densitatea de electroni în mod selectiv în poziţiile orto (o) şi para (p). De
12
 aceea dă reacţii de SE aromatică cu viteză mult mai mare comparativ cu benzenul:

 Fenoxidul este mai stabilizat prin conjugare decât fenolul. Acest lucru are consecinţe
asupra reactivităţii nucleului şi grupei OH

 Aciditatea fenolilor
C6H5-OH + H2O C6H5O- + H3O+ C6H5-OH + NaOH C6H5O-Na+ + H2O

Aciditatea fenolilor: C6H5-OH > HOH > CH3OH

Bazicitatea fenolilor: C6H5-O- < HO- < CH3O

2.4. Proprietăţi chimice

1. Reacţii caracteristice grupării OH

a) formarea sărurilor- fenoxizi
C6H5-OH + NaOH C6H5O-Na+ + H2O
b) formarea eterilor

13
  Proprietăţi chimice
d) formarea esterilor

2.Reacţii la nucleul aromatic

a) Halogenarea

b) Nitrarea
c) Nitrozarea

d)Sulfonarea

14
e) Alchilarea

f)Condensarea

g) Obţinerea aldehidei fenolice(reacţia Reimer-Tiemann -1876)

Mecanism:

h) Reacţia cu aldehida formică

Reacţia Michell, reacţia cu fenoxid a o-chinometanului stă la baza obţinerii fenoplastelor

j)Hidrogenarea catalitică

15
2.5. Oxidarea fenolilor

Reacţii de culoare 
 cu soluţia apoasă de FeCl3 este reacţia caracteristică fenolilor: fenolul-roşu violet,
crezoliialbastru, pirocatehina-verde, pirogalolul-albastru-negru
Polifenolii - au ca reacţii specifice :
  formarea de eteri ciclici

 Tautomeria ceto-fenolică

Reprezentanţi
Oxidarea fenolilor
Fenolul (benzenolul) este un produs incolor, solid, cristalizat în ace, cu miros specific. În
contact cu aerul devine roşiatic datorită oxidării. Este toxic, în contact cu pielea producând
arsuri.Se utilizează pentru obţinerea fenoplastelor, coloranţilor, medicamentelor (aspirina).
Crezolii (o-,m,-p-metilfenolii) se separă tot din gudroane, ca şi fenolul. Au acţiune
bactericidă mai puternică decât fenolul. Se folosesc, sub formă de emulsie cu o soluţie de
săpun, ca antiseptici. Acţiunea bactericidă creşte la alchifenoli cu creşterea catenei, atingând
16
un maxim la C5, după care scade din nou cu creşterea catenei.
Timolul, 3-metil-6-izopropilfenolul, se găseşte în uleiul de cimbru sau lămâioară. Este
dezinfectant slab. Prin hidrogenare trece în mentol.
Carvacrolul, 2-metil-5-izopropilfenolul / izomer cu timolul) se găseşte în uleiul de chimion
şi de cimbru degrădină.
Naftolii α,β se găsesc de asemenea în gudroanele cărbunilor . Sunt foarte puţin solubili în
apă dar se dizolvă în alcool şi eter. Naftolii sunt folosiţi ca intermediari în sinteza
coloranţilor.

Fenolii polihidroxilici nu segăsesc în natură dar se întâlnesc derivaţi ai lor în regnul

vegetal. Fenolii polihidroxilici sunt compuşi solizi, solubili în apă şi alcooli, greu solubili
în hidrocarburi. Sunt mai reactivi decât fenolii monohidroxilici.
Pirocatehina se găseşte în produsele de pirogenare a lemnului sub forma eterului monoetilic,
gaiacol, antiseptic slab ( ca sare de potasiu sunt antiseptici respiratorii). 1,2-
Dimetoxibenzenul, numit veratrol, este un lichid cu miros plăcut ce se foloseşte la sinteza
papaverinei.
Rezorcinolul este un compus cristalin, incolor, foarte solubil în apă. Prin tratare cu amoniac
conduce la m-aminofenol, intermediar în obţinerea acidului p-aminosalicilic (PAS) folosit în
terapia tuberculozei. Rezorcinolul este un dezinfectant uşor folosit în dermatologie. La
tratarea acestuia cu ICl şi HCl , soluţie apoasă, se formează 1,3,5-triiodorezorcinol, numit
ridoxol, cu acţiune antivirală şi antimicotică.
Hidrochinona este folosită ca antioxidant, revelator fotografic şi în dermatologie şi
cosmetică, ca antiseptic şi conservant.
Pirogalolul se găseşte în diferite produse vegetale sub formă de eteri. Pirogalolul în soluţie
alcalină are afinitate pentru oxigen. Soluţiile alcaline de pirogalol, absorbind cantitativ
oxigenul, sunt folosite la dozarea volumetrică a oxigenului. Este folosit şi ca revelator
fotografic. Floroglucinolul se întâlneşte în natură sub formă de glucozid. Are caracter
reducător moderat şi proprietăţi antiseptice.

Tetrahidrocanabinolul este principala componentă din marihuana, utilizat din antichitate

pentru proprietăţile fiziologice.
17
18
 Bibliografie:

„Chimie Organica” C.D. Nenitescu, Ed. Didactica si Pedagocica Bucuresti

„Chimie Organica”, Edith Beral , Mihai Zapan, Ed.Tehnica 1973
„Lexicon-Indrumar pentru Industria Alimentara” Ed Tehnica Bucuresti 1987,
„Alcoolul Etilic Carburant” Viorica-Maria Borha , Bran Segal, Ed.Tehnica Bucuresti 1988

19