Badea Cireșeanu - Tezaurul Liturgic 3 - Text

TEZAURUL LITURGIC
SFINTEI BISERICI CREŞTINE ORTODOXE

DE RĂSĂRIT
TOMUL III
TEZADRDL LITURGIC
AL
SFINTEI BISERICI CREŞTINE ORTODOXE DE RĂSĂRIT
TOMUL III
STUDIUL LITURGIC SPECIAL
CUPRINZÂND CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE ASUPRA CULTULUI DUMNEZEESC
FUBLIC, ASUPRA SFINTELOR LITURGII ORTODOXE CU EXPLICAŢIUNI AMĂNUNŢITE,
CERCETĂRI SERBATORALE, CUM ŞI ASUPRA SFINŢIRILOR, BINECUVÂNTĂRILOR BISE¬
RICEŞTI, POSTURILOR, ETC,, ÎNTEMEIATE PE ŞTIINŢA PROPRIE, ŞI PE TEXTE ORI¬
GINALE CLASICE, DIN SCRIERILE SFINŢILOR PĂRINŢI ŞI ALE MARILOR SCRIITORI.
CURSURI UNIVERSITARE
ROSTITE DE
BADEA CIREŞEANU
DOCTOR IN TEOLOGIE
PROFESOR DE LITURGICĂ, PASTORALĂ, OMILETlCĂ Şl CATEHETICĂ
LA FACULTATEA DE TEOLOGIE A UNIVERSITĂŢEl DIN BUCUREŞTI
CU 62 ILUSTRAŢII
Acest Tezaur Liturgic este aprobat de sfântul Sinod din Bucureşti al

Bisericei ortodoxe române, în şedinţa sa din 23 Octombre, anul 1909.
BUCUREŞTI 1912
TPOGRAFIA „GUTENBERG", JOSEPH GOBL S-sori
20, - STRADA DOAMNEI, - 20.
TIPARITU S'A ÎN 2.000 EXEMPLARE Şl FIE CARE EXEMPLAR ÎN 3 TOMURI

CU TOATĂ ÎNGRIJIREA Şl CHELTUEALA AUTORULUI
TEZAURUL. LITURGIC
DE
Dr. BADEA CIRESEANTT
TOMUL lllLEA
STUDIUL LITURGriC SPECIAL
Deosebirea între cele trei Tomuri ale acestui Tezaur.
' ăspândirea învăţăturilor mântuitoare în lume,

\ a f°st însoţită în Biserica Domnului nostru
Iisus Hristosde plinirea serviciului divin,
' cu credinţă, dragoste şi vrednicie preoţească.
Strălucirea acestui serviciu, înalţă tainic
gândul omului, şi apoi îl înlânţueşte în
^ ceata drept credincioşilor creştini.
Inima pioasă, simţeşte o bucurie cerească în mo-
mentul plinirei serviciului dumnezeesc, şi omul nu’şi
dă seama de cauza schimbărei ce se produce în su-
\ 1 fletul său. Nişte fiori mistici, dar foarte plăcuţi şi bine
f făcători, străbat în acel moment întregul organism
N al creştinului, şi îi înviorează fiinţa lui spirituală, călă¬
toare în cercul înalt al ideilor.
Mişcările liturgice ale miniştrilor altarului, purtarea obiec¬
telor sfinte în casa lui Dumnezeu cu solemnitatea orânduită, fac
8 DR. BADEA CIREŞEANU
pe credincios să se prosterneze cu umilinţă înaintea Celui A

Tot Puternic1).
Partea aceasta a studiului nostru, cuprinde săvârşirea actelor
serviciului dumnezeesc, de către sfinţiţii servitori ai altarului
apoi semnificaţiunea istorică şi mistică a acestor acte şi tot ce
stă în legătură cu ele. Această parte se cheamă k specială», pentru
că ea se ocupă în deosebi, în special, cu fie care act sfânt, şi nu face
asupra lor numai o privire generală. Actele sfinte se plinesc după
litera şi spiritul formulariilor liturgice şi ritualiatice, ale sfintei
noastre Biserici creştine ortodoxe de răsărit.
De aceea şi deosebirea între cele trei Tomuri ale Tezaurului
nostru este aceasta: în Tomul I-iu întitulat „Istoria şi Lltera-
Imbarcarea din Constantinopole pe vapor a Domnului Doctor

BADEA CIREŞEANU, Autorul Te2&urului Liturgic, apre a merge la Muntele
Athoa, Palestina şi Egipt, în vara anului 1904 pentru saopuri liturgioe şi
fltudii de antlcitâţi egiptene.
tura liturgică", am desfăşurat noţiunea cultului creştin, cu isvoa-

rele şi scrierile de literatură liturgică, de la începutul creştinis¬
mului şi până în zilele noastre. In Tomul II-lea numit „Studiul
liturgic general", ne-ara ocupat cu locaşurile în cari se plinesc
actele sfinte, cu istoricul acestor locaşuri, podoabele lor pictu¬
rale, persoanele sfinţite servitoare înaintea altarului, precum şi cu
obiectele trebuincioase în cultul creştin ortodox. Toate acestea
sunt întemeiate pe dovezi cu texte clasice şi patristice. Apoi în
\)i$ -îpxn nvf?» işti/1

II Moisi, VI, 2-4: „Şi Dumnezeu vorbi către=♦
Moisi şi'i zise: Eu sunt Iehova care m’am arătat lui Avraam, lui Isac şi lui lacov,
ca Dumnezeu A Tot Puternic".
TEZAURUL LITURGIC, T. III. 9
Tomul IIMea sau în „Studiul liturgic special" ne vom ocupa

cu însăsi actele liturgice si serviciile bisericeşti, cari se să vâr-
sesc pentru mărirea lui Dumnezeu şi mântuirea omului. De aceea
dornul I-iu se mai poate întitula „introductiv"; Tomul Il-lea
„pregătitor", faţă de Tomul 111-lea, care se poate zice şi „lucră¬
tor" sau „activ".
Cum vedem, distingerea acestor trei părţi este bine deter¬
minată, şi fie care din ele are cuprinsul său propriu. S’ar putea
zice prin urmare, că aceste trei părţi formează un întreg, dar
şi fie care parte este pentru sine un întreg, ce stă în legătură cu
fie care din cele două surori.
§ 2.
Planul materiei din Tomul lll-lea al Tezaurului
rh Liturgic.
Vfûprinsul acestei părţi speciale, este tot aşa de bogat ca si
cuprinsul părţeî prime, şi cu deosebire al părţei generale.
BiBerica catedrala a sfântului Paul din Londra, capitala Angliei,

pe care am cercetat-o cu deamânuntul împreuna cu alte monumente ale oraşului,
Sâmbâtă 9 August anul 1897. (Autorul).
Partea specială se deosebeşte, bine înţeles, prin lumina ce res-

pândeşte asupra cultului şi prin conducerea spre săvârşirea servi¬
ciului ’durrinezeesc public.' Ea ne face să cunoaştem că sfinţenia
cultului creştin, cere ca el să fie plinit cu demnitate de litur-
10 Dft. BADEA GIRKSEAND
gisitori şi ascultat cu pietate şi linişte de către credincioşi. Tot

aşa, partea aceasta a studiului nostru, ne dă unele luminări
asupra Liturgiei din timpurile prime ale Bisericei, cum şi asupra
vredniciei liturgisitorului de a săvârşi cele sfmte.
Mai încolo, în partea specială, se vor propune învăţăturile
teoretice şi practice folositoare în săvârşirea actelor sfinte. Vom
trece după aceea, la serviciul divin introducător în sfânta Liturgie
şi apoi la explicatiunile istorice şi mistice asupra Liturgiilor
Bisericei noastre răsăritene. Explicatiunile acestea vor ii făcute
pe temeiul celor fixate înscris, ae către marii liturgişti orientali.
Pentru că în ziua Duminecei şi în zilele de sărbători creştine,
se bucură tot insul şi în special fie3 care fiu al Bisericei ortodoxe,
apoi pentru că aceste zile atrag atenţiunea lumei prin strălucirea
lor bisericească şi socială, de aceea vom arăta origina istorică
a acestor zile mari, cum şi orânduirile Bisericei în această pri¬
vinţă, ca să ştie fiecine, cuman luat ele naştere în cursul tim¬
pului. Cele şeaj)te misterii practicate în Biserică de la începutul
creştinismului, pentru folosul mântuirei piosului, încă au un loc
însemnat în studiul acesta, spre a’şi da seamă credinciosul de
origina lor divină, şi de frumuseţea3 lor ritualistică.
Dar maica noastră Biserica,3 împărtăşeşte necontenit şi cu
prisosinţă fiilor ei, mângâerile sale, cu ori ce ocaziune de bucurie
şi întristare. De aceea nu vom trece cu vederea nici binecuvân¬
tările şi sfinţirile bisericeşti, pe cari le primeşte creştinul în
toată ziua şi ora. De asemenea, înfrânările de la articolele nutri-
toare compunândîn lumea învăţaţilor ocestiune de studiu adânc,
urmează să cunoaştem şi începutul posturilor din Biserica noastră,
instituirea şi istoria lor, binefacerile ce isvorăse din ele, cum
şi partea lor morală.
Prin urmare, cuprinsul Tomului al 111-lea, va fi următorul :
SECŢIUNEA I,
Priviri generale asupra cultului dumnezeesc public*
Cap. I. Sfinţenia cultului dumnezeesc public şi pietatea

cerută de la creştini cu deosebire în casa Domnului. ’
Cap. II. Unele luminări ştiinţifice asupra serviciului divin.
SECŢIUNEA II.
Sfânta Liturgie.
Cap. I. Serviciul divin introducător în sfânta Liturgie, săvâr¬

şită în zilele de Dumineci, şi în zilele de rând ale săptărnânei.
Cap. II. Explicaţiuni asupra Liturgiilor sfinţilor Părinţi,
Vasilie cel Mare, Ioari Iirisostom şi Grigorie Dialogul.
SECŢIUNEA III.
Sărbătorile Împărăteşti ale sfinţilor şi sfintele

misterii.
Cap. I. Sărbătorile împărăteşti, ale sfinţilor, origina lor, şi

serviciul divin al acestor zile.
Cap. II. Cele şeapte misterii cu întocmirile lor liturgice.
SECŢIUNEA IV.
Binecuvântările, sfinţirile, Înmormântările şi pos¬
turile anuale, cu orânduirile lor liturgice.
Cap. I. Binecuvântările şi sfinţirile.

Cap. II, Cele patru posturi aleanului, cu spiritul lor liturgic.
SECŢIUNEA I '4
PRIVIRI GENERALE ASUPRA CULTULUI

DUMNEZEESC PUBLIC.
§ 3.
Cuprinsul secţiune!.
ultul dumnezeesc public, s’a deosebit in creşti¬

nism, din vechime şi până astăzi prin cură¬
ţenia ideilor dintr’însul şi prin formele lui
exterioare demne şi impunătoare. în cultele
celorlalte religiuni de pe pământ, călăuzesc
idei pline de răutate l), egoiste, materialiste şi
adesea ori josnice; iar formele dinafarice nu
se prezintă de cât în cazuri rari cu o palidă
frumuseţe şi seriozitate. Nu mai vorbim aci
de cultul sabeist, zooteist, antropotcist, sama-
nist şi mai ales fetişist, căci conţinutul acestor
culte", este întru totul barbar, iar "formele lor nu
sunt scutite de cruzimi. Dar cultele acestea după cum am arătat
în partea generală a studiului nostru, nu au nici un sistem
1) Ca să ne facem idee de unele principii rele din Coranul (adică cetirea)
lui Mahomed, dau aci câteva texte din această carte (cu 6.000 versuri) a religiei
islamiste. •
Iată poruncile lui Alah scrise de Mahomed profetul Islamismului:
Coranul Cap. 20, v. 38 : „Această Carte este de la Alah" (Dumnezeul
Islamismului).
Poligamia Cap. 4, v. 3: itNu vă însuraţi cu femeile cari vă plac, de cât
cu 2, 3 şi 4".
de ordine în credinţă, nu au literatură scrisă, nu au temple si

nici preoţi. Vrăjitorii şi descântătorii acestor fanatici sălbatici,
sunt conducătorii credinţelor deşarte. Si cu toate acestea 150
4 A A
Cap. 5, v. 4 : «Animale moarte, sânge, carne de porc, nu mâncaţi".

Cap. 5, v. 85 : «Să ştiţi că cei ce urăsc pe lslamişti sunt Jidovii şi idololatrii*.
Cap. 4, v. 38: «Bărbaţii sunt superiori femeilor... pe cele nesupuse dinele
bateţi-leu.
întinderea Islamismului cu sabia. Cap. 9, V. 5: „Fiind trecute lunile
sfinte (4 la număr) ucideri pe idololahxi ori pe unde îi găsiţi, faceţi-i sclavi,
impresuraţi-i şi căutaţi ascunzătoriie lor. Iar dacă ei trec la Islamism, dacă fac
rugăciuni şi milostenii, daţi-le ertare căci Alah este bun şi îndurat".
Cap. 9, v. 17: „Cei necredincioşi să nu intre in moscheele voastre. Ei
sunt mărturia necredinţei lor şi in veci vor locui în foc«.
Moacbeea sultanului Sulelman Isec. XVI) din oraşul Conatan-

tinopole, în care am intrat în luna August anul 1896. Aol e reşedinţa Seic-ulul
Islamului, patriarhul religiunei mahomedane. (Autorul).
Cap. 9, v. 18: „In moschee (temple islamiste) sa intre numai cei ce cred
in Alah, cari fac rugăciuni şi dau milostenie".
Cap. 9, v. 29 : „Faceţi ?'ăsboi cu cei necredincioşi în Alah, luptaţi-vă cu
ei până ce vă va plăti tribut şi vor rămânea umiliţi".
Cap. 9, v. 30: „Jidovii zic că Ozair (fiul lui Ezra) este fiul lui Dum¬
nezeu... Creştinii zic că Mesia este fiul lui Dumnezeu... Ei se aseamănă necre¬
dincioşilor din vechime... Iu sunt mincinoşi
Raiul islamist. Cap. 9, v. 73: „Alah a făgăduit credincioşilor islamişti
bărbaţilor şi femeilor, grădini udate cu râuri de apă. Ei vor vieţui în veci în
locuinţele fermecătoare din grădinile Edenului".
Cap. 9, v. 85: „Dacă moare vre unul din inimicii voştri, nu te ruga
pentru el, nu te opri la mormântul lui, căci el nu a crezut în Alan şi profetul său».
Cap. 47, v. 4. „Când întâlniţi pe cei necredincioşi uddeţM, ca să faceţi
multă carne şi legaţi bine pe prizonieri ca să nu fugă".
Cap. 42, v. 38: „Faceţi rău pentru rău", etc.
Numai cărţile sfinte ale Noului Testament pe cari se întemeiază creşti-
U DR. BADEA CIREŞE AND
de milioane suflete, zac si astăzi în acest întunerec adânc. Deser-

turile Africei, ale unor insule australiene, şi unele părţi ale
Amerieei, sunt culcuşurile mai cunoscute ale* acestor păgâni.
în cultul public‘al Bisericei noastre ortodoxe, se cere atât
de la creştinul laic l)> şi mai ales de la Uturgisitor, ca şi unul
şi altul să fie cu cuget curat în Biserică. Bar cugetul3acesta
urmează a fi însoţit de o ţinută cuviincioasă în faţa tronului lui
Dumnezeu. Dacă pe oamenii de o seamă cu noi, muritori şi ei
fiind, şi cu toate acestea îi onorăm cu şederea noastră în stare
respecioasâ înaintea lor, cu atât mai vârtos o facem aceasta în
casa Dumnezeului celui viu.
Ideile mari din cultul nostru, sunt împrumutate din învă¬
ţăturile Domnului nostru Iisus Ilristos; iar acestea sunt acoperite
în cult ca un germene frumos dătător de roade, cu o pătură
aleasă, pusă d'asupra, de către marii dăscăli ai creştinătate/.
Chiar rugăciunile şi binecuvântările liturgice, cu conţinutul sfin¬
telor Liturgii; în întregimea lor, sunt zidite pe piatra învăţăturilor
mesianice. Iar în contra acelor creştini fără rândueală îiî practi¬
carea cultului dumnezeesc public şi particular. Biserica ca o maică
iubitoare de fii, aduce mustrările ei îndreptătoare, prin rostul
sinoadelor ecumenice, locale şi prin graiul păstorilor sufleteşti.
Ea nu îngădue semeţie, trufie"şi deşertăciune între fraţii creştini,
căci toţi sunt de o" potrivă înaintea ei şi înaintea Cerescului
Părinte.
Cultul ortodox recomandă înfrângerea inirnei, învăţătura
dreaptă2), umilinţa de sine, iubirea de oameni şi facerea de bine.
Aceste virtuţi împodobesc pe adevăratul închinător şi-l fac să
pătrundă cu inima în locaşurile cereşti. Vegherea Bisericei, aşa
dar, nu se întinde în cult numai asupra curăţeniei corpului ome¬
nesc şi a aşezărei lui în hotarele bunei randueli, ci şi asupra
rânduelei şi curăţeniei sufleteşti, isvorul tuturor faptelor bune ale
omului. Mai departe, cultul nostru, nu este o literă fără viaţă şi o
practică fără roade, ci el cere ca săvârşirea lui, să fie însoţită
de o acţiune exterioară rodnică, pe care trebue să o îndeplinească
fiecare creştin în binele său propriu şi al semenului său. Sau
ceea ce este tot una: învăţăturile câştigate din practicarea cul¬
tului, să se pună în aplicare în folosul omenirei, de fie care
nisniul, odihnesc sufletul nostru muncit în lupta vieţei, îndulcesc traiul nostru,
ne mângâe, ne îmbărbătează şi aduc pace. Aceste cărţi sunt singurele în cari
aflăm blândeţe faţă de omenire, singurele cari iartă păcatele şi ne răcoresc sufletul.
Iată pentru ce toţi oamenii mari ai lumei cetesc cu atâta plăcere cărţile Noului
Testament; într’însele ei află balsamul vindecător al întristâreî şi amărâciunei.
(Autorul).
1) Etimologia şi însemnarea cuvântului „laic", am arătat-o în „Partea
generală" la nota 2, pag. 306, Tez. Liturgic, Toni. II.
2) Omul ori cât ar învăţa, el totuşi nu ştie nimic faţă de cele ce se petrec
în univers. De aceea Solone unul din cei 7 înţelepţi ai Atenei (î* 595 a. Hr.),
zicea adesea ori: „Am îmbătrânit învăţând în fiecare zi câte ceva". Conf. Cicero,
De senectute, cap. XIII. Iar Socrat (f 400 a. Hr.) arăta că el ştie atât, că nu ştie nimic.
16 DR. BADEA G1REŞEANU
de practică religioasă a acelei religiuni. Se zice prin urmare,

«cultul budist», «cultul brahman», «cultul stelelor», înţelegân-
du-se prin aceasta tot sistemul de credinţă şi practică religioasă,
al fie cărei din aceste religiuni.
1. După învăţătura generală a tuturor religiunilor, cultul
sau serviciul divin, este manifestarea publică în afară a cre¬
dinţei interne, prin acte sfinte, ceremonii şi glorificări făcute de
nişte anumite persoane şi nu de fie care om de rând. Aceste
practicări se săvârşesc de un om ales dintre oamenii din aceeaşi
societate religioasă! Cultul este aşa dar partea externă a unei
religiuni.
In Biserica noastră creştină ortodoxă, înţelegem prin «cultul
dumnezeesc public» sau prin «serviciul divin», arătarea în afară
a credinţei noastre interne, ori mai bine zis glorificarea adusă
lui Dumnezeu în Biserică, sau şi în alte locuri sfinte, numai de
către miniştrii altarului, adică’de către episcopi şi preoţi, în
faţa drept măritorilor creştini, în numele acestora şi pentru mân¬
tuirea lor. Acest cult ori serviciu divin, se săvârşeşte după litera
şi spiritul cărţilor liturgice şi al cărţilor de ritual bisericesc,
întărite de Biserică şi recunoscute de’ea ca normative ale cul¬
tului ortodox.
Protestanţii, afară de Anglicani, aici se deosebesc de noi,
afirmând că cultul public protestant, fie el geueral ori parti¬
cular, se poate face de ori ce creştin membru al comunităţii lor.
După ei o preoţie sacramentală nu există, ci numai o preoţie
generală din care fac parte toti creştinii ; deci toti creştinii au
puterea de a săvârşi tainele şi celelalte lucrări ale cultului
Comunităţile de creştini aşa dar, rânduesc pe unii dintre dânşii,
învestindu’i cu dreptul de a predica şi a săvârşi actele cultului
în numele tuturor credincioşilor. Aceasta să face prin o simplă
alegere însoţită cu rugăciune, dar nu prin o taină, căci ei nu
au taina preoţiei2). Cei aleşi, sunt «predicatorii» (praedicantes)
sau «pastorii» (pastores) rânduiţi pentru lucrările religioase.
Superiorii lor, cari de asemenea nu sunt ceva mai mult
de cât predicatorii sau pastorii, se zic «episcopi», căci acest
cuvânt nu însemnează după ei de cât «supraveghetori», sau
mai bine se pot numi «superintendenţi», spre distingere de
episcopii Bisericei latine şi ortodoxe. Predicatorii sau pastorii
şi superintendenţii, precum şi «seniorii» (seniores) cari stau
între ambele trepte, cum şi«prepoziţii» (praepositi), primesc prin
actul rânduirei lor, dreptul de a săvârşi cultul, tainele şi cele-
această patimă: «Cât pentru avariţie, nu înţeleg ce mai însemnează ea la un
bătrân. Poate să fie ceva mai absurd de cât ca un bătrân să-şi mărească cu atât
mai mult proviziunile de călătorie, cu cât îi rămâne mai puţină cale de făcut?".
1) In finele anului 1904, în Anglia a fost rânduită în funcţiunea de pastor
o fată erudită de origine germană. Până unde s'au întins însă drepturile şi dato-
riele ei sacerdotale, nu’mi este cunoscut. (Autorul).
2) Vezi rugăciunile la învestitura pastorilor şi superintendenţi lor protes¬
tanţi în Codicele lin Daniel, Tom. II, pag. 517-556 şi Tom. III, pag. 213-291.
TEZAURUL LITURGIC, T. III. M
lalte acte religioase, iar nu şi dreptul de a cârmui Biserica.

Acest drept e rezervat numai comunităţei întregi; ea este «Bise¬
rica» (bodrjaia *).
După învăţăturile Bisericei ortodoxe, serviciul divin sau
cultul, este o lucrare externă, prin care se întăresc legăturile
omului cu Dumnezeu. în cult sunt două elemente de căpetenie :
elementul midie, nevăzut şi supranatural, şi cel văzut sau
natural. Cultul este împreunarea actelor liturgice, a ceremoniilor
sfinte, prin cari se glorifică Cel A Tot Puternic, se sfinţeşte omul,
şi dobândeşte mântuirea cu ertarea păcatelor1 2).
în actele şi ceremoniile cultului, se exprimă şi se repre¬
zintă în mod văzut tot conţinutul religiei, atât supranatural, cât
şi firesc sau natural. Prin căderea omului în păcat, legătura din¬
tre el şi Creator, s’a întunecat dar nu s’a şters cu desăvârşire.
A trebuit să fie omul răscumpărat din păcat prin moartea" pe
cruce a Domnului nostru lisus Ilristos, şi să se restabilească
iarăşi legătura dintre Creator si om.
Expresiunea acestei legături, se face prin cultul dumne-
zeesc public, cu partea lui fundamentală, sfânta euharistie, înte¬
meiat pe învăţăturile Mântuitorului Ilristos.
2. Cultul dumnezeesc public sau serviciul divin se împarte
în general şi 'particular (singular). Cel d’întâiu conţine în sine
legătura omului cu Dumnezeu şi se face pentru trebuinţele
Bisericei întregi s. e. Lîturgia obişnuită din zilele anului întreg;
cel de al doilea reprezintă legătura în deosebi a fie cărui om cu
Dumnezeu şi se săvârşeşte după trebuinţele diferiţilor membrii
ai Bisericei d. e. Liturgia pentru scopul ori mântuirea unui om
oare care. Dar şi un cult şi altul se plineşte de miniştrii altarului.
în înţelesul strâns al cuvântului, este mare deosebire între
cultul dumnezeesc public şi între sfinţirile ori binecuvântările
bisericeşti. Acestea din urmă, sunt numai nişte acte prin cari
se restrânge binecuvântarea bisericească asupra oamenilor 3), ori
asupra locaşurilor sfinte, obiectelor religioase, holdelor, roadelor
pământului, asupra ostaşilor, etc. Dar atât cultul cât şi sfinţirile
ori binecuvântările bisericeşti, se fac numai de miniştrii altarului.
Iar binecuvântările «personale», se fac şi de oamenii neînvestiţi
1) Eusevie Popovici, Ist. Bis. trad. de Athanasie al Râmnicului şi Ghe-

rasim al Argeşului, Voi. II, Bucureşti 1901, pag. 204.
2) Conf. pag. 4, Tezaur. Liturgic, Tom. I.
3) Şi Dumnezeu a binecuvântat pe primii oameni, după cum cetim în
Cartea I-a a lui Moisi, Cap. I, v. 28 : DHN “’lţ’l
-pşi D’.t nm hţi ,7^“^ pian-ns ’inŞ&’i c*vi ne

(„Şi i-a bine cuvântat pe ei (pe Adam şi Eva) Dum- = ; ,TH
nezeu (lehova) şi a zis lor Dumnezeu, creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul
şi supuneţi-I şi domniţi peste peştele mărei şi peste sburătorul cerului şi peste
toată vietatea târâtoare de pe pământ").
18 DR. BADEA CIREŞEANO
cu putere sacerdotală s. e. Isac binecuvintează pe fiul său Iacov*);

Iacov binecuvintează pe losif şi pe fiii acestuia 1 2); un tată ori o
maică poate binecuvânta pe fiii săi. Aceste binecuvântări însă
nu au un caracter sacordotal 3).
De asemenea este deosebire între cultul dumnezeesc public,
fie el generai ori particular, şi între rugăciunea publică şi parti-
tieulară. Cunoaştem că cultul dumnezeesc, se plineşte numai de
preoţi ori episcopi după anumite formulare pentru Biserica întreagă
sau pentru diferiţi membrii ai ei. Iar rugăciunea se face de ori
Trireme (corăbii) cartageneze aduc pe credincioşii zeului Mo loch, cu pruncii

lor ca 9ă-l sacrifice acestui zeu.
ce creştin în numele său, pentru sine sau pentru un semen al

său d. e. rugăciunea părinţilor pentru fii, a acestora pentru părinţi,
fraţi, rude, neamuri sau "si streini. Chiar si o rugăciune litur-
1) I M. 27, 27-32.
2) I M. 43, 15 — 20.
3) Contrară actelor de binecuvântare este blasfemia (pkaacpTjjua, pXaoqpi]-
ţiEM = grăesc da râu). In Biblie se găsesc vr'o câteva cazuri tipice de blasfemie.
Dumnezeu blestemă pe diavolul înşelător al protopărinţilor omenirei: „Bleste¬
mat să fii tu, zice Creatorul către diavolul, între toate animalele şi intre toate
fiarele pământuluiu. (1 M. 3, 14). Noe blestemă pe Ham. (I M. 9,25). Iacov
blestema mânia lui Simeon şi Levi. (I M. 49,7). Iov blestemă ziua naşterei sale.
(Iov, 3, 1 — 19). Biserica blestemă numai pe diavolul ca pricinuitor al răului; mai
încolo nu blestemă pe nimine, nici chiar pe duşmanii ei, ci să roagă pentru a
lor mântuire.
gieă rostită de un ministru al altarului, nu este un serviciu dum-

nezeesc deplin, ci numai o parte a lui.
3. însemnătatea cultului dumnezeesc public, general ori
particular, se vede din efectele lui, întipărite în înfrăţirea ome-
nirei, în numirea creştinilor ca fii ai aceluiaşi Părinte"şi în aju¬
torul dat de ei fie cărui om. însemnătatea cultului dumnezeesc
se mai vede din lumina culturală şi religioasă ce domneşte între
creştini, din mobilarea simtimintelor, creatiunea institutelor de
binefacere, cari nu se mai văd în nici o altă religiune din lume.
Cultul acesta ne aduce mângâere sufletească, scutirea de grijile
lumeşti ce ne istovesc trupul şi sufletul şi în fine îndulcirea
traiului nostru în spirit şi In adevăr.
Cu cât cultul ortodox ne înviorează sufletul si ne aduce
liniştea tainică, cu atât cultele păgâne înăspresc viaţa credin¬
cioşilor lor şi iuţesc simţirile d. e. islamismul, brahmanismul,
antropoteismul ş. a. Nu mai vorbim aici şi de cultele vechi ale
zeiţelor Cibela, Âfrodita, Diana şi ale altor zeiţe, serbătorite cu
desfrânările cete mai excesive. De asemenea, nu mai vorbim nici
de cruzimile ce se săvârşeau înainte de creştinism jn cultul zeului
Moloch l). Din aceste scurte asemănări se Vede destul de limpede
strălucirea cultului dumnezeesc public, general ori particular,
al Bisericei noastre ortodoxe.
1) Iată cum descrie francezul Flaubert Gustav ţf 1880), după documente

vechi şi în special după Istoria lui Diodor Sicilianul, una din zilele când se făcea
sacrificarea copiilor în vechiul oraş Cartagena din Africa nordică, în onoarea
zeului Baal sau Moloch : »0 parte din zidul templului iui Moloch
fu dărâmată pentru ca să se scoată zeul de aramă. Apoi când răsări soarele preo-
tesele lui il împinseră spre piaţa Chamon. EI mergea de aîndăratele, alunecând
pe nişte tăvălugi; umerii săi întreceau înălţimea zidurilor Cartagenei. Cartagenezii
fugeau în grabă căci nu puteau privi nepedepsiţi pe Moloch, de cât în exerciţiul
mâniei Iui. Toţi cu mic cu mare veneau la locul sacrificiului. Preoţii lui Moloch
erau gătiţi cu podoabe. Zeul ajunse în mijlocul pieţei. Un foc mare din aloe,
cedru, laur, ardea la picioarele zeului".
„Jertfirea copiilor vii începu, in mâinile colosului copii se înalţă încet şi cum
fumul se ridica în sus în vârtejuri, părea de departe că dispar în nouri. Nici
unul nu se mişca. Erau legaţi de mâini şi de picioare, şi vălurile negre ce-i aco¬
pereau, îi împedecau să vadă ceva şi îi făceau să nu fie cunoscuţi. Victimele abia
ajungeau la marginea deschizăturei şi dispăreau în lăuntru, sfârâind ca o picătură
de apă pe o placă roşie. Foamea zeului nu se potolea. FV1 voia fără încetare copii.
In sfârşit ca sâ~i dea mai mulţi îi punea grămadă în mâinile Iui, legându-i cu
un mare lanţ care îi ţinea strânşi. Focul ardea mereu, surlele şi tobele făceau
un sgomot infernal, mamele ţipau. Nu se puteau număra copiii ce se aruncau
vii în foc. Ei întreceau cu mult numărul zilelor anului".
„Să lăsă seară. Nourii de fum erau deşi împrejurul monstrului. Fanaticii
cereau necontenit copii; alţii strigau că e destul pentru acum. Tot poporul agăţat
pe ziduri şi grămădit în piaţă, urla de plăcere şi spaimă. Scene grozave se petre¬
ceau în timpul sacrificiului. Părinţii aruncau în foc jucăriile copiilor arşi. Fana¬
ticii se repezau unii la alţii cu cuţitele spre a se omori. Alţii profetizau viitorul
şi îşi sfâşiau buzele".
„La sfârşitul nelegiuirei, preotesele luară cu lopetile cenuşa copiilor arşi,
ARTICOLUL I
DEMNITATEA CULTULUI
§ 5.
Formele exterioare ale cultului ortodox.
acă cultul ar exista numai în cugetul omului,

adică fără forme exterioare, atunci el ar fi
lipsit de roade frumoase, trăinicie, şi nu ar
mai lega cu tărie pe credincioşi. Formele
cultului sunt nişte semne vizibile, de cari se
foloseşteBiserica, spre a mijloci mântuirea credincioşilor
înaintea lui Dumnezeu. Ele se reduc la numărul de patru :
veşmântul, simbolul, actul şi graiul.
1. Veşmântul sacerdotal sau liturgic, este semnul distinctiv
al ministrului altarului, pe care el îl îmbracă atunci când ser¬
veşte înaintea lui Dumnezeu. Fără de această îmbrăcăminte, orân¬
duirile liturgice nuîngăduesc sfinţiţilor servitori a săvârşi cele
sfinte. Dar prin «veşmânt sacerdotal» ori liturgic, nu înţelegem
vr’o anumită şi singură haină simplă sau preţioasă, ci întreaga
comoară de veşminte sfinte, arătate în formulariile liturgice,
şi pe cari le îmbracă în deosebi preotul şi episcopul, după ritua¬
luri stabilite şi neschimbate. Atât preotul şi mai ales episcopul
au veşmintele3 lor deosebite, după treptele "ierarhice pe cari le
reprezintă d. e. felonul, omoforul, ş. a.1).
şi o aruncară în aer, ca sacrificiul sa fie de ajutor pentru tot oraşul şi să ajungi

până la stele".
Iată grozăviile cultului lui Moloch, chiar într'o cetate ca Cartagena, unde
înflorea cu prisosinţă, ştiinţa,^ arta şi comerciuL Canaaniţii, Babilonenii şi mat
rar, Evreii, serbătoreau şi ei in acelaşi mod pe zeul Moloch numit şi Baal, Mil-
com, Malcam, Chemoş ş. a.
«Iar a Il-a zi după sărbătoarea Iui Moloch, urma în Cartagena sărbătoarea
în onoarea Astartei (]TiDţPJ) soţia acestui zeu, drept mulţumire pentru naş¬
terile pruncilor sacrificaţi bărbatului ei. Fantazia vioae şi aprinsă a Cartagene*
zilor, făcea din această zi, tot ce poate sa fie mai desfrânat. Eri era jale mare;
astăzi orgii, petreceri şi danţuri ameţitoare".
„Mai pe urmă bărbaţii şi femeile din oraş, suindu-se pe colinele din apro
piere, acolo la umbra arborilor frunzoşi şi la răcoarea zilei ori a nopţei, se des¬
frânau în toate chipurile cu hierodull bărbăteşti şi femeeşti. Acestea erau sacri¬
ficii aduse Astartei. Dar câte fapte neomenoase se petreceau acolo, pana încetează
de a mai scrie. Şi cu cât aceste plăceri erau mai înfocate, cu atât sacrificiul era
mai deosebit". Conf. De vita Constantini, lib. III, cap. 55. Vezi şi nota 6, p.
193, Tom. II, Tezaurul Liturgic, cum. şi cap. 7, v. 31 din Ieremia (Autorul).
1) Conf. pag. 414-437, Tom. II, Tezaurul Liturgic.
Aceste veşminte au fost introduse bi cult încă din tim¬

purile prime ale Bisericei, atât pentru a se da o strălucire mai
mare actelor liturgice, cum şi pentru a se înfăţişa sfinţiţii ser¬
vitori înaintea lui Dumnezeu cu veşminte întru totul curate,
sfinţite şi deosebite de veşmintele purtate de ei în afară de
Biserică î).
2. Simbolul este figura, chipul ori obiectul care serveşte
spre a însemna o idee sau un lucru oare care. Simbolismul a
existat în toate cultele religioase şi cu atât mai vârtos în cultul
creştin. Aci însă s’a purificat de înţelesul lui josnic, cum el era
în păgânism. în Biserica creştină, "simbolismul se vede accen¬
tuat cu deosebire pe câmpul âogmatic şi mai ales pe cel liturgic.
Pe câmpul dogmatic, simbolul este un semn deosebitor de dogme
între ortodoxism si alte confesiuni creştine, s. e. simbolul ere-
dinţei întocmit la sinodul I şi II ecumenic; iar pe terenul liturgic,
este o comoară de lucruri sfinte, din a căror întrebuinţare se
scoate un înţeles religios cu privire la diferite evenimente petre¬
cute în creştinism s. e. tămâea, simbolul darurilor sfântului
spirit; mânecuţele, simbolul legăturilor cu care au fost strânse
mâinile Domnului, la patima cea de bună voe, ş. a.1 2).
De înţelesul simplu adică simbolic ori natural, ce stă în
obiecte, se deosebeşte înţelesul mistic ori misterios ce stă adâncit
în scrierile sfinte şi în cărţile liturgice. Ceea ce este înţelesul
alegoric în tâleuiriie exegetice, aceea este înţelesul mistic pe
câmpul liturgic3).
3. Actul liturgic este o lucrare sfântă exterioară săvârşită
în casa Domnului de ministrul altarului s. e. purtarea cu solem¬
nitate a sfintei evangelii, eşirea cu sfintele daruri în timpul
Heruvicului, cetirea rugăciuîiei transsubstanţiaţiunei, ş.a. Sunt şi
acte interne sau sufleteşti ce se petrec în lăuntrul omului, d. e.
1) Chiar şi în cultele religioase păgâne, cu începere de la cele sistematice

până la cele mai sălbatice, servitorii zeilor poartă anumite veşminte în practi¬
carea acestor culte. în ziua de 26 Iulie 1897 aflându-mă în «grădina animalelor"
fTiergarten) din Berlin, am găsit aci o ceată de Calmuci din familia mongolă,
adusă din Asia orientală, pentru a desfăta poporul cu jocurile si alergările lor.
în fruntea Calmucilor erau doui preoţi de ai lor, de religiune budistă ameste¬
cată cu elemente religioase mongole.
înainte de a începe vre-o reprezentaţie, Calmucii în număr de vre-o 40
cu femei şi copii, se înfăţişau înaintea celor doui preoţi, spre a le cere bine¬
cuvântarea. Preoţii idololatrii, cu o ţinută gravă, şezând jos pe o piatră şi având
pe şât în acest moment o bucată de stofă albă cu puncte şi vârgi negre, primeau
înclinările credincioşilor lor. Terminându-se această ceremonie, Calmucii cu cei
doui preoţi înaintea lor, îşi făceau alergările pe cai, în căruţe şi pe jos, cu stri¬
gări şi jocuri asiatice. După aceea preoţii îşi lepădau acea bucată de stofă ce
purtau pe gât, considerată de ei ca sfântă, şi şedeau liniştiţi pe loc; iar Calmucii
îşi urmau sgomotoasele lor jocuri şi alergări. De altfel erau îmbrăcaţi cu toţii
ca ţiganii noştrii. Dar şi vrăjitorii cultelor selbatice, au semnele lor distinctive,
când se închină stelelor, lunei, soarelui, lemnelor, pietrelor, munţilor, rîurilor,
$>. a. (Autorul).
2) Conf. p. 558-567, 580-608, Tom. II, Tez. Lit.
3) Conf. p. 608 - 612, Tom. II, Tezaurul Liturgic.
22 Dft. BADEA CIREŞEANU
cugetarea asupra diferitelor probleme religioase, asupra vieţei

omului ş. a., dar acestea sunt acte de altă natură. Actele litur¬
gice se săvârşesc succesiv şi necontenit în cultul nostru după
anumite rândueli, şi de aceea se poate zice, că tot serviciul divini
este o acţiune de credinţă şi glorificare a iui Dumnezeu. Aceste
acte sunt" mai toate însoţite şi de cuvânt, ca formă deplină,
limpede şi înţeleasă; dar sunt şi altele plinite în tăcere, ca o
expresiune a unui misticism adânc, d. e. eşirea cu darurile în
timpul Heruvicului, la liturgia celor mai înainte sfinţite. Atât
actele însoţite de cuvânt, cum şi cele plinite în tăcere, au fru¬
museţea şi solemnitatea lor potrivită cu timpul. Actele sfinte
însoţite de cuvânt ori de cântare, exprimă de obiceiu bucuria
sufletească; iar cele tăcute, umilinţa, întristarea. Aşa sunt şi
actele fireşti psihice: omul vesel, grăeşte, cântă; cel întristat
tace, sufere.
4. Graiul ori cuvântul cu limba, este mijlocul prin care
exprimăm cugetările noastre. El este un dar scump dat omului
de Dumnezeu. Prin el înlăţişăm virtuţile teologice, bucuria, în¬
tristarea, cultura ori neştiinţa. Graiul este icoana sau oglinda
exterioară a lăuntrului omenesc. De aceea şi sfântul Ioan Un¬
so stom în cele două cateheze ale sale, arată că graiul este o
sabie ascuţită pe care omul o poartă după a sa voinţă liberă.
Cu această" sabie, zice sfântul Părinte, curăţim cangrena păca¬
tului prin învăţături folositoare; dar tot cu ea săvârşim şi rău¬
tăţi când nimicim pe fratele nostru cu clevetiri, defăimări şi
plănuiri satanice (Epistola sf. Iacov 3, 5—10»).
Graiul luat în partea lui cea bună, este una din formele'
alese ale cultului. De la începutul Biserieei a aflat el primire în
actele liturgice, şi nu putea să ajungă serviciul dumnezeesc la
atâta înflorire, de cât numai cu ajutorul graiului. Dar graiul
este de două feluri în serviciul divin : graiul rostit ea o vorbire
obişnuită şi graiul rostit ca o cântare. Şi un fel şi altul se
cuvine a se face cu blândeţe, cu ondulaţiunile pietăţei, şi cu
accentul limpede dar plin de umilinţă. Graiul trufaş,’îndrăsnef
şi aspru, este înlăturat din cultul ortodox.
1) In aceste două cateheze (P. Migne, Patr. gr. torn: 49), Hrisostom se
plânge indirect de clevetirile îndreptate în contra lui de către duşmanii săi, fraţii
episcopi, pe când el se afla arhiepiscop al Constantinopolului. In fruntea inimi¬
cilor, se afla împărăteasa Eudoxia, ajutat^ de Teofil arhiepiscopul Alexandriei, un o'nj
rău şi răsbunător, din cauză că nu reuşise la scaunul din Constantinopole unde
fusese chemat Hrisostom. Acest sfânt Părinte fu condamnat în anul 403 ai exilarea
de un sinod ţinut lângă Halcedon la Stejar (jtpog tţiv 5quv) sub preşedinţia lui
Teofil; iar în anul 404 suferi o nouă condamnare şi exilare. Apoi la anul ■ 407
moare pe când îl duceau inimicii de la Cuciiza din Asia Mica spre Pityits din
Colchida spre a'şi face o nouă exilare. (Autorul).
§ 6.
Săvârşirea cu demnitate a cultului.
JTlrzirea cultului creştin este făcută de Domnul nostru Iisus
Hristos, şi apoi urmată de apostolii lui. Pe baza acestei
* urzeli si a traclitiuuilor bisericeşti, sfinţii Părinţi ai creşti-
p ® # d j 3 ft
nătăţii, înfloriră acest cult şi-l aduseră în starea minunată în

care îl vedem în Biserica ortodoxă. De şi urzeala şi înflorirea
acestui sfânt edificiu sunt de origină divină, şi însoţite de fru-‘
museţe mai presus de priceperea omenească, totuşi se cuvine
şi din’ partea sfinţiţilor servitori, să-şi dea osteneala* a săvârşi cu
destulă vrednicie cultul dumnezeesc. Mintea omului însoţită de
voinţă, lucrează mult şi bine pe câmpul celor sfinte, când firul
pietăţei străbate întregul organism al fiinţei lui. Şi din contră,
omul înjoseşte cele sfinte, când nu este luminat prin harul
dumnezeesc/ şi când el nici nu voeşte această lumină.
Ministrul altarului de şi are înaintea sa cartea vieţei cu
învăţăturile şi rânduelile cultului ortodox, cu toate acestea, el
este organul providenţial de care atârnă plinirea cu devoţiune
a acestor acte. El este"păstorul oilor cuvântătoare, care au foame
de hrană spirituală şi dor de lumină evangelică. De servitorul
altarului atârnă încălzirea inimilor credincioşilor şi apoi lauda
cerească a acestora, îndreptată către Eternul Părinte al tuturor
făpturilor.
Iar când cultul nu este plinit cu vrednicie şi cu strălu¬
cirea lui clasică, casa lui Dumnezeu este goală de credincioşi,
şi nepăsarea către cele sfinte, prinde rădăcini între urmaşii
crucei. Când cetirea şi cântarea cuvintelor sfinte nu se face în
Biserică cu rânduealăşi frumuseţe, spiritul evangelîc nu pătrunde
de cât cu mare anevoinţă printre fiii Bisericei. De asemenea şi
atunci, când glasul păstorului nu răsună de pe amvonul predi¬
cilor şi nu se explică de aci rostul zilelor mari, al sărbătorilor
şi al cultului^ creştinul nu se îndulceşte de mierea învăţăturilor
mântuitoare. In locul acestora se strecoară învăţăturile cele relej
cari sdruncină din temelie organizarea omenirei.
Ori cât de roditor ar fi un câmp, cu toate acestea, dacă
nu se seamănă pe el grâul cel dătător de hrană, pălămida şi
spinii cresc în locul grâului. Ori cât de blânde şi primitoare de
învăţătură ar fi inimile credincioşilor, totuşi dacă nu se seamănă în-
tr’însele dumnezeeştile cuvinte, dacă cântarea liturgică nu le aduce
o desfătare sufletească, acele inimi înţelenesc, şi apoi scaiul cu
firul prind adânci rădăcini în lăuntrul lor. Tot aceasta se întâmplă
şi atunci, când pe fruntea păstorului liturgisitor, nu se oglindeşte
sfinţenia, blândeţea îngerească, nevinovăţia si căldura inimei.
Mare pagubă pentru Biserică mai răsare şi atunci, când pe
fruntea liturgisitorului nu se zugrăveşte de cât agoniseala râpU-
toare de aur şi argint, câştiguri neguţâtoreşti, arendaşii, specu-

latiuni băneşti, şi tot felul de lucruri nevrednice de sfinţenia lui.
Când loan Hrisostom servea sfânta liturgie, atât ca preot
in Antiohia, şi mai pe urmă ca arhiepiscop al Constanţi nopo-
iului, toată lumea alerga la Biserică ca să vadă pe sfântul Pă¬
rinte, cum stă el în faţa lui Dumnezeu. Chipul lui Hrisostom
Încărunţit de numărul anilor, şi de suferinţele îndurate pentru
mântuirea turmei, apoi în acelaşi timp împodobit cu frumuseţea
păstorească, făcea ca poporul să-i aducă lui adâncă veneraţiune
şi plecări umilicioase. Iar când sfântul Părinte începea să cîivin-
leze, cu gura sa de aur, despre tot ce folosea pe oameni, aceştia
într’un glas măreau pe Iisus Hristos adevăratul Păstor, pentru
că le-a trimis lor pe cea mai frumoasă stea a oratoriei biseri¬
ceşti. De aceea, când inimicii duceau pe Hrisostom în exil, la
anul 404, poporul râsculându-se, a exclamat în mânia lui, că
*mai bine să se întunece soarele, de cât să tacă gura lui loan».
Următorul fapt istoric, ne arată cu prisosinţă roadele bine¬
cuvântate, ce răsar din cultul dumnezeesc servit cu deplină
vrednicie. Hronograful rus Nestor (f 1114), istoriseşte că com¬
patriotul său Marele duce Vtadimir (980—1014) pe" când era
încă păgân, dar stăpânitor al Ruşilor, pe atunci tot păgâni, a
trimes soli din Kiev în ţări depărtate, spre a studia creştinismul,
judaismul şi islamismul’ şi apoi a i recomanda pe cea mai bună
din aceste trei religiuni. Vladimir se hotărî a primi creştinismul
după ritul grec, căci acesta plăcu trimişilor săi în Constanti-
nopole aşa de mult, in cât îi istorisiră, că ascultând acolo liturgiay
li s’a părut că sunt in ceruri. Vladimir se boteză primind nu¬
mele de Vasilie, apoi porunci a se boteza şi fiii săi, a se înlătura
cele 600 de femei ale sale, şi a se arunca zeul Perun in apa
Dniprului de lângă Kiev. După aceea boteză armata, pe locuitorii
Kievului, şi în urmă porni încreştinarea Ruşilor şi în afară de
această localitate l).
Iată dar, cum frumuseţea cultului constantinopolitan, servit
cu demnitate, a adus în sânul Bisericei ortodoxe pe Ruşi din
păgânismul lor strămoşesc, cum şi pe alte neamuri, de cari nu
mai amintim aci2).
1) Conf. Istoria Bisericească, de Eusevie Popovici, trad. de Athanasie

«pisc. Râmnicului şi Gherasim al Argeşului, Bucureşti, 1900, Voi. I, pag. 030.
Conf. pag. 91, Tom. Ii, Tez. Liturg.
2) In August 1904, pe când mă aflam în Ierusalim, am observat cu plă¬
cere că Arabii creştini ortodocşi, ascultau cu cel mai mare entuziasm cultul dumne¬
zeesc din patriarhia locală grecească. închinăciunile pe cari le făceau ei la icoanele
împărăteşti, erau manifestarea unui simţ religios foarte călduros. De asemenea
am mai văzut rigorismul cu care ajunau ei în corturi albe pe muntele Eleonului,
postul sfintei Fecioare, de la 1 — 15 August. Toate aceste sentimente religioasele
întreţin numai frumuseţea cultului patriarhal grecesc. (Autorul).
TEZAURUL LITURGIC, T. III.
« '
Calităţile interioare ale serviciului divin.
anifestările exterioare trebue să corespundă întru totul
ideilor interioare. De şi cultul dumnezeesc public are,
după cum am văzut, cele mai frumoase forme exterioare,
totuşi urmează ca acestea să cuprindă întrînsele următoarele
calităţi:
1. Spirit bisericesc. Prin aceasta înţelegem că ori ce formă
a cultului, să fie pătrunsă în săvârşirea3 ei de cugetarea bise¬
ricească. Formele ce ar li predominate de un înţeles lumesc,
ori ar ii lipsite de cuviinţă şi respect, acestea nu sunt potrivite
cu sfinţenia cultului. Tot aşa şi atunci când ministrul casei lui
Dumnezeu, plineşte cultul cu semeţie ori cu prea multă încre¬
dere în sine, acest lucru încă nu corespunde demnităţei servi¬
ciului divin. în toate formele cultului, este prin urmare de
nevoe, ca ideea bisericească să fie ascunsă întrînsele.
2. Seninificaţiune clară. Dacă în acţiunile noastre zilnice
ne dăm seama deVie ce lucru săvârşit de noi, şi cugetăm asupra
lui chiar mai înainte de al începe," cu atât mai vârtos se cere
ca fie care formă a cultului sfânt, să aibă înţelesul şi rostul ei
intern. înţelesul acesta trebue să fie priceput" nu numai de mi¬
nistrul săvârşitor, dar şi de credincioşii cari se află de faţă. Iar
o formă săvârşită fără o conştiinţă internă şi fără a avea un
înţeles deplin, seamănă cu o închinăciune lipsită de cugetare.
3. Lege fireasca. Cu toate că formele cultului sunt prea
bine stabilite, totuşi se cere ca ele să fie acomodate în spiritul lor
şi cu legile dictate de fire. Iar aceste legi, sunt însuşi simţul moral
aşezat de Dumnezeu în sufletul nostru, şi se cunosc şi "de omul
cărturar ca şi de cel necărturar. Pentru aceea şi apostolul Pavel
vorbind, despre fiinţa acestor legi, zice că şi «neamurile ce nu
au lege, din fire fac ale legei»l). Tot ceea ce este în contra
legei fireşti, este o călcare grea a poruncilor divine.
4. Frumuseţe liturgica. Frumos se chiamă tot ceea ce este
plăcut vederei şi simţului nostru perceptibil, dar în acelaşi timp
înfăţişarea frumosului,"trebue să răsară dintr’o idee măreaţăa sufle¬
tului nostru. Este o mare deosebire între frumuseţea profană şi cea
religioasă. Aceasta din urmă constă în mulţumirea sufletului
omenesc, prin manifestarea esteticei sacerdotale, desfăşurată în
larg de liturgisitor înaintea scaunului sfânt. Frumuseţea religioasă
trebue să troneze în . casa Domnului în toate «mişcările sfinţitului
servitor al altarului.
5. Adevăr dogmatic. Cultul este expresiunea învăţăturilor
1) Rom. 2, 14 : "Otav yaQ rd ftîi vo^wv ejrovca «pvaei rd touvojaou

JUnâ)OlV.
dogmatice ale sfintei noastre Biserici. Actele lui să fie prin urmare
o icoană absolut potrivită cu aceste învăţături. Ori care act s’ar
abate în forma lui exterioară sau interioară de la acest principiu,
şi ar aluneca spre un cult dintr’o altă religiune, nu mai cores¬
punde învăţăturilor noastre dogmatice formulate în sinoadele
ecumenice,
6. Stabilitate şi unitate. Prin «stabilitate» înţelegem stator¬
nicia actelor cultului, in toate timpurile şi în toate împrejurările.
Se ştirbeşte această calitate când se scurtează ori se adaugă
actele în" afară de rândueala cărţilor liturgice. De aceea este.
oprit cu desăvârşire liturgisitorului] ori cine ar fi el, de a urma
voinţei sale subiective în această privinţă şi a se abate de la
stabilitatea cultului. Iar prin «unitate» înţelegem uniformizare»,
actelor cu privire la timp, loc şi persoane, în toate ţările orto¬
doxe. Lipsa de unitate, aduce cîi sine slăbiciunea şi apoi sdrun-
cinarea temeliei ortodoxismului1 2).
§ 8.
Scopul întreit al cultului.
acţiune aşa de mare şi însemnată cum este servirea d<*
Dumnezeu, are şi scopul ei înalt şi prea bine determinat.
Acest scop însă nu este unic, ci el se desface în trei feluri:
1. Scopul întâiu si cel mai de căpetenie, este adwaţiunea
lui Dumnezeu, adică aâucerea omagiului nemărginit Celui Prea
înalt, sau exprimarea călduroasă a credinţei noastre în a tot
puternicia, mărirea, bunătatea şi dreptatea lui. Iar formele ado-
raţiunei sunt preamărirea şi lauda lui Dumnezeu. Odată însă cu
această adoraţiune, mai exprimăm şi următoarele stări ale fiinţei!
noastre: umilinţa, supunerea şi ascultarea de poruncile dum-
nezeeşti; apoi fiinţa păcatului, a neputinţei şi a cererei de ajutor
din p°artea lui Dumnezeu. în strânsă legătură cu adoraţiunea,
mai stă şi mulţumirea nemărginită pe care a aducem Cerescului
Părinte, pentru" atâtea daruri pe cari le primim necontenit de lă
dânsul3).
1) Din călătoriile mele în ţările europene, asiatice şi africane, cum şi din

studiile ce am făcut asupra cultului ortodox, m'am încredinţat că în Biserica
ortodoxă din unele puncte de vedere, lipseşte unitatea cultului şi mai ales legă¬
tura de frăţie dintre clericii diferitelor naţiuni. Ruşii au d. e. cântarea liturgică,
pe note liniare şi o melodie proprie. Românii îşi păstrează notele psaltice gre¬
ceşti cu ehurile clasice ortodoxe ; Grecii tot asemenea; Bulgarii se deosebescşî
de unii şi de alţii, ş^ m. d. Apoi fie care ţară ortodoxă îşi are Biserica sa fără
vr'o legătură mai strânsă cu Bisericile surori. Din fericire însă, serviciul liturgic
este imul .şi acelaşi în toate ţările ortodoxe. (Autorul).
2) Acei cari nu se închină cu evlavie Iui Dumnezeu, şi nu-i arată lui
mulţumire pentru darurile primite, nu au luminarea minţei, ci întru întunerecul
neştiinţei vieţuesc. Aceştia zac într'o turburare sufletească continuă, şi liniştea,
vieţei nu Ie îndulceşte sufletul. Amărăciunea şi pesimismul stăpânesc viaţa lor.
2. Scopul al doilea este sfinţirea creaturilor şi a tot ce

există pe pământ Omul de la naşterea lui şi până la răsuflarea
cea mai de pe urmă, şi apoi chiar după moarte, are nevoe de
sfinţirile şi rugăciunile* bisericeşti. Intrarea omului în lume, în
sânul Biserieei, începuturile unor schimbări din viaţa lui s. e.
căsătoria, monahismul ş. a., sunt însoţite de sfinţiri, binecuvân¬
tări şi rugăciuni. Biserica prin cultul public ori particular, cum
Biserica rusească, «Adormirea Malcei Domnului» din

Crem linul Moacvei (Rusia) in care ae ung Ţarii. Am cercetat-o in luna August
anul 1898. (Autorul).
şi-prin mângâerile ce ne aduce In timpuri nenorocite, ne înso¬

ţeşte necontenit în toti paşii nostrii.
3. In fine, scopul al treilea sau susţinerea şi răspândirea
credinţei in Dumnezeu. Dacă cultul ar exista numai în sufletul
omului, iar nu şi în afară de el, nu ar mai fi o unitate de cu-
lar cei ce iubesc podoaba casei lui Dumnezeu şi se închină Iui, petrec în dul¬
ceaţă spirituala şi seninătatea le înfrumuseţează faţa în toate împrejurările, fie
ele bune ori rele. (Autorul).
setare religioasă şi o formă de închinare evlavioasă. De aceea

Mântuitorul a înfiinţat cultul public, pentru ca creştinii să se
întărească unul prin altul şi credinţa să prindă adânci rădăcini.
Cunoaştem că multe popoare păgâne au intrat în creştinism, mai
mult din cauza formelor frumoase ale cultului. Romanii, Grecii,
Sirienii, Abisinienii, Egiptenii, Germanii, Slavii, ş. a., nu primiră
botezul de cât în urma cuvântului şi apoi a admiraţiunei actelor
liturgice. Cu toate că mai în urmă,"unele din aceste popoare se
abătură de la dreapta învăţătură, totuşi ele păstrează necontenit
semnul crucei şi numele Iui Hristos. *
ARTICOLUL II
SEMKELE EXTERIOARE ALE PIETAŢEI CRE¬
DINCIOŞILOR IN BISERICA
»
§ 9.
Descoperirea capului.
timpurile cele mai întunecoase şi până astăzi,
omul a îngrijit de a’şi acoperi capul, ca ori care
parte a trupului, în contra frigului, căldurei şi a
vântului. Acoperemântul acesta a fost însă în legă-
tură cu cultura, gustul şi avuţia omului. Sălbatecii
şi-au învălit capul în contra soarelui ori a frigului, cu plante,
piei nelucrate, sau şi cu pânzeturi ; iar locuitorii ţărilor luminate,
au făcut această acoperitoare, din stofe, piei fine ori şi din mătă-
sării. Cu timpul, învălitoarea capului a fost transformată în obiecte
simbolice şi de podoabă s. e. coroanele Împărăteşti şi regale, mitrele
ierarhice, etc.
1. Vechii păgâni, bărbaţii şi femeile, nu au avut cutezanţa
a se înfăţişa înaintea mai marilor lor, cu capul descoperit, dar
nici a privi în faţa acestora. Şi cu atât mai vârtos, n’au îndrăsnit
a ridica ochii să vadă chipul viu al împăraţilor şi al domnitorilor lor.
Sezostre, Nabuchodonosor, Cirus. Darius şi alţi împăraţi puter¬
nici ai vechi mei, ar fi pedepsit cu moartea pe cei cari ar fi
avut capul descoperit, ori nu s’ar fi aşternut cu fruntea la pământ
în faţa lor. Descoperirea capului înaintea celor mai mari ai
popoarelor, starea dreaptă înaintea acestora şi privirea în faţa
lor, erau semne de nesupunere, de despreţ şi pentru aceea aceste
necuviinţe se pedepseau amarnic.
Dar nu a trecut mult timp de când Sultanii din Constan-
tinopole, cereau chiar de la trimişii împăraţilor streini, cea mai
umilită înfăţişare. O asemenea prosternare, cereau şi Fiii Cerului,
Ţarii Rusiei" Şahii Perşilor şi toţi autocraţii asiatici, de la cei
ce veneau în lata lor.
a
Obiceiurile sociale au fost în legătură cu obiceiurile cultului,

la toate popoarele omenirei. Acoperirea capului înaintea monar¬
hilor vechi, şi prosternarea înaintea lor cu ochii lăsaţi în jos,
a răsărit din felul adoraţiunei zeilor, căci şi împăraţii8 erau fiii
acestora, şi li se aduceau şi lor închinare şi tămâieri. De aceea.
Egiptenii, Arabii, Indienii, Perşii, Chinezii, Romanii, nu veneau
în templele lor de cât cu capul acoperit. Picturile şi gra¬
vurile vechi, în aşa stare reprezintă pe păgâni înaintea împăra¬
ţilor şi a zeilor. Iar Virgiliu în cartea JH-a din Eneida, vorbeşte
ele sacrificarea înaintea zeilor romani, cu îmbrăcămintea "de
purpură şi cu părul acoperit cu o mantelăI). Grecii însă făceau
escepţiune de la această datină. Ei umblând de obiceiu cu capul
descoperit, tot aşa mergeau şi se rugau înaintea zeilor.
Evreii erau foarte riguroşi păstrători ai acoperirei capului
şi chiar a feţei înaintea lui Iehova şi în templele lor. Această
poruncă au primit-o din partea lui Iehova care a zis lui Moisi:
«Nu va vedea omul faţa mea şi să fie viu» 2). Dar şi alte texte
din Vechiul Testament, ne vorbesc de acoperirea capului şi a
feţei în cultul mozaic. «Şi Moisi ascunse faţa lui, că se temea
să caute spre Dumnezeu»3). Iar în alt loc cetim : «Şi cum auzi
Ilie (vocea lui Iehova), acoperi faţa sa cu mantia, şi eşi, şi
stătu la intrarea peşterei» 4). Chiar şi Serafimii îşi acoper faţa
înaintea Celui A Tot Sfânt. «Şi Serafimii şedeau dfasupra lui
(Iehova); câte şase aripe avea fiecare; cu două îşi acopereau
faţa; cu două îşi acopereau picioarelei>... etc.5 6). Chivotul cu
tablele lui Moisi, toiagul lui Aaron, şi cupa cea cu mană, încă
nu erau văzute de nici un Evreu, căci ar fi fost pedepsit cu
moarte0). De aceea, când chivotul era transportat undeva trebuia
să fie înfăşurat cu pânzeturi scumpe. Dar şi preoţii şi leviţii
erau tot cu moarte pedepsiţi când vedeau chivotul." Singur
arhiereul îl vedea în nour de' fum de tărnâe odată pe an, când
intra în sfânta sfintelor la sărbătoarea împâcărei7 8). Pentru aceste
temeiuri Evreii şi astăzi merg în templele lor şi stau la rugă¬
ciune cu capul acoperit. Tot aşa fac şi Turcii, Arabii şi toţi
Mahomedanii8). în acelaşi chip urmează Brahmanii, Budiştii,
Parsistii, s. a.
1) Virgil. Aeneid. lib. III, v. 405 :
Purpures velare comas adopertus ainictu,
Ne qua inter sanctos ignes in honore Deorum.
2) Exod. 33,20. Comp. Fac. 32,30; Deut. 5,24; Judec. 6,22; Isa. 6,5;
Apoc. 1,16. Cei doui fii ai lui Aaron „se apropiară de Iehova muriră",
(III M. 10, 1—2). „Şi Iehova zise lai Moisi: vorbeşte lui Aaron fratele tău,
s« nu intre ori când în sanctuar... ca să nu moară“ (III M. 16, 2 — 3).
3) Exod. 3,6. CD'jbxn ba ktt *9 v# nţfto
4) I Reg. 19, 13.
5) Isaia, 6, 2.
6) I Sam. 5, 10-12; 6,19; 9,2. II Sam. 6,6.
7) III Moisi, 16, 1 seqq.
8) Pretutindenea pe unde am intrat în moscheele mahomedane din Europa,
2. Numai în creştinism s’a schimbat această datină, şi prin

urmare bărbaţii creştini, de la începutul Bisericei şi până astăzi,
s’au rugat în casa lui Dumnezeu cu capul descoperit, iar femeile
cu capul acoperit. Iată şi textul în această privinţă aflat în
epistola Il-a către Corinteni cu porunca apostolului Pavel : «Tot
bărbatul, zice apostolul, rugându-se sau profeţind cu capul
acoperit (xatd xe<paWjs e^cov), îşi ruşinează capul său. Iar toată
femeea, rugându se sau profeţind cu capul descoperit (axata-
xalv jtrcp), îşi ruşinează capul ei; căci una şi aceeaşi este, ca şi
cum ar fi rasă. Iar de nu se învâleşte femeea, poate să se şi
tundă. Şi de este lucru de ruşine femeei a se tunde sau a se
rade, învâleascâ-se *). Bărbatul nu trebue să-şi acopere capulf
pentru că este chipul şi mărirea lui Dumnezeu, iar femeea
este mărirea bărbatului» 2). Apoi continuă apostolul Pavel zi¬
când : n Judecaţi întru voi înşi-vâ, de este cuviincios ca femeea
să se roage lui Dumnezeu desvâlită ? Au nu şi însăşi firea vă
învaţă, că bărbatul de-şi lasă pârul să crească lung, este spre
ruşinea lui? Iar femeea de-şi lasă părul să crească, este spre
podoaba ei; căci pârul îi este dat spre învălitoare» 3).
Porunca apostolului, a fost primită nu numai în cultul re¬
ligios, dar şi în viaţa socială creştină, încât ar fi o necuviinţă
şi lipsă de pietate, "de a intra vr’un bărbat în Biserică cu capul
acoperit, şi a se înfăţişa înaintea împăraţilor şi demnitarilor
creştini în felul acesta." tar femeilor, apostolul le-a impus aco¬
perirea părului4), ca să nu fie în Biserică, un ornament de va¬
nitate şi de turburare a simţirilor bărbăteşti.
dement Alexandrinul (f 215) în cartea sa «naibaYcoyog)
(lib. III, cap. XI, in Migne, voi. III, p. 634), mustră pe creşti¬
nele africane, cari veneau în Biserică împodobite cu găteli aurite
şi cu părul încreţit. Apoi Tertulian văzând că în Cartagena,
unii dintre bărbaţii veniţi în creştinism din păgânism, neso¬
cotesc porunca apostolică şi intră în casa Domnului cu capul
acoperit, se exprimă astfel faţă de ei: e Cu capul gol, totdeauna
nu ne ruşinăm să ne rugăm, chiar şi înaintea tuturor împă¬
raţilor» 6). Şi conchide apoi, după ce-i mustră pentru această
Asia şi Africa, nu mi-am descoperit capul. Acoperirea capului, a fost mai rigu¬
roasă în moseheele din Brusa şi în moschea măreaţă din citadela din Cairo.
(Autorul).
1) Iar în Cartea Proverbielor, cap. V, v. 4,cetim : ftjyţpj
: nfe nnng rr^n — („Şi urmările (păcatului cu femeea) sunt amari ca absintul
şi străpungătoare ca sabia cu 2 ascuţişuri").

2) 1 Corint. 11, 4-8.
3) I Corint. 11, 13—16.
4) I Tîmot. 2, 9: «Aşijderea şi femeile... să se împodobească pe sine, nu
eu împletiturile părului, sau cu aur, sau cu mărgăritare sau cu haine scumpe".
5) Tertull. Adversus gentes: Căpiţe nudo, quia non erubescimus, pre-
cantes sumus semper pro omnibus imperatoribus.
TEZAURUL LITURGIC, T. IU. 31
necuviinţă, că tot aşa să ne rugăm şi înaintea lui Dumnezeu îm¬

păratul împăraţilor. Pe de altă parte apologetul văzând că multe
femei vin în Biserică cu părul descoperit şi lucrat cu împletituri
ispititoare, le povăţueşte să umble cu capul acoperit. Fecioarele
însă ne voind să se supună învăţăturei apostolice, Tertulian
compuse scrierea sa «De velandis virginibus» în care statueşte
din nou atât pe cele măritate cât şi pe fecioare a veni în Bise¬
rica lui Dumnezeu cu capul acoperit. «Cât de mare pedeapsă,
zice Tertulian, merită acelea cari în timpul psalmilor, sau in
timpul rugăciunilor, în cari se vorbeşte de Dumnezeu, stau cu
capul descoperiţi» 1 2). Iar Ioan Hrisostom zice că «Nu este ne-
ooe ca bărbatul să fie totdeauna cu capul descoperit, ci numai
când se roagă» a). Iată acum ce zice şi sinodul ţinut în Gangra
prin canonul său XVII: «Dacă veri-una dintre femei, din
motive de pietate îşi tunde perii capului pe cari ’i-a dat
Dumnezeu ca ea să-şi aducă aminte de supunerea ei, ca una
ce s’a deslegat pe sine de rândueala supunerei, anatema să fie3).
Măsura apostolului Pa vel susţinută şi de Biserică, s’a in¬
trodus nu numai în cult şi rugăciune, ci şi în manifestarea
respectului nostru, faţă de semenii ori superiorii cu cari venim
în atingere. De aceea bărbaţii îşi descoper capul înaintea acestora
cu o uşoară ori mai simţită înclinare a corpului. Iar când băr¬
baţii nu-şi descoper capul, însemnează egalitate, superioritate
sau şi despreţul lor lată de cei ce stau lângă ei4).
1) TertulI. De velandis virginibus c. XVII: Quantam castigationem me-
rebuutur etiam illae, quae inter psalm os, vel in quacumque Dei mentione re-
tectae perseverant.
2) Chrysost. I Cor. Homil. XXVI: Tov piv dvâga ovx dei avaYxdêi
dxaxaxdXujixov elvai, dX71* oxav euxqxai povov.
3) Conc. Gangr. c. XVII: El xl.; yuvaixâv Sid xtjv vopiţopevrjv acncrjoiv
djţoxeiQOixo ta? xojao;... âvd0s(xa laxa).
Iar canonul 13 al sinodului din Gangra zice că „Dacă oare cari femei
pentru părută nevoinţă ar schimba îmbrăcămintea... şi ar lua asupra lor
haine bărbăteşti (cum făceau femeile ereticilor Eustaţieni), anatema să fie".
Apoi canonul 62 al sinodului VI ecumenic porunceşte: „Nici un bărbat
aă se îmbrace cu podoabă muerească, sau muerea cu cea cuvenită bărba¬
ţilor... Dar tuci cu măsci comiceşti sau satiriceşti sau tvagiceşti sa se îm¬
brace... Cei ce ar face aceasta, ...să se caterisească ...sa se aforiseascău.
Despre miniştrii altarului, Simeon Tesaloniceanul, 2ice că şi „arhiereii şi
preoţii răsăritului săvârşesc liturgia cu capul gol... căci aşa precum sunt hiroto¬
nisiţi, tot aşa sunt datori să se roage şi să săvârşească liturgia, mai vârtos arhiereii."
Conf. Sf. Simeon arhiep. Tesalon. op. c., p. 257.
Iar dacă arhiereii şi preoţii au pe cap cuculion ori potcapet, nu îşi des¬
coper capul în împrejurări ca acestea : când intră în case, când şed între fii su¬
fleteşti şi în adunări, când salută ori răspund la salutare, ci salutarea ori răs¬
punsul îl fac numai prin înclinarea capului. Tot aşa nu îşi descoper capul când
petrec pe un mort la mormânt, când intră în Biserică, când cetesc apolise în
mijlocul Bisericei, ş. a. Miniştrii altarului închipuesc în aceste împrejurări că. îşi
arată demnitatea lor sacerdotală.
4) Sătenii noştrii Români, obrşnuesc din timpuri vechi a ţine capul des¬
coperit, în tot timpul cât stau în faţa celor superiori. Dar în unele părţi ale
ţărei şi mai ales în Oltenia, ei ţin capul descoperit nu numai în Biserică şi la
§ io.
îndreptarea feţei spre răsărit şi motivele
^ pentru aceasta.
iserica a hotărît de la începutul ei, ca atunci când ere*-
ţinui se leapădă de diavolul în timpul botezului, să se în-
drepteze cu faţa spre apus şi să rostească formulele de lepădare.
Iar când se împreună cu Hristos, să se întoarcă spre răsărit
şi să se închine lui.
Din cele patru puncte cardinale ale pământului, răsăritul
are însemnătatea lui deosebită. Dar răsăritul a fost la toate
popoarele, simbolul luminei, al bucuriei, al vieţei şi al speranţei.
Fie care început de zi se iveşte la răsărit Luceafărul dimi-
neţei care bucură pe tot omul, la răsărit îşi face arătarea lui.
Aurora purpurie, cu frumuseţea ei cântată de poeţii neamurilor,
tot la răsărit îşi are scaunul ei. Ivirea mândrului soare, ce aduce
cu sine, lumină, căldură şi bucurie pentru toate vieţuitoarele,
de asemenea la răsărit îşi face măreaţa lui arătare x). Când vedem
răsăritul soarelui, sufletul nostru prinde bucurie, şi înlătură din
noi gândurile negre ce ne turbură în întunerecul nopţei2). De
aceea unul din cântăreţii vechiului Testament, admirând" măreţia
răsăritului de soare, zice aceste cuvinte în psalmul 103 (104) :
«Pus-ai (tu Doamne) intunerec şi s’a făcut noapte; întru aceea
vor trece (umbla) toate fiarele pâdurei, Puii leilor vor răcni
ca sâ apuce de la Dum?iezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele
şi (fiarele) se vor aduna, şi in culcuşurile sale vor zăcea. Eşi-va
omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara»t
rugăciuni, ci şi când petrec pe morţi, şi pe tot timpul cât ţine doliul după pă¬
rinţii şi iubiţii lor. Obiceiul acesta este răspândit din vechime printre Români.
Un manuscris din arhiva curţei imperiale din Viena, scris în Noembre 1701 şt
întitulat: „ffistorica relatio unionis Walachicae cum romana ecclesîa factae
anno H0i% arătând starea Românilor din Transilvania către finele secolului al
XVII, apoi posturile lor, neştiinţa clerului, hainele clericale şi mireneşti, adaogă
că Românul care «a pierdut pe tatăl său pe mama sa, acela timp de un an întreg
nu pune nici un acoperemânt pe capul său..., şi Faţa de soţiile moarte... printr'un
rit tenace umblă un an cu capul gol, ori cât ae mare ar fi frigul emei sau căl¬
dura verei". Conf. Nicolae Dobrescu, Fragmente, Budapesta, 1905 p. 61—70.
1) Pasările cu glas şi peştii fără glas, saluta răsăritul soarelui. Cu deo¬
sebire delfinii mărei, se bucură prin sărituri din apă, la lumina soarelui de cu¬
rând ivită. O faptă minunată de acestea, am văzut-o în dimineaţa zilei de 1 August
1899, când veneam pe vaporul austriac «Electra" de la Atena la Constantino-
pole. Un delfin uriaşa mers prin apă o bună distanţă în fruntea vaporului nostru,
sărind şi făcând felurite întorsături cari uimiau pe călători din vasul plutitor.
Mai pe urmă delfinul s’a dus în adâncul mărei. (Autorul).
2) Mărejia răsărirei soarelui cu coloarea lui de foc, se cunoaşte inai bine
de pe munţii înalţi, sau când privind această minune de pe ţărmii mărilor. în
cazul din urmă, ni se pare că marele corp ceresc ese din apă. Priveliştea aceasta
măreaţă, am avut-o în deosebi în Suedia nordică, când călătoream pe acolo îi*
vara anului 1898. (Autorul).
Popoarele păgâne atâta bucurie simţeau la răsăritul soa¬

relui, în cât aduceau şi jertfe acestei arătări a marelui astru.
Răsăritul soarelui ne bucură, apusul său ne întristează; răsă¬
ritul soarelui ne aduce lumină, culcarea lui ne aduce întune-
recul. Pentru aceea se şi fac multe asemănări în sfânta Scriptură
cu răsăritul şi apusul soarelui, arătându-se propăşirea, lumina,
prin răsăritul astrului,iar scăderea, nimicirea, prinapusulsău. Evreii
vechi pronunţau cu bucurie răsăritul soarelui RrşiŢH n^Tlţ) şi
cu oare care înfrânare apusul soarelui (ţtffŞţJ
1. Creştinismul nu a adus jertfe răsăritului de soare cum
făceau păgânii, ci a înăltat spiritualmente şi simbolic, partea
în care se iveşte această făptură a lui Dumnezeu. Dar şi Mân¬
tuitorul dă mare însemnătate răsăritului când grăeşte: «Insă
zic vouă, că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi se
vor odihni cu Avraamy cu Isaac şi cu lacov intru împă¬
răţia cerurilor»1), în timpul cetirei ori cărei rugăciuni, faţa sfin¬
ţitului servitor al Bisericei creştine, s’a îndreptat totdeauna spre
răsărit. Tot astfel au făcut şl credincioşii ascultători. Cultul
public ori particular, de la începutul creştinismului şi până astăzi
s’a plinit de Liturgisitori, cu faţa spre" răsărit. Pioşii în nici o
ţară creştină, nu s’au închinat spre apus, ci spre răsărit, pentru
motivul că răsăritul este simbolul luminei fireşti, spirituale şi
al luminei lui Hristos2 *). Clement episcopul Alexandriei zice că
ne îndreptăm cu faţa spre răsărit, «fiind că răsăritul este icoana
zilei de naştere, şi de acolo isvorăşte lumina, mai întâi lumi¬
nând din întuneree. Dar si acelora cari zac în necunostintâ,
le răsare ziua cunoştinţei adevărului, precum răsare soarele.
De aceea se şi finesc rugâciunele cu faţa spre răsărit»*). Ter-
tulian de asemenea afirmă zicând că «noi în partea despre
răsărit ne rugăm» 4).
2. Cei mai mari scriitori şi părinţi bisericeşti orientali, întă¬
resc că ne închinăm spre răsărit, căci acolo se afla raiul, patria
noastră cea veche şi locuinţa noastră, din care am fost scoşi
prin vina strămoşului nostru Adam. Dar sperăm că acolo iarăşi
vom ti aduşi, prin al douilea Adam, Hristos Domnul nostru.
Acest înţeles îl găsim in Constituţiunile apostolice (lib. II,
cap. LXVII) că adică vechii creştini se" uitau spre răsărit când
se rugau, căci într’acolo se aflâ vechiul paradis, de unde primul
1) Mat. 8,12.
2) In Liturgia sfântului Marcu, există chiar invocarea Diaconului către
credincioşi: «spre răsărit" (eu; avatoXriv) adică „îndreptaţi-vă ia rugăciune". Da¬
niel, Codex, Tom. IV, pag. 157.
• 3) Clement. Alexandr. Stromat. VII: aEjtel 5e ysveOXLOti fjpiQcu; elxd>v v\
dvaxoXTj, xdxeî0ev to cpco^ atpexai ex oxoxovg Xaîpav xo rcpcoxov dd-AA xalxow;
Iv dyvoi<£ xuXiv8ouh<evois dvereiAe yvojoeojq â%.T)0euxţ fjfiepa xaxd koyov xou r)?âoir
JCQO? TTJV ECJ0lVT]V dvaXOXr)V al EX^Ctl.
4) Tertull. Apologeticus adversus gentes pro christianis, c. XVI: Nos ad
orientis regionem precari.
34 DEL BADEA CIREŞEANU
om a fost alungat, din cauza călcărei ordinului divin. In felul

acesta se exprimă şi Atanasie cel Mare: «Să audă şi să înţe¬
leagă credincioşii cauza acestui lucru, pentru care fericiţii apos¬
toli au poruncit ca creştinii în Biserici să se roage spre răsărit;
căci spre paradis ne uităm, de unde am eşitt adică către vechea
patrie şi ţară a noastră» x). Asemenea şi Vasilie cel Mare gră-
eşte : «Toţi privim spre răsărit când ne rugăm» *). Aproape cu
aceleaşi cuvinte argumentează şi Hrisostom faptul acesta8).
3*. Alţi scriitori bisericeşti susţin că ne închinăm spre răsărit,
căci de acolo vine lumina şi bunătatea ; din contră, nu ne în¬
chinăm spre apus, căci din acea parte soseşte întunerecul şi
răutatea. Din această clasă de scriitori se disting Iustin Martirul1 2 3 4 5)
sî Lactanţiu. Dar în această privinţă să ascultăm cuvintele acestui
din urmă. «Răsăritul, zice Ciceronele creştin, se apropie de
Dumnezeu, fiind că răsăritul însuşi este fântâna luminei şi
luminătorul lucrurilor, şi fiind că el ne înd?'eaptâ spre viaţa
eternă. Iar apusul se uneşte cu acea minte ce cugetă lucruri
turburate şi rele, căci ascunde lumina, ne aduce totdeauna în¬
tunerecul şi face pe oameni a ucide şi a muri în păcate» B).
Lactanţiu vede în răsărit, lumina, iar în apus, întunerecul. atât
de prielnic criminalilor din Italia şi Africa nordică, unde trăise
acest distins scriitor.
4.0 seamă de învăţaţi bisericeşti, susţin că ne îndreptăm spre
răsărit la rugăciune, pentru că acolo s’a arătat Hristos omenirei,
acolo a propoveduit, a arătat lumina sa, a pătimit, a înviat, s’a
înălţat la ceruri, şi tot la răsărit va veni iarăşi să judece pe cei vii
şi pe cei morţi6). Iudeii însă credeau că dacă creştinii se închină
spre răsărit, ei se întemeiază, pe următorul text profetic şi me¬
sianic, din psalmul 131 (132) vers 7: «Intra-vom în locaşurile lui
(Dumnezeu), închina-ne-vom la locul unde au stătut picioarele
lui». Din aceste cuvinte, deduc Iudeii, că aci ar fi vorba de
1) Athanas. Quaestiones ad Antiochum. Qua?st. XXXVII: 01 7aarol

dxouETCooav xal pav0avETO>aav, ort toijtou /agiv oi paxaQKOTaroi drcoaroXoi
xatd avatoXag tag twv xO<-0Tiav6iv exxXrjalag jtqooeuxeiv EJtofyaav, îva Jtpog tov
âpdSEtaov dcpoQcopev, oQev xai £r£,ejtEaap£v, jtpog rf|v dqâiav rpidov itargiSa
xal /a)Qav.
2) Basil. De Spiritu Sancto., c. XXVII: IldvTsg pev oQ&pev xard ava-
roXdg ejtl Tâiv ttQooeuxâw* Apoi Marele Ierarh adaogă: „Dar putini ştim că
căutăm ;•vechea noastră patrie, adică paradisul, pe care îl păstrează Dum¬
nezeu în Eden spre răsărit" = ’OXCyoi Se lojxev, on ttjv oQâiav ejri^rjToîi[iEv
jTatQiSa, xov itaQd&Eiaov, ov âcpuTeuOEV 6 0eoc ev ’E5e|i xatd dvatoXag.
3) Cotei. Nota? in Constitui. Apost., lib. ÎI, c. LVII, exChrysost. ad Dan. VI.
4) Iustin. Qua?stiones ad ortliodoxos. Quaest. CXVII1.
5) Lactant. Institutiones divina?, lib. II, c. X: Oriens Deo accensetur, quia
ipse luminiş fons et illustrator est rerum, et quod oriri nos faciat ad vitam ae-
ternam. Occidens autem conturbată? illî pravaeque menti adscribitur, quod lumen
abscondat, quod tenebras semper inducat, et quod homines faciat occidere ac
interire peccatis.
6) Aceste afirmaţiuni sunt numai simbolice, căci după cum eu însu-mi
am văzut în vara anului 1904, creştinii din Africa nordică se închină tot spre
răsărit, iar nu spre Ierusalim. (Autorul).
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi pentru aceea se închină creş¬

tinii pe locul unde a învăţat şi aûmblat el,sau cel puţin aflân-
du-se creştinii în depărtare, ei se indreptează cu faţa spre răsărit,
adică spre acel loc sfânt de care ne ocupăm. f)ar susţinerea
Iudeilor nu a aflat părtaşi între creştini. Iar Ilariu de Pictaviu,
arată că cu îndreptarea fetei spre răsărit, ne conformăm tex¬
tului din psalmul 67, v. 34: «împărăţiile pământului, cântaţi
lui Dumnezeu, cântaţi Domnului, celui ce s’a suit peste cerul
cerului spre răsărituri
Mai sunt şi alte interpretări în această privinţă, însă cele
mai serioase sunt acelea pe cari le-am arătat mai sus, în acest
paragraf, la No. 1 şi 2.
Dar îndreptarea feţei spre răsărit, stă în legătură şi cu
căutătura vioae a ochilor noştri spre icoanele din Biserică, ce sunt
fixate mai ales în acea direcţiune. Prin urmare nu este îndes¬
tulătoare numai ţiitura trupului spre răsărit, ci odată cu aceasta
să fie îndreptată tot în acea parte şi privirea deşteaptă şi pioasă
a creştinilor.
§ u.
Ascultarea cu sfinţenie a serviciului divin.
C||\upă atâtea nevoi şi lupte zilnice pe cari le avem cu lumea
JK/' si cu noi însi-ne, ne simţim istoviţi şi căutăm odihnă sufle-
^ tului şi trupului nostru. Odihna aceasta dulce şi învioră¬
toare, o aflăm numai în casa lui Dumnezeu, dacă suntem cu
luare aminte la toate cele ce se cetesc şi se cântă într’însa, de
către sfinţiţii servitori ai Bisericei. Tot insul cu oare care lumină
sufletească/ nu-si îngădue el însuşi să aibă gândurile sale aiurea
de cele sfinte. Numai în Biserică găsim liniştea sufletului nostru
sbuciumat de nevoile vieţii. Aci dăm fiinţei noastre hrana cea
isvorîtoare de bunătăţi.
Eşind din casa lui Dumnezeu, iarăşi intrăm în valurile vifo¬
roase ale acestei lumi; iarăşi începem a înnota în apa spume-
gândă a necazurilor, a bârfelelor şi a luptei pentru pâinea cea
de toate zilele. Acum înţelegem noi pentru ce creştinii timpu¬
rilor începătoare ale Bisîcei, stărueau ziua şi noaptea rugân-
du-se Celui Prea înalt1).
Apostolul Pavel a auzit că în adunările bisericeşti, Corin-
tenii nu ascultau cu luare aminte cuvântul Domnului, ci se gâl-
ceveau între ei. Din această cauză apostolul îi mustră cu aceste
cuvinte: «Când vă adunaţi in Biserica, aud că se fac impă-
1) In statele apusene din Europa, în toate zilele săptămânei am găsit Bise¬

ricile pline de credincioşi, cari se rugau neîncetat. Aci îşi găsesc oamenii
repausul lor sufletesc şi trupesc. Tot aceeaşi pietate şi stăruinţă în rugăciuni^ am
aflat şi în moscheele islamiste din Europa, Asia şi Africa. Noi Românii însă,
stăruim de obiceiu în localuri nebisericeşti. (Autorul).
36 DR. BADEA CIREŞEAND
recheri intre voi, şi în parte o cred aceasta. Trebue sâ fie şi eresuri

între voi, ca cei lămuriţi să se facă cunoscuţi intre voi... Ce
voiu zire vouă? Vă voiu lăuda? Eu nu vă laud pentru
aceasta» l 2).
Mai departe acelaşi apostol dă următoarele învăţături Corin-
tenilor, cu privire la serviciul dumnezeesc public: uDeci, când
se adună toată Biserica la un loc şi toţi vorbesc m limbi
Domnul Doctor BADEA CIREŞEANTJ Autorul Tezaurului Liturgic,

Miercuri 9 August anul 1900, priveşte din pavilion măreaţa şi înfricoşata cas¬
cadă a râului Rinul (Rheinfal) din Elveţia.
şi intră sau neinvăţaţi sau necredincioşi, au nu vor zice că

sunteţi nebuni ?...*) Jar daca vorbeşte cineva în limbă, sâ vor¬
bească câte doui, sau cel mult câte trei şi pe rând, iar unul să
tâlcueascâ. Când nu va fi cine sâ tâlcueascâ, sâ fie tăcere în
Biserică, şi să-şi vorbească fie care lui-şi şi lui Dumnezeu» 3).
Despre starea la rugăciune a femeilor în Biserică, iată ce
zice apostolul Pavel: tFemeile voastre să tacă in Biserică, căci
1) I Corint. 11, 18-22.

2) I Corint. 14, 23-24.
3) I Corint. 14,27-29* Conf. Tom, II, Tez. Lit., pag. 455.
nu li s’a dat voe să vorbească, ci să fie supuse precum şi legea

grâeşte. Iar de voesc sâ se înveţe ceva, să~şi întrebe pe bărbaţii
lor acasă, căci este cu necuviinţă ca femeile să vorbească în
Biserică» *). Apoi termină. zicând : în Biserică «toate să se facă
dupre cuviinţă şi bună rânduealâ» fl).
De aci vedem că apostolul Pavel porunceşte ca să ne rugăm
în Biserică cu linişte, hună cuviinţă şi cu ascultarea pioasă a
serviciului divin1 2 3)/Iar şoptele petrecute între unii şi alţii, grăi-
rile deşarte şi ce este mai mult starea necuviincioasă "în casa
lui Dumnezeu, sunt învinuite şi de poruncile dumnezeeşti, şi de
mintea sănătoasă a fie cărui om. Unele ca acestea departe să
fie de toţi închinătorii crucei4 5).
în Biserica veche, văzându-se că sunt unii cari nu vin în
Biserică de cât pentru puţin timp, şi aceasta numai ca să aducă
cu ei necuviinţa, s’a hotărît prin canonul IX apostolic urmă¬
toarea măsură: «Toţi credincioşii cei ce intră în Biserică şi aud
scripturile, dar nu stăruesc la rugăciune şi la sfânta împăr¬
tăşire, ca unii ce fac neorânduială in Biserică, trebue să se
aforiseascâ»&).
Iar despre femei, iată ce glăsuesc în această privinţă Pă¬
rinţii sinodului al VI ecumenic prin canonul 70: «Sâ nu fie
ertat (femeilor) in vremea dumnezeeştei Liturgii sâ vorbească,
ci după glasul apostolului / avei, sâ tacă. Că nu li s’a dat lor
voe să grâească, ci a se supune, după cum şi legea zice. Iar
de voesc să înveţe ceva, in case întrebe-şi pe bărbaţii lor*6).
Se vede că în timpurile vechi creştine, femeile erau mai vor-
1) I Corint. 14, 34-35. Conf. 1 Tim. 2, 12-15.

2) I Corint. 14, 40.
3) Codul penal român, prin art. 210 pedepseşte cu închisoare de la i5
zile până la o lunăf şi cu amenda de la 26 până la 100 lei, pe cel ce face
turburare în Biserică.
Iar articolul 211 din acelaşi cod, pedepseşte pe cel ce ar îndrăsni să lo¬
vească pe preot în exerciţiul func[iunei sale, cu închisoare de la un an până
la 2. Acela însă care prin gesturi ori cuvinte ultragiază pe ministrul unui cult
în exerciţiul funcţiunei, se pedepseşte cu închisoare de 15 zile până la 3 luni şi
cu amendă de la 26 până la 100 lei. Conf. Const. Hamangiu, Codul general al
României, Bucureşti 1900, Voi. I, pag. 1051.
4) De obiceiu mai totdeauna credincioşii şoptesc ori vorbesc între ei în
Bisericile noastre, fără rost şi rândueală. Dar nici odată nu m’am scandalizat mai
mult de cât în anul 1901, când mă aflam într'o Biserică din Bucureşti, în dimi¬
neaţa Invîerei Domnului nostru Iisus Hristos.
La acea sfântă solemnitate, nu am putut sa ascult serviciul dumnezeesc
din cauza a doui târgoveţi neguţători cari grâeau cu glas tare în naosul casei
lui Dumnezeu. Ei au vorbit şi gesticulat despre negustoria lor, tot timpul cât
a ţinut măreaţa servire, fără ca cineva să le atragă atenţiunea asupra ignoranţei
lor. Toată lumea era scandalizată de această necuviinţă şi lipsă de respect. Cu¬
vintele dumnezeeştei Liturgii despre sfintele Paşti, nu le-a atins inima lor nesim¬
ţitoare. In asemenea ocaziuni, preoţii sunt datori să cheme la ordine pe cei
necuviincioşi. (Autorul).
5) Aceste cuvinte Ie găsim şi în canonul 2 al sinodului din Antiohia.
6) Acest canon este o reproducere a cuvintelor apostolului Pavel, din epis¬
tola \, către Corinteni 14, 34-35 şi din epistola 1 către Timoteiu 2, 12-15.
băreţe în Biserică, de cât bărbaţii. Pentru aceea, tăcerea le era

lor mai mult impusă, de cât bărbaţilor. Dar şi o parte şi alta,
pentru mărirea lui Dumnezeu, să ’păstreze buna rînduîală în
casa lui cea sfântă.
Ascultarea cu atenţiune a servi ’-iului dumnezeesc, se cere
de multe ori şi de formulariile noastre liturgice şi ritualistice.
Aşa, d. e. diaconul ori preotul înainte de cetirea’parimiilor, a
apostolului, a evangeliei, a simbolului credinţei, după cetirea
acestuia, etc., rostesc solemn invocaţiunea către credincioşi; «Să
luăm aminte» (jtgdcr/fopev).
§ 12.
Facerea semnului sfintei cruci.

dWreştinul aflându-se în casa Domnului, pe lângă atenţiunea
şi pietatea cu care ascultă sfântul serviciu, se mai cere
de la dânsul, ca să fieintr’o măsurată mişcare a trupului,
în legătură însă cu acţiunea sufletului. Cea mai de căpetenie
mişcare, este facerea semnului crucei cu credinţă şi dragoste
către cele sfinte. Acest semn are temeiuri foarte adânci în învă¬
ţăturile Domnului şi ale apostolilor săi1).
Mântuitorul omenirei îndreptându-se odinioară către învă¬
ţăceii lui a zis: «De voeşte cineva să vina după mine, să se
lepede de sine, sa-şi ea crucea sa si să-mi urmeze mie» 2).
Apoi adaogă: «Iar cela ce nu-şi ea crucea sa şi nu-mi
urmează mie, nu este vrednic de mine» *). în altă parte, Dom¬
nul nostru, arată şi timpul când se cuvine să ne însemnăm cu
sfânta cruce: «Ort cine voeşte sâ vină după mine, zice el, să
se lepede de sine, şi să-şi ea crucea sa în toate zilele (xal apato>
tov ataupov avxov xaO3 fjueirav), .şi să-mi urmeze mie» 4).
Apostolul Pavel afirmând că cei întunecaţi şi nepioşi se
ruşinează de chipul crucei, zice acestea: «Cuvântul crucei celor
1) Numai oamenii neînvăţaţi şi răi nu cred în Dumnezeu şi nu se închină

lui; iar marii filosofi ai lumei, astronomii, matematicii, fizicii, naturaliştii şi toţi
erudiţii, au fost foarte religioşi, pentru că ei au avut puterea sufletească să în¬
ţeleagă tainele Creatorului Nemărginit. Vestiţii filosofi: Socrat (f 400 a, Hr.),
Piaton (ţ 397 a. Hr.) şi Aristotel (f 322 a. Hr.), au fost încălziţi cu îndestu¬
lare de simţurile lor religioase. Aşa au fost religioşi şi renumiţii astronomi: Co-
pernic (f 1543), Kepler (f 1630), Galileu (f 1642), Laplace (t 1827), Herschell
(f 1822), etc. Evlavioşi închinători de Dumnezeu au fost şi chimistul Lavoisier
f " 1794), matematicul Euler (f 1783), precum şi fizicii: Riaumur (f 1757), Volta
(-■ 1802), Ampăr (f 1836), apoi naturaliştii: Linnâ (ţ 1778), Buffon (f 1788), Cuvier
(f 1832) cum şi vestitul Pasteur şi chiar materialistul Danvin (f 1882). Foarte
pios a fost şi Nansen exploratorul Polului Nord (an. 1893-1896). (Autorul). Conf.
Dr. N. Paulescu, Noţiunele «Suflet" şi «Dumnezeu" în Physiologie, Bucureşti, 1905.
2) Mat. 16, 24.
3) Mat. 10, 38. Marcu 8, 34,
4) Luca 9, 23.
peritori nebunie est'e; iar nouă celor ce ne mântuim, puterea

lui Dumnezeu este» 1). în alt loc apostolul se laudă cu crucea
lui Hristos zicând : <alar mie sâ nu~mi fie a mă lăuda de cât
numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care mie
s’a răstignit şi eu lumei» 2).
Cum că creştinii cei vechi se însemnau necontenit cu sfânta
cruce, despre aceasta ne spun Ignatie Teoforul3 4 5), Irineu*), ş. a.
Dar un text mai luminos şi complect în această privinţă găsim
la Tertulian. în secolul 111 când trăeşte apologetul, semnul crucei
era foarte des repetat în lucrul de toată ziua al creştinului. Iată
acum ce zice Tertulian: «La ori ce păşire şi mişcare, la fie ce
intrare şi eşire din casă, când ne îmbrăcăm, ne încălcăm, ne
spălăm, la masă, la aprinderea luminei, la culcare, la şederea
pe scaun, şi la toată vorba, ne însemnăm fruntea cu semnul
crucei» 6). Acest lucru îl afirmă şi Ciril al Ierusalimului în ca-
tehesa sa a IV-a (n. X).
Grecii întrebuinţau cuvântul oxavgbq (cruce) sau ocppayl;
(sigiliu) când vorbeau de chipul lemnului lui Hristos. Ioan Ilri-
sostom învaţă că cu semnul crucei alungăm pe diavolul de lângă
noi6). Acelaşi Părinte vorbind de obiceiurile religioase ale tim¬
pului său, zice că «in toate zilele, ca pe un stâlp însemnăm
fruntea noastră cu crucea»7). Apoi tot Hrisostom îndreptân-
du-se către maici le zice aceste cuvinte: «Voi, maicilor, invâ~■
taţi pe copii voşlrii să-şi însemneze fruntea cu mâna ; iar mai
înainte de ce sunt ei in stare să facă aceasta, întipârili-le voi
semnul crucei»8).
Cu privire la actele sfinte, Augustin ne arată că toate acestea
erau însoţite pe timpul său, ca şi în zilele noastre, de semnul
sfintei cruci. «Cei neştiutori, zice fericitul părinte, prin misterul
crucei se catehiseazâ ; fântâna renaşterei (a botezului), prin
acelaşi mister se sfinţeşte. Cei ce se botează, primesc darurile
graţiei, impunându-li-se mâna prin semnul aceleeaşi cruci Cu
acelaşi chip se afierosesc Bisericile, se sfinţesc altarele... sfânta
euharistie... preoţii şi leviţii prin acelaşi semn înaintează în
treptele ierarhice» 9). Apoi tot Augustin adaogă: «Dacă zicem
1) I Corint. 1, 18.
2) Galat. 6, 14.
3) Ignat. Ep. ad Rom. VII.
4) Irinaeus, Adversus hsereses V.
5) Tertull. De corona militis, c. III: Ad omnem progressum atque pro-
motum, ad omnem additum et exitum, ad vestitum, ad calceatum, ad la va era,
ad mensas, ad lumina, ad cubilia, ad sedilia, qua?cumque eos conversatio exer-
ceret, frontem cruciş signaculo tenere.
6) Chrysostom. Horn. XXI ad popul. Antiochen.: Merd xoîi
toi? xat xov axauQov ejei xoij jiexGOJtou 8iarujta>aov... 6 âiripoA-og ptattyai ti 8imj-
aerai... x. r.
7) Chrysostom. Demonstratioquod Christus sitDeus.,c. IX: evort^g
ini totj pextojcou xa0’ exdarrjv rjuipav SiaruTcouîevov ^gQupeQOuaiv.
8) Chrysostom. Homil. 12, în ep. I ad Corint
9) Augustin. Serm. XIX de sanct.: Hujus cruciş misterio rudes cate-
catehumenului : crezi în Hristos ? El răspunde: Cred. Şi se

însemnează cu crucea lui Hristos» l). Iar în altă parte acelaşi
părinte latin zice următoarele : «Eu cred că catehumenii se sfin¬
ţesc după ce se însemnează cu semnul lui Hristos, li se ceteşte
rugăciunea şi li se impun mâinile»2). Iar despre viaţa sa, Au-
gustin afirmă în «Confesiunile» sale, că el însuşi se însemna
totdeauna cu crucea lui Hristos3). Fericitul Ieronim vorbind
despre cruce, mărturiseşte acestea despre el însuşi: «Eu sunt
creştin, născut din părinţi creştini şi port pe fruntea mea steagul
crucei»*). Apoi Leon episcopul Romei, zice că «toţi regii renăs¬
cuţi (botezaţi) fac semnul crucei» B).
în scurte cuvinte, toţi părinţii şi scriitorii creştinătăţii, din
timpurile vechi şi noui, afirmă în formă şi în faptă repetirea
infinită a acestui’ semn, în toată ziua şi ora. împăraţii, regii,
pioşii, monahii, anahoreţii, servitorii altarului, în fericirea ori
nenorocirea lor, în timpuri de linişte sau turburare, deopotrivă
se însemnară cu chipul crucei.
Acestea şi altele multe, sunt temeiurile din sfânta Scriptură
şi scrierile părinţilor bisericeşti, din cari răsare porunca, să ne în¬
semnăm necontenit cu crucea lui Hristos, atât în Biserică cum şi în
toţi paşii noştrii6). Se cere însă ca semnul acesta să fie totdeauna în¬
soţit de o cugetare adâncă cu privire la Gel răstignit pe lemn, la pati¬
mile sale şi la binefacerile ce ne-a adus în lume. în acelaşi moment,
gândul nostru curat să se înalţe sus la Părintele Ceresc şi să
ne încălzim dorul pentru dobândirea harurilor sfântului Spirit ’).
chisantur; eodem misterio fons regeneratioms consecratur; ejusdem cruciş signo
per manus impositionem baptisariti dona gratiarum accipiunt. Cum ejusdem cruciş
charactere basilic^ dedicantur, altaria consecrantur... sacramenta... sacerdotes et
îevitse per hoc ipsum ad sacros ordines promoventur.
1) Augustin. Tract. XI: Si dixerimus catechumeno: credis in Christum ?
Respondet: Credo et signat se cruce Christi,
2) Augustin. De peccatorum meritis lib. II, cap. XXVI : Catechumenos
secundum quemdam modum suum per signum Christi et orationem manus im-
positione puto sanctificări.
3) Augustin. Confess. lib. I, c. XI: Audieram ego adhuc puer de vita
«eterna nobis promissa... et signabar jam signo cruciş ejus...
4) Hieron. Epist. CXIII Prsef. injob: Ego Christianus, et de parentibus
christianis natus et vexillum cruciş m mea fronte portans.
5) Leo. Serm. III in anniversario die sus adsumtionis.
6) Conf. § „Veneraţiunea şi închipuirea sfintei cruci" pag. 243—256, Tom.
II, Tezaurul Liturgic. Mulţi dintre părinţii noştrii de familie, nu se închină nici
ei, şi nici pe copiii lor nu-i învaţă să facă semnul crucei, şi să se roage lui Dum¬
nezeu. Dar omul trebue să lucreze ceva ; dacă nu lucrează binele, săvârşeşte răul.
Sau: dacă omul nu vorbeşte cu Dumnezeu, vorbeşte cu Satan, adică cu tot ceea
ce este rău. Şi din rău peire răsare.
7) In vara anului 1904, când mă aflam în Biserica patriarhală din Ieru¬
salim, un Arab ortodox se închina pe la icoanele împărăteşti. In pietatea lui,
asupra fie cărei icoane făcea cu mâna dreaptă un semn in forma de arc, ca şi
când ar fi voit să cheme spre sine ajutorul divin. Acest fel de închinare l'am
văzut şi în Biserica „Scaunele" din Bucureşti. Un pios avea în mână o hârtie
mueată în unt de lemn sfinţit. După ce se închina pe la icoane, atingea fie care
icoană cu hârtia ce ţinea în mână.
Iar în catedrala românească din Sibiiu, în ziua de 15 August 1907, poporul
TEZAURUL LITURGIC, T. UI. 41
Altfel, dacă. facem acest semn în neştire şi ipocrizie, nu ne deo¬

sebim de Budişti cari au maşini învârtitoare cu formule de rugă¬
ciuni, şi prin urmare aflându-ne în această stare ne ating urmă¬
toarele’ cuvinte ale Mântuitorului: «Poporul acesta numai cu
buzele mâ cinsteşte, iar cu inima departe este de mine» ’).
§ 13.
Cele patru feluri de poziţiuni ale corpului nostru
la rugăciune.
dată cu semnele exterioare de pietate, pe cari le-am văzut
până aci, mai trebue ca şi întreg corpul nostru să aibă
ţiitura lui, potrivită cu momentele solemne ale cultului,
ori cu" vioiciunea simţirilor religioase. Ţiitura corpului nostru
la rugăciune este de patru feluri: starea dreaptă, plecarea
capului, îngenuchereay şi aşternerea cu faţa la pământ. în tot
timpul cât ne rugăm, trebue să avem veri-una din aceste patru
poziţiuni.
" 1. Starea dreaptă. Felul acesta de ţiitură corporală, a fost
considerat totdeauna ca simbol al veseliei şi al demnităţei ome¬
neşti. în Vechiul Testament, aflăm că Anna maica lui Samuel,
se "ruga câte odată, stând drept înaintea lui Iehova *). Iov de
asemenea mărturiseşte, că a stătut rugându-se în faţa lui Dum¬
nezeu3).
Mântuitorul vorbind despre rugăciune, recomandă şi starea
dreaptă, zicând: «Şi când staţi de vâ rugaţi, ertali ori ce aveţi
asupra cuiva»4). în momentele de bucurie ale Bisericei, rugă¬
ciunile la cult s’au făcut stând drept, însă cu umilinţă înaintea
lui Dumnezeu. Pentru aceea în zilele de Duminici, amintindu-se
învierea lui Hristos, nu se făceau rugăciunile de cât în stare
dreaptă. Tot aşâ şi de la Duminica Învîerei Domnului şi până
la aceea aPogorîrei sfântului Spirit, era îndatinată starea âreaptă
a corpului în toată Biserica creştină. Iustin Martirul vorbind
despre acest fel de poziţiune la rugăciune, zice că «Pentru aceea
se face plecarea genuchilor in cete şase zile (ale săptămânei),
căci este simbolul câderei noastre in păcate; iar în ziua Du-
minicei nu se pleacă genuchile, căci este simbolul invierei»6).
ce sta în genuchi, atingea cu fruntea pardoseala Bisericei, apoi o ştergea cu o

măhramă. Aceste obiceiuri religioase, sunt efectul pietăţei curate şi nevinovatea
poporului. (Autorul).
1) Mat. 15,8.
2) I Sam. 1,26. ♦ JTjrŢ b.ş ^grnŞ n-ay npwn mjfaţi v#
3) Iov. 30, 20.
4) Marcu, 11,25.
5) Iustin. Quaest. et respons. ad orthodox. Quaest. CXV: Akxtoîjto rjev
toXq f|HSQaiq fpxoyv YovuxkL(ria otf|ipoX6v ecm, Tfj^ ev ralq aixaotLCtLţ jraooewg
fjjuwv to 8e ev Tfl xuQiaxţj |j,T| xliveiv ovjxpoXov eon tt\<; dvaorâoEtog.
42 DR. BADEA CIREŞEANtJ
Dar şi Tertulian arată că *în ziua Dumhiicei nu este îngă¬

duit a posti sau a ne ruga in gcnuchi De aceeaşi scutire ne
bucurăm din ziua Pastelor şi până la Pentecoste» (ziua cinci-
zecimei sau a Pogorîrei sfântului Spirit *). Iar în Constituţiu-
nile apostolice (Iib. II, c. LIX), cetim că în ziua Duminicei se
ziceau rugăciunile stând, întru amintirea Aceluea care a înviat
a IlI-a zi din mormânt.
în liturgiile orientale ortodoxe, s. e. asf. Iacov (n. XXVII),
a sf. Vasilie (Codex Dan. IV, p. 425), a sf. Hrisostom (n. XXVIII),
după cetirea simbolului credinţei, diaconul ori preotul liturgi-
Sultanul turcesc Ahmed * (sec. XVII) ou curtenii Bâi plânuesc

zidirea moschee! sale in Constant inopole, pe oare am cercetat-o de multe ori
in anii 1898,1899 şi 1904. (Autorul).
sitor, ne cheamă la atenţiune cu cuvintele: «Sâ stăm bine

ji£v xaAtoq = drepţi) sâ stăm, cu frică sâ luăm aminte (arwjxev
petu tpdfkyu, Jip6axd>|.iev). Apoi in liturgia sfântului Marcu se porun¬
ceşte scurt a sta «drepţi» (oQ0oi, in Codex Dan. IV, p. 141).
Părinţii sinodului \ ecumenic văzând că «simt unii cari
pleacă gmuchile Duminica şi in zilele cinci-zecimei, pentru a
se păzi toate asemenea in toată parichia, s'a socotit de sfântul
1) Tertull. De corona militis, c. III: Die dominico jejunium nefas ducimus,

vel de geniculis adorare. Eadem immunitate a die paschae in pentecosten usque
gaudenius. Aceeaşi învăţătură o dă apologetul şi în scrierea sa «De oratione"
cap. XXIII.
sinod, a se da lui Dumnezeu (în aceste zile), rugăciunile stând»').

Asemenea şi Marele Yasilie grăeşte: *Intru una a sâmbetei
(Duminica) ° stând drepţi plinim rugăciunile; dar motivul nu-l
ştim toţi: nu numai că in această zi am înviat cu Ilristos...»
ci şi pentru câ ziua Duminicei se vede a ft oare cum asemă¬
narea şi închipuirea timpului viitor; în care toţi se vor afla
înviaţi. Şi toată cinci-zecimea stând drepţi ne rugăm»£). l)e
asemenea şi Hrisostom afirmă că de multe ori să «stăm drepţi şi
să ne rugam»1 2 3 4). Apoi Epifanie al Salaminei din Cipru, arată
că «in toate zilele cinci-zecimei, nici genuchile nu se pleacă şi
nici ajunarea nu se păzeşte» *)• în acest înţeles grăeşte Au-
gustin5 *), Cassian despre monahii Egiptului0)/ sinodul \H[ ecu¬
menic 7), etc.
Măsura aceasta bisericească şi canonică, este păstrată şi
astăzi în Biserica ortodoxă. De aceea nu facem îngenucheri la
cult, în zilele de Duminici, apoi de la Duminica învierei Dom¬
nului şi până la Rusalii, cum şi la sărbătorile mari.
2. Plecarea capului. Atunci când piosul stă drept la rugă¬
ciune, în unele momente solemne totuşi pleacă capul si corpul
în semn de supunere înaintea Celui A° Tot Sfânt. în fionstitu-
ţiunile apostolice se porunceşte catehumenilor să plece capul, ca
să primească binecuvântarea episcopului, lată textul acesta :
«înclinaţi-vâ şi primiţi binecuvântarea... Catehumenii insă
plecând capetele lor, episcopul orinduit sâ-i binecuvinteze le
rosteşte această binecuvântare: Dumnezeule a tot puternic»...8)
Dar în Constituţiunile apostolice se porunceşte şi energumenilor
să facă acelaşi lucru. «Inclinaţi-vă energumeni, cetim în Aşeză¬
minte, şi primiţi binecuvântarea» 9). Tot acolo aflăm această
orînduire, repetindu-se şi neofiţilor, numiţi acum «sigilaţi în
1) Conc. Nicaen. c. XX: TIêiSti xiVEg eloiv ev xfj xvpiaxĂ xXCvov-

xeg, xal ev xaîg xrjg JtEvxr)xo0Tfjg rjjiEQaLg vxeq rcăv Ttavxa ev i.rcaar] jtaQOixiqi
cpu?.dtTEa0ai, Eotdoxag e8o|e tfj dyiQi ouvo8q> xdg euxdg djto8i86vai xq> 0e4>.
2) Basil. De Spiritu Sancto c. XXVII: sOp0ol jxev jtXTiQoujxev xdg eu^dg,
ev xrţ) jxiâ tou aappaxoir xov Se Xoyov ov Tcavxeg oi8aîev* ou yâg povov tug cruv-
avaaxdvxEg XQunxp... x. x. X.
3) Chrysostom. Homil. II in Ila Corint.: Sxwjxev xaXuig, 8er|0co^£v. Hri¬
sostom însă întrebuinţează, ca şi în formulariile liturgice, cuvântul xaXtog (bine,
frumos), în loc de oQ0og (drept).
4) Epiphan. Expositio fidei n. XXII: "OXig x<âv JievxVjxovxa fijxeQwv, ev
aîg oute YOWKXîioi'ai ytvovxai, ouxe vrÔTEia TCQooxExaxxaL
5) Augustin. Epist. CXIX ad Januarium. c. XVII: Ut autem stantes in
illis diebus et omnibus dominicis oremus.
b) Cassian. Instit. lib. II, c. XVIII.
7) Concil. Trull. c. XC. Taîg xvQiaxaîg [ii\ yovu xXiveiv ex xtov OeotpoQcov
rm&v JtaxeQCOv xavovixuig rcaQEXdpopEv.
8) Constitut. lib. VIII, c. VI: KXivaxE, xal EuXoYeta0e — xXivovtcov 6e au-
xd>v xdg XECpaXag, EuXoyEixa) autoug 6 xei£OTOV>|0eig erclaxojtog euXoyiav xoiav8E'
6 0e6g x:avxoxQ(ixa)Q... x. x. X.
9) Constit. lib. VIII, c. VI: KXlvclte ol evEcyodfiEvoi* xal euXoyeIoGe.
44 DR. BADEA GIREŞEAND
Dumnezeu prin Ilristosul său» i), cât şi penitenţilor2), ca si unii

şi alţii 9ă primească astfel binecuvântarea episcopului, lîrisos-
tom adaogă la acestea că «diaconul la anumit timp, porunceşte
să plecam capul»3).
Plecarea capului o aflăm impusă pioşilor de către diaconul
liturgisitor, şi în Liturgia sfântului Iacov", cu cuvintele tipice :
«capetele noastre Domnului sâ le plecăm» 4); apoi în aceea a lui
Clement Romanul (n. XXII), în liturgia Marelui Vasilie cu for¬
mula: «capetele voastre Domnului să le plecaţi» 6), în liturgia sfân¬
tului Ifrisostom G), şi în fine în aceea a celor Mai înainte simţite 7).
Tot aşa, plecarea capului este impusă în liturgiasfântului Marcu8),
în liturgia nestoriană, zisă «a sfinţilor apostoli» şi atribuită lui
Adeu şi Maris9), în liturgia monofizită coptică, zisă «a sfân¬
tului Vasilie» 10), în liturgia lui Nestorie u), etc.
3. îngenucherea. în unele timpuri ale serviciului divin, era
impusă plecarea genuchilor, în semn de întristare şi umilinţă;
iar în zilele de Duminici şi sărbători domneşti, precum şi de"la
Duminica învierei Domnului, până la Duminica pogorîrei sfân¬
tului Spirit, îngenucherea nu era îngăduită, căci aceste zile sunt
expresiunea bucuriei şi a îndulcirei sufleteşti. Plecarea genu¬
chilor o găsim în cultele tuturor popoarelor, dar cu deosebire
în cele asiatice şi africane.
Şi Mântuitorul omenirei a îngenuehiat în rugăciunele sale.
în noaptea în care dânsul a fost vândut de Iuda, mai înainte
de a fi sărutat de acest vânzător «a mers după datina sa în
muntele Olivilor 12); şi i-a urmat şi disdpulii lui... Şi îngenu-
chind se ruga zicând: Părinte, de voeşti să treacă de la mine
acest pahar» 13). Iar atunci când Iudeii ucideau cu pietre pearhi-
diaconul Ştefan, acesta «ingenuchiând, a strigat cu glas tare:
Doamne, nu le pune lor păcatul acesta» u). De asemenea a în-
1) Constit. Apost. lib. VIII, c. VII: KaxaocppaYiadjiEVoi, xâ> Oeâ» 5id xou
XQtoxou auxou, xXCvavxeq ei&OYSÎoOioaav jtagâ toî e jt i ax 6 jto d.
2) Constit. Apost. lib. VIII, c. VIII : 'Avaaxdvxeg xKvaxe xai £u?cOY£Îa0e.
3) Chrysostom. Homil. XXVIII sive III, De incomprehensibili Dei natura:
Tov xaiQOv 6 5idxovog, xeXevei xXtvai rrjv xEqpataqv... x. x. X.
4) Liturg. s. Iacob. n. XXXIX : Tâg xEcpcdug îjfuljv x<y xuqu£> xXmojAev.
5) Liturg. s. Basil. Codex Daniel, IV, p. 436.
6) Liturg. s. Chrysostom. n. XXXIII.
7) Liturg. celor m. n. sfinţ. Damei IV, pag. 448.
8) Liturg. $. Marc., Daniel IV, pag. 156, 157 şi 164.
9) Liturg. s. Adeo et s. Mari, n. IX, XII şi XIII.
10) Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemn. Liturg. ale Bis. orient.,
op. cit., p. 236.
11) Teodor Tarnavschi, op. cit., pag. 268.
12) Ceteşte „Călătoria mea în împrejurimea Ierusalimului, pe muntele Măs¬
linului, în pârâul Chidron şi în Peştera Getsimani", publicată în revista „Bise¬
rica ortodoxă română" din Bucureşti, anul XXXI, n. 3, pag. 327—339. (Autorul).
13) Luca 22, 39 seqq.
14) Fapt. Apost. 7, 60. Când am cercetat Ierusalimul în vara anului 1904,
într'o zi eşind din sfânta cetate pe poarta Getsimani, am coborît în vale lângă
pârâul Chidronului. Aci pe ţărmul drept al pârâului lipsit de apă în timpul verei,
genuchiat în rugăciuni şi Petru în Ioppe (Iafa *), apostolul Pavel

în Milet2), etc.
Clement Romanul vorbind despre rugăciune, in epistola sa
I către Corinteni, zice că «Domnului sâ cădem şi să plângem
rugându-l pe el» 3). Iar în cartea «Păstorul» atribuită lui Erma,
se dă credincioşilor această învăţătură : «punându-vă în genuchi,
aşa să începeţi a vă ruga Domnului» 4). în acelaşi chip grăesc
Tertulian6), şi Arnobiu B).
Eusebiu istoricul, făcând descrierea martirismuluilui Iacov
primul episcop al Ierusalimului, întemeiat pe «Memoriile Bise-
ricei» scrise în secolul II de Egesip, zice că Iacov «intra singur
în templu şi se afla zăcând atât de mult pe genuchii săi, ru-
gându-se pentru păcatele poporului, in cât i se învârtoşaseră
genuchii, ca pielea de cămilă»1). Tot Eusebiu arată că şi Con¬
stantin cel Mare, îngenuchind (yovu xMvocg) se ruga lui Dum¬
nezeu 8). Asemenea şi in Constituţiunile apostolice se invoacă
credincioşii cu cuvintele: «Câţi suntem credincioşi să plecăm
genuchile şi să ne rugăm lui Dumnezeu prin Hristosul său» D).
Hrisostom 10), Augustin ,l), Cassian 12), şi toţi propoveduitori biseri¬
ceşti, îndeamnă pe credincioşi la plecarea genuchilor în rugăciuni.
mi sa arătat locul unde a fost ucis Arhidiaconul Ştefan. Iar de cealaltă

parte a pârâului la poalele muntelui Olivilor, am văzut locul unde în vechime
era grădina Getsimani, în care s1 a rugat Domnul când a fost prins în noaptea
vănzărei. Pe aci, acum Franciscanii au o grădină încungiuratâ cu zid de piatră;
într'însa se află măslini bătrâni. Iar locul unde a fost prins Iisus, nu este îm¬
prejmuit, căci el este al tuturor creştinilor. In apropiere este şi peştera în care
a fost pus corpul sfintei Fecioare. Peştera este transformată într'o Biserică mă¬
reaţă în care m'am pogorît în lăuntru pe 47 de trepte de piatră. Apoi de aci la
deal pe partea stângă, Ruşii au o frumoasă mănăstire cu o mare grădină încun-
giurată cu ziduri tari de piatră. Suindu-mă în vârful muntelui Olivilor, în partea
despre răsărit, am văzut în depărtare dincolo de Ierihon o făşie albă şi un lac.
Acolo este Iordanul şi Marea Moartă, pe cari locuri de asemenea le-am cercetat.
In vârful muntelui numit şi anume spre nord de mănăstirea Carmelitelor mi s'a
arătat şi locul unde s'a înălţat Domnul la ceruri. Pe acest loc, se află astăzi o
moschee turcească. (Autorul).
1) Fapt. Apost. 9, 40.
2) Fapt Apost. 20, 36.
3) Clem. Rom. epist. I ad. Cor. n. 48 : npocmeaoojxev xq> Sectiot^, xat
xXcujoomev lxexeuovxe? outov.
4) Herm. Past. I viz. I, n. 1.
5) Tertull. ad Scapulam c. IV.
6) Amob. Opera, lib. I : Huic omnes ex more prosternimur, hune col-
latis precibus adoramus.
7) Euseb. Hist. eccles. lib. II, c. XXIII; Movov Eimiexô elg x6y vcaov*
-mjQLaxETo te XEifAEvog E?ti toîş yovaai> xaL afroupEvos ujtep xou Xaov depearv dbg
arrEaxX^xevai xâ yovaxa auxov 8ba]v xapriXou.
8) Euseb. Vita Constant, lib. IV c. 61.
9) Constit. lib. VIII, c. IX: "Octoi nurtoi, xXfvcopEv yovri, Setiocdusv toO
©eoîj, 8i<x xou Xqioxou atrrou.
10) Chrysostom. Homil. XVIII in II Cor.
11) Augustin. De civitate Dei, lib. XXII, c. VIII.
12) Cassian. Instit. lib. II, c. VII : Post haec puncto brevissimo procidentes
humi.... etc.
46 DR» BADEA CIREŞEANU
îngenucherea sa impune credincioşilor de preotul iitur-

gisitor la diferite rugăciuni bisericeşti cu cuvintele: nară şi
iară plecând genuchile, Domnului sâ ne rugăm». Aceasta se
face la rugăciunile din Duminica pogorârei sfântului Spirit, la
sfinţirea apei, la rugăciuni pentru ploae. ş. a.
4 Aşternerea cu faţa la pământ. Când Iehova întări legă¬
tura de credinţă cu Avraam, acesta «căzu pe faţa sa» *), ară¬
tând umilinţă "înaintea Domnului său. Tot aşa şi atunci când
Iehova făgădui un fiu lui Avraam, acesta iarăşi '«căzu pe faţa
sa»2). Iar când Moabiţii şi Edomilii năvăliră asupra Evreilor, regele
Iudeei #Iosafat işi plecă faţa la pământ« 3), ca să se închine lui
iehova, cerând ajutor în contra duşmanilor. Exemple de acestea
se găsesc destule în Vechiul Testament.
Evangeliştii Mateiu şi Marcu, ne mărturisesc că şi Mântui¬
torul în grădina Getsimani «a căzut cu faţa la pământ* 4 5).
Aşternerea cu faţa la pământ este simbolul celei mai umilite
stări sufleteşti şi trupeşti. Penitenţii din Biserica veche numiţi
«lapsi» (căzuţi), se prosternau înaintea credincioşilor la porţile
Bisericilor, pentru ca aceştia să mijlocească, spre a fi admişi si
cei căzuţi, la penitenţa oficială 6 7); iar după ce erau admişi astfel,
rugăciunile lor le făceau aşternuţi cu faţa la pământ6).’
în timpul certelor furtunoase din cauza ereziei lui Arie,
Alexandru urmaşul lui Mitnofan la scaunul episcopal din Con-
stantînopole <rintrând în sfântul altar (al Bisericei sfânta Irina),
de desubtul sfintei mese, s’a întins cu corpul pe pământ, şi se
ruga cu lacrimi»’1), pentru pacea, liniştea şi întărirea sfintei
credinţe.
a
1) l Moisi, 17,3. Conf. I Moisi 24,26; I Sam. 1,28.

2) I Moisi 17,13.
3) Parai ip. 20,18.
4) Mat. 26,39. Marcu 14,35.
5) In fioroasa persecuţie îndreptată de Decie (an. 249) în contra creşti¬
nilor, mulţi dintre închinătorii crucei sc lepădară de Hristos. Ei fură numiţi de
Biserică căzuţi (lapsi) şi apoi împărţiţi în patru categorii : blestemătorii (bla-
sphemati) cari se lepădau cu blesteme de Biserică ; tămăietorii (thurificati) sau
cei ce tămâeau pe idoli; sacrificat o vii (sacrificaţi) adică cei ce aduceau sacrificii
înaintea zeilor; şi cumpărătorii de cărţi, de acte (libellatici, libellus = cărticică)
că în adevăr au sacrificat idolilor, ca să nu fie torturaţi. Starea acestor 4 feluri
de căzuţi a fost obiectul mănos de certuri mai ales 5n Biserica apuseană, dacă
ei trebue, ori nu, să mai fie primiţi la penitenţă, când ei cereau aceasta, şi apoi
admişi în rândul credincioşilor. Unii cu Ciprian în frunte erau pentru admiterea
lor; iar preotul Novatus cu diaconul Felicissimus au fost în contra admiterei.
Totuşi Biserica întemeiată pe învăţătura Domnului că „pe cel ce vine la mine
nu~l voiu scoate afară" (loan. IV, 38), şi apoi îngăduitoare fiind (Mat. 18,15),
i-a primit după multă stăruinţă şi încercare a vinovaţilor, mai întâiu la căinţă şi
după aceea în rândul credincioşilor.
6) Bingham. Orig. s. antiq. eccl., op. cit., Tom. V, pag. 262.
7) Socrat. Hist. eccles. Ifb, I, cap. XXXVII: Eî<; to GuaiaatqQiov etasX-
Gojv, ifjro tt)v ÎEQâv TpdbiEâv lauTov, fazi acosta extelvck;, eu/etou SaxQvcov... Socrat
arată apoi în cap. XXXVIII (lib. I) moartea lui Arie astfel: „Eşind Arie din palatul
din Constantinopole al împăratului Constantin, şi mergând trufaş prin piaţa lui
Constantin, încungiurat de linguşitorii săi, a simţit nevoea de a’şi împăca nepu-
Vicleanul solist Ecebol, învăţător de retorică în Constan-

tinopole, instrument al neomenoaselor legi anticreştine ale lui
Iulian Apostatul, după moartea acestuia, prefâcâncîu-se că se
pocăeşte aşternându-se cu fala la pământ înaintea uşei Bisericei,
striga3către credincioşi: *câlcaţi-mâ in picioare ca pe o sare
stricată»Iar Teodoret (Hist. eccles lib. V, c. XVIII, al. XIX),
afirmă că împăratul Teodosiecel Mare, oprit fiind de la Biserică de
către Ambrosie episcopul Mediolanului, când a intrat, după ce i
s’a îngăduit, în casa lui Dumnezeu, monarhul, nu stând drept, dar
nici în genuclii, ci aşternându-se cu faţa la pământ, în seinn de
pocăinţă, a rostit cuvintele psahnistului David : «aşterne-voiu pe
pământ viaţa mea, ca să trâesc după cuvântul tău» *).
în timpul de faţă credincioşii creştini, încă îşi aştern faţa
la pământ în rugăciunile lor arătând cu°aceasta sdrobirea inimei.
Dintre popoarele ortodoxe, de obiceiu Ruşii se folosesc mult de
această stare a corpului în sentimentele lor pioase. în cultul
mahomedan, iarăşi se proastarn pe pământ supusii lui Alali si
ai profetului3).
§ 14.
Impunerea mâinilor şi ridicarea braţelor.

Î mpunerea mâinilor (Ijufiemg tcov yziQibv, impositio manum),
constă în punerea rnâinei drepte sau a amânduror mâinilor,
de către episcop ori preot, pe capul omului ce stă în genuchi
ori cu capul plecat şi cere bine cuvântarea ministrului celor
sfinte şi pogorîrea harului sfântului Spirit asupra sa.
l! Impunerea mâinilor este o datină religioasă veche, de
o însemnătate deosebită. Ea se ailă obişnuită şi în viaţa reli¬
gioasă a Romanilor. Titu Li viu în zHistoria Romanorum* (lib.
1, c. 484), ne arată că Numa Pompiliu (an. 714 a Ilr.) s’a suit
tinţa. Intrând în latrina din dosul pieţei, maţele îi căzură cu escrementele, şi îşi
dădu sufletul".
1) Socrat. Hist. eccl. lib. III, c. XIII: Tiiţiog cocutov îtGTjvfj kqo t% Jti>Xr|g
xov suxttiqiov otv.ou, jtarr|oaT£ [ie, epoa, xo ăXaq xo dvaLO^tov.
2) Iată pentru ce oprise Ambrosie pe Teodosiecel Mare de a intra în Bise¬
rică : la anul 390 când acest împărat, ca pedeapsă pentru o răscoală a Tesaloni-
cenilor, porunci să se măcelărească poporul, ce se afla adunat într'un amfiteatru,
Ambrosie î-a făcut mustrări amare ne primind pe monarh în comunitatea Bise¬
ricei, şi abia după 8 luni de pocăinţă îi dădu ertare. Teodosie se supuse cano¬
nului rânduit de Ambrosie, şi totdeodată făgădui că nu va mai subscrie nici o
sentinţă de moarte până nu vor trece 30 de zile. Cu toate acestea episcopul Medio¬
lanului se bucura de atâta respect din partea împăratului, în cât acestă zise odi¬
nioară: „Cunosc numai un episcop adevărat, adică pe Ambrosie“. Conf.
Eusevie Popovicî, Ist. Bis., op. c. I, pag. 548.
3) Din toate acestea vedem că şederea pe scaune şi bănci în Biserică la
rugăciune, cum fac latinii protestanţii, este în contra învăţăturilor şi datinelor
creştine.
4) Scrierea Iui Titu Liviu întitulată nIlistoria Romanorum1* se compunea
pe tronul său de rege al Romanilor, punându-i-se mâna dreaptă

pe cap, de către Ponteficele roman1). Sclavii Romanilor se eli¬
berau prin impunerea mâinilor de către stăpânii lor, cari renun¬
ţau cu chipul acesta la dreptul ce aveau asupra celor eliberaţi.
în Testamentul Vechili găsim foarte multe locuri de unde
vedem impunerea mâinilor îndatinată la Iudei. Aşa d. e. Isac,
binecuvintează pe lacov în locul lui Esau (I Moisi, cap. 27);
l»ac bineouvinteazâ pe lacov crezând cft binecuvântează pe Esau

(Fao. 27, 27).
iar bătrânul <tIsrail (lacov) îşi întinse mâna sa cea dreaptă şi

o puse pe capul lui Efraim... şi mâna sa cea stângă pe capul
lui Mana se» *) spre a-i binecuvânta, căci erau fiii săi. Dar şi
din 140 cărţi sau 14 decade şi cuprindea o perioadă de 744 ani. începea cu
fundarea Romei şi termina cu moartea lui urwtus. Dintriînsa nu au ajuns până
la noi de cât 35 de cărţi. In secolul XVII Germanul Fremshemius a reconstituit
şi cărţile perdute pentru a complecta această operă.
1) Conf. Titi Livii Patavini, Res Memorabiles c. VIII.
2) cncK ntfn iwrnx wjyj rntfri G Moisi 48,14).
Iehova porunceşte lui Moisi zicându-i: «Ia-ti pe Iosua fiul lui

Nun şi pune peste dânsul mâna ta» *), arătându-i cu aceasta
ca să-l consacre urmaş al său în conducerea lui Israil. Prin
impunerea mâinilor de către fiii lui Israel, fură simţiţi şi Leviţii
pentru serviciul dumnezeesc2). Asupra animalelor pentru sa¬
crificii, încă se impuneau mâinile, de către preot sau şi de
bătrânii poporului3). Asemenea şi celui condamnat la moarte,
i se impuneau mâinile de către martori, afirmând cu aceasta vino¬
văţia condamnatului4). Binecuvântarea era însoţită mai totdeauna
de actul acesta sacramental.
Impunerea mâinilor se atlă des repetată şi în Noul Tes¬
tament. Lui lisus Ilristos aducându-i-se copiii ca să-i binecu-
vinteze, «şi-a pus mâinile peste eif şi s’a dus de acolo»*). lisus
recomandă impunerea mâinilor şi discipulilor săi, ca să o facă
la vindecarea bolnavilor0), la împărtăşirea sfântului Spirit7), la
hirotonii ft), etc.
Apostolii la rândul lor, şi-au pus mâinile pe cei 7 diaconi
aleşi9), pe Samarinenii primitori de cuvântul lui Dumnezeu l0),
făceau minuni prin acest act sfânt u), chemau harul sfântului
Spirit,2), etc.
După apostoli, Biserica a săvârşit impunerea mâinilor prin
episcopii şi presviterii săi, asupra celor ce se pocăiau ia), asupra
catehumeriilor 14), la primirea lor în catehumenatlfi), asupra lui
Constantin cel Mare când s’a făcut catehumen i0), cum şi asupra
păcătoşilor îmbrăcaţi în haina pocăinţei, ori în ciliriiun, adică
intr’un* veşmânt ca’un sac făcut în apus din păr ele capră, de
coloare cenuşie ori neagră ,7).
Impunerea mâinilor se mai făcea asupra păcătoşilor când
se primeau în rândul credincioşilor şi la împărtăşirea lor cu
1) Num. 27,18.
2) Num. 8,10.
3) Deuter. 21,6. Conf. Isidor de Onciut, Arheologia bibi., op. cit., p. 515.
4) Deuter. 17,7.
5) Mat. 19,15. Marcu 10,16. Luca 18,15... Ti0e(g xâg eni'avcd...
6) Marcu 16,18. Fapt. A post. 5,15. 28,8.
7) Fapt. Ap. 9,17... Kai ejuBels eji’outov zaţ %£lQag...
8) I Timot. 4,14. II Timot, 1,7.
9) Fapt. Apost. 6,6.
13) Concil. Laod. c. 19.
14) Constit. Apost. lib. VII, c. XXXIX.
15) Concil. Iliberit, c. XXXIX.
16) Euseb. De vita Constant., lib. IV, c. LXI.
17) Concil. Agath. c. XV: Penitentes tempore... impositionem manum et
cilicium super caput a sacerdote consequantur.
50 DR. BADEA C1REŞEANU
sfânta euharistie 1), asupra clericilor exorcişti2), la hirotonia

episcopului3 * 5), a preotului, diaconului, s. m. d.
Astăzi, impunerea mâinilor se face tot în cazurile arătate
în Biserica veche si anume: la hirotonia si hirotezia clericilor,
asupra celor bolnavi, asupra celor ce îşi mărturisesc păcatele, etc.
2. Ridicarea braţelor. Piosul nu se mulţumeşte la rugă¬
ciune numai cu semnele exterioare pe cari le-am văzut pană
acum, ci el allându-se în culmea simţirilor religioase, ridică
mâinile şi braţele către cer, invocând prin aceasta ajutorul Celui
A Tot Sfânt, sau prea mărind pe Dumnezeu.
Cum că în Vechiul Testament se obişnuia ridicarea mâi¬
nilor, în sus, la rugăciune, dovedim aceasta cu psalmul 134, v.
2: «Ridicaţi mâinile voastre cele sfinte, zice psalmistul, şi bine
cuvântaU pe Domnuh*). Iar în cartea profetului Isaia, cap. 1,
v. 15, cetim că Iehova mânios fiind pe fiii lui Israil, le zice
aceste cuvinte: «Când veţi întinde mâinile voastre, ascunde-
vom ochii mei de la von.
Apostolul Pavel provocându-se la textul din psalmul 134,
v. 2, pe care I’am arătat mai sus, îndeamnă pe pioşi a se ruga
«în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără de
ceartă))6).
Origen0), Minuciu Felix7), vorbesc de obiceiul din zilele
lor, de a se ridica mâinile către cer în timpul rugăciunei. Mai
luminos se exprimă Tertulian în această privinţă: «A7oi nu
ridicam numai braţele, zice apologetul, dar le şi întindem, atât
pentru a imita cu aceasta patima Domnului, cât şi de a-l
mărturisi la rugăciune))8). Apoi şi în liturgia sfântului Marcu,
la cuvintele de instituire, diaconul de două ori îndeamnă pe au¬
ditori, să se roage cu mâinile întinse. c<Intindeţi» (exTEirate adică
xac; zice el; apoi repeteşte: «iarăşi întindeli» (eti extbi-
vccte). Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 161, n. XVI.
Eusebiu vorbind de pietatea lui Constantin cel Mare, zice
că «împăratul avea obicein de a se ruga lui Dumnezeu cu
ochii ridicaţi la cer, şi cu mâinile întinse)>9). După aceea
istoricul urmează: cc Sunt şi câteva imagini lainti'area în palat
unde împăratul este zugrăvit stând in picioare şi 7'ugăndu-se
cu mâinile întinse, şi cu ochii ridicaţi la ccn>l0).
1) Cyprian. Epist. XII, al. XVH : Qui agit poenitentiam, tiec ad comniu-
nionem venire... nisi prins iii ab episcopo et clero nianus fuerit imposita.
2) Concil. Carthag. IV, c. VII : Exorcista, quum ordinatur accipiat de
mânu episcopi libellum, in quo scripti sunt exorcismi, dicente sibi episcopo:
habetopotestatem imponendi manus super energumenum, sive baptizatum... etc.
3) Constitut. Apost., lib. VIII, c. XXXVIII şi XXXIX.
41 Psalm. 134 v. 2: nîîT Dr"P“ (dela verb. tfţpj) titfp
5) I Timot. 2,8. Conf. cele 14 trimiteri. Bucureşti, 1906, pag. 157, T. III.
6) Origen. De oratione, c. 20.
7) Minuc. Felix. In Dialog. Octavius.
8) Terţul. De oratione, c. 11.
9> Euseb. Vita Constant, lib. IV, c. XV.
10) Euseb. Vita C
Paulin de Nola biograful lui Ambrosie, vorbind despre

moartea acestuia, arată că «aproape de ora unspre-zecc din zi,
si până la acea ora in care şi-a dat spiritul, se ruga (Am-
brosie) cu mâinile întinse in chipul crticeh 3). Apoi Ioan Ilri-
sostom recomandând fiilor săi sufleteşti, ridicarea braţelor, în-
vaţă că <Lni se porunceşte să întindem mâinile, pentru ca pli¬
nirea rugâciunei in chipul acesta, sâ pe pentru ele ferire de
păcat şi liberare de fără de legh1 2).
Din acestea vedem că eră o obişnuinţă mult răspândită în
vechime de a se ruga creştinii cu mâinile ridicate spre cer. Iar
din cuvintele lui Tertulian şi Paulin, înţelegem că mulţi pioşi
nu se îndestulau numai cu ridicarea mâinilor, ci le şi întindeau
in chipul crucei, casă imiteze cu aceasta patimile lui Hristos.
Ridicarea mâinilor şi a braţelor, în zilele noastre, se în¬
datinează numai la liturgie de către preot. în anumite momente
tainice. Laicul dacă îşi întinde mâinile către cer, o face aceasta
la întâmplări grele. Ridicarea mâinilor şi a braţelor închipueşte
răstignirea lui Hristos.
CAPITOLUL ILLEA
UNELE LUMINĂRI ŞTIINŢIFICE ASUPRA SERVICIULUI DIVIN.
I 15.
Vechimea sfintei Liturgii şi pregătirile pentru
Săvârşirea ei.
dată cu semănarea cuvântului dumnezeesc,

de către Mântuitorul hunei Iisus Hristos, el
însuşi a aşezat sfânta liturgie la Cina cea
de taină, ca să ne amintim prin această aşe¬
zare, de activitatea mântuitoare a Domnului
nostru, de patimile, moartea, învierea şi suirea lui
la ceruri. După instituirea acestui mister euharistie,
el se plini necontenit de apostoli şi apoi de urmaşii
acestora, perpetuându-se astfel, până în zilele noa¬
stre. Prin urmare sfânta liturgie are aceeaşi vechime
•ca şi Biserica creştină. Amândouă aceste instituiri sunt înfiin¬
ţate* de acelaşi întemeietor al împărăţiei mesianice. Creştinii pri-
1) Paulin. Vita Ambrosii.

2) Chrysost. Hornil. 27, De,cruce.
melor timpuri, îşi găsiră în acest dumnezeesc serviciu, alinare»

suferinţelor şi îmbărbătare în chinurile îndurate de 1 a păgâni. în
momentele de veselie, tot prin serviciul liturgic îşi luminară
feţele lor. Şi răbdară închinătorii crucei, cruzimile neomenoase-
ale tiranilor, fără să se înfricoşeze şi să schimbe spiritul şi litera
cultului.
Dar pentru Săvârşirea sfintei liturgii, se cere şi o botărîtâ*
pregătire. Liturgisitoruf trebue să fie vrednic de această sfântă
lucrare. Hirotonia ce primeşte asuprăşi, viaţa sa, pietatea cu care-
serveşte, sunt calităţi de căpetenie, aîe ministrului altarului. De
asemenea se cere pentru săvârşirea sfintei liturgii, şi un timp»
al zilei, regulat şi potrivit cu sfinţenia serviciului. Tot timpul
este al Domnului, şi toată ziua sfântă este; cu toate aceste»
Sosirea cu vaporul a Domnului Doctor BADEA CIREŞEANTJ

Autorul Tezaurului Liturgic, in oraşul Smirna <Asia), Sâmbătă 24 Iulie anul
1899, pentru cercetarea cultelor Î3lamiste.
liturgia, nu se poate face în ori ce oră a zilei s. e. kt apusul

soarelui, ori seara, ci în timpul tradiţional şi canonic s.
dimineaţa, când liturgisitorul şi poporul" îşi păstrează tresvia
sufletească şi trupească, cu care se înlăţişează în Biserică. De
asemenea, în timpul dimineţei, mai fie-care ins poate păstra aju-
narea atât de trebuincioasă’pentru primirea sfintei euharistii^
Aşişderea se cere pentru plinirea sfintei liturgii, şi un anumit
local. Nu tot locul este curat, căci şi lehova arătându-se lui
Moisi într’un rug aprins pe muntele Iloreb, din Arabia Petroasă,.
îi zice aceste cuvinte: a Moisi, Moisi L. jNu le ajyropia aici; dez¬
leagă încălţămintea picioarelor tale, căci locul pe care In stai-,
pământ sfânt este» (Exod.. 3,5). lehova deci, nu-i zice lui Moisi
despre ori ce loc că este sfânt, ci numai despre acela pe care

se atla el în acel timp, în apropiere de rug. De aceea trebue cu
luare aminte ales locul pentru lucrarea liturgică; el se cuvine
a ti în sfintele Biserici anume zidite şi întocmite pentru prac¬
tica cultului. Nu mai puţin sunt de trebuinţă în scopul acesta,
şi odoarele liturgice, stabilite de Biserică încă din timpurile în¬
cepătoare ale religiunei creştine.
ARTICOLUL I
ÎNFLORIREA SERVICIULUI LITURGIC CU TRE¬
CEREA TREPTATA A TIMPULUI.
§ 16.
Serviciul divin în Vechiul Testament.

ndată ce omul l*u creat de Făcătorul său, el cunoscu
a tot puternicia dumnezeească cum şi neputinţa ome¬
nească. De aceea Cain şi Avei, fiii protopărinţilor ome-
nirei, aduc lui Dumnezeu sacrificii din roadele oste-
nelelor lor, pe cari le considerau ca daruri obligatoare
lată de Cerescul Părinte; iar odată cu naşterea luiEnos nepotul
lui Aclam, se începu a se chema şi numele lui Iehova').
înmulţindu-se omenirea se înmulţiră şi fără de legile, cu
■credinţa în idoli ; dar Dumnezeu chemă pe" Avraam (n. c. 2300
2191*a. Hr.), din împrejurimea idololatră şi-l aduse în pământul
Hanaan, ca aci să păstreze adevărata credinţă în Puternicul
■Creator si închinarea curată a monoteismului/Acum cultul se
cuprindea în ridicarea de altare, de stâlpi, sacrificii, rugăciuni,
fâgădueli sfinte, tâerea împrejur, şi din jurăminte cu chemarea
numelui lui Iehova. Aşa se păstră cultul în timpul patriarhului
Avraam, şi în timpul celorlalţi patriarhi cari au vielui-t după
dânsul.
Crescând urmaşii lui Iacov (n, c. 2206 f 2059 a. Hr.), în
Egipt, legea cea simplă patriarhală, nu mai erâ îndestulătoare,
ci ea a trebuit să dobândească o întindere mai mare prin Moisi
alesul lui Iehova şi conducătorul poporului israiltean. Princi¬
piile dogmatice mozaice se desfăşoară în acest înţeles : Iehova
■este unul OW “P1 2x să nu i se facă lui chip cioplit3), el este
1) I Moisi, 4, 26.
2) V Moisi, 6 ,4.
3) 11 Moisi 20, 4. V M. 5, 8.
54 DR. BADEA CIREŞE A NU
etern, el este cel ce este1), el este prea sfânt*). Dumnezeul

Dumnezeilor... tare şi înfricoşat7 etc.3). Jar principiile morale
mozaice sunt următoarele: iubirea de Dumnezeu4), iubirea
aproapelui5), a nu păcătui6), a cinsti pe părinţi1), a fi milos¬
tiv*), a nu înşela9), a fi blând cu animalele10), ş. a. Aceste
învăţături frumoase, serviră de călăuza Evreilor din toate tim¬
purile, de şi ei se abătură de la ele.
1. Pentru păstrarea cultului Vechiului Testament, Moist
(n. e. 1725 7 1605 a. Ilr.), întocmi un cort despărţit în aceste trei
părţi: a) tinda, unde era altarul sacrificiilor şi lavoarul preoţilor*
b) sfânta (tripn), în care se alia altarul tâiiiâierei, masa şi cam
delabrul, apoi c) sfânta sfintelor C-'lp), unde intra numai
arhiereul odată pe an, şi anurne la sărbătoarea numită (cziua
impăcârei». Aci era chivotul legei în care se păstra tablele lui
Moisi, vasul cu mană si toiagul lui Aaron. Intrarea în cort eră
despre răsărit. Ebraiştii însă, despart cortul lui Moisi numai în
aceste două părţi: în sfânta şi sfânta sfintelor; iar liturgiştiî
creştini văd în cort cele 3 părţi amintite mai sus, şi de aci Bise¬
rica se împarte tot în 3 părţi şi anume; în nartică, naos şi altar,
cu toate că intrarea aci este"despre apus.
Poporul israiltean propăşind mai târziu în cultură, a trebuit
ca şi locaşul pentru plinirea cultului judaic, să corespundă ce¬
rinţelor timpului. De aceea Solomon (7 c. 962 a. I-lr.), zidi măreţul
templu ce i-a purtat numele său, unic în splendoare şi bogăţie
pe acele timpuri n). Regele Hiram al Tirului îi veni în ajutor
lui Solomon cu lemne de cedru şi meşteri mari. împărţirea tem¬
plului fu aceeaşi ca şi la cortul lui "Moisi, cu deosebire că la
templul lui Solomon, toate părţile şi obiectele fură făcute în
bogăţie mare.
t)upă vr'o 400 de ani dela zidirea lui, templul lui Solomon
fu prefăcut în ruină împreună cu Ierusalimul, la anul 588 înainte
de llristos, din ordinul lui Nabuhodonosor regele Babilonului.
Atunci mare parte din poporul evreu împreună cu regele Ze-
dechia, fu dus în captivitatea Babilonului w).
3) J1 Moisi, 3,14.
2) III Moisi, 19,2.
3) V Moisi, 10,17.
4) V Moisi, 6,5.
5) III Moisi, 19,18.
6) I Moisi, 17,1.
7) II Moisi, 20,12-17.
8) III Moisi, 19,9.
9) V Moisi, 25,13—15. \
10) II Moisi, 20,10-11.
11) David (n. c. 1071 f 1001 a. Hr.)r voia să zidească el templul, dar fu oprit
prin profetul Natan. Chemând la tron pe fiul său Solomon, îl îndatora să facă
zidirea proectată. Conf. Tez. Lit., T. II, p. 54 şi 593.
12) Citeşte călătoria mea în Palestina şi Istoria oraşului Ierusalim, publi-
TEZAURUL LITURGIC, T. III. OD
Cir regele Perşilor cucerind fiabilonul la anul 538 a. Hr.,

Evreii dobândiră voia de a se reîntoarce în Palestina şi a-şi rezidi
templul. La anul 515 templul fu terminat prin ajutorul’ guver¬
natorului Zerubabel, într’o zidire mult mai inferioară de cât cum
era templul lui Solomon. Sfânta sfintelor acum era goală, căci
chivotul legei fu nimicit la dărâmarea Ierusalimului; iar In
locul lui era numai o piatră pe care în ziua împăcărei punea
arhiereul tămâiarul. în sfânta era un candelabru, altarul tămâerei
şi masa pâinilor feţei. Tinda avea altarul sacriliciilor făcut din
piatră. Templul acesta fu pângărit de Antioh Epifanul regele
Siriei., apoi la anul 63 a. Ilr. fu asediat de Pompei, şi în tine
la anul 37 a. Hr. luat cu asalt de Irod fdumeul zis şi Irod cel
Mare1), care îi arse mai multe portice.
Irod Idumeul ocupând apoi tronul Iurîeei, ca să-şi câştige
iubirea Evreilor, restaură templul lui Zerubabel lăcandu-1 în
formă de terasă, în felul cum se zidiră mai târziu unele moschei
turceşti s. e. moscheea sultanului Suleiman din Constantinopole
(Vezi*pag./13 Tom. III Tezaur. Liturg.). Reînoirea templului fu
măreaţă. înşişi apostolii lui Ilristos admirară această clădire3),
împrejurul sfintei şi al sfintei sfintelor erau 38 de cămări cu 3
caturi cum fusese la templul lui Solomon. La anul 70 d. [Ir. tem¬
plul lui Irod fu prefăcut în ruină sub Tit şi în contra voinţei acestuia.
Pe locul acestui templu se zidi mai în urmă, în secolul VII,
moscheea califului Omar, care stă şi astăzi în fiinţă ca o minune
a arhitecturei arabe3).
Cultul judaic se săvârşi nu numai în templul din Ierusalim,
ci şi în sinagoge, adică în casele jidoveşti de rugăciune4).
2. Actele lituryice ebraice, în vechime erau rugăciuni de
cată în revista »Biserica ortodoxă Română" din Bucureşti, anul XXX (1907)
n. 2, pag. 199—212. (Autorul).
1) Patru guvernatori ai Iudeei purtară numele „Irod", pe la începutul erei
creştine: 1) Irod Idumeul, zis şi Irod cel Mare, domnitor pe tronul Iudeilor
în timpul naşterei Domnului; 2) fiul său Irod Antipd, domnitor după moartea
lui Irod cel Mare numai peste Galilea şi Perea, şi depus în anul 39 de Cali-
gula; 3) Irod I Agrippa, nepotul lui Irod cel Mare, domnitor iarăşi peste toată
ludea până Ia anul 44; şi în fine 4) fiul acestuia Irod II Agrippa, domnitor
pe la anul 64 cu titlul de rege, peste Batanea, Trahonitis şi Auranitis.
2) Mat. 24,1-2. Marcu 13,1-2.
3) Duminică 13 August 1904, aflându-mi în Ierusalim, după amiază am
cercetat moscheea lui Omar (Kubbet-es-Sachrâ). Pe lângă moscheea Caaba din
Meca, moscheea lui Omar este la Mahomedani locul cel mai sfânt din lume.
Acest edificiu este făcut de piatră în formă octagonală şi în cel mai curat s.til
arab. Tot exteriorul este împodobit cu flori şi arabescuri sculptate în piatră şi
colorate cu albastru şi galben. O cupolă măreaţă lucrată numai în sculpturi, împo¬
dobeşte moscheea lui Omar.Vezi chipul moscheei la p. 185 T. II, Tez. Lit. (Autoruţ).
4) Pe timpul exilului babilonic apare şi sinagoga. Iudeii fiind acolo în
neputinţă de a participa la serviciul divin al templului din Ierusalim, înfiinţară
sinagoge sau case de rugăciuni auvaYooyil» ^QOoeuxtiÎQia) pentru
a se aduna într'însele sâmbăta şi în zilele de serbători. In sinagoge se cetea

sfânta Scriptură, se traducea în limba cunoscută poporului, se făceau rugăciuni
56 DR. BADEA CIREŞE AND
mulţumire către Dumnezeu, cereri, făgăduinţe si aduceri de sa-

criticii. Moisi formulează unele rugăciuni la ziua împăcărei1), şi
la aducerea prinoaselor din roadele pământului2). De la David
înainte rugăciunile se tot înmulţiră prin compunerea psalmilor,
cari nu sunt alt ceva de cât rugăciuni cântate la locul sfânt de
persoanele îndreptăţite şi de popor. Orele de rugăciune erau: a
treia (= a noastră a 9-a de dimineaţă), a şasea ( = a 12-a, amiază)
şi a vouă (— a 3-a după amiază 3).
Cultul dumnezeesc ebraic de toate zilele, după rânduirile
Legei4), se plinea aducând la templu în lie care zi dimineaţa şi
seara, în numele poporului evreu, câte un miel de un an ca ar¬
dere de tot. împreună cu aceasta se aprindea tămâe pe altarul
tămâerei, şi de la David înainte, se cântau psalmi în timpul sa¬
crificiului/ de către Leviţi, însoţindu-se aceste cântări cu sunete
din instrumente muzicale6). Se^mai citeau bucăţi din cărţile lui
Moisi, profeţi, etc. Pentru trebuinţele liturgice s’a făcut şi îm¬
părţirea textului Vechiului Testament în paraşe şi haftare adică
în pericope, mai lungi ori mai scurte, potrivite cu subiectul şi
însemnătatea zilei. După finirea sacrificiului şi a tămâerei de
dimineaţă se rostea de către preot binecuvântarea asupra adu-
năreiG)/
Cultul dumnezeesc de toate zilele, aducea aminte Israiltea-
nului, cum că omul nici odată să nu înceteze de a se ridica cu
mintea la Dumnezeu şi a-i aduce lui prinos şi adoraţiune.
Evreii se rugau stând în picioare7), sau în genuchi8), ori
şi se intonau cântări religioase. Pe timpul Mântuitorului vedem aceste sinagoge
în Palestina şi în multe ţări streine. (Mat. 12, 9. 13, 54. Marcu 1, 21. 6, 2. Luca
4, 16. 7, 5. loan 6f 59. Fapt. Ap. 6, 9. 13, 5. 14, 42. 17, 1. 18, 4). Stilul acestor
edificii se deosibea în vechime ca şi azi, dnpă gusturi şi împrejurări.
In sinagoge erau aceste obiecte: un sicriu în păretele îndreptat spre Ie¬
rusalim pentru păstrarea cărţilor sfinte, un amvon pentru cetirea sfintei Scripturi,
scaune, sfeşnice şi candele.
Superiorul sinagogei ţpX"i) conducea colegiul bătrânilor, prive¬
ghea ordinea, îngrijea de săraci şi pedepsea moralmente şi fiziceşte pe

culpabili. Pe lângă colegiul sinagogei mai era un împărţitor de mile, un cetitor
şi un servitor cu îndatorirea de a biciui în sinagoge pe cei vinovaţi. (Mat. 10,
17. 23,34. loan 12,42. Fapt. Ap. 22,19).
Cultul dumnezeesc se începea în sinagoge, cu o rugăciune rostită de unul
din cei de faţă, îmbrăcat în mantie albă şi cu filacteriile legate, cum fac şi Iudeii
de astăzi. După aceasta urma cetirea unei pericope din Lege, iar din timpul lui
Antioh Epifanul se făceau cetiri şi din prooroci. Finindu-se acestea, superiorul
îndemna pe unul din mulţime ca să explice cele cetite. (Luca 4, 16). Era însă
deosebire între cultul măreţ plinit în templul din Ierusalim, şi între cel simplu
din sinagoge.
1) IU Moisi, 16,21.
2) V Moisi, 26,3-10.
3) Ps. 55. 18. Dan. 6,11. Fapt. Ap. 2,15.
4) II M. 29,38 41. IV M. 28,3-8.
5) 1 Par. 16,40-42.
6) IV M. 6,23. Conf. Tez. Lit., T. II, p. 382, n. 3.
1) I Sam. 1,26.
8) I Impar. 8,54.
plecaţi la pământl 2), în ciulii singuratice cum era d. e. foişorul

d’asupra acoperământului casei-), sau sub cerul liber. Ori unde
s’ar li rugat Evreul, faţa lui era îndreptată spre sfânta sfintelor,
cum fac şi creştinii cârîd se îndreaptă spre răsărit locul acti¬
vi tatei Mântuitorului şi de unde s’a ivit soarele dreptâîei. La ru¬
găciune mai era obiceiul ca Evreii să ridice mâinile la cer3),
să-şi bată pieptul4), şi să-şi plece capul5). Aceste deprinderi tre¬
cură şi în creştinism.
Preoţii Evreilor se alegeau numai din seminţia lui Le vi
fiul lui Iacov; iar cele trei trepte de preoţie erau: arhiereul
V A*■ A..
^2
A A A Si A vtrtfc A A&&&&
•
Avii ^ A A.
A AA A&A&&&&
...
AA A A&& A AsiatfAAy-&
Noe zideşte altar şi aduce sacrificiu lui Iehova. (Pac. 8,50).
cu serviciul în sfânta sfintelor, preotul cu îndatoriri de împlinit

in sfânta, şi leviţiL nişte ajutători şi servitori ai preoţilor, cu
servicii în curtea templului Ja arderea sacrificiilor. Aceste trei
trepte ierarhice trecură si în creştinism sub numirea de arhierie,
preoţie şi diaconic. (Vezi Tez. Lit. T. II p. 310 seipţ).
Arhiereul, preotul şi le viţii Evreilor, păstrau legea Dom¬
nului, învăţau poporul această lege, şi săvârşeau cultul. De aceea
oamenii din această categorie se hrăneau din prinoasele aduse
1) I Impar. 8,42.
2) Daniel, 6— U.
3) I Impăr. 8,22. * = Solomon a ridicat
mâinile la cer). rr- r
4) Luca, 18,13.
5) Psalm 35 (34), 13.
la templu, din zeeiueala din fructe şi animale domestice *), clin

o parte a sacriliciilor lui Iehova*), şi din alte venituri mărunte.
Dar pentru ajutorul acestor trei trepte ierarhice judaice, mai
erau pe lângă cortul sfânt, iar mai târziu pe lângă templu, ser¬
vitori inferiori, ori sclavi, ca să tae lemne, să aducă apă, să scoată
măruntaele din animalele pentru sacrificii, să cureţe altarul de
cenuşă, etc.
In legătură cu cultul judaic, erau şi următoarele sărbători
ale Vechiului Testament: sabatul săptămânal, lunile noua, anul
sabatic si anul iubileu. Pe lângă acestea mai erau : sărbătoarea
pastelor, a azimelor, a cinci-zecimei, a împăcărei şi a colibelor.
Toate aceste sărbători erau însoţite de o mulţime de ritualuri
A A
deosebite şi de sacrificii numeroase.

Dar cultul divin şi sacrificiile Vechiului Testament fiind
întemeiate numai pe făgăduinţa despre răscumpărare, iar nu pe
însăşi răscumpărarea, nu au putut să aibă o prea mare însem¬
nătate. Ele numai preînchipuiau răscumpărarea omului, ce avea
să se îndeplinească prin Ilristos în Biserica sa.
§ 17.
Liturgia în timpul sfinţilor apostoli.
huita liturgie s’a plinit de Ia începutul Bisericei după o
iflri rândueală anumită, căci însuşi apostolul Pa vel după ce arată
Corintenilor cele ce trebue'să se facă Ia cultul durnne-
zeesc, adaogă cuvintele : «toate să se facă dujxv cuviinţă şi rân-
cluială» 1 2 3). Apostolii întrebuinţau în liturgia lor şi unele formule
rămase până astăzi în liturgiile ortodoxe: ctPace voaây>... € Da¬
rul Domnului nostru Iisus Hristos»... rugăciunea domnească,
câţiva psalmi, unele imne, cuvinte de binecuvântare şi sfinţire,
cum şi proorocii din Vechiul Testament cu privire la Iisus şi
Biserica sa. La acestea se adăogau de apostoli şi cuvintele eu-
haristice, rostite de Mântuitorul la cina cea de taină 4). Cum că
apostolii nu au scris vr’o liturgie, se vede de acolo că în cano¬
nul cărţilor sfinte ale Noului Testament, nu allăm vr’o scriere
de felul acesta, ci numai orânduiri scurte asupra cultului şi
asupra ordinei ce trebuia să domnească într’însul.
1) IU Moisi 27,30-33.
2) IV Moisi 18,7-32.
3) Corint. 14,26 — 40. Conf. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai în¬
semnate liturgii ale Bisericei orientale. Cernăuţi 1893, pag. 13 23. —Prosper Gue-
ranger, Institutions Liturg., ed. II, Paris 1878, Tom. T, pag. 8 seqq. —Conf. §6.
„Casele de rugăciune în timpul apostolilor", Tom. II, Tez. Liturg., pag, 54 — 59.—
Asem. Heinrich Adolf Koestlin, C^cfd)id)te beS cfjviJUidjcn ©ottes>bicn[tcS, gvcibuvg
1887, S. 5-3S.
4) Mat. 26,26.
L Unii învăţaţi ca d. e. Bingham, Renaudot, Lebrun, ş. a.t

trec marginile adevărului şi se încearcă a dovedi că pană în
secolul IV-lea nu găsim vr'o lît urgie scrisă. Părerea lor însă este
neîntemeiată, întru cât vedem în cele trei secole prime, o lite¬
ratura bisericească scrisă, un început de imnologie liturgică,
adunări religioase în regulă, zidiri de Biserici, cărţi bisericeşti,
orânduiri canonice, ş. a., şi nu ne putem închipui că s’au scris
de odată tocmai în secolul IV-lea nişte liturgii atât de bogate
în formă şi cuprins, cum le cunoaştem noi înşine în ziua de
astăzi. Pe lângă aceasta, iarăşi, nu ne putem închipui că creş¬
tinii secolului Il-lea şi ai Ill-lea cari erau atât de entuziasmaţi
în credinţa şi faptele lor slinte, să stea în nepăsare 200 de ani,
şi să nu liseze în scris tocmai ceea ce îi înfrăţea mai mult în
adunările lor, adică liturgia instituită de Iisus’şi practicată de
apostoli şi urmaşii acestora. în ajutorul nostru,' cum că adică
în secolele Il-lea şi 111-lea erau cărţi liturgice, mai vine şi ase¬
mănarea aproape literară ce domnea între liturghie diferitelor
Biserici creştine. Afară de aceasta însuşi Proclu patriarhul C011-
stnntinopoluîui (7 447), afirmă că ss. Vasilie cel mare şi Ioan
Hrisostom, au prescurtat liturghie lor, de pe altele mai lungi,
scrise în secolul Il-lea şi Ill-lea l).
Este drept că avem puţine mărturii despre existenţa căr¬
ţilor liturgice din secolul II-fea şi Ill-lea; dacă însă ne aducem
aminte de urgia persecutorilor şi de poruncile ce au datei de a
se arde aceste cărţi, înţelegem pentru ce părinţii bisericeşti nu
vorbesc de ele în secolele prime, de cât cu multă sfială. între
mulţi scriitori, Eusebiu ne arată cum Diocleţian dăduse poruncă
să se distrugă Bisericile din temelie şi să se ardă cărţile sfinte.
Faptul acesta se îndeplinea cu exactitate de slujitori, ca să placă
tiranului lor 2). Iată pentru ce cărţile liturgice de pe acele tim¬
puri nu au ajuns până la noi, ci abia puţine din ele, au ajuns
până în secolele posterioare persecuţiunil'or, când timpul şi în¬
trebuinţarea le-au distrus cu totul, şi când aceste cărţi nu mai
corespundeau cerinţelor timpului. De altfel timpul şi "împreju¬
rările au distrus şi manuscriptele vechi cu conţinuturi profane,
scrise în limba latină, greacă, ebraică, haldaică. arabă, etc.
2. Să vorbim mai departe în puţine cuvinte şi despre mo¬
dul cum serveau apostolii Murala. Formele liturgice plinite de
apostoli erau simple, uşoare, pline de nevinovăţie, sfinţenie şi
încredere în Dumnezeu. Aceste forme se compuneau din cântări,
cetiri, binecuvântări şi mărturisiri. Apostolii săvârşeau liturgia
după cum o săvârşise şi Iisus Uristos. Iar Iisus a instituit liturgia
seara la cina cea de taină, luând în mâinile sale pâinea ce era
1) IIqox.'ou, IIsqI JtaQaSooEfog Trj<; Osîaţ XeiTOUQyiac, in Bingham, Orîg.

sive autiquit, eccles. versio latina, T. V, 1. XIII. c. V p. 173. Vezi P. Migne, Pa-
trologia gr. Tom. 65. Conf. Tez. Lit.( T. I, p. 43, n. 10.
2) Euseb. Hist. eccles. lib. VIII c. 2.
pe masă, arătând-o lui Dumnezeu Tatăl, mulţumind, binecu¬

vântând-o, apoi frângând-o, a dat-o apostolilor săi zicând: aLuaţi
mâncaţi acesta este corpul meu...'» 1). Asemenea luând şi paharul
cu vin, sfinţindu-1 a dat apostolilor săi zicând: «Beţi dintru
acesta toţi, acesta este sângele meu...» 2 3). Şi a adaos Domnul
aceste cuvinte : a Aceasta se faceţi întru amintirea mea» a). Lu¬
crarea aceasta a finit-o lisus cu "cântări de psalmi4).
Tot în chipul acesta a trebuit şi apostolii să urmeze la
plinirea sfintei liturgii, căci Domnul le poruncise lor, că «aceasta
să facă întru pomenirea lui». Apostolii prin urmare, aduceau
pe altarul Domnului5), pâinea şi vinul, şi mulţumind lui Dum¬
nezeu, le sfinţeau prin rugăciuni şi binecuvântări6). Apoi luând
pâinea şi frângând-o, se împărtăşeau cu corpul Domnului7).
După aceea luând paharul cu vin. îl binecuvântau, şi se împărtă¬
şeau astfel şi cu sângele lui Hristos 8). Toate acestea le fineau
cu cântări de psalmi şi rugăciuni9). Apostolul Pavel dacă re¬
comandă lui Timoteiip ca să se facă «rugăciuni, cereri, făgă¬
duinţe şi mulţumiri pentru toţi oamenii» 10), nu are în ve¬
dere pentru aceasta alt timp, de cât acela în care se făcea
sfânta liturgie. în acest chip tâlcueşte şi fericitul Augustin textul
apostolului Pavel11).
Apostolii însă fiind obişnuiţi şi cu datinele cultului judaic,
au adaos pe lângă sacrificiul euharistie, cetiri din Vechiul Tes¬
tament, rugăciuni, cântări de psalmi şi unele obiceiuri judaice
potrivite Noului Testament, pentru că Legea veche era în legă¬
tură cu cea nouă, şi apoi credincioşii în mare parte erau Iudei.
Mai pe urmă intrând mulţi păgâni de seamă în creştinism, a
fost nevoe ca si apostolii să înflorească si să înfrumuseţeze lor-
mele cultului, pentru a fi atrăgătoare şi în acelaşi timp instruc¬
tive pentru credincioşi. în felul acesta Vau stabilit părţile cum-
penitoare liturgice, cari au rămas neschimbate în Biserica ortodoxă
până în zilele noastre s. e.: ecteniile, alegerea pâinei şi a vinului,
rostirea cuvintelor lui Hristos : aJjuati mâncaţi» si \<.Beti din-
tru acesta toţi», ş. a.
Acum având aceste scurte îndrumări la îndemână, vom
încerca pe temeiul sfintei Scripturi şi al tradiţiilor vechi litur¬
gice, să punem în şir sistematic, cele ce compuneau liturgia pe
care o săvârşeau sfinţii apostoli.
1) Mat. 26,26. Marcn 14,22; Luea 22,19. 1 Corint. 11,23 — 25.

2) Mat. 26,28. Marcu 14,23.
3) Luca 22,19. Conf. Trim. cele patru-sprezece, Bucureşti 1904. T. 1, p. 441.
4) Mat. 26,29.
5) Ebr. 13,10. 1. Cor. 10,21.
6) I Corint. 10,16.
7) I Corint. 11, 26-27.
8) I Corint. 11, 26-27.
9) Fapt. Apost. 2,42.2,47.20,11.
10) I Tim. 2,1. Conf. Tez. Lit., T. Ii, p. 555.
11) Augrustin. Epist. 149, ad Paulinum.
TEZAURUL LITURGIC, T. III. (il
3. Când se adunau apostolii eu creştinii în casele lor de

rugăciune, pentru a săvârşi sfânta liturgie, începeau acest ser¬
viciu dumnezeesc cu rugăciuni »)• Urma după acestea cântarea
imnelor şi a psalmilor, cari au trecut pentru totdeauna în cultul
creştin, din cauza frumusetei si a bogăţiei conţinutului lor. Im-
nele însă nu erau numai psalmi, ci şi cântări întocmite în Legea
nouă, şi numite de apostolul Pavel «spirituale» pentru că erau
compuse sub inspiraţiiinea sfântului Spirit *). Se făceau cetiri
şi din scriptura Vechiului Testament, iar mai apoi şi din epis¬
tolele apostolilor, cum şi din evangelii. Despre faptul că se ceteau
epistolele in Bisericile întemeiate pe timpul apostolilor, aducem
un text din epistola apostolului Pavel I-a către Tesaloniceni, prin
care îi îndeamnă ca această scriere să se cetească «tuturor fra¬
ţilor sfinţii). De şi apostolul nu arată ca să se cetească epistola
sa la liturgie, totuşi spune în alt loc, ca epistolele să se cetească
«în Biserică»1 2 3 4 5), deci când se adunau creştinii pentru împăr¬
tăşirea cu sfânta euharistie, căci alte adunări afară de acestea
nu erau. Dar epistolele fiind introduse în cult, urma de la sine,
ca să se cetească şi evangeliile eu învăţăturile Celui ce a che¬
mat pe pescari la apostolat6). Se zicea apoi o rugăciune comună
(un fel de eetenie) făcută de toţi asistenţii, <rpentru toţi oamenii,
pentru împăraţi, pentru toţi cari sunt in diregâtorii, ca să petre¬
cem viaţă lină şi cu odihnă, in toată pietatea şi curăţenia»G). După
aceea se făcea sărutarea păceit simbolul frăţiei7), şi apoi adu¬
cerea prinoaselor 8 9), cari constau din pâine/vin, poame şi alte
roade ale pământului. Cu acestea toate, legau apostolii şi pre¬
dica, căci apostolul Pavel ailându-se în Troada, şi aci adunaţi
fiind diseipulii ca să frângă pâinea, apostolul a prelungit cuvântul
până la miezul nopţei °).
După ce se terminau părţile sus enumărate şi anume: rugă¬
ciunile, cântările, psalmii, cetirile Vechiului şi Noului Testa¬
ment, rugăciunea comună, sărutarea păcei şi aducerea prinoa¬
selor, venea la rând actul ce! mai însemnat şi adică plinirea
sacrificiului euharistie. Lucrarea aceasta se cheamă în sfânta
Scriptură <cfrângerea pâineh xov ăoxov l0 11). Ea se începea
după exemplul Iui Ilristos cu rugăciuni de mulţumire, şi se în-
cheea din partea poporului cu afirmaţiunea <ramin* n). Se făcea
după aceasta prin rugăciuni şi binecuvântări, sfinţirea şi pre-
1) Fapt. Apost. 2,46. I Tini. 2,1.

2) Efes. 5,19. Conf. Tez. Ut., T. II, p. 473.
3) 1 Tesal. 5,27. Conf. Tez Lit, T. II, p. 58.
4) Colos. 4,16.
5) Euseb. Histor. eccles. 1. II c. 15.
6) I Tim. 2,23. Conf. Tez. Lit., T. II, p. 555.
7) Rom. 16,16. I Corint. 16,20.1 Tesal. 5,26. U Corint. 13,12.1 Petru 5,14.
8) I Corint. 11,20-22.16,1-3. Evr. 13,16.
10) Fapt. Apost. 2,42.2,46.20,11.
11) I Corint. 14,16.
C2 DR. BADEA CIREŞKANU
facerea pâinei şi a vinului în corpul şi sângele lui lisus, ros-

tindu-se cuvintele cu cari a instituit el sacrificiul cel sfânt:
«Luaţi numea/n> şi «Beii dintru acesta toţi» *). Frângându-se
apoi sfânta pâine 1 2 3),'se făceau pomenirile celor vii şi celor morţi d),
se cetea rugăciunea domnească, şi urma împărtăşirea cu sfin¬
tele daruri şi rugăciunea finală cu care se elibera poporul4 5).
Terminându-se toate acestea, nu erau trecuţi cu vederea
nici săracii şi flămânzii poporului. Pentru aceştia in deosebi, se
^0
Agapele sau mesele fr&ţeşti ale primilor creştini. (Fapt. Apost. c. 6).
aşeza acum cina cea comună (xoivoma) numită şi ospăţul de

dragoste (uydjni) întru aducerea aminte de cina cea de taină G).
Din ospăţul acesta gustau toţi creştinii şi mai ales săracii. El
se făcea din prinoasele aduse de cei bogaţi, şi puse pe masă
1) I Corint. 11,23-25.
2) 1 Corint. 10 16.
3) Evr. 13,7.
4) Fapt. Apost. 2,42. 2,46. 20,11.
5) Vezi şi Mich. Heinecii, ţlu&ilbimg «Ucu unb m*unt <55riccTiifrf)c
tfivdjc, Ucipţig, 1711, UI Î6. S. 2S9.
pentru gustare în frăţie şi dragoste. La ospăţul acesta cei 7 dia¬

coni serveau şi împărţeau hrană celor ce erau la masă1). Cum
vedem, ospăţul agapă, era la început în strânsă legătură cu
plinirea euliâristică.
4. Unii scriitori cred că frângerea pâinei euharistice se fă¬
cea în timpul apostolilor, după cina comună, adică după agapă.
Ei se întemeează pe aceste cuvinte ale apostolului Pavel din
epistola I către Corinteni Capitolul XI, vers 20: «Deci adunăn-
clii-vă voi într'un loc, zice apostolul, aceasta im este pentru a
mânca cina Domnului; căci fie care îşi pune cina sa mai îna¬
inte spre mâncare, în cât anul este flămând, iar altul este beat».
.Dar aci prin cuvintele aciua JJomnulun (xvQiaxbv Ssîjtvov) după
interpretarea hu Ambrosm, a sfântului loan Ilrisostom şi a fe¬
ricitului Augustin, se înţelege agapa, iar nu ospăţul euharistie 2).
Xoi însă întemeiaţi pe textele slintei Scripturi şi pe sâmburele
ritualului liturgic rămas în fiinţă neschimbat până în zilele noa¬
stre, nu putem admite că tocmai credincioşii timpurilor aposto¬
lice se ospătau mai întâiu cu hrană obişnuită la agapă, şi apoi
după aceea primeau şi hrana nemuritoare euharistiei, adică cor¬
pul şi sângele Domnului. în lelul acesta din urmă, nu ar mai
avea rost cuvintele apostolului Pavel îndreptate către Corin-
teni: ccDrept aceea, ori cine va mânca pâinea aceasta sau va bea
paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi corpului şi
sângelui Domnului Deci, fie care sâ se cerceteze pe sine în¬
suşi, şi aşa să mănânce dintru această pâine şi să bea dintru
acest pahar» 3). Prin urmare, mai întâiu se primea de credin¬
cioşii vrednici, hrana euliâristică în tresvie sulletească si tru-
pească, şi apoi după aceea urma agapa comună pentru hrana
obişnuită a adunărei 4).
Aci ni s'ar putea aduce obiecţiunea că în Troaria s'a făcut
frângerea pâinei scara, pentru că apostolul Pavel a prelungit
cuvântul până la miezul nopţei (Fapt. Ap. 20,7); deci agapa s’a
mâncat înainte de ospăţul euharistie. Noi însă răspundem Ia

2) Bisping, fhfttunng cvftcu 2htcîc§ an bir ShnhttTn‘v, tDRinfier, 1883,
S. 205. Tot aşa înţelege şi Teofilact al Bulgariei, că adică la agape bogaţii
erau sâtui şi beţi, iar săracii erau flămânzi. Conf. Trimiterile cele patrusprezece
ale s. apostol Pavel, Bucureşti 1904. Tom. I, pag. 437-438.
Iar tâlcuirea canonului 74 al sinodului al Vl-lea ecumenic, din Pidalion
ediţia din mănăstirea Neamţul an. 1844, pag. 192, cu privire la oprireâ agapelor,
sună ast-fel: „Obiceiul era apostolic de a face creştinii ospăţuri în Biserică... ca
după împărtăşirea cu sfintele taine, precum zice Hrisostom în voroava 27 a
celei 1 către Corinteni... cei mai avuţi să poftească pe cei mai săraci şi toţi îm¬
preună şezând să mănânce... Cei mai avuţi însă dintre Corinteni, îşi mân¬
cau singuri bucatele lor, si nu dau şi celor săraci, în cât de aci urma câ unul
era flămând iar altul era beat".
3) I. Corint. 11, v. 27-30.
4) în chipul acesta grăesc: Tertulian (De corona militis. c. 3), îoan Hri-
sostom (Hom. 27 in epist. I c. Corint.), Jeronim. (Comment. in epist. 1 c. Co¬
rint.) s. a.
aceasta, cât în sfânta Scriptură nu se spune în ce oră din acea

zi s’a frânt pâinea, ci numai că s’a prelungit cuvântul până la
miezul nopţei1). A fost cu putinţă deci, ca euharistia să li fost
plinită în cursul acestei zile, şi numai cuvântul s’a prelungit.
Sau chiar dacă s’a săvârşit frângerea pâinei în acea seară, totuşi
înainte do ospăţul euharistie, nu aflăm vro urmă de agapă.
Afară de aceasta, agapele nu se făceau la fie care ospăţ euha¬
ristie, ci numai când erau prinoase îndestulătoare.
0 seamă de Protestanţi, se mai încearcă a dovedi că frân-
gerea pâinei adică liturgia din timpul apostolilor, era o copie
după serviciul divin ebraic al Vechiului Testament. Pentru a
susţine acest lucru, Protestanţii se provoacă la unele serbători
xlîn" Vechiul Testament (Exod/13,3—10), la formele de binecu¬
vântări mozaice (Num. 6,24—96), la jertfe, ş. a., zicând că aces¬
tea au fost prototipul frângerei pâinei. Noi însă am făcut studii
îndelungate asupra Vechiului Testament, şi nu am aliat într’insnl
vr’un act de servire divină, care să se asemene cu cina euha-
ristică, instituită de Domnul şi urmată de apostolii săi. Cele ce
arată Protestanţii în Vechiul Testament, nici pe departe nu se
aseamănă cu ospăţul euharistie. Iar rlacă în timpul apostolilor,
ca şi astăzi, se ceteau la frângerea pâinei, şi bucăţi din Vechiul
Testament, aceasta nue o dovadă că cina euharistică, sau liturgia
apostolilor, era împrumutată clin judaism.
§ 18.
Liturgia în secolul al ll-lea.
T-
n|/e la începutul secolului al II-lea şi chiar în tot cuprinsul

acestui secol, cultul creştinilor era îmbrăcat tot în sim-
N plitatea lui apostolică. Din scrierile lui Clement Romanul
(f 1002), şi cu deosebire din cele ale lui Ignatie Teoforul (y 107
sau 116 3)a, învăţăm că serviciul divin se săvârşea de episcopi,
preoţi şi diaconi. Ei compuneau clerul bisericesc, ca instituţie
sacerdotală şi deosebită de mireni. Episcopul era reprezentantul
văzut al lui Hristos, presviterii, reprezentanţii apostolilor. Fără
1) Mulţi cred că apostolii frângeau pâinea seara, căci şi Domnul, zic eî,
a făcut seara cina cea de taină (Mat. 26,26-31), şi tot seara a frânt pâinea apos¬
tolul Pavel în Troada (Fapt. Apost. 20,7). Şi numai după timpul apostolilor s'a
frânt pâinea în timpul zilei. Dar noi nu găsim texte în sfânta Scriptură că apos¬
tolii frângeau pâinea seara, ci găsim textul că apostolii frângeau pâinea «în
toate zilele" (Fapt. Apost. 2,46), iar nu «în toate serile". (Autorul).
2) Clem. Rom. Epist. ad. Corint, cap. 59 — 61: TI|i£îgbe dOq>ot eoopeSa
duto Tauxir; dj.uiQTÎag x. t. A Asern. Clem. Rom. Epist. ad Smyrn. c. 7 : Euâ-
q iot iac xal jtqooeuzi'j? dTrexovxai... xfjv eu/apiariav adpza etvai xov ScotÎiqoc...
3tqooex£lv Se xoîq jipocpVjxaig, jflaipextog Se xcp &uaYyEÂicp.
3) Conf. Heinr. Adolf Koestlin, (ttefdjirfjte be£ d)ri[t(id)en Giottcsbicitfti’#
gveiOm-o 1887, S. 23.
episcopi şi presviteri, nu se săvârşea nici o lucrare sfântă, şi

aaică nici botezul, nici euharistia, nici nunta, nici agapele. Dia¬
conii erau ajutătorii episcopilor şi ai preoţilor. Participarea la
serviciul dumnezeesc public, era obligatoare'pentru toţi creştinii.
Acum din serviciul divin făceau parte ca şi în secolul apostolic,
rugăciunea, cântarea, cetirea sfintei Scripturi şi cuvântul sau
predica.
aj Rugăciunea era mijlocul de comunicare a credincioşilor
cu Dumnezeu. Ea se înălţa pentru toţi creştinii, pentru Biserică,
pentru episcopi, domnitori, pentru toţi oamenii şi chiar pentru
duşmani. Cântarea se făcea prin horiîl creştinilor pentru prea
mărirea lui Dumnezeu. Imne bisericeşti de pe atunci nu ne-au
rămas. Ignatie Teoiorul trece de întemeetor al cântărei antifo¬
nice, adică al cântărei în două horuri. Sfânta scriptură se cetea
ca şi mai ’nainte, iar după aceea se explica poporului de către
episcopi şi preoţi sub formă de predică.
Partea principală a serviciului divin era euharistia cu ele¬
mentele ei pâinea şi vinul, prefăcute prin rugăciunea minis¬
trului altarului şi chemarea sfântului Spirit, în corpul şi sângele
Domnului. Euharistia se împărţea poporului sub ambele chipuri
în deosebi. Primirea euharistiei era obligatoare pentru ori ce
creştin; cel ce nu o primea nu avea partăşie cu Hristos, şi nu
luâ parte Ia patimile, moartea şi răscumpărarea Domnului. Cu
euharistia se împreunau şi agapele. Celelalte taine erau în legătură
cu serviciul divin public.
O scrisoare de mare preţ în care se oglindeşte cultul creş¬
tinilor din începutul secolului Il-lea, ni s’a păstrat până în ziua
de astăzi. Aceasta e scrisoarea lui Plinîu al 11-lea cel tânăr
(ţ 114) proconsolul Bitiniei, trimisă pe Ia anul 101 lui Traian
împăratul Romanilor. întrlnsa se vădeşte cercetarea judecăto¬
rească ce o face Pliniu asupra cultului creştinilor din provincia
sa. Iată ce scrie Pliniu împăratului său: « Creştinii mărturisesc
că toată vina sau rătăcirea lor consta in obiceiul pe care îl
au, că într'o anumită zi (soliţi stato die = Duminica) se adună
împreună în zorile zilei (ante lucem convenire), cântă cântece
de laudă lui Hristos ca lui Dumnezeu, şi se leagă prin jură¬
mânt că sa nu facă râu cuiva, să nu săvârşească nici hoţii,
nici bătăi, nici preacurvii, să nu calce credinţa, să nu respingă
chezăşia dacă s1 ar cere aceasta. Făcând aceste legâminte, ei se
împrăştie, şi după aceea din nou se adună pentru primirea
hranei obişnuite şi nevinovate (euharistiaJ. însă şi aceasta ei
au lăsat-o când eu după porunca ta, am hotărât ca să se
oprească adunările tainice» *).
Dar o descriere mai complectă a serviciului divin din şe¬
ii Epistola 97 (al. 96) Lib. X, n. 7. C. Plinii Secundi Bithyniae Pro-

praetoris ad Trajanum relatio:
„Adfirmabant autem hancfuisse summam vel culpae suae, vel errorisquod
colul Il-lea, ni s’a păstrat în cele două apologii ale Iui Iustin
Filosoful şi Martirul (f 163 sau 167). Prima apologie a fost
trimisă de Iustin, împăratului Antonin Piui (a. 138—161) şi se¬
natului roman; iar a doua apologie a fost trimisă împăratului
Marcu Aureliu (161—180).
bl Cea dintâiu apologie, cu deosebire ne procură o comoară
foarte bogată de aşezăminte liturgice din timpul autorului*). în
capitolul 65 al acestei apologii cetim următoarele cuvinte cu pri¬
vire la plinirea liturgiei credincioşilor pe acele timpuri: «Iar
noi după ce l-am botezat pe cel ce s’a întărit in adevăr, zice
apologetul Iustin, îl ducem pe el la cei ce se zic fraţi (dbeÂxpoug),
la locul unde sunt adunaţi aceştia, ca să facă rugăciuni co¬
mune pentru noi, pentru cel luminat, şi pentru toată lumea
întreagă... Finind rugăciunile ne plecăm unul altuea, şi ne
sărutăm frăţeşte (ăkhffLovţ cpdVjprm dcrjiaôpeBa), unul cu altul.
Apoi ii aduc celui mai mare (t<7) jiQoecj-cqm) dintre fraţi, pâine
şi un potir cu apă şi vin; acesta luăndu-le trimite laudă şi
mărire către Părintele a toate, prin numele Fiului şi al sfân~
tutui Spirit, făcând şi mulţumire pentru cele cene-am- învred¬
nicit de la el. Terminând el rugăciunile şi mulţumirea, tot
poporul răspunde zicând într’un glas «aminDupă ce a
mulţumit proistosul şi a cântat poporul, impârţesc de ta noi
cei ce se zic diaconi, dând fiecăruia din cei de faţă, ca să se
Christiani essent soliţi stato die ante lucem convenire carmenque Christo, quasî
Deo, dicere secum invicem; seque sacramento non in scelus aliquod obstrin-
gere, sed ne furta, ne latronicia", etc. Conf. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele
mai însemnate liturgii ale Bis. orientale, Cernăuţi, 1898, p. 23.-Conf. Prosper
Oueranger, Institutions Liturg. Paris 1878 T. I, p. 48.— Asem. Ios. Bingham, Ori-
gines sive antiquitates eccl., op. c., Tom. 5, p. 127. — Conf. Euseb. Hist.
eccl. III, 33.
La această scrisoare împăratul Traian răspunde lui Pliniu: „Nu trebue
să mai faci de acum înainte vr’o cercetare in contra creştinilor; iar dacă
ei sunt ţie pârâţi, şi se dovedeşte că în adevăr sunt creştini, să-i pedepseşti
pe ei. Acei cari mărturisesc că nu sunt creştini şi se închină zeilor no şt r ii,
chiar de ar fi bănuiţi, să nu le faci lor vr’un rău". C. Plinii, Epistolae
Selectae.
1) Iustin Martirul în capitolul 13 al primei apologii, arată păgânilor sâr-
guinţa creştinilor la rugăciune zicând: „Facem rugăciune si pentru creaturi,
şi pentru a ne îndruma pe calea cea bună şi pentru înaintarea neamului...
şi să nu fim în 7iecuvăţenie,{ (ev dqpSapoîa).
Apoi în capitolul 26 cetim aceste cuvinte: „Ei (păgânii) au născocit
acele nelegiuiri şi acele bărfiri, cum că noi după stingerea luminei (la cult),
ne dăm la fapte imorale şi mâncăm carne omenească, lucruri ce noi
nu cunoaştem; şi cu toate acestea ei nu au fost pedepsiţi pentru aceste
minciuni11.
în capitolul 27 autorul dă pe faţă desfrânarea urâcioasă a păgânilor, în
următorul chip: „Căci precum cei vechi ţineau turme de boi, sau de capre,
sau de oi, sau de animale felurite, tot aşa şi acum, se ţin copii numai
pentru lucruri de desfrânare... Voi (păgânilor) în loc să le desfiinţaţi din
împărăţia voastră, luaţi pentru aceasta dajdie şi bir... Unii îşi prostituesc
singuri copiii şi femeile; alţii se ciuntesc în public pentru scopuri ne¬
fireşti* , etc.
împărtăşească din euharistie—din pâine, vin şi apă—; şi celor

ce nu sunt de faţă, le duc pe acasă» *).
în capitolul 66 al apologiei Iui Iustin urmează cugetările
dogmatice ale apologetului asupra euharistiei: «Şi mâncarea (xai fj
xpocpij), aceasta, se numeşte la noi «euharistie» (efiyaQiotCa), cu care
nu e ertat nimănui altuia a se împărtăşi, de cât mimai celui ce
crede că cele ce Vam învăţat sunt adevărate, care s’a spălat
cu botezul, şi care trâeşle cum a poruncit Ilristos. Noi luăm
acestea (pâinea şi vinul), nu ca pe o pâine simplă, şi nici ca
pe o băutură obişnuită, ci noi credem că mâncarea aceasta
asupra căreia s’a pronunţat bine cuvântarea prin mijlocul ru-
gaciunel cu cuvintele Lui, şi care prin introducerea în noi,
nutreşte corpul şi sângele nostru, este însuşi corpul şi sângele
lui Ilristos cel ce s’a încorporat1 2). Căci astfel ve-au predat
apostolii în memoriile scrise de ei, cari la noi se numesc
evangelii (svayyslm), că aşa li s’a poruncit de lisus, când a
luat pânea a mulţumit şi a zis: «aceasta să faceţi intru amin¬
tirea mea* (Luca22, Î9), *acesta este cor pul meu* (Mat. 26, 26-28];
şi asemenea când a luat potirul şi a mulţâmit şi a zis: rnccsta
este sângele meu*. (Mat. 26, 27—283).
Mai departe în capitolul 67 al numitei apologii vedem din
cuvintele următoare cum se făcea liturgia în ziua Duminicei,
şi cum se împărţeau ofrande la cei săraci. «Totdeauna ne adu¬
cem aminte de acestea, zice apologetul Iustin; iar noi cei ce
avem mai mult, ii ajutăm pe toţi cei ce au lipsă, şi suntem
punerea uniţi unul cu altul... Şi în aşa zisa zi a soarelui
(xal Tfl xoti Tj/aou taYopm] f]pEpa = Duminica], ne adunăm la
un loc, toţi cei ce petrecem prin oraşe şi prin sate (xatu jtotaig
]) ăyQovc) şi cetim până când iartă timpul memoriile apos¬
tolilor (da:ojitv'»ifxove'UfAava to>v arcooToXcov) şi cărţile proorocilor
(<n>YYpd|xpara tguv jipo(pr]to>v). După ce a finit ceteţul, ţine pro-
istosul o cuvântare, în care îndeamnă şi cheamă la urmarea
acestor învăţături bune. Apoi ne sculăm toţi împreună, şi pre¬
cum am zis (in capitolul 65), finind noi rugăciunea, se aduce
pâine, vin şi apă. şi proistosul înalţă rugăciuni asemenea şi
mulţumiri, cât ii este cu jmtinţâ, iar poporul răspunde zicând
alamin» 4).
1) Iustin. Mart. Apologia I pro Christianis c. 65, 66, 67. 1. P. Migne, T.

VI. —Conf. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemn, liturg. op. c., p. 23.
Asem. Archim. Ghenadie Enăceanu, Patristica sau studiul istoric asupra părin¬
ţilor bis., Bucureşti, 1878, pag. 43. Textul grecesc al acestui capitol se află şi în
„Codex Liturgicus11 al lui Hermann Adalbert Daniel, Tom. IV, p. 11 seqq.
Lipsiae, 1853."
2) Conf. Herm. Adalb. Daniel „Codex Liturg.0, op. c., p. 12. P. Migne,
Patr. gr., Tom. 6.
3) Dr. Teodor Tarnavschi, op. c., p. 24.-Conf. Arhim. Ghenadie Enăceanu,
Patristica, op. c, p. 43.-Asem. Herm. Adalb. Dan. «Codex Liturgicus", op. c.,
p. 13, Tom. IV.
4) Herm. Adalb. Dan. «Codex0,qp.c., p. 14, T. IV. Conf.Tez. Lit, T. II, p.568.
«Şi după aceea se dă fie căruia a se împărtăşi din cele

binecuvântate, şi celor ce nu sunt de faţă, li se trimite prin
diaconi. Cei bogaţi şi cei ce voesc, dau ofrande fie care după a
sa bună voinţă. Ofrandele strânse se duc la proistos şi acesta vine
in ajutorul orfanilor şi văduvelor, celor ce din cauza boalei, sau
din alte cauze au lipsă, şi celor ce sunt in lanţuri şi strâU
nilor ce petrec in loc cu trecerea; în scurt proistosul se face
purtătorul de grijă pentru toţi cari se află în nevoes> *).
în apologia II-a trimisă Iui Marcu Aureliu, Iustin Martirii!
complectează cele zise în apologia I-a, arătând că substanţa
cultului creştin este adoraţiunea lui Dumnezeu Tatăl, a lui Dum¬
nezeu Fiul şi a sfântului Spirit1 2).
cj Dar în secolul II-lea plinirea liturgiei se făcea nu numai
în ziua anumită (stato die) cum zice Pliniu, şi Iustin Martirul
(ziua soarelui), ci şi în celelalte zile ale sâptămânei. Duminica
însă era ziua obligatoare pentru aceasta, pe când celelalte zile
ale săptămânei, erau legate de împrejurări, s. e. persecuţii, nevoi,
ş. a. Cum vedem la plinirea euharistiei, se ceteau bucăţi din
Vechiul şi !Noul Testament, predica adică explicarea bucăţilor
din scriptură, rugăciunea domnească şi rugăciunea credincioşilor,
la care nu luau parte cei ne botezaţi. în aceasta se făceau ru¬
găciuni pentru toţi oamenii8), pentru duşmani4 5), pentru auto¬
rităţi 6), şi pentru °cei ce ne urăsc pe noi.3
Credincioşii după aceasta se sărutau frăţeşte în semn de
Împăcare (pe temeiul cuvintelor din Mateiu S,&3), se întreceau
în pietate, se aduceau prinoasele la altar, se făceau rugăciuni
şi mulţumiri de episcop ori presviter, şi urma apoi împărţirea
şi împărtăşirea cu sfânta euharistie (SiceSoaig xal j.i£rd)uqi|ns). îm¬
părţirea sfintei euharistii se făcea prin diaconi: iar Iustin arată
1) Herm. Adalb. Dan. >,Codex.", op.c., p. 14.r Tom. IV.—P, Migne, Pa-
trologia gr. Tom. VI. Apoi tot în acelaşi capitol apologetul adaogă : „Iar ziua
soarelui în care ne adunăm cu toţii, este aleasă, pentru că aceasta este
ziua întâia, în care Dumnezeu a făcut totul... şi Iisus Hristos in această
zi a înviat din morţi; căci în ziua înainte de Sâmbătă Vau răstignit, iar
în ziua după Sâmbătă, care este ziua soarelui, s’a arătat apostolilor şi ’i-u
învăţat acestea pe care noi vi le-am arătatu. Vezi, Herm. Adalb. Dan. «Codex
Liturg.", op. c., p. 14. Tom. IV.
2) P. Migne, Patrologia, Tom. VI, pag. 441, seqq. Un isvor din sec. IC
scurt dar de mare preţ pentru liturgia acelui tiinpu este şi AiSaxn xâ>v ScoSexa
ojtodto/icov. In capitolul XIV al acestei cărţi cetim: ..în Duminica Domnului (xaxa
xuQiaxiţv 6e Kuqiou), adunându-vă, să frângeţi pâinea (d(?xov) şi să faceţi euha¬
ristie (EuxoGKJtrioaTE), după ce mai nainte aţi mărturisit păcatele voastre".
Acestea le citim şi în epistola lui Varnava cap. 15: «Aio xai ayojiev rqv
i)p.EQav tt)V dySoqv, ev f| xal Uiôoîig dveoxr] ex tcov vexqcov xal cpavegcoGeic
dvepT] ei$ xou? ouQavoâs" = De aceea ne şi adunăm în ziua a 8-a (adică Du¬
minică) în care şi Iisus a înviat din morţi... etc.
3) Iustin. Mart. Dialogus cum Tryphone c. 35: *YntQ dUcov djtavrcov
dv0Qa»ttov. . .
4) Iustin. Mart. Apoi. I. c. 14: Kal {wieq twv ex0Q<*>v euxopevoi.
5) .Iustin. Mart- AnoL Jjc. uQyuvxaq dv0QCojta)V...Et»xd[.tevo*
TEZAURUL LITURGIC, T. lll. 6lJ
că toţi credincioşii cei de fală primeau pâine, vin şi apă («Jto

tot» agrou xal oîvov %al -uSaro^). Pâinea se da in mână ; iar
rinul amestecat cu apă se da dintr'un potir. După împărtăşirea
credincioşilor cu sfântul corp şi sânge al Domnului, se adunau
mile pentru săraci, văduve, orfani şi streini. Acum agapele erau
despărţite de serbarea euharistică şi se făceau mai rar.
Din acestea se vede că Iustin descrie foarte pe scurt li-
turgia timpului său, fără a arăta şi ritualul mai amănunţit ori
cuprinsul rugăciunilor liturgice. Cauza acestei lipse a fost că
el s’a adresat cu apologiile lui împăraţilor Anton in Piui şi Marcu
Aurelii!, precum şi senatului roman, adică păgânilor streini de
cultul creştinilor l).
Iar Irineu episcopul Lugdunului (f 202) şi discipulul lui
Policarp, priveşte euharistia ca o jertfă a Noului Testament pe
care Biserica a primit-o de la Iisus şi apostolii săi, şi o aduce
in toată lumea. Prima parte a euharistiei, după Irineu este adu¬
cerea darurilor de către credincioşi, adică aducerea pâinei şi a
vinului, cari încă nu sunt, zice el," corpul şi sângele lui Ilristos.
Apoi urmează sfinţirea darurilor, cuvintele de instituire şi rugă¬
ciunea Bisericei pentru trimiterea sfântului Spirit, săsăvâr-
şască această lucrare, adică să prefacă pâinea în corpul lui
ilristos, iar vinul în sângele său.
Din cuvintele lui Iustin Martirul şi ale lui Irineu conchi¬
dem, că liturgia în secolul II consta din"două părţi: a) din cân¬
tare, cetirea sfintei Scripturi cu tâlcuirea ei, şi din rugăciunea
publică; b) din sărutarea frăţească, alegerea pâinei şi a vinului
pentru darurile sfinte şi prezentarea lor proistosului ca să le
sfinţească, rugăciunea către sfântul Spirit pentru prefacerea
darurilor, plinirea euharistiei, şi apoi împărţirea şi gustarea
euharistiei, cum şi binecuvântarea poporului.
§19.
Liturgia Constituţiunilor apostolice din secolul al
lll-lea, şi jumătatea primă a secolului al IV-lea.
f n secolul lll-lea, şi în prima jumătate a secolului al IV-lea,
Biserica primind o organizaţiune mai întinsă, făcu ca şi
liturgia să aibă o mai mare înflorire, Proistoşii bisericeşti
îmbogăţiră ritualul liturgic cu rugăciuni noui şi cu aşezăminte
impunătoare. înflorirea aceasta însă, nu a fost pretutindinea
1) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate liturgii, op. c.,
p. 28-30. Şi în Scrierea din secolul II „AiSajgi xcov 8co6exa ujtoaToiUov", cetim
(cap. XIV) : »Iar în Duminica Domnului (xatu xuQiaxr)v Sg Ruqiou), adunându-vâ,
să frângeţi pâinea (ciqtov) şi să faceţi euharistie, după ce mai nainte aţi mărturisit
păcatele voastre".
70 DR. BADEA GIREŞEANU
asemenea; ci fie care Biserică metropolă îşi avu gustul său

propriu liturgic, deşi substanţa eră pretutindenea una şi aceeaşi.
Secolul al III-fea ni se înfăţişează mai bogat şi în mărturii
liturgice, de căt secolele trecute.3 Mărturiile acestea le scoatem
clin scrierea «Ylaibayoyi)qy> a lui Clement episcopul Alexandriei
(7 215); apoi din scrierile: «Dejejuniis», «De virginibus velandis's>>
«De cuitu feminarum» şi ccAci uxoremv, ale lui Tertulian (-j- 240);
din scrierea «Contra Celsama lui Origen (f 254); din trata¬
tele: «De lapsisx şi «De oratione Dominican, ale lui Ciprian, etc.
Pe lângă acestea,3 multe din actele martirice, din aşezămintele
apostolice şi din monumentele liturgice, ne mărturisesc cum se
făcea serviciul divin In acel secol, şi cum înflorea treptat pe
atunci, sfânta noastră liturgie.
La această înflorire liturgică, au contribuit în deosebi chiar
persecuţiunile din partea păgânilor, întinse cu repeziciune asu¬
pra creştinilor. In mijlocul acestor suferinţe, creştinii îşi găseau
mângâerea sufletească numai în casa lui Dumnezeu. Propăşirea
formelor liturgice a mai fost motivată de lupta cu ereticii gnos¬
tici, cari se nevoiau pe toate căile a-şi împodobi cultul eretic,
pentru a amăgi cu acesta pe creştinii drept măritori, şi a-i
chema în staulul rătăcirei. Ortodocşii la rândul lor, căutau a opune
frumuseţea lor liturgică, curată şî plină de sfinţenie, uneltirilor
amăgitoare născocite de propoveduitorii gnosticismului. Dar şi
păgânii îşi împodobeau acum cultul în felul şi gustul lor. Pentru
aceea mulţi dintre creştini cădeau în cursele păgâneşti şi intrau
în capiştele idololatre. lată dar pentru ce creştinii se sileau a
înfrumuseţa cât mai mult a lor sfântă liturgie. Voiau cu aceasta
să fie adică mulţumiţi în suflet şi să opună pe de altă parte
curăţenia cultului lor, amăgirilor eretice şi păgâneşti.
3 Ca să ne luminăm mai bine asupra liturgiei din secolul IlI-lea,
şi prima jumătate a secolului al IV-lea, am putea să luăm în
vedere liturgia sfântului lacov ca pe cea mai veche dintre toate
liturgiile, şi s’o arătăm asa cum era ea în acel timp; dar din
cauza multor înfloriri ce î s’au adaos mai târziu din dragostea
creştinilor, acum ne ar fi greu a o arăta aşa cum se afla în
vechime. De aceea vom lua mai bine în vedere liturgia orientală
din cartea a VIILa a Constituţiunilor apostolice, atribuită lui
Clement Romanul *), asa cum era ea în secolul al 111-lea si în
l) Titlul Constituţiunilor apostolice este acesta: «ALaraYat t<Sv dyLOjv d-

niocrcoXcov 8ia KKêvros" (Constituţiunile apostolice prin Clement); deci toate
cele 8 cărţi ale Constituţiunilor sunt atribuite lui Clement Romanul (*j* 100).
De aci deducem cu toţi scriitorii, că însăşi Constituţiunile apostolice atribuesc
această liturgie din cartea VIII, acestui Clement, care numai a urzit-o înscris.
Apoi şi Proclu patriarhul Constantinopolului (| 447) în scrierea „IleQL JtaQa-
SoGEtoţ zr\q 08iag XeiTOTjQYâxs", zice că Clement a predat înscris o liturgie, dictată
Iui de apostoli.
Totuşi în capitolul II al acestei liturgii, din Codicele lui Daniel, Toni. IV, p.
49, cum şi în alţi Codici, se văd şi orânduiri zise ale apostolului Andreiu, sub titlul
acesta: tfirpileyw ’Av8q£(*; 6 aâeXcpoglIeTQOu" (Zic şi eu Andreiu fratele lui Petru).
jumătatea d’Intâiu a secolului IV, fiind că aceasta şi-a păstrat

întâmplător originalitatea ei, de şi nu s’a bucurat de ‘autoritatea
liturgiei sfântului lacov 1). Din cauză că liturgiei clementine nu
i s’a dat prea multă atenţiune, de aceea ea nu a primit înflo¬
rituri. Liturgia Gonstituţiunilor apostolice se desparte în două:
în liturgia catehumenilor sau a chemaţilor, şi în liturgia cre~
dincioşilor a).
a) Liturgia catehumenilor (xcttr)xoi>piv<ov) începea cu cetiri
din sfânta Scriptură rostite de ceteţ (6 dvayvccon'ig) cu formula:
«Aşa grăeşte Domnul))8). El cetea mai întâiu bucăţi din cărţile
Vechiului Testament şi anume: din cărţile lui Moisi,Isus Navi,
ale Judecătorilor, din cărţile împăraţilor* din Paralipomena, din
cărţile Ezra, Neemia, Estir, Iov, Solomon, şi din cei 16 prooroci4).
După acestea se cântau psalmi într’o melodie duioasă si aproape
unisonă 6).
Urmau apoi cetiri din Noul Testament şi adică : din Fap¬
tele apostolilor, din epistole şi din evdingeYri.Evangeliile se ceteau
de diacon şi presviter, şi se" ascultau de popor cu multă pietate
şi linişte8)*. Terminând u-se cetirea evangeliei, poporul zicea:
«Mărire ţie Doamne» (§o£a goi xugie7). După aceasta se rostea
predica (âiSotoxaXiag Xoyov) de către preot (6 xeigotoviiBeig), care
începea cu cuvintele: «Darul Domnului nostru Iisus Eristos
şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea sfântului Duh,
să fie cu voi cu toţi» 8).
Apoi capitolul XI al acestei liturgii, din Codicele Iui Daniel, Tom. IV,
p. 60, şi din alţi Codici, poartă acest titlu: «Aiataşig Taxcupov tou ufceXcpot»
Tcoâwou xou ZepeSaîou" (Rândueala Iui lacov fratele lui Ioan al Iui Zevedeu). Şi
apoi acel capitol începe cu cuvintele atribuite lui lacov fratele Iui Ioan : i,4>r]pt
x’dyo), laxcopog 6 aSetapog Icoawou xou ZefteScuov" (Zic şi eu lacov fratele
Iui Ioan al lui Zevedeu).
Unii Iiturgişti deci, conduşi de aceste titluri, înţeleg că autorul cărţei a
VlII-a a Constituţiunilor, atribue apostolului Andreiu liturgia aceasta, de la
începutul ei şi până la capitolul XI; iar de aci până la fine adică până Ia capi-
tptul XXIII, se atribue apostolului lacov cel Mare. Sau: liturgia catehumenilor
este a apostolului Andreiu, iar liturgia credincioşilor, a apostolului lacov.
Cu toate acestea, liturgia întreagă se zice „clementină". Conf. P. Migne,
Patr. gr., T. 1.
1) Hermann Adalb. Daniel, Codex Lîturg. op. c. Tom. IV, p. 42 : «Post-
quam Krabbius, Dreyius aliisque studium... Constitutionum Apostolicarum ori¬
gine... sex libros priores conscriptos esse sseculo tertio ad finem vergente, septi-
mum quarti saeculi iniţia ostendere, octavum circa medium sseculum quartum", etc.
2) In Codicele lui Daniel, Tom. IV, textul grec al acestei liturgii, se cu¬
prinde în 15 file 8°, adică de la pag. 48-79. El se împarte în 23 capitole, în¬
semnate cu cifre romane.
3) Chrysostom. Homilia 19 in Acta Apost.: Td5s Jiyei Kugiog... 6 avay-
vo)oxr|g excpwvet XEycov.
4) Constit. Apost. lîb. II, c. 39, 50, 57.~Conf. p. 32, T. I, Tez. Liturg.
5) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate Liturgii, op. c., p.
32. — Conf. Daniel, Tom. IV, n. I, p. 48, şi p. 14-24.
6) Constit. Apost. lib. II, c. 57. — Conf. pag. 474 şi 569, T. II, Tez. Lit.
7) Ioan Chrysost. Horn. 52. De circo..
8) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemn. liturg. p. 32.-Conf.
p. 578, Tom. II, Tez. Liturg. — Daniel, Codex, Tom. IV, n. 11, p. 49.
în textul grecesc al acestei liturgii, urmează imediat după

ţinerea predicei, aceste cuvinte sub formă de titlu : «Zic .şi eu
Andreiu fratele lui Petru»1), să se scoale toţi, şi diaconul (6
duwcovos), dintr’un loc înalt (amvonul), să strige cu glas tare :
«nimeni din ascultători (dxQocopevoL), nimeni din cei necredin¬
cioşi» (ajiiarorva). La aceste cuvinte «ascultătorii» adică clasa I
a câtehumenilor precum şi necredincioşii eşeau din Biserică. (Conf.
Tez. Lit., T. II, pag. 115).
Diaconul apoi cu voce tare zicea clasei a 11-a catehume-
nilor : «rugaţi-vă câtehumenilor (xarrixooVevoi). La aceste cuvinte
toţi credincioşii într’un gând se rugau pentru ei zicând : «Doamne
milueşte» (Kvqie aov 8). Catebumenii fiind în genuchi, se ruga
diaconul împreună cu credincioşii pentru ei, ca Dumnezeu să
asculte cererile lor, să le descopere evangelia lui Ilristos, etc.
După rugăciunea aceasta diaconul zicea: «sculaţi-vă catehumeni...
plecaţi-vă şi primiţi binecuvântarea». Apoi episcopul (L-ruraojros)
cetea" asupra capeteler plecate rugăciunea : «Doamne a tot pu¬
ternice» (cO Qzoţ 6 jtavTOxpctTojQ 1 2 3 4). Luând catehumenii binecu¬
vântarea, îi trimitea diaconul zicând : cceşiţi câtehumenilor în
pace» (jrpo£?c0ete ol xaTTjxodfiEvoi ev Eip^vv) 5 6).
Eşind catehumenii diaconul zicea către «energumeni» (evep-
voijpevol), adică către cei munciţi de spirite rele : «rugaţi-vâ voi
cei chinuiţi de spiritele necurate» (ei)|ao0e ol eveQyoajpEvoi iko
rrvEupcmov dxa0aQT(ov sxtevuîi;tt). Şi se ruga diaconul cu credin¬
cioşii pentru energumeni, ca Domnul se depărteze de la ei spi¬
ritele necurate. Apoi ie zicea diaconul să-şi plece capetele: «ple¬
caţi-vă energumenilor şi luaţi binecuvântarea» (xMvaxe ol eveq-
yoopEvot xal £uXoy£io08 7 8 9). Apoi episcopul le cetea rugăciunea :
«tCela ce pe cel tare Tai legat»... ş. c. 1. 8), pe care o ascultau
nefericiţii cu atenţiune. După rugăciunea aceasta, diaconul pro¬
nunţa cuvintele: ceşiţi energumenilor» (jiqosaOete ol EvspyoTjfiEvoL9).
* După aceea diaconul se îndrepta către cei «luminaţi»
(cpamôgEvoi) adică clasa IlI-a a câtehumenilor, cu aceste cu¬
vinte : «rugaţi-vă luminaţilor» (ev|a00£ ol (porciţogevoi). Deci se
ruga el împreună cu credincioşii pentru dânşii, ca Dumnezeu
să’i învrednicească de botezul şi credinţa în lisus Hristos. Apoi
luminaţii plecându-şi capul, episcopul îi binecuvânta cetindu-le:
1) A se vedea nota 1 de la pagina 70, Tom. III, Tez. Lit. : ui lyw

WvSqecu; 6 dSeAcpoi; IIetqov".
2) Daniel, Codex Liturgicus, Tom. IV, p. 49, n. II : 'O didxovoc... |»| nţ
tlOV dxQO£OJiEVO)V... dbtLOTtOV.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 49, n. III.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, 50, n. IV: cO ziilov.oKoţ suAoyîav xoidvSe.
5) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate liturgii, op. cit.,
p. 33. - Canon. 19 Laod.: «Să se facă şi rugăciunea celor ce se catehisesc".
6) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 51, n. V.
7) Dr. Teodor Tarnavschi, op. c., p. 34.
8) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 52: ‘Oxov loyyQov Ssioag scol jcavro.. x. x. X.
9) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 53, n. VI.
«Cela ce prin sfinţii proroci ai descoperit luminaţilor» ş. c. 1. Apoi

diaconul le zicea: «eşili luminaţilor» (jrpoeXBnre ’ol cpamţdpevot,
Se îndrepta diaconul apoi către penitenţii din clasa III
numiţi «căzuţi la pământ» (tjjtojtuttovtec;) zicân"du-le : «rugaţi-vă
cei ce sunteţi în pocăinţă» (euţaaBe ol ev rrj gETavola1 2). Şi se
făceau rugăciuni pentru’dânşii, ca Domnul să le arate calea
căinţei. După ce se termina "rugăciunea, diaconul îi îndemna
cu cuvintele: «plecali-vă şi luaţi binecuvântarea». Episcopul
apoi le cetea rugăciunea : «Dumnezeule a tot puternice şi veşnice»
(navTOxgdroQ 0ee alame 3), în fine diaconul îi trimitea şfpe aceştia
cu formula : «eşiţicei întru penitenţă» (d:rokuEa0E ol ev peTavoia 4 5 6).
b) Liturgici credincioşilor. Eşind din Biserică catehumenii,
energumenii şi penitenţii, se începea liturgia credincioşilor, la
care aveau dreptul a lua parte numai aceştia. Diaconul"începea
liturgia aceasta cu cuvintele: «nimineâ dintre cei cari nu le
este îngăduit, să iasă afară» °). «Câţi suntem credincioşi să plecăm
genucbile» °). Şi urma după aceea o mare ectenie pentru pace,
Biserică, pentru episcopii lacov, Clement şi Evodie, pentru pres-
viteri, diaconi, anagnoşti, psalţi, fecioare,'văduve, orfani, neofiţi
ş. a. Finindu-se ectenia. episcopul cetea o rugăciune, şi apoi
diaconii strângeau darurile aduse de credincioşi, şi alegând
dintr’insele elementele euliaristice, le pregăteau pentru sfânta
euharistie 7).
Diaconul apoi zicea cu glas tare: «să luăm aminte (jiooa-
yaifXEv); iar episcopul binecuvânta zicând: «pacea Domnului să
fie cu voi cu toţi» (f| EÎQfpn) toii 0&oî3 |xet<* Jidvtcov vfnov 8), Po¬
porul (o Âaog): «şi cu duhul tău» (xai [xeta xov jtvsugatog aou).
Diaconul: (csărutafj-vâ unul cu altul cu sărutarea sfântă» (ao-
;rdaao0e dUrjXovg & cpiArjuaTi dyup9). La aceste cuvinte, clericii
sărutau pe episcop; laicii se sărutau unii cu alţii, bărbaţii cu
bărbaţi, şi femeile cu femei10). Totuşi diaconii umblau prin Bi-
1) Daniel, Codex, Tom. IV p. 53. n. VII: Kal A.eyet« 6 8idxovo;- jcqo-

eAQete ol cpamţopEvoL. Conf. Tez. Lit. T. II, p. 120.
2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 53, n. VII.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 54, continuarea n. VII.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 55, n. VIII, Vezi Tez. Lit, T. II, p. 115 şi 121.
5) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 55, n. VIII: MVj xiq twv pi Suvapvcov
.TQOEXOeTto. In unii din Codici, în loc de jtQOEXQetco aflăm cuvântul: jtpoeX0£T£.
6) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 55, n. VIII: °Oooi 7tiotoi xXmopv ydvv.
7) Constit. Apost. lib. II, c, 57: Oi bk Staxovoi piâ ttiv JteooEuxi’iv, ol
uev tfi jiQoarpOQâ TY\q svyaQioxiac, axoX.at,£TCoaav.
8) Daniel/Codex, Tom. IV, p. 59 n. X. Conf. Constit. apost. lib. VIII
c. XI în Bingham op. c. Tom, VI, p. 280 seqq.
9) Daniel, IV p. 59. Despre această sărutare vorbeşte mai târziu şi Hri-
sostom în Homilia 18 în 2 Corint.
10) Daniel, IV p. 59. Sărutarea păceise recomandă şi prin can. 19 Laodic.
Iar tâicuirea acestui canon sună aşa: „Să se facă sărutarea iereilor cu epis-r'
copul si a mirenilor cu mirenii, adică a- bărbaţilor cu bărbaţii şi a femeilor
cu femeile, care sărutare se cheamă „pace* pentru că este semn al dragostei
Dar această sărutare o mai aflăm în vechime sprijinită şi în Cateheza V
mistagogică a lui Ciril (xai d7AV|Xoug dajiaôpOa); în Homil. XX a lui Hri-
74 dr. badea gireşeanu
serică în acest timp, ca toate să se facă cu orânduială. Uşile

erau bine păzite, ca să nu se deschidă în timpul sacrificiului1).
Uşile bărbaţilor erau păzite de diaconi (5idxovoi) ; iar uşile fe¬
meilor de ipodiaconi (ti;to8idxovoi *). în timpul sărutărei sfinte, un
ipodiacon aducea apă şi preoţii liturgisitori isi spălau mâinile 3).
După sărutare, diaconul zicea ectenia cea mare pentru pacea
Bisericei, pentru episcopii Iacov, Clement, JEvodie, Anian, pentru
preoţie, diaconie, eunuci (i>7teo săvoir/cov), neofiţi, bolnavi, că¬
lători, etc. Apoi episcopul binecuvintează poporul cu cuvintele:
«mântueşte Doamne poporul tău şi binecuvintează moştenirea ta».
Liturgice aceasta dela începutul ei şi până aici, se atribue
de autorul cărtei a VllI-a a ConstituUunilor, apostolului Andreiu
fratele lui Petru; iar de aci înainte şi până la sfârşitul ei,
se atribue de acelaşi autor, apostolului lacov cel mare, fiul lui
Zevedeu şi fratele lui Ioan. De aceea acum urmează în textul
grecesc acest titlu :
(cRânduiala lui Iacov fratele lui Ioan al lui Zcvedeui*.
Apoi îndată încep cuvintele acestea: «Zic şi eu Iacov fratele
lui Ioan al lui Zevedeu» 4), ca diaconul îndată aşa să strige:
«nimine din eatehurneni, nimine din auzitori, nîmine din cei
necredincioşi; nimine din cei de altă credinţă (etsqoSo^cov), (să
nu fie de faţă)... Să stăm drepţi înaintea Domnului cu frică şi
cu cutremur, la proaducere» iôompepeiv B). Acum urma actul
pregătitor pentru plinirea sfintei euharistii. Diaconii aduceau
episcopului la altar, darurile alese, adică pâinea dospită şi vinul
amestecat cu apă. în dreapta şi în stânga lui se aşezau preoţii;
doui diaconi de ambele laturi ţineau ripide (putu5iov), făcute
din coajă de arbore, ori din pene* de păun, sau şi din pânză, şi
alungau cu ele insectele sburătoare ca să nu cadă în sfântul
potir. (Constit. ap. VIII, 12*).
Elementele eubaristice fiind aşezate pe sfânta ma9ă, epis¬
copul (6 îmbrăcat In haine albe (taipjtQal), închinându-se
începea lucrarea eubaristică zicând : dlarul a tot puternicului
Dumnezeu, şi dragostea Domnului nostru Iisus Hristos, şi îm¬
părtăşirea sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi». Poporul: «şi cu
Duhul tău»7). Episcopul: «sus spiritul» (dvco tov vovv). Poporul:
sostom în Mateiu; în Homilia 77 a acestui părinte în Ioan ; în Hierarch. ecl. a lui
Dionisie c. III § VII; în Orat. domin, a Iui Terţ. ş. a. Conf. Tez. Lit. T. III, p. 61 şi 66.
1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 60. n. X.
2) Conf. Tez. Lit. T. II, p. j45.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 60 n. X: Et<; 6e u;to8idxovo£ 6i§6tco (btovujnv
XEipwv îeqeucjl du^poXov xaGctÔTiiTO^ tjnjxtuv 0ew avaxEiÊvcov.
4) Conf. nota 1, pag. 70, Tom. III, Tez. Liturg: Aiâtaţiţ Taxdipou roii
tt6E?iqpoO Tiodwou toii ZEpESaLou. »<I>Tjfâ Să x^ycu, TdxwPo^, 6 dSeXtpo? ’lcudwou
xcvO ZcfieSaLou". Conf. Constit. apost. lib. VIII, c. XII, în Bingham, op. c. Tom.
VI, pag. 281. P. Migne, Patrol. gr. Tom. I, pag. 1092 seqq.
5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 61, n XI.
6) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 61. Vezi „Ripida" la p. 446, T. II, Tez. Lit.
7) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 61. n. XII: Kal jtdvtEs au.uxpmvco^ foye-
toaav oxt xai ftexd tou JCVEUj.La.TOi; aou.
«avem către Domnul». Episcopul: «să mulţumim Domnului».

Poporul: «cu vrednicie şi cu dreptate» (uţiov xal 5ixa<ov’).
După acestea episcopul cetea o lungă rugăciune de mulţu¬
mire: «Să cuvine ca cu vrednicie şi cu dreptate». Poporul cânta
apoi imnul de biruinţă: «Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot,
plin e cerul şi pământul de mărirea lui, binecuvântat să fie în
veci, amin»*). Episcopul urma cu altă rugăciune: «Căci cu ade¬
vărat sfânt eşti», pe care o termina cu cuvintele de instituire :
Mântuitorul binecuvântează pâinea şi vinul la cina cea da tainâ. (Mat. 26, 26).
«luaţi dintru acesta, mâncaţi» si «beli dintru acesta toti» 8)-

Zicea după aceea rugăciunea : «aducându-ne aminte» (j.t£iivr|uivoi
ovv) şi o linea cu cuvintele prefacerei darurilor zicând : «şi ca
să trimiţi peste sacrificiul acesta pe sfântul tău Spirit... şi să arate

(ojtoDs djto^TpT}) pâinea aceasta trupul flristosului tău şi paharul
acesta, sângele Hristosului tău» 1).
Terminându-se sfinţirea darurilor, episcopul se ruga pentru
sfânta Biserică, pentru episcopi, pentru sine, pentru presviteri
şi pentru diaconi, pentru împăratul (fiaaiXeco;), oaste, pentru cei
morţi şi vii2 3). Diaconul apoi rostea o lungă ectenie pentru darul
ce s’a adus, pentru Biserică, popor, împărat, martiri, liniştea
aerului, ş. a.*). Se cetea rugăciunea domnească, şi după aceea
diaconul zicea: «să luăm aminte». Episcopul: «sfintele sfinţilor»
(td ayia tou; ayioic). Poporul: «Unul sfânt, unul Domn»... «Mă¬
rire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace»4 5 6).
Urma împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului, cân-
tându-se psalmul 3H: «Gustaţi şi vedeţi cât este de bun Dom¬
nul» B). Se împărtăşea mai întâia episcopul, apoi preoţii, diaconii,
ipodiaconii, lectorii, cântăreţii şi asceţii (ol dansai). Veneau după
aceea femeile : diaconesele (diaxoviaacu), fecioarele, văduvele, copiii
şi apoi poporul de rând G).
Euharistia se Luâ de ori cine sub amândouă chipurile ;
pâinea o frângea şi o da episcopul ori presviterul; iar potirul
îl da diaconul. Episcopul dând celui ce se cumineca sfânta pâine
zicea: «sângele lui Hristos paharul vieţii» (alf.ia Xpiaxoâ, jioTij-
(nov ţcofjg7). Cel ce se cumineca răspundea: «amin». Ea împăr¬
tăşire se lua seama să nu cadă ceva din cele sfinte; iar rămă¬
şiţele le ducea diaconul în pastoforia. Se ceteau apoi rugăciuni,
iar episcopul rostea în fine rugăciunea de binecuvântare : «Dum¬
nezeule a tot puternice». Diaconul pronunţa solemn după aceasta:
«mergeţi în pace» (djtoXâeaBe ev elpr|VT)), şi poporul eşea liniştit
din casa Domnului8 9).
Aşa era liturgia în secolul al IlI-lea şi în cea d’intâi ju¬
mătate a secolului al IV-lea. Dacă vor fi fost oare cari deose¬
biri în unele Biserici, acestea erau neînsemnate fl).
1) Daniel, Codex, Tom. IV. p. 69. n. XIV: Tov <xqtov toOtov cojâtou
Xqujtou aou.
2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 70—72. n. XV.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 73 74. n. XVI.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 75.~Conf. Bingham, op. c., Tom. VI,
pag. 293.
5) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 76.
6) Tot acolo.
7) Tot acolo.
8) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate liturgii, pag. 44.
9) In Codicele lui Daniel, Tom. IV, p. 79, la finele textului grecesc al
liturgici clementine, găsim aceste cuvinte: Taura jteQÎ tt\<; pucmxfte XaxQSLOig
iuaxaaao[,180a f|[ieîc; ol ajcoatoXoi {ipav xoiţ emoxojtois xai. tou; jrpeopureQOiţ
xai toi? 8iaxovoiţ „Acestea am orânduit noi apostolii, despre tainica adora-
ţiune, vouă episcopilor şi presviterilor şi diaconilor". De aci s'ar mai înţelege că
această liturgic este întocmită de toţi apostolii. (Autorul).
§ 20.
Liturgia sfântului apostol lacov fratele Domnului.

jEmi literatura mea liturgică, am arătat că această liturgie,
este în adevăr urzită verbal de sfântul apostol lacov fratele
^ Domnului, episcopul cel d’intâi al Ierusalimului, şi pre¬
dată astfel urmaşilor săi; iar aceştia au aşezat-o şi au inflorit-o
în scris, pe rânduiala stabilită de apostol'). Aici vom vedea în
scurt un rezumat ritualistic al acestei bogate liturgii, aşa cum
o găsim în secolul al IV-lea şi al Vdea M). Studiem în deosebi
liturgia sfântului lacov, căci ea a fost în timpurile începătoare
ale Bisericei, cel mai preţios monument liturgic, al creştinilor
din Palestina şi Asia Mică. Şi această liturgie, se împarte în
liturgia catehumenilor şi în aceea a credincioşilor.
a) Liturgia catehumenilor. Se făceau rugăciunile pregăti¬
toare în felul cum vom arăta mai departe. Diaconul (6 Sidxovo;):
«Domnului să ne rugăm». Poporul (o Xaog): «Doamne milueşte».
Preotul (6 u*Deâ<;): «în numele Tatălui şi al Fiului şi al sfântului
Spirit». Diaconul: «Să stăm cu bună cuviinţă. în pace Dom¬
nului să ne rugăm». Preotul cetea rugăciunea: «Nu mă lepăda
pe mine păcătosul», prin care cerea să fie vrednic de a săvârşi
sfânta euharistie*). Apoi zicea altă rugăciune stând lângă sfânta
masă (ei'yji xfjc naQacrTdaeo)!;), începând cu cuvintele : «Mărire Ta¬
tălui şi Fiului şi sfântului Spirit, luminei celei în trei feţe».
După aceasta urma cu rugăciunea tămâerei (e\>x.ri tou Gupiafiarocl:
«Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase».
Acum se începea liturgia catehumenilor, cu rugăciunea
aceasta (a’xrj xfjg dvdpŞeos) zisă de preot: «împărate binefă¬
cător»1 2 3 4 5). Apoi după aceasta zicea Diaconul: «Iarăşi să ne rugăm
în Domnul». Preotul rostea o altă rugăciune a tămâerei: «Doamne
cela ce ai primit darurile lui Avei». Diaconul: «Doamnebine-
cuvintează». Preotul: «Doamne Dumnezeul nostru Iisuse Hris¬
toase»6). Diaconul după o scurtă rugăciune cânta: «Unule născut
Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu» “).
După acestea preotul rostea rugăciunea următoare, mer¬
gând de la uşile Bisericei până în altar: «Dumnezeule a tot
puternice, Doamne cel cu nume mare» (p,eYaA<âvvpo<;7). Termi-
1) A se vedea pag. 30-32, Tom. I, Tez. Liturg.

2) In Codicele lui Daniel, Tom. IV, textul grec al acestei liturgii, se cu¬
prinde în 23 file 8°, adică de la pagina 88-133. El se împarte în 50 capitole,,
însemnate cu litere latine.
3) Daniel, Codex/Tom. IV, p. 88, n. I.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 90, n. IV.
5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 90, n/V.
6) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 91, n. VI. Cântarea, „Unule născut" (6 povo-
YevtK Yioq) a fost introdusă în litiirgia sfântului lacov, în secolul al Vl-lea.
7) Daniel, Codex, Tnra__lV_m.i)l.:n_A/LI
inind-o, tot el zice: «Pace tuturor)). Poporul: «ŞiDuhului tău».

Preotul: «Domnul să ne binecuvintezepe noi»1). Apoi diaconui
glăsuea o scurtă ectenie : «Cu pace Domnului să ne rugăm...
pentru pacea a toată lumea, unirea sfintelor lui Dumnezeu Bi¬
serici», etc. Cântăreţii (ot aputaai), cântau după aceea: «Sfinte
Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, milueşte-ne pe
noi»2 3). Preotul plecându-se se ruga: «Milostive şi îndurate, în¬
delung răbdătorule», cu eclonisul (fei<pcovr|otg): \Că sfânt eşti
Doamne Dumnezeul nostru, şi Intru sfinţi te odihneşti, şi ţie
mărire»... Poporul: «amin» ). Preotul: «pace tuturor». Poporul:
«şi Duhului tău». Psalţii: «Aliluia» (d/Ju|Âoma). Se ceteau după
aceea profeţii din Vechiul Testament cu privire la lisus Ilristos,
patima şi întreaga lui operă. Diaconul după aceea glăsuia o
mare ectenie «pentru pacea de sus, pentru mântuirea de tot
necazul, pentru patriarhul locului, episcop, cler, împărat,oaste»,
ş. a. Poporul: «Doamne milueste», de 3 ori.
După Codicele «Messanensis» 4 5 6) scris în secolul al Xdea,
şi Codicele «Rossanensis» b), din secolul ai Xll-lea, aici se zicea
de preot rugăciunea: «Străluceşte în inimele noastre», cu ecfo-
nisul: «Că tu eşti vestea cea felină... acum şi pururea». Şi se
cetea cvangelia,'după care poporul aducea laudă iui Dumnezeu
cu cuvintele: «mărire ţie, Doamne». Iar diaconul rostea ectenia :
«capace Domnului să °ne rugăm... pentru pacea de sus... pentru
prea sfinţitul patriarh», ş. a.tt). Preotul: «pre prea sfânta Curata,
prea mărita Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea». Po¬
porul: «ţie Doamne». Apoi după unele mici rugăciuni ale preo¬
tului şi răspunsuri ale poporului, diaconul zicea cu glas tare:
«nimenea din cei chemaţi, nimenea din cei neintraţi, nimenea
din cei ce nu se pot ruga cu noi (să nu fie de faţă)! Cunoaşte-
ţi-vă unul cu altul. Uşile. Toţi drepţi (să fim). Iarăşi să ne ru¬
găm Domnului» 7). Cu aceasta se finea liturgia cateliumenilor.
b) Liturgia credincioşilor. Preotul începea această liturgie
cu rugăciunea tâmâerei: «Doamne a tot puternice, împărate al
mărirei»; iar psaltii cântau Heruvicul: «Să tacă tot trupul ome¬
nesc» 8). Preotul aducând sfintele daruri zicea rugăciunea ^(Dum¬
nezeule, Dumnezeul nostru», şi apoi: «pace tuturor». Diaconul:
1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 91. n. VIII.

2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 93. n. IX.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 93, n. X.
4) Manuscrisul „Messanensis" se cheamă astfel, pentru că el sa aflat în mă¬
năstirea Mântuitorului de lângă Messane din Sicilia.
5) Manuscrisul „Rossanensis" se cheamă aşa, pentru că el s'a aflat în mă¬
năstirea „Rossano" din Calabria.
6) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemn, liturg, pag. 61, nota 2.
7) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 97, n. XVI.
8) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 98 n.XVI: „îvnadrco jrâoa o<xqŞ fipoteia,
xai, on'iTO) jieta (fopou xai ipoôu". Acesta este Heruvicul liturgici noastre
din Sâmbăta cea Mare. In codicil „Messanensis" şi „Russanensis", în loc de
„Să tacă" se cântă „Cari pre heruyimi".
«Binecuvintează Doamne». Preotul ecfonisul: «Binecuvântat să

fie Dumnezeul nostru». Diaconul: «cu înţelepciune să luăm
aminte». Preotul zicea simbolul credinţei: * „Cred întru unul
Dumnezeuw *). Apoi după aceea pveotufse ruga plecându-şi gru¬
mazul In semn de umilinţă: «Dumnezeule şi Doamne af tutu¬
ror». Diaconul: «să stăm bine să stăm cu pietate (euAaficoţ), să
stăm cu frica lui Dumnezeu şi cu înfrângerea noastră. Cu pace
Domnului să ne rugăm» 1 2). Preotul ecfonisul : «că tu eşti Dum¬
nezeul păcei». Poporul: «amin». Preotul: «pace tuturor». Po¬
porul : «şi Spiritului tău». Diaconul: «Să ne iubim unii cu alţii în
sărutare sfântă. Capetele noastre Domnului să Ie plecăm» 8).
Apoi urmează mici rugăciuni liturgice, cu ecfonise, şi după
aceea o ectenie mare pentru pacea de sus, pentru cei ce aduc
daruri, pentru cei ce sunt în bătrânele (ev yijpn) şi în neputinţă,
în feciorie, pentru cei ce umblă pe ape, pentru ploae. pentru
sfânta noastră de Dumnezeu Născătoare, ş. a. Poporul : «Doamne
milueşte». Preotul însemnează darurile cu semnul crueei şi se
roagă’astfel: «Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu»4 5 6).
După acestea preotul cetea rugăciunile: «Cela ce cu milă
şi cu îndurare priveşti la noi», «Dumnezeule cela ce pentru
multa şi nespusa .ta iubire de oameni» ((pdavBgcofttavB), «Doamne
Dumnezeule, cela ce ne-ai creat», şi «Ţie îţi mulţumim Doamne
Dumnezeul nostru». Diaconul : «să stăm cu evlavie (atmpev eu-
taxpcos), să stăm cu frica Ini Dumnezeu, cu înfrângere, să luăm
aminte la sfânta jertfă0). Poporul: «mila păcei jertfa laudei».
După o scurtă rugăciune, preotul zicea: «Dragostea Domnului
şi a Tatălui, harul Domnului şi al Fiului... şi darul sfântului
Spirit, să fie cu noi toţi». Poporul: «şi cu Spiritul tău». Preotul:
«sus să avem inimile». Poporul: «cu vrednicie şi cu dreptate».
Preotul, după o mică rugăciune: «cântare de biruinţă a stră¬
lucitei tale măriri, cu glas tare cântând... şi grăind». Poporul:
«sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin e cerul»... Preotul fă¬
când semnul crucei asupra darurilor, se ruga zicând : «sfânt
eşti împărate a! veacurilor». Urmau apoi cuvintele de institu¬
ire: «Luaţi mâncaţi» şi «Beţi dintru acesta toţi». Poporul:
«amin»7). După alte rugăciuni scurte, liturgisitorul zicea cu¬
vintele prefacere! : «pe Spiritul tău cel prea sfânt, trimite-1
Doamne preste noi şi peste darurile acestea... şi să facă pâinea
1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 99, n, XVIII; Ilicmh'co elg Ova @eov Ila-
teq« JtavToxQaxoQa.
2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. IOD, n. XX: SttupEv xa?*(ug... ev eioîjvfl
tov Ivuqlou.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. ÎOO, n. XX; 3AYtwitjowpev «XXr|Zovg... vag
xscpaXâg i] pâjv.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 103, n. XXIII: Adga ev v^tocoig 0eq).
5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 105, n. XXV.
6) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 107, n. XXVII.
7) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate liturgii, p. 72 — 73.
aceasta, sfânt trupul Hristosului tău... şi potirul acesta, sângele

Hristosului tău». Poporul: «amin»1).
La sfintele Daruri, acum prefăcute în corpul şi sângele
Domnului, preotul se roagă pentru ca Dumnezeu să’şi aducă
aminte de sfinţii Părinţi, oraşul si tara aceea, de bolnavi, si
«mai ales de prea sfânta Curata..» Acum psalţii cântau : «Cu-
vine-se cu adevărat»2), şi imediat «De tine "se bucură toată
făptura» 3). Urmează apoi mici dar frumoase rugăciuni cu răs¬
punsuri ale poporului, şi după aceea ecfonisuî: «şi ne învredni¬
ceşte pe noi Stăpâne, iubitorule de oameni» (xal xaTalicoaov %dg).
Poporul: «Tatăl nostru carele eşti în ceruri» 4). Iarăşi după
unele formule liturgice şi răspunsuri, preotul zice ecfonisuî :
«Sfintele sfinţilor». Poporul: «Unul sfânt, unul Domp Iisus
Hristos» 6).
Urmau apoi în sfântul altar, lucrări liturgice, rugăciuni, şi
cetirea psalmilor 23, 33, 145 şi 117, aşa cum prevede formu¬
larul acestei liturgii, si se împărtăşea" clerul. Apoi Diaconul
zicând : «cu frica lui Dumnezeu... să vă apropiaţi», venea şi
poporul să se împărtăşească cu sfânta euharistie, sub ambele
chipuri, şi anume cu fie care în deosebi. Sfântul corp se da cre¬
dincioşilor în gură (tolg tcov jucmTjv aiopamv), iar nu ca în li-
turgia"veche, în mână; apoi sfântul sânge se bea din potir6).
La această liturgie se întrebuinţau mai multe discuri şi
potire; dintrTm potir se împărtăşeau episcopul şi clerul; iar
din celelalte potire se împărtăşeau credincioşii 7).’ Apoi preotul
zicea apolisnl pentru eşirea poporului din Biserică: «Binecuvân¬
tat să lie Dumnezeu, cel ce ne binecuvintează şi ne sfinţeşte
pe noi... acum şi pururea şi în vecii vecilor».
Această liturgie, după" cum am văzut, era foarte bogată;
ea se asemăna întru câtva cu liturgia sfântului Vasilie, pentru
că aceasta este o prescurtare a liturgiei sfântului Iacov.
1) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 114, n. XXXII.

2) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 119, n. XXXV: 5'A£i6v £<mv tog aXri0coc,
3) Danie), Codex, Tom. IV, pag. 119, n. XXXV : ’Ejtl ooi x°uqel xe//*-
Qtxtopivri.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 123, n. XXXVIII.
5) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 125, n. XL:eOXa6g* sî^â-yiog, eIqKv-
qioS, Trjooug Xgiaxoe, eî<; 6o£av 0eou IlaxQo?, cp T) 6o|a ei? xovg alwvaţ x<hv
alcovojv.
i>) Dr. Teodor Tamavschi, op. c., p. 87.
7) Mulţimea acestor potire, dovedeşte vechimea acestei liturgii, cum şi nu¬
mărul cel mare al credincioşilor din acele timpuri, vrednici a se împărtăşi cu
corpul şi sângele Domnului. Conf, Daniel, Codex, p. 127, Tom. IV, n. XLIII:
»,Elxa jiexoSeSoîoi xtp xXVjţKp’ ote 8e EJtaLQOuoiv oi Siaxovoi toxic; 810x0115 (dis¬
curile) xal xovg xQaxijpas (potirele) EI5 to êxaGoirvai xco Xaq)*.
f Liturgia sfântului Marcu.

§ 21.
ceastă străveche liturgie alexandrină1 2), este întitulată în Co-

dicii liturgici: «Dumnezeeasca liturgie a sfântului apostol
şi evangelist Marcu, discipulul sfântului Petru»a). Ea
se împarte ca şi celelalte liturgii orientale în două părţi : în li-
turgia catehumenilor şi în aceea a credincioşilor3).
a) Liturgia catehumenilor începea astfel: Preotul (6 leped?):
«pace tuturor». Poporul (6 ktog): «şi Duhului tău». Diaconul
(o bidxovoq): «rugaţi-vă» (jtpooeuŞjaoGe). Poporul: «Doamne mi-
lueşte». Preotul rostea această rugăciune : «îţi mulţumim ţie
Doamne (EuxapioToepev oot... xvpte)... în vecii vecilor». Poporul :
«amin». Preotul: «pace tuturor». Poporul: «şi Duhului tău».
Diaconul: «rugaţi-vă pentru împăratul» (ujteq tou PaaiÂEO);). Po¬
porul: «Doamne"milueşte» de 3 ori4 5). Dar şi preotul se roagă
pentru împărat zicând": «Stăpâne Doamne../păzeşte-1... în vecii
vecilor». Poporul: «amin». Preotul: «pace tuturor». Poporul:
«şi Duhului tău». Diaconul: «rugaţi vă pentru papa (liana, adică
arhiepiscopul Alexandriei) şi episcopul» (Ijtloxojto'u b). Poporul :
«Doamne milueşte» de 3 ori. Preotul apoi se roagă pentru ie¬
rarhul său zicând: «Stăpâne Doamne Dumnezeule a tot puter¬
nice... păzeşte pe prea sfinţitul şi arhiereul nostru Papa (N) şi
pe prea cinstitul episcopul’ nostru (N) în vecii vecilor». Po¬
porul: «amin». Preotul: «pace tuturor». Poporul: «şi Duhului
tău». Diaconul: «să staţi la rugăciune» (Iju Jtpooeuxnv otgc0i|te).
1) Ciril patriarhul Alexandriei, încetând din viată Ia anul 444, urmă pe

scaunul său Dioscur, un om rău şi plin de deşertăciuni, EI fu conducătorul
sinodului Iotresc, ţinut în Efes la anul 449 şi propoveduitorul monofizitismului.
Dioscur muri în exil în Gangra Paflagoniei în anul 454 din cauza eresului său.
Monofizitismul introdus cu sila printre mulţi creştini din Egipt, ortodocşii
de aci se despărţiră de eretici, şi fură numiţi „Melchiţi" de la cuvântul ebraic
•şr^jp (rege), adică cei de partida regelui; iar ereticii fură numiţi „copţi" sau şi
„monofiziţi".
Liturgia sfântului Marcu era mai înainte în întrebuinţare liturgică, între
toţi creştinii egipteni; iar de la desbinarea dintre ortodocşi şi ereticii monofiziţi,
această liturgie se întrebuinţă numai de Melchiţi până în secolul al Xll-lea, când
fu înlocuită şi aci de liturgiile constantinopolitane. Conf. p. 43, n. 1 şi 151, n.
2, Tez. Lit., Tom. I.
2) Acesta este titlul grecesc în Codicele lui Daniel, Tom. IV, p. 137, al
liturghiei sfântului Marcu: »*H 0eicl XELxouQyîa xcni âyiov ’AtiootoAo-u xal Eiiay-
yeXioxoi) Magocov, paBiyioî) toS ayîov Ilexpou". In acest Codice, textul grecesc al li¬
turgici sfântului Marcu, se cuprinde în 17 file 8°, adică de la pagina 137-170. El se
împarte în XXIII capitole însemnate cu numere latine. Vezi p. 33, Tez. Lit., T. I.
3) Despre autenticitatea acestei Liturgii, a se vedea pag. 33, Tom. I,
Tez. Liturg.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 138, n. II.
5) In acest loc, nu este vorba de papa (jrdbta, af3j3a) al Romei cum voesc
Romano-catolicii să înţeleagă, ci de însuşi arhiepiscopul Alexandriei, care se nu¬
mea şi el „papa" adică „părinte". Acest din urmă înţeles, îl afirmă şi Eusebiu
Poporul: «Doamne milueşte» de 3 ori. Preotul apoi zicea această

rugăciune a tămâerei originală în felul ei: «Stăpâne Doamne
Dumnezeul nostru... iartă păcatele episcopilor, diaconilor, cete-
ţilor, psalţilor şi laicilor... si ne mântueşte de afurisenie (aoug),
âe blestem, de anatemă (avaGepaxog), de legătură, de excomu¬
nicare» ş. a.1).
Diaconul: «drepţi» (6p0oi). Şi se cânta de popor «Umile
născut», făcându-se intrarea cu evangelia în altar şi zicându-se
de Diacon : «La rugăciune». Preotul : «pace tuturor». Poporul:
«Şi Duhului tău». Preotul apoi zicea rugăciunea trisagiului:
«Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase... în vecii vecilor». Poporul:
«amin. Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte,
milueşte-ne pe noi»-). Preotul: «pace tuturor». Poporul: «şi Du¬
hului tău». Preotul: «să luăm aminte». Şi se ceteşte apostolul,
prochimenul şi «aliluia». Preotul: «Domnul să vă hinecuvinteze
şi să vă ajute». Diaconul: «Doamne binecuvintează». Preotul:
«Domnul să vă hinecuvinteze şi să vă ajute a asculta sfânta
evangelie». Diaconul: «staţi să ascultăm sfânta evangelie» (c7rd0T]T6
dxovoapevxou ăy'iov zvayyeUov). Preotul: «pace tuturor». Poporul:
«şi Duhului tău»3).
Diaconul ceteşte evangelia. După aceea preotul rosteşte
o foarte frumoasă rugăciune: «Cercetează Doamne pe cei bol¬
navi... trimite ploi hune,, ridică apele râurilor la măsura lor
cuvenită (tu jiorapia vbaxa avdyaye ejti to jietpov4)... înmulţeşte
roadele pământului... păzeşte oraşul acesta pentru martirul*şi
evangelistul Marcu», etc. Lectorii cetesc versul orr/og, troparul),
Renaudot (f 1720) în opera sa „Collectio liturgiarum orientalium», Tom. I, p.

334. Asemenea şi Daniel în „Codex", Tom. IV,"p. 139 zice astfel: „Non agitur
de Romano pontefice, sed de patriarcha Alexandrino, cui Papae nomen in-
dutum est". Vezi şi pag. 432, n. 12, Tez. Lit., Tom. II.
11 Daniel, Codex, Tom. IV, p. 141, n. IV.
2) Renaldotius (Renaudot), în „Collectio liturgiarum» Tom. I, p. 335: „Hoc
loco, non assignatur in aliis Liturgiis. Quod vero legitur hic, ut apud ortho-
doxos câni solebat absque (fără) additione illorum verborum qui crucifixus es
pro nobis, quam Petrus Qnapheus induxit, orthodoxae doctrinae signum est si-
mulque antiquitatis. lacobitae quippe Aegyptii non minus quam Syri illa verba
subiugunt». Conf. p. 550, Tez. Lit., T. II.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 145, n. VIII.
4) Aci exegeţii liturgişti, văd o aluziune la revărsarea binecuvântată a
Nilului. Conf. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate liturgii, pag.
207 nota 1 subliniară. Asem. Renaldotius, „Collectio» op. c. Tom. I, p. 336:
Est oratio pro aquis fluminis, Nili scilicet... dvayctyE eî; to pitQOv. Daniel,
Codex, Tom. IV, p. 145, n. VIII. .
Când eram în Egipt în vara anului 1904, am aflat că şi astăzi în finele
lui Octomvrie, în fie care an, apa Nilului fiind ridicată la înălţimea îndestulă¬
toare, se face mai sus de Cairo o strălucită serbare religioasă numită „Khalig».
Poporul indigen, având în frunte pe Kediv, miniştrii, preoţi arabi, greci şi latini,
mulţumeşte Cerului pentru această bogăţie de apă, singura care hrăneşte tot
Egiptul.
Şi vechii Egipteni sărbătoreau revărsarea Nilului; dar bucuria lor se
termina cu aruncarea în valuri a unei fecioare, drept jertfă adusă marelui fluviu
ca recunoştinţă pentru bogăţia isvorîtă din revărsare. (Autorul).
iar Diaconul zice acele trei» (ta; tqeîs). De oare ce textul Li-
turgiei nu ne spune ce erau cccele trei», învăţaţii Nealius (en¬
glezul Neale. ceteşte Nil) şi Renaldotius (francezul Renaudot),
au înţeles, fie care în deosebi. Numai Ioannes a s. Andreas, a
înţeles mai bine, că aci adică este vorba de trei ectenii ce se
găsesc în liturgia coptică zisă cca sfântului Vasilie», dar purcesă
din aceea a sfanţului Marcu *).
Preotul se roagă apoi; «Stăpâne Doamne... pe prea sfin¬
ţitul Papa al nostru (N) şi pe prea cinstitul nostru episcop (N)
păzeşte-i întru mulţi ani». Poporul: «amin», Preotul: «pace tu¬
turor». Poporul: «şi Duhului tău». Diaconul: «Vedeţi ca nimine
•din cei chemaţi» (să rămână aci). Şi se termina liturgia cate-
humenilor 2).
b) Liturgia credincioşilor Cântăreţii cântau Heruvicul:
(Cari pre heruvimi cu taină». Preotul pune tămâe pentru in¬
trarea cea mare, şi se roagă pentru curăţirea inimei zicând:
«Doamne Dumnezeul nostru primeşte această tămâe». Apoi se
aduc sfintele în altar rugându-se preotul: «Sfinte, înălţate, în-
iricoşate». Diaconul: «sărutaţi-vă unul cu altul» (d0jrd0aa06 ăl-
/uftoaJg). Preotul ceteşte rugăciunea sărutărei zicând: «Stăpâne
Doamne... trimite harul sfântului Spirit... să ne sărutăm unul
cu altul cu sărutare sfântă, iar nu în făţărnicie» 3).
După acestea preotul pune tămâe rugându-se: «Tămâe i
se aduce numelui tău». Apoi binecuvinteazâ discurile (tous
hioKOvq) şi potirele (xat tu jnot^pia4), şi zice cu voce ridicată
simbolul credinţei: «Cred întru unul Dumnezeu» &). Diaconul:
cstaţi la rugăciune». După rugăciunea «punerei înainte», preo¬
tul zicea: «Domnul să fie cu toţi» (6 Kxipiog pstd jravtcov 6). Po¬
porul : «şi cu Duhul tău». Preotul: «sus să avem inimile». Popo¬
rul: «avem către Domnul». Preotul: «să mulţumim Domnului».
Poporul: «Cu vrednicie şi cu dreptate». Preotul începe anafora
(dvcccpooa7), cu rugăciunile: «Drept aceea, cu vrednicie şi cu
1) Acele trei ectenii erau: a catapetesmei, pentru pace şi pentru patriarh
Conf. Daniel, Codex. Tom. IV, p. 146, nota subliniară.
2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 148, n. IX. In liturgiile coptice nu se în¬
lăturau din Biserică catehumenii şi penitenţii.
3) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate liturgii, p. 209:
„Rugăciunea sărutărei păcei se află numai în liturgiile familiei Alexandrine, şi
în cele iacobite; iar în celelalte liturgii orientale nu se găseşte". Sărutarea sfântă
se recomandă şi prin canonul 19 al sinodului din Laodicea.
4) Şi în Liturgia sfântului Marcu ca şi în aceea a sfântului lacov (n.
XLIII), se întrebuinţau mai multe discuri şi potire.
5) Renaldotius în „Collectio" Tom. I, p. 398, crede că simbolul cre¬
dinţei în liturgia coptică a sfântului Vasilie şi coptică a sf. Ciril, se cetea înainte
de sărutarea păcei.
6) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 130, n. XIII. Numai în liturgiile: a sfântului
Marcu, în cea coptică a sf. Vasilie, şi în cea coptică a sf. Ciril, se află această
binecuvântare; iar în toate celelalte liturgii orientale, este deplina binecuvân¬
tare a apostolului Pavel din epist. II Cor. 13, 13: «Darul Domnului nostru
lisus Hristos".
7) Aci cuvântul dvcwpOQa are înţelesul de „jertfă" adică începerea adu-
84 DR. BADEA CIR&ŞEANU
dreptatea; «Şi ne rugăm şi te chemăm» »)• Apoi Diaconul ce¬

teşte dipticele celor repausaţi, iar preotul se roagă: «Toate sufle¬
tele acestea odihneşte-le... pe prea sfinţitul şi prea fericitul Papa
(jtdîrav N)... şi pe prea cinstitul nostru episcop (Ijuoxoxov N),..
păzeşte-i» s).
Diaconul: «sculaţi-vă cei ce şedeţi» (oi xaGifrievoi âvaffnyrc).
Preotul zice rugăciunea : «Răscumpără-i (Doamne) pre cei ce
sunt în lanţuri*4. Diaconul: «La răsărit» (îndreptaţi-vă)— eî?
ăvaxoXr\y 3). Preotul se roagă: «Tu eşti peste toată îiîcepătoria».
Poporul: «sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot». Preotul făcând
semnul crucei asupra sfintelor daruri zice: «Cu adevărat plin este
cerul şi pământul de mărirea ta». Preotul: «Luaţi mâncaţi».
Diaconul: «întindeţi» (extstvctTE adică tu? yelpai;). Preotul: «căci
Domnul Dootor BADEA CIREŞEANTJ Autorul Tezaurului Liturgic,

soseşte cu vaporul in portul oraşului lafa (A*taţ, Mercuri 10 August anul 1904.
pentru cercetări liturgice.
acesta este corpul meu carele se frânge pentru voi şi se dă

spre ertarea păcatelor». Poporul : «amin». Preotul; «Beţi dintru
acesta toţi». Diaconul: «iarăşi întindeţi». Preotul: «căci acesta
este sângele meu al legei celei nouă... spre ertarea păcatelor».
cerei de jertfă, cum observă aceasta şi Renaldotius în „Collectio" Tom. I, p.

204 : „dvcttpoQa proprie appellatur... tune dvutpogd TteoacpeQexai". Conf. Daniel,
Codex, Tom. IV, p. 152, n. XIII.
lj In această rugăciune se repetesc iarăşi cuvintele de la No. 8 ale
acestei liturgii, ca să se ridice apele la măsura lor proprie (7rordj.ua iiSata...
ini to Î6iov peroov). Conf. nota 4 subliniară de la pag 82, Tez. Liturg. Ţ. III.
2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 156.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 157. Aci se îndemnează credincioşii a*şî
îndrepta feţele spre răsărit simbolul luminei spirituale.
TEZAURUL LITURGIC, T. III, 85
Poporul: «amin»1 2). Preotul se roagă: «Aceasta să o faceţi întru

amintirea mea». Urmează după aceea rugăciunea prefacere! cu
finitul ei: «Şi peste noi şi peste pâinele acestea şi potirele
acestea (tu Jtorrjpia rauta) — trimite — pre sfântul tău Spirit
ca să le sfinţească şi să le îndeplinească (teXelcdgt])... şi să facă
pâinea aceasta corpul». Poporul: «amin». Preotul: «iar potirul
sângele legei celei nouă»... Si se roagă mai departe terminând
cu cuvintele : «Şi ne învredniceşte pe noi Stăpâne». Poporul:
«Tatăl nostru»8). Preotul se roagă in taină, apoi cu voce tare:
«Că a ta este împărăţia». Preotul: «pace tuturor». Diaconul:
«Capetele voastre lui Iîsus să le plecaţi». Poporul: «Ţie Doamne».
După mici rugăciuni preotul zice: «Sfintele sfinţilor». Poporul:
«Unul sfânt Tatăl, unul sfânt Fiul, unul sfânt Spiritul sfânt» 3).
Apoi după mai multe lucrări liturgice făcute în sfântul
altar, se împărtăşeşte preotul; iar când cuminecă clerul zice:
«sfântul corp»; apoi la potir: «cinstitul sânge al Domnului». Se
fineşte în urmă şi cuminecarea poporului. Din acestea vedem
că împărtăşirea se făcea sub amnele chipuri, şi cu fie care în
deosebi ca şi la liturgia din Constituţiuni şi a* sfântului Jacov.
Rostindu-se rugăciunile orînduite în formular, se trimetea
poporul cu cuvintele zise de Diacon: cceşiţi în pace». Poporul:
«în numele Domnului». Preotul: «Binecuvântat să fie Dumnezeu...
în vecii vecilor» 4 *).
22.
Cele trei formulare liturgice ale Bisericei ortodoxe,
autoritare din secolul al IV-lea şi până astăzi.
acrificiul euharistie, de Ia aşezarea lui de către Mântuitorul
Hristos şi până astăzi, atât după cuprinsul său cât şidupă
a sa formă, a rămas totdeauna unul şi acelaşi. Ierarhii
bisericeşti însă, au avut grija ca acest sacrificiu să fie sărbă¬
torit orf de câte ori se plineşte el, cu o împletire de cântări şi
rugăciuni prea frumoase. Cu" chipul acesta şi credincioşii eau
parte cu mai mare dragoste la plinirea sfântului sacrificiu.
Ceremoniile liturgice stabilite pentru acest scop, se înfăţi¬
şară în feluri deosebite, după popoare şi timpuri, şi primiră
atât la răsărit cât şi la apus forme măreţe. Cele răsăritene se
1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 161, n. XVI.

2) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 163, n. XVIII; 'O Xao<;. ITaree Tpitov
6 ev toI<; ovQavoîc.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 167, n. XX; eO A.aog. Elg IlaTtÎQ ayw<;
elţ Yloţ ayiog, ev nvevfia âîov.
4) Daniel, Codex. Tom. IV, pag. 169, n. XXIII: *0 Stdv.ovog. IIoQeueaQe,
ev eÎQt\v\\4 'O Xao$. *Ev ovopan Kvqiou.
deosebiră de cele apusene, prin frumuseţea, conţinutul lor clasic

şi stabilitatea pentru toate timpurile. De la simplicitatea lor
apostolică, ceremoniile acestea, ajunseră în secolul al IV-lea la
starea înflorită în care le găsim şi astăzi. înflorirea aceasta, a
fost aşternută tot pe temeiuri apostolice şi cerinţele firei.
Sfântul Iacov fratele Domnului şi primul episcop al Ieru¬
salimului, după cum am mai arătat aceasta, a lăsat prin viu
graiu urmaşilor săi, urzeala liturgiei care poartă numele său.
Ea a fost mai târziu aşternută în scris, şi înflorită cu o mare
bogăţie de rugăciuni, aşa după cum am" văzut mai nainte, în
scurt", cuprinsul ei. (Vezi" p. 77, T. III, Tez. Lit.).
1. Dar sfântul Vasilie cel Mare (f 379) pentru a face cp
liturgia să fie ascultată de toţi creştinii până la sfârşitul ei,
prescurtă liturgia sfântului Iacov, şi "întocmi din aceasta pe a
sa, în felul neschimbat, cum găsim şi astăzi liturgia sfântului
Vasilie, în Biserica noastră ortodoxă.* Proclu patriarhul Cons-
tantinopolului (f 447), ne mărturiseşte în cartea sa hHeqi jia-
Qaftoosoog xr\g Beta; IsLxovgyiag'» că <r Marele Vasilie văzând mo¬
liciunea şi înclinarea oamenilor spre desfătări, in urma cărora
se saturau de lungimea liturgiei (sfântului Iacov), a scurtat-o.
nu pentru că a crezut-o prea mare ori prea lungă, ci spre a
înlătura lenevirea împreună rugătorilor şi a ascultătorilor, din
cauza timpului îndelungat». Despre această prescurtare, mai
vorbeşte în acelaşi chip şi Amfilohie epi copul Iconiei, în bio¬
grafia" sfântului Vasilie. (tionf. Tez. Lit., p. 40, T. I).
Pentru aceea, din secolul al Vl-lea ori al Vlll-lea încoace,
liturgia sfântului Iacov începu a-şi pierde din autoritatea ei, în-
locuindu-se culiturgiile «constantinopolitane»,şi rămânând ca ea
să se săvârşească numai odată pe an şi anume la 23 Octomvrie,
în patriarhia din Ierusalim, întru amintirea sfântului autor al
ei. Avem aşa dar în prima linie ca formular de liturgie al Bise-
ricei ortodoxe, pe acela al sfântului Vasilie cel Mare, care se
săvârşeşte numai de 10 ori pe an în întreaga Biserică1).
îî.*Al doilea formular liturgic al Bisericei noastre, este cel
întocmit de sfântul Ioan Hrisostom arhiepiscopul Constantino-
polului (’f 407). Afară de cele 10 zile anuale ale liturgiei sfân¬
tului Vasilie, şi afară de zilele hotărîte pentru liturgia celor
mai înainte sfinţite, liturgia sfântului Hrisostom se săvârşeşte în
tot cursul anului, aproape cu aceeaşi rinduială ca şi aceea a
sfântului Vasilie, deosebindu-se însă de aceasta, prin unele cân¬
tări şi rugăciuni.
Proclu patriarhul Constantinopolului în cartea sa «ITeqI
jiapabdoEcog xfjg Beiag XeiToajQYLag», se rosteşte astfel despre această
liturgie : (tPuţin după aceea (adică după întocmirea liturgiei sfân¬
tului Vasilie), părintele nostru Ioan cel cu Gura de aur, în¬
grijit de mântuirea oilor, cum se cuvine unui păstor, văzând
uşurinţa firei omeneşti, s’a hotărit a scoate din rădăcini toată
1) A se vedea pag. 39, nota 5 şi 6 subliniară Tez. Lit., Tom. I.
meşteşugirea satanică. Pentru aceea a şi tăiat multe şi a rân-

duit a se face sfântul serviciu mai scurt, ca nu cumva oamenii,
cari iubesc mai pre sus de toate oare care neinfrânare şi mo¬
liciune, înşelându-se prin temeiuri amăgitoare ale vrăjmaşului,
să se depărteze peste puţin de la această apostolica şi dumne-
zeeascâ întocmire, cum au făcut-o mulţi de multe ori şi în mai
multe locuri, şi o fac până in ziua de astăzi«.
Din cuvintele acestea ale lui Proclu înţelegem, că sfântul
Ioan Hrisostom a prescurtat liturgia Marelui Vasilie şi aşa a
întocmit pe a sa proprie. Pentru aceea este asemănare între
aceste două liturgii şi aceea a sfântului Iacov, unde aflăm is-
vorul lor. De altfel Biserica ortodoxă nici odată nu a înlă¬
turat aşezămintele vechi apostolice, ci le-a păstrat cu sfinţenie,
şi cu atât mai vârtos a păstrat aşezămintele'liturgice. De aceea
şi sfinţii părinţi Vasilie cel Mare "şi Ioan Hrisostom, nu au înlă¬
turat liturgia sfântului Iacov. ci au potrivit-o cerinţelor pioase
ale secolului al IV-lea, scurtând unele dintr’însa şi adâogind
altele, iarăşi în spiritul vechiu liturgic. Cu toate acestea şi litur¬
ghie cum sunt făcute de aceşti doui sfinţi autori Vasilie şi Ioan,
au părţile şi întocmirile lor originale, şi° întrunesc prin urmare
autenticitatea cuvenilă1)-
3. Al treilea şi cel din urmă formular liturgic al Bisericei
răsăritene ortodoxă, este acela al Liturgiei darurilor celor mai
înainte sfinţite. Simeon al Tesalonicului, ridică origina acestei
liturgii până în timpul apostolilor 2). Tot ce ştim cu siguranţă
in această privinţă, este faptul că era o datină veche liturgică,
ca în postul cel mare să se aducă jertfa cea prea sfântă numai
de două ori pe săptămână şi adică Sâmbăta şi Dumineca. însă
erau creştini cari cereau împărtăşirea cu sfânta euharistie şi în
alte zile ale săptâmânei. Pentru a se împlini aceste cereri, obiş¬
nuiau creştinii la început a se împărtăşi Mercurea şi Vinerea
cu tainele" cari se sfinţeau mai înainte. De aceea liturgia la care
se făcea împărtăşirea "în felul acesta, se chema «ta celor mai
înainte sfinţite*' *
Sinodul din Laodicea ţinut între anii 360 şi 375, în urma
acestei datine hotărî prin canonul său 49 că «nu se cuvine în
patruzecime a preaduce pâine de cât numai Sâmbăta şi Du¬
mineca»3). Iar prin canonul 51 acelaşi sinod hotărî că <cnu se
cade în patru zecime a săvârşi sărbătorile naşterilor muceni¬
cilor; ci pomenirile mucenicilor a se face Sâmbetele şi Dumi-
nicele» 4). Motivul acestor hotărîri a fost, că zilele de post sunt
zile de amintire a patimilor şi a morţei Domnului, sunt zile de
căinţă în care nu se face serviciul dumnezeesc public; însă Sâm¬
băta şi Duminica el este îngăduit şi chiar de mare trebuinţă,
1) A se vedea pag. 41 — 43, Tez. Liturg., T. I.
2) Simeon al Tesalonicului, op. cit., întrebarea 55 p. 327.
3) Vezi Pidalionul tipărit în mănăstirea Neamţul 1844, pag. 297.
4j Vezi Pidalionul, pag. 298.
căci în aceste zile se sărbătoreşte amintirea creaţiunei 1 urnei şi

învierea Domnului.
. Liturgia «celor mai înainte sfinţite» se aşternu în scris şi
rândueală de către Grigorie cel Mare episcopul Romei, pe tim¬
pul când el era apocrisiar în Constantinopole (an. 578—582).
Mai târziu, sinodul al Vl-lea ecumenic (an. 692), hotărî prin
canonul 52 ca «întru toate zilele ajunărei sfintei pâresimi, afară
de Sâmbătă şi Dumineca şi de sfânta zi a Bunei Vestiri, sa se
facă sfinţita liturgie a celor mai înainte sfinţite» 1).
Acestea sunt cele trei formulare de liturgii, stabilite în Bi¬
serica noastră, cu începere din secolul al IV-lea încoace, aşa
după cum am arătat. Ele au fost păstrate de Biserică neştirbit
şi cu sfinţenie, în chipul cum le-au compus sfinţii autori ai lor,
şi tot aşa’se vor păstra în toate timpurile.
§ 23.
Sacrificiul euharistie şi numirile lui.

acrifieiile religioase sunt vechi în lume ca şi omul. Acesta a
simţit nevoe totdeauna, de a aduce sacrificii zeităţilor,
pentru a împăca mânia lor, şi de a le dobândi ajutorul2).
Sub cele mai vechi ruine ale templelor păgâne, s’au găsit altare
pentru jertfe. Cu cât însă omul a fost mai depărtat de adevărata
credinţă în Dumnezeu, cu atât sacrificiile au fost şi sunt mai
sângeroase. Este destul să ne aducem aminte de jertfele de copii,
arşi de vii în statua de fier a zeului Moloch, şi inima noastră se
strânge de durere şi de spaimă. Pare că auzim vaetele maicilor,
de la ale căror sânuri se smulgeau nevinovaţii prunci, pentru a fi
aruncaţi în ghiarele zeului fioros 3). în acelaşi chip ne mâhnesc
jertfele aduse zeilor de sabeiştii vechi, de zooteişti, antropoteisti,
şamanişti şi fetişişti. Dar şi sălbatecii antropofagi de astăzi, lo¬
cuitori în unele părţi din Africa, America, Australia şi insulele
oceanice, încă nu se dau la o parte de la sacrificiile sângeroase
aduse zeităţilor lor. Ei frig de vii pe oamenii prizonieri şi chiar
pe semenii lor, şi apoi îi mănâncă cu totul, în danţuri, urlete
sălbatice si bucurie mare. Sălbatecii aceştia însă mănâncă si de
5 * d
vii pe cei ce le cad în mână, alegându-şi fie care câte o parte

mai plăcută a corpului victimei 4 * * *).
1) Vezi Pidalionul, pag. 180. Conf. Tez. Lit. T. I, p. 43. ■

2) Oswald, 2>ie bogmcttifdje ficfjvc bort ben Ijetl, (saframcnictt, 1 23b. 3
2(uff. 1870,
3) Vezi pag. 19, nota 1 subliniară, Tom. III, Tez, Liturg.
4) Cuvântul „carne" se pronunţă niiiama11 în toată popuîaţiunea neagră
din Africa, Cel mai cunoscut trib african, vestit în lăcomia lui de a mânca oa¬
meni, este aşezat în ţinuturile Sudanului din Africa. Tribul se numeşte Niam-
Niam, adică „carnivor".
Mai omenoase sacrificii găsim la vechii Iudei, cari aduceau

pe altare, animale şi pasări înjunghiate, fructe si felurite roade
ale pământului, pentru a se consuma de flăcări întru mărirea
lui Iehova *). Dar nici aceste jertfe din urmă, nu au fost în
stare să şteargă vina păcatului de la neamul omenesc, «că nu
poate sângele taurilor şi al ţapilor sâ erte păcatele o, zice apo¬
stolul Pavel2 3). Jertfele acestea erau numai chipul jertfei, ce era
să vină prin răscumpărarea făcută de Iisus Hristos. Aceea ce nu
puteau să facă jertfele cele înainte de Hristos, se făcu prin jertfa
adusă de Unul născut Fiul lui Dumnezeu.
a) Jertfa aceasta constă întru aceea că el Fiul lui Dum¬
nezeu, s’a umilit pe sine chipul sclavului luând şi întru ase¬
mănarea omenească făcându-se. Fiul lui Dumnezeu s’a umilit
pe sine <rascultător făcându-se până la moarte, iară moartea
de cruce» a). Prin aceasta el cel curat şi nevinovat, a satisfăcut
pentru noi, nu prin sânge de ţapi si de viţei, ci prin însuşi
sângele său 4 5), Iisus Hristos din nefînita ascultare către Părin¬
tele ceresc, şi din dragostea către neamul omenesc, s’a dat pe
sine morţei pe cruce. Aceasta este jertfa cea adevărată adusă
pentru noi.
Iar pentru ca toţi oamenii până la finele timpului, să se
facă părtaşi de această jertfă, a trebuit ca ea să se aducă ne¬
contenit şi' să se urmeze infinit. Această jertfă curată este în¬
săşi sfânta Liturgie aşezată de Iisus la Cina cea de taină, cu
porunca lui ca «aceasta sâ faceţi întru pomenirea mea» B).
Această poruncă o împliniră apostolii, precum şi urmaşii acestora
episcopii şi preoţii 6).
Astfel se plineşte^jertfa aceasta în Biserica ortodoxă, sub
numirea de sfânta liturgie, din timpul apostolilor şi până în
ziua de astăzi. Sfânta liturgie este aşa dar, jertfa necurmată a
Testamentului Nou, în care Iisus Hristos sub forma pâinei şi
a vinului, în chip fără de sânge, prin mâinile preotului se jert¬
feşte Părintelui său ceresc, astfel precum oare când el s’a jertfit
pe cruce.
Toţi Negrii din Africa coboară dintr'o singură rasă despărţită în familii
şi triburi. Cel mai cunoscut trib este acela al Şuahelilor, întins în Zanzibar şi
până în interiorul Africei. Toate triburile au multe cuvinte comune ; iar limba
Şuahelilor, dâ cheea tuturor limbilor vorbite de Negrii din continentul african.
Caracterul şi firea Negrilor s'au schimbat în rău după greutatea traiului
căci omul îmbuibat de bunătăţi în traiul său, este mai blând, mai bun; iar
cel lipsit de ale vieţei, sau care munceşte din greu, este rău, crud. (Autorul).
1) Iată ce cetim în Levitic cap. 1 v.l; -p njpH2rT“p
2) Evr. 10, 1 — 5.
3) Filip. 2, 7—9.
4) Evr. 9, 12.
5) Luca 22, 19.
6) Fapt. Apost. 2, 42; 20, 7; Evr. 13, 10.
Sfânta liturgie după fiinţa sa este aceeaşi jertfă pe care

Hristos a adus-o pe cruce, pentru că întru aceasta el se jertfeşte
Părintelui său ceresc, spre ertarea păcatelor lumei. Numai modul
jertfirei este deosebit: pe cruce se jertfi el în moarte dureroasă
şi sângeroasă ; iar la sfânta liturgie, el se jertfeşte în chip fără
de sânge. Acolo se jertfi Hristos numai odată şi într'un loc ;
aici de multe ori şi în multe locuri.
b) Sfântul sacrificiu liturgic a purtat diferite numiri din
timpul apostolilor şi până astăzi. Dintre acestea însemnăm pe
cele mai întrebuinţate. în timpul apostolilor sfântul sacrificiu
se chema «pâinea» (apxog), sau «frângerea pâineh (nkăoiq tov
ăgxov), «trupul Domnului» (064101 ori oapţ tov Kupiov), «sângele
lui Hristos» (rxipa toi» XpurroO a). în Biserica veche sfântul sacri¬
ficiu se mai chema «euharistia» (efixagiorta) adică «mulţumirea»
pentru câ prin acest -sacrificiu se aduce o deplină mulţumire
lui Dumnezeu1 2 3). în primele secole se întrebuinţa deopotrivă cu
«euharistia»t şi numirea «binecuvântarea» (euXoyta), fiind că
prin jertfa euharistică, necontenit se aduc binecuvântări Puter¬
nicului Creator8). Mai târziu se însemnau cu această numire
şi darurile alese pentru sfânta jertfă, precum şi pâinea sfinţită,
pe care episcopii o trimeteau unul altuia în semn de frăţie,
sau care după sfânta liturgie se împărţea între cei ce nu se
cuminecau.
Numirea cea mai răspândită în toate timpurile în cărţi şi
în viaţa religioasă est & ^cuminecătura* (xoivoma 4 5), adică legă¬
tura omului cu Hristos şi cu ceilalţi creştini. Asemenea se mai
chema sfânta jertfă moina Domnului» (Seîjtvov tou Kuqio-u), meina
domnească» (oeîjivov xupiaxov6), «masa misterioasă)') ([100x1x4 TQd-
jţEôt6), mmister'» (1.1110x49iov), rndumnezeeştile mistere» (0£ia [ivo-
xijpia), «sfintele mistere» («yia [.111014910 7).
întrebuinţate erau şi aceste numiri: mpâinea lui Dum¬
nezeu» (apxog toîj 0eov), mpăinea Domnului» (apxog tov Rup iov),
(cpâinea cea cerească» (apxog gjtoupdviog 8), mproaducere)) (jipog-
qpopa9), (.{jertfa)) (Onolal0 11), ş. a. Drept că aceste numiri se dau
de părinţii bisericeşti şi sfintei mese din altar n), dar ele se dau
în chipul acesta obiectului (sfintei mese), în loc de ceea ce se
1) Fapt. Apost. 2, 42. 20, 7. Luca 24, 35. I Corint. 11, 23. Orig. Cels.
8, 33. Cyril. Catech. 23, 22. Const. Apost. 2, 57.
2) Iustin. Mart. Apoi. I c. 65. Clem. Alex. Paed. 22. Cypr. Epist. 75.
Const. Apost. 2, 22.
3) Cyrill. Alexandr. in Ioan 6, 56.
5) Chrysost. Horn. 27 in I Corint.
6) Suicerus, Thesaurus eccles. voce tgoutcţa.
7) Const. Apost. 8, 14—15. Cyrill, Catech, 23, 23. Chrysost. De sacer-
dotio 6, 4.
8) Orig. in Mat. 11, 14. Cyrill. Catech. 22, 5.
9) Const it. Apost, 8, 13.
10) Basil. Epist. 93.
11) Vezi Tezaurul Liturgic, T. II, p. 136-137.
pune pe obiect (euharistia), fâcându-se cu aceasta un frumos

trop numit «metonimia» 1 2 3).
Sfântul sacrificiu după fiinţa lui este :
1. O jei'tfă de laudă, pentru că prîntr'însul necontenit
aducem laudă lui Dumnezeu.
2. O jertfă de mulţumire, fiind că prin sfântul sacrificiu,
mulţumim necontenit lui Dumnezeu pentru toate cele ce ne-a
dat nouă.
3. O jertfă de cerere, căci prin plinirea sfântului sacrificiu,
facem necontenit cereri pentru nevoile noastre sufleteşti şi
trupeşti.
O jer'tfâ de împăcare, de oare ce noi apropiindu-ne
printr’însul de Dumnezeu cu inimă curată, cu credinţă şi cu
dragoste, câştigăm îndurare şi ertarea păcatelor *).
Sfântul sacrificiu euharistie, este centrul serviciului divin
ortodox. El este actul prin care credincioşii se leagă între dânşii
într’o inimă şi un cuget. Printr’insul se înfăţişează Mântuitorul
şi Răscumpărătorul lumei in chip real, împreună cu întreaga
lucrare a întrupărei, a patimei şi morţei sale. Sfântul sacrificiu
este hrana ce deşteaptă simţirile* cele sfinte, conştiinţa păcatului
omenesc, precum şi îndemnul către lauda, mulţumirea, cererea
şi împăcarea cu Dumnezeu.
Prin plinirea acestui sacrificiu ne aducem aminte de acel
timp plin de fericire când Mântuitorul a petrecut cu oamenii
pe pământ. Printr’însul vedem în plină activitate pe reprezen¬
tanţii celor 12 apostoli, adică pe episcopii liturgisitoria), şi pe
reprezentanţii celor 70 de apostoli adică pe preoţii ce stau în-
naintea sfântului altar 4). Iată pentru ce plinirea sfântului sacri¬
ficiu este însoţită de un cerc de ceremonii prea frumoase şî
sfinte, fiind tot odată obligat fie care creştin, să fie faţă la
aceste acte. .
1) Bingham. Origines sive antiq. eccîes. op. c. Tom. VIU, cartea VUI-a
cap. 6, pag. 225.
2) 1 Ioan 1, 7.
3) Hieronym. Epist. 75 : Episcopi omnes apostolorum successores sunt.
4) Conf.’ Simeon Tesalon. Tractat despre dogmele credinţei, Bucureşti
1859, p. 313.
f>2 DR. BADEA CIREŞE AND
ARTICOLUL III
CONDIŢIDNILE TREBUINCIOASE PENTRU SA-
VARŞIREA SEINTEI EITURGII.
§ 24.
Vrednicia şi pregătirea ministrului liturgisitor.

rS
acă pentru săvârşirea lucrurilor lumeşti se
cere o pregătire potrivită fiinţei lor, cu atât
mai vârtos se cere aceasta, de la ministrul al¬
tarului pentru plinirea sfintei liturgii. Pur¬
tarea lui exterioară şi sulletească să fie întru
totul în legătură cu’ sfinţenia tainelor ce le
săvârşeşte. Preotul însă nu poate servi sfânta
liturgie dacă nu are o hirotonie canonică de la un epis¬
cop canonic, pe seama unei anumite Biserici.
a) De asemenea nu poate servi liturgie în Biserică un preot
strein, fără carte canonică de la episcopul de unde a plecat, şi
fără învoirea episcopului întru a cărui eparhie se află. Pentru
aceea şi tâlcuirea canonului 8 al sinodului din Antiohia arată
că «singur arhiereului (episcopului) lucru este, a scrie către
arhiereii (episcopii) cei în locuri depărtate, şi a da recomandaţii
ca să se cerceteze mai bine feţele care au a le lua))1 2). Apoi şi
canonul 17 al sinodului al Vl-lea ecumenic porunceşte ca «nici
unul din toţi clericii, măcar în ori care treaptă s’ar întâmpla,•
să nu aibă voe fără de înscrisă slobozenie (zyyQăcpov djtoXvnxfjg)
a episcopului său, a se rândui întru altă Biserică» a).
Taina sfintei liturgii nu poate fi săvârşită de un mirean,
ceteţ, cântăreţ, ipodiacon şi chiar diacon ; iar cine ar îndrăsni
să facă ceva ce se cuvine numai preotului, ori episcopului, acela
nelegiuit se numeşte şi în grea osândă cade. Numai preotul şi
episcopul au puterea de a liturgisi3).
b) Preotul care se pregăteşte pentru a face sfânta liturgie,
cade-se să se ferească de ori ce Far împedeca să primească cu
vrednicie sfânta euharistie. Spre a fi vrednic de o aşa înaltă
servire si de împărtăşirea cu sfintele taine, cuvine-se a se înfrâna
de la multa mâncare şi băutură în seara ce cade înaintea sfintei
liturgii. Şi dacă gustă ceva, să o facă aceasta numai înainte de
miezul nopţei; «iar de va gusta preotul cât de puţină mâncare
1) Tâlcuirea canonului 8 antiohian, în Pîdalionul tipărit în Mănăstirea

Neamţul, anul 1844 pag. 279.
2) Canonul 17 al sinod. VI ecum. în Pidalion op. c. pag. 161.
3) Dumnezeeştile Liturgii, Bucureşti, 1887, pag. 256.
ori băutură după miezul nopţei, să nu mai îndrăznească a servi

sţântaliturgie,pentru că de la miezul nopţei începe cursul zilei»*).
Asemenea şi trupul să-i fie curat de desmierdările trupeşti.
Pentru aceea preoţii şi diaconii cari au femei, au datoria de a
se înfrâna de ele câteva zile mai ’nainte de a săvârşi sfânta li-
turgie, precum şi în acea zi a săvârşirei; iar cel ce*nu se va
înfrâna şi va servi, în grea osândă cade a).
Dar şi scurgerea seminţei în vis, este o oprire de la îm¬
părtăşirea *cu sfânta euharistie şi de la servirea sfintei liturgii,
după'cum glăsueşte canonul 4 al sfântului Dionisie al Alexan¬
driei. Apoi şi sfântul Ioan Pustnicul în canonul său 6 zice că
<acel ce s’a întinat în somn, cu patima scurgerei, o zi să se
scoată de la împărtăşire)).
Interiorul Bisericei „Naşterea Domnului" din Betleem (Palestina),

zidită, de împăratul Iuatinian deasupra celei din Peştera in oare s'a născut pruncul
Iisus- In am&ndouâ m’am închinat Joi 12 August anul 1904. (Autorul).
Cu atât mai vârtos trebue să fie curat şi sufletul celui ce

se pregăteşte pentru liturgisire. Piedica ce se iveşte înaintea
preotului în această privinţă, este in deosebi caterisirea după
dreptate, adică pentru greşeli vădite în contra canoanelor şi
rânduelelor bisericeşti. De "aceea şi canonul 28 apostolic zice că
«dacă vr’un episcop\ ori presviter, ori diacon caterisit după
dreptate, pentru vinovăţii arătate, ar îndrâsni a se atinge
de liturgia (funcţiunea) cea oare când încredinţată luiy acesta
să se depărteze âe la Biserică'». Şi mtinăciunîle morale sunt
piedici opritoare de la liturgie s. e. curvia, călcarea jurămân-
1) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 257. Conf. Can. 48 Cartag.

2) Tot acolo pag. 257.
94 DR. BADEA CIREŞEANC
tului, furtişagul ş. a.; acestea mai sunt pedepsite şi cu cateri¬

sirea după orânduirea canonului 23 apostolic.
Iar dacă preotul se află într’un păcat greu, să nu îndrăs-
nească a servi sfânta liturgie, până nu va dobândi ertare în
scaunul mărturisirei de la Confesorul său, şi până ce nu se va
pocăi. Călcând aceste orânduiri, îndoite păcate va avea 1 2).
c) Preotul să se pregătească pentru serviciul sfintei liturgii
cu cetirea ori ascultarea pioasă a celor 7 laude dumnezeeşti:
ora IX-a, vespera (vecernia), după cinarea (pavecerniţa), mie-
zonoptica (polunoşnita), ortrina {utrenia) cu ora (ceasul) l-a,
ora IlI-a şl a VI a. Asemenea să asculte ori să cetească, ru¬
găciunile spre somn, cele ale dimineţei şi rândueala împărtă-
şirei, ne lăsând nimic diutr’însele. Aceste cetiri sfinte aduc
linişte sufletului, umilinţă, pietate şi petrecere cu sufletul întru
cele cereşti3). Iar de va ii întârziat-preotul în lucrări sufleteşti,
trebuincioase mântuirei oamenilor, adică ascultând mărturisirea
celor bolnavi, sau a celor sănătoşi, sau împărtăşind ori bote¬
zând pe cei bolnavi, şi apropiindu-se timpul sfintei liturgii, silit
fiind să-şi lase pravila, nu va greşi; dar după terminarea sfintei
liturgii, toate să le Împlinească, Jiugăciunile impărtăşirei ne¬
greşit să le cetească mai înainte de liturgie a).
dj Dacă preotul a ocărit pe cineva, şi l'a scârbit sau ne¬
dreptăţit întru ceva, şi ştie că acela este mânios pe el; sau dacă
preotul este nedreptăţit sau scârbit de cineva, şi este mânios
ori supărat pe acela, "să nu îndrăsnească a face" sfânta liturgie
în această stare turburată, ci să meargă după porunca Dom¬
nului, să se împace cu fratele său, şi aşa să servească 4)* Iar de
va fi cel scârbit departe si preotul va fi nevoit să servească,
măcar gând bun să aibă, adică că dacă se va întâlni cu dânsul,
negreşit se va împăca, şi întru inima sa li va părea rău de
aceasta, şi aşa de nevoe să servească 5).
e) Preotul venind să oficieze sfânta liturgie, este dator să
o facă aceasta întru prea mărirea sfintei Treimi, şi întru vene-
raţiunea tuturor sfinţilor, cari se veselesc în raiul cel ceresc,
şi spre folosul şi ertarea păcatelor tuturor credincioşilor ce sunt
pe pământ şi ale celor ce au adormit în dreapta credinţă.
Şi să săvârşească sfânta liturgie după rândueala Domnului
şi obiceiul sfintei Diserici a răsăritului, ca pe o taină ce sfin¬
ţeşte, şi ca pe o jertfă adusă pentru mântuirea omului. Fie care
cuvânt să lie rostit cu credinţă6). *
1) Dumnezeeşti le Liturgii, Bucureşti 1887, pag, 256.

2) Dumnezeeşti le Liturgii, Bucureşti 1887, pag. 259 -261.
3) Dumnezeeştile Liturgii, Bucureşti 1887, pag. 261.
4) Mat. 5,23: „De-ţi vei aduce darul tău Ia altar, şi acolo îţi vei aduce
aminte că fratele tău are ceva în contra ta, lasă acolo darul tău înaintea alta¬
rului, şi du-te mai întâiu de te împacă cu fratele tău. şi atunci vino să’ti aduci
darul tău'*.
f) La oficierea sfintei liturgii, preotul este dator a fi curat

cu sufletul şi cu corpul. Dar precum corpul trebue să fie curat,
aşa şi veşmintele de pe el, si mai ales cele liturgice se cade
a le avea curate şi întregi *). Veşmintele cele sfinţite, de şi vor
fi din materii simple, dar să fie Văcuţe cu cuviinţă, curate şi în
forma clasică hotărîtă de Biserica ortodoxă.
Capul să fie pieptănat, faţa şi gura spălate, unghiile tăiate
şi toată curăţenia păzită pentru mărirea lui Dumnezeu. De’şi
va spăla preotul gura, dimineaţa înainte de liturgie, să se ferească
să nu înghită apă. Poporul ce-1 priveşte pe preot în starea bunei
cuviinţe şi a curăţeniei trupeşti şi sufleteşti, îi sărută mana cu
dragoste fiească, şi nu se scârbeşte de dânsul»).
g) Preotul să săvârşească sfânta liturgie după formulariile
întărite de Biserica ortodoxă, cu toată pietatea şi religiositatea,
vădindu-se aceste simţiminte şi în exteriorul său, pentru ca să
cheme cu chipul acesta şi pe cei de faţă la o adâncă pietate.
Să-şi aducă aminte de faptele, învăţăturile, patimile şi moartea
Domnului pe cruce pentru mântuirea noastră1 2 3). în timpul ser-
virei liturgisitorul să fie blând, cucernic, liniştit şi senin în cu¬
getul său. Să lîe cu frică, cu cutremur şi umilită căutătură a
ochilor. Mişcările corpului să se facă cu cuviinţă, linişte, măsură
potrivită şi cu vioiciune4 5).
Preotul liturgisitor este îndatorat a se împărtăşi cu sfânta
euharistie; neîmpărtaşindu-se cade sub osânda caterisirei6)- Să
lie cu mare luare aminte ca să nu pice ceva din corpul şi sân¬
gele Domnului, căci cu aceasta liturgisitorul păcătueşte de moarte.
Iar întâmplându-se această nenorocire, să pice adică sfânta eu¬
haristie, pe scândură, piatră, pământ gol ori pe inditii, liturgi¬
sitorul să lingă cu limba picătura căzută, ori să o şteargă cu
buretele, să radă bine locul unde a picat slânta euharistie, să-l
spele apoi cu apă curată, şi după aceea răzătura să o ardă, iar
apa să o îngroape sub sfânta masă, ori să o arunce într’o apă
curată şi curgătoare u).
1) Dacă de Ia sacrificatorul păgân se cerea să fie curat, cu atât mai vârtos

se cere aceasta de Ia preotul creştin. La Romani se cerea ca cel ce aducea sacri¬
ficiu să aibă „mâini curate, haine curate, vase curate, victimă curată, vin
curat* = puras manus, puras vestes, pura vassa, puram hostiam, purum vinum.
Conf. Tibullus, Lib. I Eteg. uit. v, 27. —Virgil. Eneid.Ub. XII, v. 169.-Varon.
De re rustica, Lib. II, etc.
2) Dumnezeeştile Liturgii, Bucureşti, pag. 262.
3) Dumnezeeştile Liturgii, op. cit., pag. 263 — 264.
4) Greşesc foarte mult şi sub grea pâcătuire cad acei liturgisitorî cari ser¬
vesc sfânta liturgie mânioşi, iuţi, nepioşi, şi mustrători asprii ai celor mai de jos.
Tot asa sunt vinovaţi şi acei liturgisitorî cari vorbesc sau şi râd unii cu alţii în
sfântul altar, ori zomăesc monedele date ca ofrande de pioşi şi le număra
cu sgomot. Mai pre sus de toate acestea se fac vinovaţi şi acei liturgisitorî
ce se ceartă între dânşii în Biserică şi aduc scandal între credincioşi şi jicnire
sfântului locaş, Conf. p. 37, n. 3 şi 4, Tom. III, Tezaur. Liturg.
5) Dumnezeeştile Liturgii op. c., p. 269.
6) Tot acolo p. 270.
h) Numai o liturgie poate să săvârşească preotul într’o zi.

Şi numai o liturgie se poate face într’o zi pe una şi aceeaşi
masă, pentru a nu se repeţi unica moarte a Mântuitorului
nostru »). (Vezi şi n. 1, p. 144, Tez. Lit., T. II).
ij Iar de se va aprinde Biserica in timpul când preotul
serveşte sfânta liturgie, ori dacă din vr’o cauză va cădea Bise¬
rica în vr’o parte, preotul să ea cu sine sfintele taine şi anti-
misul, să iasă din sfântul locaş, şi în alt loc cuvenit, pe acelaşi
antimis, să servească dumnezeeâsca jertfă, începând din locul
de unde a lăsat la eşire *).
§ 25.
Timpul pentru săvârşirea sfintei liturgii.

f .omnul nostru Iisus Hristos a aşezat sfânta liturgie seara,
la cina cea de taină, înainte de aii prins în grădina măs¬
linilor 1 2 3). După înălţarea Domnului la ceruri, apostolii frân-
geau pâinea prin case particulare, adică săvârşeau sfânta liturgie
«2n toate zilele» (xa0 3f)pipocv4 5). Aşa făcură şi urmaşii apostolilor
plinind adică sfânta jertfă în ori ce zi a săptămânei. Şi era firesc
acest lucru de a se aduce prea mărire lui Dumnezeu în fie ce
zi, atât în timpurile începătoare ale Bisericei, cât şi mai pe urmă.
Totdeauna avea nevoe creştinul de ajutorul lui "Dumnezeu, şi
de a-i aduce lui nesfârşită laudă.
1. Cum că sfânta "liturgie se făcea in toate zilele chiar şi
In timpul persecuţiilor, despre aceasta ne încredinţează Tertu-
lian6), Origen11 12), ş. a., cari laudă îndeajuns pietatea creştinilor
din Cartagena, Alexandria şi alte părţi ale lumei. Iar Ciprian
ne arată anume, că creştinii din Cartagena, în timpurile triste
ale Bisericei, se adunau în casa Domnului cu presviterii lor,
pentru ca aceştia zilnic să sărbătorească sfânta euharist *ie7). Ase¬
menea si Eusebiu al Cesareei *), Ambrosie al Mediolanul 10ui9),
Ioan Hrlsostom 15>), Ieronim 111, Augustin ls), şi alţi părinţi şi scrii¬
tori, mărturisesc că în timpul lor, se făcea" liturgia în Biserică
în ori care zi, atât în răsărit cât şi în apus.
1) Conf. Tâlcuirea canonului 68 apostolic în Pidalion. A se vedea şi Dum-

nezeeştile Liturgii, Bucureşti, 1887, pag. 273.
3) Mat. 26, 20-31. Marc. 14, 17—21. Luca 22, 14. Ioan 13, 21.
5) Tertull. De corona militis. c. III.
6) Origen. Contra Celsum. lib. VI.
7) Ciprian. Epist. 54.
8j Euseb. Demonstratîo evangelica, I. 10.
9) Ambros. Epist. 20.
10) Chrysost. Contra Iudaeos L 3.
11) Ieronym. Epist. 28.
12) Augustin. Epist. 98.
Dar de şi se plinea sfânta liturgie în fie care zi, totuşi cetim

în însăşi sfânta Scriptură a Noului Testament, că apostolii pă¬
strau în deosebi pentru aceasta, ziua Duminicei, căci într’însa
a înviat Domnul. In Faptele Apostolilor stă scris că un întâia
zi a Sâmbetei (ev Ss xfj jaux tcov oaf3pdtcov) adică Duminecă *),
fiind adunaţi discipulii (în Troada) ca să frângă pâinea, Pavel
având a purcede a doua zi, vorbea cu dânşii, şi a prelungit
cuvântul până la miezul nopţefa B).
Pliniu cel tânăr proconsolui Bitinîei (f 114) scrie împă¬
ratului său Traian că a:creştinii... într’o anumită zi (stato die =
Duminica), se aduna împreună in zorile zilei (ante lucempentru
primirea hranei obişnuite şi nevinovatei) (euharistia1 2 3). Apoi şi în
prima apologie a lui Iustin Filosoful şi Martirul (f 163 sau 1&7),
trimisă împăratului Antonin Piui şi senatului roman aflăm aceste
cuvinte : <tln aşa zisa zi a soarelui (toîj ijAiou Xeyopevr) Tjixepq)
adică în ziua Duminicei, ne adunăm la un loc,., şi după aceea
se dă fie căruia a se împărtăşi din cele binecuvântatei 4).
Cu privire la solemnitatea liturgiei în ziua Duminicei, Ter-
tulian se întreabă în faţa unor neorândueli: <tîn ce chip ne
vom aduna la rugăciune, şi în ce chip vom sărbători (mai
bine) Duminica ?»5). Aci se arată entuziasmul apologetului pentru
această zi. Apoi şi Lactanţiu, Eusebiu, Marele Vasilie, Ilrisos-
tom, Augustin, T’eodoret al Cirului, zugrăvesc foarte frumos în
scrierile lor, solemnitatea liturgică în sfânta zi a Duminicei.
Dar şi în zilele de sărbători mai mari ori mai mici, se aducea
sfânta jertfă cu o deosebită strălucire.
Şi astăzi se plineşte liturgia în toate zilele anului, afară
de Vinerea cea Mare a patimilor, când după obiceiu nu se să¬
vârşeşte acest mare act. Mai ales Duminica şi sărbătorile, se
privesc ca zile anumite pentru veselie, buna vestire a cuvân¬
tului şi solemnitatea liturgiei. Pentru aceea şi canonul 29 al
sinodului din Laodicea, recomandă cu toată râvna sărbătorirea
liturgică şi religioasă a acestor zile.
2. In ceea ce priveşte ora din zi în care trebue să se
săvârşească liturgia, aceasta în timpurile începătoare ale creş¬
tinismului, nu era determinată. După cum am văzut, Domnul
nostru Iisus Hristos, a aşezat sfânta liturgie, seara la cina cea
de taină, mai ’nainte de a fi vândut de iuda în grădina masli-
1) La Evrei nu se numărau zilele săptămânei după numele planetelor

cum facem noi s. e, Luni (Luna), Marţi (Martie), Mercuri (Mercur), Joi (Jupiter),
Vineri (Venus), ş. a., ci ei puneau în fruntea săptămânei ziua a 7-a, adică Sâm¬
băta şi de aci numărau : La a Sâmbetei (Duminica), a Il-a a Sâmbetei (Luni),
a IlI-a a Sâmbetei (Marţi), a IV-a a Sâmbetei (Mercuri), ş, a. Acest fel de nu¬
mărătoare îl vedem şi în Noul Testament. (Autorul),
3) Phnius, Epist. 97 (al. 96). Lib. X n. 7.
4) Iustin. Martyr. Apolog. I, c. 67. Conf,'„Codex" Daniel, Tom, IV, p. 13.
5) Tertull. De fuga in persecutione, ad Fabium. c, XIV, Quomodo coJli-
gemus, quomodo dominica, solemnia celebrabimus ?
nilor*). Asemenea şi apostolul Pa vel, la frângerea pâinei în Troada,

adică la plinirea sfintei liturgii, a prelungit vorba până la miezul
nopţei *). Dar Fiul lui Dumnezeu fiind fără de păcat şi îmbră¬
cat cu putere dumnezeească, a aşezat liturgia când el * a bine¬
voit. Asemenea şi apostolii, învestiţi fiind cu puterea dată lor
de Domnul, au fost totdeauna într’o curată şi sfântă tresvie, şi
au putut săvârşi liturgia în ori ce oră a zilei. Tot aşa si creş¬
tinii cei vechi, aflându-se într’o necontenită veghere 1 2 3 religioasă
şi totdeauna vrednici de cele sfinte, au putut fi destoinici pentru
ascultarea sfintei liturgii, în ori ce oră hotărâtă de mai marii
bisericeşti.
Nu tot aşa însă a rămas lucrurile şi în timpurile urmă¬
toare, când omul începu a fi cuprins de grijile lumeşti, şi când
pietatea începu a se împuţina. Cerându-se cu drept* cuvânt o
absolută tresvie sufletească şi trupească de la ministrul litur-
gisitor, cel puţin în timpul servirei sfintei liturgii, şi apoi mai
cerându-se de la dânsul curăţenia, pregătirea, seninătatea sufle¬
tului şi vrednicia pentru aducerea sfintei jertfe, de aceea s’a
hotărît de Biserică ca sfânta liturgie să se plinească in timpul
dimineţei3). Este firesc lucru ca omul să fie atunci mai vrednic
de cele sfinte, până ce nu se înjumătăţeşte ziua, şi până ce nu
se ivesc nevoile ei. Aşa şi credincioşii, în timpul dimineţei sunt
mai voioşi a fi de faţă la" plinirea sacrificiului euharistie, şi sunt
mai curaţi cu inima şi cu trupul. Mai târziu vine îmbuibarea
corpului cu ale lui neajunsuri şi se trezesc din somn grijile
vieţei. Iată pentru ce s’a hotărît de Biserică ca liturgia să se
facă în timpul dimineţei.
După restabilirea păcei religioase şi stingerea persecuţiilor,
s’a hotărît ca liturgia să se înceapă în ora a 3-a din zi, adică în
ora noastră a 9-a de dimineaţă, pentru că acum timpul era în
deplină siguranţă la creştini, iar nu ca în timpul goanelor, când
închinătorii crucei, erau în pericol de la un moment la altul.
De aceea, liturgia după restabilirea păcei, de obiceiu nu se în¬
cepea mai ’nainte de ora a 3-a, pentru motivul că în acea oră
fu Domnul condamnat la moarte. însă aceasta nu se înţelege
asa, ca si când nu am avea voe de a liturgisi de cât numai în
ora a 3-a ; căci în sfânta şi marea zi a Paştilor, şi în ziua
naşterei lui Hristos şi a botezului său, încă fiind noapte se lace
liturgia in Ierusalim şi la locurile sfinte. Iar în joia şi în sâmbăta
cea mare, acolo liturgia către seară se face, pentru a se ajuna
cu îndestulare şi pentru unele misterii ale acestor zile. Deei
sunt zile când se poate liturgisi şi înainte de ora a 3-a şi după
această oră.
1) Mat. 20, 20-31. Marcu 14, 17-21.

3) Iată ce zice şi Ciprian în «Epistola ad Caecilium" cap. XIII: «De şi
Iisus a sărbătorit cina cea de taină seara... noi însă trebue să o facem aceasta în
timpul dimineţei".
Dar şi în cărţile noastre liturgice cetim acestea: «Timjml

liturgisirei după obiceiul cel vechiu al' Bisericei, este ora a 3-a
din zi [ora noastră a 9-a1); iar de va fi trebuinţă, poate a se
săvârşi sfânta liturgie şi mai târziu şi mai de dimineaţă, însă
nu mai ’nainte de a se lumina de ziuă, şi nici după amiază.
Deslegări de la aceste hotâriri sunt: când se face vespen'a
împreună cu liturgiamai nainte sfinţită; apoi în sâmbăta cea
mare, în ajunul naşterei lui Ilristos, in ajunul botezului său,
-st in ziua cinci-zecimen2).!n aceste zile se prelungeşte liturgia
şi până după amează, când cântările se zic cu solemnitate şi
meşteşug mare.
Este bine însă, ca în parohii ora începerei liturgiei să fie
liotărîtă, pentru a se şti de credincioşi când să vină la Biserică.
§ 26.
Odoarele trebuincioase la servirea sfintei liturgii.

pjrotrivit rinduelelor vechi bisericeşti, la plinirea jertfei eu-
liaristice, sunt de neapărată trebuinţă cele următoare:
1. Sfântul locaş întocmit pentru acest scop, sfinţit şi
afierosit lui Dumnezeu. Iar un locaş mai propriu pentru a se
servi într’însul sfânta liturgie, nu poate să fie altul, de cât o
Biserică, sau un paraclis, sfinţit de episcop ori de presviterul
împuternicit de cbiriarhul său. Sfântul locaş însă să nu fie pro¬
fanat prin ceva ce ar atinge curăţenia lui, d. e. prin uciderea sau
sinuciderea cuiva în sfântul locaş, vărsarea sângelui, sau curge¬
rea sângelui femeesc, or* vărsarea seminţei omeneşti prin pă-
cătuire, sau prin înmormântarea veri unui păgân, afurisit orî
eretic. De asemenea sfântul locaş să nu fie profanat de păgâni,
eretici, schismatici, prin stricarea păreţilor, ori prin alte fapte
necuviincioase. întâmplându-se unele ck acestea, preotul să nu
îndrăsnească a servi intr’însul, până când nu se va curăţi cu
binecuvântarea episcopului, ori până când Biserica nu se va
sfinţi din nou 3).
La împrejurări de nevoe, şi pentru folosul oştilor de răs-
boiu, în afară de Biserică ori paraclis, se poate face sfânta li¬
turgie, şi într’un cort curat, sau într’o casă particulară, si cţjiar
într’un loc deschis, căci si Moisi în cortul mărturiei a aâus sa-
crificiu lui Dumnezeu4); iar Mântuitorul a întemeiat euharistia
la cina cea de taină într’un «foişor mare aşternut», adică în
\) Codicele Barberin tot ora a 9-a de dimineaţă o arată pentru liturgisire

4) Exod. cap. 27- 30.
cămara de sus a unui om din Ierusalim i); apoi rugăciunea o

făcea el de obiceiu în grădina măslinilor, pe malul stâng al pâ-
râului Cedrilor -)- Asemenea şi apostolii se rugau şi frângeau
pâinea prin case8). Iar mai târziu şi adică în timpul persecu-
tiunilor, după mărturia lui Dionisie al Alexandriei, creştinii îşi
făceau cultul în peşteri, pe câmpii, în pustietăţi, în corăbii, şi
în fine pretutindenea era Biserica lor1 2 3 4 5). Pentru aceea şi canonul
31 al sinodului al Vl-lea ecumenic, îngădue la nevoe, a face li-
turgia şi în case curate sau într’un loc public curat, însă nu¬
mai cu binecuvântarea episcopului. Locul unde se face prosco-
midia este sfântul jertfelnic; iar acela unde se aduce jertfa
cea fără de sânge, este sfânta masă. Biseric# să fie curată şi
îngrijită, ca nu cumva prin nepurtarea de grijă să se defaime
sfintele taine 6).
2. Veşmintele liturgice. Pentru diacon sunt acestea: sti-
hariul, orariul şi mânecuţele; iar pentru preot sunt: stihariul*
mânecuţele, epitrahîlul, brâul şi felonul. Veşmintele arhiereului
sunt însă mai multe şi mai bogate. Ele sunt cele următoare :
stihariul, mânecuţele, epitrahîlul şi brâul; apoi mai departe:
sacosul, omoforul, mantia, mitra, epigonatia, engolpionul, crucea,
-cârja, trichiriul şi dichiriul6).
3. Vasele cele sfinte şi anume: potirul, discul, steaua şi
linguriţa, făcute din aur, argint sau şi din plumb ; iar din aramă,
fier, pământ şi sticlă, să nu fie făcute. Mai sunt de trebuinţă:
copia, buretele şi cădelniţa. Toate acestea să fie în bunăstare;
iar învechindu-se şi stricându-se, cu altele să fie schimbate 7 8 9).
4. Trei acopereminte: unul pentru acoperirea potirului,
altul al discului, şi al treilea mai mare, pentru acoperirea îm¬
preună a potirului şi a discului. Câte trele acoperemintele si
fie făcute din materii frumoase, curate şi întregi8).
5. Antimisul, un odor foarte trebuincios, «fără de care nu
se poate aduce sacrificiul cel fără de sânge»9). Antimisul si
1) Luca 22, 7—14.
2) Mat. 26, 36. Marcu 14, 32. Luca 22, 39. loan 18, 1. Eu am umblat
în luna August 1904, prin grădina măslinilor şi pe locul unde s'a rugat DomnuL
Grădina se află lângă Ierusalim în partea despre răsărit, pe malul stâng al pâ-
râului Cedrilor. Pe aci şi acum sunt măslini bătrâni, cam de vr'o 200 de ani*
(Autorul).
3) Fapt. Apost. 2, 46. 20, 7.
4) Apud. Euseb. Hist. eccles. lib. VII, c. XXII. Vezi p. 64, T. II, Tez. Lit*
5) în grea osândire cad preoţii cari nu 'şi îngrijesc de Bisericile lor şi
Ie ţin în necurăţenii, cu burueni şi scaeţi în curte. In asemenea osândire cad şî
preoţii cari nu 'şi apără grădinile şi curţile Bisericilor de profanatori. (Autorul)*
6) Când veşmintele se strică şi se învechesc, să se ardă, iar cenuşa să se
arunce într'un loc curat. Vezi tâlcuirea canonului 72 şi 73 apostolic în Pida-
1 ionul din Mănăstirea Neamţul, 3844. Conf. pag. 414 — 437, Tom. II, Tez. Lit*
7) Dumnezeeştile Liturgii, Bucureşti 1887, pag. 263. Conf. pag. 437-439,
Tez. Lit., Tom. II.
8) Dumnezeeştile Liturgii, Bucureşti 1887, pag. 263. Conf. pag 442, Tez.
Lit., Tom. II.
9) Confess. Ortod. întrebarea 107,
TEZAURUL liturgic, t. iii. 101
nu fie rupt ori şters, în cât literele să nu se cunoască, căci

atunci nu se mai poate liturgisi pe el ’).
6. Cinci prescuri făcute numai din făină de grâu, curată,
amestecată cu^ apă firească, şi dospită cu aluat, coaptă bine, nu
prea sărată, ci să aibă gust plăcut. Prescurile vechi, mucede,
dospite cu drojdii, nu sunt admise în sfânta euharistie1 2 3).
7. Vinul şi apa. Vinul să fie făcut din struguri de viţă,
cu gust firesc, bun la băut, curat şi neamestecat cu .alte bău¬
turi. La proscomidie să se toarne în vin, puţină apă curată, iar
după sfinţirea tainelor, să se toarne puţină apă caldă după rân-
duială 8). Vinul să fie de ori ce coloare/
8. Cariile liturgice şi anume pentru preot: Liturgiarul şi Evan-
Preotul lui Joe şi poporul din cetatea Listra (Asia), aduo jertfe
apostolului Pavel şi lui Vara ava. Aceştia se mâhnesc şl resping aceste fapte.
(Fapt. Apost c. 14).
geliarul ; iar pentru trebuinţa psalţilor şi ceteţilor: Apostolul, Psal¬

tirea, Tipiconul, Octoihul, Mineiul, Trioduf, Penticostariul, Oro¬
logiul şi Irmoiogionul. în Biserică, atât preotul cât şi ori ce faţă
bisericească, mai bine să cetească şi să cânte pe carte, de cât
să facă aceasta pe nevăzute, şi aşa * să greşească4).
1) Dumnezeeştile Liturgii, Bucureşti 1887, pag. 262. Conf. pag. 443

Tez. Lit., Tom. II.
2) Dumnezeeştile Liturgii, op. citat, pag. 264.
9. Persoanele bisericeşti după bogăţia Bisericei şi anume:

preot, diacon, ceteţ, cântăreţ şi paraeclesiarh, pentru trebuinţa
serviciului divin. "La o Biserică mai săracă sunt de trebuinţă
cel puţin un preot şi un cântăreţ; iar la o Biserică bogată, per¬
sonalul servitor poate să fie cât mai numeros. Se cere însă
ca aceste feţe să fie cu credinţă şi cu frica lui Dumnezeu
în a lui sfântă casă. Laicilor nu le este îngăduit a intra în sfân¬
tul altar1).
10. Lumina. Pe lângă cele zise mai sus, la săvârşirea sfintei
liturgii, trebue a fi 3 sau 4 lumânări de ceară curată, aprinse
pe sfânta masă, la proscomidie şi înaintea icoanelor, de ase¬
menea trebuincioase şi pentru a fi purtate înaintea sfintei evan-
gelii, sfintelor daruri," etc. La nevoe poate să fie şi numai una
sau două lumini. Iar de va îndrăsni preotul să liturgiseassă fără
nici o lumină în Biserică, nu puţin va greşi2). în timpuri bune
si de bucurie însă, se cuvine ca în Biserică să fie aprinse multe
lumânări şi candele, şi aşa lumina să strălucească în casa lui
Dumnezeu.
Spicuiri asupra secţiunei I-a
e defineşte cultul ca o manifestare publică în afară,

a credinţei interne, prin acte şi ceremonii sfinte. Iar
^ cultul dumnezeesc public, sau serviciul divin în Bi¬
serica ortodoxă, este glorificarea lui Dumnezeu, în
casa lui cea sfântă, sau în alte locuri, prin mini¬
ştrii altarului. Dar Protestanţii învaţă că cultul lor general
v ori particular, se poate face de ori ce creştin membru al eo*
\ munitâţei lor. Cultul dumnezeesc public se împarte la ortodocşi
în general şi particular. Cel d’intâiu se face pentru Biserica întreagă;
iar cel de al doilea pentru folosul şi mântuirea unui om. Este deose¬
bire mare între cultul public general ori particular, şi între rugăciu¬
nile făcute de preoţi ori laici.
1) Sinodul VI ecumenic, canonul 69: «Şi să nu fie ertat laicilor, ori cât
ar fi numărul lor de mare, de a trece îngrăditurile (xLYKkiSss) sfântului altar.
Ci; toate acestea nici decum nu 'i este oprită intrarea puterei împărăteşti, când
aceasta voeşte să-şi aducă iui Dumnezeu darurile sale (Scoga), potrivit vechei
tradiţiuni". Vezi p. 134, T. II,Tez. Lit.
2) Dumnezeeştile Liturgii, op. cit., pag. 264. Conf. pag. 394 — 402, Tom.
II, Tez. Liturgic.
Formele exterioare ale cultului ortodox sunt 4: veşmântul, sim¬

bolul, actul şi graiul. Fie care din aceste forme îşi are însemnătatea ei.
Iar serviciul divin trebue să aibă următoarele calităţi: spirit biseri¬
cesc, semnificaţiune clară, lege firească, frumuseţe liturgică, adevăr
dogmatic, stabilitate şi unitate. Apoi şi scopul cultului este întreit:
adoraţiunea lui Dumnezeu, sfinţirea creaturilor, şi susţinerea cu răs¬
pândirea credinţei în Dumnezeu.
De folos mare este să cunoaştem şi semnele exterioare ale pie-
tăţei credincioşilor în Biserică. Acestea sunt următoarele: descoperirea
capului, îndreptarea feţei spre răsărit, ascultarea cu sfinţenie a servi¬
ciului divin şi facerea semnului sfintei cruci. In Biserică se cuvine să
avem înfăţişarea noastră hotărîtă şi adică să ştim când să stăm drepţi,
când să plecăm capul în semn de umilinţă înaintea lui Dumnezeu,
când să îngenuchem, şi când să ne aşternem cu faţa la pământ. Dar
şi impunerea mâinilor de către preoţi şi episcopi, asupra celor ce au
trebuinţă de binecuvântare, cum şi ridicarea braţelor spre cer în semn
de pietate, încă sunt semne exterioare ale cultului.
Serviciul divin din Vechiul Testament, fu mimai o umbră a ser¬
viciului dumnezeese din Noul Testament. Partea fundamentală a acestui
din urmă, este sfânta liturgie întemeiată de Domnul nostru Iisus
Hristos la cina cea de taină, şi apoi urmată de apostoli. Formele li¬
turgice plinite de apostoli, erau simple♦ uşoare, pline de nevinovăţie*
sfinţenie şi încredere în Dumnezeu. In secolul al II-lea cultul şi liturgia
creştinilor, erau îmbrăcate tot în simplitatea apostolică. Clement Ro¬
manul, Pliniu cel tânăr şi Iustin Martirul, ne aduc dovezi despre aceasta.
In secolul al III-lea şi în prima jumătate a secolului al IV-lea
liturgia dobândi o mai întinsă înflorire. Liturgia din cartea a VIII a
a Constituţiunilor apostolice, este o icoană fidelă a liturgiei din acest
timp. Ea se împarte în două: în liturgia catehumenilor şi în cea a
credincioşilor. întocmirea clasică a acestor două părţi, vădeşte frumu¬
seţea şi marea ei valoare. Liturgia sfântului Iacov fratele Domnului,
este urzită prin graiu de acest apostol şi predată astfel urmaşilor săi;
iar aceştia au aşezat-o şi au înflorit-o în scris, pe temelia aşternută de
apostol. In secolul al IV-lea şi al V-lea era destul de înflorită. Şi ea
se împarte în liturgia catehumenilor şi în cea a credincioşilor, cu în¬
tocmiri ce vădesc vechea ei origină. Dar şi liturgia zisă a sfântului
Marcu apoi înflorită în primele secole ale Bisericei, încă a fost de mare
autoritate în patriarhatul alexandrin, cu deosebire până la ivirea ere¬
ziei monofizite. Ea se împarte ca şi celelalte liturgii orientale, în cea
a catehumenilor şi a credincioşilor. Şi ea are nişte particularităţi
foarte frumoase.
Liturgiile constantinopolitane, şi adică a sfântului Vasilie, a sfân¬
tului Ioan Hrisostom şi a celor mai ’nainte sfinţite, înlocuiră litur¬
giile vechi orientale, şi anume liturgia din Constituţiunile apostolice, pe
aceea a sfântului Iacov, şi apoi pe cea zisă a sfântului Marcu. Litur¬
giile constantinopolitane au rămas în autoritatea lor clasică şi neştir¬
bită, până astăzi, în întreaga Biserică ortodoxă.
Sfânta liturgie se săvârşeşte de preotul canonic, cu hirotonia pri-
104 dr. badea cireşeanu
mită de la un episcop canonic. Preotul trebueînsă a se pregăti pentou

a face sfânta liturgie, cu înfrânarea şi cu ferirea şi de cele mai mici
păcate. Să cetească ori să asculte cele 7 laude dumnezeeşti, să nu fie
mânios pe cineva, să aibă sufletul şi trupul curat, şi să facă liturgia
după formulariile întărite de Biserica ortodoxă.
Timpul pentru servirea sfintei liturgii este dimineaţa, şi anume
ea să se înceapă la ora noastră a 9-a; dar ea se poate servi şi mai
târziu, sau mai de dimineaţă, după împrejurări binecuvântate. Apoi
pentru această damnezeeascâ servire, trebue o Biserică ori un paraclis,
sau la nevoe un cort curat, o casă curată particulară., iar la întâmplări
de râsboae sau alte împrejurări, se poate servi sfânta liturgie şi pe un
câmp curat. Mai departe, tot pentru aceasta, trebue veşminte şi vase
liturgice, 3 acoperimente, antimis, 5 prescuri, vin, apă, cărţi liturgice
şi de ritual, personalul trebuincios şi lumina provenită din ceară şi
unt de lemn.
SECŢIUNEA II
SFÂNTA LITURGIE
§ 27.
Cuprinsul acestei secţiuni.
m cum intrăm în partea cea mai însemnata a stu-

diului liturgic, şi ne vom ocupa în deosebi cu
însăşi tiinţa celor trei liturgii ale Bisericei or-
todoxe, cum şi cu tâlcuirea lor, luând învăţâ-
yS tură întru aceasta din scrierile sfinţilor părinţi
răsăriteni. Dar tâlcuirea sau exegeza liturgică,
se va întinde nu numai asupra actelor siintelor liturgii,
(l ci şi asupra celor ce premerg acestor acte, şi anume
f asupra celor 7 laude dumnezeeşti. Greu lucru este a
( face aceste tâlcuiri mistice; însă mergând pe caleaară-
^ tată de marii dascăli ai Bisericei, va fi cu putinţă să
eşim şi noi la limanul cel dorit. Aici lucrul ni se în¬
făţişează ca şi "un câmp înverzit şi presărat cu flori, peste care
este de nevoe să străbatem ca să* intrăm încetate. Dacă câmpul
este brăzdat de un drum umblat de călători, se micşorează greu¬
tatea sosirei în cetate, căci fie care drumeţ păşeşte pe calea
umblată. Asemenea se va întâmpla şi cu aceste tâlcuiri frumoase.
Câmpul exegetic al sfintelor liturgii, este destul de întins, dar
foarte frumos şi peste tot presărat cu florile învăţăturilor şi al
dogmelor creştine. Se poate insă străbate acest" Câmp ca să
ajungem în cetatea luminărei sufleteşti, urmând drumul arătat
de Ciril al Ierusalimului, Sofronie al Ierusalimului, Maxim Măr¬
turisitorul, si alţi tâlcuitori destoinici ai sfintelor liturgii.
7 * 9
în toate aceste comentarii ale noastre, este de folos a se

vădi o pietate adâncă, ca să se dea cu aceasta adevărata ex-
presiune a învăţăturilor liturgice. Asupra textelor profane, se
pot face cugetări, comentarii şi ori ce studii subiective, după
părerea şi chibzueala comentatorului; iar în comentariile asupra
textelor clogmatice şi liturgice, nu trebue să existe nici o umbră
de abatere faţă de litera şi spiritul textului.
Unii din scriitorii creştini, crezând că aduc lumină prin
libertatea lor faţă de textele liturgice, căzură în greşeli, şi pentru
aceea Biserica nu mai păstră învăţăturile lor. In studiul celor
sfinte, mai bine este ca omul să fie cu temere şi sfială, de cât
cu prea mare încredere în ştiinţa şi puterile sale sufleteşti.
De multe ori cutezanţa aduce cu"sine slăbirea şi căderea; iar
sfiala aduce tăria şi înălţarea la cele de sus.
capitolul riu
SERVICIUL DIVIN INTRODUCĂTOR ÎN SFANTA LITURGIE
SĂVÂRŞITĂ ÎN ZILELE DE DUMINICI ŞI ÎN ZILELE DE
RÂND ALE SAPTAMANEI.
§ 28
Cele 7 laude dumnezeeşti şi origina lor.
Ţintelor noastre liturgii le premerg cele 7 laude

dumnezeeşti cetite în Biserică şi anume : Ora
IX, vespera, după cinarea, miezonoptica, or-
trina cu ora I, ora III şi ora VI*). Ora IX,
vespera şi după cinarea, să săvârşesc în ziua
premergătoare liturgiei; iar miezonoptica, or-
trina cu ora I, ora III şi ora VI, se săvâr¬
şesc chiar in ziua plinirei liturgiei şi adică
înainte de această plinire. Nu se putea ca
serviciul liturgic să se înceapă de o dată şi
fără nici o introducere ; ci precum Răsăritului
de soare îi premerge luceafărul dimineţei şi
frumuseţea aurorei cu aureola ei purpurie,
toate acestea vestind apropierea luminei strălucitoare, tot aşa
1) Simeon Tesaloniceanul (op. c., pag. 196, cap. 298), înşiră astfel aceste
şi sfintei liturgii îi merg înainte ca o vestire de bucurie, cele

7 laude, pregătind necontenit pe pios pentru timpul ce trebue
să vină cu plinirea sacrificiului euharistie. Fără de cele 7 laude
premergătoare, nu se poate face sfânta liturgie a).
a) Laudele dumnezeeşti îşi au origina în Vechiul Testa¬
ment şi în cultul sfinţilor apostoli *). în Vechiul Testament aflăm
ore pentru rugăciunea de dimineaţă şi de seara. în timpul Evreilor
vechi şi în zilele apostolilor, în Palestina era îndatinat acest
orologiu :
Orologiul (lin timpul sfinţilor apostoli.
Orologiul apostolic întocmit şi desemnat de Autorul Tezaurului Liturgic.
în cultul Evreilor, la ora a 3-a de dimineaţă sau a noa¬

stră a 9-a, cum şi la ora a 9-a de seara sau a noastră a 3-a,
s’a adaos mai târziu şi ora a 6-a, adică a noastră a 12-a de
7 laude: miezonoptica, ortrina cu ora l-a, ora a III-a, ora a Vl-a, ora a IX-a,
vespera şi după cinarea.
Iar în cap. 328, pag. 213, zice că „ceasul întâiu de şi este deosebit, dar
se zice împreună cu ortrina, fără a se număra singur între cele 7 laude".
1) Simeon Tesalon., op. c., pag. 196, cap. 298 şi 299.
2) Cultul mahomedan fiind întocmit cu elemente ebraice şi creştine, s'au
introdus într'însul şi parte din orele de rugăciuni din cele două religii, însă
numai în ceea ce priveşte timpul. In călătoriile inele făcute printre Mahomedanii
la amează1)' Cum că în adevăr aceste ore erau obligatoare

pentru plinirea cultului în Vechiul Testament, aduce-voiu mai
multe texte din psalmi. In psalmul 55 v. 17, cetini aceste
cuvinte: «Striga-voiu către Domnul şi mă va auzi. Seara
şi dimineaţa şi la ameaza zi mă voiu tângui», Dar şi în
cartea luiDaniil cetim că el «ingenuchiat-a pe genuchile
sale, de trei ori rugându-se şi mulţumind Domnului» 2). Evreii
pioşi însă nu se mulţumeau cu rugăciunea numai de 3 ori
pe zi, ci aduceau laude lui Dumnezeu şi în alte timpuri. Pen¬
tru aceea şi psalmistul grăeşte în felul acesta : «In toată
noaptea spăl patul meu; în lacrâmile mele spăl aşternutul
meu»*). Apoi: «Neîncetat ’mi aduc aminte de tiney Doamney
în aşternutul meu; în întunerecul nopţei cuget la tine» 4). Mai
departe : «Dumnezeule, Dumnezeul meuy ziua şi noaptea stri-
gat-am înaintea ta; să vină rugăciunea mea înaintea ta»6).
Şi iarăşi: «Adusu-mi-am aminte noaptea de numele tău şi am
păzit legea ta» 6). Tot în acelaşi psalm cetim : «în miezul nopţei
rn’am sculat să mă mărturisesc ţie spre judecăţile dreptâţei
tale» 7). în fine: «De şeapte ori în zi te-am lăudat pe tine
pentru judecăţile dreptâţei tale» 8). Deci Evreii lăudau pe Dum¬
nezeu de două ori, de 3 ori şi până de 7 ori pe zi; iar adesea
ori îl lăudau ziua şi noaptea necontenit.
b) Dar nu numai în Vechiul Testament, ci şi in cultul
sfinţilor apostoli găsim origina celor 7 laude dumnezeeşti. în
Faptele Apostolilor cetim că discipulii Domnului, erau la rugăciune
în ziua cineizeeimei, în ora 3-a din zi, adică în ora noastră a 9-a
de dimineaţă. Atunci s'a pogorît sfântul Spirit asupra lor9).
Petru apostolul, ne când se aila în oraşul lope (astăzi Iafa) găz¬
duit în casa lui Simon Curelarul de lângă mare, s’a suit la ora
europeni, asiatici şi africani, am văzut ca între ora 3 şi 4 după amează, ei se

adună în moschee ori geamii pentru a asculta „rugăciunea apusului"; pe la ora
9 seara „rugăciunea nopţei"; la 2 ore după miezul nopţei „rugăciunea dimineţei".
Afară de rugăciunea dimineţei, toate celelalte se anunţă din minarete (turle) de
către muezini (cântăreţi), cu o voce ascuţită şi plângătoare.
Iar în moscheea El Azar din Cairo (Egipt) este universitatea Islamismului,
cu 9.000 de studenţi mahomedani din toată lumea şi 300 profesori. Aci se în¬
vaţă Coranul în toate amănuntele lui. Lecţiile se fac sub arbori la lumina soa¬
relui. (Autorul).
1) Din epistola I-a a lui Pliniu cel tânăr către Tacit, în care îi arată
acestuea nimicirea prin lava Vezuviului a celor 3 cetăţi: Pompei, Stabia şi Er-
culanum, în anul 79 d. Hr., vedem că şi Romanii aveau în acel timp, tot
acelaşi orar ca şi Evreii din Palestina. Conf. Arune Pumnul, Lepturariu ro¬
mânesc, Vieanna 1863, Partea I, pag. 172,
2) Daniel, 6, 10.
3) Psalm. 6, 6 — 7.
4) Psalm. 63, 6.
5) Psalm. 8b, 1—3.
6) Psalm. 119, 55,
7) Psalm. 119, 62.
8) Psalm. 119 v. 164 : ♦îjjŢiy 75? ŢA??? 01*3 V2p
9) Fapt. Apost. 2,16. Despre cele 7 laude ceteşte şi Pravila cea mare cap. 62.
TEZAURUL LITURGIC, T. IIL 109
a 6-a, a noastră a 12-a (amează), în foişorul de sus să se roage *).

Petru şi Ioan însă, s’au suit în templul din Ierusalim să se
roage şi în ora a 9-a, a noastră a 3-a după amiază1 2 3). Dar în
sfânta Scriptură a Noului Testament se arată că se făceau rugă¬
ciuni şi în miezul nopţei. Mântuitorul în noaptea când a fost
vândut de Iuda, s’a rugat îndelungat în grădina măslinilor9 10 11).
Iar apostolul Pavel împreună cu Sila, când se aflau închişi în
temniţa oraşului Filipi din Macedonia, s’au rugat «la miezul
nopţei o (xora 6s to (xeaovojxriov)... şi «au cântat cântece de laudă
lui Dumnezeu, în cât îi auzeau şi ceilalţi înch 5işi» 4). Pe lângă
aceste ore de laudă pentru mărirea lui Dumnezeu, apostolii
obişnuiau a se ruga şi necontenit, căci cetim în Faptele Apos¬
tolilor : «Şi erau (apostolii) stăruind cu un cuget in rugăciune
şi în cerere»B),
c) Aceste ore de rugăciune fură păstrate cu sfinţenie şi de
creştinii urmaşi ai apostolilor. Ignatie Teoforul în epistolele sale
către Efeseni şi Magnesieni, cheamă pe credincioşi la rugăciune
în timpuri hotărîte. Acelaşi lucru îl face şi Iustin Martirul în
cele două Apologii ale sale. Clement Alexandreanul în scrierea
sa «Stromata», recomandă închinarea înaintea lui Dumnezeu,
cu deosebire în ora a 3 a, a 6-a şi 9-a6). Tertulian făcând amin¬
tire de orele de rugăciune ale profetului Daniel şi ale aposto¬
lilor, conchide şi el că ora a 3-a, a 6-a şi a 9-a, sunt vrednice
de păstrat cu adâncă pietate7). Origen îndeamnă la rugăciune
nesfârşită 8); iar în Constituţiunile apostolice se recomandă rugă¬
ciunea în timpul dimineţei/apoi la ora a 3-a, a 6-a, a 9-a, seara
şi la cântatul cocoşilor (dtaxTupoqpoma - dtaxtp'uocpama, aXextp'uoor,
cocoş; qpcovri, voce 9). Atanasie cel Mare zice că creştinul să se
roage la ora a 3-a, a 6-a, a 9-a, a 12-a şi la miezul nopţei,0).
Ioan Hrisostom arată că călugării timpului său, se sculau
la cântatul cocoşilor, apoi ceteau laudele dumnezeeşti, cântau
imne şi ceteau profeţii. Urmau apoi rugăciunile şi cântările dimi-
neţei/După aceea: ora a 3-a, a 6-a, a 9-a, vespera şi sinaxul “).

3) Mat. 26, 39. Marcu 14, 35. Luca 22, 42. Evrei 5, 7.
4) Fapt. Apost. 16, 25.
6) Clem. Alex. Stromat., lib. VII: Eî 6e teveg mi cigaţ taxidc; djtove-
HOVGIV <*>£ Tpixriv tpEQE, Xttl £XTT|V Xdl EVVttTT)V.
7) TertulL De jejuniis adversus Psyhicos: Quam insîgniorum exinde
apostolicarum tertiae, sextae, nonae. Aceasta o spune apologetul şi în scrierea
sa „De oratione" cap. XXV.
8) Origen. Ueqi sâx% n. XXXIII. XXXV.
9) Constitut. Apost. lib. VIII. c. XXXIV: EvgAg IniTElelTe oqOqou, stai
tqltxi o3Qqt, xal exrţi xaî EWaro, xai eojieqqi xai dA.EX'njQO<pam<£.
10) Athanas. Magn. De virginitate.
11) Chrysost. Homil. XIV în I-a Timot: ’AXextqinov e<p(6vt}oe... Jtdvtog dvea-
rrţoEV... EuGecog earrixaoiv, vjAVOvg $8ovteu;, ;tQOcpT|Tixovg... elta tqitt)V, sxtip',
Ewdtrjv xal tâg eojteţHvdg EV%dţ ejti.teA.ovoi.
110 dr. badea cireşeanu
Asemenea sileronim zice că în mănăstirea Betleemului, se cântau

psalmi dimineaţa, la ora a 3-a, a 6-a, a 0-a, seara şi la miezul
nopţei1). Ioan Cassian (f 432) călătorind în Egipt, Palestina şi
Mesopotamia, pentru a cunoaşte viaţa şi cultul dumnezeesc mo¬
nahal. a scris o carte «De institutione'coenobiorum», cu rezul-
tatul acestor cercetări. In această carte, arată Cassian cum lău¬
dau călugării pe Dumnezeu în ora a 3-a, a 6-a, a 9-a, seara la
miezul nopţei şi dimineaţa2 3 4 5). Tot C4assian este cel dintâiu care
vorbeşte şi° de ora I-a introdusă pentru prima oară în mănăs¬
tirea din Betleem sub numirea de «matutina» #). De aci înainte,
aceste 7 laude dumnezeeşti, fură împodobite şi îmbogăţite treptat,
cu multe cetiri şi rugăciuni, aşa cum le avem astăzi.
Dar laudele dumnezeeşti/cetite şi cântate în Biserică de
miniştrii altaridui, fură ascultate cu multă pietate şi de popor.
Pentru aceea cetim în Gonstituţiunele apostolice această poruncă
dată episcopului : <* Dacă înveţi, o episcope, porunceşte şi
îndeamnă pe popor, ca el în fie care zi, dimineaţa şi seara
să vină la Biserică» *). Şi Ioan Hrisostom, în cuvântările sale
îndeamnă pe creştini să "intre în Biserică la cântarea laudelor
dumnezeeşti, căci atunci se aud cele ce Creatorul a economisit
pentru mântuirea noastră6). Şi asa pe rând toţi învăţătorii bi¬
sericeşti, îndeamnă pe credincioşi să vină si să asculte servi¬
ciul divin.
Iar atunci când se iuţeau persecuţiunile păgâneşti în con¬
tra fiilor Bisericei, era îngăduit ca fie care creştin să se roage
îndeosebi şi în casa sa, căci porunca Domnului sună astfel :
«Unde sunt doui sau trei adunaţi in numele meu, acolo sunt
şi eu in mijlocul lory>B).
1) Hieron. Epitaph. Paulse, epist. XXVII, c. X.

2) Martigny, Diction, des antîq. chret. art. „Office divin" p. 538: „Ce
fut d'abord la necesite qui, pendant Ies persecutions, obligea Ies chretiens â s’as-
sembler la nuit pour prier, antelucanis coetibus, dit ,Tertulien (p)e COron. III.
Apolog. II et passim). Quand Ia paix fut donnee k TEg^lise, elle continua cette
pratique,-soit pour nourrir la pieţe chez Ies ascetes, soit pour assigner-, aux lai'-
ques eux-memes un temps plus opportun pour la priere et plus favorable â
la devotion".
3) Bingham. Origin. eccles., Tom. V, p. 311.
4) Constit. Apost. lib. II, c. LIX : AiSaaxcov, to ejuaxojte, xeXeue kcu jiaoaivei,
Xaq) ftc Ti]v exxta]<jiav EvSetaxftetv oqOqou y.ai FGKtQaq exacm^ r|pfQaq.
5) Chrysostom. Homil XVIII în Act. Comp. Chrysost. Horn. IV de Anna.
6) Mat. 18, 20.
TEZAUR DL LITURGIC, T. III. 111
ARTICOLUL 11V
LAUDELE DUMNEZEEŞTI DE SEARA.
§ 29.
Numărul 7 găsit în cele mai mari acte din Vechiul

şi Noul Testament.
hh
ărintii şi scriitorii bisericeşti aduc temeiuri
din sfânta Scriptură şi arată că s’au săvârşit
fapte mari în orele celor 7 laude dumnezeeşti.
Temeiurile mai însemnate arătate de dânşii
sunt acestea : la ora a 3-a s’a pogorît sfântul
Spirit asupra apostolilor*); la ora a G-a s’a
suit Petru pe acoperiş să se roage 1 2 3); Domnul
răstignit de la ora a 6-a şi până la ora a 9-a a
spălat cu sângele său păcatele'noastre 8). Iar înainte
patimă, Domnul s’a rugat noaptea în grădina măsli¬
nilor 4). Pentru aceea şi Diserica a orânduit a se aminti
neîncetat aceste ore însemnate/adueându-se într’însele nesfâr¬
şită laudă lui Dumnezeu.
Dar numărul 7 are însemnătate mare şi în viata noastră
de toate zilele. Solone unul dintre cei 7 înţelepţi ai lumei, arată
însemnarea acestui număr zicând: «ora 7 după naştere ne face
să cunoaştem dacă va vieţui pruncul; după 7 zile i se dă lui
nume; după 7 luni de la naştere îi cresc dinţii pentru hrană ;
după de 2 ori 7 luni, şeade el Iară sfială ; după de 3 ori 7 luni
începe a grăi». Şi în lumea stelelor numărul 7 are rostul său5 * *).
In monumentele0 uriaşe ale lumei vechi şi în zidirea oraşelor
mari, încă nu lipseşte numărul 7. Pentru aceea se zice : erau
7 minuni ale lumef vechi, adică 7 monumente ; oraşul Roma
era zidit pe 7 dealuri; erau 7 înţelepţi ai lumei, ş. a.
în Vechiul Testament, numărul 7 este întâlnit în toate ac-

3) Mat. 27, 45. Amos 8, 9. Marcu 15, 33. Luca 23, 44.
4) Mat. 26, 39. Marcu 14, 35. Luca 22, 42.
5) După teoria lui Ptolomeu sunt 7 ceruri după numărul acestor 7
stele: cerul soarelui, al lunei, al lui Martie, al lui Mercur, al lui Joe, al Venerei
şi al lui Saturn.
în cărţile sfinte Asiro-Babilonice, numărul 7 încă are însemnătatea lui.
In acele cărţi se ceteşte că deluviul a ţinut 7 zile. După aceste 7 zile, s'au tri¬
mis pasările din corabie, ca să aducă semne de încetarea potopului şi zărirea
uscatului.
larîn brahmanism numărul acesta stă şi împrejurul Iui Brahma. Aşa, tronul
pe care stă acest zeu este făcut din 7 şerpi uriaşi. Vezi pag. 21, T. II, Tez. Lit.
tele mari. în a 7-a zi s’a odihnit Dumnezeu de toate lucrările

sale'). Săptămâna avea ca şi acum 7 zile; de 7 ori va păcătui
cel ce va ucide pe Cain 2); candelabrul din cortul sfânt avea 7
braţe cu 7 candele. începutul lunei a 7-a era serbătorit la
Evrei; fie care an al 7-lea. era la Iudei o serbătoare de un an
zisă «anul sabatic». După de 7 ori 7 ani, sau după 7 săptămâni
de ani, urma anul «jubileu» cu odihnă generală. Cetatea Ieri-
honului a fost inconjurată de 7 preoţi cu 7 trâmbiţe şi cu gloa¬
tele israiltene in timp de 7 zile; în ziua a 7-a a căzut cetatea
în mâinile Israiltenilor 3). Psalmistul de 7 ori în zi lăuda pe
Dumnezeu4). în profeţia lui Daniel despre venirea lui Iisus
Hristos, numărul 7 iarăşi are înţelesul său 6).
în sfânta Scriptură* a Noului Testament aflăm o însemnă¬
tate deosebită a numărului 7. De 7 ori câte 10 fură apostolii
cei mici ai domnului5). Domnul nostru Iisus Hristos a rostit 7
parabole cu privire la arătarea împărăţiei lui Dumnezeu 7). De
70 de ori câte 7 să ertăm aproapelui nostru8). 7 cereri găsim
în rugăciunea domnească.
Apostolul Joan scrie celor 7 Biserici din Asia 9) ; el a văzut
în viziunea sa 7 sfeşnice de aur10), şi 7 stele în mâna Fiului
Omului u); a mai văzut 7 candele de aur cari sunt cele 7 spi¬
rite ale lui Dumnezeu 1Z), apoi 7 sigilii pe o carte sfântă 1S). Ase¬
menea a mai văzut în viziune 7 îngeri cu 7 trâmbiţe ,4), 7 îngeri
cu 7 plăgi16), şi o fiară cu 7 capete16).
Apoi şi în învăţăturile Bisericei ortodoxe de răsărit găsim
numărul 7.’ Darurile "sfântului Spirit sunt 7; sfintele taine sunt
7; păcatele de moarte sunt 7 ; faptele milosteniei cu privire la
corp sunt 717); faptele milosteniei cu privire la suflet sunt 7 i8);
preoţii la maslu sunt 7; ungerile bolnavului la această taină
1) Genesa, 2.3 : fOţf ^ '5 ITl»» Df-fiŞ Dîjf
î ,TiŞ-^k
2) Genesa, 4, 5. Apoi Faraon visează 7 vaci grase şi 7 slabe, cum şi 7
spice de grâu grase şi 7 subţiri. Genesa 41, 2—7.
3) Iosua, 6, 13 — 21.
4) Psalm. 119, 164.
5) Daniel, 9, 24.
6) Luca 10, 1.
7) Mat. 13.
8) Mat. 18. 11-23.
9) Apoc. 1, 4.
10) Apoc. 1, 13.
11) Apoc. 1, 16.
12) Apoc. 4, 5,
13) Apoc. 5, 1.
14) Apoc. 8, 2.
15) Apoc. 15, 1.
16) Apoc. 17, 3.
17) Confes. ort. Partea I întreb. 73.
18) Confes. ort. Partea II întreb. 48.
sunt de 7 ori câte 7 ; pericopele apostolului la maslu sunt 7;

pericopele evangeliei de atunci sunt tot 7 l 2).
Pentru aceea şi sfinţii părinţi văzură în numărul de 7
laude dumnezeeşti, un număr răspândit între înţelepţii lumei,
în scrierile Vechiului şi Noului Testament şi în însăşi fiinţa şi
practica Bisericei ortodoxe.
§ 30.
împărţirea anului în luni, săptămâni şi zile, la

popoarele vechi şi la creştini.
t oate neamurile mari şi mici ale omenirei, au avut noţiunea
de măsură a timpului, mai deplină sau mai greşită,3 * după
cultura lor. Chiar şi popoarele sălbatece nu sunt lipsite
de cunoştinţa nedeplină * a anului, luuei şi a zilei ; dovadă
despre aceasta sunt jocurile lor religioase făcute în aceleaşi
epoce fixe la apariţia lunei pline, sau a altor fenomene natu¬
rale. Apoi aşezarea trebuinţelor lor după sezoanele fireşti ale
anului, încă ne dovedeşte noţiunea, chiar întunecoasă, pe care
o au aceste popoare de’spre cursul şi măsura timpului. Negreşit
că la o măsură exactă nu ne putem aştepta de la aceşti sălba¬
teci, şi nici chiar de la popoarele ce se cred înaintate în cultură.
Problema măsurărei timpului, nu s’a putut încă deslega cu pre-
ciziune până acum. Daca ne ocupăm aci de cronologia po¬
poarelor vechi mai însemnate, o facem aceasta ca sa ştim cum
era măsura timpului la cei vechi, şi să cunoaştem motivul
pentru care începem, în cultul nostru, ziua cu seara premer¬
gătoare, cum şi unele întocmiri ale cultului 07'todox după
vechea cronologie.
a) Egiptenii unul dintre cele mai vechi popoare ale lumei,
se orientară la început în măsura timpului, după soare, lună,
stele, coacerea fructelor din grădini şi după revărsarea Nilului.
Apoi avură anul solar de 12 luni, luna de 30 de zile, sau 360
de zile intr’un an; dar la acestea ei mai adăogeau 5 zile şi
făceau anul de 365 de zile. însă Egiptenii negăsind o măsură
dreaptă în această împărţire a anului, cu vr’o 15 secole înainte
de era creştină, introduseră şi perioadele de 4 ani, dintre cari
3 ani aveau 365 de zile, iar cel din urmă 366 de zile s). Prin
urmare avem aci calendarul adoptat mai târziu de luliu Cezar,
iar mai pe urmă primit şi de creştini şi păstrat de ortodocşi
până în ziua de astăzi8). Egiptenii începeau ziua cu cântatul
1) Vezi Rândueala sfântului maslu în Molitfelnic, Bucureşti 1832, p. 68-110.

2) Conf. N. Coculescu, „Cestiunea Calendarului/' Bucureşti, 1898, p. 5.
3) Champollion (f 1831) descoperind cheea alfabetului egiptean ieroglific,
se cunoscură multe taine ale văilor Nilului, cu toate că au dispărut cea mai
cocoşilor din timpul dimineţei si aveau orariul (orologiul) de soare,

făcut cu astfel de semne în cât (Supă umbra razelor solare cunoşteau
mare parte din ele odată cu arderea bibliotecei din Alexandria în secolul al Vii
d. Hr. (an. 641). Vezi şi p. 108f T. II, Tez. Liturgic.
Din descoperirile făcute în Egipt, cunoaştem că camera zeului din templul
egiptean, era cu totul întunecoasă. Preoţii (Ker-heb-ii) trâeau din averea temple¬
lor. La unele din templele mari se găseau câte 47 preoţi în serviciul zeilor.
Multe temple erau foarte bogate s. e. cel din Teba al lui Amon, avea 2303 kilom.
pământ arabil, 400.000 capete de vite ş. a. înaintea zeilor cântau bărbaţii şi femeile
din gură şi cu instrumentele. Preoţii purtau veşminte deosebite de ale laicilor;
pentru curăţenie preoţii îşi râdeau capul. Când preotul intra în templu se
spăla în lacul din apropiere. Marele preot purta grijă de cultul întregului Egipt.
Preoţit egipteni adunaţi la marele templu din cetatea Teba (Egipt), pentru
calcularea timpului.
Preoţii făceau serviciul înaintea zeului dimineaţa şi seara, cântându-i, tămâ-

indn-1, rugându-se şi îngenuchiând înaintea lui. Apoi îl stropeau cu apă, îl îm-
brâcau în pânze cu patru colori : alb, verde, roşu închis şi roşu deschis, îl
sulemeneau şi îi puneau masa cu pâine, fripturi, plăcinţi, vin şi apă.
Credincioşii aduceau prînoase la templu, pe cari le mâncau preoţii. La
sărbătorile în onoarea zeului s. e. naşterea lui, victoria lui, ş. a., cultul se ter¬
mina cu danţuri, lovirea pieptului cu pumnul, etc.
Morala cerea de la Egipteni : să îngrijească de părinţi, să asculte de stă¬
pânire, să fie blânzi cu femeile, să iubească ştiinţa, etc.
Fie care Egiptean, bogat ori sărac, era îmbălsămat înainte de a fi pus în
mormânt. Regii îmbălsămaţi erau puşi în piramide; bogaţii în morminte zidite
ori în stânci de piatră ; iar săracii erau îngropaţi în nisip. în cosciugele lor se
ori ce timp al zilei‘). După mărturia lui Erodot împărţeau ziua

în 12 ore după cum făceau aceasta şi Babilonenii2).
b) Poporul zendic cu leagănul său pe marele platou iranic,
cunoştea şi el în vechime anul solar compus din 12 luni, de
câte 30 de zile, cu un adaos de 5 zile.
cj La Evrei, în timpul patriarhilor lor, anul se socotea de
la un seceriş până la altul, sau 12 luni unele de 29 de zile iar
altele de 30"zile, adică peste tot 354 de zile. Mai târziu văzân~
du-se scurtimea anului îl făcură din 12 luni de câte 30 de zile.
Si acest an netiind drept, Moisi păstră anul vechiu de 12 luni
lunare sau 354 de zile; dar la al 3-lea an intercala o lună, adică
un al doilea Martie. Ziua începea cu apusul soarelui potrivit
textului biblic de la creaţiune: <tŞi s’a făcut seară (3*15?) şis’a
făcut dimineaţă Cifji) ziua întâi**), şi se împărţea în ore, folo-
sindu-se Evreii, de orariul de soare şi apoi de orariul de apă4).
Daniil vorbeşte de orele zilei&), iar evangelistul Ioan de împăr¬
ţirea zilei în 12 ore8). Săptămâna avea 7 zile, anul 52 de săp¬
tămâni. Zilele săptămânei se ziceau: l-a a sâmbetei ori a săp-
tămânei, sau l-a a sârnbetelor, a 2-a, a 3-a, ş. a., aşezându-se
•sâmbăta în fruntea zilelor săptămânei. (Vezi p. 97', T. Ill/Tez. Lit.).
Anul civil începea cu luna nouă a lui Aprilie, când Evreii au
fugit din Egipt; iar anul bisericesc, cu luna nouă a lui Octomvrie.
La început nici lunile nu aveau nume proprii la Evrei,
ci se ziceau: luna l-a, a 2-a, a 3-a, etc. Numai luna Aprilie pe
care Moisi o numi l-a se zicea luna spicelor #"jn7). Cu
încetul dobândiră nume şi alte luni s. e. a 2-a se zicea luna
senină (H 8); a 7-a luna ploilor 9); a 8-a luna fructelor
puneau papiruri scrise cu conţinuturi din »Cartea morţilor*, arme, parfumuri,

pânzeturi, ş. a. (Vezi şi pag. 584, n. 2, T. II, Tez. Lit.).
Egiptenii erau de o fire blândă cu toată lumea şi foarte muncitori, aşa
■cum sunt si astăzi. (Autorul).
]) Sătenii noştrii Români, şi acum cunosc începutul zilei după cântatul
cocoşilor de dimineaţa; iar după umbra soarelui, ei înţeleg ori ce timp al zilei,
întocmai aşa ca şi vechii Egipteni. (Autorul).
2) Anul egiptean avea aceste 3 anotimpuri de cate 4 luni: începutul sau
inundaţiunea (Şa), semănatul (Pro) care corespundea cu iarna şi culesul (Şemu),
care corespundea cu vara.
3) Genesa 1, 6.
4) Orariul de soare există şi în timpul nostru. Pe turla catedralei greceşti
din Smirna (Asia Mică), am văzut în vara anului 1899 un orologiu sistematic
de soare. Iar orariul de apă era la Evrei cam în felul orariului de nisip ce se
găseşte în timpul de faţă în staţiunile noastre balneare. Orariele de apă erau
nişte vase In cari se punea o cantitate de apă, care trebuea să se scurgă prin o
gaură mică, picătură cu picătură până ce se termina. Prin această scurgere se
cunoştea fixarea orelor. (Autorul).
5) Dan. 3, 6. 5, 5.
6) Ioan 11, 9: „Răspuns-a lisus (ucenicilor): au nu 12 ore sunt în zi«?
7) II M. 13, 4.
(Sn *)-Iar după exil, Evreii împrumutară pentru toate lunele

numele babilonice. Luna l-a o numiră aşa dar Nisan (|D\}1 2),
care cădea cam în acelaşi timp cu Martie al nostru ; a 2-a lictr
Aprilie); a 3-a Sivan (JV»p, Maiu); a 4*a Tamuz >
Iunie); a 5-a Ab (3K, Iulie); a 6-a Elul August); a 7-a
Tişri Septemvrie); a 8-a Heşvan (JlŞ?n, Octomvrie); a
9-a Chislev (£>pş, Noemvrie3 4 5); a 10-a Tebet (npţp, Decemvrie):
a 11-a Şebat (E5t?% Ianuarie <); a 12-a Adar ("flX, Fevruarie6).
Iar dacă am arătat aci lunele ebraice cu numirile lor ori¬
ginale, am făcut-o aceasta pentru că în cultul Bisericei noastre,
ortodoxe, se amintesc unele din aceste luni când cetim bucăţi din
Vechiul Testament, sau când facem calculul asupra sărbătorei
pastelor, şi se cuvine să avem cunoştinţă despre ele.
d) Grecii aveau anul de 12 luni de câte 29 şi 30 de zile
sau 354 de zile ; dar la un ciclu de 8 ani, adăogeau 3 luni de
câte 30 de zile şi anume la al 3-lea, al 5-lea şi al 8 lea şi făceau
cu aceasta întocmai 8 ani iuliani. Ziua începeacu apusul soarelui.
ej Romanii se foloseau la început de anul lor de 10 luni
sau 304 zile. Regele Numa Pompiliu (a. 714 a. Hr.) îi adaogi 2
luni: Ianuarie si Fevruarie, şi aşa anul se făcu de 12 luni sau
354 de zile. AbSa Iuliu Cezar (f 44 a. Hr.), în calitatea lui de
«pontifex maximus» şi «Imperaton», puse capăt neorânduelei în
anul 46 a. Hr., şi făcu anul de 12 luni de câte 30 şi 31 de zile.
iar Fevruarie de 28, apoi în al 4-lea an de 29 de zile. împăr¬
ţirea aceasta o împrumută Iuliu Cezar de la vechii Egipteni,
împreună cu ciclul acestora de 4 ani. Ziua se începea la Ro¬
mani cu răsăritul soarelui, apoi cu miezul nopţei, cum facem
şi noi astăzi. Anul începea cu 1 Martie, iar de "la Iuliu Cezar
încoace cu 1 Ianuarie, cum începem şi noi anul civil e).
f) Mahomedanii au anul lunar fie 354 de zile sau 12 luni
de câte 29 şi 30 de zile cu o intercalare de 11 zile în timp ele
30 de ani. Ziua începe la ei cu apusul soarelui şi săptămâna
are 7 zile.
g] Creştinii rămriteni ortodocşi, păstrează neştirbit îm¬
părţirea anului făcută de Iuliu Cezar, ele şi acest an a rămas
până acum cu 13 zile înapoi. Zilele săptămânei (lat. septimana.
septem, mane = şeapte dimineţi), la popoarele latine se numesc
după numele corpurilor cereşti: Luna, Martie, Mercur,Joe, Ve-
1) I Imp. 6, 38. Când mă aflam în Africa în vara anului 1904, am do¬

vedit cu mirare că oamenii din Nubiade astăzi, păstrează cuvântul „bulw (7^)
de origină ebraică, pentru a numi un fruct al lor în formă şi gust de fasole.
(Autorul).
2) Neem. 2, 1.
3) Zahar. 7, 1.
4) Zahar. 1, 7.
5) Estir. 3, 7. Conf. Onciul, Arh. p. 215.
6) Conf. N. Coculescu, „Cestiunea Calendarului", Bucureşti, 1898, p. 5.
xius şi Saturn; iar I-a zi a săptămânei se cliiamă «Duminica»

sau ziua Domnului 1). Ziua bisei'iceascâ începe la creştinii or¬
todocşi, ca şi în Vechiul Testament, cu apusul soarelui; şi de
aceea se face vecernia fie cărei zile în seara ce o precedeazâ ;
iar după împărţirea romană, ziua civilă începe Cu miezul nopţei.
Anul bisericesc începe ca la bizantini, cu I-iu Septemvrie; iar
anul civil cu I-iu Ianuarie, ca şi la Romani *).
h) Creştinii latini şi protestanţi, primiră calendarul în¬
tocmit în anul 1582 de episcopul Romei Grigorie al XIIMea1 2 3).
Calendarul acesta este tot cel întocmit de Iuliu Cezar, numai
că după cel gregorian anul este acum cu 13 zile înaintea celui
iulian. Calendarul gregorian s’a introdus în toată lumea în lu¬
crările internaţionale. El se zice «stil nou»; iar cel iulian «stil
vechiu».
§ 31.
Cele 7 zile ale săptămânei şi însemnătatea lor
liturgică.
el d’întâiu şi mai înalt cuprins al cultului Bisericei orto-
doxe, este Dumnezeu Creatorul, Fiul Mântuitorul lumei şi
sfântul Spirit sfmtitorul; iar după aceea urmează acele
evenimente împlinite de bumnezeuîn economia mântuirei omului
d. e. naşterea Domnului4 5), botezul săuB), patimile 6), învierea7),
înălţarea lui la ceruri8), pogorîrea sfântului Spirit asupra aposto-
1) Ca şi Evreii cei vechi, tot aşa şi Grecii de demult şi cei de azi, nu¬
mesc zilele săptămânei după numărul ce ocupă ele în cuprinsul celor 7 zile
s. e. 1, 2, 3, 4, 5. Aşa ei zic: IvuQiaxi’i (ziua I-a sau Duminică); Aevxega (ziua
11-a, Luni); Tqîtti ta IlI-a, Marţi); Teiapxi] (a IV-a, Mercuri); nejrrr) (a V-a,
Joi); naQaax£w'i (Vineri adică «pregătire", pentru că în elinismul păgân era săr¬
bătoarea Venerei); 2d(3(3aiov (Sambăta). Vezi şi Mat. 28, 1. Marcu 16, 1. Luca
24, 1. Ioan 20, l.-Conf. şi p. 97, T. III, Tez. Lit.
Iar Germanii ca şi toate popoarele teutonice, au un fel original de nu¬
mire a zilelor săptămânale s. e. Sonntng, (ziua soarelui, Duminică); aftorttag
(Luni); 2)ienftag (Marţi); ăJîitttoocf) (mijlocul săptămânei, Mercuri); ©onncvâtag
<Joi); greitag (vineri) şi ©aniâtag (Sâmbătă). (Autorul).
2) Cu toate acestea, In evul mediu, anul nu se începea în diferitele ţări
europene, numai cu I Septemvrie şi cu 1 Ianuarie, după cronologia bizantină
şi romană, ci se începea cu I Ianuarie, I Martie, 25 Martie, Paştele, I Septemvrie
şi 25 Decemvrie. Chiar şi în Moldova se începea anul civil cu I Martie, după
cum se făcea şi în Rusia, pe timpul lui Alexandru cel Bun (1400 — 1432). Conf.
George Popovici, „Anul de la Martie în Moldova, pe timpul lui Alexandru cel
Bun", Bucureşti, 1905, p. 7.
3) Conf. A. Lerosey, Manuel Liturgique, Introduci, a la Liturg., Paris,
1S90, p. 308.
4) Mat. 1, 18 — 25. Luca, 1, 27.
5) Mat. 3, 13—17. Marcu, 1, 9. Luca, 3, 21.
6) Mat. 27, 27-38. Luca, 23, 11.
7) Mat. 28, 1-11. Marcu, 16, 1. Luca, 24, 1. Ioan 20, 1.
8) Marcu 16, 19.
Iilor, ş. a.1 2 3). Mai departe în cult ni se aminteşte veneraţiunea

sfintei Fecioare, a martirilor şi a vitejilor credinţei cari au pă¬
timit pentru înflorirea Bisericei.
Dar pe lângă aceste sărbătoriri ale cultului public, mai sunt
de însemnat şi ideile mari aflate în serviciul divin din cele 7
zile ale săptămânei. în fie care din aceste zile se plineşte cultul
în Biserică, cu aducerea aminte de unele fapte petrecute tot în
legătura cu mântuirea omului. Aşa, în ziua cea dlntâiu a sap-
tămânei, se prea măreşte învierea Domnului şi pentru aceea
această zi se chiamă «ziua învierei», ori «ziua Domnului», sau
«Duminica» a). în ziua a 2-a, Luni, se laudă puterile cele fără
de trupuri, adică sfinţii îngeri, ca unii ce sunt neîncetat ser¬
vitori împrejurul tronufui Dumnezeirei >). Marţi, se cinstesc sfinţii
profeţi ai Vechiului Testament, căci şi ei au predicat venirea
lui Hristos şi au pătimit chinuri pentru dreapta învăţătură; iar
în deosebi se cinsteşte în această zi, cel din urmă profet şi
anume Ioan Botezătorul, fiind că a pregătit calea pentru ve¬
nirea Domnului la diregătoria lui mesianică4 5). în ziua a 4-a,
Mercuri, să laudă crucea Domnului, căci în acea zi sfat au făcut
Jidovii ca să vândă pe Hristos. Joi, se cinstesc sfinţii apostoli,
pentru că ei şi-au lăsat mrejile lor şi au urmat Mântuitorului,
pătimind în deajuns în propoveduireaVvangeliei6). Tot în această
zi Biserica aduce cuvenita veneraţiune marelui ierarh Nicolae,
păstorul cetăţei Mira din ţara Licfei (Asia Mică). Vineri, iarăşi
se laudă sfânta cruce şi patimile Mântuitorului, pentru că în
acea zi el a fost răstignit pe lemn6). Sâmbătă ziua a 7-a
a săptămânei, se face amintire de toţi sfinţii şi de toţi fraţii
noştrii cari au adormit în credinţa" Bisericii* ortodoxe. Tot
în acea zi se mai cinsteşte sfânta Fecioară Maria şi cetele sfin¬
ţilor martiri.
După cum sărbătoarea învierei Domnului străluceşte între
toate sărbătorile anului, prin serviciul ei din Biserică plin de
măreţie şi podoabă, tot aşa şi ziua Duminicei întrece celelalte
zile ale săptămânei prin însemnătatea şi splendoarea serviciului
divin. De şi actele liturgice se aseamănă între ele în zilele săptă¬
mânei, totuşi după cum văzurăm, sunt şi deosebiri de formă şi
idee, cari iarăşi contribuesc • la frumuseţea si bogăţia cultu¬
lui nostru.
1) Fapt. Apost. 2, 1-5.

2) Mat. 28, 6.
3) Dionisie Areop. Ierarchia ecclesiastica, IV.
4) Mat. 3, 1. Marcu 1, 4. Luca 3, 2. Ioan, 1, 28.
5) Mat. 4, 18 seqq.
6) Mat. 27, 26.
TEZAURUL LITURGIC, T. III. i 19
Ora IX-a ("Qea ewa-tri, nona1) şi conţinutul ei.

umnezeeasca servire de seara este precedată de cetirea
orei a 9-a care coincide, după cum am văzut, cu ora
^ noastră a 3-a după amează. Această oră ne aduce aminte
de un timp foarte însemnat pentru creştin şi anume de moartea
pe cruce a Domnului2 3). întru amintirea acestei fapte mântui¬
toare, s’a aşezat în vechime de Biserică serviciul orei a 9-a, al
cărei conţinut stă în legătură cu patimile şi mai ales cu moartea
Domnului pe lemn.
Noi nu ştim ce psalmi s'au cetit în orele canonice, în timpul
celor d’întâiu 3 secole ale creştinismului; căci această alegere
a psalmilor pe care Biserica a primit-o în secolul al V-lea şi a
rărnas neschimbată până astăzi, s’a făcut în secolul al JV-leâa).
Se ştie însă că în timpul lui Pahomie cel Mare (*j- 349) egu¬
menul mânăstirei înfiinţată de el în insula Tabena din Nilul
de sus, s’au fixat în mănăstirea sa pentru fie care oră câte 3
psalmi. Iar Sozomen în Istoria sa Bisericească, cartea a IIT-a
cap. 14, vorbind cu multe laude de marele sihastru Pahomie,
pare a ne spune că însuşi acest vestit pustnic a ales câte 3
psalmi, rămaşi până acum în fie care din orele canonice 4). Apoi
Marele Vasilie (f 379), Efrem Şirul (j 379) şi Mardarie, au
compus troparele şi rugăciunile din fie care oră. Prin urmare
în finele secolului °al IV-lea, în timpul lui Teodosie Bătrânul,
aceste ore aveau în orient acelaşi cuprins ca şi în zilele noastre.
Chiar şi Cassian (f 432) în scrierea sa (cinstit, coenob.j» lib. III,
c. 3, zice că la fie care oră se cântau 3 psalmi în răsărit.
Conţinutul orei a 9-a este următorul: după rugăciunile
de începere, se cetesc psalmii 83, 84 şi 85. în cel d’întâiu psalm,
1) In textele vechi greceşti numeralul evvdrr} (nouă), stă scris în unele
cu doi v, în altele un v. Eu însă l'am scris cu doui v. (Autorul).
2) Mat. 27, 46 — 50: IIeqL 8b t»iv Ewdxr|V Qav dvspOTjaev 6 ‘Irţooîg
«>tovri ^.EvaXxi Xeycov* f|XEi T|Xeî Xe pd a a (3ax 9 avei... acpfjxEV to jrvsufia.
Aceste cuvinte mântuitoare rostite de Iisus, sunt cele din psalmul XXII v. 2:
''L?$ = «Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m'ai
lăsat" ? Dar în Ioc de cuvintele evreeşti ,7p^, în evangelia lui Mateiu
aflăm forma haldaică f\tşb> cu acelaşl înţeles ca şi cuvintele ebraice.
Vezi Bisping, Evang. Math. pag. 564.
Iar în Evangelia lui Marcu (15. 34) găsim: eXtoi eXcoi Xspd... = nftŞ
forma siriaca, în loc de ebraicele BisPin&r
Evang. Marc. p. 124.
3) Valafrid Strabo, De rebus eccles. XXV.
4) Martigny, Diction. des antiq. chret., op. c., p. 539: La division (des
psaumes) que I'Eglise adopta des Ie cinquieme (siecle) et qu'elle suit encore
aujourd'hui, paraît avoir ete faite au quatrieme en Orient, sous l'empire de
autorul lui se minunează «Cât sunt de iubite locaşurile» Dom¬

nului şi fericeşte pe omul care pune ((suişuri în inima sa»
spre curţile cereşti. în al doilea psalm, autorul îndreptându-se
umilit către Dumnezeu zice: «Bine ai voit, Doamne, pămân¬
tului tău... lâsat-ai fără de legile poporului tău... arată nouă
mila ta şi mântuirea ta o dă nouă». Iar în ultimul psalm,
autorul se roagă : «Pleacă, Doamne, urechea ta şi mă auzi că
sărac şi lipsit sunt eu... că tu, Doamne, eşti bun şi blând şi
mult milostiv... în ziua necazului meu am strigat către tine şi
m’ai auzit». Aceşti 3 psalmi plini de tânguiri lirice, corespund
intru totul cu starea ele întristare a creştinului, pentru moartea
pe lemn a Mântuitorului său. Ei zugrăvesc îndestul mâhnirea
sufletească a piosului pătruns de însemnătatea patimilor Domnului.
După cetirea acestor 3 psalmi, se zic tropare şi rugăciuni
foarte frumos întocmite în legătură cu moartea Răscumpără¬
torului nostru. Apoi ora a 9-a se termină cu această rugăciune
a sfântului Vasilie cel Mare: «.Stăpâne, Doamne, Iisuse Hris-
toase Dumnezeul nostru... curăţeşte-ne pe noi păcătoşii şi ne¬
vrednicii... pentru că am lăsat căile dreptâţei talef şi am
umblat în voile inimei noastre» 1J.
Cum că în secolul al IV-Jea şi al V-lea se ceteau psalmi
în serviciul orei a 9-a, aduc aci cuvintele fericitului Ieronim:
«După ora a 9-a, zice el, se adună cu toţii (monahii egipteni),
cântă psalmi şi cetesc din scripturi după obiceiu».2) Fericitul
Ieronim arată că monahii o făceau aceasta după obiceiu (ex
more) adică după o datină rămasă de la cei vechi. Iar Consti-
tuţiunele Apostolice îndeamnă a se face rugăciuni în ora 9-a
întru amintirea morţei pe cruce a Domnului nostru s). Apoi
canonul 18 al sinodului din Laodicea orândueşte ca «cetirea ru-
gâciunelor totdeauna în ora a 9-a şi seara, de datorie sâ fie
a se face'b. în timpul Marelui Post, ora a 9-a primeşte oare
cari modificări.
Theodose l'Ancien. Maîson sait d’une maniere certaine que c'est depuis S. Pa-
come que Ies psaumes sont fixes au nombre de trois pour chacune des heures
canoniques.
1^ Daniel, Codex. Tom. IV |). 312:^ Novissimum locum tenet oratio Ba-
silii: Aeomoxa Kuqie T. X. 6 0eo? ijjiwv, 6 paKQO0u[ir|orag ’eju toî£ fifiâyv... x. x. X.
2) Hieronym. Episţ. XXII ad Eustoch. c. XV: Post horam nonam in
cominune concurritur (aegiptiani monachi) psalmi resonant, scripturae recitantur
ex more.
3) Const. Apost. cartea VIII c. 34 arată că în ora 3-a (a 9 de dimineaţă),
Domnul a fost osândit de Pilat; în ora 6-a (a 12, amează) a fost răstignit; iar
la ora 9-a (a 3-a după amează) a murit pe cruce.
§ 33.
Vespera ('Eanseivo?, vecernia) în timpurile prime ale

creştinismului.
# uvântul «seară» se zice în greceşte «sojtepa» ; în latineşte
«vespera». Iar cuvântul «EajteQivop), înseninează «de seara»
sau ceea ce se face seara. Părinţii bisericeşti răsăriteni,
au ales cuvântul ecnrepivo; pentru a arăta printr’insul. serviciul
divin de seara sau vecernia; iar părinţii apuseni au întrebuinţat
cuvântul «vespera» ori.ccvespertina» pentru serviciul lor de seara.
Isidor de Sevila crede că occidentalii au dat numirea de «ves¬
pera» serviciului de seara, pentru că acesta se făcea atunci,
când apărea pe cer steaua «vesper» 1 2 3). Cum că şi în apus se
făcea în timpul serei acest serviciu, ne arată fericitul Augustin
când zice : « Vespera fit, quando sol occiditv (serânda se face
când apune soarele 8). Iar canonul 18 al sinodului din Laodicea
după ce vorbeşte de rugăciunile orei a 9-a, porunceşte ca «şi
rugăciunile de seara de datorie să fie a se /ace». Cum vedem,
datina de a se cânta psalmi şi a se ceti rugăciuni la apusul soa¬
relui, se poate căuta chiar la începutul creştinismului; iar prin
cuvântul Icjtf-ptvo; se înţelegea întregul serviciu sfânt ce se
aducea lui Dumnezeu când se făcea seară.
1. Constituţiunile apostolice ne arată lămurit ritualul ves-
perei asâ cum se făcea în Biserică în secolul al IlI-lea şi al
IV-lea. Iri aceste Constituţiuni i se dă episcopului următoarea
poruncă: <kCând se face seara să chemi Biserica (să aduni po¬
porul în Biserică) şi după ce se va ceti apsalmul luminilor»
(tov stuMxviov \|>ctÂ.|.i6v) să zică diaconul rugăciuni pentru cate-
humeni, energumeni, luminaţi şi penitenţi» *). Iar în alt loc din
Constituţiuni ni se arată cu aceste cuvinte, care anume psalm
se cheamă al luminilor: «/n fie care zi să vă adunaţi în Bi¬
serică, dimineaţa şi seara ca să cântaţi psalmi şi să vă rugaţit
dimineaţa zicând psalmul 62 (Dumnezeule, Dumnezeul meu,
către tine mânec); «iar seara psalmul lăih (Doamne, strigat-am
către tine, auzi-mă, ea aminte glasul rugăciunei mele când strig
către tine4 * *). Prin urmare psalmul 140 se chema «al luminilor»
pentru că atunci când se cetea el şi cu tot serviciul serei, se
aprindeau luminele căci se făcea noapte şi era întuneric. Cum
1) Isid. Sevil. De eccles. offic. c. XXII.

2) Augustin. serm. in psalm. XXIX.
3) Constitut, Apost. lib. VIII c. XXXV: 'Eaitepct; vevopivr^ ouvaGeotaEiş
t>jv EXxXîiaîav, «ai p-stâ xo er|0r)vai t6v etuXvxviov iraXp,6v, jtQoaqpcovTjaEi 6
biăxovog vneg rcov «arrjxoupevwv a. t. X.
4) Constitut. Apost. lib. II c. LIX: ’Exdarris fipiQaţ cruva0QOiţ£cr0£ oq-
0oot) xal EajtEQag, t|kxXXovtei; «ai jtQoaeuxopevoi ev xvQiattOÎ?’ oq0qou piv Xe-
70Vte<; ijJaXjxov tov ||3', caitepai; âe tov Qp/.
122 DEL BADEA G1REŞEANU
că acesta era motivul pentru care acest psalm se chema aşa,

ne arată fericitul Ieronim (epist. ad Laetam), Cassian (De instit.
monach. III, 6), s. a. în unele Biserici se ceteau până la 12 psalmi
ori şi mai puţini *).
' După rugăciunile făcute pentru catehumeni, energumeni,
luminaţi şi penitenţi, Constituţiunile apostolice grăesc mai
departe: iSculându-ne, cerem milă de la Domnul şi bunătă¬
ţile lui, îngerul pâcei, cele bune şi de folos, sfârşit creştinesc ;
cerem seara şi noapte liniştită şi fără de păcat şi tot timpul
vieţei noastre nevinovat, sa cerem» a). în urma acestora dacă
episcopul locului era de faţă cetea rugăciunea mulţumirei:
<aDumnezeule cel fără de început şi fără de sfârşit, cel a toate
făcător... în veci amin» 8).
Diaconul zicea după acestea cu voce tare: plecaţi-vă
pentru impunerea mâinilor» (xXivaxe trj xeLQ°AEm(*); iar episcopul
cetea rugăciunea următoare: «Dumnezeule al părinţilor şi
Doamne al indurărilor, cela ce cu înţelepciunea ta ai zidit pe
om... in veci amin» 1 2 3 4 5).
Apoi diaconul glăsuea cuvintele: teşiţi in pace» (ngo-
e/u0ere ev eîpnvn) si poporul esea cu linişte si mulţumire din
casa Domnului.
2. Tot din Constituţiunile apostolice şi din Codicele Ale¬
xandrin LXX, mai cunoaştem, că pe lângă cele arătate mai
sus, la vesperă se mai zicea şi „rugăciunea serei“ (jrpooeuyjiv
I(ftceqlvt|v) ; ^Lăudaţi prunci pe Domnul, lăudaţi numele Dom¬
nului, lâudâmu-te pe tine, îţi cântăm ţie, bine te cuvântăm
pe tine, pentru mărirea ta cea mare. Doamne împărate, Pă¬
rintele lui Ilristos, al Mielului nevinovat, care ridică păcatele
lumei, ţie ţi se cuvine laudă, ţie ţi se cuvine cântare ; ţie mă¬
rire se cuvine hei Dumnezeu şi Tatălui şi Fiului şi Spiri¬
tului cel a tot sfânt, in vecii vecilor amin. Acum slobozeştepe
servul tău, Stăpâne, după cuvântul tău in pace; că văzură
ochii mei mântuirea ta, care ai gătit-o înaintea feţei tuturor
popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi mărire po¬
porului tău Israihb). Această rugăciune se zice şi astăzi la
1) Martigny, Diction. des antiq. chret p. 539 n. III. —P. Mîgne, Patrolog.
gr., Tom. I.
2) Constit. Apost. lib. VIII C. XXXVI: ’AvaoxdvtEg ainriocQî£0a xa e?iet)
toîj Kuqlou xal xoi>g oixxovQn,oug auxoO, xov olyyeXov xov Ixl xf\q el(rvyvv)g, ta
xaXa xal ta avppSQOvxa xQioxiava xd tijv sojtEQav xal xrjv vdxxa eîqi)-
vixtjv xal dvaâQxr^xov, xai jtavxa xov xqovov xr|g ^corjg r) jxorv axaxdyvcoaxov
aîxr]oo)^£0a.
3) Constit. Apost. lib. VIII c. XXXVII: 'O dvaQx°S®Eo£ xal dvaxEtau-
xr|Tog... elc xovq aiwvag* ă\Lr\v.
4) Constit. Apost. lib. VIII c. XXXVII: 0ee îictxEQCov, xal Kuqle tov
Ikeoug, 6 xfi aocpfqL aou xaxaaxEoaaag dvOpcojiov... etg xoug aîâ>vag* dfiVjv.
5) Constitut. Apost. lib. VII e. XLVIII: *AiveXxe :taT6eg Kuqiov clIvsÎte
to ovoîa Kvqiou* ’AivoOêv ae, -ujivouÊv as, euXoyoîjîev oe, 8ia tt|v jA&ydfoiv
oov, 8o|av x. x. X... Nuv ajroAveig xov SovXov aoo, Aeajtoxa, xaxaxo gfuia aov,
desperă, însă s’au făcut dintr’îasa două rugăciuni: «învredni-

ceşte-ne Doamne» şi «Acum slobozeşte pe servul tăuVechi¬
mea părţei I-a o arată însuşi cuprinsul cuvintelor; origina ei
poate fi căutată în secolul alll-lea; iar partea a Il-a este însăşi
rugăciunea bătrânului Simeon când a primit în braţe pe Mân¬
tuitorul nostru1). Vasilie cel Mare în tratatul său «De spirito
sanctoB (c. XXI) vorbind de partea l-a a rugâciunei de seara
arată că din bătrâni s'a obişnuit să se aducă laude lui Dumne¬
zeu în apusul soarelui; «insă, zice acest părinte, cine a fost
autorul acelor cuvinte cari se zic la rugăciunea de seara, nu
Soldaţii romani ucid pe primii creştini adunaţi noaptea la rugăciune.
putem spune (ebietv ovx e/oţxev*); cu toate acestea poporul din

vechime cântă şi nimănui nu i s’a părut că face o necuviinţă
când zice: lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe sfântul Duh
Dumnezeu».
în Constituţiunile apostolice se află şi „imnul serei"
({iţivoţ EaJteQivos) sau „Imnul luminilor" (up.vo<; iov ÂoyvixoO)
care se zicea tot la vesperă, cum se zice şi astăzi. Acest imn
ev EÎ^rjvţi* 611 eI&ov ot ocpOaXfioi ^.ou xo oumţciov oou, o ETOifiaoa; xaxâ jtoo-
o(07iov jtrivxtov xtov Xacov, qp<I>; eu; ajioxdXmjnv e0vâw, xal 8o£av XaoO aou ToquijX.
1) Luea cap. 2, v. 29.
2) Unii scriitori întemeiaţi pe faptul că imnul »Lăudaţi prunci pe Domnul"
IU DR. BADEA QREŞEANU
cunoscut de noi era următorul: a Lumina lină a sfintei mă¬

riri, a Tatălui ceresc, celui fără de moarte, a sfântului feri¬
citului Iisuse Hristoase. Viind la apusul soarelui, văzând
lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe sfân¬
tul Spirit Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat
(£titvETcr0at) de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, cel ce dai
viaţa, pentru aceasta lumea te măreşte» *)• Marele Vasilie în
tratatul său «De spirito sancto» (c. XXIX), arată de autor al
«imnului luminilor» pe martirul Atinogen (f 196), cu toate
că în cărţile noastre bisericeşti poartă suprascrierea «Facerea
lui Sofrorîie patriarhul Ierusalimului» 2). Imnul serei este ţinut
ca cea mai veche compunere imnologică creştină; el ne spune
Intr’o formă foarte frumoasă, că creştinii la apusul soarelui
văzând lumina cea de seara lăudau pe Tatăl, pe Fiul şi pe sfân¬
tul Spirit Dumnezeu8). Eu am dat aci textul original al acestui
imn şi traducerea Iui în româneşte, ca să vedem că el nu s’a
schimbat întru nimic din vechime şi până astăzi.
în unele Biserici se mai cetea la vesperă, rugăciunea dom¬
nească şi se cântau imne.
Aşa era urzită vespera în secolul al III-lea şi al IV-lea ;
cum vedem, de şi ea erâ scurtă, totuşi era suficientă pentru a
vedea într’însa prototipul vesperei înflorite din zilele noastre. Ves¬
pera era scurtă căci încă nu era întocmită imnologia creştină şi
cultul nu era atât de bogat cum îl vedem mai târziu. Cu toate
acestea şi atunci ca şi acum, se zicea la vesperă: psalmul 140,
ectenia, apoi ectenia cererilor, lumină lină, învredniceşte-ne
Doamne, în forma rugăciunei «Lăudaţi prunci pe Domnul» şi
în fine. Acum slobozeşte pe servul tău. Stăpâne.
§ 34.
Vespera ('Eojt£qiv6s, vecernia) în zilele noastre.
trecerea timpului, şi mai ales, de la secolul al IV-lea
încoace, se iviră poeţi şi cântăreţi mari în Biserică, cari
contribuiră la înflorirea cultului creştin, cu ideea şi me¬
lodia, cu forma şi cuprinsul. Acum serviciul vesperei nu se mai
mărgini numai la psalmodia veche şi la cele câteva ectenii ori
rugăciuni scurte; ci pe lângă toate acestea, să adăogiră cântări
se află în Constituţiunile apostolice, crezură că autorul acestora ar fi compus

şi imnul. Susţinerea lor însă nu e puternică. (Autorul).
1) Constit. Apost. lib. VIII c. XXXV: <î>t5? itangov ayias fioŞiis, d0avd-
tou IlatQoq, Oupavtou, eAyCou, Mdxagoţ, Tricou Xîars, â^Sovreg âjtix7]V eHAiou
fivaiv, iSovte? cpâ>~ eaÊQivov* v^tvoOfiEv naiepa, Ylov, xal "Ayiov Ilveujia ©eov*
wA|lov <je ev Jtâai xaipot? tjuveÎoOcu cpcovaîg aîaiaig, Yte 0eou, o 8l6otj<;-
6vo 6 xoouo? ce âoţaţei. Vezi Daniel, Codex, T. IV, p. 290.
2) Conf. Tom. II pag. 493, Tez. Liturg.-P. Migne, Patr. gr. Tom. I.
3) Conf. Constitut. Apost. Iib. VIII, c. 35.-P. Migne, Patrologia gr. Tom. I.
şi forme exterioare, pentru strălucirea cât mai majestoasă a ves-

perei şi a celorlalte laude dumnezeeşti. Imn ologii şi psalţii cei
mari, desfaşurară o muncă spornică si făuriră în simţul pie-
tătei lor, cele mai frumoase stihiri lăucîătoare ale puterei divine
şi "ale cuvioşiei sfinţilor. Apoi, în casa Celui Prea înalt, cântară
aceste imne cil focul sacru al inimei lor, în aceste melodii dulci
şi armonioase, ce se asemănau cântărilor îngereşti.
Variaţiunea bogată a imnologiei şi a melodiilor ce se zic
la vesperă," îndulcesc viaţa credinciosului, şi din cercul acestor
înalte alcătuiri, el înţelege cât sunt de mici aspiraţiunile lumeşti ale
omului. în desfăşurarea acestor întocmiri ale vesperei, credin¬
ciosul mai înţelege, cât de uimitor lucru este, când el priveşte
din suişurile cereşti, la cele comune şi de rând ale omului de
jos, care se sbuciumă numai în agoniseli mici şi stricăcioase.
Şi nefericit este acela care nu se poate sui cel puţin pentru
scurte" momente, la treptele cele de sus ale fericirei pioase, si
nu se poate învrednici să guste şi el din dulceaţa sufletească.
Dar mai nefericit este cel ce zace cu voinţă în vinovăţia păca¬
tului, şi îşi creiază fericirea din lăcomie şi" muncă fără rost şi
chibzuială, ca să strângă bogăţii ce se risipesc ca fumul şi se
duc într’o clipă de ochiu.
Pentru aceştia nu sunt înţelese melodiile dulci ale vesperei
cântate în apusul soarelui, şi nici lauda adusă de credincioşi
lui Dumnezeu când se cântă stihirile cele prea frumoase r căci
gândul lor sboară numai după dulceaţa materială ce se preface
într'o cumplită amărăciune. Aceştia nu au timp să aducă pri¬
nosul recunoştinţei lor, Creatorului care ne dă toate bunătăţile;
nu au timp să vină în timpul vesperei în casa lui Dumnezeu şi
să se roage ca să ajungă cu bine ziua următoare. Ei aleargă
însă în lume, ca să prindă fumul şi să câştige cât mai multă
mâhnire.
§ 35.
Vespera cea mică (6 p.ixQO£ "EajrsQivog),

n zilele noastre, vespera este de 3 feluri: vespera cea mică,
vespera cea mare de Sâmbătă seara, sau din ajunul sărbă¬
torilor mari şi vespera de toate zilele. Fie care din acestea
are ritualul său întocmit de Marii Dăscăli ai sfintei Biserici ;
pentru aceea la rândul cuvenit, voiu vorbi despre fie care din ele.
Vespera cea mică se face în chipul următor: Sâmbătă
seara sau şi în preseara serbătorilor mari, pentru mai multă
solemnitate", se cântă atât vespera cea mică cât şi cea mare.
Adunându-se credincioşii în Biserică, preotul dă binecuvântarea
pentru începerea vesperei mici, cu ora a 9-a, după care iarăşi
se dă binecuvântarea ca să se cetească „psalmul de începere"
12G DR. BADEA CIREŞEANT!
<6 jrgootniaxog apa A ung, 403'): «Binecuvintează suflete al meu pe

Domnul». Terminând u-se acest psalm, nu se mai zice ectenia
cea mare, nici catisma, şi nici ectenia cea mică, ci îndată se
cântă «Doamne strigat-am» urmând apoi cântarea a 4 stiluri.
Se zice după aceea «Lumină lină», prochimenul zilei, şi «în-
vredniceşte-ne Doamne».
La stihovnă se cântă stilurile de rând, apoi «Acum slo-
bozeşte pe servul tău» şi troparele. Preotul zice ectenia «Milu-
eşte-ne pe noi Dumnezeule» şi face «Apolisul» cel mic.
Finindu-se această vespera, credincioşii es din Biserică, şi
după puţin timp se înapoiază iarăşi, pentru a se începe ves-
pera cea mare în toată frumuseţea şi ritualul ei, unindu-se, când
cere trebuinţa, şi cu ortrina cântată în acea seară «la pri¬
veghere».
Vespera cea mică este o prescurtare a vesperei mari1 2);
ea se obişnueşte mai mult în mănăstiri.
§ 36.
Vespera cea mare (6 piycxg 'Eajtepivoc) d6

Sâmbătă seara.
f «!r,
u sfintele cântări şi rugăciuni ale vesperei, Biserica începe
ziua următoare. Simeon al Tesalonicului, zice că în acest
serviciu «lăudăm pe Făcătorul nostru căci am ajuns la
apusul soarelui, adică la sfârşitul zilei, şi dăm tot lucrul
ei lui Dumnezeu. De aceea mulţumim pentru viaţa noastră,
pentru hrana, pentru cugetele şi faptele noastre cele frumoase» 3).
Dar prin acest serviciu, mărim şi pe sfinţii zilei următoare, cari
s’au nevoit a plăcea lui Dumnezeu.
Vespera «cea mare» se zice aşa, pentru că se face cu mare
solemnitate şi bogăţie de cântări; ea se desface în două părţi:
partea I-a cuprinde serviciul până la «intrarea» (eiaoSog) solemnă
in altar a sfinţiţilor servitori prin uşile împărăteşti; iar partea Il-a
conţine restul "serviciului până la* fine.
a) Partea I-a a vesperei se cheamă în greceşte şi «Auyyixov»
(Ivyyvţ, lumină, candelă), fiind că atunci când începem vespera,
apune soarele şi aprindem candelele în Biserică 4). Simeon al
Tesalonicului, ne învaţă că după predatineîe vechi, vespera «se
1) Goar, E\jxoA.6yiov, pag. 23, n. 20,-Conf. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 319.
2) La vespera cea mică, cea mare, la cea din zilele de rând ale săptă-
mânei, cum şi la întregul serviciu divin, sfinţiţii servitori sunt conduşi în
amănunţime de regulele Tipiconului şi tradiţiunile bisericeşti. De aceea găsim
printre aceste regule şi cuvintele: „sau cum va voi cel mai mare". Vezi Ves¬
pera cea mică, în Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 7.
3) Simeon Tesalon., op. c., pag. 197, cap. 299.
4) Goar, EuxoXdyiov, op. c., pag. 24, n. 23.
zice întră al 12-lea ceas (ora noastră a 6-a) de seara, fiind tre¬
cute 3 ceasuri după al 9-lea» *).
Vespera de Sâmbătă seara, se începe cu binecuvântarea
preotului pentru cetirea orei a 9-a; după aceasta se dă iarăşi
îoinecuvântarea ca să cetim «cu voce lină şi umilită» (f|auxq>
<po)vf] nai iipepeia) «psalmul de începere» (6 jtQ00L|iicix.6q tycdpoc,
103): «Bine cuvinteazft suflete al meu pe Domnul» ’ţHjB)
2). Iar dacă^s’a cetit ora a 9-a la vespera cea mică, la
cea mare nu se mai ceteşte. în psalmul 103 se preamăreşte
Cel A Tot Puternic şi Infinit, care se îmbracă cu lumina ca cu o
haină, umblă pe aripele vânturilor şi ţine apele în hotarele lor
ca să nu acopere pământul. El adapă munţii, răsare iarba ani¬
malelor şi dă hrană cu îndestulare. Când deschide mâna sa,
toate se umplu de bucurie; iar când închide a sa mână, toate
se turbură. în timpul cetirei acestui bogat psalm, prin care au¬
torul a avut fericita inspiraţie de a zugrăvi cât mai nemerit
creaţiunea şi ocârmuirea ei, preotul fiind cu epitraliilul pe grumaz
şi capul descoperit, vine umilit în faţa sfintelor uşi ale altarului
şi aci ceteşte cele 7 rugăciuni ale vesperei1 2 3). Prin acestea mi¬
nistrul altarului mijloceşte înaintea lui Dumnezeu «cel Mare şi
Puternic» să nu lim mustraţi de el pentru păcatele noastre, ci
să fim auziţi în rugăciunile ce le îndreptăm către cer4 5).
Terniinându-se psalmul, preotul ori diaconul, zice ectenia
cea mare (f| peyuXî| fettevt];) chemându-ne să ne rugăm Dom¬
nului, pentru pacea şi mântuirea sufletelor noastre, pentru Bi¬
serică, Ierarhul ţinutului, Domnitorul tarei, pentru aer, ş. a.
Ecteniile cu aceste cereri, sunt presărate în toate Liturghie vechi
s. e. în Liturgia lui Clement RomanulB), în aceea a lui Iacov
fratele Domnului6), etc. Apoi urmează cetirea catismei (xdGtapa),
aducându-ni-se aminte cu aceasta de Vechiul Testament şi de
făgăduinţele făcute atunci pentru răscumpărarea omului. La în¬
ceputul catismei se zice in psalmul I-iu că este «Fericit băr¬
batul carele n’a umblat în sfatul necredincio¬
şilor şi în calea păcătoşilor n’a stătut». Toată Psaltirea cu ale
ei 20 de catisme, se ceteşte în cursul unei săptămâni după rân-
dueala bisericească, începând catisma I-a Sâmbătă seara, şi termi-
nându-se celelalte catisme,până în Sâmbăta viitoare dimineaţa;
1) Simeon Tesalon., op. c.r pag. 197, cap. 299.

2) în textul ebraic acest psalm poartă numărul 104.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 289: Sacerdos ante fores sanctas orat
septem orationes tou Xuyvixou, a quibus haec prim a vesperarum pars nomen
trahit totj Xtyvixou. Aceste 7 rugăciuni sunt şi în Evhologiul lui Goar,
pag. 28-29.
4) Duinnezeeştile Liturgii, Bucureşti, 1887, pag. 19-24.
5) Constitut. Apost. lib. II, c. 57; lib. VIII, c. 10.-Vezi şi § „Ecteniile",
Tom. II, pag. 555, Tez. Liturg.
(j) Daniel, Codex Liturg., Tom. IV, pag. 92, 94, 95, 102.
iar în postul cel mare, Psaltirea se ceteşte de două ori pe săp¬

tămână, tot după rândueala bine determinată1)-
După catismă, se zice ectenia cea mică (fj (.uxod Ixtcvtjg)
şi apoi să cântă psalmul 140: «Doamne -etrigat-am către tine,
auzi-mă» 0^ nţfth nJlT), «Să se îndrepteze rugăciunea
mea ca tămâea înaintea ta, jertfa de seara», ş. m. d. Urmează
apoi cântarea psalmului 141: «Cu glasul meu către Domnul am
strigat», a psalmului 129: «Dintru adâncuri am strigat către tine.
Doamne, Doamne, auzi glasul meu», şi în fine, a psalmului 11G:
«Lăudaţi pe Domnul toate neamurile». Dar de la stihul «Scoate
din temniţă sufletul meu», al psalmului 141, se începe cântarea
stilurilor (artx^pwv), presărând stihurile psalmilor 129 şi 116
printre aceste stihiri. Prin cântarea psalmilor 140, 141, 129 şi
110, să vădeşte starea de păcătuire a omului vechiu şi speranţa
lui în mântuirea ce trebuea să vină; iar aceasta se arată prin
stilurile din Octoih întocmite de sfântul loan Damascen şi Ana-
tolie patriarhul Gonstantinopolului. Străbunii noştrii ne pri¬
cepând că Anatolie este un nume propriu, au tradus greşit
titlul stilurilor acestuea «dva0cAi.xd», cu ale răsăritului2). Sti¬
hurile Octoihului, se cântă întru bucuria învierei lui Hristos şi a
mântuirei neamului omenesc; pentru aceea ele se şi cheamă
«ale învierei» 3).
Foarte frumoasă şi cu înaltă înţelepciune este făcută de sfin¬
ţii Părinţi, această împletire din cântările Vechiului şi ale Noului
'testament. împletirea aceasta este nu numai o înşirare de cân¬
tări armonioase şi de suflet hrănitoare, ci cuprinde într’însa un
înţeles mai adânc şi un alegorism foarte bogat. Aşa este alcătuit
tot serviciul nostru divin ortodox : în tot ce îl compune pe el,
în formă, cuprins, în înşirarea lui, vedem un misticism curat,
un alegorism cu un înalt înţeles si o mare bogăţie de idei ins-
tructive.
Dar şi sfinţii cari 'şi-au dat viaţa pentru Biserică, sunt
lăudaţi în stilurile din ftlineiu, fiind "că ei sunt pentru noi
o pildă vie de virtute, înfrânare si lucrare a binelui. Iar în
timpul când se cântă «Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca
tămâea înaintea ta, jertfa de seara», pentru ase arăta că tămâea
ce se aducea ca jertfă de seara în cultul Vechiului Testament4),
trebue să se aducă şi în Noul Testament, preotul ori diaconul,
începe a cădi cu tămâe aprinsă pe cărbuni, sfânta masă, pros-
comidia şi tot altarul sfânt. Cel ce cădeşte, ese apoi pe uşa
1) Conf. Psaltirea, Bucureşti, 1856, pag. 9--11.

2) Chiar şi în Liturgiarul tipărit n Bucureşti în anul 1887 pag. 11, găsim
stîhirile lui Anatolie, întitulate „ale răsăritului" (Autorul).
3) Vezi înţelesul cuvântului „stihira" la pag. 504, n. 2 Tom. II Tez. Lit.
4) Exod. 30, 7: „Şi Aaron va face să fumege pe altar tămâe cu bun
miros în toată dimineaţa... şi între amândouă serile... va face să fumege tămâe
eternă înaintea lui lehova".
despre meaza noapte, cădeşte icoanele împărăteşti, scaunul ar¬

hieresc, stranele din dreapta, pe credincioşi, stranele din stânga
şi întregul naos. Merge cu cădelniţa apoi m nartică, o cădeşte
în ordinea naosului şi intră cădind în altar pe uşa despre meaza
zi. Aci cădeşte iarăşi sfânta masă, proscomidia şi pune cădelniţa
la locul eil). Tămâerea sfântului locaş, este nu numai o jertfă
dar ea este şi simbolul rugăciunilor şl al cererilor noastre în¬
dreptate la ceruri, ca fumul şi mirosul tămâei. Pentru aceea,
preotul ori diaconul care tămâiază, să facă aceasta cu umilinţă,
cu ochii plecaţi în jos şi cu paşi rari şi liniştiţi.
încheerea stihirilor se face cu cântarea imnelor dogma¬
tice compuse de Marele teolog şi imnolog Ioan Damascen, prin
cari se prea măreşte întruparea" Fiului lui Dumnezeu. Prin ele
să cinsteşte şi Prea Curata Maica Mântuitorului, care a rămas
Fecioară mai pe sus de minte şi de cuvânt. în timpul cântărei
stihirei dogmatice, sau şi mai înainte de aceasta, diaconul îm¬
brăcat în stihar, orar şi mânecuţe şi având cădelniţa în mână,
iar după dânsul preotul îmbrăcat cu felonul, es clin altar pe
uşa despre meaza noapte2). Preotul se opreşte în mijlocul
naosului cu faţa spre răsărit; iar diaconul cădeşte icoanele şi
pe credincioşiapoi finindu-se dogmatica, glăsueşte : „înţelep¬
ciune*, drepţi* (Socpta, oqQoi3). La aceste cuvinte "se răspunde
de cel mai mare sau şi de psalt cu cetirea imnului vechiu
«Lumină lină»4). Apoi diaconul şi preotul fac intrarea (f) eiao5o<;)
în altar prin uşa din mijloc5). în lipsa diaconului, ceremonia
intrărei o face preotul singur.
1) Protosincelul Gerasimu Saffirinu, Tipicu, Râmnicul Vâlcei, 1878, pag.

6 — 9. Conf. Dumnezeeştile Liturgii, pag. 10—11,
2) Vezi Dumnezeeştile Liturgii, op. c., pag. 11,
3) In cărţile noastre liturgice imprimate în româneşte în secolele trecute,
s'a strecurat greşeala în traducerea după cele ruseşti, zicandu-se /.înţelepciune
dreaptă", în loc de „înţelepciune, drepţi", aşa cum este în originalul grecesc.
De alt fel cuvântul „drepţi" (6c>0oi), are şi înţelesul lui pentru care s'a rostit de
sfinţii liturgişti, şi anume ca pioşii cei ce sunt de faţă, să stea drepţi şi cu
cuviinţă. In original nu se află 2oqna oq0t] = înţelepciune dreaptă, ci Soqna,
oq0oî; deci pluralul oeBoi, nu se leagă cu singularul Soqna, ci cu creştinii.
4) In acest vechiu şi prea frumos imn „Lumină lină", (<£uig iLapov),
moştenit din secolul al II-lea de la martirul Atinogen (f 196) şi aflat în Con-
stituţiunile apostolice lib. VIII, c. XXXV, se arată că lisus Hristos este lumina
lină a Tatălui ceresc; iar la lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi
pe sfântul Duh Dumnezeu.
5) Intrarea solemnă (eiooSoc) a sfinţiţilor servitori, în altar, făcută la ves-
peră, e împrumutată de la cea de la liturgie. In cea de la vesperă se arată
preoţii înaintea poporului; iar în cea de la liturgie, se aminteşte de timpurile
vechi când se aducea Evangelia din schevofilax, se arătă înaintea credincioşilor şi
apoi se ceteau din ea învăţăturile Domnului. E bine să zicem, deci „intrare"
(elooSoc), iar nu „eşire" < ). Pentru aceea şi cuvintele „înţelepciune,
drepţi" se înţeleg mai bine la „intrarea" de la liturgie, când se arată poporului
sfânta Evangelie, adică „înţelepciunea", înaintea căreia pioşii se cuvine a sta
„drepţi". Şi la Goar, în Evhologiul său, pag. 25 n. 36, găsim: „Sapientia, recti",
iar nu „Sapientia recta". Tot aşa şi la pag. 108 n. 77 aflăm 2o(pia, opSoi, asupra
căror cuvinte Nicolae Cavasila dă explicarea, că atunci când se rostesc ele, noi
Această intrare este de două feluri: «intrarea mică»

(f| fuxQa Eiaoâoq) fără solemnitate, şi «intrarea mare» (f| jAEyd&i]
eiaobac), când sunt în serviciu mai'mulţi preoţi, ori au în mij¬
locul lor şi vr’un Ierarh, şi împreună fac podoaba intrărei, cân¬
tând în mijlocul naosului «Lumină lină». Intrarea «mică» ori
«mare» de seara, se zice şi «intrarea de la vesperă» (f\ eigoSo;
xr\q §ajrEQa^), spre a o deosebi «de intrarea de la sfânta liturgie»
(rj eYcioSoc; t))ţ 0eice<; Airovpyiag), care se face înainte de cetirea
sfintei Evangelii. Iar Goar în Evhologiul său (pag. 108, n. 74),
zice cu drept cuvânt, că «intrarea cea mare» Oi gEvab] sYooSog)
este numai aceea când se aduc sfintele daruri de la Proscomidie
pe sfânta masă în timpul lieruvicului.
• bj Partea Il-a a vesperei, se întinde asupra celor ce ur¬
mează după ce sfinţiţii servitori au intrat în sanctuar. Diaconul
acum zice din altar;' «Să luăm aminte». Preotul: «pace tuturor».
Şi se cântă depsalţi «prochimenul zilei» (jtqoxe4i£vov rfj<; iijnEgctc) :•
«Domnul a împărâţit întru podoabă s’a îmbrăcat». Acest prochi¬
men este stihul 1 din psalmul 92, repetat de 3 ori. Diaconul
zice apoi ectenia, numită aîndoiiâ»' sau «stăruitoare» (îxe<tux),
pentru bogăţia şi stăruinţa în rugăciuni ce se arată într’însa.
începutul efeste astfel: '«Să zicem toţi din tot sufletul şi din
tot cugetul nostru să zicem» *).- Aci se fac rugăciuni pentru
episcop, Domnitor, ctitori, ertarea păcatelor (vneq acpEoecoi; to>v
d(.iaţ)Td)v), pentru cei ce aduc daruri şi pentru sănătatea lor a).
După finitul ecteniei, se ceteşte 'de cel mai mare sau de
psalt, vechiul imn «Invredniceşte-ne Doamne în seara aceasta,
fără de păcat să ne păzim noi», care se află, după cum am văzut,
şi în Constituţiunile apostolice (lib. VII, c. XLVIII) într’o formă
scurtă, începându-se cu cuvintele : «Lăudaţi prunci pe Domnul».
Urmează apoi ectenia «Să plinim rugăciunile noastre cele de
seara Domnului», cu cereri ca să dobândim seară desăvârşită,
îngerul păcei, ertare de păcate, sfârşit creştinesc, ş. a. 3). Această
eetenie o găsim şi în Constituţiunile 'apostolice (lib. VIU,
c. XXXVI).
Se cântă după aceea stihirile stihovnei din Octoih, «Mărire»
a sfântului, şi «Acum» a Născătoarei de Dumnezeu din Octoih,
aducându-se' mulţumiri fui Dumnezeu, şi laude sfinţilor. După
stihovnă se ceteşte îndată rugăciunea dreptului Simeon «Acum
slobozeşte pe servul tău, Stăpâne» (Nî3v ’cuiotakis tov SoijXoy ood,
Ajutora), aşa cum se cetea şi în secolele prime ale Bisericei la
serviciul de' seara (Constit. apost., lib. VII, c. XLVIII). Ea se ce¬
teşte la fie care vesperă cu semnificaţiunea, că fmindu-se ziua,
să stăm drepţi, iar nu şezand, şi să îndreptăm toată înţelepciunea noastră la

Dumnezeu.
1) Ectenia »,Să zicem toţi", în urzeala ei se află în liturgia sfântulm
Iacov (ii. 12).
2) Dutnnezeeştile Liturgii, op. c., p. 28.
3) Tot acolo, pag. 29.
să ne aducem aminte şi de moarte, mai ales că de aceasta nu

ne amintim nici o dată, ca şi când am fi nemuritori pe acest pă¬
mânt. Ne gâlcevim, adunăm bogăţii, zidim palate aurite şi avem
aspiraţiuni infinite, iar pentru locuinţa cea veşnică nu ne pre¬
gătim/ Pentru aceea sfânta noastră ftiserică, cunoscând slăbi¬
ciunile noastre, ne pune înainte rugăciunea acelui sfânt bătrân,
ca să ne îndemne printr’însa, să fim gata când vom pă¬
răsi lumea, şi să putem zice: «Acum slobozeşte pe servul tău*
Stăpâne» «)•
După ecfonisul preotului, psalţii cântă troparele (xpo^dpia)
Octoîliului şi ale Mineiului şi apoi se zice «Apoîisub (’AjrdAuaig
= liberatio) de către preot/ «Binecuvântarea Domnului peste
voi»*). Cuvântul «’AjtoWiq» în româneşte însemnează terminarea
Domnul Doctor BADEA CIREŞEANU Autorul Tezaurului Liturgic,

soseşte cu vaporul In portul oraşului Port-Zaid (Africa), Marţi 17 August anul
1904, pentru studii liturgice şi arheologice.
serviciului şi deslegarea poporului dea eşi din Biserică; pentru

aceea şi tropariul de la finitul vesperei se mai cheamă şi «ajro-
tamxiov» adică «eliberatorul» sau «to djToXutixtov Tij<; fjpegas»,
ce va să zică «eliberatorul zilei» 3). Fiind că în româneşte nu
avem o vorbă proprie care să corespundă cuvântului «’ajcoL'uoic»,
traducătorii români mai vechi, au trecut în cărţile liturgice ale

noastre cuvântul slavon «otiUSct-k» (otpust), nepotrivit cu graiul
şi înţelesul nostru. La terminarea ori cărei serviri sfinte, în Bi¬
serică ca şi în afară de ea, preotul face apolisul. La finele li¬
turgici, se pricepe mai bine înţelesul acestui apolis, când în¬
suşi preotul îndeamnă poporul zicând: «cu pace să eşim» din
Biserică. După binecuvântarea dată de preot prin apolis, cre¬
dincioşii es în linişte şi mulţumire din sfântul locaş, îndrep-
tându-se spre căminele lor şi "păstrând în minte cele auzite din
cărţile sfinte.
Vespera cea mare se deosebeşte de cea mică, nu numai
prin bogăţia cântărilor şi a formelor sale, dar şi prin solemni¬
tatea cu care se cântă acestea de boruri, şi prin mişcările im¬
punătoare pe cari le fac sfinţiţii servitori în timpul vesperei.
§ 37.
f ± Vespera în zilele de rând ale săptămânei.

a şi la vespera cea mică ori cea mare, după cetirea orei
a 9-a, preotul dă binecuvântarea pentru a se zice psal¬
mul 103; «Bine cuvintează suflete al meu pe Domnul».
Urmează apoi ectenia cea mare, catisma de rând, ectenia cea
mică, şi apoi se cântă «Doamne strigat-am». La cuvintele: «Să
se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâea înaintea ta», preotul
începe a cădi sfântul altar, naosul şi nartica, întocmai ca şi la
vespera cea mare. Psaltul ceteşte apoi stihurile următoare ale
psalmilor: 140, 141, 129 şi 116; însă de la stihul «De te vei
uita la fără de legi» al psalmului 129, se începe cântarea celor
6 stiliiri din seara aceea si anume : 3 din Octoih si 3 din Mineiu l)i
iar stihurile următoare ale psalmilor 129 şi 116, se presară prin¬
tre stihiri. «Mărirea» se cântă cea din Mineiu şi «Acum» a Năs¬
cătoarei de Dumnezeu tot de acolo 2). Dacă se întâmplă ca sfântul
să nu aibă «Mărire», atunci zicem «Mărire şi Acum», a Născă¬
toarei, din Mineiu. Tipiconul arată şi întâmplările, când în zilele
de rând, stilurile Octoihului să cântă înaintea celor din Mineiu 3).
După Mărire şi Acum, «intrarea» (sioodog) solemnă nu se
face, ci îndată ceteţul zice «Lumină lină». Apoi preotul: «Să
luăm aminte pace tuturor», iar psaltul cântă prochimenul zilei,
care este un stih ales din psalmi, potrivit însă cu spiritul zilei4).
1) Apoi dacă sunt la Mineiu 2 sfinţi şi amândoui au stihiri, sau şi numai

un sfânt însă cu 6 stihiri Ia Vesperă, atunci se pun aceste 6 stihiri numai din
Mineiu, iar ale Octoihului se lasă. Vezi Tipicul bisericesc, Bucureşti, 1851, p. 1.
2) Protosincelul Gerasimu Saffirinu, Tipicu, op. c., pag. 9.
3) Protosincelul Gerasimu Saffirinu, Tipicu, op. c., pag. lO.-Conf. Tipic
bisericesc, Bucureşti, 1851, pag. 1—2.
4) Iată prochimenele zilelor:
Sâmbătă seara; «Domnul a împărăţit întru podoabă s'a îmbrăcat" (psalm.
02, v. 1).
TEZAURUL LITURGIC, T. 111. 133
Se ceteşte după cceea «învredniceşte-ne Doamne», ectenia «Sa

plinim rugăciunile noastre» şi se" cântă stihovna din Mineiu;
ne fiind aceasta, se cântă cea "din Octoih. Urmează «Acum slo-
bozeşte pe servul tău, Stăpâne», şi se cântă tropariul sfântului
dupărândueală *). Preotul termină vespera cu ectenia «Milueşte-ne
pe noi Dumnezeule» şi în fine cu «Apolisul».
Astfel se face vespera în zilele de rând ale săptămânei,
când a Il-a zi nu este sărbătoare. Cum am văzut, acest serviciu
este mai lung de cât acela al vesperei mici şi mai scurt de cât
al vesperei mari.
§ 38.
J * După-cinarea (’AjtoSeuivov, Pavecerniţa).

\ ceastă laudă dumnezeească se chiamă aşa, pentru că mo-
k nahii din vechime şi cei de astăzi, în "multe mănăstiri,
mai întâiu cinează şi apoi vin iarăşi în Biserică pentru a
ceti După-cinarea; dar aceasta se poate ceti şi îndată după ves-
peră. Prin această servire, Biserica ne îndeamnă la căinţa atât
de trebuincioasă mai ales în întunerecul nopţei. Toate simţurile
omului sunt răsvrătite şi plecate spre păcat, mai mult în timpul
nopţei de cât al zilei; în întunerec se săvârşesc mai multe fără de
legi," de cât în lumină. Pentru aceea şi sfinţii Părinţi au văzut în
întunerec icoana păcatului, iar în lumină âu văzut* viaţa, bucu¬
ria, mântuirea. Lactanţiu zice că «.apusul,., ne aduce totdeauna
intunerecul şi face pe oameni a ucide şi a muri în păcate»2).
far Simeon Tesaloniceanul, ne arată că prin După-cinare nu
numai preamărim pe Dumnezeu, dar prin ea mai cerem a
trece noaptea cu pace, fără de păcat, fără de sminteală, căci
noaptea este semnul sfârşitului vieţei noastre3). După-cinarea
este de două feluri : mică"şi mare;"cea mică se ceteşte în Bi¬
serică aproape în tot cursul anului, afară de postul cel marej
iar După-cinarea mare se ceteşte în postul cel mare4).
Duminică seara: dată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Dom¬

nului» (psalm. 133, v. 1).
Luni seara: «Domnul mă va auzi când voi striga către dânsul».
Marţi seara: «Mila ta Doamne mă va urma în toate zilele vieţei mele».
Miercuri seara: „Dumnezeule, întru numele tău mântueşte-mă şi întru
puterea ta mă judecă».
Joi seara : «Ajutorul meu de la Domnul cel ce a făcut cerul şi pământul»
(psalm. 120, v. 2).
Vineri seara : «Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti tu şi mila ta mă va
întâmpina».
1) Iar dacă la Mineiu sunt 2 tropare, atunci se cântă tropariul cel dintâiu,
Mărire, tropariul al 2-lea şi Acum, a Născătoarei de Dumnezeu.
2) Lactant. Institutiones divinae, lib. II, c. X. Occidens... quod tenebras
semper inducat, et quod homines faciat occidere ac interire peccatis.
3) Simeon Tesalon., op. c., pag. 197, cap. 299.
4) Leon Clugnet. Diction., op. cit., art. ’AjxoSeijivov, pag. 16: T6 ^ya
5Ajţ65euw>v... Cet Office, qui est fort long, ne se dit guere que pendant le Ca-
134 DR. BADEA CIREŞE A NU
a) Dujlă-cinarea mică (to ţuxoov “AacoSeurvov) se face astfel:

dând preotul binecuvântarea, se zic cele întrodueătoare, apoi
psalmii: 50, 69 şi 142 prin cari cerem ajutorul lui Dumnezeu
în contra vrăjmaşilor periculoşi, mai ales când ne dării som¬
nului. După aceea rostim doxologia: «Mărire intru cei de sus
Ini Dumnezeu» (Aoţ-a ev {npicrcoL<; 0e<p), apoi simbolul credinţei,
după care urmează rugăciunea către Domnul nostru Iisus Hris-
tos: «Cela ce în toată vremea», prin care cerem să ne îngră¬
dească cu sfinţii săi îngeri. Ne îndreptăm şi către sfânta Fecioară
cu rugăciunea: «Nespurcată, ne întinată», cerându-i apărare în
tot timpul şi mai ales în ora morţei. Terminăm în line După-
cinarea mică cu rugăciunea lui Antioh monahul: «Si ne dă nouă.
Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului şi sufle¬
tului» *), zicându-se apoi ectenia şi «Apolisul»2).
b) Dupâ-cinarea mare (to peya ’ArcoSeun'ov) este mult mai
bogată şi mai pătrunzătoare de cât cea mică. Ea se face astfel:
dând preotul binecuvântarea, se cetesc cele întroducătoare, apoi
reme.-To (uxqov ’AjtoSeurvov... Cet Office beaucoup pluscourt que Ie precedent,
se dit tous Ies jours de l'annce en dehors du Careme.
1) Daniel, Codex Liturg., Tom. IV, pag. 296 — 298: Porro alia recitatul*
oratio bivnoixioq Antiochi monachi: Kat 865 fj^îv, AsorcoTa, izgbq wtvov âniofimv
avcbiauaiv m/) păros xai ipuxfte x. x. X.
2) Somnambulul de la spitalul Pantelimon de lângă Bucureşti.
Sfinţii părinţi în adânca lor înţelepciune, au alcătuit în comorile lor de
învăţături, foarte multe rugăciuni, pentru ca somnul nostru să fie liniştit şi în¬
tăritor de corp şi suflet. Mulţi din nenorociţii cari nu pot să doarmă noaptea,
să sinucid din cauza acestor chinuri. Şi mai nefericiţi sunt „somnambulii11 cari
umblă noaptea în somn pe case înalte şi se sue pe stâlpi şi pe acoperişuri, fără
ca ei să se deştepte.
O întâmplare tristă de acest fel, am văzut-o eu însu-mi, în spitalul Pan¬
telimon de lângă Bucureşti, Duminică noaptea 22 Iulie, anul 1901. Somnam¬
bulul din acest spital, un tânăr de 21 ani etatea, făcea călătorii şi mişcări în
somn atât de periculoase, în cât o lună de zile s’au adunat în fie care seară mul¬
ţime mare de lume din toate clasele societăţei, din Bucureşti şi din împrejurimi, ca
să vadă noaptea pe acest nenorocit bolnav în suişurile lui pe înălţimi ameţitoare.
în noaptea amintită pe la 11 ore, bolnavul a eşit pe fereastră în cămaşa
de noapte şi cu capul gol, s’a coborât încet pe brâul ce încinge edificiul la eta-
giul de jos, apoi a privit lung spre răsărit; ochii îi erau jumătate închişi, dar nu
vedea nimic şi nici chiar miile de oameni din faţa lui. Fiind astfel pe brâul
lat ca de o palmă, în afară de spital în partea de răsărit, somnambulul a pornit
pe brâu la pas regulat, a venit până la o fereastră deschisă în calea lui, a trecut
repede pe sub fereastră, a urmat drumul pe balustrada scărei principale şi s'a
coborât jos pe pământ.
Vr'o 8000 de oameni îl priveau tăcuţi şi înmărmuriţi; respiraţia' fiecărui
privitor încetase. Un cordon de jandarmi înconjură pe somnambul şi îi făcea
ioc printre mulţimea de popor. Bolnavul înaintând printre oameni, s'a suit repede
pe stâlpul lumînei electrice din faţa răsăriteană a spitalului, a încălecat pe vârful
stâlpului, a privit lung spre stele cu mâinile ridicate, apoi s'a coborât iarăşi pe
pământ. După aceea a ocolit spitalul în partea exterioară de sud, a intrat în
lăuntru, a mers în tinda Bisericei şi s’a rugat cu mâinile întinse făcând nişte
mişcări uimitoare. Iarăşi a eşit afară din curte, s'a suit pe acoperişul spitalului
cu 3 caturi, şi umbla pe acolo, necontenit invocând cerul şi stelele cu mâinile
întinse. A umblat apoi pe brâul de la etagiul al Il-lea şi după o oră de călătorie
aeriana, bolnavul a mers şi s'a culcat, fără să ştie ceva a Il-a zi din cele ce a
făcut în somnul său. Noaptea grozavă de atunci nu o voiu uita nici odată.(Autorul).
psalmul 69 de va fi în săptămâna I-a a postului; iar în celelalte

săptămâni începem cu psalmul 4, urmând apoi cu psalmii 6,
12, 24, 30 şi 90. în toţi aceşti psalmi lirici, mărturisim nevoile
noastre şi cerem ajutor de la Puternicul Creator. >Arătăm mai
departe speranţa în Făcătorul nostru, prin cântarea profetului
Isaia: «Cu noCeste Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi,
că cu noi este Dumnezeu», repetată cu stihuri, întreagă şi pre¬
scurtată de 27 de ori.
După simbolul credinţei, troparele obişnuite şi rugăciunea
sfântului Vasifie cel Mare ((Doamne, Doamne, cela cene-ai mân¬
tuit pe noi», zicem psalmul 101, apoi rugăciunea atribuită lui
Manase cel mai rău rege al regatului lui Iuda (sec. VII a. Hr.),
zisă în pocăinţa lui după ce a fost prins de Asirieni*). Rugă¬
ciunea aceasta" făcută de un pios din timpurile vechi creştine,
e foarte frumoasă şi mişcătoare în cuprinsul ei. Ea începe aşa:
«Doamne, A Tot Puternice, Dumnezeul părinţilor noştrii... plec
genuchii inimei, trebuindu-mi bunătate de la tine, greşit-am,
Doamne, greşit-am». Aci se zugrăveşte în deajuns simţirile omului
păcătos, mustrat în conştiinţa sa pentru fără de legile săvârşite.
Foarte frumoasă este şi rugăciunea sfântului Mardarie «Stăpâne
Dumnezeule, Părinte a tot Puternice» 1 2 3). Se cetesc apoi pşalmii
de la După-cinarea cea mică : 69,142 şi Doxologia. După canonul
sfântului ori al Născătoarei de Dumnezeu să cântă tropariul alcă¬
tuit cu inspiraţii din cartea profetului Isaia cap. 45: «Doamne
al puterilor fii "cu noi, că pe altul afară de tine, ajutor întru
necazuri nu avem, Doamne al puterilor milueştene pe noi», re¬
petat cu stihuri de 8 ori.
Mai departe: «Cela ce în toată vremea şi în tot ceasul»,
apoi cetirea cu multă umilinţă a rugăciunei sfântului Efrem
Şirul: «Doamne şi stăpânul bietei mele, duhul trândăviei, al
grijei de multe, al iuhirei de stăpânie şi al grăirei in deşert,
nu mi-l da mie; iar duhul curăţeniei şi al gândului smerit,
al râbdârei şi al dragostei, dărueşte-l mie slugei talen. Aşa se
roagă tot omul înţelept, care să cercetează pe sine şi se fereşte
să nu cadă în mândrie şi în tot felul de curse lumeşti, rele" şi
pline de păcate. Se ceteşte după aceea: «Ne spurcată, ne întinată»,
apoi «Şi ne dă nouă, Stăpâne», etc. Preotul în fine termină
cu rugăciunea «Stăpâne, mult milostive» şi cu «Apolisul».
1) In cărţile rituale greceşti, rugăciunea aceasta poartă suprascrierea :

nQooeuxîj tou Baoilecos Mavacaf) xrjg louScuag» Această suprascriere a trecut
şi în cărţile româneşti de ritifel.
2) Această rugăciune o aflăm în 3 laude dumnezeeşti: la După-cinarea
cea mare, la Miezonoptica de toate zilele şi la Ora a 3-a. In cărţile de ritual
româneşti, Ia După-cinarea cea mare, nu se spune cine a făcut-o; la MiezO-
noptica de toate zilele stă scris că e a Marelui Vasilie; iar Ia Ora a 3-a se zice
că e a sfântului Mardarie. Eu am căutat origina acestei rugăciuni «Aeojioxci
0ee, IldxEQ jtavxoxQdxoQ" şi după multe cercetări am găsit-o rostită de Mar¬
darie, un creştin din Capadocia, când el a plecat din casa sa la martirismul po¬
runcit de Diocleţian pe la anul 303. Rugăciunea este deci a sfântului martir
Mardarie, serbătorit de Biserica noastră în ziua de 13 Decemvrie. (Autorul).
După-cinarea cea mare, este atât de duioasă si mişcătoare

in rugăciunele ei, în cât ea ar putea îmblânzi şi apropia de
Dumnezeu, pe ori ce om împietrit şi nelegiuit, mai ales când
este cetită cu căldură şi când este însoţită de toate închină¬
ciunile orânduite.
ARTICOLUL II
LAUDELE DtFMNEZEESTI DE DIMINEAŢA.
* »
§ 39.
Miezonoptica (Meaowxxixov, Polunoşniţa).
n psalmul 119 v. 02, cetim că autorul acestei poezii

lirice, se îndreptează către Iehova cu cuvintele: «Jn
miezul nopţei m1 am sculat să mă măr¬
turisesc fie spre judecăţile dreptăţei tale» ; iar în Fap¬
tele Apostolilor cap. 16, v. 25, ni se arată că apos¬
tolul Pavel împreună cu Sila, aflându-se închişi in
temniţa oraşului Filipi din Macedonia, s’au rugat (cla
miezul nopţei (xcrru 8e to peaoviwTtov),,. şi au cântat
cântece de laudă lui Dumnezeu, în cât îi auzeau
şi ceilalţi închişi».
în Constituţiunile apostolice se recomandă ca rugăciunea
să se facă la orele hotărîte de Biserică şi chiar la «cântatul co¬
coşilor)) (dtoxTVQocpama) de la miezul nopţeil). Asemenea şi Ata-
nasie cel Mare zice că se cuvine să ne închinăm lui Dumne¬
zeu «la miezul nopţei» 2), precum şi în alte ore ale zilei şi ale
serei. Dar si fericitul Ieronim vorbind de asezămintele sihastrice
d ^
ale timpului său, arată că monahii din mănăstirea Betleemului,

cântau imne de laudă dumnezeească «la miezul nopţei» 3), în
afară de alte timpuri diferite. în acelaşi fel mărturiseşte şi
Cassian, că adică monahii din Egipt, Palestina şi Mesopotamia,
lăudau pe Dumnezeu mai în tot timpul si chiar «la miezul
nopţei» 4). Acestea şi altele sunt textele biblice şi istorice pe
cari se întemeiază instituirea laudei lui Dumnezeu de la miezul
nopţei, numită «Miezonoptica». Din aceste texte vedem că atât
1) Constitut. Apost. lib. VIII, c. XXXIV.

2) Athanas. Magn. De virginitate.
3) Hieron. Epitaph. Paulae epist. XXVII, c. X.
4) Cassian. De institutis coenobiorum.
in Vechiul cât şi în Noul Testament, Cel A Tot Puternic a fost

lăudat în tot timpul şi chiar în întunerecul liniştit al nopţilor.
în zilele noastre," această laudă dumnezeească, se ceteşte
în deosebi la miezul nopţei, numai în mănăstiri; iar în Biseri-
cele laice, cu Miezonoptica se începe servirea de dimineaţa,
adică ortrina şi alte laude, ne confundându-se insă cu acestea,
ci păstrându-şi necontenit numirea de «Miezonoptica» cele ce se
cetesc şi se cântă în această sfântă laudă.
Biserica ne învaţă să afierosim Domnului timpul de tresvie
sufletească şi trupească de la miezul nopţei, căci atunci este
omul depărtat de sgomotul lumesc şi de supărările ce îi aduc
nevoile vieţei. în acest timp al cânlărei cocoşilor, ne putem
aduce aminte cu înlesnire de păcatele noastre’, de lepădarea
apostolului Petru în miezul nopţei, de plângerea lui cu amar
şi îndelungată căinţă, pentru această greşeală făptuită lângă
Stăpânul său 1). Cât este de potrivit miezul nopţei, pentru a
lăuda în taină şi în cântări pe Creatorul nostru. Liniştea nopţei,
împuterniceşte şi curăţă gândurile omeneşti în aceste sfinte ru¬
găciuni. Şi fericiţi sunt sihastrii şi toţi pioşii cari se învredni¬
cesc noaptea, a aduce laudă lui Dumnezeu în cântările cocoşilor.
Miezonoptica este de 3 feluri: Miezonoptica din toate zilele, de
Sâmbătă si de Duminică.
1. Miezonoptica din toate zilele, se ceteşte Luni, Marţi,
Mercuri, Joi şi Vineri la miezul nopţei. Ea începe cu binecu¬
vântarea preotului, urmând cu cele întroducâtoare şi cu tropa¬
rele ccSculându-ne din somn», ş. a. Se ceteşte după aceea, psal¬
mul 50 «Milueşte-mă Dumnezeule», căruia îi urmează marele
psalm 118 cu 176 de stihuri, din care se compune întreaga ca-
tismă a 17-a cu cele 3 stări ale ei.
Urmează mai departe, simbolul credinţei, cu frumoasele
tropare cclată mirele vine în miezul nopţei » (TSoxi 6 Nupcpiog
EQXexctl 6v t(I) pieră) tfjg vuxtog) şi alte cântări ce ne aduc aminte
de venirea Domnului. Apoi, dacă este post, se zice rugăciunea
sfântului Efrem Şirul «Doamne şi stăpânul vieţei mele», după
care vine la rând rugăciunea sfântului Mardarie «Stăpâne Dum¬
nezeule, Părinte a tot puternice», psalmul 120 «Ridicat-am ochii
mei la munţi» şi psalmul 133 ((Iată acum binecuvântaţi pe
Domnul toate slugile Domnului».
Se face după aceea aducere aminte de cei morţi prin ce¬
tirea rugăciunei «Pomeneşte Doamne pe cei ce întru nădejdea
învierei şi a vieţei veşnice au adormit». In line se termină Mie¬
zonoptica cu ectenia preotului, pentru pâzirea oraşului, cetăţilor
şi satelor, de ciumă, foamete, cutremur, potop, foc si sabie,
apoi pentru Capul statului, episcop, ş. a. în tot cuprinsul acestei
laude, se vădeşte căinţa piosului şi preamărirea lui Dumnezeu.
2. Miezonoptica *Sâmbetei se îneepe ca şi cea de toate
1) Mat. 26, 74. Marcu 14, 71.

138 DH. BADEA CIREŞEANU
zilele, mergând întocmai ca aceea până la psalmul 50; iar după

acesta în loc de catisma 17, Sâmbătă cetim catisma 9 compusă
din psalmii 64, 65, 66, 07, 68 şi 09. In toţi aceşti psalmi, cerem
îndurare de la Dumnezeu şi ajutor în contra vrăjmaşilor; ca¬
tisma a 17, o cetim însă Sâmbătă, la ortrină.
După simbolul credinţei şi troparele {(Nezidită fire», con¬
tinuăm cu nişte mici rugăciuni, apoi cu psalmii 120, 133 şi
toate pe rând de aci înainte, întocmai ca şi la Miezonoptica de
toate zilele.
3. Miezonoptica Vaminicei îşi ea începutul cu binecuvân¬
tarea preotului şi introducerea arătată de ritual. După psalmul
50, se cântă canonul sfintei Treimi (Troişnicul) al ebului de
rând întitulat în Octoih «Duminică la miezul vopteh *)• Apoi
se cântă solemn în mijlocul Bisericei de preot şi diacon, cele
12 tropare «Cade-se cu adevărat» întocmite cu multă bogăţie
dogmatică şi frumuseţe stilistică de sfântul Gricjorie Sinaitul,
care a sibăstrit pe la anul 1310. în acestea se laudă «Treimea
cea mai pe sus de Dumnezeire... Tatăl cel fără de început...
Cuvântul cel împreună fără de început... şi sfântul Spirit cel ce
din Tatăl fără de ani se purcede». Mai departe să laudă «Dum¬
nezeu Cuvântul de care se înfricoşează şi se cutremură Hieru-
vimii... Tatăl, Fiul si Duhul cel î)umnezeesc, stăpânirea cea
în trei ipostasuri». I)upă aceste imne, preotul zice ectenia şi
sfârşitul *).
40.
Ortrina (”Oq9qo?, Utrenia) în primele timpuri ale
creştinismului.
>n limba greacă cuvântul «oq0qo<;» însemnează «de dimineaţă»
sau «aurora dimineţei». De aci s’a luat şi numirea noastră
«ortrina» adică una din cele 7 laude dumnezeeşti, care se
face în Biserică dimineaţa, când se luminează de ziuă. Latinii între¬
buinţară cuvântul «matutina» pentru această laudă de dimineaţa.
Vechea datină de a se întruni creştinii în acest timp la cult, ne’-o
arată Pliniu ai Il-Ieacel Tânăr (7114), proconsolul Bitiniei într'o
scrisoare trimisă împăratului Traian, în care îi spune monar¬
hului că creştinii din ţinutul său, «se adună împreună in zorile
zileh lucem convenire) si cântă imne lui Hristos ca unui
1) In cărţile rituale greceşti acest canon este întitulat: xavcov teiaSucoţ,

sau finvcx; TpiaSixog, ori numai TQiadix&v, fiind că prin el se glorifica sfânta
Treime.
2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 260: «Cetindu-se Miezonoptica, preotul
să cugete cum Domnul nostru, la miezul nopţei mergând la patima cea de bună
voe, în grădina măslinilor era în nevoinţă rugându-se cu denadinsul, în cât su¬
dorile lui s’au făcut ca picâturele de sânge ce pică pe pământ".
Dumnezeu1). Iar Minuciu Felix, un apologet creştin din finele

secolului al II-lea zice că ccse fac adunările de noapte... naţia
ascunsă şi ferită de lumină (creştinătatea), mută in fata lumei,
se face vorbăreaţă in ascunzătorii 2 3). Apoi Cel sus, un filosof
epicurian tot din finele secolului al II-lea, contrar înfocat al re¬
ligiei creştine, a scris pe la anul 178 cartea ((Aoyog prin
care între alte bârfeli josnice aduse creştinilor şi chiar Dom¬
nului nostru Iisus Jlristos, mai zice că urmaşii crucei lac «adu¬
nări tainice» (ouvBijxag xţn3j38-tiv), noaptea şi în zorile zileia).
Tertulian dă lămuriri asupra acestor adunări religioase în
felul acesta: aîn timpul persecuţiilor, creştinii se adunau
noaptea pentru a se rugai4 5).
1. După ce s’a dat pacea Bisericei, s’a continuat această
datină şi mai departe, fie pentru a se hrăni pietatea la asceţii
acelui timp, fie pentru a se asigura laicilor un timp mai priel¬
nic pentru împlinirea cultului, loan Urisostom (Homil. XXX în
l-a Corint.) laudă pe fecioarele şi văduvele din timpul său, cari
se duc în Biserică şi cântă ziua şi noaptea6). Asemenea şi Epi-
fanie (Exposit. num. XXIII), Socrat (Ilist. eccles. lib. VI c/VIII),
Sozomen (Hist. eccles. lib. VIII c. VIII), ş. a., vorbesc despre
cultul şi adunările creştinilor în timpul nopţilor, chiar după
epoca persecuţiilor. Ca şi ritualul vesperei din secolul al III-Iea
si al IV-lea, tot aşa şi al ortrinei din acele timpuri, se află în
fconstituţiunile apostolice.
Ortrina se începea în acele prime secole creştine, cu
psalmul 62, căci în Constituţiuni, la rândueala vesperei din tim¬
purile vechi, iată ce cetim : \aîn fie care zi să vă adunaţi in
Biserică... dimineaţa zicând psalmul 62 (Dumnezeule, Dumne¬
zeul meu f’Şs către tine mânec *1 auroră),
însetat-a de tine sufletul meu» 6), numit şi «psalmul dimineţei»
(Wodj.ioc 6g0Qiv6g, psalmus matutinns). Dar şi Atanasie cel ilare
zice că în zilele sale se cânta dimineaţa psalmul 62, şi reco¬
mandă acest psalm fie cărei fecioare cu cuvintele: «fiind di¬
mineaţă, cântă pe cel al 62-lean 7). Apoi loan ilrisostom arată
şi motivele .alegerei acestui psalm, spunând că prin el se zu-
1) Lpist. <97 (al. p6) Lib. X, n. 7. C. Plinii Secundi Bithyniae Proprae-

toris ad Trajanum relatio. 1
2) Minutius Felix, De idol. vanitate: Nocturnis congregationibus...- foe-
derantur. Latebrosa et lucifuga naţio, in publicum muta, in angiilis gatrula.
3) Origen. contra Celsum. lib. I.
, .Ceea ce Grecii înţeleg prin serviciul o<>0Qoţ, aceea înţeleg latinii prin
„matutincis preces",
4) Tertull. De corona militis III şi Apolog. II.
5) Chrysostom. Homil. XXX în I Corint: Afrrcu 6e (jiagGevot xal xijQat)
xcd rj^LEQCtv xal vvxta ipaôuai, xai nâgeun.
6) Constitut. Apost., lib. II, c. LIX : 'Exdotns r)ţi£QKţ ouvaOgot£EO0E.„
oqGqou Liev XeyovtE<; 'ijjaXf.iov xov |p\
7) Athan^s. Fpist. ad Marcellinum: ’O(>0ţ)iţcov tyaXte tov Iţijxovrov
SeUTEQOV.
grăveşte prea bine suirea sufletului pios la Dumnezeu când

zice : a Dumnezeule, Dumnezeul meu, către tine mânec, insetat-a
de tine sufletul meu» 1). Iar Gasian tot acelaşi lucru îl mărtu¬
riseşte, cu adăogirea că «in fie care dimineaţă $e cântă : Dum¬
nezeule\ Dumnezeul meu, Mne 2).
După acest psalm, fără vr’o altă psalmodie sau cetiri din
sfânta Scriptură, se făceau mai ales îu ziua Duminicei, rugă¬
ciuni pentru catehumenii de felurite trepte, pentru energu¬
meni şi feluritele grade ale penitenţilor3). Apoi catehumenii,
-«■ (,H
Marele palat al tiranului împărat Diocleţian (284—305), zidit in

oraşul Salona (Dalmaţia). Azi nu se mai cunosc de c&t ruinele acelei zidiri.
energumenii şi penitenţii .eşeau din Biserică şi se începeau

«rugăciunile pentru credincioşi» (eu/a! moron'), întocmai cu cele
rânduite de apostolul Pa vel, în epistola l-a către Timoteiu, cap.
2 v. 1—4: «Sa faceţi i'ugâciuni, cereri, făgăduinţe şi mulţu¬
miri, zice apostolul, ;pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi
pentru toţi cari sunt în diregâtorin, ş. a. Cu aceste rugăciuni
«pentru credincioşi», în zilele de Duminici se începea pregă¬
tirea sacrificiului euharistie.
1) Chrysostom. Comment. in psalm. CXL : Tuv jioGev dvojtret xov 3tqo;

tov 0e6v... 6 Geo;, 6 Oeo<; nou, jeqo; oe ogOplţio, tân^ce oe ■») i|juxm ftov.
2) Cassian. De inslitutis coenobiorum lib. III c. III: De matutina vero...
quolidie decantări solet, Deus, Dens meus, ad te de luce vigilo.
3) Bingham, Origin. s. antiq. eccles., op.( c. Tom. V, pag. 318.
Rugăciunile acestea erau pentru pacea lumei, a tuturor

oamenilor, a tagmei bisericeşti, şi chiar pentru mântuirea îm¬
păraţilor păgâni şi înflorirea împărăţiei lor. Nu numai Atena-
gorafl, dar mai aîes Tertulian afirmă lucrul acesta. Iată cuvin¬
tele acestui din urmă apărător al creştinilor: «.Noi, zice Ter¬
tulian, invocăm pe Dumnezeu cel etern, pe Dumnezeu cel
adevărat, pe Dumnezeul cel viu, pentru mântuirea împăraţi-
/or»8). Apoi şi Dionisie al Alexandriei se rosteşte astfel: «AToi
ne închinăm lui Dumnezeu, cel a toate Făcător, care a hără¬
zit împărăţia străluciţilor împăraţi Valerian (253—200) şi
Galiem (260-2G81 2 3). Se mai făceau rugăciuni ca ccindurarea
Domnului să se reverse peste credincioşi in această dimineaţa
a zilei, pentru ertarea păcatelor, îngerul pâcei şi sfârşitul
creştinesc al vieţei noastre»4 5). Creştinii atât de amărâţi de pă¬
gâni, se rugau seara, dimineaţa şi în tot timpul, mai mult
pentru a Ji se trimite de Dumnezeu ((îngerul păcei», ca să le
aducă liniştea dorită. Acest înger veni mai târziu în fiinţa îm¬
păratului Constantin cel Mare, dătătorul păcei şi al fericirei
Bisericei.
După aceste rugăciuni făcute de Diacon cu întreg poporul,
episcopul cetea rugăciunea numită «mulţumirea dimineţei» (ev-
XaQnma opGgivrj): «Dumnezeule al sufletelor şi al trupurilor, cel
necuprins cu nimica în lume, care ai dat soarele să lumineze
ziua, luna şi stelele să lumineze noaptea, priveşte asupra noa¬
stră, cu ochii tăi plini de îndurare... aram» 6). Diaconul apoi
îndemna pe credincioşi să-şi plece capul pentru ca episcopul să-şi
pună mâinile asupra lor, ceea ce în Gonstituţiunile apostolice
se cheamă «impunerea mâinilor dimineţei» (xeipoBeoias oQ0Qivfjc),
cu rostirea acestei rugăciuni: <?Dumnezeule, credincios şi ade¬
vărat, cari faci indurare cu mii şi zeci de mii de aceea cari te
iubesc», etc.6). După terminarea acestei rugăciuni Diaconul zicea
către popor: «Eşiţi în pace» {jtpoeXGete ev elof|VŢ]); iar acesta
eşea din casa Domnului, cu linişte şi în toată rânrlueala.
2. Tot din Constitutiunile "apostolice, pe lângă cele zise
până acum, mai aflăm că fa ortrină se mai cânta şi «Imnul dimi¬
neţei» zis şi «Imnul îngeresc», pentru că îngerii au cântat pen¬
tru întâia oară, primul stih al imnului, la Naşterea Domnului7).
Acest imn se mai zice şi «Doxologia mare» (Doxologia magna),
pentru că începe cu cuvintele prin cari îngerii au preamărit
Naşterea Mântuitorului; el se mai cheamă de scriitorii vechi
1) Athenagora, Legatio pro christianis.

2) Tertull. Apologeticus c. XXX: Nos pro salute imperatorum Deum
invocamus aeternum, Deum verum, Deum vivum.
3) Dyonis. Epist. ap. Euseb., lib. VII, c. XI (Historia eccksiastica).
4) Constitui. Apost., lib. VIII, c. XXXVI.
5) Constitut. Apost., lib. VIII, c. XXXVIII.
6) Constitut. Apost, lib. VIU, c. XXXIX.
7) Luca, 2, 14.
şi numai «imnul»' (hvmnus), căci era cunoscut de toţi fără ca el

să se arate mai de aproape. Forma acestei Doxologii/aşa cum o
găsim în Constituţiunile apostolice este aceasta : a Mărire intru
cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, intru oameni
bună voire. Lăudâmu-te, te cântăm, te mărim pe tine, ne în¬
chinăm ţie, prin Marele Arhiereu (5iec rf|v peyaXou aQyisQiax;),
ţie adevăratului Dumnezeu, unul nenăscut (dyevv>iTov ev a), sin¬
gur nepătruns, pentru mărirea ta cea mare. Doamne, împărate
ceresc, Dumnezeule, Părinte a tot Puternice; Doamne, Dumne¬
zeule, Părintele lui Hristos (IIcmiQ xov Xqigtoîj), al Mielului ne¬
vinovat, care ridică păcatele lumeL Primeşte rugăciunile noa¬
stre, tu care şezi asupra Heruvimilor (eni tu>v Xeqou(3i'ja). Căci
tu singur eşti sfânt, singur eşti Domnul Iisus Hristos Dum¬
nezeu, cu toată firea cea născută, împăratul nostru; pentru
aceea ţie ţi se cuvine mărire, cinste şi închinăciune» 1),
Aceasta este forma cea veche a Marei Doxoiogii din zilele
noastre; în forma veche a compus-o martirul Atinogen (j 19G)
şi a fost înflorită în timpul următor. După cum vedem, prin
vechea Doxologie se aduce laudă numai Tatălui şi Fiului, iar
nu şi sfanţului Spirit, probă că ea a fost compusă înainte de
ivirea ereticilor pnevmatomahi, cari tăgăduiau egalitatea sfân¬
tului Spirit cu Tatăl şi cu Fiul. Sinodul al II-lea ecumenic ţinut
in anul 381, a înfrânt3 erezia acestora susţinută de Macedonie
şi de cei de o credinţă cu dânsul. în Doxologia cea mare îmbo¬
găţită mai târziu, s’a "adaos şi preamărirea sfântului Spirit îm¬
preună cu Tatăl si cu Fiul,"ca o lepădare a acelor învăţături
eretice,
Doxologia se cetea nu numai în cultul public, ci şi în cel
particular, căci Atanasie cel Mare învaţă pe fecioare, ca în acest
cult al lor să zică rugăciuni de felul următor : «.în ora dimineţei,
ziceţi psalmul: Dumnezeule, Dumnezeul meu, către tine mâ¬
nec; apoi: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul
(din cântarea celor 3 tineri din Babilon 2). Mai departe: Mă¬
rire intru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace9 intru
oameni buna voire» 3).
Atanasie cel Mare recomandă călduros şi stăruitor pe lângă
altele şi psalmul 50: «Milueşte-mâ Dumnezeule, după mare mila
ta»4 5); asemenea şi Vasilie cel Mare spune că între alte rugă¬
ciuni, se zicea în Biserică şi «psalmul mărturisireto (rî}v xr\q
££op.oXoyii<7Eo<; \|joA|xoy) al 50-lea6). Iar Găsi an arată că în mă¬
năstirile Palestinei, ale Mesopotamiei cum şi ale întregului orient,
1) Constitut. Apost. Kb. VII c. 47: Ao|a ev mjKoxoig 0e<£, «al em. yTlS
ei<pivi]ţ ev dv0Qu>Jioi(; ei>5oxia...
2) Daniil 2, 20 seqq.
3) Athanas. De virginitate.
4) Athanas. Epist. ad Marcellinum de interpret, psalm.
5) Basil. Magn. Epist. 63 ad Neocaesar.
se mai ziceau dimineaţa şi psalmii 50, G2 şi 80 l 2 3)* Tot Casian

mai spune că dn toate" Bisericile Italiei, terminându-se psalmii
dimineţei, se cânta la line şi psalmul 50» *).
Ga şi la celelalte laude dumnezeeşti, tot aşa şi la ortrină
veneau laicii de toate treptele sociale, cu multă "pietate. Vasilie
cel Mare zice că poporul <jcdin noapte şi mai înainte de lumina
zilei, aleargă în casa de rugăciune (IjcItov olxov xr\q jrQoaeuyrjg)
şi cu lacrdmi face mărturisire înaintea lui Dumnezeu... şi des-
făcându-se in două părţi cântă alternativa s). Asemenea şi Casian
istoriseşte că nu numai monahii egipteni se sculau în zorile
zilei pentru a merge la Biserică, ci şi laicii arătau tot aceeaşi
râvnă şi pietate4 5).
Vedem însă că în timpurile vechi, la vesperă şi ortrină',
nu se ziceau în toate Bisericile, unii şi aceeaşi psalmi, ori
unele şi aceleaşi cântări. Dar această mică deosebire de formă,
iar nu de fond, se explică prin faptul, că la începutul Bisericei,
nu era un Tipicon întocmit pentru toate sfintele locaşuri, şi de
aceea în unele din acestea se cânta şi se cetea mai mult ori
mai puţin. Această deosebire o vedem"şi astăzi: în mănăstirile
mari, sunt mai multe cetiri şi cântări la vesperă, ortrină şi la
alte laude dumnezeeşti, de cât în schituri ori în Bisericile din
sate si oraşe. Sau mai bine zis, din ritualul bisericesc, în chi-
noviile mari nu se lasă nimic; iar în Bisericile săteşti şi oră¬
şeneşti, se lasă unele părţi din cele neesenţiale.
§ 41.
Ortrină de astăzi în ziua Duminicei.
f ¥
upă cum s’a îmbogăţit vesperă şi alte servicii bisericeşti
în curgerea timpului, tot aşa s’a"îmbogăţit şi ortrină, adică
serviciul dimineţei, mai ales de la secolul al IV-lea în¬
coace. în împărăţia firei, dimineaţa este începutul vieţei, şi tot
dimineaţa a răsărit pentru mântuirea lumei soarele adevărului,
Hristos Dumnezeul nostru, prin naşterea sa din sfânta Fecioară
şi învierea lui din mormânt6).
Aici voiu arăta cuprinsul ortrinei din ziua Duminicei, aşa
cum se face ea în ziua de astăzi. Dar pentru că Duminica esie
ziua în care se aminteşte învierea Domnului, de aceea şi cea
mai mare parte a serviciului, este orânduită a se face pentru
1) Cassian. De Institutis coenobiorum lib. III, c. VI: Quinquagesimum

vero psalnium et sexagesimum secundum et octogesimum nonum.
2) Cassian. ibidem.
3) Basil. Epist. 63 ad Neocaesar.
4) Cassian. Institut, coenob. lib. II, c. XI, XXI şi XXVI.
5) Ciprian. in Orat, Domin.: Mane orandum est, ut resurectio Domini
matutina oratione celebrantur.
acest scop, în toată măreţia, şi numai o mică parte este lăsată

întru serbătorirea sfântului ce cade în această zi.
a) Partea I-a. Ortrina Duminicei se începe cu binecuvân¬
tarea preotului pentru cântarea cu multă pietate a canonului
sfintei Treimi (Troişnicul), după care urmează troparele sfântului
Grigorie Sinaitul (sec. XIV): «Cuvine-se cu adevărat» şi toate
cele ce sunt cuprinse în Miezonoptica Duminiceil). Apoi preotul
dă iarăşi binecuvântarea pentre cetirea psalmilor IU s:Auză-te
Domnul în ziua necazului» şi 20 «Doamne, întru puterea ta se
va veseli împăratul». în aceşti doui psalmi se fac rugăciuni
pentru Regele ţărei, ca el să tie auzit şi sprijinit de Puternicul
Părinte în ziua necazului şi să se veselească fiind astfel ocrotit,
în timpul cetirei acestor p’salmi, preotul tămâiază sfânta masă
din altar, proscomidia, altarul precum şi toată Biserica, închi¬
puind cu aceasta sfinţirea noastră şi primirea la ceruri a rugă¬
ciunilor ce săvârşim/
Mai departe,’ urmează troparele «Mântueşte, Doamne, po¬
porul tău», luat din psalmul 27, stih. 12, ş. a/, prin cari Bise¬
rica se roagă pentru biruinţa Regelui asupra celor protivnici.
Să zice ectenia pentru episcopul eparhiei, pentru Rege şi toţi
fraţii noştrii. Astfel se fac mijlociri înaintea Celui Prea Înalt,
pentru ocârmuitorul spiritual, capul statului, fraţii noştrii şi
pentru a lor sănătate şi mântuirei 3).
După erfonis (excpa>vr|aeii;) se cetesc rar şi cu umilinţă cei
6 psalmi (eSonfic&poi, Sj, şese, 'ipodpog, psalm) In chipul următor:
după cetirea celor d’întâi 3 psalmi: 3, 37 şi 028), preotul ese
din altar cu capul descoperit şi ceteşte înaintea sfintelor uşi 12
rugăciuni din Liturgiar, prin cari se°aduce nesfârşită laudă lui
Dumnezeu 4 5). în timpul cetirei acestor rugăciuni se face conti¬
nuarea celor 0 psalmi zicându-se adică şi psalmii 87, 102 şi
142. Cuprinsul acestora este atât de duios, mângâitor şi edificator,
în cât prin el s’ar pocăi şi cel mai mare păcătos. Când se ce¬
tesc aceşti 6 psalmi, se sting unele lumini din Biserica b) şi ră¬
mânem intr’o lumină obscură, dar dulce şi tainică, asemănân-
du-ne păstorilor de la naşterea Domnului, cari au mers în peşteră
şi s*au închinat pruncului Iisus în întunerecul nopţei6).
1) Vezi Miezonoptica Duminicei la pag. 138, n. 3, Tom III, Tez. Lit.

2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c.( pag. 39.
3) Goar, Evcholog. pag. 27: Hujus officii interpres in Bibi. P. P. ut in
multis errat, prave vocem e|d^cUf.iov, sextum psalmum vertit: quae germane
psalmcs sex, vel senario numero comprehensos, 3 videlicet, 37, 62, 87, 102 et
142 significat.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 302: Post tres psalmos sacerdos ante
imaginem Christi stans, dicit Laudum orationes duodecim... inter has preces
sacerdotis cantatur psalmi 88 (87), 103 (102) et 143 (142). Conf. Dumnezeeştile
Liturgii, op. c., pag. 40. Aceste 12 rugăciuni sunt şi în Evhologiul lui Goar,
pag. 39 - 42.
5) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 304: gn bcr $ird)e tft câ toicbctmu
âtiU u n b bunfcl, mie in bcr Ijeiligcn @cbuvtânacf)t be$ (SvUîfcrâ.
6) Luca, 2, 16.
TEZAURUL LITURGIC, T. UL 145
Terminându-se cetirea psalmilor, preotul sau diaconul zice

ectenia cea mare (fxeycftri extevi]), după care se cântă de 4 ori
pe glasul (fixog) ce va fi de rând, prochimenul ((Dumnezeu este
Domnul şi s’a arătat nouă)) (0eog xupiog, xai execpavev rn-iiv), luat
din stihurile 25 şi 26 ale psalmului 117. Se cântă după aceea
tropariul învierei din acea zi (ro xpojiapiov xr\c, de 2 ori.
((Mărire» al sfântului şi «Acum» a Născătoarei de Dumnezeu din
Octoib. Apoi se cetesc catisma a Il-a şi a IlI-a 1).
După acestea zicându-se ectenia cea mică, se începe «cân¬
tarea sedelnelor» din Octoih, despre cari Simeon Tesaloniceanul
zice că se cheamă aşa, pentru că aşezând se cântă «sedealna»
(xdGurjia) pe de o parte pentru puţina odihna a trupului, iar
pe de alta, câ şi şezând trebue să lăudăm pe "Dumnezeu» 2).
Finindu-se sedelnele8), se ceteşte catisma 17-a4); iar în Dumi¬
nicile în cari se serbează amintirea unui sfânt cu polieleu (xo-
Are7eog; jroMg, ekog, multă milă, îndurare6), în loc de această
catismă, dupăsedelne se cântă polieleul cu mărimurile luiB), fără
«Mărire» şi «Acum» şi fără «Aliluia». Sub numirea de «polieleu»
înţelegem Cântarea psalmului 134 «Robii, robii Domnului, aliluia.
Lăudaţi numele Domnului» şi a psalmului 135 «Mărturisiţi-vă
Domnului că este bun, aliluia, că în veac este mila lui, aliluia»,
în psalmul 134 să laudă numele Domnului după fie care stih cu
cuvântul ebraic «Aliluia» lăudaţi pe Domnul7), pentru
că a scos pe Israil din Egipt, l-a ocrotit în toate nevoile şi a
ucis împăraţi tari: pe Sion(pTrp) împăratul Amoreilor şf pe
Og (JilV) împăratul Vasanului, iar moştenirea acestora a dat-o
lui Israil8). Apoi în psalmul 135, iarăşi se laudă numele Dom¬
nului pentru că a făcut cerurile, a săvârşit minuni mari, a scos
pe Israel din pământul Egiptului şi l-a condus prin pustie, repe-
1) Conf. 2t3voi|)ig t«Qa Si/flQTjnivq, el? 8tjc niQTţ, Veneţia 1809, tpvL 25:
To TQOjtdQiov rqg ^[A£Qag. Kuqie eêrioov y'. Ao|a, xai vuv. ett axi'/pXoyîa xoîi
ipaA.xr|QLoaj. 2xixoA.oyLa însemnează „catisma" compusă din stihuri.
2) Simeon arhiep. Tesalonic., op. cit,, cap; 311, pag. 204. Cuvântul
grecesc xaGiajux (şedere), a fost prea bine tradus în româneşte cu cuvântul „sedealna"
de la verbul latin sedeo (şed).
3) Tertullian. De oratione c. XVI: Irreverens esse assidere sub conspectu,
contraque conspectum ejus quem maxime reverearis, quanto magis sub conspectu
Dei vivi, angelo adhuc orationis astante factum istud irreligiosum est?
4) In Bisericile din România cu puţine excepţiuni, catisma il-a se ceteşte
dimineaţa după catisma a IlI-a, înainte de cântarea sedelnelor. (Autorul).
5) Să nu se confunde cuvântul :totaieA.Eog=multă mila, îndurare, cu jto-
Aietauog = mult unt de lemn, multe candele, şi de aci sinonim, cu cuvântul xoA.u-
xdvSrjkov, policandru.
6) „Mărimurile" (êva^vapia) sau „Veneciarele" sunt nişte imne scurte,
originale şi solemne ce se cântă după polieleu în onoarea săjbătorei sau a sfân¬
tului. Iată d. e. Mărimurile de la 1 Ianuarie: „Veniţi toţi pământenii să lău¬
dăm pe Marele Vasilie, zicând, lauda celor din Cfiesarea“. Ele se repetesc
de 6 ori cu stihuri printre ele.-Conf. Psaltirea, Bucur. 1856, p. 316-338.
7) Vezi etimologia şi însemnarea cuvântului „Aliluia", la pag. 547, Tom.
II, Tez. Liturg.
8) Despre Sion şi Og, ceteşte Deuteronomul, cap. 2 şi 3.
tindu-se după fie care stih «că în veac este mila lui» *). De aci
dar vine numirea de «polieleu» adică marea îndurare a Dom¬
nului cu poporul evreu. Simeon Tesaloniceanul zice că «prin
cântarea polieleului, mărturisim şi noi minunile lui Dumnezeu
şi eşirea noastră din Egiptul păcatului, apoi întoarcerea noa¬
stră la credinţa in Hristos1 2).
Terminându-se mărimurile se cântă stihul 12 al psalmului
118: «Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările
tale» şi apoi troparele învierei: «Soborul îngeresc». Fie care din
cele 4 tropare este precedat de stihul 12 al psalmului amintit,
în aceste tropare, numite şi «Binecuvântări» (etJÂoyrcd) de la stihul
ce le preced, ni se aduce aminte de împrejurările învierei Dom¬
nului şi de mironosiţele ce au alergat la mormânt. Iar dacă în
ziua Duminicei nu se serbează un sfânt cu polieleu, atunci după
sedelne se cântă îndată «Soborul îngeresc».
Zicându-se ectenia cea mică, se ceteşte «ipacoiul» (ujtaxo/p
ascultătorul) cu multă pietate şi atenţiune, căci el vesteşte tot
învierea lui Hristos. Apoi să cântă frumoasele imne numite «an-
tifoane» (dvticpcova) din Octoih. Ioan Damascen alcătuitorul aces¬
tora, a împrumutat ideile din acei psalmi ai lui David cari au
în textul ebraic suprascrierea «cântarea (psalmii) treptelor»
(nfa'Sttsh Tţ*3); iar în Psaltirea română se zic tot «Cântarea
treptelor» 4). Ei sunt în număr de 15 şi se încep cu psalmul
110 terminând cu psalmul 133. în textul ebraic încep cu psal¬
mul 120 şi termină cu 134. Se numesc «psalmii treptelor», căci
în vechime Evreii îi cântau pe drum, când veneau de departe în
Ierusalim cu procesiune, la sărbătoarea pastelor, rusalielor, a
împăcărei şi a colibelor. Aceşti psalmi au trepte înalte pentru
suirea mintei noastre la Dumnezeu; ei toti compun catisma a
XVllI-a5)* *
După antifoane, preotul ceteşte evangelia învierei din uşile
altarului. Aceste evangelii sunt în număr de 11 şi se numesc
«ale învierei Domnului», căci în ele se înfăţişează împrejurările
învierei Mântuitorului nostru 6). Se cetesc din"altar căci învierea
lui Hristos nu s’a făcut în faţa lumei; ele se zic de preot căci
acesta reprezintă pe Iisus cel'ce vorbeşte cu noi.
1) In cartea a Il-a Cronicelor (5,13), cetim că la sfinţirea templului lui-

Solomon, s'a cântat psalmul 135: *Bun este el (Domnul), că în veac este mila lui",
care se cântă până azi la polieleu.
2) Şimeon arhiep. Tesal., op. cit., cap. 309, p. 203.
3) In textul ebraic fie care din cei 15 psalmi (120-134) poartă supra¬
scrierea cântarea suirilor. Substantivul însemnează cân¬
tare; iar verbul însemnează a sui.
4) Vezi Psaltirea română tipărită în Bucureşti 1856, pag. 253-293.
5) Vezi Psaltirea română tipărită în Bucureşti 1856, pag. 253-293.
6) Vezi Sfânta şi Dumnezeeasca evangelie, Râmnicul-Vâlcei, 1865, pag.
213 219.
Finindu-se evangelia, preotul o scoate din altar şi o aşează

pe analoghionul din naosul Bisericei; iar în acest timp se ce¬
teşte sau se cântă de psalt, facerea lui Ioan Damascen «învierea
lui Ilristos)), după care se ceteşte psalmul 50 «Milueşte-mă Dum¬
nezeule », icoana căinţei noastre. Urmează cântarea Mărire
«Pentru rugăciunile Apostolilor» şi Acum «Pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu», apoi «înviind Iisus din mormânt».
Făcându-se aceste mijlociri pentru ertarea păcatelor noastre
prin rugăciunile stinţilor apostoli şi ale Născătoarei de Dumnezeu,
creştinii se închinări sărută icoana învierei şi evangelia de pe
analoghion. Se zice apoi ectenia «Mântueşte Dumnezeule po¬
porul tău» şi ecfonisul «Cu mila şi cu îndurările» 1 2 3).
b) Partea H-a. Până acum, în partea I-a a ortrinei, Bi¬
serica a preamărit în general învierea lui Ilristos; iar de aci
înainte, în partea Il-a, o preamăreşte în special, arătând în
amănunţime măreţele acte ale învierei. Această numărare de
fapte mântuitoarele arată cu deosebire în canoanele (kavoveg)
cari încep îndată după ecfonisul mai sus arătat *). Canoanele
sunt o împreunare de cântări cari constau din ode (<p5a£, cântări,
pesne), tropare (TpojtapLa) şi irmoase8). Prin fie care canon
trece o idee principală cu privire la învierea lui Ilristos, patima
lui, veneraţiunea unui sfânt, sau cu privire la vr’o întâmplare
istorică, ca* d. e. goanele în contra creştinilor, în contra icoa¬
nelor, liotărîrile sinoadelor ecumenice, ş. a.4 5). Prin urmare în
canoane cetim o variaţiune nesfârşită de idei legate cu tot tre¬
cutul Bisericei şi viitorul ei.
Sunt 9 ode cari compun canoanele; dar unele din canoane
sunt compuse şi numai din trei ori patru ode. Oda a 11-a fiind
de un cuprins întristător, se află numai în Triod; ea se cântă
în postul cel mare & *).
1) Dumnezeeştile Liturgîî, op. c., p. 49-50.

2) Aproape în toate Bisericile din România, canoanele se cetesc dimi¬
neaţa înainte de cântarea sedelnelor; iar după ecfonisul #»Cu mila şi cu în¬
durările", se cântă numai catavasiele fără întrerupere (Autorul).
3) Despre canoane şi înţelesul lor ceteşte pagina 506 Tom. II Tez. Ut.
4) Conf. Goar, op. c., pag. 46, n. 28: ’AqxojaeSgi t<ov xavovcov. Plurimum
TQOJtaQicov seriem, xavova vocant Graeci, ejus exemplum expositionemque pro-
lixiorem alibi subjiciemus: dvacrdatô; autem de resurrectione agit; cxavQoa-
vaordatjxog crucem Christi... Qeotoxou... virginis cedit... etc.
5) Leon Clugnet, Diction., op. c., art. xavcov, pag. 75: Cliacune de ces
odes comprend â son tour un plus ou moins grand nombre de tropaires, tqo-
TcaQta, qui empruntent leur rythm et leur melodie â un autre tropaire plus an-
cien, appele sÎQpo?... II est â remarquer que dans tous Ies canons qui n'appar-
tiennent pas â l'office quadragesimal, la deuxihne ode manque invariablement.
La raison de cette lacune est que le second des cantiques scripturaires imites
par Ies hymnographes, n'est jamais recite que pendant le Careme, temps de
ţristesse et de penitence, et cela parce qu'au lieu d'etre un chant d'allegresse,
il ne renferme que des menaces redutables adressees par Dieu (Moise) au
Israelites...
Les offices du temps preparatoire ă la fete de Pâcjues 4tant d’nne
grande longxtevr et contenant de jnombreux canons, plusieurs de ces der-
Tropariul care începe o odă se cheamă «irmos» (eîopos);

acesta serveşte de model şi măsură pentru cântarea celorlalte
tropare din odă. Irmosul de la sfârşitul fie cărei ode se cheamă
«catavasie» (xara|3d<na). Cele 9 ode se împart în 3 stări de câte
3 ode, zicându-se după fie care stare ectenii mici de preot *);
iar de psalt se cântă după oda a 3-a «sedelne»; după a 6-a:
condacul, icosul şi se ceteşte «sinaxariul» (mrvoţaQiov). La com¬
punerea acestora din urmă a lucrat mult istoricul bisericesc
Nicefor Calist din secolul al XlV-lea (f d. 1340); el a alcătuit
sinaxariele din Triod şi Penticostar. în acestea se lămuresc cau¬
zele sărbătorei, datele istorice şi alte împrejurări2).
Canoanele imnoiogice erau abia începute prin secolele
prime ale creştinismului; iar în curgerea timpului imnologii bise¬
riceşti au lucrat cu stăruinţă şi multă pietate pentru a lor în¬
florire 3). Cuprinsul irmoaselor* fie cărui canon se ea din Testa¬
mentul Vechiu, afară de oda a 9-a în care se laudă sfânta
Născătoare de Dumnezeu, ca mijlocitoare a noastră către Fiul
ei. Pentru aceea după oda a VllI-a preotul ori diaconul rosteşte
aceste cuvinte din altar: «Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica
luminei cu cântări cinstind-o să o mărim» şi începe a tămâea
altarul si întreaga Biserică după obiceiu. La aceste cuvinte psaltul
răspuncîe cu cuvintele zise în 6 stihuri de însăşi sfânta Fecioara,
atunci când ea se afla în casa sfintei Elisaveta şi a fost prea¬
mărită de aceasta, ca ceea ce avea să nască pe Mântuitorul
lumei. Iată cuvintele sfintei Fecioare: «Măreşte suflete al meu
pe Domnul, şi s’a bucurat Duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul
meu». «Că a căutat spre smerenia slujnicei sale că iată de acum
mă vor ferici toate neamurile» *). După fie care din cele 6 sti¬
huri se cântă imnul întocmit de Cosma din Maiuma (sec. VIII) :
«Ceea ce eşti mai cinstită de cât Heruvimi», prin care se prea¬
măreşte Maica Dumnezeului nostru.
După ectenia şi ecfonisul cântărei a 9-a se aduce cu mai
multă căldură laudă* Celui Prea înalt. Acum psaltul cântă «Sfânt
este Domnul Dumnezeul nostru» de 3 ori, apoi Exapostelaria
învierei din Octoih, «Mărire» a sfanţului şi «Acum» a Născătoarei
de Dumnezeu 6). Apoi' se cântă pe glasul de rând: «Toată su-
niers ont 4tâ reduits ă quatre, ă deux, ă trois odes, ce qiti Ies a fait appe-
ler TexQacpâia, TQicp6ia et âuoSia.
B Dumnezeeştile Liturgii, op. c., pag. 50.
2) Goar, op. c., p. 47 n. 33: ’Avolyvc001? £î? <*uva|cxQiov. Sanctorum
vitas volumen brevibus verbis compledens, SuvaEdQLOu est, et Marlyrologio
Latino correspondet... Vitas porro sanctorum in Ecclesia legere antiqua con-
suetudo est, nam et Ioannes Diaconus S. Grigorii vitam idcirco se scripsisse
testatur ut commodius in festi ejus vigiliis palam legeretur. Vezi şi pag. 269,
nota 6, Tom. II Tez. Liturg.
3) Vezi şirul scriitorilor de cărţi bisericeşti în răsărit la pag. 491 — 504,.
Tom. II, Tez. Liturg.
4) Luca, cap. 1, 46 seq.
5) Prin „Exapostelarii" (câjrooreddoia) sau „trimiteri”, înţelegem acele
TEZAURUL LITURGIC, T. HI. 149
flarea să laude pe Domnul, lăudaţi pe Domnul din ceruri, lău¬

daţi pe el întru cele înalte* Ţie se cuvine cântare Dumne¬
zeule» şi «Lăudaţi pe el toţi îngerii lui, lăudaţi pe el toate pu¬
terile lui. Ţie se cuvine cântare Dumnezeule». Acestea sunt 2
stihuri luate din psalmul 148. Apoi se cetesc ori se cântă şi
următoarele 12 stihuri ale acestui psalm cum şi cele 8 stihuri
ale psalmului 149 până la ultimul stih: «Ca să facă întru dânşii
judecată scrisă; mărirea aceasta este a tuturor cuvioşilor lui», pe
care îl cântă psaltul ca introducere pentru a se începe cele 8 stihiri
ale Octoihului întitulate «La Laude» (etg xovţ atvov?). Printre
acestea se presară şi cele 5 stihuri ale psalmului 150: «Lăudaţi
Muz&ul britanic din Londra (Anglia). în care am fftout cercetări reli¬

gioase în luna August anul 1897. (Autorul).
pe Domnul întru sfinţii lui» ş. a., adăogându-se la acestea încă

2 stihuri: «Seoală-te,* Doamne, Dumnezeul meu» şi «Mârturi-
simă-voiu ţie, Doamne, cu toată inima mea». Prin"urmare, li©
care din cele 8 stihiri, sunt precedate de câte un stih, din cele
S din urmă, pe cari le-am arătat aci. Foarte frumoase sunt
aceste stihiri prin cari se aduc laude în deosebi Mântuitorului
Hristos, pentru a lui patimă, înviere şi răscumpărarea neamu¬
lui omenesc.
Dacă are şi sfântul stihiri «La Laude» sau «La toată su¬
flarea», atunci 'se cântă ale învierei din Octoili 4 şi ale sfân¬
tului 4, căci Biserica cinsteşte în cultul său şi pe sfinţii
cântări prin cari se arată făgăduinţa Domnului de a trimite pe Spiritul sfânt

Apostolilor săi. In zilele săptămânale acestea se cheamă „Luminânde" (svetilne)
fiind că ele conţin rugăciuni pentru ca să fim luminaţi cu harul sfântului Spirit.
viteji în sfânta credinţă. Urmează apoi cântarea solemnă a

Mărirei cu stihira evangeliei mânecărei şi Acum «Prea binecu¬
vântată eşti Născătoare de Dumnezeu»! Apoi zice preotul ori
diaconul din altar: ((Mărire ţie celui ce ne-ai arătat nouă lumină»
şi se cântă Doxologia cea mare: ((Mărire întru cei de sus lui
Dumnezeu» (Ao|a ev âipLatotq 0ew), Această cântare se zicea, şi
la ortrina timpurilor începătoare ale Bisericei. Ea însă cum se
află în Constiîuţiunile apostolice (lib. VII, c. 87) este toarte scurtă,
glorificându-se numai Tatăl şi Fiul; iar mai pe urmă, după biru¬
inţa Bisericei în contra pnevmatomahilor (aigeaiţ xveupaTopa-
Xixrj) la sinodul al II-lea ecumenic (an. 381), s'a îmbogăţit această
cântare, întroducându-se într’însa şi prea mărirea sfântului Spi¬
rit1). Când se cântă «Sfinte Dumnezeule» din Doxologie, preotul
ese in naos, face o închinăciune înaintea sfintei evangelii, o ea
şi o aduce în sfântul altar, aşezând-o pe antirnis.
După Doxologie, psaltul cântă tropariul «Astăzi mântuire»
sau «înviat-ai din mormânt», apoi ecteniile şi apolisul2).
§ 42.
Ortrina în zilele de rând ale săptămânei.
ceastă laudă dumnezeească săvârşită Luni, Marţi, Mercuri,
Joi şi Vineri, nu însuşeşte bogăţia celei din ziua Dumi-
nicei şi nici strălucirea aceleia; chiar ortrina Sâmbetei
are tot simplicitatea celei din zilele de rând ale săptămânei, afară
de unele schimbări. Ortrina acestor zile, când nu este vr’o săr¬
bătoare, nu cuprinde cântări multe şi prelungite, ci într’însa
sunt mai multe cetiri, iar cântările se zic de obiceiu în tactul
grabnic. Dar acum să vedem şi cuprinsul acestei ortrine.
Dimineaţa, binecuvântând preotul se ceteşte Miezonoptica
acestei zile. După sfârşitul Miezonopticei, preotul dă iarăşi bine¬
cuvântarea pentru cetirea celor 6 psalmi, tot aşa ca şi în ziua
Duminicei. Finindu-se aceştia, preotul zice ectenia cea mare.
apoi se cântă prochimenuf «Dumnezeu este Domnul» de 4 ori,
pe glasultropariului sfântului; acesta se zice de 2 ori. Mărire
şi Acum a Născătoarei de Dumnezeu3).
1) Goar, Evcholog., op. c., p. 47, n. 58 : AoţoXovLa jiey&t). Hymnus ange-

licus est, Gloria in excelsis, a prima voce, et laudum serie in eo contenta,
6o|oX.ov(a dictus, et quoque boşoXoyw., xQiafiLxo? iînvog, Trinitatis gloriam,
concinens, verum Sg£oXoyui (.llxqgl est, propter sententiae brevitatem; aliusautem
verbis pluribus abundans, jisYa^q 6oţoA.oYia vocatur. Ad Laudes porro hymnum
hune, in utraque Ecclesia ab antiquo fuisse cantatum ex Graecorum quidem parte
manifestat Clemens infra citandus, qui etiam illum eâxftv ecdGlvtiv (rugăciunea au¬
rorei) vocat; et Athanasius de virgin, versus finem: Ttpog tov ooGqov 6e tov ^cdjiov
toutov ‘kiytTavo 0eos* 6 Beognou zegăţ oe oQQQiţw... Aoţa âv fripfoTOLg 0e<p. x. t. ?*.
2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 50 — 53.
3) Tipicul tipărit în Bucureşti în anul 1851, la pag. 2, arată că tropariul
TEZAURUL LITURGIC, T. III. Io
Urmează apoi catismele zilei şi sedelnele Octoihului fără

ectenii printre ele1). Se ceteşte mai departe psalmul 50 şi se
încep canoanele Octoihului şi ale Mineiului. După a 3-a oclă se
zice irmosul, ectenia mică şi sedelnele din Mineiu; după a 6-a
odă, irmosul, ectenia mică, ’condacul, icosul şi sinaxariul din
Mineiu. După oda a 8-a se cântă irmosul cu pripeala «Să lău¬
dăm bine să cuvântăm». Apoi preotul cădind înaintea siintei
mese, zice «Pe Născătoarea de Dumnezeu şi maica luminei»,
la care răspunde psaltul cu cântarea «Ceea ce eşti mai cinstită».
După cântarea 9-a, irmosul, ectenia cea mică, lu minând a din
Octoih şi a sfântului când se află în Mineiu.
Dacă sfântul are stihiri «La Laude», le cântăm după rân-
dueală; iar de nu are, cetim psalmii lăudărilor, 148,149 şi 150,
apoi Doxologia: «Mărire ţie celui ce ne-ai arătat nouă lumina»
cu «învredniceşte-ne Doamne în ziua aceasta». Apoi ectenia
«Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţa», stihovna
Octoihului cu stihurile orânduite, sfinte Dumnezeule, tropariul
sfântului, ectenia «Milueşte-ne pe noi Dumnezeule» şi apolisul2).
Ortrina zilelor de rând ale săptămânei, este mai scurtă şi
mai simplă în formele şi conţinutul ei de cât ortrina din ziua
Duminicei şi a sărbătorilor mari. în ortrina zilelor de rând, Bise¬
rica cântă mai mult meritele, virtuţile şi patimile sfinţilor pen¬
tru ca să luăm pildă de urmare de la dânşii.
§ 43.
Ora l-a (“Qga «qcowi, prima).
nfYupă ce se termină ortrina se încep rugăciunile orelor I-a,
IlI-a şi Vl-a. Ele fac parte tot din ortrină şi pentru aceea
se cetesc la sfârşitul ei3). Aceste ore ne aduc aminte de
mari evenimente petrecute pentru a noastră mântuire.
Ora I-a care corespunde orei noastre a 7-a de dimineaţă,
o găsim instituită în cult abia prin secolul al V-lea, în mână-
sfântului după „Dumnezeu este Domnul" se zice odată, iar nu de 2 ori. Aceste
mici deosebiri însă ce se vădesc în ritual, sunt legate şi de datinele locului,
„după cum va voi cel mai mare". Totuşi ele nu ştirbesc fiinţa cultului. In pa¬
triarhia din Constantinopole, în cea din Ierusalim şi din Alexandria, cum şi în
chinoviile din sfântul Munte Athos, am văzut în vara anului 1904, o mai mare
bogăţie de forme în cele 7 laude dumnezeeşti, de cât cum se fac în Bisericile
din România. Aşa sunt datinele locului în acele părţi. Iar liturghie, după cum
eu însu-mi am cercetat în călătoriile făcute în toate ţările ortodoxe, sunt unele şi
aceleaşi, absolut neschimbate. (Autorul).
1) In Mănăstirile din România se zic ectenii printre sedelne, Sâmbăta,
Duminica şi la sfinţii inai însemnaţi; iar Tipicul patriarhiei din Constantino¬
pole, învaţă că sedelnele să se cânte fără ectenii. (Autorul).
2) Vezi Tipicul Bisericesc^ Bucureşti, 1851, pag. 3.- Asem. Tipicul de Protos.
Geras. Saffirinu, Râm ni cui-Vâlcea, pag. 19-31.
3) Repausatul întru fericire, părintele meu Gheorghe Anghel Cireaşă
ştirea din Betleem, după cum ne încredinţează Ioan Cassîan

(f 432 1). Cum că până la Gassian nu era aşezată această oră,
dovedim din cuprinsul Constituţiunilor apostolice, din scrierile
lui Vasilie cel Mare, ale Iui Ieronim ş. a., cari vorbesc de cult
si de orele de rugăciune, fără a număra între acestea şi ora
l-a. Alţii cred că era introdusă cu mult mai înainte de secolul
al V-Iea, dar era recunoscută mai ales în apus sub numirea de
«matutina» *). Prin rugăciunile orei I-a aducem mulţumiri lui
Dumnezeu, că ne-a scos din întunerecul nopţei păcatului şi
ne-a adus la lumina zilei mântuitoare.
Simeon Tesaloniceanul vorbind de ora I-a zice că «cânta¬
rea întâiului ceas, se face sau după sfârşitul Utreniei, fiind săr¬
bătoare, sau deodată cu Utrenia şi se face otpust... După aceea
se zic 3 psalmi (5, 89 şi 100) întru cinstea Treimei, după cum
s’au zis de David dimineaţa, cuprinzând mulţumirea lui Dum¬
nezeu» 8), în psalmul 89 V 4, se arată prea bine eternitatea
Dumnezeirei în următoarele cuvinte: «O mie de ani înaintea
ochilor tăi, Doamne, ca ziua de eri care a trecut». Simeon Te¬
saloniceanul adaogă mai departe: «După psalmi zicem tropa¬
rele cari au acelaşi înţeles de preamărire a Dumnezeirei şi apoi
un tropar către Maica lui Dumnezeu» 4).
După alte tropare se zice «Doamne milueşte de 40 de ori,
despre care acelaşi Simeon dă lămurirea că dacă cerem ajuto¬
rul sfânt de atâtea ori, o facem aceasta pentru sfinţirea întregei
fiind în viaţă cântăreţ Ia Biserica din cătunul Vineţii de jos, comuna Spineni,
judeţul Oltul, cetea ora I-a, a III-a şi Vl-a, dimineaţa înainte de începerea sedel-
nelor ortrinei. Pietatea lui cu care făcea serviciul bisericesc, munca fără preget
pe care o aducea prinos cu cea mai mare dragoste înaintea lui Dumnezeu, îl
îmbărbătau să se scoale de la miezul nopţei când se făcea liturghie, să meargă
Ia Biserica şi să cetească toate ale ritualului până la lumina zilei, când venea
preotul şi se începeau cei 6 psalmi, sedelnele ortrinei ş. m. d. Şi era de multe
ori iarna ger cumplit în Biserică, ori vara căldură mare, totuşi tatăl meu, toate
le purta cu bucurie, fără să lase ceva necetit. Aşa a servit el Domnului 40 de
ani până la adânci bătrâneţe. Asemenea oameni cu o viaţă sfântă, rar se mai
găsesc acum în lume. (Autorul).
1) Cassian. Institut, coenobior. lib. III c. IV: „Sciendum tamen hanc
matutinam (ora prima) quae nune observatur in occiduis vel maxime regionibus,
canonicam functionem, nostro tempore, in nostro quoque monasterio primitus
institutam, ubi Dominus noster Iesus Christus natus ex virgine", = ,rTrebue de
ştiut că această laudă de dimineaţa (ora I-a) care acum se vede în occident şi
in mai multe provincii, ca un serviciu canonic, a fost instituită pentru prima
oară în timpul nostru în mănăstirea noastră, unde s'a născut Domnul nostru
lisus Hristos din sfânta Fecioară". Biserica din peştera unde s'a născut Domnul,
a fost zidită de sfânta Elena maica împăratului Constantin cel Mare. Aci a fost
mănăstirea de care vorbeşte Cassian. Mai târziu,Iustinian a rezidit în pejteră şi
d'asupra ei 2 Biserici măreţe pe cari le-am văzut şi eu când am fost in vara
anului 1904 în Betleem, Ierusalim, Vitania, Ierihon, Iordan, ş. a. Mănăstirea
din Betleem însă, a perdut vechea ei splendoare. (Autorul).
2) Martigny, Diction. des antiq. chret. art, woffice divin" n. II pag. 53S.
3) Simeon Tesalon, cap. 324 p, 211.
4) Tot acolo. —Conf. Daniel, T. IV, p. 309: Ti ce xaXeocoîcv, a> xs/agi-
xcoftevri; ovgavov; x, x, h
noastre vieţe *). Afară de aceasta în repetirea «Doamne milueşte»,

se vădeşte dorinţa insistentă a creştinului de a fi miluit8 de
Cerescul Părinte. Dar numărul 40 a avut însemnătatea lui şi
în viaţa pământească a Mântuitorului d. e. la 40 de zile de la
naştere a fost dus pruncul Iisus la templu din Ierusalim (Luca
2, 22); 40 de zile a postit Domnul (Luca 4, 2); la 40 de zile
după învierea sa, din mijlocul ucenicilor s’a înălţat la ceruri
de pe muntele Măslinilor (Fapt. Apost. 1, 12), ş." a. Urmează
«Cela ce în toată vremea)) şi se termină cu rugăciunea «Hris-
toase, lumina cea adevărată)) (Xpurcs, xo cpum to aÂr|Qivov), etc.
La cetirea orei I-a, preotul şi tot creştinul să cugete cu
pietate cum Mântuitorul fiind scuipat, lovit cu pumnii şi legat
a fost adus dimineaţa (în ora I-a a zilei) de la Caiafa lâ Piiat
în pretoriu la judecată (Marcu 14, 65; 15, 1). Aci a fost osândit
la răstignire (Marcu 15, 15 1 2).
§ 44.
Ora lll-a ("Qea Temi, tertia).
43>n text foarte frumos aflăm în Constituţiunile apostolice,

eu privire la orele de rugăciune şi motivele instituire! lor.
* Iată acel text: aFaceţi rugăciuni dimineaţa şi la ora a
3-a şi a 6-a şi la a 9-a şi seara şi la cântatul cocoşilor. Di¬
mineaţa, drept mulţumire pentru că Domnul ne-a adus la
lumină, făcând să treacă noaptea şi se sosească ziua; în ora
a 3 a, fiind că in timpul ei Domnul a primit de la Pilat osân¬
dire la moarte; în a 6-a, căci în acea oră a fost răstignit3);
in a 9-a oră, pentru că în timpul ei Domnul fiind răstignit,
toate $’au cutremurat, infricoşându-se de indrâsneala nelegiui¬
ţilor Jidovi şi ne putând se sufere ocara Domnului; seara,
drept mulţumire că ne dă noaptea spre odihnă de ostenelele
1) Simeon Tesalon., cap. 325, p. 211.

2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 260.
3) Găsim oare care deosebire între Constituţmnile apostolice şi evan-
gelişti cu privire la ora de răstignire a Domnului. în evangelia lui Marcu (15,
25) cetim : „Şi era ora a 3-a şi l-au răstignit". La ceilalţi sinoptici, nu aflăm
ora răstignirei. Apoi tot în evangelia lui Marcu (15, 33 şi 37) cetim : „Iar în
ora 6-a întunerec s'a făcut peste tot pământul, până Ia ora 9-a"... «Iar Iisus stri¬
gând cu glas tare şi-a dat Duhul". Aceasta o aflăm şi în evangelia Iui Mateiu
(27, 45 şi 50) şi a lui Luca (23, 44 şi 46). La Ioan nu aflăm orele acestor eve¬
nimente. De aci conchidem după evangelişti: patimile Domnului, s’au început
Vineri dis de dimineaţă Ia curtea arhiereului Caiafa şi apoi dimineaţa (ora 1=7
modernă) la curtea lui Pilat, şi s'au continuat până Ia ora a 3-a —adică straja Il-a —
când a fost răstignit. La ora 6-a s’a întâmplat întunecimea soarelui până la ora 9 în
aceeaşi zi, când Domnul şi-a dat Duhul. Iar dacă autorul Constituţiunilor pune
răstignirea în ora 6-a, iar nu în a 3-a, se vede că el s’a folosit de vr’o variantă
din textele evangelice, sau de felul cum se înţelegea de autor ora 3-a.
din timpul zilei; la căutatul cocoşilor, pentru că acea orâ ves¬

teşte sosirea zilei, spre săvârşirea lucrurilor luminefa ').
Ora a 3-a sau a noastră a 9-a de dimineaţă, ne aduce
aminte cum Domnul nostru a fost îmbrăcat în purpură, încununat
cu spini, bătut cu trestia şi apoi osândit (Marcu 15, 16—33 a).
Ne mai aduce aminte şi de Duhul sfânt, care s’a pogorât in a
3-a oră de dimineaţă peste apostoli în chip de limbi de foc ca
să-i lumineze în propoveduirea evangeliei8). Pentru aceea, ora
aceasta cuprinde 3 psalmi: 16 şi 24 cu privire la patimile Dom¬
nului şi la duşmanii cari hau chinuit şi osândit pe el; iar psalmul
50 în legătură cu marele eveniment’al pogorârei sfântului Spirit
asupra apostolilor, vădit în stihul 12: c(Nu mă lepăda (Doamne)
de la faţa ta şi Duhul tău cel sfânt nu-1 lua de la mine». Chiar
şi Ciprian în explicarea rugăciunei domneşti (De oratione Do-
minica), zice că în ora 3-a se roagă creştinul intru aducerea
aminte de pogorârea sfântului Spirit asupra apostolilor 1 2 3 4 5). Tot
aceasta o arată şi Marele Yasilie în învăţăturile sale monahale 6).
După cei *3 psalmi se cetesc tropare cu privire la trimi¬
terea sfântului Spiritb), la Mântuitorul Hristos, la Prea curata
sa Maică, şi se fmeşte cu rugăciunea sfântului Mardarie (fi eîjxq
toî5 avion MapSapio-u): «Stăpâne Dumnezeule, Părinte a tot Pu¬
ternice» s. a. 7).
A •
1) Constit. Apost. lib. VlII,c. 34: Evxdg ejuteAelte oqBqou, xai rgrifl togq.,
xai £XiX|, xai ewarn. xai £a;teg«, xai dÂ,£xrugocpcovLq:' ogOgou [aev, euxagiaToinTEQ,
oti eqxoxiOEV rjjuv 6 xugcog, rcagavavwv tîjv vuxxa, xai IjwryaYcbv x>]v TuxsgaV
TpLxr) 8s, oti dbtoqpaaiv ev avxfî {cxo IlLXdxou etaipEV 6 xvgios* exxfl 8e, oxl ev
auxn laxaugcoBri* âwdxfl 8e, oti jiavxa xExmixo xotl Seojiotou EaxaugofiEvov,
cpQixxovxa nr|v xofyiav xcav SuoasPoiv UouSaLCOV, <£eqovt« toO xugiov tt|v
VpQLV’ EOTIEQU. 8s, ErOXaQtOTOUVXEg, OTI f|J.UV dvdjtaUCJlV E&COXE TCOV p,E0T)p,EQtVâ>V
xotccov, Tt|v v^xTa’ dXsxTQoovcov 8e XQauyîlj Sid xo x^v toQav Ernw^^ÊaGai xtjv
Jiagouaîav xf]V fi^jigag, Eig EQYaoiav xcov tdîj (£(dt6<; egYcov.
2) Marcu 15, 25 : xjv 8e «ga xgixr| xai £axaug«aav avxdv.
4) Martigny, Diction. des antiq. chret. art. „Office divin", n. II, p. 539.
5) Basil. Regul. maior, quaest. XXXVII: IIdX.iv 8e xaxa xr|v XQtxqv «gav
ei<; ^goaEUXTJv... xai ujropvTjGeVTag xfjg tou JtVEUpaxog 8«g£&<;, xqg xaxa xqv
xg ltt|v «gav xoîg ajioaxo/ioig SeSojaevtic;.
6) Tropariul trimiterei sfântului Spirit asupra apostolilor, sună astfel:
„Doamne, cela ce ai trimis pe prea sfântul tău Duh în ora a 3-a apostolilor tăi,
pre acela, Bunule, nu îl lua de la noi, ci ne înoeşte pre noi cari ne rugăm ţie«_
Pentru însemnătatea cuvintelor din tropar, el a trecut şi în liturgiile sfin¬
ţilor Părinţi Vasilie cel Mare şi Ioan Hrisostom, şi se rosteşte în taină de preotul
liturgisitor, înaintea cuvintelor prefacerei sfintelor daruri.
Conf. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 94, şi 130.
7) Conf. P. Rompotes, AeixougYixri, op. c., pag. 223.
§ 45.
Ora Vl-a ("QQa i, sexta).
jŞL ceastă oră care coincide cu ora noastră a 12-a (ameazâ),
ne aminteşte de întunecimea ce s’a făcut peste tot pă-
* mântui, Domnul fiind răstignit pe cruce, şi a ţinut până
la ora 9-a (Marcu 15, 33 i). Pentru aceea în primii °psalmi 53
şi 54 ai orei a 6-a, găsim multe stihuri cari profeţesc de această
întâmplare; iar în psalmul 90 stih 13, se înfăţişează Mântui¬
torul ca acela care birueşte pe vrăjmaşi şi calcă «peste leu şi
peste bălaur».
Unul din aceşti 3 psalmi şi adică psalmul 90 se cetea la
ora G-a şi în secolul al IV-lea după mărturia lui Vasilie cel Mare
(f 379 2); iar cari psalmi se mai ceteau pe lângă acesta sfântul
Părinte nu ne spune. Apoi Atanasie cel Mare ne afirmă că atunci
când se ceteau rugăciunile acestei ore cu privire la patimile
Domnului şi răstignirea lui pe cruce, creştinii ascultau acestea
cu lacrămi şi cu tânguiri 3).
Finindu-se cei trei psalmi, se zic tropare cu privire la răs¬
tignire, la cererea ajutorului de la sfânta Fecioara şi se închee
lauda aceasta cu rugăciunea Marelui Vasilie «Dumnezeule şi
Doamne al Puterilor» (0ee xalxiîpig xuiv Suvri|xeoov) şi apolisul 4 5).
§ 46.
Tipica — Tvjuxd — (Obedniţa).
e chiamă «Tipica» de la pluralul grecesc xwuxd, acel cerc de
rugăciuni cetite după ora 6-a (amează), cari sunt tipul sau
închipuirea sfintei liturgii6). De aceea şi Simeon Tesaloni-
ceanul zice că serviciul Tipicei sau al Obednîţei «însemnează în¬
chipuirea sfintei liturgii, când se cântă fără liturgie; iar când se
face liturgie, Tipica se săvârşeşte înainte, şi de aceea se cântă
la începutul ei 2 psalmi (102 şi 145) preamărind pe Dumnezeu
1) Marcu 15, 33: Kal vevoîevris digag exxrţg axorog eyeveto E(p*o?<.i]v
xtjv yî)v &0? WQag ewdrrjg.
2) Basil. Regulae maiores. Interrogatio XXXVII: *Ev Se tQ exxtl cuqqi...
d|ia 9CQtl xou xoG Ewevnxooroî) XeYOfievou.
3) Athanas. Loc. laud. în Martigny, Diction., p. 539,
4) Daniel, Codex, T. IV, pag. 311.
5) Tipica sau serviciul >,Obedniţei" a fost aşezată de Biserică ca să o ce¬
tească pustnicii în locul liturgiei. Ei petreceau retraşi din mănăstiri şi nu puteau
lua parte totdeauna la liturgie.
In vara anului î904, când mergeam prin munţii Iudeei spre Iordan, am
văzut în dealul Ierihonului vr'o 8 peşteri mici găurite în mal şi scări de lemn
pe cari se suiau pustnicii în acele găuri. Acolo locuiau ei în toată viaţa; iar
Sâmbătă seara şi la sărbători, veneau la mănăstirea din Ierihon să se închine şi
şi amintind bunătăţile lui către noi, pentru care s’a făcut şi

întruparea Cuvântului» 1). Liturgiştii însă nu se înţeleg între
dânşii asupra motivului pentru care acest serviciu se cheamă în
greceşte «ruirixa» 2), numire trecută şi în limba română biseri¬
cească, în locul cuvântului slavon «Obedniţa».
Conţinutul Tipicei este următorul: cetirea psalmului 102
«Binecuvintează suflete al meu pe Domnul şi toate cele din
lăuntrul meu», apoi a psalmului 145 «Laudă ° sufletul meu pe
Domnul», «Unule născut», fericirile (Maxapio[ioQ, simbolul cre¬
dinţei, Cu sfinţii fă odihnă, ş. a. Urmează mai departe, rugăciunea
«Prea sfântă Treime», psalmul 85 «Bine voiu cuvânta pe Dom¬
nul», psalmul 144 «Inălţa-te-voiu Dumnezeul meu» şi apolisul.
Tot serviciul Tipicei laudă necontenit pe Dumnezeu dătătorul
fericirei noastre9).
Dacă însă se face liturgie. după ectenia cea mare se ce¬
tesc psalmii 102 şi 145, se cântă Unele născut, fericirile, tro¬
parele, intrarea cu sfânta Evangelie, sfinte Dumnezeule, apos¬
tolul, ş. a. Iar în Bisericile din satele şi oraşele noastre, nerăb¬
darea omenească, a scurtat întru atât serviciul Tipicei când se
face liturgie, în cât după ectenia cea mare, secantă numai stihul
1 al psalmului 102, apoi Unele născut, troparele, intrarea cu
sfânta Evangelie, sfinte Dumnezeule, apostolul, ş. a.
să-şi ea merinde uscată. Unii ca aceştia, pe lângă multele lor rugăciuni, cetesc
şi Tipica în peşteri, în loc de liturgie. (Autorul).
1) Simeon Tesaloniceanul, cap. 329, op. c., p. 213.
2) Leon Clugnet, Diction. grec-franţais de noms liturgiques, op. c., art.
TU*uxd p. 155.
3) Daniel, Codex. T. IV, p. 313, nota 1: Monachi inter horam sextam et
nonam recitant dy.oôuQiav x&v Tujtixoyv, simiîitere psalmis 103 (102), 140 (145),
simbola Nicaeno, Macarismis, etc.
TEZAURUL LITURGIC, T. III.
CAPITOLUL II
EXPLICAŢIUNI ASUPRA LITURGIILOR SFINŢILOR
PĂRINŢI VASILIE CEL MARE, IOAN HRISOSTOM ŞI GRI
GORIE DIALOGUL.
t
§ 47.
Cele trei părţi ale sfintei Liturgii.
al ucrare mântuitoare pentru folosul omului,

săvârşită zilnic în sfântul altar de preoţii Celui
Prea înalt, sfânta liturgie are părţile"ei deo¬
sebite, dar nedespărţite între ele. Ku poate să
fie o parte fără alta ; nu se poate săvârşi una
fără ca să urmeze cealaltă ; dar nici nu se
poate înlocui o parte cu alta, precum nici nu
’şi pot schimba locul lor întocmit de sfinţii Li-
turgişti ai primelor timpuri creştine.
Prima parte a sfintei liturgii este „Pros-
comidia* sau «proaducerea» elementelor tre¬
buincioase în săvârşirea sfintei euharistii 1).
Pregătirea aceasta însă se face de preotul liturgisitor, după o
hotărîtâ rândueală a cărţilor liturgice, iar nu întâmplător sau
după voinţa subiectivă ori chibzueala proprie a preotului.
A doua parte este „Liturgia catehumenilor" zisă şi ccLi-
turgia chemaţilor» care se începe îndată după proscomidie, şi
se întinde pană la începerea liturgiei credincioşilor. Liturgia
celor chemaţi are părţile ei foarte frumoase, aducătoare aminte
de timpurile" vechi creştine.
Iar a treia şi ultima parte a liturgiei, este „Liturgia cre¬
dincioşilor" sau "«Liturgia propriu zisă». Aceasta este coroana
întregului serviciu divin, partea culminantă a celor sfinte, atinsă
în prefacerea darurilor în corpul şi sângele Domnului.
De şi aceste părţi sunt trei, totuşi ele întocmesc o singură
unitate, căci nu pot să lipsească cele două, dacă s’a început
proscomidia.
1) Toţi liturgiştii de seamă ai Bisericei ortodoxe, împărţesc liturgia în ur*

mătoarele 3 părţi: proscomidia, liturgia catehumenilor şi a credincioşilor.
158 DR. BADEA CIRESEANU
a
ARTICOLUL I
PROSCOMIDIA (n0ooxo|u8t'i).
§ 48.
Aducerea darurilor (tă>v Swqgov) în Biserică de primii
creştini.
a nu te arăţi înaintea Domnului Dumne¬
zeului deşârt, zice sfânta Scriptură, ci fie
care se aducă după puterea mâinilor voa¬
stre, după binecuvântarea Domnului Dumne¬
zeului tău, care ţi-a dat ţie 1). Creştinii cei
vechi şi chiar împăraţii, împlineau" cu siin-
ţenie această sfântă poruncă, şi aduceau da¬
ruri în casa Domnului, în ziua Duminicei,
la zile de sărbători mari, în zilele amintirei sfinţilor,
a morţilor, ş. a. Darurile acestea erau nu numai o
împlinire a cefor zise în Vechiul Testament, dar mai ales a po¬
runcilor Mântuitorului cu privire Ia milostenie.«; Vindeţi averile
voastre, zice Domnul, şi daţi milostenie; faceţi-vâ vouă pungi
cari nu se învechesc, comoară ne împuţinată în ceruri, unde
furuljm se apropie, 7iici molia nu o stricau a).
în timpul Mântuitorului se aduceau multe daruri la templu,
căci «căutând el, a văzut pe cei bogaţi aruncând darurile în
«gazofilachie». Şi a văzut şi pe o văduvă săracă aruncând
acolo doui fileri» 1 2 3). Iar în zilele apostolilor, toţi creştinii «cari
aveau ţarini sau case, vânzându-le, aduceau preţul celor vân¬
dute, şi îl puneau la picioarele apostolilor, şi se da la fie care
după cum cineva avea trebuinţây> 4).
1) Deuteronom 16, 17.

Şi preoţii elini păgâni, cântând imne, aduceau pe altarele zeilor «coapse
grase şi tauri", ca să fie arse şi «coapse grase de capre" (Iliada lui Omer, cânt.
I, v. 40). Lui Apolon i se jertfeau câte o dată şi 100 de boi (ecatombe). Conf.
Iliada lui Omer, cânt. I, v. 315. Ritualul sacrificiilor vechi eline îl cetim în Iliada
lui Omer, cânt. I, v. 457-473 şi cânt. II, v. 420-430. El se cam asemăna cu cel
ebraic. Negreşit că acest din urmă era mult mai curat, spiritual şi cu conceptiuni
superioare. (Autorul).
2) Luca 12, 3S.
3) Luca 21, 1, 3: sAva|31eya5 (6 *Ir\oovg) Se eTSev xoiig pdlXovras stg to
7 a ţ o cp v 1 ti'/ i ov xa Scopa auxcov jtlouoLOug' etSev Se xiva xnp01''-- Ga-
zofilachia era aşa dar şi în Bazilicele vechi creştine, un loc, o cămară, despre meaza
noapte a altarului, în care puneau creştinii ofrandele lor pentru Biserică. Gazo-
filachia era numită în apus şi «corbona ecclesiae" de Ia cuvântul ebraic frlpr;
ttoppdv, Stopov, dar adus Iui Dumnezeu (Lev. 17, 4; Num. 7, 10; Ezechiel, 40*
43; Mateiu 15, 5).-Vezi şi Tez. Lit. T. II, p. 142,
4) Fapt. Apost. 4, 34-35.
învăţăturile Domnului şi ale apostolilor despre milostenie

şi cu privire la aducerea darurilor în casa lui Dumnezeu, au
prins rădăcini şi au dat roade frumoase in timpurile următoare
şi până in zilele noastre. în secolul al Il-lea, Iustin Martirul ne
spune că în zilele lui cwei bogaţi şi cei ce voesc, dau ofrande,
fie care după a sa bună voinţă. Ofrandele strânse se duc la
proistos, si acesta vine în ajutorul orfanilor şi văduvelor, celor
ce din cauza boalei sau din alte cauze au lipsâţ şi celor ce
sunt in lanţuri şi streinilor ce petrec în loc cu trecerea» i). Apoi
în secolul al IlJ-lea Ciprian vorbind despre milostenie, mustră
Biserica sfinţU Trei ierarhi din oraşul Iaşi (România), zidită

in ornamente arabe din porunca Domnului Moldovei Vasilie Lupu (an. 1649).
Intr'insa m am închinat de multe ort (Autorul).
astfel pe cei avuţi: teşii bogat şi plin de avuţii... .şi vezi pve-
tutindenea <rcorbonaio. iar în ziua Dummicei fără sacrificiu vin
(în Biserică ? 1 2 3).
Cu toate acestea în Biserica veche nu se primeau daruri
de la ori ce creştin. Constituţiunile apostolice, învaţă pe episcop
«sa ştie de unde să primească daruri (xap:rto<popLa(;) şi de unde
nu trebue. Să nu primească de la cârclumari (xaÂ-oi), căci
aceştia după zisa profetului Isaia, amestecă vinul cu apa (pia-
1) Iustin. Martyr. Apoi. II, cap. 67. Vezi şi p. 68, T. III, Tez. Lit.
2) Cyprian. De opera et eleemosyna. Explicaţia cuvântului „corbona" este
cuprinsă în Tez. Lit., T. III, p. 158, în nota 3.
yovat tov olvov fiSan1), de la curvari (izâgvoî), căci aduc Dom¬

nului 'preţul poftelor lor 2 3 4), şi nici de la răpitori (apjrayEg) de
bunuri streine şi de la adulteri, pentru că sacrificiile lor sunt
urâte înaintea Domnului, Dar să nu primească prinoase nici
de la cei ce mâhnesc pe văduve, de la cei ce asupresc pe orfani,
de la cei ce ţin în temniţă pe nevinovaţi, sau chinuesc pe ser¬
vitori cu bătăi, foamete şi muncă grea. Să mai fie depărtaţi
de tine, o episcope, cei ce pustiesc oraşe, şi darurile lor înlă¬
turate să fie. Vei depărta de la aducerea prinoaselor şi pe
falşificatorii de înscrisuri, pe retorii mincinoşi, pe făcătorii de
idoli (8i5co?.cojtOLO'îjg)J pe hoţi, pe vameşii nedrepţi (xekovag arkxo'ug),
pe cântăritorii necinstiţi, pe măsurătorii nedrepţi şi pe ostaşii
bârfitorişi nemulţumiţicu leafa lor şipe cei cari turbură pe săraci.
Asemenea vei înlătura şi pe ucigaş, pe gâde, pe judecătorul
nedrept, pe invrâjbitorul de oameni, pe cel viclean, desfrânat,
beţiv, pe cel blestemat, pe cel fără ruşine, pe cămătar SJ, şi pe
ori ce nelegiuit care stă împotriva voinţei lui Dumnezeu»4).
Iar sinodul din Eivira (Illiberitan.) prin canonul său 29
opreşte şi pe energumenii turburaţi de spirite, de a aduce da¬
ruri în Biserică. Tot aşa şi sinodul I ecumenic prin canonul
11, porunceşte ca cei ce se leapădă de credinţă dar în urmă
se pocăesc, «doui ani fără proaducere» (fără să aducă daruri în
Biserică), se vor împărtăşi cu poporul de rugăciuni.
1) Isaia, 1, 22. Zeii Olimpului beau «nectar" (lliada lui Omer, cânt I.
v. 598), un fel de vin dulce ca şampania noastră şi mâncau «ambrosie" adică
nişte dulceţuri ce se topeau în gură. (lliada, cânt. V, v. 777).
2) Deuteron. 23, 18. Chiar şi Cicerone (De senectute, cap. XI), înfierează
aspru pe desfrânaţi.
3) Sfântul Vasilie cel Mare (f 379) în frumoasa sa omilie ţinută în «contra
cămătarilor" (cOpi>da xaxâ ttov xoxtsovwv) arată lăcomia neînfrânată a acestora
în trăsuri foarte triste şi potrivite pentru toate timpurile. Iată câteva cuvinte din
această omilie (n. I): «Cămătarul nu ţine socoteală de împrejurări, el nu aude
rugăciunile ferbinţi ale împrumutătorului, ci rămâne neînduplecat, nemişcat, surd
la rugăminţi, fără simţire la lacrămi, jurând cu îndrăsneală că şi el nu are bani...
îndată ce împrumutâtortil îi făgădueşte camătă mare, atunci i se înveseleşte
fruntea şi caută să prindă în undiţă pe săracul, ce îi stă înainte"... (n. II): «Ar¬
gintul fiind primit de împrumutător, nenorocirea a intrat în coliba lui. Noaptea
in vis vede pe cămătar care se repede ca lin câine spre dânsul"... (n. III): „Sărăcia
nu este o ruşine; mai binesâ o purtăm cu răbdare de cât să ne împrumutăm11...
(n. IV): „Femeea cere haine moi, servitori sclivisiţi, mâncări alese şi îţi spune
să te împrumuţi. Cel ce ascultă astfel de pofte îemeeşti se face prada cămă¬
tarilor".
Tot aşa şi sfântul Grigorie de Nisa (f 396), zugrăveşte pe aceste fiare
cumplite în omilia sa îndreptată «contra cămătarilor" (Kaxă tcov xoxiţovxcov).
Aduc aci puţine cuvinte din această comoară de povăţuiri (n. IV): «Viaţa cămă¬
tarului, zice sfântul Grigorie, este trândavă şi lacomă; el nu cunoaşte nici munca
câmpului nici grija negoţului... Plugul lui este pana, câmpul este hârtia, sămânţa
este camăta spurcată a banilor săi... El doreşte oamenilor sărăcie, nenorociri, lipsă,
ca să vină la dânsul să se împrumute". De aci vedem pentru ce Biserica nu
primea ofrande în secolul al IV de la cămătari; dar aceşti lupi răpitori, astăzi
sunt mai răi de cât atunci (Autorul).
4) Constitui. Apostol, lib. IV, c. VI: Xqtj Se Ijugxoteov elSevai, tivoov
Totuşi canonul 3 al sfinţilor apostoli hotărăşte ca episcopul

sau presviterul care va aduce" la jertfelnic «ori miere (pek), ori
lapte (yakx), sau vin meşteşugit, sau pasări (opveis), sau oare cari
animale (^wariva), sau legumi, să se caterisească». Apoi canonul
4 al sfinţilor apostoli, orândueşte ca «celelalte 'poame (afară de
spicele de grâu, struguri, unt de lemn şi tămâe), acasă tri-
mite-se pârgâ episcopului. Şi arătat este cum că episcopul şi
presviterii le vor împărţi diaconilor şi celorlalţi clerici». Iar
canonul 57 al sinodului Trulan, porunceşte ca «sa nu se aducă
în sfântul altar miere (pek) şi lapte» (ydkt).
Numele celor ce aduceau ofrande în Biserică se ceteau în
altar atât în răsărit cât şi în apus. Giprian într’o epistolă trimisă
Bisericilor din Numidia, scrie «că pe fraţii şi surorile noastre
cari aduc daruri... în minte să-i aveţi» ’). Asemenea şi Consti-
tuţiuniîe apostolice rânduese pomeniri pentru aducătorii de
daruri, în chipul următor: aSpune, o episcope, celor nevoiaşi,
numele celor ce i-au ajutat, ca ei sâ-i poată pomeni în rugă¬
ciunile lor» *). Iar Ieronim zice că «acum în auzul tuturor, să
se cetească numele celor ce aduc daruri»9). Deci, numele bine-
iăcătorilor creştini, totdeauna au fost pomenite în Biserică până
în ziua de astăzi.
§ 49.
întrebuinţarea darurilor (ttov Scoqwv) aduse în Bise¬
rică de vechii creştini.
Jil rmaşii evangeliei nu au încetat în toate timpurile de a aduce
Aă# daruri în casa Domnului. Din acestea mare parte erau
hotărîte pentru susţinerea sfinţiţilor servitori ai Bisericei
şi a săracilor. Darurile erau legume, fructe, lapte, miere, pasări,
ş. a. Acestea nu se aduceau la altar, căci ar fi fost în contra
canoanelor 3 şi 4 apostolice şi 57 Trulanic, ci se trimiteau prin
diaconi la casa episcopului, ca de aci să se împărţească tutu¬
ror cari aveau nevoe. Iar Tertulian vorbeşte de caritatea creş¬
tinilor africani din secolul al ITI-lea, în chipul următor : «între
noi este o comoară făcută din daruri creştineşti, zice apolo¬
getul ; dintr’însa nu ea nimine nici pentru prânzuri, nici pentru
trebuinţă, nici pentru plăceri. Se folosesc însă aceste daruri
pentru ajutarea săracilor, pentru aii îngropa1 pentru copiii
săraci ai căror părinţi sunt lipsiţi de ori ce hrană, pentru ser-
6(jp£iA.£i 6ex£a0ai xaQjioepoQictţ, xai xivtov ox»x 6(p£i?i£i' ipvAaxTtiuoi ydp ttutto .xgâg
Soaiv XOJlT]X0l' x. x. L
1) Cyprian. epist. IX.
2) Constitui Apost. lib. III, c. IV.
3) Hieronym. in Ierem. XI: Nune publice recitantur offerentium nomina.
vitorii bătrâni, pentru naufragiaţi» ş. a. 1) Constituţiunile apos¬

tolice cu privire la împărţirea milelor, sfătuesc astfel pe episcop :
«Ce este de făcut atunci când sunt oameni neputincioşi?... Pe
toţi aceştia să-i aibi în băgare de seama şi de fie care să porţi
grijă; căci cei ce aduc daruri nu le dau de a dreptul vădu¬
velor şi nevoiaşilor7 cile strâng la un loc... ca tu să le dai acestora
după trebuinţă» *).
a) Cei ce primeau în I-iul rând din aceste daruri aduse
episcopului, ori puse în «comoară» după mărturia lui Tertulian,
erau clericii ca unii ce aveau dreptul de a ii hrăniţi din ofran¬
dele pioşilor. în al 11-lea rând veneau cei închişi pentru apărarea
adevărurilor religioase. îndată ce se vestea întemniţarea unui
creştin pentru acest motiv, alergau la temniţă bărbaţi şi femei,
tineri şi bătrâni, pentru a-1 mângâia şi a-i aduce cele" de trebu¬
inţă. în a IlI-a treaptă aveau dreptul la milostenie neputincioşii,
săracii şi cei părăsiţi de lume. biserica însă nu îi părăsea, ci le
venea în ajutor cu ’mângâerea morală şi materială. Veneau după
aceea în ai IV-lea rând bolnavii. Dionisie episcopul Alexandriei
264), văzând că se întinde în popor o boală molipsitoare în
cuprinsul diecesei sale, scrie o epistolă către credincioşi pentru
a ajuta pe cei atinşi de boală. Episcopul a fost ascultat cu multă
căldură de fiii săi sulleşti 1 2 3).
Nu erau lipsiţi de*milostenie nici cei din a V-a treaptă şi
anume văduvele şi orfanii. Aceştia erau ajutaţi în deosebi chiar
în timpul apostolilor, înfiinţându-se pentru servire instituţia dia¬
conilor 4 5), şi a văduvelor B)". Iar apostolul Iacov în epistola sa
(cap. 1, v. 27), zice că buna credinţă în Dumnezeu este aceasta:
«a cerceta pe cei săraci şi pe văduve întru necazurile lor3>, Apoi
iarăşi adaoge (cap. 2, v, 14): ude va fi fratele sau sora goi
şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele şi va zice cineva dintre
voi: mergeţi cu pace încâlziţi-vă şi vă săturaţi şi nu le-ar da
lor cele de nevoe trupului, ce folos ar fi Dar şi în secolele
următoare, li s’au dat deosebită îngrijire văduvelor şi orfanilor.
Ignatie Teoforul, în epistola sa către Policarp, arată că aceşti
săraci trebue ajutaţi cu multă luare aminte, căci ei nu au în
lume de cât pe Dumnezeu şi pe episcop. Iar Tertulian (Apoi.
XXXIX), spune că în Africa credincioşii aveau mare dragoste
de a ajuta pe orfani şi văduve. Mai târziu s’au înfiinţat aziluri
de creştini, pentru adăpostirea acestor săraci.
Mai departe primeau ajutoare de la Biserică în categoria Yl-a
şi VH-a: streinii şi exilaţii. Mare dragoste se arăta strein dor locui¬
tori în sate şi cetăţi; lor li se spălau picioarele chiar în timpul
apostolilor de văduvele bătrâne şi se bucurau de mare îngrijire.
1) Tertull. Apologeticum. XXXIX,
2) Constitut. Apost., lib. III, c. 4.
3) Euseb. Hist. eccles., lib. VII, c, 22.
4) Fapt. Apost. VI, 6.
5) I Tini. 5, 9.
Văduva să fie aleasă în serviciul Bisericeî, zice apostolul Pavel,

dacă între alte bunătăţi «a spălat picioarele sfinţilor» 1). Iustin
Martirul mărturiseşte şi el această dragoste creştinească fată de
streini2). Dar spălarea* picioarelor celor streini) era îndatinată
şi în Africa, căci Tertulian lăudând această faptă evangelică 8),
săvârşită de creştini, întreabă pe duşmanii Bisericei: <rcare băr¬
bat păgân va lăsa femeea sa în drum pentru ca el să intre
în colibele săracilor cu apă, spre a spăla picioarele sfinţilor
(creştinilor) şi ari chema în gazdă pe călătorii streini ?» 4). Spâ•
larea picioarelor în ţările călduroase foloseşte mult omului şi
în deosebi călătorului; pentru aceea ea a fost obişnuită din
timpurile cele mai vechi ale popoarelor 6).
Se împărţeau ajutoare bisericeşti şi celor din categoria a
VHI-a adică sclavilor şi condamnaţilor în mine. Ciprian arată
(epist. 61), că unii dintre fraţi căzând sclavi în mâinile barba¬
rilor, creştinii contribueau după putere pentru a-i răscumpăra6).
Mai răscumpărau şi pe cei condamnaţi de păgâni la tăerea mar¬
morei şi pietrelor, drept pedeapsă pentru mărturisirea credinţei.
Ba împărţirea milelor, luau parte nu numai creştinii dar şi
păgânii. Iar agapele se făceau tot din ofrandele pioşilor.
1) 1 Tim. 5, 10.
2) Iustin Mart. Apologia I, c. 67.
3) Ioan. XIII, 5.
4) Martigny, Diction. des antiq. chret., op. c., p. 66.
5) lntr'o dimineaţă din luna August 1897, am pornit din Pompei (Italia
de sud) ca să mă sui pe vulcanul Vezuviu din apropiere. In mijlocul drumului
ce duce prin vii spre Vezuviu, eram foarte obosit şi desgustat. Dar la „Casa
blanca" un conac din vii, mi sau spălat picioarele, mâinile şi faţa şi cu aceasta
m'am întărit să port drumul şi căldura mai departe. Aceeaşi spălare am pri-
mit-o aci şi când m’am coborît de pe Vezuviu. Această datină era cunoscută şi
aplicată călătorilor în toată Italia de sud.
Iar în luna August 1904, când mă aflam în Ierusalim, am fost şi în Bise¬
rica patriarhală ortodoxă. După ce m'am închinat în sfântul locaş, am intrat la
un cleric superior. Acesta a poruncit îndată să mi se spele picioatêle cu apă
caldă şi să mi se toarne apă de flori pe mâini, ceea ce s'a şi făcut. Spălările
acestea sunt nu numai curăţiri ale corpului, dar ele au şi simbolismul lor. (Autorul).
6) Un târg de sclavi în Africa.
Noi cei crescuţi în bine şi fericire, nu avem ideiede sclavie. Această rană
dureroasă o poartă mai toate popoarele vechi şi moderne, şi este departe de a se
stinge în Africa, Asia şi America de astăzi.
In vara anului 1904, din Palestina am trecut în Egiptul de Jos prin Port-
Zaid. Mergând cu trenul pe lângă Canalul Suez (lung de 164 chilometrii), de la
Ismailia, fosta reşedinţă a lui Ferdinand de Leseps, creatorul canalului, am luat
linia spre Cairo. Aci am văzut multe lucruri minunate ca piramide, muzee, mos¬
chee, lucruri vechi egiptene, Nilul, ş. a. Tot aci am cules următoarele cunoştinţe
despre nefericiţii sclavi, africani din zilele noastre.
Prizonierii căzuţi în luptele dintre triburi, sunt legaţi în furci de gât
picioare şi mâini. După aceea sunt vânduţi negustorilor de sclavi numiţi „Dje-
lahi". Aceştia îşi leagă acum marfa cu mai multă cruzime. Copiii, fetele, tinerii
şi bătrânii, sunt ferecaţi în lanţuri de nu se mai pot mişca. Sclavii fac şiruri
lungi de 100-200 de inşi, legaţi unii de alţii. Apoi fie care din ei duc poveri
grele ca d. e.; apa, orez, lemne şi altele, trebuincioase pentru drum. In aşa stare
sunt porniţi pe jos prin deşerturi călduroase şi uscate spre târgul Eggan din
b) O altă parte din darurile aduse în casa Domnului de

creştini, şi anume pâinea şi vinul, erau alese pentru sacrificiul
euharistie. Se mai alegeau pentru cult, tămâea şi untul de lemn.
Bărbaţii şi femeile cari doreau să se împărtăşească cu corpul
şi sângele Domnului, erau îndatoraţi să aducă daruri mai ales
în ziua Duminicei. Darurile pentru" cult erau puse de pioşi în
gazofilaciul Bisericei (eîg xo yaôcpuXdxiov Tfjs exxXTţaiaQ*), zis şi
jtpoQeaeiQ ori rtagarpaTreţia sau şi jtcurTcxpoQia; iar în apus se chema
«paratorium» sau <roblationarum» ori «corban» |Ş"jpT a) sau şi
<isacrariumAceasta era o cămară a sfântului altar în partea
de meaza noapte, fâcutâ anume pentru păstrarea darurilor 8).
Domnitorii cei mari şi principii, aduceau şi ei ofrande în casa
Domnului, potrivit bogăţiei lor.
Datina veche creştinească de a se aduce daruri la Bise-
rică, s?a moştenit până" în zilele noastre, cu deosebire că acum
nu mai sunt ofrandele îndestulătoare ca în zilele de demult.
Totuşi vedem şi astăzi aducându-se în Biserică, pâine, vin, grâu
fiert/lapte, orez, poame, ouă, pasări şi alte roade ale pămân¬
tului, pentru binecuvântare şi pentru a se gusta dintr’însele.
Mulţi dintre creştini, lasă danie Bisericei averea lor compusă
din case, moşii, precum şi alte bogăţii. Din acestea se împăr¬
tăşesc nu numai servitorii altarului/dar mai ales laicii săraci,
bolnavii si văduvele.
a
§ 50.
Inveşmântarea diaconului şi a preotului la sfânta
Proscomidie.
n vechii codici liturgici: Barberin (B), Parisian (P) şi Crypto-
Ferrata (C4), cu inveşmântarea diaconului şi a preotului
se începe Liturgia sfântului Ioan Hrisostom, care poartă
Nigerul de sus, ori şi la alte târguri de sclavi mai mici. Djelahii de origina
arabă din Sudan, Egipt ori Arabia, sunt cruzi şi fioroşi. Ei împung cu suliţele
pe sclavi ca să meargă repede; bicele plesnesc necontenit pe spatele nenoro¬
ciţilor. O vorba de nesupunere din partea veri unui sclav, îi atrage torturi în¬
grozitoare şi apoi moartea, ca să fie de pildă şi pentru ceilalţi.
Când moare vr’un sclav pe drum, ceilalţi j1 târăsc până ce Djelahii armaţi
până în dinţi, descalecă de pe cămile şi îl desleagă lăsându-1 locului. Seara la
popas Djelahii se veselesc bătând pe sclavi, împuşcându-i sau spânzurându-i pe
cei slabi şi bătrâni. Câţi mai rămân în viaţă, după călătorii de 30-40 de zile,
sunt duşi în târguri şi vânduţi ca animalele. Stăpânii cei noui, supun pe sclavi Ia
munci chinuitoare, până ce îi vând şi ei, ori îi ucid mai ales la petreceri şi veselii.
Iată viaţa semenilor noştrii. Vezi şi pag. 250, nota 7, Tom. II, Tez. Lit. (Autorul).
1) Conf. Luca 21, 1-3.
2) Cuvântul «corban'1 (^Sp xoQpdv, Sioqov) însemnează «dar" ori „sa¬
crificiu", de la verbul «carab" „
a apropia. Corban" se chemau sacrificiile
Vechiului Testament, numire trecută şi la cămara sfântului altar în care se
păstrau darurile pentru sfânta jertfă.
3) Vezi pag. 142 Tom. II Tez. Lit.
4) Iată ce vechime arată .Daniel. Codex. Tom. IV p. 327 acestor 3 codici L
acest titlu: cA(rîro£tg xfjg 0£Lag xal îepdg XeiTOVQyuxg, yevopivîis ov-
rmg ev xr\ |A£ydfcr) sxxtaţaiq xai ev tco ayicp opeit). Iar în codicele
Veneţian aflăm acest titlu: «Aiatagig *njg 0Eiag lepoupyiag tou ev
ayioig flarpog fjjxcov *1. X.» 2). Acest din urmă titlu îl mai găsim
si în Evhologiul lui Goar (pag. 95), pentru Liturgia aceluiaşi
Ierarh. Deci, în vechii codici, Proscomidia nu are un titlu deo¬
sebit, ca în Liturmarele româneşti, ci ea este partea începătoare
a Liturgiei sfântului Hrisostoin, cu acelaşi cuprins întocmai ca
şi în Liturgiarele noastre. Cu toate acestea, după Proscomidie
în acei codici iarăşi urmează titlul: <reH 0sia Âeitoupyia toîj ev
ayCoig riatgog 3Ia)dwov toi) XpuaoaTopxyu», aşa ca şi în Liturgia¬
rele româneşti. După aceea urmează Liturgia catehumenilor şi
a credincioşilor întocmită de sfântul Ierarh 3).
Nu este îngăduit treptelor ierarhice bisericeşti şi anume
diaconului şi preotului, să înceapă Proscomidia şi să° săvârşească
Liturgia, de cât având cugetul curat, fiind împăcaţi cu lumea
şi îmbrăcaţi cu. veşmintele liturgice4). Pentru diacon şi pres-
viter, rândueala înveşmântărei este stabilită din vechime în Litur-
giarul Bisericei ortodoxe. Multe din rugăciunile Proscomidiei
le găsim şi în Liturgia sfântului Iacov, n. 1, 7, 17, etc. Ritualul
Proscomidiei noastre este păstrat neştirbit, însă cu 'puţine vari¬
ante, şi în codicii: Barberin, Parisian şi Crypto-Ferrata. După
acest din urmă, liturgisesc monahii Greci din Italia şi Sicilia 6).
Aceeaşi vechime o are şi rânduealâ înveşmântărei arhiereului.
înveşmântarea diaconului şi a preotului se face astfel:
amândoui stând înaintea sfintelor uşi cu fata spre răsărit, fac 3
închinăciuni. După aceea zice Diaconul: «Dinecuvintează, Stă¬
pâne». Preotul: «Bine cuvântat este Dumnezeul nostru». Dia¬
conul : «împărate Ceresc, sfinte Dumnezeule», ş. a. După aceea
zic troparele compuse de Ioan Damascen : «Milueşte-ne pe noi,
«Barberinum (B) circa anum 900 exaratum, Parisinum (P) saeculo decimo quinto'
medio conscriptum in calce officii mutilum et Crypto-Ferratensem (C) quo
Monachi Graeci in Italia atque Sicilia uti solent".
Se ştie că Barberinps autorul codicelui, adică al manuscriptului ce poartă
numele său, a fost un învăţat din secolul al X-Iea. (Autorul).
1) Traducerea: „ Rândueala sfintei şi Dumnezeeştei Liturgii, săvârşită astfel
în Marea Biserică (constantinopolitană) şi în sfântul Munte" (Athos).
2) Traducerea: »Rândueala Dumnezeeştei Liturgii a celui dintru sfinţi
Părintele nostru Ioan Hrisostom".
3) Textul original grecesc al liturgiei sfântului Ioan Hrisostom, începând
cu îmbrăcarea sfinţiţilor servitori ai altarului în veşmintele liturgice, apoi urmând
proscomidia, liturgia catehumenilor şi a credincioşilor, cuprinde în codicele lui
Daniel Tom. IV, file 23 (pag. 327—372). Iar liturgia Marelui Vasilie în acelaşi
codice, Tom. IV, cuprinde 9 file (pag. 421-438), căci multe părţi din aceasta
sunt şi în aceea a sfântului Hrisostom, şi de aceea nu s’au mai trecut din
nou în liturgia Marelui Vasilie.
4) Ceteşte istoricul şi simbolismul acestor veşminte, pag. 414 seqq.
Tom. II Tez. Liturg.
5) Daniel, Codex, Tom. IV p. 327: M&foov Se lepeug 0euxv exixeXeiy
îtvaTaycoyiav... xal p.ri IxElV Tl *<*td ttvog, xai V)\\ xa^Siav... x. x. X.
166 DR. BADEA GIREŞEANC
Doamne» fEôov rjfidg, Kuqle), Mărire: «Doamne, milueşte-ne

pe noi». Şi acum: «Uşa indurărei» *).
Apoi urmând cu rugăciunile arătate în Liturgiar, merg şi
sărută icoana Domnului nostru Iisus . Hristos (toii XQicrroi>), a
sfintei Fecioare (rrj? Geotoxou) şi ale altor sfinţi. Trec după aceasta
în mijlocul Bisericei şi aci descoperindu-şi capetele şi plecân-
du-le, ceteşte preotul "rugăciunea: «Doamne, trimite mâna ta»
(Kuqle cheutoare do v rr]v xelpa oov 8), prin care cere de la Dum¬
nezeu ca să se învrednicească a săvârşi sfânta liturgie. Făcân-
du-se apolisul cel mic şi plecându-se spre strane, cu înţelesul
că cer ertare de la cei* de fată, intră în sfântul altar zicând fie
care în sine, icoana stihului î din psalmul 131: «Intra-voiu in
casa ta, închina-mă-voiu către Biserica cea sfântă a ta» 8).
Acum preotul şi diaconul fiind în altar, fac 3 închinăciuni
înaintea sfintei mese, sărută sfânta Evangelie ca pe aceea ce
cuprinde învăţăturile Domnului şi după aceea sărută şi sfânta
masă. Apoi ea° fie care în mâinile sale stihariul său, fac iarăşi
3 închinăciuni spre răsărit (KaTaavaroă<x<;) zicând fie care cu umi¬
linţă, asemenea Vameşului din Evangelie (Luca 18,13): «Dum¬
nezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă milueşte» 4). Atât
preotul cât şi’diaconul, doresc curăţirea sufletului pentru a fi
vrednici de cele ce vor săvârşi, potrivit cuvintelor din epistola
lui Iacov cap. 1.
a) După aceea diaconul (6 Siaxovog) merge la preot ţinând sti¬
hariul şi orariul în mâna dreaptă şi plecându-şi capul zice : «Bine
cuvintează, Stăpâne, stihariul dimpreună cu orariul» (to otoi/apiov
crvrv tco &Qagi(o); iar preotul răspunde : «Bine cuvântat este Dum¬
nezeul nostru». Diaconul sărută mâna preotului şi retrăgându-se
la o parte se îmbracă în stihar rugându-se: «Bucura-se-va su¬
fletul meu întru Domnul». Apoi sărutând orariul (to dipapiov
darcaaapEvoq), îl pune pe umărul stâng; iar punând mânecuţele
pe mâini, la cea dreaptă zice: «Mâna ta cea dreaptă, Doamne»
(CH ftE^Lct aov xeig, Kvqls) ; iar la cea stângă rosteşte stihul 73
din psalmul 118: «Mâinile tale m’au făcut şi m’au zidit» (At
yziQzq oou EJtotv)aav pe xcd EJtXaoav pe6).
Apoi diaconul mergând la Proscomîdie, găteşte odoarele
sfinte pentru sfânta jertfă si anume: sfântul disc punându-1 în
stânga lui (ev tc> pepei tco aoiatEpco) iar potirul în dreapta lui
(ev tet) 8e£ic&>) şi celelalte cu bună rândueală6). Această pregă¬
ti Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p, 55: „Rândueala dumnezeeştei Pros-

comidii". Conf. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 328.
2) In Liturgia sfântului Iacov (n. 7), în loc de (mână) stă scris
cuvântul Yapiv (har).
3) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 56. Dar şi stihul 2 al psalmului 137
sună aşa: „Inchina-mă-voiu la Biserica ta cea sfântă".
4) Aceste cuvinte sunt împrumutate din Liturgia sf. Iacov, n. 1.
5) Despre „Veşmintele diaconeşti" cu tot istoricul lor, ceteşte de la pag.
414 înainte, Tom. II Tez. Liturg.
6) Daniel, Codex, op. c., Tom. IV, p. 329.
tire a sfintelor odoare o găsim în atribuţiunea diaconului din

primele secole creştine, când el le aducea la Proscomidie din
«schevofilachiou» zis şi «diaconicon», adică din acea cămară
din partea de meaza zi a sfântului altar. Canonul 21 al sino¬
dului din Laodicea opreşte pe servitori (ipodiaconi) de a se
atinge de vasele şi odoarele sfinte, şi cu atât mai mult de a le
aduce la Proscomidie l).
b) Iar preotul (6 lepeus) se îmbracă cu această rândueală:
luând stihariul (to cftoixccqiov) în mâna stângă (doiorepâ) şi în-
chinându-se de 3 ori către răsărit, cum s’a zis, binecuvântând
grăeşte : «Binecuvântat este Dumnezeul nostru» şi se îmbracă
cu stihariul rostind ceea ce a zis şi diaconul când s'a îmbrăcat
cu acest veşmânt: «Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul» 2).
Luând apoi epitraliilul (to EJtLTQtt'/qXiov), semnul jugului lui
Hristos, bine cuvântându-1 şi sărutându-1 îl pune pe grumaz
zicând : «Bine cuvântat este Dumnezeu cel ce varsă darul său
peste preoţii săi» 3). După aceea luând brâul (rf]v ^(6vrjv), chipul
puterei divine şi al vredniciei preoţeşti, se încinge cu el zicând :
«Bine cuvântat este Dumnezeu cel ce mă încinge cu putere».
Iar la mânecuţe (ejupavixia), simbolul legăturilor lui Ilristos,
zice ca şi diaconul: «Mâna ta cea dreaptă», şi «Mâinile tale m’au
făcut şi* m’au zidit» 4 5).
I)acă preotul are vr’un rang, împodobit de episcop cu epigo-
natia, sabia cuvântului, binecuvântând-o, sărutând-o si asezând-o
la coapsa dreaptă zice: «încinge sabia ta peste coapsa ta». După
aceea luând şi felonul (cpekoviov), chipul hlamidei lui Hristos,
binecuvântându-1 îl sărută zicând stihul 9 din psalmul 131:
«Preoţii tăi Doamne te vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii
tăi cu bucurie se vor bucura» 6).
Prin urmare diaconul se înveşmântează cu stihariul, ora¬
lul şi mânecutele; iar preotul cu Stihariul, epitrahilul, brâul,
mânecuţele, epîgonatia şi felonul6 *).
1) Vezi „Atribuţiunile Diaconilor" p. 332, Tom. li Tez. Lîturg.

2) In codicii Barberin şi Crypto-Ferrata, la îmbrăcarea stihariului preotul
zice: El? to ovoîa toi) Tiatgog xai totj uiofi, x. t. X.
3) In codicele Crypto-Ferrata, la îmbrăcarea epitrahilului, în loc de
»EvXoYiTt6? o 0eo^ 6 exxewv t^v ^dpiv am;o€", preotul zice: xai axuiia atpQo-
mrvr|<g tceqiePgiXov, oti atEcpavov dxavOâw ooi ?iE()i£0T]xav XO10^ o 0eO£
f|puî)v, i\iv\oov f|îâs. = Şi chipul nebuniei luând (Jidovii), că cunună de spini
ţi-au pus ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, milueşte-ne pe noi.
4) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 58.-Conf. Daniel, Codex, Tom. IV,
pag. 330.
5) Despre «veşmintele preoţeşti" ceteşte şi p. 423 —427, Tom. II, Tez. Liturg.
Conf. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 330: Ol tegeu; aou, Kuqic, Evâdoovrou SixaLo-
<nWr)V xal ol oaiot oov ăy aXX i âa £ t ayaXXtaaovTai. Aceste cuvinte le
cetim şi în textul ebraic la psalmul 132 v. 9 : TpTRŢJÎ
6) Cu privire la îmbrăcămintea diaconului şi a preotului, eu am confruntat
Liturgiarul Bisericei române, cu Codicii Barberin, Parisian şi Crypto-Ferrata, din
Codicele lui Daniel, Tom. IV, pag. 327 seqq. şi Fam găsit tradus cu multă ezac-
cj Arhiereul, când serveşte sfânta liturgie, pe lângă aceste

veşminte ale preotului şi anume: stihariul, epitrahilul, brâul,
mânecuţele şi epigonatia* mai pune pe dânsul, sacosul în loc de
felon, apoi omoforul, engolpiul şi mitra 1).
Pentru respectul ce suntem datori celor sfinte, se cuvine
ca toate aceste veşminte liturgice, să fie curate, din stofe bune
şi ţinute cu îngrijire. Făptura lor să fie în forma clasică, adică
lungi şi largi, după predatinile sfintei noastre Biserici 2).
§ 51.
Rândueala dumnezeeştei Proscomidii

(AictTaiig xrj? Geias IlQoGEaemg), CU explicaţiuni Şi Studii
ştiinţifice asupra ei.
âW uvântul «Proscomidie» adică «proaducere» (rcQooxopiSrj),
este substantivul alcătuit din verbul jtpoaxop'iCeiv, ngoţ xopX-
= aproaduce, a aduce înainte, a pune în fată. Se cheamă
îProscomidie» prima partea liturgiei, pentru că în lucrarea ei, se
aduc înainte, se pregătesc sfintele daruri, cari se prefac la
liturgie în corpul şi sângele Domnului. Această proaducere, pre¬
gătire, se face la masa numită şi ea «Proscomidie», numire îm¬
prumutată de la însăşi lucrarea ce se face pe ea. Creştinii cei
vechi aduceau daruri în pastoforia (jraatoqpopta) altarului; iar
din aceâte proaduceri, se alegeau elementele pentru sfânta eu¬
haristie. După cum am văzut (p. 142, T. II şi 164, T. III, Tez. Lit.),
acolo unde este astăzi masa proscomidiei, în partea de meaza
noapte a altarului, se afla în vechime protesul (jiqoBeok;) numit
şi pastoforia, adică acea cămară în care se puneau ofrandele
pioşilor trebuincioase cultului.
Masa sfintei proscomidii se află scobită în păretele Bise-
ricei pentru a se asemăna peşterei din Betleemul Iudeei în care
s’a născut Domnul3). Până prin secolul al VI~lea, fiind în bună
titate. Tot aşa este tradus şi întregul Ritual al Proscomidiei, afară de unele vari¬
ante aflate în Codici. (Autorul).
1) Despre »Veşmintele şi insigniile arhiereşti", ceteşte de la pag. 427,
înainte, Tom. II, Tez. Liturg. ;
2) Unii dintre preoţii noştrii, mai ales cei de la sate, servesc sf. liturgie’
cu veşminte rupte, strâmte, scurte sau cu croială lumeasca. Această nepăsare,
aduce mare vinovăţie preotului liturgisitor.
3) Simeon Tesalon., op. c., p. 101.
Joi 12 August 1904, ora 8 dimineaţa, am plecat din Ierusalim la Be-
tleem. In drum aproape de oraşul Naşterei Domnului, am văzut mormântul.
Rahilei soţia patriarhului Iacov, în formă de templu mic. Erau aci o mulţime
de pelerini Iudei. Făcând o oră de călătorie am sosit în Betleem şi am intrat pe
o poartă mică în Biserica-peşteră, în care s'a născut Mântuitorul lumei. După
ce m'am închinat în această măreaţă peşteră, în care este Biserica făcută de îm¬
părăteasa Elena (Euseb. De vita Constantini, lib. III, c. 41), am eşit din adân-~
rânduealâ clasele catehumenilor, proscomidia se făcea după

liturgia lor. Acum, ca şi de la secolul Vl-lea încoace, preoţii
o săvârşesc înainte de liturgia catehumenilor.
1. Rândueala şi ritualul pregătirei elementelor euharistice
sau a proscomidiei, pentru liturgia sfântului Ioan Ilrisostom
şi a Marelui Vasilie, este după eum se va vedea mai departe *)•
Liturgiarul Bisericii noastre ortodoxe şi codicii liturgici: Bar-
berin, Parisian şi Crypto-Ferrata, învaţă că preotul şl diaconul
fiind înfrumuseţaţi cu veşmintele lor liturgice, merg la pros-
comidie (ei; rfjv 3rp60Eotv) şi îşi spală mâinile zicând cele din
urmă 7 stihuri (6—12) ale psalmului 25: «Spăla-voiu întru cele
nevinovate mâinile mele şi voiu incungiura altarul tău, Doamne»8).
Şi în vechea liturgie din Constituţiunile apostolice (Lib. VIII,
c. 11) se porunceşte ca în timpul sărutărei sfinte, un ipodiacon
Sfânta Proscomidfo având. pe ea: steaua, arucea, potirul şi buretele.
sâ aducă apă preoţilor pentru apalarea mâinilor8). Spălarea

aceasta după tâlcuirea sfinţilor Părinţi, însemnează nu numai
curăţirea materială, dar mai ales curăţenia spirituală, atât de
cime Ia suprafaţă, într'o altă Biserica d‘asupra celei d'întâiu, mai frumoasă şi
mai mare, zidită din porunca lui iustin ian. Inchinându-mâ, am plecat din sfântul
locaş şi am venit iarăşi în Ierusalim. (Autorul).
1) La liturgia sfântului Ioan Hrisostom şi la aceea a sfântului Va¬
silie, proscomidia se face in acelaşi chip. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 110.
2) Daniel, Codex, op. c., Tom, IV, p. 330; „Ntyoûu ev dGtoou; xaţ
%eIqo; ţtov, xai. y.ux.Xdi«tfi xo O^cnaatfjQtov aou, xOQte". Aceste cuvinte le cetim
şi în stihul 6 al psalmului 26 din textul ebraic: njDDXl jFjSJŞ
= „Spăla-voiu întru cele nevinovate mâinile mele şi voiu njT îjHSţJS-flJJÎ
încungiura altarul tău Doamne".
3) Terţul ian in scrierea lut «De or&tione* (Cap. XIII), ne învaţă să ne
spălăm mâinile şi înainte de rugăciune.
trebuincioasă în lucrarea proscomidicu şi liturgică ce vor începe

acum miniştrii altarului.
Această spălare se făcea şi în secolul al IV-lea tot aşa
cum se face şi astăzi şi era păstrată ca o datină apostolică. « Voi
aii văzut, zice Ciril al Ierusalimului (f 386), neofiţilor săi, pe
diacon, cum el aduce apă preotului pentru spălare şi totodată
şi celorlalţi preoţi cari sunt împrejurul altarului lui Dumnezeu.
Aceasta nu se dă pentru necurăţenia corporală (8ia xov ocoţia-
tlxov qvjtov); nu este aceasta, căci nu intrăm în Biserică având
necurâţia corpului; ci spălarea este simbolul că trebue a vă
curaţi de toate păcatele şi fără de legile... Au nu auziţi şi pe
fericitul David zicând cu înţeles mistic: «spâla-voiu întru cele
nevinovate mâinile mele şi voiuîncungiura altarul tău Doamne»
(Psalm. 25, v, 61)* Dar şi în legea veche Moisi pusese spălă¬
toare la chivotul legei, pentru ca cei ce serveau la masa jertfei
să-şi spele mâinile şi picioarele2 3).
. PuPă. ce preotul şi diaconul îşi spală mâinile, merg la pros-
comidie şi închinându-se înaintea ei de 3 ori zice fie care :
«Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul si mă mântueşte» a).
Apoi rostesc troparul din Vinerea cea Mare : «ftăscumpăratu-ne-ai
pe noi din blestemul legei». După aceasta diaconul zice: «Bine
cuvintează, Stăpâne» (eiUoyiigoy fieojima). Preotul: «Bine cuvântat
este Dumnezeul nostru» Diaconul: «amin».
2. Acum preotul având înaintea sa cele trebuincioase pentru
sfânta euharistie si anume: vin, apă şi 5 prescuri de pâine dos¬
pită (cam 44 al sinodului din Cartagena 4), va căuta ca fie care
prescură să aibă pe ea semnul crucei5) şi să fie împodobită cu
1) Cyrill. Catech. mystag. V, n. 1 : /EwgaxaTE tov fiiaxovov, tov vtyaaGai

fiiSovra xtp ieqel, xai toîg xuxtanjai to 6uataaTr]Qiov, toîj Geou jtQEaffuTEQOiţ’ o£»
jtavtwc; 8e ebifkiu 8ia tov acoânxov gujtov oux eoti to-uto* ovte ydp qujtov
ocajiarog EjrovtEg tt)V aQXMV, eioVieiîev eu; ttjv ExxA.Tiaiav aXAa <rup|3oA.6v eoti
tou Selv vţiou; xaGageimv Ttdvrcov d(i,aQTr^âxtov xai dvojii]ûxtcov... o\jx ^xouoac
tou paxagiou Aa(3i8 aiixo touto puaTaYtoYoirvTOc;, xai Xr/ovrot; ,/vtyop.ai ev dGoioic
xu<g Êigai; p-ou, xaL xdxXwoco to BooiaaTijQiov aov xdptE". Despre spălările reli¬
gioase, ceteşte şi nota 6, pag. 111, Tom. II, Tez. Liturg.
2) II Moisi, cap. 30, v. 18.20.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 331 : eO Geo^ iX.do0T|Ti jiol x<j) dpagTcoXq),
xai $kef\oov pE.
4) Până în secolul al Vll-lea se întrebuinţa şi în apus pâine dospită în
euharistie; însă sinodul din Toledo ţinut în anul 693 fu cel dintâiu care hotărî
în apus prin canonul 6 întrebuinţarea azimei (aûpov) în euharistie în loc de
pâine dospită. In Anglia se introduse azima în secolul VIII; în Germania în
secolul IX; iar în secolul XI era întrebuinţată în toată Biserica latină.
Dar Iisus Hristos a întrebuinţat dgToţ adică pâine dospită la cina cea
de taină, iar nu dûjiov sau pâine nedospită. Pâine dospită au frânt şi apostolii
(Fapt. Ap. 2, 42, 46; 20,7; I Cor. 10, 16 ; 11, 20), părinţii secolului II (Apoi. I-a
luj Iustin, cap. 66) şi aşa s’a întrebuinţat în Biserica ortodoxă până astăzi. (Autorul).
5) Copţii şi Etiopenii, eretici orientali, în loc de o cruce au 12 cruci pe
fie care prescure, întru amintirea celor 12 apostoli (Daniel Codex, Tom. IV, p.
386). Forma aceasta de prescuri am văzut-o şi eu la Copţii din Alexandria Egip¬
tului, în vara anului 1904. (Autorul).
sigiliul IIS. XS. NI. CA O* Prescurile să fie 5, intru amintirea

minunei Mântuitorului când a săturat 5000 de oameni cu 5
pâini (Luca 9, 13). Forma lor tradiţională va fi rotundă, cum
era şi în timpul marilor liturîşti din secolul IV şi pe timpul
lui Epifanie al Salaminei (ţ 403). Cu toate acestea canonul 11
al sfântului Nicefor Mărturisitorul, patriarhul din Constantino-
pole (sec. IX), îngădue ca preotul dintr’o prescură să prosco-
midească pentru mai mulţi2).
Preotul liturgisitor ea în mâna stângă (apurcepâ) o prescure,
iar în dreapta sfânta copie (tt)V ayiav A6yx>iv) şi după ce însem¬
nează cu ea de 3 ori cruciş pe prescure (tt|v ’jrpoocpopav), zice
de 3 ori: ((întru pomenirea Domnului şi Dumnezeului şi Mân¬
tuitorului nostru Iisus Hristos» 3). Foarte veche este datina de
a se însemna sfânta pâine cu semnul crucei. Ea este între¬
buinţată în secolul al Ill-lea şi al IV-lea. Ereticii Sirieni si Copţi
nu au nici copia nici steauaei nu tae pâinea ci o frâng4 5).
Apoi întru amintirea patimilor Domnului, preotul înfige copia
în partea dreaptă (ev tco 5eŞt«> pipei) a peceţei şi tăind zice o
parte din versul 7 al capitolului 53 din cartea profetului Isaia:
«Ca o oae spre junghiere s’a adus» (o>g 7ip6(3atov !ju crcpayiiv
%0t]) ; iar înfigând în partea stângă; zice o altă parte a versu¬
lui 7 din acelaşi capitol: ca un miel nevinovat (xai u>g
apvog axay.og) fără de glas, împotriva celui ce îl tunde pe dânsul,
aşa nu şi-a deschis gura sa»b). în aceste cuvinte profetice ros¬
tite cu 730 de ani înainte de patimile Domnului, de către ma-
I) Chipul sigiliului prescurei: Cuvintele: Tricou? Xqioxo? Nizd,

după mărturia lui Nicolae Vulgaris, le-a întrebuinţat pentru prima oară, Marele
Constantin ca inscripţiune pe 3 cruci aşezate de dânsul în Consţantinopole. Pe
E rima cruce a scris Tr]ao0g; pe a doua Xpiaxog şi pe a treia Nixâ. Vezi
laniel, Codex, T. IV, p. 385, nota 2.
2) Numărul prescurilor, nu a fost totdeauna acelaşi. Se întrebuinţau şi
mai multe, până la 7, şi mai puţine până la 3 şi chiar 1. Nici în timpul de
faţă nu se întrebuinţează peste tot locul aceeaşi sumă de prescuri. (Autorul).
3) Daniel, Codex, Tom. IV p. 331 : El; âvdp.v^mv tou xuqiou, xou 0cou.
x. x. I. Conf. Goar, Evhol. p. 78.
4) Daniel Codex, Tom IV, p. 386, nota 1 : Syri ut etiam Coptitae usum
Aoyy;r]g non habent, sed frangunt panem, etc.
5) Versul 7 din cap. 53, al cărţei profetului Isaia, este împrumutat de
sfinţii liturgişti din traducerea alexandrină acelor 70 de traducători. După aceştia
stihul 7 sună astfel: cbg jtpoPaxov hzi ocpayrjv dp.vogevavxiov xov
xeiQovxo? atptovog ouxa)? oux ovoiyei xo oxopa. — HCa o oae spre junghiere s a
adus, şi ca un miel fără de glas împotriva celui ce îl tunde, aşa nu-şi deschide
gura sa". Iar în textul ebraic, versul 7 din cap. 53 al cărţei lui Isaia, se deo¬
sebeşte de al celor 70, în chipul următor: ” «Ca un miel
Cfi?) la junghiere (nnţ1?) s’a adus"pŞ>
= wŞi ca o oae 6rH) în faţa celui ce o tunde (fy) stă fără de glas (D^X) Ş*
nu îşi deschide gura ei". Cu alte cuvinte în textul ebraic cetim că mielul se
aduce la junghiere, iar nu oaea; aceasta se aduce ca să fie tunsă.
rele prooroc Isaia, să vădeşte blândeţea Mântuitorului şi înde¬

lunga sa răbdare pentru neamul omenesc.
Iar în partea de sus a peceţei, înfigând zice o parte din
versul 8 al capitolului mai sus numit: «întru umilinţa lui, ju¬
decata lui s’a ridicat» (f| xpung crutoî} IjpGr)); apoi în partea de
jos zice o altă parte a versului 8 din acelaşi capitol: «Iar
neamul lui cine îl va spune» ? Adică cine va putea să pătrundă
naşterea lui din Tatăl mai înainte de veci, sau naşterea lui din
sfânta fecioară Maria?
Diaconul căutând cu evlavie (evopcov eiiXapuis *), spre aceste
taine, ţinând şi orariul său în mâna dreaptă (tr Se^td) zice la
fie care tăetură: «Domnului să ne rugăm» (tov xvqiou Set]0<L(i&vV
Apoi după cele 4 împunsături zice : «Ridică stăpâne» (&capov
âetncoTa1 2); iar preotul înfigând sfânta copie despre partea dreaptă
Icoana Bfăntului diac şi a potirului, ou părţile scoase din cele & preBcuri
şl aşezate pe disc.
a prescurei, ridică toată sfânta pâine (dyiov dptov) numită «ag-

neţ»3), zicând partea din urmă a versului 8 din capitolul 53
al cartei Iui Isaia: «Că s’a luat de pe pământ viaţa lui» 4 5). Şi
punând sfânta pâine (agneţul b) cu faţa în jos pe sfântul disc,
diaconul zice: «Junghie stăpâne» (0Ooov Majora). Preotul jun-
ghiind cruciş zice: «junghie-ae Mielul lui Dumnezeu, cel ce ri-
1) în codicii Parisian şi Crypto-Ferrata, lipsesc cuvintele: evdqcjv eu?.aPws =

căutând cu evlavie.
2) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 331 : Merck raura AiyEi 6 Suixovo^*
c.Tagov onora.
3) Cuvântul „agneţ" este însuşi cuvântul gTecesc ăyvoq, care însemnează
„miel", adică după profeţia lui Isaia, cap. 53, v. 7, lisus Hristos, Mielul cel ne¬
vinovat care se jertfeşte pentru a 1 urnei mântuire.
4) Daniel, Codex Tom. IV, p. 332: "Ou digerai cbio iY\q yr\<; r\
auroO. In codicii Parisian, şi Crypto-Ferrata, după aceste cuvinte sunt adaose:
.ravrote vvv xfu del xal eu; xovq atâvaţ atiovwv.
5) In codicii liturgici, sfânta pâine este numită „ayiog apro;", iar nu «d-pros®
<agneţ) cum aflăm aceasta în Liturgiarul românesc. (Autorul).
TEZAURUL LITURGIC, T. IR. 173
dică păcatul lumei, pentru viaţa şi mântuirea lumeb. Şi întoarce

cealaltă parte în sus care are cruce şi zice diaconul : «împunge
stăpâne» (vu|ov SecTitora i); iar preotul împungând despre partea
dreaptă cu sfânta copie zice stihul 34 al capitolului 19 din
evangelia lui Ioan: «Şi unul din ostaşi (eu; xmv oTpaTLcoTwv) cu
suliţa lui a împuns, şi îndată a eşit sânge şi apă» (alpa xal v8coq1 2 3).
După ce diaconul zice : «împunge stăpâne», cum am arătat
mai sus, preotul cu aceeaşi copie împunge sfântul agneţ despre
dreapta unde este scris «Iisus» zicând: «Şi unul din "ostaşi».
Diaconul luând în mâna dreaptă vasul cu vin şi In stânga vasul
cu apă, şi turnând în sf. potir deodată vin şi apă după rân-
duială, zice tot atunci şi preotul: «Şi îndată a*eşit sânge şi apă
si cel ce a văzut a mărturisit şi adevărată este mărturisirea lui».
î)atina amestecărei vinului cu apă o găsim şi în secolul al 11-lea
(Iustin Mart. I Apoi. c. 65 8).
îndată zice apoi diaconul: «Binecuvinteazâ stăpâne sfânta
amestecare» (rr|v aytav evcoolv) ; iar preotul binecuvântând peste
sfântul potir zice : «Binecuvântată este amestecarea sfintelor tale,
totdeauna acum si pururea» 4 5).
3. Preotul îuând a doua prescură (tt|v SEutEpav jtpoaqpopdv)
în mână zice: «întru cinstea şi pomenirea prea binecuvântatei,
măritei, Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu». Şi ridicând
părticica (p£Qi8aB), o pune de a dreapta sfintei pâini aproape
de mijlocul ei zicând : «De faţă a stătut împărăteasa de a dreapta
ta» ; căci precum în ceruri sfânta Fecioara stă de a dreapta
Fiului ei, aşa şi pe pământ în lucrarea euharistică, părticica ei
se pune în "dreapta sfântului agneţ 6 *).
Apoi luând a treia prescură (rqv tqitt|v jrpoa(popdv) zice:
«A cinstitului măritului prooroc, înainte Mergătorul şi Boteză-
1) In codicele lui Neale din anul 1840, lipsesc cuvintele vuôv Seoiroxa.
Nicolae Cavasila (f 1371) în scrierea sa «*H fEQ|XT]veia xfjq 0eiaţ Xeitov^yur¬
zice că vuŞov Seojtota, sunt cuvinte foarte semnificative cu privire la patima
Domnului,
2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 60.-Vezi şi Daniel, Codex Tom. IV,
p. 331 : ETc; tojv OTQatiwrojv Xoyxu rcXeuQoiv... x. t. X. Conf. Const. de Tischen-
dorf Nov. Testam. Lipsiae 1886, Evang. lui Ioan, cap. 19, v. 34.
3) După vechea practică liturgică şi potrivit canonului 44 al sinodului
din Cartagena şi 32 al sinodului Trullan, Biserica noastră ortodoxă întrebuin¬
ţează vin curat la euharistie; el însă se amestecă cu apă.
Ereticii Idroparastaţi (aquarii) din secolul II după mărturia lui Irineu şi
Epifanie, întrebuinţau numai apă în euharistie; iar Armenii ne uniţi, nu ame¬
stecă vinul cu apă, pentru a arăta că în Hristos este numai o fire şi anume cea
dumnezeească.
Iar despre alte obiceiuri liturgice ale Armenilor, vezi Revista „ Vocea Bise-
rtcet", din anul 1895 n. 2 şi 3, pag. 10, apărută în Bucureşti şi sub direcţiunea
mea. (Autorul).
4) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 62. *
5) în Liturgiarul românesc, aci lipsesc cuvintele: peta ayUu; Xoyxtjc
= „cu sfânta lance", cari se află în codicii liturgici.
6) Daniel, Codex, op. c.. Tom. IV, p. 332.-Conf. Goar, Evholog, op. c.T
p. 101, n. 41.
tarul Ioan* (npoSpoiiou xai pajriiarou ’lodvvau *).' Din această

prescură., scoate preotul prima părticică (jrQtorqv pepiba) şi o
pune sus în partea stângă a sfântului agneţ, făcând început
cetei prime zicând : «A sfinţilor măriţilor prooroci Moisi şi Aaron,
Ilie şi Eliseiu, David şi lesei» (’leaaal). A doua părticică o pune
mai jos de cea d’întâiu, zicând: «A sfinţilor măriţilor apostoli
Petru şi Paveb (nerpou xai Ilaiftou). Mai departe preotul scoate
câte o părticică întru pomenirea sfinţilor ierarhi (lEpap/on'), mar¬
tiri (pacrupcov), cuvioşi (oaicov), făcători de minuni (Ga'UfAarougyâjv),
întru pomenirea drepţilor loachim şi Ana, a sfântului Ioan Hri-
sostom ori Vasilie cef Mare, dacă se face liturgia acestuia, până
ce complectează nouă părţi pentru 9 cete2). Părticelele se aşează
în partea stângă a sfântului agneţ în 3 rânduri, câte 3 părticele
în fie care rând, după chipul celor 9 cete ale ierarhiei cereşti
din scrierea lui Dionisie Areopagitul «Despre ierarhia cerească»
căreea se aseamănă aci ierarhia pământească 3),
Preotul luând a patra prescură 4), scoate din ea părticele
pentru sănătatea şi mântuirea celor vii (£u>vtcov). Aci pomeneşte
pe episcopul ori mitropolitul eparhiot, preoţia, diaconia şi pe
fraţii servitori ai altarului. Părticica o pune din jos de sfanţul
Agneţ (ujtoxdxo) xou dyiov ăqtov). Apoi preotul pomeneşte pe
Regele ţârei şi casa domnitoare, a cărei părticică o aşază cu cea
d’mtâiu°tot sub sfântul agneţB). Eusebiu în cartea sa «Vita
Constantini», lib. IV, c. 44, arată că şi în timpul său se făceau
rugăciuni îa sfânta jertfă pentru iubitorul de Dumnezeu împărat
(too ©eogJiXoăg paonÂscos), Constantin cel Mare. Asemenea şi Hri-
sostom (Horn. VI în I-a Tim.) zice: «Seara şi dimineaţa facem
rugăciuni 'pentru diregâtori şi împăraţi», Mai departe liturgi-
sitorul de la proscomidie pomeneşte pe ctitori (xr^togcov) şi pe
binefăcătorii sfintei Biserici şi pe "cei ce va voi din cei vii pe
]) Dumnezeeştile Liturgii, o. c., p. 62.-Daniel, Codex., Tom. IV, p. 333

n. VIII: Etxa lapajv 6 Ieqe-u^ tîîv tq£tt]v xgoocpogdv Xey£1‘ xofi Tif.uou ivâoţou
jiQO<pT)Tou IIqoSooÔ'u xai pajtriOTou Tcoawov.
2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 62 — 63. — Conf. Daniel, Codex, Tom.
IV, p. 334.
3) In codicii liturgici: Goar, p. 101, n. 42 seqq. şi Veneţian 687, la a 9
părticică se pomenesc sfinţii Arsenie, Samson, Talaleu şi Trifon. Iar în codicii
ruseşti, ]a această părticică se pomenesc învăţaţii ruşi: Petru, Alexie, Ioan şi Filip
(mitropoliţi ai Moscvei), Nichita, Leontie (mitropoliţi ai Rostovulut), precum şi
alte nume.
4) La Daniel, Codex, Tom. IV, p. 334, n. IX, în loc de jiqoo<poqolv, aci
aflăm cuvântul ocpQayiSa, şi numai în codicii Parisian şi Veneţian 687 găsim
cuvântul jiQoaqîoQoiv.
5) După pomenirea Regelui, în Liturgiarul românesc, urmează o prea fru¬
moasă rugăciune pentru pacea lumei, călători, bolnavi, robi, închişi în temniţă,
în exil, ş. a. Această rugăciune nu am aflat-o în codicii liturgici; dar în Liturgia
Constituţiunilor apostolice din cartea VIII, c. 12, am găsit o frumoasă rugăciune
pentru pomenirea acestor clase de credincioşi: „Jertfă îţi aducem ţie pentru po*
porul acesta.... pentru cei ce trăesc în feciorie", ş. a. Apoi în tratatul lui Hri-
sostom »IleQi legosauviis" (lib. VI, c. IV), la Augustin epist. 107 către Vitaliu,
iarăşi găsim îndemnări pentru a se face rugăciuni în folosul omenirei» (Autorul).
nume, scoţând pentru fie care părticele mici şi punându-le mai

jos de sfântul agneţ *). Această aşezare a părticelelor sul) sfântul
agneţ, după tălcuirea lui Simeon°Tesalomceanul (cap. 65) însem¬
nează umilinţa noastră fată de Iisus si sfânta Fecioara,
In urmă preotul luând şi a cincea prescură, scoate din ea
părticele pentru ertarea păcatelor (dcpEaeog twv apapriaiv) celor
din veac adormiţi (xexoipiipevcov 1 2), întru dreapta credinţă, şi
anume pentru ctitorii sfântului locaş, pentru arhierei, patriarhi,
împăraţii ortodocşi, pentru cei acoperiţi de apă, ucişi de tâlhari,
arşi de’foc şi mâncaţi de fiare sălbatece. Se mai roagă pentru
cei arşi de trăsnete, îngheţaţi de frig, sfârşiţi de întristare ori
de bucurie, de ciumă, de foame, sete, de muşcături veninoase
şi înghiţiţi de şerpi3). Şi pomeneşte şi pe alţi morţi pe cari voeşte,
scoţând la iie care nume câte o părticică" mică."Acestea se pun
în rând cu acelea ale celor vii. Nu trece cu vederea de a po¬
meni si pe arhiereul care Fa hirotonit4).
<£. Pomenirea morţilor o allăm în cultul Bisericii prin se¬
colul al II-lea. Numele celor vii şi morţi erau înscrise în po¬
melnicele numite pe atunci „diptice* (8bnmxa, Sl? de 2 ori şi
jttraaco = îndoesc). Cuvântul «ScTruxa» îl aflăm şi în Odisea lui
Omer (v. 224), întrebuinţat pentru a arăta prin" el o haină în¬
doită în două. Augustin (Contr. Faust. lib. XV c. 4) numeşte
binxvya cele două table ale Decalogului. Tablele din 3 lespezi
scrise, se chemau de scriitorii vechi creştini rgijrrrxa; din 5
1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 335: Eîra jivrmoveijgi (6 îeqeuc) xaî <T>v
ţcovtcov xat’ ovopa xa£ outcos atyajv td<; iiEQibag crutat; •ujtoxdtco.
In codicii ruseşti aci se pomeneşte sfântul sinod, împăratul, soţia sa, fiii, fraţii
şi toată casa domnitoare.
2) Biserica creştină a întrebuinţat pentru fiii ei încetaţi din viaţă, cuvântul
xexol|.it|li£vo5, iar nu vexqoq; căci cuvântul cel d'întâiu, însemnează adormit în
speranţa învierei la înfricoşata judecată; iar vexqo; este cuvânt întrebuinţat de
păgâni pentru morţii lor fără speranţa învierei.
3) Această frumoasă şi duioasă rugăciune din Liturgiarul românesc, lip¬
seşte din Codicele lui Daniel, precum şi din alţi codici liturgici. Iar în Liturgia
Constituţiunilor apostolice din Cartea VIII, c. 12, aflăm o rugăciune pentru
aceşti adormiţi: patriarhi, prooroci, drepţi, apostoli, martiri, mărturisitori, episcopi,
preoţi, diaconi, ipodiaconi, ş. a. Dar şi Tertulian în cartea sa „De coron. milit."
c. III zice: „Daruri aducem pentru cei adormiţi la ziua morţei lor". ApoiCiril
al Ierusalimului în catehesa V-a mistagogică mărturiseşte acestea: „Pomenim pe
profeţi, patriarhi, apostoli", ş. a. Asemenea şi Epifanie al Salaminei Ciprului
(De Haeres. c. 53) afirmă: „Pomenim şi pe cei drepţi ca şi pe păcătoşi".
4) Am văzut că din cele 5 prescuri se scot aceste părţi despărţite în 5
grupe: sfântul agneţ, părticica sfintei Fecioare, cele 9 cete, părticelele pentru
cei vii şi în fine pentru cei morţi. Restul prescurilor se tae în bucăţele mici şi
se împărţesc creştinilor la miruire sub numirea de „anaforă" (dvafpopd avti-
So3£>ov, ofrandă). Deci, acelor creştini cari nu sunt vrednici de a primi sfânta
euharistie, li se dă anaforă. »Această pâine sfinţită, zice Simeon al Tesaloni-
cului (cap. 100), fiind însemnată cu copia şi primind cuvinte sfinte, nu este
împărtăşirea cu trupul Domnului, căci acesta este taină, iar anafora este
numai dătătoare de sfinţenie şi dâruitoare de dumnezeescul dar, care se
dă cu cuvintele cele de la proscomidieu. O anumită rugăciune pentru sfinţirea
anaforei nu există în Liturgiar şi în codici.
table jte^'Tajtruxa; cu multe table jioA.'ujrruxa ş. m. d, In vechiul

creştinism dipticele erau de fildeş, lemn, metal, papir şi alte
materialuri potrivite stărei materiale a sfintelor locaşuri. Dar
«diptice» se mai chemau şi multe daruri ale celor nobili făcute
altor persoane.
Dipticele liturgice erau însă în Biserica veche nişte table,
cetite de pe amvon de către diacon în timpul liturgiei, cu nu¬
mele celor ce aduceau daruri, cu numele sfinţilor, ale marti¬
rilor, clericilor, botezaţilor, viilor şi morţilor. Pentru aceea dip¬
ticele se mai ziceau în orient: dyiai âeXroi sau lepcd Mlxoi, adică
table sfinte1 2); sau : ţj.'uorixal §eA.tol, fimarixu buttu/oi, adică table
mistice. Se mai chemau: âxxATjaiacmxol xcnrcftoyoi, adică cata¬
loage bisericeşti. în apus dipticele se ziceau : libri anniversarii,
ecctesiae matricula, liber viventium, etc.
Origina dipticelor liturgice o aflăm în secolul II; iar Ci-
prian în secolul al III-lea vorbeşte de pomenirea morţilor ca de
o datină străbună *). Despre diptice mai vorbesc: Dionisie în
«Ierarhia eclesiastică», c. III; Teodoret al Cirului în cartea sa a
V-a «Despre providenţă»; Codicele lui Iustinian, cartea I; Sinodul
Gonstantinopolitan din anul 586, etc.
5. Acum să venim iarăşi la ritualul sfintei proscomidii.
După pomenirile făcute şi aşezarea părticelelor pe sfântul disc
în chipul arătat, diaconul luând cădelniţa (to OrîctrfjQiov) cu
tămâe într’însa, zice către preot: «Bine "cuvintează, stăpâne,
tâmâea». Preotul: «Tămâe îţi aducem ţie, Ilristoase». Diaconul:
«Domnului să ne rugăm». Preotul tămaind steaua, o pune d’a-
supra sfintei pâini zicând cuvintele din evangelia lui Mateiu,
cap. % vers 9 : «Şi viind steaua a stătut d’asupra unde era
pruncul»3). Steaua închipueşte acea stea minunată care a con¬
dus pe magi Ja Vitleem, ca 'să se închine pruncului Iisus4 5).
Apoi preotul tămâe acoperemântul cel d’întâiu (to jtqwtov
xatapa) si acopere cu el sfânta pâine şi discul, zicând întregul
psalm 9^ (v. 1—7) : «Domnul a împărăţit întru podoabă s’a îm¬
brăcat» 6). Cu al doilea acoperemânt acopere sfântul potir zicând
stihul 3 din capitolul 3 alcărţei profetului Avacum: «Acoperit-au
cerurile bunătatea ta, Hristoase», modificat şi potrivit sfintelor
daruri. Iar cu al treilea acoperemânt numit «aerul» (6 dîţp),
acopere cu el pe amândouă, adică discul şi potirul, zicând stihul
8 al psalmului 17: «Acopere-ne pe noi cu acoperemântul ari-
1) Evagriu, Hist. ecdes., lib. IV, c. 38.-Vezi şi la Goar, Evhol., p. 123,

n. 146, »xd Sbrruxa".
2) Cyprian. Epist. IX, către episcopii Numidiei.
3) Dumnezeeştile liturgii, Op. cit., pag. 67. — Conf. Daniel, Codex, Tom.
• IV, pag. 336.
,
4) Mat. 2 9.
5) Daniel, Codex, Tom. IV, pag,J336: rO Kijqios efîaoiteuaev.
pilor tale» i). Această din urmă acoperire, însemnează a tot pu¬
ternicia Dumnezeirei lui Iisus Ilristos 1 2 3).
Luând după aceea preotul cădelniţa, tămâe proscomidia
(dv]iiâ Trjv ngoSsaiv), zicând de 3 ori: «Binecuvântat eşti Dumne¬
zeul nostru, care bine ai voit aşa, mărire ţie» a). Cu această
tămâere se aminteşte de miresmele aduse de magi pruncului
Iisus4 5). Apoi zice" diaconul: «Totdeauna acum şi pururea». Şi
închinându-se amândoui de 3 ori cu evlavie, diaconul zice°:
«Pentru sfânta punere înainte a cinstitelor daruri. Domnului să
ne rugăm» 6). Iar preotul zice «rugăciunea punerei înainte» (xrjg
TtQoOeaecog6): «Dumnezeule, Dumnezeul nostru». Cu această ru¬
găciune împrumutată din liturgia sfântului lacov (n. XVII), nu
se aduc sfintele daruri ca sacrificiu deplin, ci numai se bine-
cuvintează pentru lucrarea cea a tot sfântă a euharistiei7).
Urmează apolisul (ajtoXuaLg8), după care diaconul tămâează
proscomidia şi sfânta masă împrejur zicând troparul din Sâmbăta
cea mare întocmit de Ioan Damascen: «în mormânt cu trupul»
şi psalmul 50 (xov jcevrnxoarov tyafyiov): «Milueşte-mă Dumne¬
zeule»; tâmâiază apoi altarul şi toată Biserica. După aceasta
preotul şi diaconul fac închinăciunile arătate în LLtnrgiar şi
apoi încep sfânta liturgie a celor chemaţi.
Când serveşte preotul fără diacon, cuvintele acestuia de
la proscomidie şi liturgie, nu le mai zice preotul, ci numai
ecteniile. Tot aşa şi dacă vor servi mai mulţi preoţi împreună,
lucrarea proscomidiei o face numai unul; iar ceilalţi ce
sei'vesc nu zic nimic din ale proscomidiei9).
în lucrarea proscomidică preotul pregătind elementele
pentru sfânta taină euharistică, aminteşte multe profeţii cu pri¬
vire la activitatea mesianică a Mântuitorului nostru. Preotul se
roagă pentru cei vii şi pentru cei morţi, iar cei de faţă să fie
cu gând curat şi cu evlavie.
După cum am văzut serviciul proscomidie s’a introdus
în Biserică pentru pregătirea sfintelor daruri trebuincioase
în euharistie. în secolele prime ale creştinismului, prosco¬
midia era simplă şi nu avea bogăţia formelor şi a simbolis-
melor. Atunci pâinea se alegea şi să tăea pentru a’ o avea gata la
1) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 337: Kai 6 Bvpiâiv xo xatajpa

ntoi xov deget, xai oxendÊi ajicporega teyayv. 2xejtaaov Tiiw*$'
2) Goar, Evholog., op. cit., pag. 105, n. 51.
3) In Codicele Parisian aci cetim: fO tegeâ? 8\)p.uji. -nyv jigoOeaiv, xâ
ayta xal x^v rgdrteţav xuxXcp Xeytov Bvjnaud aoi JigoaqjEgofiev x. x. h
4) Mat, 2, 11.
5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 337: *En:i xfj jtgo0Eoei xâiv Tijdcov Sioqcov.
Tofi XUQ lOU &£t]0<~) ll£V.
6) In codicele Crypto-Ferrata în loc de cuvântul jtgoOeaeo); (a punerei
înainte) aflăm cuvântul Tfjc; xaXinjjEcag (a acoperirei).
7) Goar, op. c., p. 105, n. 52.
9) Daniel, Codex, T. IV, p. 339. Vezi şi Dumnezeeştiîe Liturgii, op. c., p. 70.
178 DR. BADEA CIREŞ EANU
timpul sfinţirei; vinul se turna în pahar şi se amesteca cu apă.

Steaua şi acoperemintele se puneau d’asupra darurilor pentru
a fi neatinse de vietăţi necurate. Abia mai târziu prin secolul
al VI a dat Biserica o mare întindere proscomidiei, îrnbogăţind-o
cu rugăciuni potrivite acestei lucrării).
Biserica latină nu a păstrat nimic din serviciul prosco¬
midiei. Cu toate acestea era şi acolo în vechime acest serviciu,
după cum ne îndreptăţesc a crede nişte obiceiuri ca acestea:
preotul înainte de începerea liturgiei trage linii pe pâinea ce are
a se sfinţi şi acopere potirul cu un acoperământ de şi nu a
pus în lăuntru vin şi apă.
Biserica anglicană ca şi ceilalţi protestanţi nu au nimic
din proscomidie.
ARTICOLUL II
LITIIRGIILG SFINŢILOR PĂRINŢI VASILIE
CEL MARE (BaoiteLOu tou Meycftou) ŞI IOAN HRISOSTOM
(Tioawov TOU XpuCTOCTOfiou) CIT EXPLICAŢIUNI ŞI CERCE¬
TĂRI ŞTIINŢIFICE ASUPRA LOR.
§ 52.
Liturgia celor „chemaţi" (AeiToueyia rcov Karrjxoupevcov
s. jrpoavacpopixrj).
m luat de odată în studiere liturgia sfântului

Vasilie cel Mare şi pe aceea a sfântului Ioan
Hrisostom, pentru că după cum ştim, aceasta
din urmă este prescurtată din aceea a sfântului
Vasilie, având şi multe rugăciuni compuse de
autor. De aceea," asemănarea dintre aceste două
liturgii, este aceea ce se găseşte între maică şi fiica
de şi fie care din aceste două persoane îşi are fiinţa
proprie2). în studierea acestor două liturgii, voîu
în de aproape privire pe aceea a sfântului Hri¬
sostom, ca cea mai cunoscută şi săvârşită în cea mai
mare parte a anului; iar la locurile cuvenite, voiu arăta şi deo¬
sebirile dintre ea si aceea a Marelui Vasilie.
1) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate Liturgii ale Bis. ort.,
op. c.r p. 106.
2) Despre autenticitatea liturgiilor sfinţilor Părinţi Vasilie şi Ioan, ceteşte
la pag. 39 (n. 5) şi 41 (n. 8), Tom. I Tez. Liturg.
Lilurgia catehumenilor, din aceste două liturgii, se asea¬

mănă întru atât, în cât ea este una şi aceeaşi la sfântul Ioan
şi Vasilie; iar în Jiturgia credincioşilor, forma este tot neschim¬
bată, afară de unele rugăciuni mai lungi şi mai bogate în aceea
a Marelui Vasilie.
1. Liturgia celor „chemaţi" adică a „catehumenilor" se în¬
cepe cu binecuvântarea sfintei Treimi şi se fmeşte cu ectenia
«câţi sunteţi chemaţi eşiţb. Se cheamă a «catehumenilor* a
Sfântul Vasilie cel Mere autorul liturgiei ce poarta numele sau.
doua parte a liturgiei, pentru că în vechime la săvârşirea ei,

aveau îngăduiala să asculte catehumenii, precum şi ereticii, Iu¬
deii şi păgânii. Biserica ca o maică duioasă, a purtat grijă nu
numai de mântuirea fiilor ei, dar şi' de a celor ce au dorit să
intre în baia botezului.
Grija ei pentru aceşti din urmă a fost aşa de mare, în cât
le-a îngăduit să asculte o însemnată parte a’liturgiei, numită
180 DE. BADEA GREŞEANU
până astăzi a «catehumenilor». Conţinutul ei este instructiv prin

cântarea imnelor şi rostirea predicei.
Această liturgie a celor «chemaţi», are următorul cuprins:
Diaconul eşind în mijlocul Bisericii şi stând cu faţa spre ră¬
sărit zice cu voce tare: «Binecuvintează, Stăpâne». Preotul fiind
înaintea sfintei mese, ea. evangelia cu amândouă mâinile şi face
cu ea semnul crucei zicând: «Binecuvântată este împărăţia a
Tatălui şi a Fiului şi a sfântului Duh» 0* Diaconul apoi*zice
ectenia cea mare «Cu pace Domnului să ne rugăm» (sv sigrjvr|
xov Kuqiou 8er]0âjfi£v 3). în această ectenie se fac rugăciuni pentru
mântuirea sufletelor, înflorirea Bisericii, pentru episcopul epar-
hiot şi pentru Regele tarei3). Mai departe se fac rugăciuni în
aceeaşi ectenie pentru întocmirea aerului (ca şi în liturgia sf.
Iacov n. 22), roadele pământului, pentru cei ce umblă pe ape
şi călătoresc, pentru cei bolnavi, etc. La fie care din aceste ru¬
găciuni, psalţii ori horul răspund; «Doamne milueşte» (xupie
eXerjaov4). Cuprinsul acestei ectenii îl aflăm şi în liturgia cle-
mentină (n. o) şi în aceea a sf. Iacov (n. 22*B).
Zicându-se ecfonisul ecteniei, se cântă pentru întâiul antifon
(jtqcotov avttqpcovov), de cântăreţi (Trapa tojv tyaXtcov), psalmul 102
«Binecuvintează suflete al meu pe Domnul» 8). Iar preotul ce¬
teşte in taină (p'u<jtix<oq) rugăciunea antifonului întâiu «Doamne
Dumnezeul nostru a cărui stăpânire (xijqis, 6 9eoc, îjjicov, ov to
xQctTog7)- Diaconul trece înaintea icoanei lui Hristos, cu orariul
în 3 degete (tqloi âaxruXoig) ale mâinei drepte; apoi după cân¬
tarea antifonului, diaconul fiind înaintea stintelor uşi, zice ec¬
tenia cea mică8). Şi se cântă de psalţi după aceea, pentru al
doilea antifon (to fT. dvucpcovov), psalmul 145 «Laudă suflete al
meu pe Domnul»B). Preotul în timpul acesta ceteşte în taină
rugăciunea antifonului al doilea «Doamne, Dumnezeul nostru,
mântueşte poporul tău» (Kijpis, 6 0s6<; fjfiwv, awaov tov Aaov aou llJ).
Aceşti doui psalmi cari se cântă în chipul antifoanelor, adică
1) Dumnezeeşttte Liturgiî, op. c., p. 71.- Conf. Daniel, Codex, Tom. IV,
p. 340: EuXoyrjjjivTi f) PaoiXeta tou jtaroo;, x. r. X.
2) Goar, Evholog. 106 n. 61 şi 62.
3) Daniel, Codex, Tom. IV n. XIV, p. 340-341.
4) înţelesul cuvintelor «Doamne milueşte" să se vadă la pag. 542, lit. f.
Tom. II Ter. Liturg.
5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 55-57 şi p. 102.
6) Psalmul 102: ffi.TVlX '^52 în textul ebraic poartă numărul
103; el se începe ca şi psalmul 103 (104).
7) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 341 şi 422.
8) Ectenia sună astfel: *Iară şi iară" (eu xal eu)... xoqos* wjqie eXerjoov.
fiiaxovocr. «Apără mântueşte"... «Pe prea sfânta“... x°Q0?- 00lj kuqie. x, t. X.
Conf. Codex Crypto-Ferratus cap. XVI.
9) In textul ebraic, acest psalm poartă numărul 146; el se începe aşa:
10) Dumnezeeştile Liturgiî, op. c.. p. 73.-Daniel, Codex, Tom. IV, pag.
342 şi 422.
stihuri în două boruri *), se numesc «psalmi tipici» (xa rujuxa), nu

numai pentru că ei închipuesc întruparea lui Hristos, dar şi pentru
motivul că ei împreună cu fericirile, sunt partea cea mai în¬
semnată a Tipicei (obedniţei), adică a acelei serviri aşezată de
Biserică ca să o cetească pustnicii în locul liturgiei % Aceştia
vieţueau în peşteri şi pustietăţi departe de mănăstiri şi nu puteau
să ea parte la ascultarea serviciului liturgic a).
2. îndată după psalmul 145 secantă imnul «Umile născut
Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, cela ce eşti fără de moarte» 1 2 3 4 5).
împăratul Iustinian (527—565) după mărturia diaconului Pavel,
autorul biografiei monarhului a compus şi a orânduit în anul al
VUI-lea al împărăţiei sale (an. 535), să se cânte la liturgie în
Biserica sfânta Sofia cea zidită de dânsul, imnul «Unule născut»;
de atunci s’a răspândit această cântare în toată Biserica orto¬
doxă, şi se cântă până în ziua de astăzi. Aşa dar, în secolul al
Vl-lea era în întrebuinţare imnul lui Iustinian în Biserica ori¬
entală, ca printr’însul să se combată erezia lui Nestorie (f 440),
care învăţa pe la începutul secolului al V-lea, că sfânta Fe¬
cioară nu este născătoare de Dumnezeu adică «©eoxoxog», ci
născătoare de Hristos adică «Xqlotoxoxoc», ca şi când ar fi născut
un om, iar nu Dumnezeu-om. Pentru aceea’ sinodul al IlI-lea
ecumenic, ţinut în anul 431 la Efes, a dat anatemei pe Nestorie
şi pe ai lui părtaşi. Autenticitatea imnului «Unul născut» o afirmă
şi scriitorii Cedren, un călugăr grec din secolul XIB), Filara
(Phyllaras) Atenianul, un învăţat grec (f 16736), etc. Finindu-se
imnul, diaconul zice iarăşi ectenia cea mică 7).
După psalmii tipici, vine la rând al treilea antifon, pen-
1) înţelesul cuvântului „antifon" să se vadă la pag. 508 n. 3, Tom. II

Tez. Liturg.
2) Liturgiile mai vechi de cât aceea a lui Hrisostom s. e. clementină, a
sf. Iacov şi Marcu, se începeau cu multe cetiri din V. Testament. Hrisostom se
plânge că poporul nu le ascultă ; pentru aceea ele s'au înlăturat, rămânând
numai psalmii 102, 145 şi stihuri la sărbătorile mari. (Autorul).
3) In zilele de sărbători, în locul psalmilor tipici 102 şi 145, se cântă
antifoane sau stihuri alese din psalmii 91 (stih, 2, 3, 15), 92 (st. 1, 2, 5) şi 94
(st. 1-5), şi se <unesc cu rugăciuni către Mântuitorul, d. e. „Pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântueşte-ne pe noi".
4) Textul grecesc al cântărei „Unule născut" e următorul: /O povoypTte
Yîo^ xal Aoyo? tov ©eou aGavaxog viJidpxo,v, xaxa&Eţdj.ievos 8ia tt)v r)p>Exegav
acoxriQiav aaQxcoBrjvai ex xfţ(; dyia^ ©eotoxou xal aeuiaQ0£vou‘Magicu;, a-
TQEJtxax; EVav0Q«:rfjaaq, axavQco0Eu; xe, Xqloxe 6 ©soţ, Bavaxcp Gavaxov Jtaxrjoa^,
eI wv xfji; ayia? TpidSa;, awSoiaţdpEvo? xcu Jiaxpt xal xqi ayicp nrvEvpaxi,
atoaov r|p.â^rt. In unii codici liturgici, este conjucţia xal între cuvintele vjtapxwv
şi xaxaSE^dfAEVOţ.
5) Goar, op. c., p. 108, n. 70, reproduce cele zise de Cedren : ’AvExaivioev
(Iustinianus) ex BeêA-mov tt^v peydtayv xoî» 0eoî) exx?.rjaiav... xal xQOTtaQiov... 6
povoyEV»!? vloq.
6) Goar, op. c., p. 108, n. 70, reproduce cele zise de Filara în cartea sa
XpLOxiavtxTi 8i6aoxa>.ia: Touxo xo xQOJtapiov exafievo paaiXeuc; 6 Touariviavo?.
Conf. Rompote, Aeixouqyixt], op. c.f p. 177.
tru că după cum zice Simeon al Tesalonicului, numărul lor

trebue să fie 3, în chipul şi preamărirea sfintei Treimi i). în
locul antifonului al treilea, se cântă în zilele de Duminici si în
unele sărbători „fericirile* (fAaxapiapm, beatudines), adică acele
învăţături ale Domnului, rostite de el pe munte; ele se află în
evangelia lui Mateiu (cap. V v. 3—12). După psalmii tipici ai
Vechiului Testament, urmează noua doctrină a Mântuitorului nos¬
tru, adică fericirile, presărate ca stihuri printre imnele întitulate
«La fericiri». în imne se cântă patimile Domnului şi răscum¬
părarea omului; iar stihurile în număr de 9 se zic * «fericiri»,
pentru că prin ele se fericesc cei săraci, cei ce plâng, cei blânzi,
cei flămânzi, milostivi, curaţi cu inima, făcători de pace, pri¬
goniţi, ocărâţi pentru dreptate şi se termină cu bucuria acestora
şi răsplata lor cerească. In aceste 9 stihuri sunt zugrăvite cu
colori frumoase cele 9 virtuţi evangelice *).
3. în timpul cântărei fericirilor sau a antifonului, preotul
ceteşte în taină rugăciunea antifonului al treilea: «Cela ce ai
dăruit nouă aceste rugăciuni obşteşti şi împreună glăsuitoare»
('O raţ ttoivag ramat; xal aufiqpcovoug fjplv %aQiod\i£vo<; jtpoaeuxag 8).
Iar când cântă psalţii «Mărirea» de la fericiri, preotul şi diaconul
Inchinându-se înaintea sfintei mese fac «intrarea cea micân (jtoi-
ovoi tt]v fxLxoav e1 2 3l<jo8ov) cu evangelia, în chipul următor : preotul
ea de pe sfânta masă evangelia şi o dă diaconului4 5). încungiu-
rând amândoui sfânta masă, es din altar pe uşa de la meaza
noapte, mergând înaintea lor paraeclesiarhii cu lumânări aprinse,
simbolul luminei evangeliceB). Venind în mijlocul naosului, dia¬
conul zice încet: «Domnului să ne rugăm» ; iar preotul rosteşte
1) Simeon Tesatoniceanul, op. c., cap. 348, p. 227.

2) Sf. Grigorie de Nissa a scris 8 omilii „despre fericiri" (tou br avCoLţ
rpivoQLOu eu; xoug futxa(na|im3<;), în care tâlcueşte foarte bine fericirile
rostite de Domnul în predica de pe munte. In prima omilie cetim aceste tipice
cuvinte îndreptate de sf. Grigorie omului mândru, când explică stihul: „Fericiţi
cei săraci cu duhul că acelora este împărăţia cerurilora. „Eu voesc să te
arăt pe tine însuţi ca într’o oglindă, zice sfântul Părinte. Nu ai cugetat tu în
cimitire la tainele fericirei noastre ? Nu ai văzut cum stau acolo oasele grămă¬
dite unele asupra altora, cum căpăţinele despuiate de carne ne deşteaptă frica,
cu gropile cele adânci cari sunt acum în locul ochilor de odinioară? Nu ai cu¬
getat la acele urme fără de chip ale gurei, la acele mădulare 'sfărâmate şi rupte?
Iată-ţf icoana ta cea adevărată. Caută şi află aci floarea tinereţei, feţele sulime-
nite, buzele surâzătoare, ochii luminoşi din cari isvorau mândria şi despreţul,
părul încreţit căzut peste umere... Toate acestea s'au trecut ca un vis".
în acest chip vorbeşte şi Neagoe Basarab fiului său Teodosie, în „învă¬
ţăturile sale", Bucureşti, 1843, p. 138. Fericirile sunt explicate şi în Confesiunea
ortodoxă, Partea Il-a.
3) Conf. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 74.—Daniel, Codex, Tom, IV.
p. 843 şi 422.
4) Intrarea cea mică, cu evangelia, şi cea mare, cu darurile, a fost luată
de la ortodocşi, şi trecută şi în liturgiile orientale eretice monofizite şi nestoriene,
însă într'o formă schimbată! Aceşti eretici au mai luat de la ortodocşi şi cuvin¬
tele instituirei, ale chemârei sf. Spirit, şi altele multe, pe cari le-au modificat
după învăţăturile lor. (Autorul).
5) Daniel, Codex, Tom. IV. P. 343 : IIoojEooeuouevcov aurcov âpjtaSow,
în taină rugăciunea intrărei: «Stăpâne Doamne, Dumnezeul

nostru» (Aeajrota Kupie, o 0eog îipcovi). Diaconul apoi dă preo¬
tului evangelia să o sărute, închipuindu-se cu aceasta dragostea
către învăţăturile din această carte. Finind cântăreţii cele ce
se cuvin, cfiaconul merge până la uşile împărăteşti şi aci ridi¬
când evangelia, zice cu voce tare (XeyEi peycdocptovcogj: «înţelep¬
ciune, drepţi» (Soqua, opGol8), şi intră în altar pe uşa din mijloc
şi pune evangelia pe sfânta masă1 2 3).
Preotul închinându-se intră şi dânsul pe urma diaconului,
iar psalţii cântă «Veniţi să ne închinăm» (Aeute jtQoaxuvrjacopEv)
şi troparele cu pilde vii din activitatea Mântuitorului şi a sfin¬
ţilor săi, după care urmează cântarea condacelor 4 5). Deschide¬
rea uşilor împărăteşti la intrarea cu evangelia în altar, în¬
semnează deschiderea împărăţiei cereşti celor ce îndeplinesc cu
credinţă învăţăturile din sfânta carte.*
Această intrare ne aduce aminte de timpurile vechi creş¬
tine ; atunci, după cum ştim, erau două cămări numite jkkjto-
cpopia şi adică una în partea de meaza noapte a sfântului altar,
zisă jtQo0£aig, iar alta în partea de miaza zi numită cntsuocpuXdxiov
sau Siaxovixov 6). în cămara cea dintâi se ţineau prinoasele aduse
de creştini; în cea de a doua se păstrau odoarele bisericeşti6).
La săvârşirea sfintei liturgii, când venea timpul cetirei sfintei
evangelii,’ diaconul aducea această carte din schevofilachion în
faţa poporului, pentru a se ceti bucăţi dintr’însa. Cu timpul a
rămas această formulă înscrisă în cărţile liturgice şi se face şi
astăzi tot aşa. Sfântul German zice că «intrarea cu evangelia
însemnează venirea Fiului lui Dumnezeu şi intrarea lui în
această lume 7 8).
4. Finindu-se cântarea troparelor şi a condacelor, diaconul
zice cu glas: «Domnului să ne rugăm», şî apoi către preot încet:
«Bine cuvintează, Stăpâne, timpul cântărei celei întreit sfinte»
(tov xaipov toii tQiaayunj). Iar preotul răspunde cu voce tare:
«Că sfânt eşti Dumnezeul nostru, si ţie mărire înălţăm. Tatălui
şi Fiului şi "sfântului Duh, acum şî pururea» 8). Apoi diaconul
venind aproape de sfintele uşi, zice de 3 ori: «^Doamne mân-
tueşte pe cei binecredincioşi» (Kijqie, crwaov toug £uas|3elg). Psalţii
1) Daniel, Codex, Tom. IV p. 344.

2) înţelesul cuvintelor „înţelepciune, drepţi", să se cetească la pag. 129
nota 3 şi 5, Tom. III Tez. Liturg.
3) Daniel, Codex, Toni. IV, p. 344: Kal o pev Sidxovog dôtiBriot t6
ayiov euayyeXtov ev Trj âyuj TQCUteţu*
4) Dumnezeeştile Liturgii, op. a. p. 75.
5) Conf. Constit. Apost. lib. II c. 75.
6) Conf. pag. 142 Tom. II, şi nota 2, pag. 164, Tom. III Tez.Liturg.
7) Sf. German în Evhol. lui Goar, p. 108, n. 74: CH eiao8og tov Euay-
yeXiou ep-tpaivei rrjv itagouaiav to\j vîou toO 0eou, xcll t^v eiaoSov elg tov
xoapov TOVTOV.
8) La Daniel, Codex, Tom. IV, p. 344, acest ecfonis este scurt: ''Ori
dyiog et 6 Geog Tpifov, jtuvroxe. xaiivuv, xal ae'u
răspund cântând solemn de 3 ori cuvintele diaconului. Apoi

acesta fineşte: «Şi ne auzi pe noi» (xai hndxovoov rjp.u>v). Psalţii
cântă şi ei" cuvintele zise de diacon 1 2). După aceasta diaconul
întorcându-se către popor zice: «Şi în vecii vecilor» (xal eîg xovq
alâ>vag turv alwvcov). Psalţii răspund «amin», apoi încep să cânte
„Trlsagiul*1 (-cpife dyLog) adică «Sfinte Dumnezeule» (ăyioţ 6 0eoţ);
La solemnităţi, cântă Trisagiul şi preoţii din altar alternativ
cu psalţii.
Imnul acesta a fost compus în secolul al V-Iea de Proclu
patriarhul Constantinopolului (f 447) şi introdus atunci în cult
în contra ereziei monofizite a). La sărbătorile mari, în loc de
«Sfinte Dumnezeule», se cântă imnul «Câţi în Hristos v’aţi bo¬
tezat, în Hristos v’aţi şi îmbrăcat, aliluia». El e luat din"epis¬
tola către Romani cap". VI, st. 3 şi din epistola către Galateni
cap. III, st. 27 3). în timpurile vechi creştine, se cântau aceste
cuvinte în acele zile mari, în al căror ajun se botezau catehu-
menii. Acestora aşa dar, se îndrepta această cântare aducân-
du-li-se aminte, că" în Hristos s’au botezat, într’însul s’au îm¬
brăcat, lăudat fie Domnul.
în timpul cântărei «Sfinte Dumnezeule», preotul ceteşte în
taină rugăciunea «Dumnezeule cel sfânt, carele întru sfinţi te odih¬
neşti» (6 060? 6 aYô?) 6 ev dYioig dvajra(36fievo<;4 5). Preotul şi dia¬
conul zic şi dânşii în taină «Sfinte Dumnezeule» de 3 ori, şi cele
ce se cuvin după rânduială. Se face apoi de preot binecuvân¬
tarea scaunului de sus (ujrep0povog, Bgovoţ viJjiXos, otfvBpovog) din
sfântul altar, căci lângă el, şi anume în partea de miaza-zi, tre-
bue să stea preotul în timpul cetirei apostolului6); iar în alte
părţi, preotul stă chiar în scaunul său, mai jos de al episcopului 6)>
5. Acum înainte de cetirea pericopei din apostol, se zic
nişte formule introdu cătoare, scurte, dar pline de înţeles. Dia¬
conul vine adică înaintea sfintelor uşi şi aci deşteaptă pe cre¬
dincioşi cu cuvintele: «Să luăm aminte» (jrpdoxwfxev). Preotul:
1) Se obişnueşte la solemnităţi mari, să se cânte şi în altar de preoţi

„Doamne mântueşte" alternativ cu psalţii; iar cuvintele: i ne auzi pe noi" Ie
cântă preoţii.
2) Origina Trisagiului şi istoria lui, să se vadă Ia pag. 549, Tom. II,
Tez. Liturg.
3) La solemnităţi, se cântă şi în altar de preoţi „Câţi în Hristos v’aţi
botezat" alternativ cu psalţii. Tot aşa şi Trisagiul.
4) Daniel, Codex, Tom IV, pag. 345: Rugăciunea aceasta aflată si în
liturgia sf. Marcu (n. 10), cum şi cântarea Trisagiului zisă şi în liturgia sf. lacov
(n. 9) şi în aceea a sf. Marcu (n. 5), sunt introduse în liturghiile sfinţilor Vasilie
şi Ioan prin jumătatea I-a a secolului al V-lea.
5) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 77. Vezi cuvântul „cruvBoovos" p. 135
şi 136 T. II Tez. Lit. —Goar, p. 110.
6) Mergerea la scaunul cel de sus, ori şederea preotului în scaunul său,
ne aduce aminte de începutul Bisericei, când proistosul şedea în „scaunul înalt",
sau „cel de sus" pe timpul cetirei sfintelor Scripturi, ca să vegheze purtarea
creştinilor si să păzească tăcerea. Conf. Dr. Teodor Tamavschi, Despre cele mai
însemnate liturgii, op. c., p. 114.
ccPace tuturor» i). Cu acestea se îndeamnă poporul să ea aminte

la cele ce se vor ceti, cu acea pace dulce şi dătătoare de feri¬
cire1 2). Ceteţul zice prochimenul luat din psalmii Vechiului Tes¬
tament3), după care diaconul urmează : «Cu înţelepciune» (Socpict),
adică cele ce se vor ceti să fie înţelese cu spiritul înţelepciunea
Ceteţul vesteşte titlul pericopei apostolului zicând s. e. «Din cartea
cea către Galateni a sfântului apostol (cutare), cetire». Diaconul
iarăşi cheamă pe credincioşi la atenţiune cu cuvintele : «Să luăm
aminte», adică poporul să asculte acum cu încordare, cele ce se
cetesc din scrierile apostolilor vestitori ai adevărului în lume4 * 6 7),
Pericopa se ceteşte cu evlavie, cu voce liniştită şi cu înţeles B).
Sfârşindu-se această cetire, preotul zice: «Pace {ie»°(el^vt]
doi); va să zică, liturgisitorul doreşte ceteţului pacea sufletească,
ca cea mai bună răsplată pentru osteneala cu care lucrează în
casa Domnului. Ceteţul răspunde şi el: «Şi duhului tău», adică
şi preotul să aibă aceeaşi pace; iar psalţii laudă pe Domnul cu
cuvântul «Aliluia» (*AMT]Aov£a •). Când se cântă cuvântul «Aliluia»,
diaconul tămâiază altarul, Biserica şi pe popor, iar preotul ceteşte
rugăciunea dinaintea evangeliei: «Străluceşte în inimile noastre,
iubitorule de oameni, Stăpâne» *), mijlocind înaintea lui Dum**
nezeu, ca să se deschidă ochii gândului nostru spre înţelegerea
evangeliei. Apoi încep formulele solemne, premergătoare cetirei
sfintelor învăţături ale Domnului.
Diaconul cere binecuvântarea preotului ca să cetească evan-
gelia zicând: «Binecuvintează, Stăpâne, pe bine vestitorul sfân¬
tului apostol şi evangelist Mateiu» (ori alt evangelist8). Preotul:
«Dumnezeu, pentru rugăciunile sfântului, măritului, întru tot
lăudatului apostol şi evangelist (cutare), să-ţi dea ţie cuvânt»
(pfjfia9). Şi diaconul ese cu sfânta evangelie'prin uşile împără¬
teşti, precedat de 2 sfeşnice cu lumini aprinse (tapjtdScov), sim¬
bolul luminei spirituale* din evangelie, şi se sue pe amvon ori
se opreşte în mijlocul Bisericei ca să cetească din sfânta carte 10).
Cum că* şi în secolul al V-lea se aprindeau luminile la cetirea
evangeliei, despre aceasta ne încredinţează fericitul Ieronim
1) Origina cuvintelor „Pace tuturor", «Pace ţie", cum şi înţelesul lor, să

se vadă la pag. 542, litera d, Tom. II, Tez. Lit
2) Cf. Ps. 34,27. Proverb. 16,7. Mat. 11,29. Luca 24,36. Rom. 1,7. I Cor. 1,3.
3) Vezi însemnarea cuvântului „Prochimen" la p. 509, n. 3 Tom. II, Tez. Lit.
4) Sf. German. Mwmxf| Gsoipia : Mexa Se xdv rpioaviov fifivov, dvayi-
vcoaxexai pipAfov djtocrcoTuxov. In Bingham. Orig. s. antiq. Tom. VI, pag. 41.
• 5) Conf. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 346.
6) Etimologia şi înţelesul cuvântului „Aliluia" să se vadă la pag. 547,
7) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 77.-Conf. Daniel, Codex, Tom. IV.
p. 346: "E/Aaôv xalg xoqSiok; rjM-cov cpt?.dv0QO)7te, Seojtoxa.
8) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 347: Eu?toyT]oov, beonoxa.
9) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 347: eO 0£Og Sid JtQeopeiwv... xal euayvs-
XiaxoO (xoîi6e).
10) In România, diaconul ese mai de timpuriu cu evangelia din altar.
(Autorul).
186 DR. BADEA QREŞEANU
(f 4201). Se alege un loc mai înalt ori mai deosebit pentru

această cetire, ca să audă şi să înţeleagă tot poporul cuvântul
lui Dumnezeu.
Preotul stând în altar înaintea sfintei mese cu faţa spre
apus zice: «Cu Înţelepciune, drepţi2), să ascultăm sfânta evan-
gelie, pace tuturor». Drepţi, ori în genuchi, să ascultăm sfânta
evangelie şi cu capul plecat, iar nu şezând în nepăsare. Psaltii
ori horul răspund preotului: «Şi duhului tău». Diaconul: «Din
sfânta evangelie a lui (cutare), cetire». Psalţii: «Mărire ţie Doamne,
mărire ţie». Şi ceteşte diaconul evangelia* cu evlavie adâncă, cu
umilinţă şi cîi înţeles ; glasul său va fi lin, dulce şi fără prea
multe întinderi de voce 3). Cu toate acestea, cetirea pericopei
din apostol şi evangelie, păstrată prin tradiţia bisericească este
unisonâ iar nu declamativâ.
Simeon al Tesalonicului arată că se ceteşte întâiu apo¬
stolul şi apoi evangelia, pentru că mai întâiu s’au întărit apo¬
stolii prin învăţăturile Domnului şi pogorârea sfântului Spirit,
şi apoi au predicat evangelia4 5). După ce sfârşeşte diaconul ce¬
tirea evangeliei, preotul se îndreptează către dânsul cu cuvin¬
tele : «Pace ţie celui ce bine vesteşti» B); iar ceteţului ce zice
apostolul, îi spune numai «Pace ţie», spre a-i arăta că e mai
mic de cât diaconul. Psalţii cântă «Mărire ţie Doamne, mărire
tie», pentru sfintele învăţături cetite de diacon în evangelie. Sf.
Sofronie al Ierusalimului (f 638), zice că în timpul său, ca şi
astăzi, se da evangelia spre sărutare tuturor, după cetirea ei.
Venind apoi diaconul până la sfintele uşi (ecog xârv dyicov Supcav),
dă evangelia în mâna preotului.
6. In Biserica veche, după cetirea evangeliei, se rostea cu¬
vântarea bisericească, ca să o audă catehumenii şi credincioşii:
aceea să se instruiască, iar aceştia să se lumineze. Canonul 19
al sinodului din Laodicea învaţă că «se cuvine ca după cuvân¬
tarea episcopului, să se facă şi* rugăciunea celor ce se catehi-
sesc». Când cuvântau retori mari bisericeşti, venea multă lume
ca să asculte predicele lor şi apoi eşea îndată din Biserică. De
aceea sf. Ioan Hrisostom (Horn. III, în epist. II, către Tesalon.)
1) Ieron. Contra Vigilant. c. 8: Per totas orientes ecclesias, quando legen-

dum est evangelium, accenduntur luminaria jam sole rutilante, non utique ad
fugiendas tenebras, sed ad signum laetitiae demonstrandum.
2) Să se vadă înţelesul cuvintelor „înţelepciune, drepţi" la pag. 129,
nota 1 şi 2 Tom. III Tez. Lit. Unii scriitori cred că creştinii cei vechi ascultau
liturgia în genuchi, şi numai evangelia o ascultau stând drepţi în picioare. Vezi
şi Evol. lui Goar, p. 111 n. 99.
3) Pericopele (jteQixoTtf)) evangeliei şi ale apostolului s'au fixat din pri¬
mele secole ale Bisericei. Despre rânduirea lor pe la sărbători, vorbeşte Ioan
Hrisostom (Homil. 7 ad popul. Antioch.). Negreşit că pericopele s'aumărunţit
cu trecerea treptată a timpului, lucrând la aceasta, sf. Sava, Ioan Damascen,
Studîţîî ş. a. Vezi şi „Evangeliarul" cu «Apostolul" pag. 382 - 386, Tom. II,
Tez. Liturg. _
4) Conf. Simeon al Tesalonicului, op. c., p. 260.
5) Daniel, Codex, -Tam ._T\C. n_347.i ELmiv3i__nnL xq) euayyeXiţopEvq).
şi fericitul Ieronim (Iîom. în epist. către Galat,), se plângeau în

contra obiceiului celor ce părăseau casa Domnului după rostirea
predicei. Pentru aceea, din secolul al Vl-lea încoace, se luă ho-
tărîrea ca predica să se ţină după liturgia credincioşilor, mai
ales că de atunci încetă şi instituţia catehumenilor şi" începură
a fi înlocuite omiliile legate de evangelii, cu predicile în înţe¬
lesul strâns al cuvântului1 2 3), Totuşi şi astăzi se rostesc cuvântări
după evangelia liturgiei, când se găseşte aceasta de cuviinţă *).
Apoi diaconul merge în mijlocul Bisericei şi rosteşte 6 bo¬
găţie de ectenii începând cu ectenia ^îndoită» sau dstâr uit oare»
(wtecria) în chipul următor: «Să zicem toţi (eucopev jcavreg) din
tot sufletul»*), Psaltii răspund: «Doamne milueşte». Această
ectenie se zice şi la vesperă (vecernie) după cântarea pro¬
chimenului 4 5).
Şi se fac rugăciuni în ectenie pentru episcopul eparhiot,
pentru Regele ţărei, pentru preoţi, ieromonahi, pentru cei ce
aduc daruri, ş. a. Ideile din această ectenie sunt luate din li¬
turgia sf. Iacov (n. 22). în timpul acestei ectenii, preotul ce¬
teşte «rugăciunea cererei stăruitoare» : Doamne Dumnezeul nos¬
tru». Iar de va fi pomenire pentru cei adormiţi în Domnul, se
zice de diacon şi ectenia aceasta: «Milueşte-ne pe noi Dumne¬
zeule», după care rosteşte şi preotul rugăciuneaaeertare acelor
adormiţi: «Dumnezeul duhurilor» 6). Rugăciunile pentru cei morţi
sunt şi "în liturgia Constituţiunilor apostolice (n. 12). Apoi preotul
rosteşte rugăciunea pentru cei chemaţi : «Doamne Dumnezeul
nostru, ceia ce întru cele înalte locueşti», şi desface sfântul an-
timis8); iar diaconul urmează cu ectenia :* «Rugaţi-vă cei che¬
maţi (oi xarrjxoupsvoi) Domnului», şi face îndemnarea: «Cei cre¬
dincioşi (oî juotol) pentru cei chemaţi să ne rugăm» 7), into¬
nând cuvintele tipice: <tcâţi sunteţi chemaţi, eşiţiw (oaoi xa-
rnixoâixevoi jtposXGetr), împrumutate din liturgia Constituţiunilor
apostolice (n. 58). La auzirea acestor cuvinte, catehumenfi eşeau
din Biserică în vechime si se începea îndată liturgia credincio¬
şilor. De şi astăzi nu mai avem catehumeni în casa Domnului,
totuşi sunt între credincioşi oameni mult mai păcătoşi de cât ca-
1) Vezi „Cuvântările bisericeşti", p. 573-579, Tom. II, Tez. Lit.

2) Şi eu am ţinut cuvântări in Biserică după evangelia liturgiei, când am
găsit acest timp mai potrivit pentru a învăţa poporul. (Autorul).
3) Ectenia „Se zicem toţi", este luată din Liturgia sf. Iacov (n. 12).
4) Vezi ectenia „îndoită" la pag. 130, Tom. III, Tez. Liturg.
5) La Daniel, Codex, Tom. IV, p. 348, lipseşte ectenia şi rugăciunea
pentru cei morţi-
6) Vezi cuvântul „Antimis" la pag. 443, n. 5, Tom. II, Tez. Lit. Conf.
Goar, p. 112, n. 103.
7) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 348: EulaoOe ol xcrniZoiVevoi TQ> xuQup.
ot moroi wieq rcov xatrixouyivtov. Conf. Goar., op. c., p. 112, n, 102.
8) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 82. Conf. Daniel, Tom. IV, p. 349 :
Kal 6 Sidxovo^. "Oool xarrnc°ujiEvoi JtQoeăOere (Liturg. Clem. n. 5) jirjuţ xâiv
xavrixovţiivtQV (Liturg. Clem. n. 11. Liturg. sf. Iac. n. 16).
tehumenii cei vechi. Biserica a păstrat cuvintele : «Câţi sunteţi

chemaţi eşiţi», pentru ca toţi cei nevrednici cu cuvântul şi cu
fapta, să iasă din Biserică la" auzirea acestor cuvinte J).
Aşa se finea liturgia catehumenilor în primele secole cre¬
ştine; ea se cetea cu voce tare pe amvonul din mijlocul nao¬
sului, ca să o audă catehumenii cari şedeau în pronaos 1 2).
Biserica latină are şi ea Liturgia catehumenilor însă cu mari
schimbări. Ea nu a păstrat de cât un antifon; a înlocuit ecte-
niile cu cuvintele : «Kyrie eleison» (Doamne milueşte). Trisagiul
«sfinte Dumnezeule» este înlocuit cu «Mărire întru cei de sus
lui Dumnezeu». Apoi ceteşte apostolul, evangelia şi simbolul
necean cu adaosul «filioque». A înlăturat tot ce stă în legătură
cu catehumenii.
Biserica anglicană în loc de Liturgia catehumenilor are
aceste rândueli: ceteşte rugăciunea domnească urmată de o che¬
mare a sfântului Spirit, apoi cele 10 porunci, o rugăciune pentru
capul statului, apostolul, evangelia şi simbolul cu adaosul
«filioque».
Luteranii şi Calvinii nu au nimic din Liturgia catehu¬
menilor.
§ 53.
Liturgia „credincioşilor" (AeiTOUQYicc xcov jtlgtcdv s.
avacpoQa) până la simbolul credinţei.
m împărţit liturgia credincioşilor în 3 ramuri, după cele 3
acte principale ce se desfăşură într’însa: a) liturgia cre¬
dincioşilor până la simbolul credinţei, în care se face adu¬
cerea sfintelor daruri pe sfânta masă; b) liturgia credincioşilor
de la simbolul credinţei şi până la rugăciunea domnească, în
care se săvârşeşte 'prefacerea sfintelor daruri în corpul şi sângele
Domnului; şi c) liturgia credincioşilor de la rugăciunea dom¬
nească şi până la fine, în care se face împărtăşirea sfinţiţilor
servitori şi a poporului cu corpul si sângele Domnului.
1. Â treea şi ultima parte a Xiturgiei, este aceea a «cre¬
dincioşilor» ; ea se începe cu cuvintele din ectenie : «Câţi suntem
credincioşi (0001 tu0to1), iară şi iară cu pace Domnului să ne
rugăm», şi se încheie cu apolisul preotului de la sfârşit. Se zice
1) Muravieff-Muralt (în Codex Danieli, Tom. IV, p. 399): ÎMelteirfjt fragft

2)u : SBoju biefer ©efjrauctj jefct, ba e§ gat Jeine (£tajfe foldjet gur 5£aufe firi)
botbeteiten meţjr giefit?... $l6et bebenfe bodj, mie biele finb nic§t untet un3,
bie in ben cfiriftlictjen ©lauben eingefuţrt tourben, ofyne bag fie glaubten, mie
biele aum -jpetle gelaben, oljne bag fie bţmtacf) gingen.
2) Conf. p. 121, Tom. II, Tez. Liturg. Vezi şi omilia 23 a sf. Ioan Hri-
sostom asupra evangeliei lui Mateiu, eu privire la eşirea catehumenilor din
Biserică.
a «credincioşilor» fiind că la ea luau parte în vechime numai

creştinii credincioşi, cari nu erau căzuţi în penitenţă pentru ale
lor păcate l)* în această liturgie se face*aducerea sfintelor daruri
de la proscomidie pe sfânta masă şi apoi cel mai înalt act li¬
turgic, transformarea acestora în corpul şi sângele Domnului,
cum şi împărtăşirea credincioşilor cu sfânta euharistie. Prin
urmare din cele 3 părţi ale liturgiei şi anume: proscomidia,
liturgia celor chemaţi şi a credincioşilor, aceasta din urmă îşi
are marea ei însemnătate; aceasta este partea culminantă a
cultului public ortodox.
Am văzut că liturgia catehumenilor este una şi aceeaşi în
liturgia sfântului Hrisostom şi aceea a sfântului Vasilie; iar in
liturgia credincioşilor găsim mici deosebiri între liturgiile acestor
doui sfinţi Părinţi, cu toate că forma şi fondul este acelaşi. Acum
voiu arăta cuprinsul liturgiei credincioşilor cu deosebirile dintre
aceste două liturgii. Şi aci ca şi la liturgia celor chemaţi, voiu
lua în privire tot liturgia sfântului Hrisostom.
De la începutul liturgiei credincioşilor şi până la simbolul
credinţei, cel mai însemnat act liturgic "este ° aducerea sfintelor
daruri pe sfânta masă. Liturgia credincioşilor se începe astfel:
după eşirea din Biserică a catehumenilor, şi după ce diaconul
zice: «Câţi suntem credincioşi» să ne rugăm, preotul ceteşte
rugăciunea întâia pentru credincioşi: «Mulţumim ţie, Doamne
Dumnezeul Puterilor, carele ne-ai învrednicit pre noi a sta şi
acum înaintea sfântului tău altar» 2 3). Preotul zice în taină această
rugăciune pentru sine şi pentru popor în amintirea vechiului
obiceiu de a săvârşi liturgia catehumenilor în afară de altar a),
aşa că preotul numai cu începutul liturgiei credincioşilor se
apropia de sfânta masă. Canonul 19 al sinodului din Laodicea
ţinut între anii 360 şi 375, conţine pe scurt ritualul liturgiei
aşa cum se făcea ea în secolul al IV-lea, de la rostirea predicei
după evangelie şi până la sfârşitul liturgiei. Iată prima parte a
acestui canon : har ducându-se ei (eşind din Biserică catehu-
menii)... să se facă 3 rugăciuni pentru credincioşi, întâia în
tăcere, iar a doua şi a treea prin glăsuire» (tare). Şi în liturgia
sfântului Ioan şi în aceea a sfântului Vasilie, se cetesc în taină
3 rugăciuni pentru credincioşi.
1) Dacă Biserica a avut grijă de mântuirea celor ce vin la botez, cărora

le-a îngăduit chiar în vechime să asculte o parte însemnată din liturgie, numită
a „catehumenilor, cu atât mai vârtos a avut grijă de fiii ei drept credincioşi.
Acestora le-a îngăduit să asculte întreaga liturgie; iar cea mai frumoasă şi însem¬
nată parte a liturgiei a numit-o a „credincioşilor".
2) în loc de rugăciunea „Mulţumim ţie" (EuxaQKttoujtev °0l)> liturgia sf.
Vasilie se zice rugăciunea „Tu, Doamne, ai arătat nouă această mare taină a
mântuirei" (2u xuqlg xaTehELâg f)pîv to ^lEya xouto tt;S aonTjQiat; puovfiQtov).
Daniel, Codex. Tom. IV, p. 349 şi 423. Conf. Dumnezeeştile Liturgii, op. c.,
pag. 82 şi 118.
3) Conf. pag. 121, n. 2, Tez. Lit.#Tom. II.-Icon.Nicolae Filip, Liturgica,
op. c.p pag. 260.
2. In timpul primei rugăciuni, diaconul zice o ectenie mică,

după al cărei ecfonis preotul începe în taină rugăciunea a doua
pentru credincioşi: «Iarăşi şi de multe ori cădem la tine» *),
mijlocind pentru aceştia să sporească în căile virtuţei. Când
ceteşte preotul această rugăciune, diaconul rosteşte o altă ectenie
mică, care ae închee cu ecfonisul: «Ca sub stăpânirea ta tot-
Sfântul loan Hrltostom autorul liturgiei ce poarta numele Bău.
deauna fiind păziţi, ţie mărire să înălţăm» a). Psalţii ori horul
cântă în linişte şi cugetări mistice, imnul heruvimic: «Cart pre
1) La sf. Vasilie în loc de rugăciunea „Iarăşi şi de multe ori cădem la

tine* (IîoXtv xai noXXaxiţ cot 7c<Do<miViTOftev)> se zice rugăciunea „Dumnezeule
carele ai cercetat cu milă şi cu indurări" ('O Geo^ o EJuoxnjiduEvoq ev eXeet,
xai oÎxuqhoIs). Această rugăciune este luată şi [prescurtată din liturgia sf.' lacov
{n. 24). Conf. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 83 şi 119.
2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 424: "0;ta)g wiq tou xpâtous oou Jiuâte
(pviUuTOpavoi ooi 5o|av dvanepjuepEv).
Heruvimi (ol ta xepou(3Lp) cu taină închipuim şi făcătoarei de

viaţă Treimi, întreit sfântă cântare aducem, toată grija cea
lumească să o lepădăm. Ca pre împăratul tuturor sâ4 primim,
pe cel nevăzut încungiurat de cetele îngereşti aliluia, aliluia,
aliluia» 1).
Cedren (Ks8qt|v6s) istoricul, un călugăr grec din secolul al
XI, pe temeiul scrierilor vechi, ne spune că acest imn a fost Intro¬
dus în liturgie în secolul al Vl-lea în timpul împăratului bizantin
Iustin al 11-lea (an. 565—578) zis acel tânăr», nepotul şi urmaşul
lui Iustinian; iar alţi scriitori arată că imnul heruvimic s’a in¬
trodus în liturgie în anul 5732). Scopul întroducerei acestui imn
a fost următorul: în Biserica veche, apropiindu-se timpul să se
aducă darurile de la protes (npoGeaig) pe sfânta masă din altar,
pentru prefacerea lor prin chemarea sfântului Spirit, în corpul şi
sângele Domnului, servitorii altarului, lipseau din faţa poporului
câteva momente ca să îndeplinească serviciul religios. Pentru ca
poporul să fie în linişte şi cu atenţiune în lipsa preoţilor, s’a
introdus cântarea imnului heruvimic, al cărui cuprins mistic
îndeamnă pe credincioşii curaţi cu inima, cari încbipuesc pe
Heruvimi, să aducă cântare sfintei Treimi, şi să lepede de la
ei toată grija cea lumească. Iar sfântul German zice că
tarea heruvimicâ îi deşteaptă pe toţi, aşa în cât pe timpul ei
şi până la finele lucrărei dumnezeeşti, să fie cu luare aminte,
1) Iată textul original grecesc al cântărei „Carii pre Heruvimi": Ol xd

X£eouPL^ jiixjtlxcoi; eixoviôvxec; xal xfj ţoojioiql xpiaSi xov xpioaviov upvov $8ov-
TE5 Jtaaav -n'iv piOTixtjv an:o9c6^0a nEQipvav. xov PaailEa xov o?.ov uito-
âslapEVoi, Tcttg awîxaig dopatcoţ 8opucpoQoup.Evov tol|eoiv' dXXr)Xoma, dM/rj-
Xoma, aMT) Cornet.
Şi la Liturgia Marelui Vasilie se cântă tot acest imn; iar în Joia cea
mare la liturgia acestui sfânt Părinte, se cântă Heruvicul „Cinei tale cei de taină",
al cărui text original grecesc este acesta: Tou Seutvou oou tou puoTixou arjp.E-
qov uîe 0eou xoivovov J4.E jtapc&apE, ou pt] ydg xoTg Ex0golg aou xo iiuottiqiov
Eijtti). Ou cpOapia ool 8oao xaQdxEQ 6 TouSa^, a)Jk3 wq 6 6\ioXoyâ) aot,
jx%n]o0Titi |xou Kuqie ev xfj paoi?L£i(j aou. Acest imn a fost introdus în liturgie
tot în anul 573 şi anume în zilele împăratului Iustin al IMea. Vezi P. Rom-
potes, Aeixouqyixyi, op. c., p. 177, n. 5.
Iar în Sâmbăta cea mare la liturgia sfântului Vasilie, se cântă Heruvicul
„Să tacă tot trupul", al cărui text original grecesc este următorul: SiYrjodxco
jzâoa odp^ pQOXEia, xal ax^xw p.Exd (popou xal XQop.ou, xai jxt)8ev yri'ivov ev
eauxf) A.OYi££a9o. eO Y“Q PctoiÊug xov paaiXEUovxcov xal Kupiog tov xuqiovv-
xov jtgoEQXExai GfpaYiaaSîyvai, xal SoOfivai sig Pqogiv xoîq jcioroiţ. IIqotiyouv-
xaL 8e xouxou oi xoqoI tov ăQxayyeXiny p£xd radare apxâS xal Eôuaiag, xa jto-
Xuopâxa ÊQOupip, xal eâjxrEQUYa Segocplţi, xdţ oipEig xaXujtxovxa xai Bocovra
xov up,vov, aXXT|Xoma. Cu toate că imnul „Să tacă tot trupul" se află şi în liturgia
sfântului Iacov, totuşi el fu introdus în acea liturgie şi în cea a sf. Vasilie, abia
prin secolul al V-lea.
2) Conf. Goar, op. cit., pag. 113, n. 108 : Tov x&eovfhxov ujivov. Ejus
autem cantandi primam institutionem ad Justini tempora. Vezi şi la Rompotes,
Aeixouqyixti, pag. 239 : M'dUuxai 6 yeQoupixo?... 6 fisei tou auxoxgdxoQoi; lou-
orlvou xou veoteqgu (jceqI to 573) 8 L£Tdy0T| xaxa Ke8qt|v6v va 'ipdXXTjxai o au-
VTjOrţţ yEQouPixog upvos xal 6 xfjţ M. nspxrig (şi cel din Joia cea Mare) „Tou
8euxvou oou xou (xuoxixou". Asem. Dr. Teodor Tamavschi, Despre cele mai în¬
semn. liturg., pag. 119. Vezi şi pag. 498, Tom. II, Tezaurul Liturgic..
să depărteze grija deşartă şi să primească prin împărtăşire pe

Marele împărat Iisus Rristos»1 2 3).
Imnul heruvimic se împarte în două: partea l-a ţine până
la «toată grija cea lumească să o lepădăm»; iar’ partea Il-a cu¬
prinde restul imnului. în timpul cântărei părţei I-a preotul ceteşte
rugăciunea : «Nimenea din cei legaţi cu poftele şi cu plăcerile
trupeşti nu este vrednic să vie... să* servească ţie împărate al
mărirei»a). Această rugăciune prin care cere preotul ca să fie
vrednic a aduce siintele daruri pe sfânta masă, se crede că s’a
introdus în liturgie tot pe timpul când s’a introdus şi imnul
heruvimic, adică în secolul al Vl-lea, pentru că ea are tot ace¬
laşi înţeles ca şi imnul8).
3. Finind u-se rugăciunea, preotul şi diaconul cetesc şi ei
în taină cântarea heruvimică de 3 ori. Apoi se deschid sfintele
uşi şi diaconul cu binecuvântarea preotului (xaî Xa(3d>v suXoyfav
jtap’s avxov), cădeşte sfânta masă, altarul, pe preot, pe popor şi
toată Biserica, zicând psalmul 50 4 5j. Acum preotul şi diaconul
se pregătesc să facă „intrarea cea mare" (tt|v peyd/lLv el'aoSov),
adică să ducă cu solemnitate sfintele daruri sau materia euha-
ristică, de la proscomidie (jtQoOEGiq) pe sfânta masă, pentru a
primi prefacerea în corpul şi sângele Domnului. Se zic «sfintele
daruri», pentru că această materie de şi nu este acum prefă¬
cută în corpul şi sângele Domnului, totuşi este sfinţită prin
rugăciunile proscomidice.
în scopul intrărei celei mari, preotul şi diaconul merg la
proscomidie; mai întâiu mergând diaconul, tămâiază sfintele
(xă dtyia) daruri, rugându-se întru sine : «Dumnezeule, curăţeş-
te-mă pe mine păcătosul», de 3 ori6). Apoi zice către preot:
«Ridică stăpâne». Si preotul luând aerul îl pune pe umărul cel
stâng al diaconului zicând stihul 2 al psalmului 133 : «Ridicaţi
mâinile voastre la cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul».
După aceea luând sfântul disc îl pune cu mare*pietate pe capul
diaconului, ţinând diaconul şi cădelniţa într’unul din degete
(evl tcov 8axrijXcov*). Iar preotul luând sîântul potir în mâini7),
1) In Goar, Evholog., op. c., p. 113, n. 108.

2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 351: Oufieîţ dţioţ tcov <nrv8E8eîvcov. Şi
la liturgia Marelui Vasilie tot această rugăciune se ceteşte.
3) Conf. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemn, lit., op. c.f p. 64.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 351 : rO 8iaxovo<;... Xeêi 8e xai tov
jcevrnxoaxov.
5) In codicele Crypto-Ferrata, în acest timp se orândueşte ca diaconul şi
preotul sa-şi spele mâinile zicând ca şi la proscomidie: „Spăla-voiu întru cele
nevinovate mâinele mele". (Conf. p. 169, Tom. III. Tez. Lit.). Această spălare
este simbolul curăţeniei, pentru că îndată după aceasta, sfinţiţii servitori, vor purta
pe mâini sfintele daruri. In vechime, acum îşi spălau mâinile toţi sfinţiţii litur-
gisitori; astăzi această spălare o fac numai episcopii.
7) Când preotul liturgiseşte singur, ţine discul pe cap cu mâna stângă,
iar potirul la piept cu mâna dreaptă.
ese din altar pe uşa despre meaza noapte, mergând înainte dia¬
conul, şi având înaintea lor două sfeşnice (âiiiEdbcov) cu lumini
aprinse (Ioan 3, 35), încungiură prin mijlocul Bisericei. Dacă
liturgisesc mai mulţi preoţi, ea unul din ceilalţi copia, altul lin¬
guriţa, purtându-le întru mărirea dumnezeeştiloY daruri. Exegeţii
liturgişti văd în purtarea sfântului disc şi a potirului, solemni¬
tatea ce se face noului împărat când acesta este purtat în triumf
de supuşii lui.
Diaconul mergând încet şi cu multă pătrundere spirituală,
zice cu voce tare: «Pre voi pre toţi, ortodocşii creştini, să vă
pomenească ([xvâBeiri) Domnul Dumnezeu întru împărăţia sa,
totdeauna acum şi pururea şi in vecii vecilor» Iar de va fî
preotul singur, le zice el toate acestea: «Pe prea sfinţitul ar¬
hiepiscopul şi mitropolitul nostru (sau episcopul nostru cutare),
să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia sa». Fiind
însă mai mulţi preoţi le împărţesc zicând : «Pe "bine credin¬
ciosul şi de Hristos iubitorul Regele nostru (cutare), să-l po¬
menească Domnul Dumnezeu întru împărăţia sa». Şi se pome¬
nesc pe rând : ieromonahii, preoţii, ierodiacorui, oastea°şi ctitorii *).
Apoi preotul cel mai mare fineşte tot cu cuvintele "zise Ia în¬
ceput: «Şi pre voi pre toţi, ortodocşii creştini, să vă pomenească
Domnul ÎDumnezeu întru împărăţia sa, totdeauna acum şi pu¬
rurea şi în vecii vecilor». Psalţii la toate acestea răspund afir¬
mativ «amin». în tot timpul intrărei celei mari, creştinii stau
1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 352: IIdvra>v fjţuov fivrţoOeu] xtjqlo? 6

Ogog âv Tţj paai&sty autoîi, Jidvioxe, vOv xaC <xei, xod ele; Toîig alâvag t<oy
akâvcov.
în originalul liturgiei sf. Hrisostom şi in aceea a Marelui Vasilie, la eşirea
cu sfintele daruri, aflăm numai formula: „Pre voi pre toţi... şi in vecii vecilor",
Mai târziu se adăogi şi pomenirea mitropolitului, episcopului, domnitorului, a
fraţilor ieromonahi, a ostaşilor şi ctitorilor. Aceste adăogiri de şi nu sunt în
originalul liturgic, totuşi ele sunt îndreptăţite a se zice. Nu este însă în spi¬
ritul liturgic a se pomeni mitropolitul ori episcopul, la sfintele daruri şi ectenii
cu intitularea: „Pe înalt Prea Sfinţitul“, căci această intitulare fiind onorifică
este bine a se păstra în afară de casa lui Dumnezeu; aci însă, se cuvine să fim
umiliţi. In vechime chiar împăraţii bizantini erau opriţi de a intra în casa
Domnului cu coroana pe cap, cu sabia şi ornamentele imperiale, din împreju¬
rarea că înaintea sfântului altar, toţi trebue să avem inima înfrântă şi pocăită.
(Autorul).
2) Mulţi dintre preoţii noştrii, întind pomenirile la sfintele daruri,
în mijlocul Bisericei, până la o jumătate de oră şi chiar mai mult, amintind pe
toţi enoriaşii pe nume şi cu voce tare. Acestea însă nu se prevăd în formulariile
liturgice. Credincioşii se pomenesc la proscomidie, iar nu în mijlocul Bisericei,
căci pomenirile fără sfârşit şi prelungirea fără seamă a serviciului liturgic, îngreu¬
iază pe credincioşi şi es din Biserică. Candela dacă nu are unt de lemn se
stinge; iar dacă se toarnă într'însa prea mult unt de lemn, iarăşi se stinge. Aşa
se întâmplă şi cu poporul: dacă serviciul divin nu este solemn, el nu se încăl¬
zeşte ; iar dacă serviciul se încarcă cu adaose neprevăzute în cărţile liturgice,
poporul pierde răbdarea şi părăseşte casa Domnului. Totul trebue, deci, să se
facă cu înţelepciune şi bună rândueală.
Chiar in timpul sf. Hrisostom, liturgia credincioşilor ţinea o oră;
iar predica altă oră. (Autorul).
în genuchi rugându-se cu inimi călduroase înaintea Împăra¬

tului ceresc.
4. Diaconul şi preotul după acestea intră în altar prin sfin¬
tele uşi, iarăşi cu "solemnitatea orânduită; aci pune preotul po¬
tirul pe sfânta masă şi ea de pe capul diaconului discul şi îl
aşează tot pe sfânta masă. în acest timp psalţii ori horul cântă
partea 11-a a imnului heruvimic: «Ca pre împăratul tuturor
să-l primim (ox; rov (3aaiXea rwv oAcov ■ujro8e|d(xôt), pe cel ne¬
văzut încungiurat (SoQutpoQoujxsvov*) de cetele îngereşti. Aliluia,
aliluia. aliluia». După sf. German, intrarea cea mare însem¬
nează intrarea solemnă a lui Iisus în Ierusalim (Ioan 22,13), când
a fost primit de popor cu stâlpări de linie *). Pentru aceea se
cuvine ca şi noi să-l primim pe el ccca pe împăratul tuturor», şi
ca pe acela ce merge să se jertfească pentru noi la sfânta liturgie.
Prin aşezarea sfintelor daruri pe sfânta masă, se închi-
pueşte punerea în mormânt a Domnului; preotul şi diaconul
inchipuesc pe Iosif şi Nicodim (Ioan 19, 38—39); de aceea zice
acum preotul în taină troparele din Sâmbăta cea mare, com¬
puse în secolul al VlII-lea de Ioan Damascen : (dosif cel cu bun
chip de pre lemn luând prea curat trupul tău», «în mormânt
cu trupul şi în iad cu sufletul)), şi «Ga un purtător de viaţă» 1 2 3).
După '-aşezarea sfintelor daruri pe sf. masă, următoarele odoare
liturgice îşi schimbă însemnarea lor simbolică arătată la locul
cuvenit4)/şi dobândesc aceste simbolisme potrivite cu lucrarea
de fată a preotului şi anume: sfântul antimis însemnează acum,
mormântul Domnului; acoperământul cu care se acopere sfintele
daruri, închipueşte piatra de pe uşa mormântului; perdeaua,
custodia; steaua de pe disc, sigiliul de pe mormânt.
Preotul luând cădelniţa de la diacon, tămâiază cele sfinte,
ca şi când ar tămâia corpul Domnului, zicând de 3 ori stihul
19 al psalmului 50: «Fă bine Doamne întru bună voirea ta
Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului»; iar diaconul
termină stihul 20 al aceluiaşi psalm: «Atunci bine vei voi jertfa
dreptăţei, prinosul şi arderile de tot, atunci vor pune pe altarul
tău, viţei». Apoi preotul dând cădelniţa şi plecând capul către
diacon îi zice ; «Pomeneşte-mă, frate şi împreună slujitorule».
Diaconul către preot: «Să pomenească Domnul Dumnezeu preoţia
ta întru împărăţia sa». Acum şi diaconul zice către preot:
«Roagă-te pentru mine, Stăpâne "sfinte». Preotul: «Duhul sfânt
1) Cuvântul 8ogv<pogoupevov însemnează „purtat pe scut". Unii scriitori

liturgişti cred că cuvântul acesta este luat de Ia icoana purtare! pe scuturi ostă¬
şeşti a împăraţilor Romei când ei se alegeau de popor. Aşa şi împăratul ceresc
cel nevăzut (dogâteo;) este tncungiurat de cetele îngereşti. Conf. Daniei, Codex,
Tom. IV, p. 400 şi 350: tov PaaiAea twv oXcov -ujto8e^d(.ievoL, tau; aYYe-
Xtxaîc; aogarcog 6o(>vcpogodpevov TccHeatv* d?«Ar| o tua, d/AîjXomci, d/ArjÂoma.
2) In Goar, op. c., p. 114.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p, 353.
4) Vezi sfintele vase şi odoare liturgice, cu însemnarea lor simbolică, Tom. II,
pag. 437, seqq., Tez. Lîturg.
TEZAURUL LITURGIC, T. m. 495
să vie peste tine». Diaconul: ((Acelaşi Duli să lucreze Împreună

cu noi». Şi iarăşi diaconul: «Pomeneşte-mă, Stăpâne sfinte».
Preotul: «Să te* pomenească Domnul Dumnezeu întru împă¬
răţia sa» *). .
5. Diaconul apoi sărutând dreapta preotului, ese pe uşa de
la meaza noapte şi stând în mijlocul Bisericii zipeectenia: «Să
plinim rugăciunile noastre, Domnului», împrumutată din liturgia
sf. lacov (n. 12). în timpul acestei ectenii preotul ceteşte rugă¬
ciunea a treia pentru credincioşi: «Doamne Dumnezeule a tot
ţiitorule» (Rupte 6 0ed? 6 jravtoxQdtcop) alcătuită din rugăciunile
liturgiei sf. lacov (n. 24, 26 şi 27 *). După ecfonisul ecteniei
preotul zice: «Pace tuturor». Psalţii: «Şi Duhului tău». Dia¬
conul apoi rosteşte frumoasele cuvinte": «Să iubim unii pre
alţii ca într’un gând să mărturisim» 1 2 3). La aceste cuvinte, aflate
şi în Apologia I-a a lui Iustin Martirul (cap. 65), în liturgia Con-
stituţiunilor apostolice (n. 10), a slântului lacov (n. 20), a sfân¬
tului* Marcu (n. 11) şi în catecheza V a mistagogică (n. 5), cre¬
ştinii cei vechi făceau «sărutarea păcei», adică se sărutau unii
cu alţii în semn de împăcare şi dragoste frăţească, şi anume
bărbaţii cu bărbaţi si femeile cu femei. La această faptă creşti-
nească îi îndeamnă pe neofiţi şi Ciril al Ierusalimului In cate¬
cheza sa a Y-a rnistagogică, ca să se împlinească porunca Dom¬
nului din evangelia lui Mateiu (cap. 5, st. 23), apoi învăţătura
apostolului Pavel din epistola sa către Romani (16,16), dîncea
l-a către Corinteni (16, 20), din I-a epistolă a lui Petru (5,14),
cum şi din canonul 19 al sinodului din Laodicea.
Din toate aceste scrieri sfinte, învăţăm să ne împăcăm cu
vrăjmaşii nostrii si să ne plecăm unul altuia cu deosebire în-
naintea sfântului altar. Şi se sărutau creştinii cei vechi unii cu
alţii în toată nevinovăţia, pe cap, sau pe* ochi, pe mâini, pe gât,
pe obraz sau pe umeri*4)- loan Hrisostom In omilia sa 78 asupra
evangeliei lui loan, zice că «sărutarea aceasta se fie făcută cu
toată curăţenia, iar nu cu vicleşug şi gânduri rele». Iar în alt loc
Plrisostom explică poporului său că «ev toi? gvat^pioi? daaaCopeSa,
1) La Daniel, Codex, Tom. IV, p. 353 şi 354, aceşti dialogi liturgici dintre
diacon şi preot sunt schimbaţi aşa: preotul către diacon : »Pom eneşte-mă frate".
Diaconul: «Să te pomenească Domnul Dumnezeu". Preotul către diacon : „Roa-
gă-te pentru mine împreună slujitorule". Diaconul: „Duhul cel sfânt să vie
peste tine". Preotul: „Acelaşi Duh să lucreze împreună cu noi». Diaconul în¬
clinând capul către preot având şi orariul în mâna dreaptă zice: „Pomeneşte-mă
Stăpâne sfinte». Preotul : „Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia
-sa». Şi sărutând mâna preotului, diaconul ese să zică ectenia.
2) In liturgia sf. Vasilie, în loc de rugăciunea aceasta, găsim întocmai
rugăciunea de la liturgia sf. lacov (n. 26): „Doamne Dumnezeul nostru carele
ne-ai creat" ţxuQie 6 Oeo?, 6 xxioag fp-iâc).
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 425: eO âtdxovo?' dyajiVioca^v dM.rjA.ou?,
cva ev ogovoia opoAoYijaaii-iEV. Conf. Goar, op. c., p. 115, n. 117.
4) Conf. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate liturg., p. 124.
iva oi jiolloi y£vo)|A80a ev». = în sfintele liturgii ne sărutăm pentru»

ca mulţi să fim unal 2 3)-
6. Cu timpul răcindu-se dragostea nevinovată, a fost pă¬
răsit acest obiceiu, şi se mai împlineşte astăzi numai de preotul
liturgisitor sărutând sfintele daruri acoperite şi zicând: «Iubi¬
te-voi u Doamne, virtutea mea» ; iar diaconul îşi sărută crucea
de pe orariul său. De vor fi doui, ori mai mulţi preoţi, sărută
şi ei sfintele şi apoi unul pe altul pe umere, ’ zicând cel mai
mare: «Hristos este în mijlocul nostru» ; iar cel ce sărută zice
«este şi va ii». Asemenea şi diaconii de vor fi doui ori mai
mulţi, îşi sărută orariul şi apoi unul pe altul pe umere zicând
ca şi preoţii. Sfântul German arată că cuvintele : «Să iubim unul
pre altul»," mărturisesc dragostea noastră şi ertarea ce trebue-
să dăm vrăjmaşilor noştrii. în acest timp psalţii în legătură cu
cuvintele preotului, cântă să mărturisim într’un gând: «Pre*
Tatăl, pre Fiul şi pre sfântul Dub, Treimea cea de o fiinţă şi
ne despărţită» a). Acum diaconul deschizând perdeaua sfintelor
uşi, întru aducerea aminte de păzirea uşilor în vechime, zic&
cu voce tare : «Uşile, uşile, cu înţelepciune să luăm aminte»
(Tug 0upac, tu? Guqck;- ev aocpia JtpoaxoiLiev). Ceteţul, sau cel mai
mare din Biserică, răspunde cu rostirea solemnă a simbolului
credinţei: «Cred întru unul Dumnezeu» (flio-redot) elţeva 0eova),
introdus in mărturisirea credinţei a celor ce se botezau în pri¬
mele secole creştine; iar în secolul al Vl-lea şi anume în anul
511 a fost introdus şi în cultul public de Timotei patriarhul
Constantinopolului (611—517 4).
La aducerea sacrificiului euharistie, Biserica a hotărît si
mărturisirea dreptei credinţe cu voce tare, iar de preot cu voce
lină. Când se ziceau cuvintele : «Uşile, uşile», în vechime diaconii
şi uşerii, păzeau uşile Bisericei, ca nu cumva în timpul când
se descopere sfintele daruri şi se plineşte prefacerea, să intre-
cineva, dintre catebumeni, necredincioşi sau penitenţi; iar cre¬
dincioşilor li se poruncea «cu înţelepciune să ia aminte». După
ce a încetat instituţia catehumenilor şi a penitenţilor, s’au lăsat
uşile deschise aproape în tot timpul îiturgiei, dar totuşi s’au
păstrat necontenit cuvintele tipice: «uşile, uşile», ca şi «câţi
sunteţi chemaţi, eşiţi». în timpul cetirei simbolului credinţei,
preotul ridică aerul şi îl ţine d’asupra sfintelor daruri, clăti-
1) Tertulian în scrierea lui «De oratîone" zice (cap. XVIII) că sărutarea

păcei să se facă şi în post
2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 356: fO ys>Qoţ. IlaTepa, iAov xa't ăyiov
Twevîoi, xpitcSa âfioouaiov v.al d^WQioTOv.
3) In unele Biserici, la serbători mari pentru mai multă solemnitate, sim¬
bolul credinţei se cântă de psalţi.
4) Despre simbolul credinţei „Niceo-Constantinopolitan" şi introducerea
lui în cultul public, ceteşte pag. 565-567, Tom. II, Tez. Ut.; iar textul lui în
greceşte, caută-1 la pag. 564, nota 1, T. II, Tez. Ut. Explicarea acestui simbol
în limba română, se află la Simeon Tesaloniceanul, op. c., p. 272- 291, şi în
«Confesiunea ortodoxă" Partea I*a.
TEZAURUL LITURGIC,- T. III. 197
nându-l şi zicând şi dânsul întru sine acest simbol i). Clătinarea

■nceasta, închipueşte umbrirea darurilor cu puterea sfântului
Spirit. Pentru aceea finindu-se simbolul, preotul sărută aerul, îl
strânge şi îl pune de o parte.
§ 54.
Liturgia credincioşilor de la simbolul credinţei şi
f până la rugăciunea domnească.

otul principal din această parte liturgică, adică de la sim¬
bolul credinţei şi până la rugăciunea domnească, este pre¬
facerea sfintelor daruri în corpul şi sângele Domnului.
După simbolul credinţei, se încep lucrările cele mai însemnate
;ale liturgiei. Diaconul1 2 3 zice acum cu glas tare : «Să stăm bine,
să stăm cu frică, să luăm aminte, sfânta jertfă (ttjv dyiav dva-
ipogav) în (ev) pace a o aduce» 8). Cu aceste cuvinte pe cari le
aflăm şi în liturgia clementină (n. 11) şi In acea a sfântului
Iacov (n. 27), se îndemnau creştinii cei vechi ce se aflau în
genuchi, să se ridice şi să stea "cu luare aminte la lucrarea cea
•a tot sfântă ce trebuia să urmeze. Sfântul loan Hrisostom, tâl-
cuitorul întregei liturgii, în numeroasele sale omilii, explicând
aceste cuvinte zice că - «a sta bine, insemyieazâ a fi cu frică şi
cu cutremur înaintea lui Dumnezeu» 8). La cuvintele diaco¬
nului, psalţii cu poporul răspund: «Mila păcei jertfa laudei» 4 5 * *),
adică sfânta jertfă, din mila lui Dumnezeu, este pentru noi isvor
nesecat de pace; iar pentru Cel A Tot sfânt, este desăvâr¬
şită laudă.
1. Acum preotul vine în ajutorul credincioşilor chemând
asupra lor harul Domnului, dragostea Tatălui şi împărtăşirea
sfântului Spirit, cu cuvintele apostolului Pavel luate din epistola
•a Il-a către Gorinteni cap. 13, stihul 13 : «Harul Domnului
nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi Tatălui (xal
rionpot;) şi împărtăşirea sfântului Duh să fie cu voi cu toţi» B).
Diaconul"închinându-se intră acum în sfântul altar şi luând
„lipida" (puuSiov), apără cu ea sfintele daruri cu evlavie pentru
-a alunga vietăţile şi a închipui încungiurarea cea invizibilă a Ile-
1) Iar de vor fi mai mulţi preoţi slujind împreună, ridică aerul şi îl ţin
toţi d'asupra sfintelor daruri, clătinându-1 şi zicând fie care în sineşi simbolul
credinţei.
2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 91 şi 125. Conf. Daniel, Codex, Tom.
IV, p. 356: 2tc5(j,ev xaXâţ, oxaj^gv p.exd (pojlou KQoaxcojiev, Triv dîav dva<pogdv
«V ElQT|Vr) 7tQO0<pifQ£lV.
3) Chrysost. Momii. 4 de incompreh. natura Dei.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 356: ’EXatov BiQTjviiţ, Guauxv alvecEcog.
5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 356: H xagig xou ymqlov rip-ftiv Tricou
yoicxou... Iar cuvintele apostolului Pavel din epistola II către Corinteni cap. 13,
V? 13 sunt: CH x^pig tou xuqiov Tricou xciaT°^ T tou 0eou, %. x. X.
ruvimilor şi a Serafimilor *). Iar horul şi poporul, doresc şi preo¬

tului aceleaşi bunătăţi ale sfintei Treimi răspunzând : «Şi cu
Duhul tău» 1 2), cuvinte pe cari le aflăm şi în liturgia clementină
(n. 12) şi în aceea a sf. Iacov (n. 28).
După aceasta preotul îndeamnă pe credincioşi să se înalţe
cu gândul lor la suişurile cereşti zicând: «Sus să avem inimile» 3);
iar horul răspunde : «Avem către Domnul» 4 5)* Preotul: «Să mul¬
ţumim Domnului» (exâQicrui]ocopev rco xuquo). Horul în numele
poporului: «Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui
şi Fiului şi sfântului Duh," Treimei cei de o fiinţă şi ne despăr¬
ţită» 6). în liturgia clementină (n. 12), a sfântului Iacov (n.'27)
şi a sf. Marcu (n. 13), se află aici numai cuvintele: «Cu vred¬
nicie şi cu dreptate». Adică se cuvine să ne închinăm sfintei
Treimi, cu toată vrednicia şi dreptatea. în timpul cântărei acestor
cuvinte, preotul ceteşte rugăciunea: «Cu vrednicie şi cu dreptate
este a-ţi cânta ţie» (5/A£iov xai Sixaiov ae 'upveîv), compusă de
sfântuFloan Hris’ostom în asemănare cu rugăciunile din vechile
liturgii: clementină (n. 12), a sf. Iacov (n. 28) şi a sf. Marcu
(n. 13 şi 15 G). în această rugăciune preotul măreşte pe Dum¬
nezeu cel ce a săvârşit atâtea bunătăţi asupra noastră.
Apoi zice către credincioşi ecfonisul: «Cântare de biruinţă,
cântând, strigând, glas înălţând şi grăind» 7). Aceste 4 cuvinte :
cântând (riSovra), strigând (pourvra), glas înălţând (xexQayovra)
şi grăind (Aeyovra), sunt împrumutate din viziunile sfântului Ioan
evangelistul (Apocal. 4, 6—8) şi ale profetului Iezechiel (1,10),
cărora li s’au arătat 4 chipuri crezute ale Heruvimilor şi Sera¬
fimilor. Pentru aceea şi sfântul German zice: aSovrd (cântând)
âoTiv 6 derog (vulturul)* (3ouh'rd (strigând) eanv 6 (3oug (viţelul)*
xexQayovra (glas înălţând) 6 Xecov* xal Âiyovra (zicând) 6 dvBpomog
(omul 8).
2. Când zice preotul «Cântare de biruinţă» diaconul ridică
1) Dumnezeestile Liturgii, op. c., p. 91. In codicii liturgici aci nu se vor¬

beşte nimic de ripidă, ci tocmai în timpul cântărei «sfânt, sfânt, sfânt, Domnul
Savaot". Vezi origina şi întrebuinţarea ripidei, Tom. II, Tez. Lit. p. 446, n. 9. Dacă
este numai un diacon, acesta ţine ripida asupra sfintelor daruri până la chemarea
sf. Spirit asupra lor şi apoi o dă la o parte; iar dacă sunt doi diaconi, unul o
ţine până la rugăciunea domnească.
2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 356; O* x°Q°S- Kaî, perd tou jrveujiaTog
con. (Clem. n. 12. Iacov. n. 28).
3) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 91. Daniel Codex, Tom. IV, p. 356:
"'Avto oxâev xăg xagâîag.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 356: ’Excopev jiqoş tov xuqiov. Ioan Hri-
sostom (Omilia 9, De poenitentia), zice ca să avem inimile sus la cele cereşti, iar
nu jos la cele pământeşti.
5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 357: *A|iov xai Sîxaiov eau jtqooxuveTw
6) In liturgia Marelui Vasilie, în loc de această rugăciune se ceteşte: «Stă¬
pâne, Doamne Dumnezeule, Părinte a tot ţiitorule" (0ee rcareg JtavroxgdTog).
7) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 357: Tov ibrmxiov upvov #Sovra, fîoâjvra,
xexgaôvra, xai (Liturg. sf. Iacov, n. 28 şi a sf. Marcu n. 15).
8) In Goar, Evcholog, op. c., p. 117, n. 126. Şi în Codex Danieli, Tom.
IV, pag. 408.
steaua (xov doreoiaxov) de pe disc şi făcând cu ea semnul sfintei

cruci, loveşte în cele 4 părţi ale discului, apoi o sărută şi o pune
pe sfântul antimis. Sf. German arată că cu aceste 4 sunete se
deşteaptă atenţiunea credincioşilor in momentul cel mai însemnat
al "sfintei liturgii. Ilorul cântă acum «imnul triumfala (opvos
ejcmxioc): «Sfânt,sfânt, sfânt, Domnul Savaotx). Plin este cerul
şi pământul de mărirea ta (Sn^c oov), osana, intru cei de sus.
Chipul Domnului încununat cu spini (Mat. 27, 29).
Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, osana

intru cei de sus» b). Această cântare se zice «triumfală» sau de
«biruinţă», pentru că într’insa se prea măreşte Domnul Savaot,
1) Cuvântul ebraic „Savaot* se derivă din substantivul = oştire,

eonstelatiune. Deci: 0'rfb>t = Dumnezeul oştirilor.
2) Iată textul originaţ grecesc al imnului triumfal: "Ayios, dyio<;, âyioc;,
Kuqios 2appaa)0. 1Iât|o»]5 6 ougavo? xai f| yfj xr\q con, cuuavvâ ev
u^tarou;. EtjIoytuaevoi; 6 EQôfievog ev ovoîaxi Kv(nou, tudawd ev tol^ {nyujrou
(Liturg. Clem., n. 12, Iac. n, 28. Marcu n. 16). Imnul acesta este foarte bine
explicat de Ioan Hrisostom în omilia 18, asupra epist. II, către Corinteni.
adică Dumnezeul nostru şi al oştirilor cereşti. Cuvântul «Osana»

njHtfln) luat din psalmul 1Î7 (în textul ebraic psalm 118,
v. 25), a fost tradus de cei 70 cu : «& xuqib awaov 8^»=«Doamne
mântueşte» *)• Ilrisostom (Ilomil. 21 la Mateiu) îl traduce cu
«mântuire», ori «strigare de bucurie, dfr biruinţă». *) Partea I-a
a acestui imn, până la «Osana», este luată din caftea lui Isaia, VI,
3, şi a lui Avacurn III, 3; iar partea Il-a, după «Osana», este
luată din evangelia lui Mateiu XXI, 9; a lui Marcu XI, 9; a Iui
Ioan XII, 13 şi din psalmul 117 (118) v. 25 1 2 3).
în timpul cântărei imnului triumfal, diaconul apără cu
ripida sfintele daruri; iar de nu este ripidă, face aceasta cu un
acoperământ (p.Erd xa?dppato<;4 5). Preotul ceteşte acum rugăciunea
mistică «Cu aceste fericite puteri» (Mstd toxmjov, xaî rpiels twv
iiaxaptfov 8vvd(.iecov), alcătuită pe temeiuri împrumutate din ve¬
chile liturgii : clementină (n. 13, 14 şi 16), a sfântului Iacov
(n. 29 şi 30), a sf. Marcu (n. 16) şi a sf. Vasilie cel Mare B).
După această rugăciune, preotul grăeşte cu voce tare cuvintele
Domnului rostite la aşezarea Cinei celei de taină : «Luaţi mân¬
caţi, acesta este trupul meu, carele se frânge pentru voi spre
ertarea păcatelor» 6). Aceste cuvinte ale asezărei sfintei euharistii,
se află şi în liturgiile: clementină (n. l4), a sf. Iacov (n. 30) şi
a sf. Marcu (n. 16). Ilorul auzind cuvintele preotului răspunde":
«amin» 7). în liturgia siântului Vasilie, înaintea cuvintelor : «Luaţi
mâncaţi» şi «Beţi dintru acesta toţi», sunt puse cuvintele : «Dat-a
sfinţilor săi ucenici şi apostoli zicând : «Luaţi mâncaţi», s.m. d.8).
* Deosebirea dintre textele, din liturgia sfinţilor Ioan si
1) Ceteşte rH jraXaict diaOVjxT) xatd tou? ‘EuSopâxovTa, cura et studio,

Leandri van Ess, Lipsiae 1824, Psalm. 117, v. 25, p. 626.
2) Vezi explicarea cuvântului $$ rWtflH >n Predica panigirică pe care
am rostit-o eu în ziua de Florii, în catedrala mitropolitană din Bucureşti, în anul
1S94. Predica a fost publicată în revista „Vocea Bi sericei*, No. 1, pag. 5, amil
1894, apărută sub direcţiunea mea. (Autorul).
3) Conf. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate liturgii, op.
c., pag. 130. ;
In liturgîele vechi apusene: romană, ambrosiană, galic ană şi mozara-
bică, partea de la „imnul triumfal" şi până la rugăciunea domnească, se cheamă
„Canonul sacrificiului nesângeros" (Incruenti sacrificii canon). Conf. Ooar.
Evchol. p. 117, n. 127. Daniel, Codex, Tom. I, p. 82. Vezi şi Heinr. Adolf Koestlin,
Oicfd). bcâ djviftl. QOttcSbicitjteS, Freiburg 1887, S. 109.
4) Şi m Codicele lui Daniel, Tom. IV p. 357 n. 29 se iveşte aci ripida
pentru apărarea sfintelor daruri.
5) în liturgia Marelui Vasilie, această rugăciune e mult mai bogată; iar în.
liturgia sfântului Hrisostom din Codicele lui Daniel, ea conţine numai 14 rânduri;
însă în liturgia sf. Vasilie din acelaşi Codice, 63 rânduri. Cele 14 rânduri sunt pre¬
scurtate din cele 63 şi din alte rugăciuni. Aşa e şi în Liturgiarul românesc. (Autorul).
6) Daniel, Codex, Tom. IV p. 358: Adiere, (paycTg, TOUTO f-lOlJ COTI îâ
ocaua, to 'faieg ■rjpâyv xXc&jicvov eî? acpeciv apapticov. Conf. Goar p. 118 n. 130.
7) Daniel, Codex, Tom. IV p, 357. Şi Iustin Martirul în Apoi. II c. 65
ne spune de cuvântul „amin" rostit în secolul II la liturgie.
8) Dumnezeeştile Liturgii p. 129. Daniel, Codex, Tom. IV p. 429: 'EStoxe
toîc âytoiţ auro» itaOiiiaLg xcd d^tooToXoi^ elnoov Xdpsie x. t. a.
Vasilie, se explică prin faptul, că şi la evangelişti, chiar

•cuvintele aşezărei cinei Domnului, nu "sunt tot într’un fel. La
Mateiu (cap’ 26 v. 26) şi la Marcu (14, 22), aceste cuvinte sună
in acelaşi chip : «Luaţi mâncaţi»; iar la Luca (22,19) se schimbă
astfel: «Acesta este trupul meu». Marele Vasilie deci, înainte
de a rosti cuvintele Domnului, explică că Mântuitorul a dat
pâinea slinţilor săi apostoli zicând: «Luaţi mâncaţi». Insă fiinţa
şi forma cuvintelor instituirei în amândouă liturgii’le este una şi
uceeaşi, căci şi la sfântul Ioan cuvintele : «Dat-a sfinţilor săi
ucenici şi apostoli zicând», termină rugăciunea «Cu aceste feri¬
cite puteri»; deci ele nu lipsesc nici din liturgia sfântului Ilri-
sostom; aci se zic însă în taină. Iar evangeliştii se deosebesc
intre dânşii, pentru că Domnul a predat aceste cuvinte prin
graiu, iar nu în scris; ele aşa dar s’au păstrat la început tot
prin graiu, până ce s’au aşezat în scris de evangelişti şi de
•apostolul Pa vel. în acel timp, până la aşezarea lor în scris, s’au
putut deci introduce în ele unele deosebiri de lormă »)•
Când zice preotul cuvintele: «Luaţi mâncaţi», diaconul îi
■arată sf. disc, ţinând şi orariul în 3 degete ale mâinei drepte;
asemenea şi când zice preotul «Beţi dintru acesta toţi», diaconul
îi arată sf. potir. Acum preotul şopteşte încet: «Asemenea şi pa¬
harul după cină zicând»... apoi cu voce tare zice cuvintele Dom¬
nului rostite la cina cea de taină: «Beţi dintru acesta toţi}
acesta este sângele meu al legei cei nouă, carele pentru voi şi
pentru mulţi se varsă spre ertarea păcatelor* 1 2 3). Horul: «amin».
La Marele Vasilie, după cum am văzut, şi înaintea cuvintelor:
«Beţi dintru acesta toţi», se aşează cuvintele : «Dat-a sfinţilor
săi ucenici şi apostoli zicând : Beţi dintru acesta toţi». Aceste
cuvinte ale instituirei le aflăm şi în liturgiile: clementină (n. 14),
•a sf. lacov (n. 31) şi a sf. Marcu in. 16).
3. După rostirea «Beţi dintru acesta», urmează o mică
rugăciune prin care preotul aduce aminte de toate bunătăţile
ce ne-a hărăzit Iisus, zicând în taină : «Aducându-ne aminte
dar, de această poruncă» (Megvîipevoi tohruv xr\q o(oxt)qiov xavx^q
evxoArfe*). Nu lipseşte această rugăciune într’o formă schimbată,
nici în liturgia clementină (n. 14), a sf. Iacov (n. 31) şi a sf.
Marcu (n. 16). Apoi preotul zice cu voce tare ecfonisul : «Ale
tale dintru ale tale, ţie aducem de toate şi pentru toate» 4).
Darurile sunt adică ale"lui Dumnezeu, şi tot lui le aducem pentru
a li prefăcute în corpul şi sângele Domnului. Iar când zice
1) Conf. Dr. Teodor Tamavschi, Despre cele mai însemn, lit., op. c., pag
131, n. 2.
2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 358: IUexe afrroîi kovtc;, touto eoxi
to atfia ţioxr x. x. X. Gonf. Dumnezeeştile Liturgii, op. c.f p. 93.
3) La Marele Vasilie în loc de această rugăciune, se zice rugăciunea:
«Aceasta să faceţi întru amintirea mea". Conf. Dumnezeeştile Liturgii, op.c., p. 129.
4) Daniel, Codex, Tom. IV p. 359: Tâ oâ âx tioy otov ooi ;reoGcpeQO[A£v
(Liturg. sf. Marcu, n. 17), rcdvxa, xai Siâ jiavxa.
preotul: ((Ale tale dintru ale tale», diaconul lasă ripida şi pre-
iacând mâinile în chipul crucei, apucă cu mâna dreaptă discul
şi cu cea stângă potirul, ridicându-Ie puţin in sus şi se pleacă
cu umilinţă, llorul cântă acum cu voce tainică şi liniştită: ccPre
tine te lăudăm (te cântăm), pre tine bine te cuvântăm, ţie îţi
mulţumim Doamne, şi ne rugăm ţie, Dumnezeul nostru i). Iar
preotul zice în taină această însemnată rugăciune a chemărei
sfântului Spirit toii âyCov jivenjiaxog): «încă îţi aducem
ţie (Doamne), această slujbă cuvântătoare şi Iară de3 sânge, şi
cerem, şi ne rugăm şi ne cucerim : trimite Duhul tău cel sfânt
preste noi şi preste aceste daruri ce sunt puse înainte» 1 2). Aceste
cuvinte sunt şi în vechile liturgii: clementină (n. 14) si a sf.
Iacov (n. 31 şi' 32 *).
4. Apoi Vine diaconul lângă preot şi se închină amândoui
de 3 ori înaintea sfintei mese, zicând întru sine fie care de 3
ori tropariul de la ora a 111-a: ccDoamne cela ce ai trimis pe
prea sfântul tău Duh în ora a 3-a apostolilor tăi, pe acela
Bunule, nu-l lua de la noi, ci ne înoeşte pre noi cari ne
rurjâm ţie» 4 *). Acest tropar se zice odată fără stih ; iar de două
ori cu stihurile : «Inimă curată» şi «Nu mă lepăda pe mine»
luate din psalmul 50, stihurile 11 şi 12. Cum că acest tropar
al orei a IlI-a a fost introdus după secolul al IV-lea în liturgia
sfântului Yasilie si a sfântului Ilrisostom, se dovedeşte din aceea,
că în liturghie vechi : clementină (n. 14) şi a sf. Iacov (n. 31
şi 32), de şi aflăm cuvintele trimiterei şi ale prefacerii, totuşi
lipseşte tropariul. Asemenea şi Ciril al Ierusalimului (Cateh. V
mislag.), care vorbeşte de trimitere şi prefacere, nu aminteşte
de tropar. Mai departe cunoaştem că îmbogăţirea orelor cu tro¬
pare şi rugăciuni, s’a făcut de la secolul al V-lea încoace. Deci,
sfinţii" Vasilie şi Ioan alcătuiseră cu multă înţelepciune şi sfin¬
ţenie, rugăciunea trimiterei sfântului Spirit, legată cu cuvintele
prefaeerei în acest chip : «Trimite Duhul tău cel sfânt... şi fă
adecă pâinea aceasta». Iar liturgiştii posteriori dintr’un înalt motiv
de pietate, au crezut că cuvintele trimiterei să fie urmate de
1) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 359 : 2e ■uuvoijuev, ge euXoyoujiev, ooî

EuxaQiorotinEv, Kuqie, xai SeoileGo. gog, 6 0e6- t||mov. Sf. Ioan Hrisostom în
omilia 25 asupra evangeliei lui Mateiu, explică foarte frumos şi bogat imnul
„Pre tine te lăudăm".
2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 359: vExi jiqockpeqojxev croi rf]v X 071x1) v
rauTTjv, xai avaifiCtxTOV XaxQEÎav, xai rtaQaixaXoijÊV, xai SsoîEOa xai Ixexeijojiev'
xatdjtE^ôv to st v e v a a o u to «yiov e cp 9 rj iiăg, xai ini t d
o x e l [ i e v a 5 to q a xai) xa. Aceste cuvinte se află şi în vechile liturgii r
clementină (n. 14) şi a sf. Iacov (n. 31 şi 32).
3) în liturgia Marelui Vasilie, în loc de acestea, preotul plecându-şi capul
ceteşte: «Pentru aceasta, Stăpâne prea sfinte... să vie Duhul tău cel sfânt
preste noi şi preste darurile acestear ce sunt puse înainte şi să le binecu-
vinteze pre ddnsele şi să le sfinţească şi să le arateu.^ (Aiă xauxa âsojtOTa Ttavâ-
yis... eXDeîv t6 jrvEîifid aou to dyiov E<p9fuiâţ, xai eju xd ^QoxEÎjisva 6coga,
xauta, xai EuXovfjaai auxd xai dyidoai xai dvafieîlai).
4) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 359: Kuqie, 6 x6 rtavdyiov gog JtîEGpa
iv x\\ tqîtq (oq<£ xol<; tbioaxoXoi^xatcuteLiipcu;, toOto ava0e )itj avxavEXfls dcp’^fidiv.
tropariul «Doamne cela ce pre prea sf. Duh», şi apoi după acesta
să urmeze cuvintele prefacerei : «Şi fă adecă pâinea aceasta».
Totuşi solemnitatea mistică a marelui act al prefacerei* aşa cum
au aşezat-o sfinţii Vasilie şi loan, şi cum au îmbogăţit-o urmaşii
acestora, este una şi aceeaşi, cu * toate că tropariul întrerupe
puţin înţelesul dintre cuvintele trimiterei şi ale prefacerei.
După aceasta diaconul pleeându-şi capul şi arătând cu ora-
riul sfânta pâine, zice către preot: «Bine cuvintează, stăpâne,
sfânta pâine». Preotul stând drept (dvujtdpevog), bine cuvinteaza
sfintele daruri zicând cuvintele prefacerei: «Şl fă adică pâinea
aceasta, cinstit trupul Hristosului tău"1)- Diaconul: «amin». Şi
iarăşi zice aceasta: «Bine cuvintează, stăpâne, sfântul potir».
Preotul bine cuvântând zice: „Iar ce este în potirul acesta,
cinstit sângele Hristosului tău"2). Diaconul: «amin». Şi iarăşi
arătând diaconul pe amândouă sfintele zice: «Bine cuvintează,
stăpâne, pe amândouă» (dp-cpotepa). Iar preotul bine cuvântând
pe amândouă zice : „Preîăcându-le (fma(iaAa>v) cu Duhul tău
cel sfânt"3 4). Diaconul: «amin, amin, amin». în acest moment
sfânt, se prefac prin lucrarea cea misterioasă şi nevăzută a
sfântului Spirit, pâinea în adevărat corpul lui Hristos, iar vinul
în adevărat sângele său, şi rămân numai formele lor, adică chipul
pâinei şi al vinului înaintea vederei noastre *)•
5/Creştinii au acum pe Iisus Hristos în mijlocul lor, pe Iisus
Hristos cu corpul şi sângele său, cu care a pătimit pe cruce, pentru
a noastră mântuire8. Dar de şi prefacerea se săvârşeşte în toate Bise¬
ricile ortodoxe în acelaşi timp, totuşi pretutindenea este unul şi
acelaşi corp al Domnului precum unul şi acelaşi sânge al său. Cu¬
vintele instituirei «Luaţi mâncaţi» şi ccBeţi dintru acesta toţi», sunt
pregătirea prefacerei, insă ele nu o săvârşesc. Numai prin che¬
marea sfântului Spirit (eTuxXioig tov ayLOu (xvEvâtog) şi prin cu¬
vintele prefacerei «Şi fă adică pâinea», «Iar ce este în potirul
acesta», «Prefăcându-le cu Duhul tău cel sfânt», însoţite de bine¬
cuvântarea preotului liturgisitor cu semnul crucef, se prefac
1) Dumnezeeştile Liturgii, p. 94 şi 131. Conf. Daniel, Codex, Tom. IV

p. 359: Kai jtoÎTjoov tov |xev olqtov toutov, tiptov oâjfia
xov X o i a t o ij oou. Şi în liturgia clementină (n. 14), a sf. lacov (n. 32) şi
a sf. Marcu (n. 17), se găsesc aceste cuvinte. Iar în liturgia Marelui Vasilie, cu¬
vintele prefacerei sfintei pâini sunt: „Pâinea aceasta însuşi cinstit trupul
Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus HristosM. Diaconul
„amin".
2) Dumnezeeştile Liturgii, pag. 94 şi 131. Conf. Daniel, Codex, Tom. IV,
pag. 359 : To 8e ev tc£ jtorrjţHcp toutq), Tiţuov atya tou Xqicttou oou. Vezi şi
Evchol. lui Goar, p. 120, n. 138 şi 139. Şi în liturgia clementină (n. 14), a sf.
Iacov (n. 32) şi a sf. Marcu (n. 17), se află aceste cuvinte. Insă în liturgia Marelui
Vasilie, cuvintele prefacerei vinului sunt: nlar potirul acesta, însuşi cinstit
sângele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, carele s’a, vărsat
pentru viaţa lumei«. Diaconul: «amin",
3) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 360: MstapaXcuv t© jrveunati oov
ay{q>.
4) Confes. orthod. Partea I-a, răspuns la întrebarea 107.
sfintele daruri în corpul şi sângele Domnului *). Aşa învaţă Bi¬

serica prin liturgiile vechi "ale ei: clementină (n. 14), a sf. lacov
(n. 33) şi a sf. Marcu (n. 17). Tot aşa mai învaţă şi Irineu (Adv.
haeres. c. 18), Ciril al Ierusalimului (Catech. "V mistag. n. 7),
Kfrem Şirul (De sacra oblat.), ş. a.2). Spre a se vesti acest mo¬
ment al prefacerei, creştinilor ce sunt faţă şi celor ce lipsesc, se
trage clopotul Bisericei, ori se bate toaca de fier, ca fie care
creştin auzind acest sunet să se închine lui Dumnezeu şi să se
gândească la cele sfinte.
Preotul şi diaconul se închină acum până la pământ înaintea
corpului şi sângelui Domnului, căci sfintei euharistii se cuvine
aceiaşi închinare dumnezeeascâ ca şi Domnului nostru Iisus
Ilristos 3). Apoi plecându-şi diaconul capul către preot zice :
«Pomeneşte-mă pe mine stăpâne sfinte». Preotul: «Să te pome¬
nească Domnul Dumnezeu». Şi luând diaconul ripida, apără
sfintele ca şi mai înainte ; ia/ preotul se roagă încet «Pentru ca
să fie (corplil şi sângele Domnului) celor ce se vor cumineca
spre tresvirea sufletului» 4 5). Şi urmează cetind : «încă îţi aducem
ţie Doamne această slujbă cuvântătoare, pentru cei adormiţi
întru credinţă: strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli,
propoveduitori» 6), apoi*cu voce tare tămâind sfintele taine: dar
«Mai ales pentru prea sfânta, prea curata, prea binecuvântata,
mărita, stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea
fecioara Maria» 6}. Adică sfânta jertfă se aduce înaintea lui
Dumnezeu, pentru strămoşi, părinţi, patriarhi, ş. a., dar mai ales
pentru Născătoarea de Dumnezeu.
6. Dorul în legătură cu cuvintele : «Mai ales pentru prea
sfânta, prea curata», cântă în cinstea Născătoarei de Dumnezeu
imnul (axionul): «Cuvine-se cu adevărat, sd te fericim pretine,
1) Alexîu Comoroşami, Dogmatica ortodoxă, Partea specială, Cernăuţi

1339, p. 579 580.
2) Biserica romano-catolică învaţă şi fapţueşte, că cuvintele instituirei
„Luaţi mâncaţi acesta este corpul meu" (în liturgia romană numai atât; „/loc est
unim corpus meum“) şi MBeţi dintru acesta toţi" (în liturgia romană cu formula
aceasta: nHic est enim Calix sanguiniis mei, novi et aeterni testamenti, mys-
terium fidei: qiti pro vobis et pro miiltis effhmdetur in remissionem pec-
■cuforumu) sunt cuvintele prefacerei. Biserica latină, aşa dar, crede că pâinea şi
vinul se prefac în corpul şi sângele Domnului la rostirea cuvintelor instituirei.
Această doctrina este însă în contra învăţăturilor părinţilor bisericeşti şi a tradi¬
ţiilor vechi. Conf. Daniel, Codex, op. c. Tom. 1, pag. 86 şi 88.
3) Conf. Ciril al lerus. Catech. V mistag. n. 22. - Ambros. lib. III. De
spirito sancto, cap. 11. —Hrisostoin., Homil. 25, asupra epist. I. Corint. — Confess.
orthod. Partea I, răsp. la întreb. 56. etc.
41 In liturgia Marelui Vasilie, în loc de această rugăciune se zice: «Iar
pe noi pe toţi, cari ne împărtăşim dintr'o pâine şi dintr'un potir" ş. a. Conf.
Dumnezeeştile Liturg., op. c., p. 131.
5) Şi în liturgiile vechi: clementină (n. 15), a sf. Iacov (ti. 34) şi a sf.
Marcu (n. 14) se găseşte această rugăciune.
6) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 361: *Excp(ovT|S. *E£aiQETco<; tîî<; jtavayLat;,
âygdvrou, ujieqEuXoyrjpcvr)c, evSoôu, Seajiomi1? ^jmov Deotov.ou, xal dEutaQ0EVou
Magiaţ. (Liturg. Iac. n. 35. Marcu n. 14).
TEZAURUL LITURGIC, T. III. 20;
Născătoare de Dumnezeu, pre cea pururea fericita şi prea ne-

vinovata şi Maica Dumnezeului nostru. Pre cea mai cinstită
de cât Heruvimii şi mai pi'ea mărită fără de asemănare de cât
Serafimii, care fără stricăciune pre Dumnezeu, cuvântul al
născut, pre tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te-
mărime 1). Iată cu câtă frumuseţe a împletit Biserica cântarea
Născătoarei de Dumnezeu, arătând prin această cântare, toate
darurile cele mai pre sus de fire, cu care Maica Împăratului
ceresc a fost împodobită de Economia dumnezeească. Iar la litur¬
gia Marelui Vasilie în loc de «Cuvine-se cu adevărat», Biserica cântă
Născătoarei de Dumnezeu alt imn, tot aşa de frumos şi plin de cu¬
getările cele mai înalte, la cari se poate sui mintea omenească.
Imnul are cuprinsul următor: <tDe tine şe bucură ceea ce eşti
plină de dar, toată făptura, soborul îngeresc şi neamul ome¬
nescceea ce eşti Biserică sfinţită şi raiu cuvântător, lauda fe¬
ciorien, din care Dumnezeu s'a întrupat şi prunc s’a făcut, cel
mai înainte de veci Dumnezeul nostru. Că mitra ta scaun l-a
făcut şi pântecele tău mai desfătat de cât cerurile l-a lucrat.
De tine se bucură cea ce eşti plină de dar, toată făptura, mă¬
rire ţie» 1 2 3).
Cântările «cuvine-se cu adevărat» si «De tine se bucură»,
s’au introdus în liturgie în secolul al VllI-lea. «Cuvine-se cu
adevărat» este alcătuită de Cosma care a episcopit în Maiuma
Feniciei de Ja anul 743 încoace; iar «De tine se bucură» este
alcătuită de Ioan Damascen (j* d. a. 754şl înainte de anul 787 a).
în sfânta şi Marea Joi, la liturgia sf. Vasilie, în loc de «De
tine se bucură» se cântă «Din ospăţul Stăpânului» ; iar în sfânta
şi Marea Sâmbătă, la liturgia sf. Vasilie, în loc de «De tine se
bucură» se cântă «Nu te tângui pentru mine maică». Aceste
axioane: «De tine se bucură», «Din ospăţul Stăpânului» şi «Nu
te tângui», sunt foarte frumoase când se "cântă cu iscusinţă şi
voce dulce pe semnele psaltichiei orientale. în această melodie
ele inspiră duioşia şi misticismul celor petrecute la patimile
Domnului 4).
1) Textul original grecesc al cântărei Xiivine-se cu adevărat," este acesta :

sA|iov Icmv d?o]0â>g |iaxaQiţ;ELV ak tt\v Oeoxoxov, xt|v OEi^Laxdgioxov xai
rtava^cbfrr|Tov xai [iTţxEQa tou Oeou fyuov xrjv xijxicoxEQav xâ>v XeQOi)[3îjx xgu
EvâolorEQav dauYXQtxcog twv XeQacpîjx, xrjv dSiacpOoQGig 0f ov Xoyov xExouoav, ttj\-
ovxcog 08oroxov oe [i£YaWvoji£v. Acest imn a fost introdus şi în liturgia sfântului
lacov (n. 35). a
2) Iată textul original grecesc al cântărei wDe tine se bucură": ooi
XaiQEi xeâoiTcoêvri jrâoa r| xxung, ăyyiXz&v xo cnjatrjua, xai. dvOgcbitcov xo yi-
voc, fiYiaafAEve vae xai KdQdbziOE Xoyixi, jtaQ0Evixov xauţîxa, i’jg 0£og eociq-
xcb0r], xai jcaiâîov YEyovev 6 Jtgo atcbvcov fordgxarv 0Eog rjucov t^v ydg orjv piij-
xgav Ogovov ejxoirjoe, xai xr|V ot]V Y<xOTEQa jtX.aTXj-regav ougavcov cwteigYdoaxo-
’Ejt’l ooi yjcuQBi xexagixtojiEvrj jcâoa ti xxioig' 6o£a cou Acest imn a fost întro-
dus şi în liturgia sf. lacov ia n. 35.
3) Vezi motivul ce l-a îndemnat pe Damascen se compună „De tine se
bucură", la pag. 500, Tom. II, Ţez. Lit.
4) In codicele lui Daniel, Tom. IV, p. 431, s’a strecurat q mare greşeala
7. în timpul cântării axionului «Cuvine-se cu adevărata preo¬

tul se roagă în taină : ((Pentru sf. loan proorocul» l), pentru toată
episcopia ortodocşilor, regele nostru (cutare), ş. a. Iar după cân¬
tărea axionului, preotul zice cu voce tare: eîntâiu pomeneşte
Doamne, pe prea sfinţitul arhiepiscopul şi mitropolitul» (sairep’is-
copul nostru cutare2). Horul: «Şi pre toţi şi pre toate» (xal
nurtcov xal jraaaw), adică se fie pomeniţi toţi" credincioşii şi toate
credincioasele. După pomenirea sfinţilor* a regelui, a episco¬
pului eparhiot, vine acum rândul diaconului se cetească în taină
pomelnicul viilor (tu Sunrruxa tu>v uovtcov3) ; iar preotul se roagă
încet: «Adu-ţi aminte Doamne de cetatea aceasta» (Mvi']o0t)te
xupis rfjs jtoXeox;), al cărei isvor îl aflăm în liturghie: clementină
(n. 15) si a sf. Iacov (n. 34 4). Apoi preotul zice cu voce tare
ecfonisul luat din epistola către Romani (cap. 15, v. 6): «Şine
dă nouă cu o gură si cu o inimă a mări» (xal Soc fjfxlv ev evl
oTopan, xal jnid xap5ia 8oŞdteiv). Iar întorcându-se preotul către
popor zice ecfonisul: «Şi să fie milele (xal eoraL ta j&eii) Ma¬
relui Dumnezeu».
După aceea diaconul rosteşte ectenia: «Pre toţi sfinţii po¬
menind u-i, iară şi iară» (jumwv r<*>v dywov pv^poverauvte^ eti xal
m5). în timpul ecteniei preotul zice în taină rugăciunea:
«înaintea ta punem toată viaţa noastră» (Sol jyapaxaTctTLfiefieSa
rrţv £coi]v fpuov6). După ectenie preotul zice ecfonisul: «Si ne
învredniceşte pre noi, Stăpâne, cu îndrăsnire fără de osândă să
cutezăm, a te chema pre tine Dumnezeul cel ceresc, Tată, şi a
căci acolo pune a se cânta «Cinei tale cei de taină", şi «Să tacă tot trupul" ca
axioane în sfânta si Marea Joi şi Sâmbătă. Acestea însă după cum am arătat la
pag. 191, Tom. III, al Tezaurului Liturgic, sunt heruvicele acelor zile. Litur-
giarul nostru românesc, p. 132, op. c., învaţă corect când zice: „In Joia cea
Mare si in Sâmbăta cea Mare, în loc de „De tine se bucnrăufse cântă irmosul
dela oda a 9-au. Greşeala lui Daniel a trecut şi în cărţile unor scriitori răsă-
riteni. (Autorul).
1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 361: Tou avion ’ltoawou xo-0 :tQocpi']Tou.
2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 362: 'Ev nQfUTOig pvi'io0iyri, Kuţne, tou
«gXt&uroonou î||ac5v.
3) Pomenirea morţilor la liturgie o afirmă: Terţul ian (De corona milit,
c. 3), Ciprian (epist. 66), Ciril al Ierusalimului (Catech. V mistag.), Hrisostom
(Homil. 3 în epist. către Filipeni, şi Homil. 69, ad. popul. Antioch.), Epifanie
(Haeres, 75) s. a.
4) In hturgia Marelui Vasilie, în timpul axionului preotul pomeneşte pe
cine voeşte dintre vii sau morţi, după care zice în taină marea rugăciune (în
Codicele Daniel, Tom. IV, p. 432 de 65 rânduri): «Iacă ne rugăm ţie, pome¬
neşte Doamne sfânta ta sobornicească şi apostolească Biserică", şi apoi cu glas:
„lntâiu pomeneşte Doamne pe arhiepiscopul". Horul: «Şi pre toţi şi pre toate".
Diaconul pomeneşte pomelnicul viilor, iar preotul se roagă în taină: „Adu-ţi
aminte, Doamne, de toată episcopia* deosebindu-se puţin de rugăciunea sf.
Hrisostom.
5) Ectenia: »/Pre toţi sfinţii pomenindu-i», se află şi în Iiturgia clemen¬
tină (n. 16) şi în aceea a sf. Iacov (n. 16 şi 37). Aci se înţeleg nu numai sfinţii
din ceruri, dar şi credincioşii.
6) La Marele Vasilie, în loc de aceasta, preotul zice rugăciunea: „Dumne¬
zeul nostru, Dumnezeul inântuirei".
TEZAURUL LITURGIC, T, III. 207
zice»1 2)* Cel mai mare rosteşte rugăciunea domnească: a.Tatăl

nostru, carele eşti în ceruri, sfinţeascâ-se numele tău. Vie îm¬
părăţia ta, fie voia ta precum în cer aşa şi pre pământ. Pâinea
noastră cea de toate zilele, dăne-o nouă astăzi. Şi ne iartă
nouă'greşealele noăstre, precum şi noiertăm greşiţilor noştrii.
Şi nu ne duce-pre noi în ispită, ci ne mântucşte de cel râu»*).
Mai în toate liturgiile vechi se zicea «Tatăl nostru» în
locul acesta, adică mai înainte de cuminecare. Cîprian, Ciril al
Ierusalimului, Grigorie de Nissa, şi mai ales loan Urisostom,
au explicat cu îndestulare rugăciunea domnească3). Deci, cu¬
vintele instituire! «Luaţi mâncaţi» şi «Geţi dintru acesta toţi»,
împreună cu «rugăciunea domnească», surit cel mai vechiu for¬
mular al asezărei liturgice.
3 O
§ 55.
Liturgia credincioşilor de la rugăciunea domnească
şi până la fine.
3Tn această parte liturgică, adică de la rugăciunea domnească
jjj* şi până la sfârşit, aritul principal este împărtăşirea sfinţi-
^ ţilor servitori şi a poporului cu corpul şi sângele Domnului.
După cetirea rugăciunei domneşti, preotul zice ecfonisul: «Că
a ta este împărăţia şi puterea» "(ou oov eotiv f\ (laodsLa, uai {\
fruvapic). Acest ecforiis se află şi în liturgia sf. Iacov (n. 38) şi
a sf. Marcu (n. 18). Ilorul răspunde «amin». Preotul: «Pace tu¬
turor». Ilorul: «Şi Duhului tău». Diaconul: «Capetele voastre
Domnului să le plecaţi». Horul: «Ţie Doamne» (ooi wugie). Iar
preotul se roagă în taină: «Mulţumim ţie, împărate nevăzute» 4),
după care urmează ecfonisul din liturgia sf. Iacov (n. 36): «Cu
darul şi cu îndurările (xdgiri, wxi olxtiQţioîc) şi cu iubirea de
oameni a unuia născut Fiului tău». Apoi preotul urmează cu
1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 364: Kal xataîwaavrifxâc, Seajtota, p.eta

dxataxQitcoc to?vpâv âmxaXeîaBai oe t6v âjtovQaviov 9eov TtatEQa xai
Xevciv. (Liturg. sf. Iacov, n. 38).
2) Textul original grecesc al rugăciunei domneşti, cu cercetări ştiinţifice
asupra ei, se află la pag. 551, nota 8, şi pag. 552, Tom. II. Tez. Liturg.
3) Rugăciunea domnească explicată de Hrisostom în omilia sa {De instit.
secundum Deum vita) se află tradusă în româneşte în „Omiletica* protopresbi-
terului Vasilie Mitrofanovici, Cernăuţi, 1875, p. 594-603. Simeon al Tesalo-
nicului a tâlcuit şi dânsul rugăciunea domnească în cartea sa, MIÎEpi. zov vetou"
tradusă şi tipărită în româneşte, în Bucureşti, 1865, p. 207—209. Asemenea şi
Dr. Teodor Tarnavschi a explicat această rugăciune a Domnului, în scrierea sa
«Despre cele mai însemnate liturgii", op. c.. p. 138-143. Se mai afla explicată
în «Confesiunea ortodoxă" Partea Il-a.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 364 : eO SCaxovog. Tac xecpaXdc i>nâ>v tcTj
v.u(na> xXCvatE. eO Ieqeuc' E\>)raQi0tox>|jiY aot pam?,ev dopate. In liturgia sf. Va¬
silie, în loc de această rugăciune, se zice: «Stăpâne Doamne, Părintele îndurărilor
şi Dumnezeule a toată mângâerea".
rugăciunea : «Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase (jcqooxss, y.vgitr

tlrjoou Xqiote), din sfânt locaşul tău». Această rugăciune scurtă
(6 rânduri in codicele lui Daniel, Tom. IV, p. 365 şi 437), nu
este a sfântului Ilrisostom, ci a Marelui Vasilie; de aceea ea
se allă neschimbată în ambele liturgii*). Când zice preotul această
rugăciune, diaconul stând înaintea sfintelor uşi,, se încinge cu
orariul cruciş, pentru ca să fie îndămânatec a servi în timpul
cuminecărei credincioşilor *). Apoi se închină preotul (eltajrQoo-
Ttuvel 6 fegeuţ), asemenea şi diaconul în locul unde se află, zicând
fie care în taină cuvintele Vameşului (Buca 18, 13) ca şi la
proscomidie: «Dumnezeule curăieşte-mă pe mine păcătosul şi
mă milueşte» de 3 ori. însă când vede diaconul pe preot tinzând
mâinile şf atingându-se de sfânta pâine, spre a face sfânta înăl¬
ţare (rfjv ayiav inpoctv) zice cu glas («tcpam!): «Să luăm aminte»
(jiQoaxwuev); iar preotul înălţând (u\pâ>v) sfânta pâine (uqtov),
complectează cuvintele diaconului zicând cu glas : «Sfintele sfin¬
ţilor)) (tu oyia toi; uyioig). Horul: «Unul sfânt, unul Domn, Iisus.
Ilristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl, amin» 1 2 3).
1. înălţarea sfântului corp înainte de cuminecare, a fost
îndatinată în Biserica răsăriteană din timpurile străvechi4 5 6), ca
să facă luători de seamă pe credincioşi a3upra misteriului euha¬
ristie, şi să primească cu vrednicie sfintele taine. Numai sfântul
agneţ se înalţă în sus, căci după cum zice sfântul German: «el
este Împăratul Ilristos şi capul apostolilor, şi numai el s’a
înălţat pe cruce» B). Iar cuvintele «Sfintele sfinţilor», după învă¬
ţătura sf. Ciril al Ierusalimului (Cateeh. V mistag.), însemnează
că cele ridicate de preot sunt sfinte şi se dau numai sfinţilor,
adică credincioşilor vrednici de împărtăşire °). Aceştia însă
răspund prin graiul borului, că ei nu au "sfinţenie desăvârşită,
ci numai unul este sfânt şi anume Domnul nostru Iisus Ilristos 7).
După cântarea «Unul sfânt», introdusă în liturgie mai târziu
de cât timpul sfântului Ioan Hrisostom, se rosteşte predica în
Biserică de episcop ori preot8 9) sau de către diacon °), ori şi de
1) Goar, Evcholog., op. c„ p. 125, n. 157: Haec oratio non Hrysostomi

sed Basilii est ut ex ejus liturgia, ettestimonio Amphilochii in eam relato constat.
2) Această încingere cu orariul, la Daniel (Codex, Tom. IV, p. 366), se
face de diacon când se cântă «(Jnul sfânt" şi apoi dânsul intră în sf. altar.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 366: El; ayio;, ei; xuqio; Irjaouţ Xquj-
to; eî; 8o;av 0t6v TtatQo;. ’A^v. (Liturg. Clem. n. 18. Iac. n. 40. Marcu n. 20).
4) Conf. Dionysius Areopagita. De ecclesiastica hierarhia, c. 3. Asem.
Liturg. sf. lacov n. 40.
5) Conf. Sf. German în Evchol. lui Goar, p. 125, n. 1^8 : 'Y^cooiv tov
0elov (Îqtov povov... auto; eotiv (laatXeu; *1 xetpaXrj tujv djtootoXcuv.
Vezi şi explicarea sf. Simeon al Tesalonicului, în cartea lui, pag. 266, op. c.
6) Conf. Nic. Bulgari (în Daniel, Tom. IV, p. 413): Tâ ayia, XeyEi, 8U
âovtai povov xoî; âyioi; xal âtxaioi; xgtottavoî;. ET ti; Se o fot eartv ayiog,
jţgoairoi.
7) Conf. Simeon al Tesalonicului, op. c., p. 266.
8) Sinod, apost. c. 58. Sinod, V) ecum., c. 19.
9) Fapt. apost., cap. 6, v. 8; cap.' 7, v. 1 60 ; cap. 8, v. 35-40.
un laic cu ştiinţă şi cu frica lui Dumnezeu; iar în lipsa pre-

dicei psalţifcântâ chinonicul (xoivumxov = cel ce stă în legătură
cu împărtăşirea) zilei sau al sfântului i).
2. Acum în sfântul altar se începe rândueala liturgică a
împărtăşire^ care se face întocmai la fel în amândouă liturgiile
până la împărtăşirea sfinţiţilor servitori ; iar de aci până la linet
forma este tot aceiaşi, afară de unele rugăciuni mici, pe cari
le voiu arăta la locul cuvenit. Diaconul intră în altar, îndată
după cântarea «Unul sfânt» şi aci stă de a dreapta preotului;
iar acesta ţinând sfântul trup* diaconul zice : «sfărâmă, stăpâne,
sfântul agrieţ»fi). Jar preotul sfârămându-1 în 4 părţi şi aşe-
zându-1 cu evlavie în chipul erucei. se vede întru aceasta Iisus
cel răstignit 1 2 3 4 5); de aceea preotul la această lucrare zice: «Sfă-
rarnă-se şi se împarte Mielul Iui Dumnezeu *)y cel ce se slăramă
şi nu se desparte, cei ce se mănâncă pururea, şi niciodată nu
Icoana sfanţului disc cu cele 4 părţi ale agneţului pentru împărtăşire.
se sfârşeşte, ci pre cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte» 6). Sf. Ger¬

man zice că «de şi se împarte (corpul lui Iisus)’totuşi el rămâne
nedespărţit şi neslarâmat, şi în fie care parte deosebită este
întreg». Prin urmare de şi se împărtăşeşte cineva cu cea mai mică
parte a pâinei, se împărtăşeşte cu întreg corpul lui Iisus şi cu
tot sângele lui.
1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 366: Kai tyciXXei 6 ro xoivomxov
xfjq iyiEQaq 7) xou avion. Vezi şi înţelesul cuvântului „chinonic", pag. 509, n.2,
Tom. II, Tezaurul Liturgic
2) Daniel, Codex, Tom, IV, pag. 366 : MtXioov, 6e<moxa, iov ayiov aprov,
3) Conf. Simeon Tesalonicul, op. c.p p. 266.
4) La Daniel, Codex, Tom. IV, p. 306, după cuvintele: „Mielul lui
Dumnezeu", se adaoge: «Fiul Tatălui" (6 \ho; xou rrniQoc), adică: «Mielul lui
Dumnezeu, Fiul Tatălui",
5) pumnezeeştile Li t urgii, oj). c., p. 100. Daniel, Codex, Tom. IV, p.
366: MeXiţciai xaî SiajicşiţEtai... 6 (.ifiXtţojicvoţ, xai jui Suuoovjievoq x. t. X.
Cele 4 părţi ale sfântului agneţ, le pune preotul, după cum

am arătat, în chipul crucei pe sf. disc, cu miezul în sus. Partea
IIS., o aşează sus spre răsărit; partea XS., jos spre apus ; partea
NI., spre meaza noapte ; şi partea GA., spre meaza zi. Sfărâmarea
ne aduce aminte nu numai de frângerea pâinei de către Domnul
nostru Iisus Hristos la cina cea de taină 1), dar mai închipueşte
şi patimile cu moartea pe cruce a Domnului, Apoi diaconul
arătând cu orariul sfântul potir zice : ((Plineşte, stăpâne (Il/ajpcoaov,
fisajrota), sfântul potir». Iar preotul luând părticica de sus, adică
IIS, face cu dânsa cruce asupra sfântului potir zicând : «Plinirea
potirului credinţei sfântului Duh» 2 3), şi o pune în sfântul potir,
zicând diaconul:* «amin». împreunarea corpului lui Jisuscu sân¬
gele său, se făcea şi la liturgia sf. lacov; iar cuvintele: «Pli¬
nirea potirului credinţei sfântului Duh», însemnează că venirea
Spiritului sfânt, plineşte nu numai «prefacerea» sfintelor daruri,
ci şi împreunarea lor, adică a corpului cu sângele Domnului.
Am văzut că partea IIS., se pune de preotul liturgisitor în
sfântul potir; iar cele trei sfinte părţi şi anume : XS., NI., GA.,
le sfărâmă în părticele în cât se fie âe ajuns pentru preoţi,
diaconi şi pentru laicii ce vor voi şi vor ti vrednici să se împăr¬
tăşească^). Iar din partea Prea sfintei Născătoarei de Dumnezeu,
sau a celor 9 cete, ori din celelalte câte sunt pe sf. disc, preotul
nu împărtăşeşte pe nimine, ci numai din sfântul agneţ, căci
numai acesta este corpul Domnului. Dacă însă vor ti mulţi
împreună liturgisitori: preoţi şi diaconi, şi fraţi laici de împăr¬
tăşit, trebue ca în timpul proscomidiei, să scoată preotul sfântul
agneţ mai mare de cât obişnueşfce în celelalte zile. Asemenea
şi când toarnă in potir amestecarea, adică vinul şi apa, să toarne
mai mult de cât obişnueşte, spre a fi de ajuns* la toţi câţi se
împărtăşesc; căci după ce se săvârşesc sfintele, sub nici o nevoe
nu se mai pune vin şi apă în sfântul potir4 5),
3. După ce preotul a plinit amestecarea, cu împreunarea
corpului cu sângele Domnului, diaconul ea căldura (vasul cu
apă caldă), şi zice către preot: «Binecuvintează, stăpâne, căldura»
(xo £eov). Iar preotul biuecuvântând zice: «Binecuvântată este
căldura sfinţilor tăi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor,
«amin» 6). Apoi diaconul toarnă cât trebueşte în chipul crucei
1) Mat. 26, 26 : „Luând Iisus pâinea şi binecuvântând, a frânt şi a dat

ucenicilor zicând : „Luaţi mâncaţi".
2) La Daniel, Codex, Tom. IV, p. 366, lipseşte cuvântul „potir", şi este
numai: IIKjQcopa juarscog jivEnj-iatog aytou.
3) Partea IIS., se pune în potir; partea XS., rămâne pentru împărtăşirea
B reoţilor şi diaconilor; iar părţile NI şi CÂ, pentru împărtăşirea poporului.-Conf.
>amel, Codex, Tom. IV, p. 415; „Portio IIS., mittitur in calicem, particula XS.,
in communione clericorum porrigitur, denique partes NI et CA, reservantur ad
communionem accessuris e laicis".
4) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 101.-In Codicile lui Daniel, şi în alţi
Codici liturgici lipsesc aceste învăţături.
5) Dumnezeeştile Liturgii, op. c.fp. 101.-Daniel, Codex, Tom, IV, p.366:
TEZAOROL LITURGIC, T. IR. 211
in lăantrul potirului, zicând: «Căldura credinţei, plină de Duhul

sfânt, amin». Când se toarnă sfânta căldură," ea să fie atât de
fierbinte, In cât să se încălzească sfintele. Această căldură este
icoana sfântului Spirit, care se aseamănă în sfânta Scriptură cu
rîuri de apă vie1); iar în cuvintele : «căldura credinţei», se vădeşte
cererea ca în inimile credincioşilor, când ei se împărtăşesc, prin
sfântul Spirit să se încălzească’ într’înşii darul credinţei dum-
nezeeşti.
Diaconul lăsând la o parte vasul deşărtat în care a fost
căldura, urmează de aci înainte împărtăşirea cu corpul şi sân¬
gele Domnului. Se împărtăşesc mai întâi sfinţiţii servitori şi apoi
poporul. Episcopul, presviterul şi diaconul” se împărtăşesc în
altar; ipodiaconii, anagnoştii şi laicii, înaintea uşelor împărăteşti,
împărtăşirea se începe cu cuvintele preotului către diacon :
«Diacone, apropie-te» (6 Suxxovoţ tcqocteXBe). Si apropiindu-se dia¬
conul, face închinăciune cu evlavie cerându-şi ertare. Iar preotul
ţinând sfântul Trup îl dă diaconului, şi acesta sărutând mâna
preotului, primeşte sfântul Trup zicâncl: «Dâ-mi mie, stăpâne,
cinstitul şi sfântul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mân¬
tuitorului’ nostru Iisus Hristos». Iar preotul răspunde : «Diaco¬
nului (sau Ierodiaconului, cutare), se dă cinstitul şi sfântul, şi
prea curatul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, spre ertarea păcatelor lui şi spre viaţa de
veci» 2).
Şi merge diaconul in dosul sfintei mese şi aci plecându-şi
capul se roagă ca şi preotul3). Asemenea şi preotul luând o
părticică din sfântul Trup zice: «Cinstitul şi prea sfântul Trup
al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
se dă mie preotului (cutare), spre ertarea păcatelor mele şi spre
viaţa de veci». Si plecându-şi capul se roagă zicând î «Crez,
Doamne, şi mărturisesc, că tu eşti cu adevărat Hristos Fiul lui
Dumnezeu». Aceste cuvinte sunt alcătuite din mărturisirea apos¬
tolului Petru, când a zis către Domnul: «Tu eşti Hristos Fiul
lui Dumnezeu» (Mat. 16,16). Mai departe preotul’ceteşte în taină
Heruvicul din Joia cea Mare : «Cinei tale cei de taină, astăzi,
Fiule al lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte...» şi «Nu spre jude-
eO Sidxovog. EtiXoyiioov, S&Kcota, xo ţeov. 'O iepeu?. EuXoyiêvi] f| ţeoig twv

oiYuov oov ;rdvxoxe, x. t. X.
1) Ioan 7, 38—39: «Cela ce crede în mine... nuri de apă vie vor curge
din pântecele lui. Iar aceasta a zis (Iisus) pentru Duhul, pe care erau să-l pri¬
mească cei ce cred întru dânsul".
2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c.r p. 102. —Daniel, Codex, Tom. IV, p. 367:
*0 Se Î6Q6v<5 Xsysi' o Sidxovog jtpoaeXOe* xal jtpoaeX9u>v 6 Sidxovo?, jtoisl fAexa-
votav eîiXa(3âj$ atxâjv guy^Qtioiv* 6 Se tepew; xparâjv xov aYiov apxov, StSwat
xq> Siaxovqv xal dajtaadp,evoc: 6 Sidxovog... Xeyqov MexaSog [aol, Seajroxct, xo
xijuov... 6 Se leqbuş îepoSiaxovq) (xq> Seîvt) (xexaSiSoxai xo xtjuov... x. x. X.
3) Daniel, Codex, Tom. IV p. 367: Kal ajiepxexai (o Siaxovoc;) ojuaOev
îepd^ xQccieţi^g, xXtvaţ xi|v xetpaXi^v.
cată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea!) '). După aceste
rugăciuni, diaconul şi preotul se cuminecă amâridoui cu corpul
Domnului, pe care îl au în mână1 2 3).
4. Apoi ea preotul cu amândouă mâinile (Aap|3avet talc
XfiQalv agcpotepaig) şi cu un acoperemânt ([xerâ xaA'uppmog) sfl
potir şi se împărtăşeşte (peraAafipdvei), bând dintr’însul de
ori în numele sfintei Treimi, şi zice: «Mă împărtăşesc eu robul
lui Dumnezeu, preotul (cutare) cu cinstitul şi sfântul sânge al
Domnului şi (xai) Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus-
Ilristos, spre ertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci, amin» *).
Şi îşi şterge preotul buzele sale şi sfântul potir cu acoperemântul
(xaAufifiaxog) pe care îl ţine în mână, şi zice stihul 7 din cartea
lui Isaia cap. 6, rostit de Serafim către Isaia în viziunea profe¬
tului : «Iată s’au atins de buzele mele şi va şterge fără de legile
mele şi păcatele mele le va curăţi»4). Adică sfântul sânge şterge
fără de legile preotului, cum a curăţit cărbunele de foc greşealele
profetului Isaia.
După aceasta preotul cheamă pe diacon zicând : «Diacone.
apropie-te», Diaconul vine şi se închină odată (mrrd:) zicând:
«Iată viu la nemuritorul împărat» (T8ou jtQoaEQx°pm to dGavdn;)
(IctaiM 5). Şi preotul zice pentru diacon aceleaşi cuvinte pe cari
le-a zis şi pentru sine: «Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu.
Diaconul» (cutare6). Iar după ce s’a împărtăşit acesta, zice preotul
pentru diacon aceleaşi cuvinte pe care le-a zis şi pentru sine:
«Iată s’au atins de buzele tale»7). Preotul îl cheamă şi pe diacon
la împărtăşire potrivit canonului 8 apostolic, care cere de la toţi
episcopii, preoţii şi diaconii îiturgisitori, să fie pregătiţi şi să
se împărtăşească cu sfintele taine; iar cel ce liturgiseşte şi nu
se împărtăşeşte, sâ se caterisească.
în Biserica veche nu numai liturgisitorii, dar şi laicii ere-
1) Daniel, Codex, Tom. IV, p, 367 şi 368: 'Ofioicog 8â 6 tepEug Xapon*

pxav jxeţnSa xou «yioi) dpxoiî, \iysi' to t(|.uov xal Jiavdyiov atoîa xou Kuqlov...
xai xXîvag xdxo) xfjv xecpaXfiv... IIinxEiJM xuqie... Tou Seuivou aou... Mrţ p.oi sig.
xgîâ, ii eig xaxdxpipa... In Codicile lui Daniel, Tom. IV, p. 368, între rugă¬
ciunea «Cinei tale" şi «Nu spre judecată", mai sunt două rugăciuni mici: a'
«Doamne nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul cel necurat al sufletului
meu", şi b) cea luată din liturgia sf. Iacov n. 36 : «Dumnezeule, slăbeşte, lasă.
iartă-mi toate greşealele mele". Aceste două rugăciuni lipsesc în Liturgîarul
românesc.
2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c, pag. 103.
3) La Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 368, cuvintele acestea sunt aşa: To
xtpiov xal ăyiorv at|.ia xou xupîou xal Oeotj xal aamjQog rjjidrv pexa8î8oxaî |j,oi
(xro 8elvi) ieqeî elg acpecnv (iou dpapxicuv xal etg ţtmyv alcoviov.
4) Aceste cuvinte, la Daniel, Codex, Tom. iV, p. 369, sunt rostite de preot
după împărtăşirea diaconului.
5) La Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 368, aci diaconul mai zice şi «Crez.
Doamne şi mărturisesc».
6) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 368 : Kat Aeysi 6 ÎEpsug. MexaXapPdvci
6 8ouXog xou 0eou 8iaxovog (6 8£îva) xo xîjuov, xal dytov. x. x. X.
7) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 369: 'Oirpeug. Touxo uiâxo xâiv ^bi-
Xecov aov.
dincioşi erau îndatoraţi a asculta iiturgia până la fine şi a se

împărtăşi cu corpul şi sângele Domnului; iar laicul care nu era
vrednic de împărtăşire, trebuea să easă afară din Biserică odată
cu catebumenii. Altfel se aforisea potrivit canonului 9 apostolic.
De aceea şi sfântul Ioan Ilrisostom în omilia 3-a asupra epis¬
tolei către Efeseni, întemeiat pe acest canon zice laicului: «Dacă
na eşti vrednic a te împărtăşi, nu eşti vrednic nici să te rogi
împreună cu cei ce se împărtăşesc». Prin urmare dacă aceasta
se cere de la laici, cu atât mai vârtos se cere de la clerici.
Liturgiarul nostru învaţă că atunci când vor fi mai mulţi
preoţi şi diaconi servind împreună, la timpul împărtăşirei, după
sfărâmarea sfintei pâini, vin preoţii şi se aşează în rând în partea
despre meaza noapte a sfintei mese, şi îşi cer ertare unul de la
altul. Apoi urmează şi diaconii cerându-şi ertare de la preoţi
precum şi între dânşii. După aceea vin diaconii şi primesc cu
mâinile în chipul crucei, părticele din sfântul Trup de la preotul
începător. Vine apoi şi cel de al doilea preot cu multă evlavie,
si îşi ea singur o părticică din sfântul Trup şi se retrage în
partea de meaza zi pe dinapoia sfintei mese. Aşa fac şi ceilalţi
preoţi; începătorul preot îşi ea şi el o părticică şi stând înaintea
sfintei mese să roagă: «Crez, Doamne, şi mărturisesc» şi cele¬
lalte, zicând în taină aceste rugăciuni şi fie care preot După
acestea, preotul cel mai mare luând sfântul potir, se împărtă¬
şeşte după rândueală şi se retrage la o parte, asemenea fac şi
ceilalţi preoţi; iar cel din urmă preot împărtăşeşte şi pe diaconi«).
5. Diaconii îşi cer ertare ae la preoţi şi aceştia la rândul
lor îşi cer ertare unul de la altul; asemenea fac şi laicii cari
voesc să se împărtăşească. Servitorii sfintelor taine se împăr¬
tăşesc în altar, mai intâiu cu trupul şi apoi in deosebi cu sân¬
gele Domnului; în vechime se împărtăşeau şi laicii, în afară de
altar, cu trupul şi sângele Domnului în deosebi, luând sfânta
pâine in mână şi mâncând-o, şi apoi bând din potir1 2 3); iar de
la secolul al V-lea încoace, începură a se împărtăşi laicii, cu
trupul şi sângele Domnului de odată, şi tot în afară de altar,
pentru a se înlătura multe neajunsuria). Această deosebire îşi
are temeiul şi în explicarea mistică, că Mântuitorul a dat uce¬
nicilor săi în lăuntrul casei unde a săvârşit cina cea de taină,
mai Intâiu trupul său sub chipul pâinei; iar după aceea tot
acolo, le-a dat sângele său sub chipul vinului4 5). Poporului însă,
~i-a arătat pe cruce la un loc şi trupul şi sângele său 6). Stin-
1) Dumnezeeştile Liturgii, op. cit., pag. 104.

^ 2) Conf. Tertulian, De idololatria c. 7.-Constit. Apost. lib. VIII, c. 13. ~
Cyril. Hierosol. Catheches. V mist., n. 20. —Ioan Hrisostom. Homîl.21, ad. popul.
Antioch. —Canonul 101 al sinodului VI ecum.
3) Vezi însemnarea şi folosinţa linguriţei euharistice, pag. 445, n. 7,
4) Mat. 26, 26-27.
5) Ioan 19, 34.
ţiţii liturgisitori sunt urmaşii apostolilor; iar credincioşii laici

sunt pioşii cei ce s’au adunat cu credinţă împrejurul răstignire*
Domnului.
După împărtăşirea sfinţiţilor liturgisitori, diaconul luând
sfântul disc îl ridică d’asupra potirului şi îl şterge cu sfântul
burete *), zicând : «Spală, Doamne păcatele celor ce s’au po¬
menit aici, cu cinstit sângele tău, pentru rugăciunile sfinţilor
tăi». Apoi zice în taină imnele făcute de Ioan Damascen: «în¬
vierea lui Hristos văzând», «Luminează-te, luminează-te, noule
Ierusalime», şi «O, pastile cele mărişi prea sfinţite Ilristoase2).
Când a întocmit Damascen aceste cântări pline de frumuseţe
spirituală, s’a inspirat din următoarele isvoare: la alcătuirea
imnului «Luminează-te, luminează-te», a împrumutat I-iul stih
al capitolului 60 din cartea lui Isaia 3); iar la facerea cântărei
«O, pastile cele mari» s’a luminat din cuvântarea sf. Grigorie
de Nazianz rostită în ziua învierei Domnului4 5).
Apoi diaconul acopere sf. potir cu un acoperemânt; ase¬
menea şi d’asupra sfântului disc pune steaua şi acoperemintele;
iar după aceea preotul ceteşte rugăciunea de mulţumire: «Mul¬
ţumim ţie. Stăpâne, iubitorule de oameni» (E'uxapiatoujxev coi,
hianoxa cpiAdvGQcoTts), care se află şi în liturgia clementină (n. 216).
Dacă sunt credincioşi de împărtăşit, se pun sfărâmate
în sfântul potir părţile NI şi GA, cari se sfărâmă în atâtea părţi,
în cât să se ajungă" pentru toţi credincioşii; iar celelalte păr¬
ticele scoase la proscomidie, pentru sfinţii lui Dumnezeu, pentru
vii şi pentru morţi, se pun in potir după finirea împărtăşirei
credincioşilor, ca nu cumva punându-se mai nainte, să se îm¬
părtăşească poporul şi din ele6).
6. După aceea se deschid sfintele uşi împărăteşti, iar dia¬
conul încbinându-se odată, ea sfântul potir de la preot şi venind
la sfintele uşi, înălţându-1 îl arată poporului zicând: «Cu frica
iui Dumnezeu cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi» 7).
Prin aceste cuvinte diaconul chiamă pe credincioşi la împ"ărtă-
1) Vezi însemnarea şi folosinţa sfântului burete, Tom. II, p. 446, n. 8,

Tez. Liturg.
2) In Codicele lui Daniel, Tom. IV, p. 369, lipsesc: „Spală, Doamne»,
„învierea lui Hristos», „Luminează-te, luminează-te» şi „O, paştile cele mari».
3) Cei 70 de învăţaţi, au tradus astfel versul 1, din cap. 60, al cărţei
profetului Isaia: „^>a)Tiţou cpcoTiôu fIeqouuotXr]jii, ijxei y®(? oov <pd>9, xai *1
So'Şa xuqlou eiti oe dvatETatatEV".
_ 4) Vezi activitatea imnologică a sf. Grigorie de Nazianz, p. 495, Tom. II,
Tez. Liturg.
5) In liturgia Marelui Vasilie, în loc de această rugăciune se zice: „Mul¬
ţumim ţie, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru împărtăşirea sfintelor1' (Eir/apia-
toupiv aoi,xuoiE 6 0eo£ tjûîv) al cărei început se află în liturgia sf. lacov (n. 44).
6) Conf. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate Liturg. op.
c., p. 147 şi 149.
7) Daniel, Codex. Tom. IV. d. 369: Met« odoBou Beoîj, tuotecds xaidvd-
n\\q jiqocjeXOete
şire, dar le spune şi felul cum să se apropie i). Sf. Ioan IlrU
sostom, în omilia 17 asupra epistolei către Evrei, zice celor ce
se împărtăşesc : «.Dacă nu eşti sfânt (dyiog), nu te apropia».
Iar Ioan Damascen (De fide ortb. lib. IV c. 34) zice tot acestora :
&Sâ păşim cu frică, cu cuget curat şi cu credinţă tare, şi în
aşa chip, toate bunătăţile ne vor fi date nouă». în timpurile
veclii creştine, mulţi dintre fiii Bisericei plini de evlavie, se
împărtăşeau în fie care zi (Gyprian. de oration. domin.); alţii
luau sfânta împărtăşire şi acasă ca să se cuminece când nu
se făcea liturgie (Terţul, ad uxorem lib. II c. 5). Dar în timpul
sfântului Ioan Hrisostom se mai răcise dragostea către sfintele
taine, după cum ne spune însuşi ierarhul (Homil. 3 în epist.
Efes. Homil. 17 în epist, Evrei). Azi creştinii ortodocşi, sunt
îndatoraţi a se împărtăşi cel puţin de 4 ori pe an, şi anume în
cele 4 posturi (Confes/ort. Partea I răsp. la într. 90). Totuşi
Nicolae Gavâsila (cap. 36), dă următoarea învăţătură celor ce se
cuminecă: <iApropiaţi-vây zice el, cei ce voiţi să vă faceţi păr¬
taşi, însă nu toţiy ci numai cei ce sunteţi sfinţi; căci cele sfinte
se dau numai celor sfinţh 1 2).
Horul răspunde ia chemarea preotului, prin cuvintele cu
cari a fost întâmpinat Iisus în Ierusalim, căci Domnul este acum
în mijlocul credincioşilor. Iată acele cuvinte : «Bine este cuvân¬
tat cel ce vine întru numele Domnului, Dumnezeu este Domnul
şi s’a arătat nouă» 3). Şi se apropie laicii cei ce voesc să se
împărtăşească, unul câte unul, cu toată umilinţa şi sfiala, având
mâinile" strânse la piept. Preotul împărtăşind "cu° linguriţa pe
fie care credincios zice : «Se cuminecă robul lui Dumnezeu
(cutare), cu cinstitul şi sfântul Trup al Domnului şi Dumne¬
zeului şi Mântuitorului nostru Iisus Ilristos, spre ertarea păca¬
telor sale şi spre viaţa de veci»4). Horul cântă: «Trupul lui
Hristos primiţi şi din isvorul cel fără de moarte gustaţi, ali¬
luia» 5 6). Iar cel împărtăşit îşi şterge buzele cu sfântul âcope-
remânt, şi sărutând sfântul potir, mulţumeşte lui Dumnezeu
pentru această hrană nemuritoare. Noi împărtăşindu-ne cu sfin¬
tele taine, Mântuitorul se pogoară cu trupul în lăuntrul nostru B).
1) Apostolul Pavel în epist. 1 către Corint, cap. 31 v. 27, iată ce zice:

«Ori cine va mânca pâinea aceasta, sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie,
vinovat va fi trupului şi sângelui Domnului».
2) Constitui. Apostol, cartea VIII, cap. 13, orânduesc acestea :*Mai întâiu
să se împărtăşească arhiereul, apoi preoţii, diaconii, ipodiaconii, ceieţii, cân¬
tăreţii şi asceţii. Dintre femei: diaconiţele, fecioareley văduvele, copiii şi
apoi tot poporulu. Iar în Pravilă, cap. 170 cetim: „Trei zile trebue omului
ce voeşte să se împărtăşească cu sfintele taine, să nu se împreune cu mu-
crea lui“.
3) Mat. 21, 9,-~Conf. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 369: EtAoyri(xeyog 6
spxâp-evog £v ovopcm* xupCot».
4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 369: Metodaiifidvei 6 SoîiXoţtoti 0eou K.
to tî./uov,
5) Aceste cuvinte lipsesc din Codicele lui Daniel.
6) Canonul 83 al sinodului VI ecumenic zice: „Nimine să nu dea eu-
7. Finindu-se împărtăşirea, preotul zice cuvintele prooro¬

cului David din psalmul 27 stih. 12: «Mântueşte Dumnezeule
poporul tău şi binecuvintează moştenirea ta» ]). 'Aceste cuvinte
au trecut şi în liturgia sfântului îacov (n. 43). Horul răspunde:
«Vazut-anrT lumina cea adevărată»2). Cântarea aceasta este luată
din stihira Vesperei celei mari din Duminica pogorîrei sfân¬
tului Spirit; ea se zicea în vechime de neofiţi, drept mulţumire
pentru primirea botezului în acea zi3). Şi se întoarce diaconul
şi preotul spre sfânta masă şi tămâind preotul de 3 ori, zice
întru sine : (alnaUâ-te preste ceruri, Dumnezeule, şi preste tot
pământul mărirea ta» 4). Aceste cuvinte fiind în strânsă legă¬
tură cu cele ce se fac acum în sfântul altar, ne aduc aminte
de înălţarea lui lisus la ceruri.
Apoi preotul dând cădelniţa în mâinile diaconului, pune
discul pe capul aeestuea; iar diaconul căutând afară către uşi,
tăcând se duce la proscomidie şi pune acolo discul. Prin căută¬
tura sa în afară, pare că ar zice: «Acest lisus care s’a înălţat
de la noi la ceruri, va veni iarăşi» 5). Apoi preotul închinându-se,
luând potirul şi căutând spre popor, zice în sine : «Bine cuvântat
este Dumnezeul nostru», şi apoi cu voce tare: «Totdeauna acum
şi pururea şi In vecii vecilor» 6). Creştinii se închină acum sfinte¬
lor taine ca lui Ilristos care se înalţă la ceruri. Horul răspunde :
«amin», apoi urmează: «Să se umple gurile noastre de lauda ta
Doamne», o rugăciune aflată şi în liturgia sf. îacov (n. 23), cu toate
că după «Cronica din Alexandria» sau «paschală», ea a fost intro¬
dusă în liturgie abia în al 11-lea an al împărăţiei lui Iraclie
(610—022), adică în anul 6217). Rugăciunea «Să se umple gurile
noastre» se atribue imnografului bisericesc Georfje Pisidiul
(încep. sec. Vil).
Şi mergând preotul la proscomidie, pune acolo sfântul potir;
după aceea luând cădelniţa de la diacon, cădeşte sfintele de 3
ori în tăcere. Ridicarea sfintelor de pe sfânta masă şi ducerea
lor la proscomidie, însemnează după sf. German înălţarea Dom¬
nului la ceruri. Acum diaconul ese pe uşa de la meaza noapte
în mijlocul Bisericei şi zice eetenia: «Drepţii primind dumne-
haristia trupurilor moarte, căci scris este n Luaţi mâncaţiw. Iar trupurile
morţilor nu pot a lua, nici a mânca*.
1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 369: Soooov 6 6eog tov Xaov oov, xal
euXoYnaov tv|V xî.TiQovofiittv a ou.
2) „Văzut-am lumina cea adevărata* lipseşte din Codicele lui Daniel.
3) De la Paşti până la înălţare, în loc de „Văzut-am lumina", se cântă
«.Hristos a înviat"; in ziua Inălţărei se cântă tropariul sărbătorei: „Inălţatu-te-ai
întru mărire". Tot aşa se cântă şi la sărbătorile mari, tropariul zilei.
4) Cuvintele: '‘YtptoOr^xE ini touc ouQavoâc, sunt şi în liturgia sf. îacov
(n. 43).
5) Fapt. Apost. 1, 10—11.
6) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 370: Efooyii«6ţ... aravtots.
7) Cronica aceasta se crede a fi scrisă de George din Alexandria un însemnat
Ierarh (f 620); alţii susţin că este scrisă de George Pisidiul (f 640), diaconul
Bisericei din Constantinomk.
zeeştile, sfintele», ş. a.1), prin care deşteaptă pe pioşi la mulţu¬

mire pentru dobândirea sfintei euharistii. Eefonisul ecteniei* îl
zice preotul, făcând cu evangelia cruce peste antimis: «Că tu
eşti slinţirea noastră» (otl au el 6 uyiaafxoc f|p<i>v). Horul: «amin».
3. Apoi preotul vesteşte eşivea din Biserică astfel: «Cu pace
să eşim» (ev eîpip'n ôoeMlcopev 2), Horul răspunde că eşirea se
face «Intru numele Domnului» (ev ovoucm v.upiou). Aici se ter¬
mină liturgia sfântului Clement cu cuvintele : ev eîoi']vţi oxo-
/.yeofie 3). Iar în liturghie sfinţilor Hrisostom şi Vasilie, diaconul
zice mai departe: «Domnului să ne rugăm»/ Horul: «Doamne
milueşte» ; acum preotul eşind în mijlocul Bisericei zice cu voce
tare rugăciunea amvonului în auzul tuturor credincioşilor: «Cel
ce binecuvintezi, pre cei ce bine te euvintează» 4), care este ace¬
eaşi si în liturgia Marelui Vasilie. Se cheamă a ((amvonului» (tou
|jilpatoc) această rugăciune, căci în vechime pentru însemnă¬
tatea ei, se cetea sus pe amvon. Sfântul German o numeşte
«sigiliul tuturor cererilor». Într’însa se roagă preotul pentru
mântuirea poporului, pacea hunei, a Bisericei, a Regelui şi osta¬
şilor lui. Apoi horul laudă pe Domnul cântând versul’ 2 din
psalmul 112: «Fie numele Domnului bine cuvântat de acum şi
până în veac» 5), de 3 ori, după care urmează cetirea psalmului
33, «Rine voiu cuvânta pe Domnul» aşa cum se cetea şi în li-
tnrgia clementină (n. 19) şi a sf. laeov (n. 42 6).
în timpul rugăciunei’ amvonului, diaconul stă cu capul
plecat înaintea icoanei Mântuitorului; iar după rugăciune preotul
intră în altar prin sfintele uşi; intră şi diaconul prin uşa despre
meaza noapte şi mergând ’la proscornidie, zice preotul acolo
această mică rugăciune: «Plinirea legei şi a proorocilor*. în
liturgia Marelui Vasilie aici se zice «rugăciunea când se potrivesc
sfintele» şi anume : «Plinitu-s’a şi s’a săvârşit cât este după a noa¬
stră putere» 7). Sfânta liturgie adică, isvorul m isteriilor, s’a săvârşit
cu a preotului putere şi vrednicie; însă plinirea ei desăvârşită s’a
făcut cu puterea cea nevăzută a Domnului nostru Iisus Uristos.
9. Diaconul rămâne în altar şi potriveşte (consumă) sfintele
cu toată grija; iar preotul ese în mijlocul Bisericei şi dă «anaforă»
poporului. Anafora are următoarele două origini: aj în Biserica ve-
1) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 370: ’OqGol, nEtaXapovteg twv Geicov,

dyicov, x. t. L
2) Goar, Evcholog. op. c., p. 131, n. 187: Signum illud latinis est vul-
gatum : idte missa est»; Graecis: âv eiQijvri îiqoeXGco^v. Conf. p. 8, Tom. I,
Tez. Lit.
3) Conf. Constitut. Apostol, lib. VIII, c. 15. Vezi „Apolisul" la pag. 548,
lit. e, Tom. II, Tez. Liturg.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 370: 'O euXoyiov xou* EuXoyoOvxdi; ae.
5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 371: Eh\ to ovoâ xuqiou eîdoyi]j.iEvov
abto xou vuv xai ecog xoO au&voQ.
6) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 371: Kcutov tyaXôv 34 (33): EvXoy^cka
TOV XV|QLOV.
7) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 108 şi 143.
che, în secolul I şi II, după finele liturghiei se da creştinilor masa de

dragoste sau «agapele» care consta din darurile aduse de credin¬
cioşi la Biserică. Mai târziu, din cauza neorânduelelor, s’au desfi¬
inţat agapele prin canonul 28 al sinodului din Laodicea, 40 al si¬
nodului clin Cartagena şi 74 al sinodului al VI ecumenic. Pentru
amintirea agapelor, Biserica a hotărît să li se dea creştinilor rămăşi¬
ţele pâinei binecuvântate, aduse de ei ca sacrificiu lui Dumnezeu i).
R&atignlrea Domnului pe cruce. (Mat. 27, 35).
bj în primele secole creştine, toţi credincioşii se împărtăşeau

cari ascultau sfânta liturgic. Cu trecerea timpului însă, s’a răcit
zelul acesta întru atât, in cât Ioan Hrisostom in omilia sa a
5-a la epistola I-a către Tesaloniceni, zice câ unii din contem¬
poranii lui, vin numai odaia pe an la împărtăşire.
Pentru aceea proistoşii bisericeşti au orînduit totuşi, ca
1) Vezi cuvântul „anaforă" la pag. 175, n. 4, Tom. III, Tez. Liturg.
să riu easă creştinul din casa Domnului fără un dar sfinţit, cî

să i se dea lui rămăşiţele pâinei care s’a adus la altar, şi s’a
binecuvântatx). Rămăşiţele acestea sfărâmate în bucăţi s’au numit
în vechime : euXoyia, aâică «pâine binecuvântată)); s’au mai numit
dvaqpopa sau «sacrificiu», căci ne aduc aminte de agapele făcute
după sfânta liturgie din ofrandele pioşilor, zise pe atunci şi
avaqpoQa; iar numirea de «anaforă» dată rămăşiţelor pâinei bine¬
cuvântate, s’a păstrat până astăzi în limba românească; dar
acele rămăşiţe s’au mai chemat şi amScogov, adică pâine dată
credincioşilor «în locul darurilor» sfinte sau în locul euharis¬
tiei a). în zilele noastre anafora se face din restul celor 5 pres¬
curi, din cari s’au scos sf. agneţ, părticica sfintei Fecioare, cele
9 cete, părticelele pentru cei vii şi în fine pentru cei morţi.
Cu toate acestea şi pentru primirea anaforei, se cere multă
evlavie, tresvie sufletească şi trupească şi se ea pe ne mâncate
ca o pâine binecuvântată »), potrivit orînduelelor bisericeşti şi
învăţăturilor Ierarhului Simeon al Tesalonicului 1 2 3 4 5).
3După împărţirea anaforei, preotul binecuvintează poporul
zicând: «Binecuvântarea Domnului preste voi cu al său dar
(cdrtoă xdpiTi) şi cu iubirea de oameni». Horul: «amin». Preotul:
«Mărire ţie Ilristoase». Horul: «Mărire şi acum.» Preotul: «Hris-
tos adevăratul Dumnezeul nostru... ale celui întru sfinţi părintelui
nostru Ioan Hrisostom (ori Vasilie cel Mare), ale sfântului» (din
acea zi). Horul: «Mulţi ani», pentru Rege şi Chiriach B).
Apoi intrând preotul în sfântul altar (ev tcp ayiq> Prjpari)
se desbracă de sfintele veşminte (ajtoS'uetai rf)v ieQatiy.T]v otoXt|v)
zicând : «Acum slobozeşte (vw diroMas) pe robul tău, Stăpâne» 6),
«Sfinte Dumnezeule» (to TgtodyLOv) şi după «Tatăl nostru», tro-
pariul sfântului Ioan Ilrisostom : «Din gura ta (ex tor crTopatog
cor) ca o lumină de foc, strălucind darul»; iar la liturgia sfân¬
tului Vasilie, tropariul: «în tot pământul a eşit vestea ta».
Doamne milueşte de 12 ori, «Ceea ce eşti mai cinstită», Mărire
şi acum, în fine, apolisul» 7).
10. Iar diaconul după ce a sfârşit sfintele cu atâta grijă,
în cât nici o sfârâmătură să nu pice, toarnă în sfântul potir
1) Din tâlcuirea canonului 2 al sinodului din Antiohia (an. 341), făcută

de Balsamon, se vede că introducerea anaforei, sau a pâinei binecuvântate în
liturgie, spre a se da creştinilor, s'a început in secolul al IV-lea şi anume în
timpul sinodului antiohean. Conf. Goar, op. c., p. 132, n. 190.
2) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemn. Liturg., p. 153.
3) Pravila, cap. 170: «Nu s'a îngăduit bărbatului şi muerei să se Im-
preune spre ziua ce va lua anaforă sau va săruta sfintele icoane."
4) Simeon Tesalon., op. c., cap. 100. Vezi şi nota 4, p. 175, Tom. III,
Tez. Lit. despre «anaforă".
5) Dumnezeeştile Liturgii, p. 108 şi 141. «Mulţi ani" lipsesc din Codicele
lui Daniel, Tom, IV, p. 372.
6) Textul original grecesc, al rugăciunei «Acum slobozeşte", a se vedea
în evangelia lui Luca, 2, 29-32 şi Ia pag. 122, nota 5, Tom. III, Tez. Liturg.
7) Formula şi înţelesul „Apolisului", să se vadă la pag. 548, lit. e, Tom.
II, Tez. Liturg.
vin şi apă şi şterge cu buretele toată umezeala. După aceea

strânge sfintele vase, le pune la loc *), şi se desbracă de sfin¬
tele veşminte zicând şi dânsul: ((Acum slobozeste pe robul tău,
Stăpâne», ş. c. 1. Apoi amândoui îşi spală mâinile la locul cuvenit,
şi închinându-se aducând mulţumire lui Dumnezeu, es din Bi¬
serică şi merge fiecare întru ale sale 2). Acum ese şi poporul
din Biserică in urma preotului, păstorul turmei cuvântătoare.
Foarte nepotrivit lucru este, să easă credincioşii fără rost şi
rânduială, şi înainte de timp din casa Domnului3). Unora ca
aceştia sfântul Ioan Hrisostom, în omilia asupra psalmului 144,
le zice : <tCei ce es din Biserică înainte de sfârşit, sunt ca Iuda.
Ilristos iţi dă trupul său, şi tu nu ii mulţumeşti că l-ai pri¬
mit» 9 4). Aşa se plineşte si aşa se sfârşeşte sfânta liturgie a
sfântului Ioan Hrisostom 5) şi *a Marelui Vasilie, fie în zile de
sărbători şi Duminici, fie în zile de lucru.
Studiile ce am făcut eu aci, asupra liturgiilor acestor doui
părinţi mari ai creştinismului, ne îndreptăţesc la încheerea, că
ele amândouă poartă până astăzi asupra lor sigiliul apostolic, şi
ne înfăţişează în toată lumina cugetările şi misticismul tim¬
purilor începătoare ale Bisericei. Sfânta noastră Biserică ortodoxă
a răsăritului, singura a păstrat întru totul în liturghiile ei, cu-
1) Vezi nota 5, p. 449, Tom. II, Tez. Liturg.

2) Conf. Dumnezeeştile Liturg., op. c., 109 şi 142. Asem. Daniei, Codex,
Tom. IV, p. 372.
3) Canonul 9 al sfinţilor apostoli, afuriseşte pe omul ce ese din Biserică
mai nainte dc timp şi fără vre-o împrejurare.
4) La Biserica din comuna Spineni, cătunul Vineţii de jos, judeţul Oltu,
unde m'am născut eu, în timpul serviciului divin, nimenea nu eşea din casa lui
Dumnezeu înaintea preotului. Când un credincios intra în Biserică, rămânea
acolo până ce eşea preotul după sfârşitul sfintei Hturgii. Păstorul turmei eşea în
mijlocul curţei Bisericei, şi aştepta aci în picioare, până când eşeau pe rând în
urma lui: bătrânii, tinerii, bătrânele şi tinerele. Fiecare din aceşti fii spirituali,
se plecau cu sfială înaintea preotului, de la care primea binecuvântare.
După ce eşeau toţi din Biserică, bărbaţii fiind în dreapta cu capetele
descoperite, iar femeile în stânga în haine de sărbătoare, preotul întreba de să¬
nătate mai întâiu pe bărbaţi şi apoi pe femei, cu formula strămoşească. Se
aduceau colivele din Biserică şi se mâncau de credincioşi în spiritul dragostei
frăţeşti. Cei ce voeau, dau şi gologani preotului. Apoi eşea preotul din curtea
Bisericei şi după dânsul veneau credincioşii, apucând fie care drumul spre casa
sa. Aşa se făcea eşirea din Biserică în zile de Duminici, sărbători şi ori când
se făcea sfânta liturgie sau vr’o slujbă bisericească. Această datină prea frumoasă,
a rămas din timpurile vechi creştine. (Autorul).
5) In ziua de 16 Fevruarie stil nou, anul 1908, s'a oficiat in limba greacă
Liturgia sf. Ioan Hrisostom şi în Basilica sf. Petru din Roma, cu împlinirea a
1500 de ani de la moartea sf. Ierarh. Liturgia, s'a săvârşit cu solemnitate de Pa¬
triarhul Melhit unit Ciril al VilI-Iea al Antiohiei cu tot clerul latin din Roma,
în faţa colegiului Cardinalilor şi a papei Piu al X-lea. !ti timpul liturgiei papa
a dat răspunsurile şi bine cuvântările în limba greacă. Cu acea întâmplare s'a
cântat papei în limba greacă următorul polihroniu : „Mulţi ani trăiască Piu
ai X-lea Prea fericitul\ prea sfântul şi prea veneratul nostru stăpân şi Domn,
Arhiereul suprem ctl cetăţei celei eterne Borna şi a toată lumea. Părintele
părinţilor, Păstorul păstorilor, Arhiereul arhiereilor, următorul sfântului
-vi corifeului apostolilor Petru şi loc/iilorul Domnului nostru Jisus Ilristos11,
prinsul şi forma dată de sfinţii liturgişti, autori ai acestor comori

ale cultului Dumnezeesc pufclic ; iar Biserica latină şi-a schimbat
liturghie ei, după împrejurările timpului şi voinţa episcopilor
Romei.
Latinii se deosebesc în liturghie lor prin 5 puncte funda¬
mentale de liturghie Bisericei ortodoxe: a] La ei lipseşte pros-
comidia; bj Latinii întrebuinţează azime în euharistie x), în loc
de pâine dospită; cj Cuvintele prefacerei la ei sunt: «Acesta
este trupul meu»1 2 3) şi «Acesta este potirul sângelui meu» *); iar
la ortodocşi: «Şi fă adică pâinea aceasta» şi «Iar ce este în poti¬
rul acesta» ; dj Euharistia se dă laicilor latini, numai sub forma
pâinei, ne adăpată cu sfântul sânge, în loc de a li dată sub
forma pâinei şi a vinului4); Liturgia romană se mai deosebeşte
şi prin scurtimea ei în solemnitate, cântări şi rugăciuni.
în Biserica latină preotul începe liturgia credincioşilor prin
proaducerea pâinei şi punerea vinului şi apei în potir* chema¬
rea sfântului Spirit, cântarea imnului «sfânt, sfânt, sfânt» ş. a.
Urmează prefacerea elementelor, rugăciuni către sfinţi, pome¬
nirea morţilor şi rugăciunea domnească. Se împărtăşesc preoţii,
poporul şi*se termină liturgia.
Protestanţii sunt şi mai mult depărtaţi în liturgia lor de
litera şi spiritul apostolic. Liturgia lor conţine numai bucăţi din
sfânta Scriptură şi predica. Euharistia se face ca şi Ia latini cu
pâine ne dospită. Protestanţii nu admit prefacerea sfintelor daruri
în însuşi corpul şi sângele real al Domnului, ci privesc vinul
şi pâinea euharistică ca pe nişte simbole ale corpului şi sân¬
gelui Mântuitorului.
Biserica anglicană are Liturgia ei astfel: Se cântă imnul
triumfal «Sfânt, sfânt, sfânt», pastorul îngenuche înaintea sfintei
mese pe care s’a pus pâine şi vin, şi rosteşte o rugăciune pentru
împărtăşire, fără chemarea sfântului Spirit.
Cuminecarea preotului si a credincioşilor se face cu pâine
şi vin. După aceea se zice rugăciunea domnească, Mărire întru
cei de sus, şi sfârşitul.
Luteranii şi Calvinii au numai o umbră de Liturgie scurtă
si deosebită.
1) Conf. pag, 170, nota 4, Tom. III, Tez. Liturg.

2) Vezi nota 2, pag. 204, Tom. III, Tez. Liturg.
3) Vezi nota 2, pag. 204, Tom. III, Tez. Liturg.
4r) Aci latinii zic că unde este corpul acolo este şi sângele Domnului.
Totuşi preoţii latini primesc euharistia sub chipul pâinei şi al vinului.
DR. BADEA CIREŞEANU
ARTICOLUL III
LITURGIA SFÂNTULUI GRIGORIE DIALOGUL
(roiYOQÎou toi) Alatâyov) SAU A CELOR MAI tNAINTE SFIN¬
ŢITE (ttov iro^YLoaêvcav).
§ 56.
întocmirea acestei Liturgii.
eê Pa^ru Posturi aê Cisericei ortodoxe, sunt

înfiinţate de ea pentru pocăinţa omului de
ale sa,e fie legi şi pentru înfrânarea su-
Vj Getului şi a corpului "de la păcate, mâncări
grase şi "îmbelşugate. Ciril al Ierusalimului
în Catehesa sa'a IlI-a \n. 23), arată foarte drept că
<»U"> corPul s*ngur nu poate păcătui, ci numai condus de
Jp spirit. Iată cuvintele Marelui Gatehet: & Nu-mi spune,
j zice el, că corpul este cauza păcatului, căci dacă
f este aşa, pentru ce mortul nu pâcătueşte ? Pune
sabia în mâna omului de curând mort şi vei vedea
că nu se întâmplă nici un omor. Şi lângă tânărul ce a murit
pune tot felul de frumuseţi şi nu se va mai naşte intr’insele
nici o dorinţă de patimă. Deci corpul prin sine însuşi nu pă¬
căleşte, ci sufletul prin corp» 1 2).
Dar dintre aceste patru posturi, acela al patruzecimei, sau
al «păresimilor» c), este deosebit de celelalte prin asprimea înfrâ-
nărei şi prin graiul umilicios al servirei de Dumnezeu. Postul
acesta este aşezat de sfinţii Părinţi înaintea sărbătorei învierei
Domnului, pentru ca să "ne pregătim în cele 7 săptămâni de
ajunare, şi să fim vrednici de ziua cea mare a sfintelor Paşti,
"fot serviciul divin al marelui post este duios şi plângător; îar
cântările sunt pline de frumuseţe şi aducere aminte de celece
am păcătuit. Sărbători de veselie nu sunt în acest post, nici
naşterile martirilor nu se amintesc, ca să nu se întrerupă tris¬
teţea ajunărei.
4, Liturgia fiind şi ea o lucrare sfântă de veselie spirituală,
prin cântările şi măreţia ei, sinodul din Laodicea ţinut între anii
360 - 375, hotărî prin canonul 49 că <lNu se cuvine în patru-
zecime a proaduce pâine (a liturgisi), de cât numai Sâmbăta
1) Cyrill. Ierusal, Cateh. III, n, 23.

2) Cuvântul «fparesimă* ori nparesimi", s’a născut în limba română din vorba
latină »quadragesima« adică «,patruzecime", sau cele 40 de zile ale marelui post.
Duminica» l 2 3). Deci, sinodul acesta a rânduit că în postul cel

mare numai Sâmbăta şi Duminica să se facă liturgie; el nu a
oprit însă pe credincioşi de a se împărtăşi şi în alte zile cu
corpul şi sângele Domnului. De aceea pentru* a nu lipsi pe fiii
Bisericei de împărtăşirea solemnă cu sfintele taine şi în cele¬
lalte zile ale săptămânei, sinodul al Vl-lea ecumenic, ţinut în
anul 692, prin canonul său 52 a hotărât că dintru ţoale zilele
ajunărei sfintei păresemi, afară de Sâmbătă şi Duminica şi de
ziua Bunei Vestiri, să se facă sfinţita liturgie a celor mai
înainte sfinţite» a). Adică creştinii să se împărtăşească nu numai
în ziua Sâmbetei şi a Duminicei, dar şi în celelalte zile ale săptă¬
mânilor din păresimi, însă după rugăciunea de seara, şi anume cu
sfintele taine păstrate de la liturgia deplină precedentă. Iar liturgie
deplină în acest post se săvârşeşte, în limitele acestui canon, de 15
ori şi adică : în Sâmbăta 1,li, III, IV, V, VI şi în Duminica Vl-a a
postului, asemenea şi în ziua Bunei Vestiri,*se face liturgia sfân¬
tului Ioan Hrisostom; apoi în cele d’intâiu 5 Duminici ale pos¬
tului, precum şi în Joia şi în Sâmbăta cea mare, se lace liturgia
sfântului Yasilie; iar în celelalte zile ale săptămânei postului
se lace diturgia darurilor celor mai înainte sfinţitei) (AstrovevCa
xcov jrpoTiyiaauivfov — Swqov a), sau mai scurt I diturgia mai
înainte sfinţită-» (Aeitovpyia TtQopyLocapsvn 4 5).
Se chiamă această liturgie aşa, pentru că sfintele daruri
nu se sfinţesc la această liturgie, ci la liturgia deplină pre¬
cedentă. De aceea liturgia celor mai înainte slintite, este mai
scurtă, fiind că proscomidie într’însa nu se face; liturgia cate-
humenilor este scurtată mai ales când nu se ceteşte apos¬
tolul şi evangelia; iar din liturgia credincioşilor, lipseşte sim¬
bolul credinţei, răspunsurile, slinţirea darurilor, axionul şi altele
până la rugăciunea domnească, precum si rânduiala împărtă-
şirei. Acestea toate însă, sunt făcute la liturgia deplină prece-
âentă, şi nu se mai pot repeţi iarăşi şi la liturgia mai înainte
sfinţită.* De aceea şi Simeon al Tesalonicului zice : «Prea sfintele
daruri cele mai înainte sfinţite, nu primesc nimic prin rugă¬
ciunile cele ce se zic la liturgia mai înainte sfinţită, căci toate
lucrările sunt săvârşite» (la liturgia deplină precedentă B).
2. Liturgia celor mai înainte sfinţite a fost îndatinată din
începutul creştinismului, căci mulţi dintre pioşi în curăţenia lor
religioasă se împărtăşeau cu sfintele taine în toate zilele, sau
de 2, ori de 3 ori pe săptămână; însă această liturgie consta
1) Ccnf. Goar, Evhol. pag. 175 n. 1.

2) Conf. Goar, Evhol., op. c.f p. 175, n. 1.
3) In vechime se făcea liturgia mai înainte sfinţită şi Mercuri şi Vineri în
săptămâna brânzei. Vezi Pidalionul, op. c., p. 517.
4) Iar în Evholog. lui Goar, op. c., p. 159, n. 1 aflăm acest titlu : ’Axo-
ôuOîa tu)v îiQOiiyiaapivwv -riis «vios p.', adică „rânduiala celor mai înainte sfin¬
ţite ale sfintei patruzecimi".
5) Simeon Tesaloniceanul. on. C.. întreb. 57, pae. 330.
la început numai din câteva rugăciuni cari însoţeau împărtă¬

şirea. Iată acum ce zice şi Simeon al Tesalonicului: «Liturgici
celor mai înainte sfinţite este din timpurile cele dHntâiu (ale
Bisericei) şi de la următorii apostolilor precum mărturisesc şi
rugăciunile ei. Această rânduialâ fiind din început, credem că
cu adevărat este de la apostoli aşezată a se face intru acest
post (al patruzecimei), pentru ca să plângem, şi in zilele cele
de plângere, precum s'a zis şi de alţiiy să nu sărbătorim. Şi
s’a hotărât de Părinţi ca această liturgie să se săvârşească la
ora a IX (ora noastră a 3-a după amiază), păzind cu aceasta
şi hotarul postului pentru a mânca odată pe zi, spre seară?) *).
Iar în tâlcuirea veche a canonului 45 al sinodului din Laodicea,
cetim că în zilele de rând ale săptămânilor patruzecimei, să se
facă liturgia mai înainte sfinţită, seara Apoi tot Simeon al
Tesalonicului arată că «afară de zilele cele orânduite (ale pa¬
truzecimei), nu trebue a se servi liturgia celor mai înainte
sfinţite, căci acest fel de învăţătură nu ni s’a dat» 1 2 3).
De şi liturgia aceasta îşi are începutul în timpul aposto¬
lilor şi al’ urmaşilor acestora, totuşi ca ca şi celelalte liturgii
depline a fost înllorită mai târziu4 5). Dar liturgia celor mai îna¬
inte sfinţite a răsărit şi din cauza persecuţiilor suferite de cre¬
ştini din° partea Jidovilor şi păgânilor, căci în acel timp nu se
putea servi liturgie deplină de cât numai în zilele de Duminici
şi serbători.
La aceste liturgii proistoşii Bisericii, despărţeau o parte
din corpul şi sângele Domnului pentru creştinii cari se împăr¬
tăşeau în timpul septărnânei; iar mulţi din aceştia luau sfintele
taine acasă pentru a se împărtăşi; celor bolnavi şi celor din
temniţă li se trimitea prin diaconi6). C!u această împărtăşire,
în primele 3 secole se rosteau şi unele rugăciuni, până ce acestea
se tot îmbogăţiră şi se făcu ast-fel liturgia celor mai înainte
sfinţite.
3. Sfântul Grigorie cel ilare sau «Dialogul)) (ţ 604), allân-
du-se în Gonstantinopole ca apocrisiar (580—585°), şi pătrun-
zându-se de însemnătatea acestei liturgii care exista pană atunci
gural, o aşternu în scris, şi i-a dat întocmirea care s’a păstrat
până astăzi. în chipul acesta s’a introdus în Biserica greacă şi
de aci în toată Biserica răsăriteană. Apoi sinodul al Vl-lea ecu-
1) Simeon Tesaloniceanul, op. c., întreb. 55, pag. 327.

2) Vezi Pidalionul, op. c., pag. 296. Iar în tâlcuirea lui Balsamon a cano¬
nului 49 a sinodului din Laodicea cetim : „Hirotonia de diacon, yreoi sau
arhiereu, in liturgia mai înainte sfinţită, nu se face... căci hirotonia Jtf-
crare de veselie este".
3) Simeon Tesaloniceanul, op. c., întreb. 59, p. 331.
4) Vezi HMissa praesanctificatorum" în Bingham, Orig. s. antiq. escles.
Tom. VI p. 411 seqq.
5) Vezi pag. 141,Tom. II, Tez. Lit.
6) Vezi autenticitatea liturgiei mai înainte sfinţită, p. 43—44, Tom. I.
Tez. Liturg.
menic prin canonul său 52, a hotărît, după cum am văzut, să

se săvârşească această liturgie în toate zilele postului mare,
afara de Sâmbăta, Duminica şi în ziua Bunei \estiri. Cum că
forma stabilită de Grigorie Dialogul s’a răspândit repede, ne
spune Sofronie al Ierusalimului (f 638), care vorbeşte de ea ca
de o liturgie cunoscută. Aşa şi Cronica Alexandrină zice că
«în zilele împăratului Iraclie, s’a început (an. 612), a se cânta
de la I-a săptămână a postului după <tSâ se îndrepteze ru¬
găciunea meay>, in timpul aducerei sfintelor daruri de la pros-
comidie in altar, imnul «Acum puterile cereşti, împreună cu
noi nevăzut servescj> *). Teodor Studitul (f 826), Niceta Pecto-
ratul (sec. XI) şi alţi scriitori, vorbesc de ritualul acestei li-
turgii, cu adăogirea că Niceta arată şi timpul săvârşirei ei zi¬
când : «Aducem sfântul sacrificiu numai Sâmbăta şi Dumi¬
nica la 3 ore dimineaţa (ora noastră a 9)... şi sfinţim in aceste
zile şi darurile pentru celelalte zile ale sâptămănei. în acestea
din urmă, după ce finim vespera pe la ora 9 seara (ora noastră
a 3-a după amează), facem noi preoţii şi diaconii... strămu¬
tarea darurilor de la proscomidie pe 1 2 3altar*). Apoi Simeon al
Tesalonicului arată foarte amănunţit tot ritualul şi tâlcuirea
acestei iiturgii;i).
Liturgia cea mai înainte sfinţită se face în toate zilele de
Mercuri şi Vineri din postul patruzecimei, cum şi în Joia din
a V-a săptămână a acestui post; iar în Vinerea patimilor nu
se face liturgie4 5). Se face însă Luni şi Marţi în săptămâna
ultimă a acestui post, apoi şi în acele zile ale" sfinţilor cu po-
lieleu s. e. sf. Haralambie (l6 Fevruarie), aflarea capului sf. Ioan
Botezătorul (24 Fevruarie) şi sfinţii 40 de martiri (9 Martie),
dacă acestea nu cad Sâmbăta ori "Duminica. Cu toate acestea
liturgia mai înainte sfinţită nu este oprită de canonul 52 al
sinodului al Vl-leu ecumenic, nici în celelalte zile ale postului,
când nu se săvârşeşte liturgia sf. Ioan şi a sf. Vasilie, şi mai
ales dacă trebuinţa o cere aceasta. De aceea şi Simeon Tesa-
loniceanul zice că «In 5 zile ale sâptămănei se face această
liturgie ca să ne nevoim mai mult» b).
4. Pentru liturgia mai înainte sfinţită, se sfinţesc din Du¬
minica lăsatului de brânză şi până la Duminica Stâlpârilory
1) Conf. Dr. Teodor Tarnavsclii, Despre cele mai însemnate lit., op. c., p. 158.
2) Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemn. Lit., op. c., p. 159-160.
Şi în Codicele Barberin tot ora 9 de dimineaţă, este rânduită pentru
liturgia deplină.
3) Simeon Tesaloniceanul, op. c., p. 234-237 şi 327-331 (întreb. 55,
56, 57, 58a şi 59).
4) în timpurile vechi creştine se săvârşea liturgia mai înainte sfinţita şi
în Vinerea patimilor, căci nu voeau sfinţii Părinţi să treacă tocmai această zi
fără liturgie. Mai târziu din cauza marei întristări a Bisericii în acea zi, s'a ho*
tărît a nu se mai liturgisi în acea Vineri. Conf. Simeon Tesalon.,op. c., întreb.
56, op. c., p. 329.
5) Simeon Tesalonic., op. c., p. 328, întreb. 56.
o parte din sfintele daruri, la liturgia sfântului Ioan şi a sfân¬

tului Vasilie. Rânduiala acestei sfinţiri se face astfel: la pros-
comidia liturgiei depline, preotul împlineşte toată lucrarea eu-
haristicâ cum am văzut că învaţă LiturgiarulJ); dar în loc de
o preseure, dânsul va lua pe lângă aceea ce se va întrebuinţa
pentru liturgia zilei, atâtea câte liturgii au să se facă peste
săptămână -). După ce a tăiat prima prescure, a jertfit-o şi a
împuns-o, tae şi pe celelalte prescuri, le jertfeşte şi le împunge;
iar după aceea le pune pe lângă cea d’întâiu, "zicând la fiecare
din ele, ca şi la cea d'întâiu : «întru pomenirea Domnului
«Ca o oae spre junghiere s’uadas»... «Junghie-se mielul lui Dum¬
nezeu»... şi «Unul din ostaşi»*).
Apoi" toarnă în sfântul potir vin şi apă zicând cele obiş¬
nuite ; acopere discul şi potirul cu sfintele acopereminte şi le
tămâiază zicând «Rugăciunea punerei înainte» 4). Şi aşa începe
sf. liturgie a sf. Ioan ori a sf. Vasilie şi o săvârşeşte după rân-
duială. Iar la sfinţirea pâinilor, după chemarea sfântului Spirit,
preotul zice : «Fă adică pâinea aceasta», căci Hristos unul este
şi de aceea să nu zică: «Pâinele acestea». Şi când va înălţa
sfintele daruri, le înalţă pe toate împreună. După aceea sfărâmă
din ele pe cea întâiu proscomidită, îi pune partea sa în sf. potir şi
toarnă căldura după obiceiu 5). Apoi luând cu mâna dreaptă lingu¬
riţa, o pune în sfântul sânge ; iar cu mâna stângă ea fie care
pâine şi o udă cruciş cu linguriţa din sfântul sânge, pe partea
pe care sa însemnat junghierea, adică pe miez şi o pune în
cutie (chivot) cu luarea aminte să nu se atingă cutia de udă-
turăG). După aceea ea şi pe celelalte părţi ale sfântului corp
tot câte una şi face asemenea la fie care, *şi le strânge pe toate
în cutie, unde se păstrează până la apropiata liturgie mai îna¬
inte sfinţită, care se va face după cum urmează mai departe.
Iar liturgia deplină se sfârşeşte şi ea după rânduiala 7).
§ 57.
Liturgia celor mai înainte sfinţite a catehume-
nilOr (tccv xaT^xotuiavcov),
Jljl m despărţit această liturgie în două părţi şi anume: a)
Liturgia celor mai înainte sfinţite la care aveau îngădu-
ială în vechime să stea în Biserică şi cateliumenii; şi bj
Liturgia celor mai înainte sfinţite la care erau de fată numai
1) Vezi „Rândueala dumnezeeştei Proscomidîî", p. 168-178, Tom. III.
Tez. Liturg.
2) Dumnezeeştile Lit., op. c., p. 143. - Conf. Goar., Evhol., op. c., p. 161.
3) Dumnezeeştile Lit., op. c., p. 143. — Conf. Goar., Evhol., op. c., p. 161.
4) Conf. pag. 177 Tom. III, Tez. Lit.
5) Dumnezeeştile Lit., op. c., p. 143. — Conf. Goar, Evhol., op. c., p. 161.
6) Vezi însemnarea „Chivotului" (xlPcotiov) la pag. 141, T. II, Tez. Liţ.
7) Dumnezeeştile Lit., op. c., p. 143. - Conf. Goar, Evhol., op. c., p. 161.
creştinii credincioşi. Despărţirea aceasta am făcut-o ca să arăt

mai bine pe fie care parte în deosebi.
1. Liturgiei celor mai înainte sfinţite a catehumenilor, îi
premerge serviciul dumnezeesc al miezonopticei, al ortrinei, al
orelor, ş. a.; iar ea însăşi este împreunată cu vespera. Se cheamă
a «catehumenilor» această parte a liturgiei, căci aveau voe şi
aceştia să o asculte, cum ascultau şi liturgia eatehumenilor din
liturghie sfinţilor Ioan şi Vasilie. Liturgia mai înainte sfinţită,
■este un serviciu dumnezeesc de seara si pentru aceea se începe
ea la ora a 9-a, adică a noastră a 3-a după amează l), şi se ter¬
mină la apusul soarelui, după care se îngâdue, de Biserică a
mânca2). Această liturgie mai înainte sfinţită a eatehumenilor.
se face în chipul următor : voind preotul şi diaconul să săvâr¬
şească liturgia celor mai înainte sfinţite, când se ceteşte rugă¬
ciunea «Stăpâne, Doamne lisuse Hrfstoase» la ora a* 9-a, se
închină amândoui pe la icoane ca şi înaintea liturgiei sfinţilor
loan şi Vasilie. Apoi mergând in sfântul altar, se îmbracă" fie
care cu veşmintele sale de coloare neagră, semnul întristărei,
ori de coloare roşie semnul patimelor Domnului3). Veşmintele
se binecuvintează de preot şi se sărută de dânsul şi de diacon,
nimic zicând asupră-le, tară "numai: «Domnului să ne rugăm»4 5).
Iar după apolisul orei, luând diaconul binecuvântare de la preot,
ese din altar şi stând în mijlocul Bisericei, zice cu voce mare:
«Bine cuvintează Stăpâne». Preotul începe acum liturgia făcând
cu evangelia semnul crucei şi zicând : «Bine cuvântată este îm¬
părăţia Tatălui». Borul: «amin». Şi îndată «Veniţi să ne închinăm»,
•de 3 ori (xal e'uGîig lxxto]aidgx,ns T0' Sbî'ts Jtpooxvvfjffojpev tplc), ur¬
mând «psalmul de începere» (6 jrpooipia*6g t|jodpog) 103 (104 6).
2. în timpul cetirei psalmului, preotul zice rugăciunile
vesperei; iar diaconul, de va fi, merge la proscomidie şi gătind
discul, steluţa şi acoperământul, le duce pe sf. masărt). Finindu-se
psalmul, diaconul zice ectenia «Cu pace Domnului să ne rugăm»
1) Conf. Simeon Tesaloniceanul, op. c., întreb. 55 p. 327.

2) Această viaţă sfântă o duceau creştinii cei vechi. Ei se înfrânau de la
niâncare şi ajunau mai multe zile; iar după aceea mâncau pâine şi seminţe
fierte la apusul soarelui, în urma împărtăşirei cu sfintele taine la liturgia celor
mai înainte sfinţite. Acei creştini sfinţi se hrăneau însă cu cugetări curate, cu
iubire frăţească şi cu gândul la patimile Domnului. Ei nu aveau nevoe de o
muncă trupească istovitoare, cum se face în zilele noastre; cerinţele vieţei lor
•erau simple, patriarhale, fără lux şi pline de nevinovăţie. Astăzi noi ne-am în¬
greuiat traiul cu lucruri de prisos, cari nu aduc de cât amărăciune vieţei noas¬
tre. Poezia sfântă este stinsă cu desăvârşire în lăuntrul nostru. (Autorul).
3) Conf. Simeon Tesalon, op. c., p. 235.
4) Duinnezeeştile Liturgii, op. c., p. 143 — Conf. Daniel, Codex, Tom. IV,
pag. 439: "Ore Se piXtai iEQDUQyrjoat a:QoriYiaaîvT|’v (6 lEpeug), eIceXBouv ev
tg> leqcltelg) svSuExaL... p.T]5ev Sg ■&ciA£ya)v el |i.f| //Toîî Hugiov Set^Qwjaev",.. 6
■Siaxovog eŞeQxexai tou Prjpaxog... XeyEi* euXoyôov, Seajroxa.

6) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 144» Iar dacă preotul serveşte singur,
•aduce el însuşi acestea pe sf. masă, după cetirea stârei prime a catismei. Iar în
228 DR. BADEA CJREŞEANU
(ev ElQTjvT] xov xvotov 5njtluj|xev i). După ecfonis, anagnostul ceteşte
catisma 18 care începe cu cuvintele : «.Către Domnul când m’atn
necăjit ani strigat». în această catismă se cuprind psalmii 119—133,
numiţi «psalmii treptelor» (psalmi graduales a). lJe când se ceteşte-
primul antlfon, adică prima stare a catismei, preotul zice rugă¬
ciunea vesperei din liturgia mai înainte sfinţită: «Doamne îndu-
Sfântul Grigorfe Dialogul autorul Iiturgioi ce poartă numele său.
rate şi milostive» 3). Rugăciunea aceasta poartă numirea în Litur-

Codicele lui Daniel, Tom. IV, p. 44t, cetim : ’AplaîEvrjţ bk rTţţ oYixotaytag
toxe^êxai 6 IsQeuţ ev xf) âyty npoSeaei xai Xap<»v xov TtporiYictonevov olqtov ex
xou aQtoq)OQiou tiGt|oiv afttov fiex’ ETjpXafÎEi'ag noAXxiţ ev xo> ayu^ 6îaxri>. In Bise¬
ricile ortodoxe din Rusia şi Austria, aducerea discului, steluţei şi acoperământului,
de Ia proscomidie pe sf. masă, de care diacon, se face la finele stărei a II-a*a
catismei.
2) Vezi înţelesul acestei numiri la pag. 146, Tom. III, Tez. Lit.
3) Goar, Evliolog, p. 163. —Conf. Daniel,Codex. Tom. IV, p. 440: Kvqie
giar : ((Rugăciunea antifonului întâiu» (euyj) xr\g d. otdasog i). Rupâ

îinirea acestui antifon, diaconul zice ectenia cea mică. Apoi
ceteşte anagnostul al doilea şi al treilea antifon al catismei,
zicând diaconul ectenia mică după fie care antifon. iar preotul
ecfonisul orânduit. La cetirea antifonului al doilea, preotul zice
rugăciunea acestui antifon: «Doamne nu cu mânia ta ne mustra
pe noi)) 2); iar la cetirea antifonului al treilea, zice rugăciunea
acestui antifon: «Doamne Dnmnezeul nostru, adu-ţi aminte
de noi» 8).
Atunci când se ceteşte a doua stare a catismei, preotul
desface sfântul antimis şi pune pe el discul care împreună cu
steluţa şi acoperemântul au fost aduse de la proscomidie 4). Şi
închinându-se de 3 ori, scoate sfânta pâine (agneţul) din cutie
(chivot) şi o pune pe disc. După aceea bine cuvântând tămâia,
tămâiază’steluţa (tov doxeQbxov) şi acoperământul, şi acopere cu
el discul; în urmă tămâiază slintele de 3 ori şi face 3 metanii
mari; iar cutia o pune la locul ei6).
3. La antifonul al treilea al catismei, paraeclesiarhul loveşte
într'un mic clopoţel în sfântul altar, vestind cu aceasta popo¬
rului ridicarea sfântului disc. Apoi preotul ridicând sf. disc pe
capul său, pleacă către proscomidie împrejurul sfintei mese,
mergând înaintea sa diaconul cu lumânarea şi cu cădelniţa
tămâind, iar poporul stă în genuehi cu faţa la pământ, în mare
umilinţă închinându-se. Ajungând la proscomidie, iarăşi se loveşte
în clopoţel şi poporul se ridică. După aceea preotul pune în sf.
potir vin şi apă după obiceiu. nimic zicând, nici chiar rugăciunea
punerei înainte, ci acoperind sfintele taine, tace şi zice numai:
«Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştrib, căci este sfinţită
mai înainte şi săvârşită această jertfă. După aceasta, preotul
iarăşi tămâiază sfintele de 3 ori precum şi tot altarul; apoi vine
la sfânta masă, strânge antimisul şi îl acopere cu evangelia 6).
Iar după catismâ, se zice ectenia cea mică, apoi se cântă
psalmul 140 : «Doamne strigat-am» cu stihurile următoare 7),
si stihirile din Triod şi din Mineiu după rânduială; iar dia¬
conul tămâiază întreaga Biserică ca la ori ce vesperă8). La
«Mărire» şi «Acum» se face «intrarea cea mică» (r| \uxqu aoo-
olxtlqjxov xal eXetîpov.—Comp. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., pag. 20. „Ru¬
găciunea 1".
1) Comp. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 144 şi 148.
2) Daniel, Codex, Tom, IV p. 440: Kvqie, 0up.tp oou IXeţT|<;
Conf. Goar, Evholog., op. cit., pag. 163.
3) Daniel, Codex, Tom. IV p. 441 : Kuqie, 6 9eo? fjjit&v. Conf. Goar,
Evholog., op. c., p. 163.
4) Conf. Dumnezeeştile Liturgii, op, c., p. 148 şi 149.
5) Conf. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 144.
6) Daniel, Codex, Tom, IV p. 441: BaXoiv Se (6 Ieqeu?) el? tg ayiov
jC0*nÎQiov otvov xai xj8coq, <nmj0co? aicojitov, (iti&ev Xeyq)v... M-»ÎTE cux*|v xr\ţ jiqo-
Ceoeco? dXX’îj povov 81 e&xwv xcov dyLCOv jiaxEgov.
7) Conf. pag. 128, Tom. III Tez. Lit.
8) Conf. pag. 128, Tom. III Tez. Lit.
8o;) cu cădelniţa, fără evangelie (avsu euayYe^toi))l) ; iar de va

ii să se cetească evangelia, cum se face în zilele când se ser-
bătoresc sf. Haralambie, aflarea capului Mergătorului înainte*
sfinţii 40 de martiri şi în săptămâna sfintelor patimi, atunci se
face această intrare a vesperei cu evangelia 2).
4. Intrarea se face în următorul chip : preotul zice în taină
rugăciunea intrărei «Seara şi dimineaţa» (eorcepag xal rcpcoî), care
este tot aceeaşi ce se ceteşte şi la vesperile cele din tot cursul1
anului 3). Apoi ese din altar cu diaconul pe uşa despre meaza
noapte în mijlocul naosului, şi înehinându-se aci amândoui înaintea
sfintelor uşi, preotul binecuvintează intrarea, după care zice
diaconul: «înţelepciune, drepţi» 4 5). Intră după aceea amândoui
în altar pe uşa din mijloc, iar liorul sau cel mai mare, cântă
ori ceteşte imnul pentru mărirea lui.Hristos «Lumină lină»
(î>u>g Uapov 6).
După acest imn diaconul zice: «Să luăm aminte» (rcgoa-
Xcopsv). Preotul: «Pace tuturor» (sîpfjvr) jtdaiv). Diaconul: «Cu
înţelepciune» (ococpia). Ceteţul cântă prochimenul din Triod de
trei ori şi ceteşte parimia I-a’din Cartea Facerei c. 7, cu formula :
«Din Facere, "cetire» 6). După sfârşitul parimiei, diaconul zice
iarăşi: «Cu înţelepciune», apoi ceteţul cântă prochimenul al
II-lea de 3 ori, iar diaconul zice cu glas : «Porunciţi» (xetaucrate).
Acum preotul săvârşeşte o lucrare foarte frumoasă care
nu se mai vede în tot cultul ortodox. El ea cu amândouă mâi¬
nile sfeşnicul cu lumânarea aprinsă şi cu cădelniţa ce sunt
puse înaintea sfintelor uşi, şi căutând mistic spre răsărit, zice
cu voce tare însemnând cruciş cu sfeşnicul: «Cu înţelepciune,
drepţi» (oocpia, 69Bol) ; apoi întorcându-se spre apus către popor,
iarăşi însemnând cruciş zice: «Lumina lui Hristos luminează
tuturor» 7). Aceste prea înalte cuvinte, însemnează că lumina
Vechiului Testament asupra căruia s’a cetit până aci, lumină
numai seminţiei evreeşti; iar de acum înainte lumina lui Hristos
va lumină tuturor neamurilor 8). Pentru aceea credincioşii se în¬
chină până la pământ. Iar făclia din mâna preotului, ne aduce
1) Goar, Evholog. p. 177 n. 40.-Daniel, Codex, Tom. IV p. 442.

2) Dumnezeeştile Liturgii, op. c. p. 144. —Conf. Simeon Tesalon, op. c.
întreb. 57. —Goar, Evhol. p. 162. —Tot aşa cetim şi în Codicile lui Daniel, Tom.
IV p. 442: Mexa to xaOiopa to. Kupte EX£Kpa|a... eîxa i] eTaoâo^ aveu ruay-
yeXiou. "Oxi âe jieM.ei eLtceîv EvavyEX.iou fiyow slg xryv eupeaiv xt)5 xi^Caţ xecpa-
Ărig xoîj h:qo8q6|iou, xwv ayâov 40 paQXuecov... xat xf) epâdfxaâr xoxe
ziGobzvEi psxa xou EmyYEôu.
3) Vezi Dumnezeeştile Liturgii, op. c. p. 26.
4) Ceteşte înţelesul acestor cuvinte Ia pag, 129 Tom. III Tez. Lit.
5) Vezi întocmirea acestui imn Ia pag. 124, Tom. III Tez. Lit.
6) Goar, Evholog, op. c., p. 162. —Conf. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 442.
7) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 442: <$>âc, Xpiaxoij (patvet ?iâau —Conf.
Goar, Evhol., p. 164,-Asem. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 144 şi 150.
^ 8) Poporul evreesc chiar până în zilele lui Solomon, nu avea un Ioc
hotărât pentru luminare sau închinare înaintea lui Iehova, afara de cortul
mărturiei. De aceea el aducea sacrificii tot pe înălţimi, cum . cetim în cartea l-a
aminte de timpurile vechi creştine, când se aflau catehumeni

în Biserică şi li se arăta lumina aprinsă, simbolul luminei lui
Hristos. Se ceteşte apoi parimia a Il-a din cartea Proverbelor
lui Solomon, cap. 9 i). De se va întâmpla însă în acea zi, să
fie sărbătoare sau un sfânt cu polieleu, se cetesc şi parimiile
sărbătoarei sau ale sfântului a).
5. Apoi luând preotul cădelniţa cu mâna dreaptă şi o lu¬
mânare aprinsă cu cea stângă, şi" stând cu umilinţă în fata
sfintei mese, iarăşi Săvârşeşte o "lucrare care înaltă sufletele
noastre. El începe a cânta acum cu vocea prelungită, dulce şi
mângâioasă, stihul 2 al psalmului 140: «Să se Indrepteze ru¬
găciunea mea ca tămâia înaintea ia, ridicarea mâinilor mele,
jertfa de seara» 3).
în acelaşi timp cădeşte prima lăture a sfintei mese. Şi stă
aci preotul până ce cântă" şi borul drept odată «Să se încirep-
teze rugăciunea mea». După aceea preotul trece în partea de
meaza zi a sfintei mese şi stă aci cădind şi zicând stihul 1 al
psalmului 140: «Doamne strigat-am», iar’ horul stâng cântă
«Să se indrepteze». Preotul trece mai departe în laturea despre
răsărit şi zice cădind, stihul 3 al aceluiaşi psalm : «Pune Doamne
streajă, gurei mele», la care răspunde "horul drept cu cântarea
«Să se indrepteze». De aci vine preotul în partea de meaza
noapte a sfintei mese şi zice, cădind, stihul 4 al psalmului 140:
«Să nu abaţi inima mea,» după care horul stâng iarăşi cântă
«Să se indrepteze.» în fine preotul se întoarce cu faţa sprepros-
comidie şi cădeşte zicând «Mărire Tatălui,» iar horul drept cântă
«Să se indrepteze», apoi venind în faţa sfintei mese zice : «Şi
acum», după care începe însuşi preotul a cânta «Să se îndrep-
teze», numai până la «ridicarea’ mâinilor mele», iar de aci înainte
se termină de hor. Finindu-se cântarea preotul plecându-se în
genunchi se roagă, iar noi facem 3 metanii 4).
După cum vedem, de 7 ori se repeteşte această duioasă şi
prea frumoasă cântare «Să se Indrepteze rugăciunea mea». Ea
este atât de pătrunzătoare în cuprinsul şi melodia ei, în cât ne
poartă cu cea mai deplină înlesnire în timpurile vechi creştine,
când pioşii o ascultau în genuchi la apusul soarelui. Pare că
îi vedem’pe acei sfinţi evlavioşi, stând sfioşi dar cu mulţumire
sufletească în casa lui Dumnezeu şi închinandu-se lui fără în¬
cetare. Pentru aceea şi credincioşii’ din zilele noastre, stau in
genunchi în timpul acestei cântări şi se roagă lui Dumnezeu,
Regilor, cap. iu v. 2: nii-p nisşs D'nşy? Dyry pi

= »De sigur poporul (evreu) sacrifica pe înălfimi, căci nu era ♦ D^PI
zidită casa (templul) numelui Iui Iehova până în zilele acelea" (ale Iui Solomon),
4) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., pag. 145.
imitând pietatea fraţilor lor din timpurile începătoare ale Bi-

sericei i).
G. Dacă este un sfânt cu polieleu sau hramul Lisericei,
după cântarea «Să se îndrepteze rugăciunea mea», se zice apo¬
stolul şi evangelia cu formulele îndatinate1 2). Apoi urmează
ectenia "«îndoită» sau «stăruitoare» : «Să zicem toţi» ca şi la
liturgiile sfinţilor Vasilie şi Ioan 3). Iar dacă nu este sărbătoare,
după sfârşitul cântărei «Să se îndrepteze», diaconul zice îndată
ectenia «îndoită» în timpul căreia preotul ceteşte o mică rugă¬
ciune a cererei stăruitoare : «Doamne Dumnezeul nostru, pri¬
meşte această rugăciune stăruitoare» 4 5), pe care o allăm şi în
liturgiile sfinţilor Vasilie şi Ioan 6). Diaconul : «Rugaţi-vă cei
•chemaţi Domnului».
în timpul acestei ectenii, preotul desface sfântul antimis
şi zice în taină «rugăciunea pentru cei chemaţi» : «Dumnezeule,
Dumnezeul nostru, Greatorule şi Făcătorule a toate», mijlocind
înaintea lui Dumnezeu, să-i lumineze si să vie la viata cea ves-
nică. Cuprinsul acestei rugăciuni este acelaşi ca şi în liturgiile
sfinţilor Vasilie şi Ioan, iar forma se deosebeşte. După această
rugăciune preotul zice ecfonisul: «Ca şi aceştia (catehumenii)
împreună să mărească cu noi»; iar diaconul urmează cu ec¬
tenia : «Câţi sunteti chemaţi, esiti», tot asa ca si la liturgiile
depline 6).
Acestea se zic până în Mercurea (IV-a săptămână) din
mijlocul postului; iar de atunci şi până în Mercurea din ultima
săptămână a acestui post, după ecfonisul: «Ca şi aceştia îm¬
preună să mărească cu noi», diaconul zice: «Câţi sunteţi che¬
maţi, eşiţi, cei chemaţi, eşiţi, câţi sunteţi către luminare, eşiţi,
rugaţi-vă" cei către luminare». Ilorul: «Doamne milueşte». Si
urmează mai departe ectenia pentru catehumenii pregătiţi să se
lumineze cu botezul, iar preotul ceteşte rugăciunea pentru
dânşii: «Arată, Stăpâne, faţa ta» 7). Ectenia se termină cu aceste
cuvinte: «Câţi sunteti către luminare, esiti» 8). Aci se termină
3 3 7 9 O '
1) In unele Biserici se păstrează această datină rămasă din zilele primilor

creştini: când cântă horul drept „să se îndrepteze", cad în genuchi credincioşii
din stânga; iar când cântă horul stâng, se scoală aceea şi cad în genuchi cei din
dreapta, şi aşa pe rând până la sfârşit. Aceasta ne aduce aminte de vechii creş¬
tini caii cântau „Să se îndrepteze" in două horuri, şi îngenucheau numai când
cânta horul celălalt, ca să nu fie îngreuiaţi cântând in genuchi.
2) Vezi pag. 185, Tez. Lit., Tom. III.
3) Vezi pag. 130 şi 187, Tez. Lit., Tom. III. —Conf. Dumnezeeştile Li-
turgii, op. c., pag 79, 116 şi 151. , „ , ,
4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 443: Kvqie, o 0BOg hh-wv. —Conf. Goar,
Evhol., p. 164.
5) Dumnezeeştile Liturgii, p. 79, 116 şi 151.
6) Dumnezeeştile Liturgii, p. 153.
7) Dumnezeeştile Liturgii, p. 154,-Conf. Daniel, Tom. IV, p. 444 : Tavta
?.eydvraL [aovov lii^QLThg 8'. TEuSopaSog tcdv vr|cn;Ei.d>v.—Conf. Goar, Evhol. p. 165.
Dr. T. Tarnavschi, op. cit., pag. 166.
8) Dumnezeeştile Liturcrii
şi liturgia celor mai înainte sfinţite a catehumenilor, cu eşirea

acestora din Biserică, ca şi la liturghie depline.
7. Biserica a avut totdeauna grijă nu numai de fiii săi, dar
şi de catehumenii cei ce au dorit să intre în sânul ei prin baea
botezului. Pentru aceea au îngăduit sfinţii Părinţi, ca să asculte
şi cei ce vin la creştinism, o parte a "liturgiei," numită până
astăzi a «catehumenilor»; ea se termină cu ectenii şi rugăciuni
în folosul şi mântuirea Jor. Cu deosebire sunt frumoase ecte-
niile pentru catehumeni, cele rostite din Mercurea a IV-a săp¬
tămână a marelui post şi până în Mercurea patimilor. Aceste
ectenii înălţate pentru cei pregătiţi spre luminare (qpcouţ6|ievoi),
se află şi în liturgia Constituţiunilor apostolice (cartea 8, cap. 8).
După învăţăturile sfinţilor Părinţi: Vasilie cel Mare ]), Ciril
al Ierusalimului"1 2 3), canonul°45 al sinodului din Laodicea, ş. a.,
catehumenii cari voeau să se boteze Sâmbătă noaptea spre în¬
vierea Domnuluis), trebuea să arate această dorinţă episcopului
in primele 2 săptămâni ale postului4 5). Apoi se despărţeau de
ceilalţi catehumeni, făcând o clasă deosebită. în Mercurea din
a IV-a săptămână, se făcea examinarea lor religioasă şi morală
de episcop cu exorcisme, impunerea mâinilor, suflarea în faţă,
etc. De aceea până astăzi a rămas rânduiala în liturgia mai
înainte sfinţită, ca din această Mercure şi până în Mercurea ul¬
timei săptămâni a postului, ectenia pentru dânşii să fie stărui¬
toare si aleasă, de si instituţia lor a încetat în secolul al Vl-lea6).
Dar catehumenii se botezau nu numai în noaptea Invierei Dom¬
nului, ci şi în ajunul Rusaliilor şi al Botezului Domnului. Aceste
3 zile mari erau cu deosebire alese pentru a lor luminare.
§ 58.
Liturgia celor mai înainte sfinţite a credincioşilor

(tCOV JtKTtâyv).
e cliiamă a «credincioşilor» această parte a liturgiei, căci

numai aceştia aveau dreptul în vechime să o asculte,
tot asa ca si liturghie credincioşilor ale sfinţilor Părinţi
a o v a o a
Vasilie cel Mare şi Ioan Iirisostom.

1. Liturgia celor mai înainte sfinţite a credincioşilor, se
face în rânduiala următoare : după eşirea catehumenilor, Bise¬
rica îndeamnă pe fiii ei la rugăciune prin ectenia : «Câţi suntem
credincioşi (oaoi jtiatoi), iară şi iară cu pace Domnuîui să ne
rugăm»..." «Apără mântueşte» ş. m. d. în timpul acestei ectenii
1) Basil. Magn. De Baptismo, c. 7.

2) Cyril. lerosolimit. Procatech. c. 1. Catech. III, ji. 2.
3) Conf. A. Lerosey, Liturgique, Histoire et Symbolîsme, p. 436. Paris, 1889.
4) Vezi în Pidalion tâlcuirea canonului 45 al sinodului din Laodicea.
5) Dr. Teodor Tarnavsclii, Despre cele mai însemnate Lit.,op. c., p. 166, n. 2.
preotul ceteşte în taină «întâia rugăciune a credincioşilor)):

«Dumnezeule cel Mare şi lăudat» (cO 0eog 6 piyctg xctl alveroş *)>
care se deosebeşte de cea din liturgiile sfinţilor Vasilie şi Ioan,
Apoi diaconul zice şi a Il-a ectenie pentru credincioşi: «Iară şi
iară cu pace», în timpul căreia preotul ceteşte «A doua rugă¬
ciune pentru credincioşi» : «Stăpâne sfinte, Prea Bunule» (Ata-
Ttoxa ayie ujteQayaBe 2). Ectenia se termină cu ecfonisul preotului:
«Dupre darul Hristosului tău care eşti binecuvântat» 3). Iar
borul cântă partea I-a a imnului heruvimic al acestei liturgii:
a Acum 'puterile cereşti, împreună cu noi nevăzut slujesc, că
iată intră împăratul mârirei; iată jertfa tainică săvârşită, de
dânsele se încungiură» 4).
După ce diaconul a terminat ecteniile, intră în sf, al¬
tar pe uşa de la meaza noapte 5), şi luând cădelniţa, zice în
taină psalmul 50, tămâind sf. masă, proscomidia şi pe preot:
apoi eşind în naos, tămâiază şi pe popor după rânduialâ. Intrând
iarăşi în altar, stă cu preotul înaintea sfintei mese şi zic îm¬
preună de 3 ori imnul heruvimic : «Acum puterile cereşti». Apoi
merg la proscomidie şi tămâind-o preotul, se pregătesc pentru
a face «intrarea cea mare» (f\ peyc&îi rTaoSog) cu sfintele daruri
în chipul următor : preotul ea aerul şi îl pune pe umărul dia¬
conului ; iar sfântul disc cu dumnezeeştile taine îl ea preotul
cu mâna dreaptă şi îl pune pe al său'cap; apoi sfântul potir
cu vinul luându-1 in mâna stângă îl ţine în dreptul pieptului 6).
Diaconul eşind din altar pe uşa de la meaza noapte, cu
adâncă pietate merge înainte cu cădelniţa tămâind adesea ori;
tot pe acolo ese şi preotul. Sfinţiţii servitori mergând, ocolesc
prin mijlocul Bisericei, însă nu zic nimic, nici dânşii, nici psalţii7).
Tăcerea aceasta mistică şi pătrunzătoare, lâce să s'trăbată în sufle¬
tele noastre fiorii celei mai adânci pietăţi. De aceea şi poporul
stă plecat la pământ în tăcere, până ce intră diaconul şi preotul
în sfântul altar pe uşa din mijloc, în unele Biserici preotul ese
cu sfintele daruri numai printre sfeşnicele împărăteşti şi icoana
Maicei Domnului; dar acesta nu este un act în legătură cu
datinele liturgice. Dacă sfinţiţii servitori nu zic nimic, nici aici
nici în alte părţi ale liturgiei* mai înainte sfinţite, cauza este că
cele ce ar trebui să se rostească aci sau aiurea, s’au zis la
liturgia deplină precedentă când s’au prefăcut sfintele daruri,
şi nu trebue deci să se mai repetească.
După ce au intrat sfinţiţii servitori în altar, horul cântă
şi partea Il-a a Heruvicului: aCu credinţă şi cu dragoste sa ne
1) Conf. Goar, Evhol. p. 166.
2) Conf. Goar, Evhol. p. 166.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 446 : Kard tt|v Scopsav toi) Xpurcoi) ooy.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 446 : Nuv ai 6-uvrif.iEig tcov oupaviov <ruv
•»1^îv dopdxajg Xgltqeuouoiv’ î&ov ya,Q eîajcoQEUETtti 6 paoiXsvg xf\q 6o^g... x. x.
6) Dumnezeeştile Liturgii, op. e., p. 145.
apropiem,, ca părtaşi vieţei veşnice sâ ne facem, aliluia, aliluia,

aliluiay> *).
Cântarea «Acum puterile» se crede că a fost compusă de
imnograful bisericesc George Pisidiul (începutul secolului al
Vll-lea) şi introdusă în această liturgie în anul 612 după cum
cetim în. Cronica «pascală» sau «Alexandrină». Ea s'a introdus
pentru a se preamări împăratul ceresc, care se arată acum cre¬
dincioşilor in realitate, cu corpul şi sângele său 1 2 3 4 5), Preotul, după
cum am văzut, ea discul în mâna dreaptă, căci la liturgia mai
înainte sfinţită, se află pe dânsul, corpul Domnului real adăpat
cu sângele său la liturgia precedentă; potirul însă îl ţine cu
mâna stângă, căci într’însul se află acum vin nesfinţit până la
unirea în potir cu corpul Domnului. Sfântul Simeon al Te-
salonicului zice că la liturgia celor mai înainte sfinţită oprima
intrare este a vesperei; iar a doua (cea mare) este a li¬
turgici; aceasta se face cu ducerea sfintelor daruri pe sfânta
masă, pentru ca noi vâzându-le, cu credinţă sâ ne închi¬
năm lor» 8).
2. Preotul intrând cu sfintele daruri în altar, le pune pe
sfântul antimis, închide sfintele uşi şi perdeaua, descopere sfin¬
tele daruri şi le acopere cu acoperemântul cel mare, le tămâiază
de 3 ori, nimic zicând, şi face B metanii înaintea sfintei mese*
Pentru că darurile puse acum pe sfânta masă, sunt prefăcute
în corpul şi sângele Domnului la liturgia premergătoare, de aceea
la liturgia mai înainte sfinţită, nu se mai zice nimic din cele
ale liturgiei depline. Acum deci nu se mai face sărutarea păcei,
nu se mai zice simbolul credinţei, răspunsurile, rugăciunile pre-
facerei, axionul, ş. a., ci îndată după intrarea cea mare, diaconul
eşind în mijlocul Bisericei, zice ectenia din înaintea rugăciunei
domneşti: «Sâ plinim rugăciunile noastre cele de seara Dom¬
nului» *). Ilorul: «Doamne milueşte». Diaconul: «Pentru cinstitele
şi mai înainte sfinţitele daruri ce sunt puse înainte, Domnului
să ne rugăm», ş. m. d.
De şi ne aflăm în timpul liturgiei, totuşi diaconul prin
ectenie zice: «Să plinim rugăciunile noastre cele de seara»,
căci liturgia mai înainte sfinţită este împreunată cu vespera şi
ea însăşi este un serviciu de° seara precum ectenia însăşi arată,
în timpul acestei ectenii, preotul zice rugăciunea,: «Dumnezeul
tainelor negrăite şi nevăzute» 6), în care mijloceşte înaintea lui
Dumnezeu pentru’curăţirea sufletelor celor ce se vor împărtăşi
cu sfintele misterii. Rugăciunea aceasta se crede a li făcută de
1) Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p; 145, şi 156.

2) Dr. Teodor Tamavschi, Despre cele mai însemnate Lit., op. c,, pag. 168.
3) Simeon Tesaloniceanul, op. c,, întreb, 57, p. 330.
4) Goar, Evhol., pag, 166;-Conf, Daniel, Codex, Tom. IV, p, 446 : IlXr)-
pcoocop,ev -rryv eojieqiytjv fierjoiv Ttp xuQtcp,
5) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 447: |xexa ttjv ojcoGegiv:, *0 nov
cov xai dOeânov j*u0ttiqt|g)v Beoţ.
Atanasie cel Mare (f 373), căci patriarhal Constantinopolului

Mihail Cerularle (1043—1056), mărturiseşte că în manuscriptele
vechi, numele sfântului Atanasie era scris (Tasupra rugăciune!1).
După ectenie, preotul zice ecfonisul: «Şi ne învredniceşte
pe noi, Stăpâne». Ceteţul sau cel mai mare^ rosteşte solemn :
„Tatăl nostrn14 (ridxeo f)fxorv2). Preotul: «Că a ta este împă¬
răţia». Horul: «Amin». Preotul: «Pace tuturor». Ilorul: «Şi
duhului tău». Diaconul: «Capetele voastre Domnului să le ple¬
caţi». Horul: «Ţie Doamne». Iar preotul acum se roagă: «Dum¬
nezeule cel singur bun şi îndurat» (cO 0eog, 6 povogavccfiog), apoi cu
voce tare: «Cu darul şi cu îndurările». Mai departe iarăşi se
roagă: «Ia aminte, DoamneIisuse Hristoase Dumnezeul nostru»
(lloooxs?, Kvqie Tt)goi) Xqktts 3). Această rugăciune a Marelui Va-
silie, a trecut şi în liturgia sf. Ioan şi în aceasta a sf. Grigorie4 5).
3. Diaconul şi preotul se închină acum tie care în locul
său zicând de 3 ori : «Dumnezeule curăţeşte-mă pe mine pă¬
cătosul». Apoi fiind acoperite sfintele daruri cu aerul, preotul
vâră mâna (|3cdo>v tt|v xe^9a) Pe dedesubt, se atinge de sf. pâine
cu evlavie şi frică (pet’ ei>ki(Mag xai cpo|3or); iar când diaconul
zice: «Să luăm aminte» preotul răspunde: «Cele mai înainte
sfinţite, sfintele sfinţilor». Horul: «linul sfânt» B). Simeon Tesa-
loniceanul zice că sfântul agneţ este sfinţit şi 'prefăcut, este-
înălţat şi unit cu dumnezeescul sânge, acum deci el nu se mai
înalţă de preot, ci se atinge numai cu mâna»6).
După «Unul sfânt» se rosteşte predica sau se cântă chi-
nonicul «Gustaţi şi vedeţi că bun "este Domnul». Apoi preotul
ridică sf. aer, iar diaconul intrând în sf. altar se apropie de
preot zicând: «Sfărâmă Stăpâne sfânta pâine». Preotul o sfă¬
râmă în 4 părţi zicând : «Sfăramă-se şi se împarte Mielul lui
Dumnezeu». Şi pune părticica IIS în sf. potir nimic zicând. Şi
diaconul toarnă căldura în sf. potir, asemenea nimic zicând.
Simeon Tesaloniceanul dă acestei tăceri o prea frumoasă şi
dreaptă explicare : «Nu se zice nimic... căci cele din potir? la
liturgia mai înainte sfinţită, nu se sfinţesc cu chemarea sf. Spirit,
ci cu împărtăşirea şi unirea pâinei, care este cu adevărat corpul
lui Hristos unit cu sângele său»7). Iar despre căldură iată ce
zice acelaşi sfânt liturgist: «Căldura se pune în potir nu pentm
vr'o săvârşire, de oare ce nici la liturgia deplină nu se pune
pentru vr’o săvârşire, ci pentru ca gustând cald din sf. potir,
1) Conf. Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele mai însemnate Liturg., op. c.,
p. 168, n. 3.
2) Goar, Evholog., op. c.f p. 166.
3) Dumnezeeştile Liturg,, op. c., p. 159.-Conf. Daniel, Codex, Tom. IV,
pag. 448. Goar, Evholog., p. 167.
4) Conf. pag. 208, Tom. III, Tez. Lit.
5) Dumnezeeştile Liturg., p. 159. —Daniel, Tom. IV, p. 449.
6) Simeon Tesalonic., op. c., întreb. 57, p. 330.
7) Simeon Tesaloniceanul, op. c., întreb. 57, p. 330.
se înţelegem că Iisus ne încălzeşte pe noi cu harul său divin,

impartâşindu-ne cu sfintele tainei *).
4. Fiind turnată căldura în potir, preotul zice: «Diacone
apropie-te». Şi viind diaconul face închinăciune cu evlavie zi¬
când : «Iată viu la nemuritorul împărat». Şi: «Dă-mi mie Stă¬
pâne». iar preotul luând o părticică din* sfintele taine, o ;lă
diaconului zicând: « Diaconului» sau «Ierodiaconului (cutare) se
dă cinstitul şi sfântul Trup şi sânge» *). Si sărutând diaconul
w /ft mm /ţ\ /ŢI 7ft <Ţv /Ţv jjym /Ţ\ /y.
Chipul Născătoarei de Dumnezeu ce mi s a dăruit în chinovia

«Lavra» din sfântul Munte Athos, Duminică I August anul 1904. (Autorul).
mâna preotului, merge în dosul sfintei mese şi plecandu-şi capul

se roagă ca şi preotul. Apoi şi preotul luând o părticică din sfin¬
tele taine zice: «Cinstitul şi sfântul Trup şi Sânge», După aceea
plecându-si capul se roagă zicând : «Crez Doamne» apoi «Cinei
tale» şi «Nu spre judecată», aşa cum s’au zis şi la liturgia de¬
plină 1 2 3). Şi aşa se împărtăşesc cu sfintele taine, în toată evlavia
1) Simeon Tesaloniceanul, op. c.( întreb. 58, p. 331.

2) Conf. Dumnezeeştile Liturgii, op. c., p. 146.
3) Conf. pag. 211 şi 212, Tom. III, Tez. Liturg.
şi frica. Apoi luând preotul buretele îşi şterge mâna zicând de

li ori: «Mărire ţie Dumnezeule». Şi sărutând buretele îl pune
la loc. Luând după aceea preotul sfântul potir cu amândouă
mâinile, gustă de 3 ori dintr’însul, nimic zicând. Şi îşi şterge
buzele şi potirul cu acoperemântul ce îl are în mână şi’ îl’pune
pe sfânta masă. Apoi luând şi anaforă şi puţin vin cu apă îşi
clăteşte gura şi îşi spală mâinile şi buzele, zicând după aceea
rugăciunea mulţumirei : «Mulţumim ţie Mântuitorule» (Ei'xapia-
ToOpev aoi tq> Somjgi x).
Iar diaconul nu bea acum din potir, ci după rugăciunea
amvonului, şi după potrivirea sfintelor taine. Chiar şi preotul
dacă liturgiseşte singur, fără diacon, se împărtăşeşte numai
din sf. agneţ; iar din sfântul potir bea tot după termina¬
rea sfintei liturgii şi după potrivirea sfintelor taine. ccCâci
de şi este sfinţit vinul, prin părticelele ce s’au pus in potir,
totuşi, după explicarea învăţăturilor din Liturgiar, el nu este
chiar dumnezeescul sânge, fiind că nu s'au zis peste dânsul cu¬
vintele preţacerei, precum se face la liturgia Marelui Vasilie
ori a sfântului Ioan Hrisostom» a). Cu toate acestea împărtă¬
şirea desăvârşită cu corpul şi sângele Domnului, totuşi se face
la liturgia mai nainte sfinţită prin sfântul agneţ, care"este ade¬
văratul corp al Domnului adăpat cu sângele său, la liturgia de¬
plină (p. 226, T. III, Tez. Lit.).
5. Apoi diaconul luând discul ii ridică d’asupra potirului
si îl şterge cu buretele iarăşi nimic zicând. Si închinându-se de
3 ori, deschide uşile împărăteşti, ea potirul de la preot în mână
şi zice după rânduială: «Cu frica lui Dumnezeu». Horul răs¬
punde cu cântarea stihului 1 şi 8 al psalmului 33 : (aBine voiu
cuvânta pre Domnul in tot timpul, pururea lauda lui în gura
mea. Pâinea cea cerească şi paharul vieţei, gustaţi şi vedeţi
că bun este Domnul, aliluia, aliluia, aliluia»*).
Acum se apropie şi laicii cei ce voesc să se împărtăşească
şi primesc corpul şi sângele Domnului din potir ca şi la liturgia
deplină1 2 3 4). Finindu-se împărtăşirea laicilor, sau ducă aceştia nu
se află, după cuvintele: «Cu frica lui Dumnezeu», preotul zice:
«Mântueşte Dumnezeule, poporul tău» 5).
De aci înainte urmează aceeaşi rânduială ca şi la liturgiile
sfinţilor loan şi Vasilie. După ce adică preotul tămâiază sfintele,
•dă cădelniţa şi pune discul pe capul diaconului; iar acesta luându-1
cu evlavie şi căutând afară către uşi, nimic zicând, se duce la pros-
comidie şi îl pune acolo. Iar preotul luând potirul zice către popor,
în taină ; «Dine cuvântat este Dumnezeul nostru», şi apoi cu glas :
1) Dumnezeeştile Liturgii, p. 146 şi 159.-Conf. Daniel, Codex, Tom. IV,

pag. 449.
4) Vezi acest ritual la pag. 214 şi 216, Tom. III, Tezaur Liturgic.
«Totdeauna acum şi pururea». Şi aşa duce sfintele la proscomidie,

iar horul cântă: «Sase umple" gurile noastre» l). Apoi diaconul
eşind înaintea uşilor împărăteşti grăeste : «Drepţii primind, sfin¬
tele... taine». Preotul zice ecfonisul : «Că tu eşti sfinţirea noastră».
6. Diaconul : «Cu pace să esim» a). Horul: «întru numele
Domnului». Iar preotul eşind în mijlocul Bisericei rosteşte «rugă¬
ciunea amvonului»: «Stăpâne A tot Ţiitorule, cela" ce cu înţe¬
lepciune ai creat toată făptura» a). Apoi : «Fie numele Domnului
binecuvântat» de 3 ori, «Mărire» şi «Acum» psalmul 33 «Bine
voiu cuvânta pre Domnul» 4).
Iar când se potrivesc sfintele, se ceteşte mica rugăciune:
«Doamne Dumnezeul nostru carele ne-ai adus pe noi»6). Şi
preotul eşind dă anaforă (dvTfâcopov) poporului6), apoi face apo-
lisul: «Hristos adevăratul Dumnezeul nostru... a celui întru sfinţi
părintelui nostru Grigorie Dialogul, papa al Romei». După aceea
preotul intrând în sf. altar se desbracâ de veşmintele liturgice;
asemenea face şi diaconul, după ce a pus sfintele vase la locul
lor. în acest timp se zice «Acum slobozeşte», «Sfinte Dumne¬
zeule», şi după «Tatăl nostru», tropariuî sfântului Grigorie:
«Cela ce de sus de la Dumnezeu», apoi condacul: «începător
te-ai arătat».
Şi ese preotul împreună cu diaconul din Biserică dând
mulţumire lui Dumnezeu; după dânşii ese şi poporul7). Aşa
se face si se termină liturgia celor mai înainte sfinţite.
» O o
Spicuiri asupra secţiunei Il-a
tudiul liturgic îşi ajunge culmea lui în cuprinsul

acestei secţiuni. Aci se întind cercetările mistice şl
5^ exegetice asupra celor trei liturgii ale Bisericei orto¬
doxe. Cărţile sfinte; comorile liturgice, scrierile vechi
cu înţeles frumos, au fost deschise şi cetite de mine cu
luare amintet pentru ca să arăt în lumină deplină rănduiala
liturgică cu tâlcuirile ei istorice şi mistice. Dar sfânta litur-
gie nu se începe de o dată, ci trebue să-i meargă înainte cele
1) Conf. origina acestei rugăciuni la pag. 216, Tom. III, Tez. Liturg.
2) Vezi înţelesul acestor cuvinte la p. 217, T. 111, Tez. Liturg. şi p. 8, T. I.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, pag- 449: Ascntota jtavxoxQaxOQ.
4) Ceteşte şi pag. 217, Tom. III, Tez. Liturg. #
5) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 450; Ktjqie 6 Geog f^cov.
6) Vezi origina anaforei pag 175 şi 218, Tom. III, Tez. Liturg.—Conf.
Goar, Evholog., op. c., pag. 178, n. 46.
7) Conf. pag. 220, Tom. HI, Tez. Liturg.
7 laude dumnezeeştiunele săvârşite în ziua premergătoare, iar altele

în însăşi ziua facer ei sfintei li turg îi.
Vespera în timpurile începătoare ale Bisericei, era scurtă, abia
urzită, dar plină de înţeles şi nevinovăţie, după cum vedem cuprinsul
ei în cartea VIILa a Constituţiunilor apostolice. Prigonirile aspre în
contra creştinilor, nu ingădueau a prelungi cântările şi a face stră¬
lucirea pe care o vedem mai târziu. Totuşi din urzitul vesperei ne-
au rămas până astăzi rugăciunile : ^învredniceşteme Doamne», *Âcmn
slobozeşte pe servul tău, Stăpâne», cum şi cântarea «Lumină lină>.
Toate acestea se zic şi astăzi la vesperă. Aceste icoane ale cugetărilor
sfinte, cuprind într’însele cele mai luminoase învăţături dogmatice. Ele
fură cetite de primii creştini în cămările întunecoase din catacombe,
ca şi în Basilicele măreţe zidite mai târziu. Dar vespera se împodobi
mai pe urmă, cu cântări şi rugăciuni potrivite timpului de înflorire a
cultului. Poeţii bisericeşti cântară în stihuri minunate prea mărirea
Dumnezeirei, şi biruinţa luminei în contra pâgânismului.
Tot aşa de scurtă era la început şi ortrina ca şi vespera Aceasta
se făcea la sfârşitul zilei în apustil soarelui ; iar ortrina la începutul
zilei in răvârsatul zorilor. Ortrina se începea cu psalmul 62 numit al
*dimineţei*f căci cuprinsul lui se potriveşte de minune cu mânecarea
piosului şi însetarea acestuia după adevărurile sfinte. Aşa vieţuiau
creştinii cei vechi; ei aduceau jertfă lui Dumnezeu rugăciunile şi pacea
sufletului lor, în limpid cel mai frumos al zilei, adică înainte de
ivirea aurorei. Coloarea purpurie a răsăritului înainte de ivirea soa¬
relui, îi înviora în speranţa lor cea sfântă.
închinătorii ci'ucei cântau lui Hristos atât de dulce, în cât şi
Pliniu al II-lea a rămas uimit de frumuseţea adunărilor lor. Iar când
acest ocârmuitor al provinciei Bitinia a scris lui Trai an despre creştini,
nu a găsit în greutatea acestora de cât cuvinte de laudă. Ca şi ves¬
pera, în acelaşi chip şi ortrina a fost îmbogăţită în curgerea timpului,
cu cântări, rugăciuni şi tot ce stă în legătură cu frumuseţea cultului.
Aceeaşi imnologi ai vesperei, cântară şi în ortrina faptele mari ale
Bisericei şi mântuirea neamului omenesc.
Dar după ortrina, se începe partea cea mai însemnată a cultu¬
lui, adică sfânta şi dumnezeeasca liturgie. Biserica ortodoxă însă a în¬
grijit, ca sfânta liturgie să se facă în 3 chipuri, iar nu în unul şi
acelaşi fel. în fie care din acestea vede creştinul o mică deosebire de
formă, dar şi o frumuseţe mulţumitoare pentru sufletul său. Căci, una
este frumuseţea liturgiei sfântului loan Hrisostom, alta este aceea a
liturgiei sf. Vasilie, şi cu totul deosebită este frumuseţea liturgiei da¬
rurilor mai înainte sfinţite a sf. Grigorie Dialogul. Una pe alta se
întrec în frumuseţe, una pe alta se covârşesc în strălucire şi mare po¬
doabă. Sau mai bine zis, aceste 3 liturgii fac un buchet împreună, din
3 flori cereşti şi prea bine mirositoare, cu toate că fie care din ele are
de scop prea mărirea lui Dumnezeu şi mântuirea omului.
Sfânta noastră Biserică a mai hotărît tot pentru a noastră în¬
dulcire sufletească, ca aceste 3 liturgii să fie săvârşite în timpuri po¬
trivite cu cuprinsul lor. Aceea a sfântului loan să săvârşeşte în cea mai
mare parte a anului, ca fiind mai practică şi legată cu mişcările de

bucurie şi întristare ce se petrec în viaţa omului. Pentru aceea ea se
săvârşeşte cu cea mai mare strălucire în ziua Naşterei ori a înviere!
Domnului, ca şi cu cea mai mare întristare în zilele pomenirei mor¬
ţilor. Iar liturgia Marelui Vasilie, este mai întinsă, solemnă şi se po¬
triveşte cu Duminicile postului celui mare şi cu ajunările dinaintea
Naşterei şi Botezului Domnului. Cu totul scurtă şi deosebită, dar învă¬
luită în formă clasică, se înfăţişează liturgia sf. Grigorie Dialogul.
Aceasta prin scurtimea ei, ne lasă timp îndelungat ca să ne pocăim
în linişte, şi pentru aceea cuprinde puţină lucrare, adică atâta cât se
cuvine în cele 5 zile hotărîte ale săptămânilor marelui post.
Săvârşirea sfintelor liturgii, ne pune înainte întreaga comoară
dogmatică şi morală a Bisericei noastre, apoi faptele mari istorice şi
mişcările religioase ce s'au ivit în creştinism De aceea se cuvine ca
litnrgisitorul să aibă deplină cunoştinţă de toate aceste învăţături, iar
credincioşii să fie cu cel mai adânc respect în faţa acestor acte.
SECŢIUNEA IIT
SĂRBĂTORILE ÎMPĂRĂTEŞTI, ALE SFINŢILOR,
ŞI SFINTELE MISTERII.
Cuprinsul secţiunei.
e şi toate zilele săptămânei au fost urzite de

D’umnezeu la facerea lumei, totuşi ele nu
erau de o potrivă în fiinţa şi însemnătatea
lor. Cliiar atunci la creaţiune, ele s’au deo¬
sebit între ele însăşi prin făpturile săvârşite
într’însele; căci în ziua I-a Dumnezeu a creat lumina
într’înQoli
C.iKr) *); în a 11-a cerul (D;crn) 8); în a IlI-a pământul

s), cu iarbă, pomi şi arbori;. în a IV-a soarele, luna şi
steiele (D'şrteD) 1 2 3 4 5); în a V-a vietăţile din ape şi sburătoarele
din aer (PjlJJ1!)6); în a Vl-a vieţuitoarele pământului şi apoi pe
om (D'iXH), ca stăpânilor peste toate vietăţile din aer, de pe
1) Facere, Cap. 1, 3—6.

2) Facere, Cap. 1, 6— 9.
3) Facere, Cap, 1, 9-14.
4) Facere, Cap. 1, 14-20.
5) Facere, Cap. 1, 20-24.
pământ şi din apă *); iar in a VII-a, Creatorul s’a odihnit de

toate lucrările sale a).
Aşa şi în creştinism, toate zilele sunt cu sfinţenie cântate
în serviciul liturgic; dar unele din ele au dobândit o însemnă¬
tate deosebită prin faptele mari ce s’au săvârşit într’însele, pentru
mântuirea şi luminarea noastră. Acestea din urmă sunt mai mult
respectate de cât cele d’intăi şi au fost numite «sărbători îm¬
părăteştii) sau &domneşth (eopral aupiaxal, festa dominica1 2 3).
Zilele acestea amintesc evenimentele ce s’au desfăşurat într’in-
sele4). Iar acele zile în cari se serbătoresc sfinţii mari şi mici
Domnul Doctor BADEA CIREŞEANU Autorul Tezaurului Liturgic,

soseşte cu vaporul (ie la oraşul Alexandria (Africa , in portul oraşului Brindlsl
(Italia de sud), cu scopuri ştiinţifice, tu vara anului 1904.
ai Bisericei, sunt iarăşi respectate, dar nu cu strălucirea celor

îmoărnteşti.
După cum evenimentele petrecute în aceste sărbători împă¬
răteşti
» au contribuit Ja mântuirea omului,' tot asa
* contribuesc
1) Facere, Cap. 1, 24-29.
2) Facere, Cap. 2, 2-3: Ţffţy TSTîtfjî Dl*3 DVf?K 17!)
<şi a Sfârşit Dumnezeu = ; nţt’j? "lU'N frCS^-^B El'S
în ziua a Vll-a lucrarea lui pe care a fâcut-o, şi s'a odihnit în ziua a Vil a de
toată lucrarea lui pe care a făcut*o).
3) Se numesc «împărăteşti" ori „domneşti" aceste sărbători, pentru că ele
în număr de 9 se referă la Mântuitorul nostru lisus Hristos «împăratul împă¬
raţilor" şi «Domnul Domnilor"; iar 4 din aceste sărbători se referă Ia maica sa
Prea Curata Fecioara ^împărăteasa cerurilor". Vezi şi pag. 271-275, Tom. II,
Tezaurul Liturgic.
4) Popoiul român numeşte sărbătorile /.zile mari" pentru că ele se deose¬
besc prin măreţia lor de celelalte zile ale anului, (Autorul).
la această mântuire şi Sfintele Misterii, prin cari se dă graţie

dumnezeeascâ celui ce primeşte misteriul. Iar acesta este o lucrare
sfântă cu o formă văzută prin care se dă graţia divină nevă¬
zută ; dar graţia este împreunată cu lucrarea văzută. Acum voia
arăta, de aci înainte, sărbătorile mari şi mici din Biserica orto¬
doxă, cum şi întocmirea sfintelor misterii de către Domnul nostru
Iisus Hristos.
CAPITOLUL I
SĂRBĂTORILE IMPARATEŞTI, ALE SFINŢILOR, ORIGINA
LOR ŞI SERVICIUL DIVIN AL ACESTOR ZILE.
§ 60.
Instituirea sărbătorilor împărăteşti şi împărţirea lor.
ntâmplările şi faptele mari petrecute în viaţa popoa¬

relor, nu sunt uitate, ci ele se tin minte ’si se Iasă
7 7 o a f
moştenire urmaşilor lor. Aşa sunt faptele eroice, reli¬

gioase, dobândirea libertăţei, ori supunerea la jugul
sclaviei. La toate neamurile au fost si sunt nişte zile
i s
mari însemnate, cari se sărbătoresc cu solemnitate,

si aduc aminte de evenimente naţionale ori reli-
Ti O
gioase; acestea din urmă însă, sunt mai adânc înrădăcinate în

amintirea popoarelor. Si nu a existat popor, ori cât de vechiu
a fost el, care să nu li avut cercul său de sărbători religioase
şi naţionale. Egiptenii, Evreii, Indienii, Chinezii, Perşii, Arabii,
Fenicienii, Grecii, Romanii, ş. a., nu au fost lipsiţi de* zile mari,
aducătoare aminte de fapte de bucurie ori de întristare. Ro¬
manii mai ales risipeau bogăţii uimitoare cu amintirea biruin¬
ţelor lor răsboinice. Dar sărbătorile mai au şi alt rost în fiinţa
lumii, şi anume: ele dau viaţă naţiunilor, le îmbărbătează, ie
înveselesc si aduc schimbare în traiul obişnuit sau de toate zilele.
3 3
1. Biserica creştină cu atât mai vârtos sărbătoreşte zilele

a â
mari în cari s’au petrecut evenimente sfinte, ori în cari se amin¬

tesc bărbaţi sfinţi, asupra cărora s7a coborît cununa cea neveş¬
tejită, pentru vitejia lor întrebuinţată în folosul creştinismului.
Ea priveşte sărbătorile ca pe nişte timpuri de solemnităţi bise¬
riceşti, sau ca pe nişte icoane ale bucuriei şi ale sentimentelor
curate. Sărbătorile mari creştine, îşi au urzeala lor în timpul

înfiinţărei Bisericei. Chiar Domnul nostru lisus Hristos a dat
pildă şi învăţătură apostolilor săi despre modul sărbâtorirei pas¬
telor l); iar apostolii lui au săvârşit urzeala şi au învăţat despre
sărbătoarea Duminicei 2).
Pe temeiul acestor instituiri, urmaşii apostolilor, şi-au adus
aminte de faptele mari întâmplate înainte de dânşii, şi le cân¬
tară în Biserică şi în adunările poporului. Iar prin secolul al
IV-lea erau multe sărbători înfiinţate; numărul lor crescu mai
pe urmă şi se împodobi cu cântări şi laude dumnezeeşti. Biserica
împreună cu împăraţii pioşi bizantini, întocmiră porunci pentru
creştini ca se respecte aceste zile prin încetarea lucrului, îi hotărî
la închinarea în casa Domnului, facerea milosteniei şi înlăturarea
desfrâului.
în Biserica ortodoxă zilele însemnate ale anului se împărţesc
în 3 feluri : în sărbători împărăteşti (soptai SeGJtouxal), în săr¬
bători mijlocii sau ale sfinţilor mari, şi în sărbători mici, adică
ale sfinţilor mai puţin însemnaţi. Pe cele 12 sărbători împără¬
teşti le deosebim iarăşi în 3 chipuri: a) sărbători mutabile cu
privire la Domnul nostru lisus Hristos s. e. Duminica Stâlpă-
riîor, învierea Domnului, înălţarea sa la ceruri şi Pogorîrea
sfântului Spirit; b) sărbători nemutabile cu privire tot la Domnul
nostru lisus Hristos s, e. Naşterea Domnului, Tăerea sa împrejur,
Botezul său, întâmpinarea şi Schimbarea sa la faţă; c) sărbători
nemutabile cu privire la sfânta Fecioară Maria s. e. Naşterea
sfintei Fecioare, Intrarea sa în Biserică, Buna Vestire şi Ador¬
mirea ei. De şi aci sunt 13 sărbători împărăteşti, dar învierea
Domnului fiind coroana tuturor sărbătorilor, ea stă d’asupra
celorlalte şi în aşa fel rămân 12. Să zic mutabile 4 sărbători
din acestea, pentru că ele îşi schimbă timpul lor în fie care an
după sărbătoarea Pastelor sau a învierei Domnului; ori mai bine
zis, 3 din ele se învârtesc împrejurul Pastelor, cum se învârtesc
unele corpuri cereşti împrejurul soarelui. Celelalte sărbători se
cliiamă nemutabile căci ele cad în fie care an, în una şi aceeaşi
zi a lunei. Iar mai vechi dintre toate sunt 3: învierea Dom¬
nului, înălţarea sa şi Pogorirea sfântului Spirit
2. Aceste sărbători împărăteşti se deosebesc de altele, prin
măreaţa pregătire ce o face Biserica pentru sosirea lor, şi mai
ales prin strălucirea serviciului divin ce se săvârşeşte în aceste zile;
iar după trecerea sărbătorei, Biserica iarăşi urmează cu amintirea
ei până la încheere (odovanie). Acest fel de sărbătorire înainte,
apoi în ziua sărbătorei însăşi, şi după ea, a fost împrumutat din
Vechiul Testament3). Sărbătorile împărăteşti creştine se disting
prin vespera lor solemnă împreunată cu litanie 4/f şi cu binecu-
1) Ioan, 13, 1 — 11.
2) 1 Corint. 16, 2.
3) 1 Reg. 8, 1—66. Evang. Ioan, 11, 55.
4) Vezi cuvântul „Litanie", Tom. II, p. 496 şi 554, n. 3, Tez. Liturg,
vântarea pâinilor, a grâului, a vinului şi a untului de lemnr

săvârşite în ajun. Se mai disting cu priviqherea, adică cu cân¬
tarea ortrinei în noaptea ajunului sărbătorei şi în fine cu săvâr¬
şirea lilurgiei în ziua sărbătorei în felul cel mai strălucit. La
aceste solemnităţi cetirea se împuţinează, cântarea se înmul¬
ţeşte, iar Biserica este plină de lumini aprinse. Din re aceste
zile sfinte, Naşterea Domnului si mai ales învierea sa, cum si
Pogorirea sfântului Spirit asupra apostolilor, au serviciul lor
divin întocmit cu cea mai mare frumuseţe. în tot serviciul divin
al sărbătorilor se oglindeşte necontenit evenimentul întru a cărui
amintire s’a înfiinţat solemnitatea.
în sărbătorile mijlocii se amintesc sfinţii cei mari aiAcreş-
tinismului s. e. Vasilie cel Mare, Ioan Ilrisostom, sfinţii împă¬
raţi Constantin şi Elena, hramurile Bisericei, etc. Şi zilele
acestor sfinţi sunt însemnate prin frumuseţea vespereC cetirea
parimiilor, â litaniei, cântarea privegherei, a polieleului1), doxo-
logiei2 3), ş. a., în tonul solemnităţei şi a podoabei sfinte. Mai
ales liturgia se face cu toată frumuseţea cuvenită.
Apoi în sărbătorile mici ni se aduce aminte de sfinţii An¬
tonie, Eftimie, Haralambie, 40 de martiri, etc. Cultul dumnezeese
al acestor zile nu este atât de bogat, ca al celorlalte sărbători
§ 61.
Serbarea Duminicei (CH fipega xuQiaxrj. Dies Dominica).
/fj» sărbătoare care nu intră în rândul celor numite mai sus,
SÎf este ziua Duminicei, cu care se începe în creştinism fio
v care săptămână şi se repeteşte de 52 de ori pe an, după
numărul săptămânilor cari alcătuesc anul. Evreii aveau şi ei
«sâmbăta» <nŞîŢ) pe care o sărbătoreau tot în fie care săptă¬
mână, cum fac şi astăzi, întru amintirea că Dumnezeu când a
făcut lumea s’a odihnit în această zi de toate lucrurile Iui, a
bine cuvântat-o şi a sfinţit-o pe ea 4). Iar în ziua ce urmează
după sâmbătă, adică în ziua Duminicei, a înviat Domnul din
mormânt; deci, întru această mântuitoare amintire sărbătorim
noi Duminica în creştinism. Pentru aceea ziua aceasta a fost
numită de Biserică «ziua Domnului» (fipipa Kupiov, dies Domini),
1) Despre „Polieleu", ceteşte Tom. UI, p. 145, Tez. Liturg.

2) Vezi^ ,;Doxologia" Tom. II, p. 508, n. 2 şi Tom. III, p. 150, Tez. Lit.
3) Iar în celelalte zile de rând ale anului, când adică nu cade vr'o
sărbătoare oare care, Biserica totuşi nu încetează de a lauda pe sfinţii din acele-
zile, cărora nu li s'a afierosit vre-o sărbătoare. Aceştia sunt cuvioşii, martirii cei
mici, mărturisitorii şi pustnicii mai mici, cum şi toţi câţi intră în rândul ace¬
stora. Serviciul divin din zilele de rând ale anului, este mai scurt; iar liturgia
fără solemnitate, Ceteşte şi § „Chipul martirilor, mărturisitorilor şi al cuvioa¬
selor femei" la pag. 265, seqq., Tom. II, Tez. Liturg.
4) Facere, 2, 2-3.
sau «ziua domnească» (yipipa xtiQiaxfj, dies dominica), ori «cea

d’întâi a sâmbetelor» (ev 8e tfj iuâ oapâtcov), sau şi «ziua soa¬
relui» (ijpipa totj rjACoi»)» etc.
4. Cum că ziua Duminicei a fost sărbătorită din timpul
apostolilor şi până in zilele noastre, voiu aduce pentru aceasta
dovezile trebuincioase. în Faptele Apostolilor (cap. 20 v. 7),
cetim că în prima zi a sâmbetelor (ev 8e rrj [iia ttuv aappatcov),
adică Duminica, «discipulii erau adunaţi ca să frângă pâine» sau
să săvârşească sfânta liturgie. Iar la începutul secolului al 11-lea
Ignatie Teoforul scrie Magnesienilor: «Nici decum sâ nu mai
serbaţi sâmbăta, ci vieţuiţi după ziua Domnuluh >)• în acelaşi
secol Iustin Martirul zice că «m ziua soarelui (toO f|Mou fipipa),
toţi se adună intr’un loc pentru frângerea pâineh 1 2). în secolul
al III-lea respectul pentru această zi, îl mărturisesc Clement
Alexandreanul 3), Tertulian4 5 6), ş. a. Ei arată şi modul sărbăto-
rirei cu săvârşirea slintei liturgii, fapte umanitare etc.
Ziua Duminicei era în vechime, ca şi acum zi de bucurie
şi de învăţătură sfântă; de aceea creştinii erau îndatoraţi să vină
m Biserică cu deosebire în această zi, pentru ascultarea' cultului
şi a predicei. în legătură cu acestea, sinodul al Vl-lea ecumenic
prin canonul 19, îndatorează pe proistoşii bisericeşti ca «in toate
zilele dar cu deosebire in Duminici sâ invele pe credincioşi cu-
vintele evseviei» (predica). Acelaşi sinod în canonul 80 hotărăşte
ca episcopul, preotul, diaconul şi mireanul, lipsind de la Biserică
în 3 Duminici pe rând «nici o nevoe grea având», de va li cleric
caterisească-se; iar «de va li mirean să se oprească de la îm¬
părtăşire». Faţă de această măsură, mulţi dintre creştini veneau
în Biserică în'fie care Duminică, dar eşeau mai înainte de timp,
ceea ce a făcut pe mulţi Ierarhi să-i mustre pentru aceasta b).
Dar cu mult înainte de sinodul al VI ecumenic, şi anume chiar
în zilele sfântului Ioan Hrisostom, obişnuiau creştinii să iasă din
casa Domnului mai înainte de finitul serviciului. De aceea sfântul
Ierarh unora ca aceştia le zice într’o cuvântare a sa: «Cei ce
es din Biserică mai înainte de sfârşit, sunt ca Iuda» °).
2. Postul este icoana întristărei şi a pocăinţei; pentru aceea
el a fost oprit în ziua Duminicei de canonul 64 apostolic care
învaţă : «Daca vr’un cleric sfar afla postind in ziua Duminicei,
sau 'Sâmbăta, afară de una (Sâmbăta cea mare a patimilor), sâ
1) Ignat, epist. ad Magnes., n. 9: Mtixetl aapâriôviE?, d.XXa xata xu-

Qiaxrjv f^corjv ôvtgg,
2) Iustin. Mart. Apoi. I, c. 67. Asem. Apoi. II.—Conf. p. 67, Tom. III,
Tez. Liturg,
3) Clem. Alexandr. Stromat, VII : KuQiaxiyv £xelvtiv-
4) Tertull. Apologeticus, c. XVI: Aeque si diem solis laetitiae indulgemus.
5) De aceea canonul 9 al sfinţilor Apostoli hotărăşte: „Toţi credincioşii cei
ce intră (în Biserică) şi aud Scripturile dar nu îngâduesc la rugăciune şi la sfânta
împărtăşire... să se afurisească".
6) Chrysost, Homil, in psalm, 144.
se caterisească; iar de va fi mirean sâ se afurisească»i). Această

poruncă a fost dată în contra ereticilor gnostici ca Marcloniţii iviţi
In secolul al 11-lea şi Ebionîţii vieţuitori în acelaşi timp pe lângă
marea Moartă; apoi în contra montaniştilor Priscilianl clin secolul
al 11-lea, în contra Manicheilor din secolul al 111-lea ş. a. De şi
aceşti eretici s’au ivit în primele timpuri creştine, totuşi urmaşii lor
au vieţuit cu mult mai târziu de cât timpul ivirei acestor erezii,
între alte rătăciri, ereticii învăţau că Ilristos nu s’a născut cu natură
omenească şi pentru a se deosebi depraxa generală a creştinis-
Iiaua înviază. po Laz&r din Vitania cel mort de 4 2ile (Ioan 11, 39).
mului, gnosticii posteau Sâmbăta, iar ceilalţi eretici, Duminica.

Poruncă aspră a dat şi sinodul din Gangra' prin canonul 18 în
contra celor ce postesc Duminica «pentru părută nevoe ori din
superstiţie». Cu toate acestea Biserica îngăduea postul în această
zi, acolo unde nu era vr’o umbră de gânduri eretice sau şu¬
ii Canon. Apostol. LXIV: ET ti? xXtiqixos euoeOfj xî]v xuqukxtiv fipipav

fj x6 oappatov, xou kvbţ povou, yôteucuv, xaOaiQEiaSco, x. x. X. Aceste
cuvinte le cetim şi în Constit. Apost. cartea V, cap. 20.
perstiţioase. Aşa au postit din motive de pietate sfinţii asceţi

ca Antonie cel* Mare, Pavel Tibeul, Macarie cel Mare/ ş. a., pe
cari Biserica îi landă pentru ale lor virtuţi i). Totuşi Tertulian
zice celor ce nu intră în tagma asceţilor *că dîn ziua JJumi-
nicei, nu este îngăduit a posti sau a ne ruga în genuchh 1 2 3). Ase¬
menea şi sinodul al Vl-Iea ecumenic prin canonul 90 opreşte
plecarea* genuchilor în această zi*).
De şi era zi de bucurie, totuşi în timpul Duminicei creş¬
tinii nu aVeau voe a cădea în desfrânări cum făceau păgânii
la sărbătorile idololatre şi Evreii în Sâmbăta lor. Orgiile evreeşti
numite „luxus sabbatarius" 4), făptuite de dânşii în ziua Sâm¬
betei erau vestite în lume. Constantin cel Mare, după cererea
Bisericei, opri în legiuirile sale judecăţile (altercationibus) în
această zi5), dădu ordin ostaşilor să meargă la Biserică6), şi
opri lucrul câmpului în ziua Duminicei7). împăratul Teodosie
cel Tânăr ca şi cel Bătrân, opri pentru această zi strângerea
dărilor (birurilor) cetăţeneşti8), negoţul9), şi spectacolele pu¬
blice ca d. e. teatrele, jocurile cireense (circurile), păiaţele, mi-
micii, precum şi tot felul de petreceri în felul acesta1’0). Ioan
Hrisostom numea aceste spectacole «adunări diavoleşti» (aatavixd
auveSpiall 12)- Chiar dacă ziua împăratului ar fi căzut Duminica,
solemnitatea ei se făcea în altă zi1B),
3. După cum am văzut, rugăciunile nu se făceau Dumi¬
nica în genuchi, ci stând în picioare, întru aducerea aminte de
învierea Domnului. Asa învaţă Irineu, Clement al Alexandriei,
Tertulian, Ciprian, Sinodul I ecumenic, Ilariu din Pietavium
1) Vezi Canonul 64 apostolic cu tâlcuirea lui în Pidalion, op. c., p. 58.—

i_.onf. Bingham, Orig. s. antiq. ecles., op. c., Tom. IX, p. 37.
2) Tertull. De corona militis c. III: Die dominico jejunium nefas duci-
mus, vel de geniculi adorare.
3) Concil. Trull. can. XC: Taîţ xupiaxaîc; pri ôvu xTuvelv. Vezi şi tâl¬
cuirea acestui canon în Pidalion, op, c., p, 201.
4) Bingham, Orig. s. antiq. eccles., op. c., Tom. IX, p. 34.
5) Conf. Cod. Theodos. lib. II, tit. VIII. De feriis., leg. I.
6) Euseb. Vita Constantini, lib, IV, c. 18 şi 19,
7) Leon. Novell. LIV: Neque agricolae, neque quiquam alii in illo die
illicitum opus adgrediantus.
8) Cod. Theodos., lib. VIII, tit. VIII. De executoribus, leg, I.
9) Cod. Theodos., lib. VIII, tit. VIII, De executoribus., leg. III.
10) Cod. Theodos., lib. XV, tit, V. De spectaculis.f leg. II: Nulus Solis,
die populo spectacula praebeat. Iar în Cod. Iustin., lib III, tit. XII. De feriis.
leg. XI, cetim : Nihil eodem die vindicet sibi scena theatralis aut cireense cer-
tamen, aut forarum lacrimosa spectacula.
De altfel şi astăzi se petrec lucruri urîcioase la spectacole. In ziua de 20
August 1897, am fost de faţă în oraşul Vicalvaro de lângă Madrid (Ispania) la
spectacolul luptelor cu tauriî. Am rămas foarte mâhnit şi scârbit de atâta cru¬
zime a toreadorilor pe lângă aceste animale, în bucuria entuziastă a spectato¬
rilor. lată pentru ce în vechime nu se “profana Duminica cu aceste fapte. (Autorul).
11) Chrysost. Homil. VI în Genes. IldXiv «îl ta aaxavixd mrveSQia âxeîva
5t>dp,T]Te.
12) Conf. Bingham, Orig. s. antiq,, op. c., Tom. IX, p. 13-51.
(Galia), Vasilie cel Mare, Epifanie, Ieronim, Augustin, Casian,

Sinodul VI ecumenic, etc.
Unii dintre ereticii gnostici iudaizanţi ca Nazarenii şi Ebio-
niţii iviţi în secolul al II-lea, serbătoreau şi Sâmbăta pe lângă
ziua Duminicei. în contra unora ca aceştiasinodul din Laodicea
prin canonul său 29 învaţă: a. Nu se cuvine aiudaizaşi a serba
Sâmbăta, ci a lucra în această zi şi a protomisi (a prefera)
Duminica... iar de se vor afla iudaizanţi, anatema să fie».
Prima poruncă a Bisericii, ne povăţueşte să ne rugăm lui
Dumnezeu cu deosebire rin fie care Duminică şi serbătoare» '),
Iar popoarele creştine vechi şi moderne au întocmit şi ele le¬
giuiri frumoase cu privire la respectul acestei zile.
în cultul nostru dumnezeesc, înşirarea Duminicilor anului,
începe cu Duminica sfintei învieri *şi apoi toate se învârtesc
împrejurul ei, până ce se termină cu Duminica Floriilor. Cân¬
tările din Octoih sunt pline de bucurie spirituală în ziua Du¬
minicei şi ne amintesc necontenit învierea Domnului. Rânduiala
cultului din această zi, o aflăm mai ales in cele 4 cărţi însem¬
nate şi anume: în Octoih, Mineiu, Triod şi Penticostar, cari
sunt la rândul lor nelipsite din serviciul divin ).
Se cuvine însă se serbătorim Duminica, nu cu orgii, des-
frânări şi petreceri deşarte, ci cu încetarea ori cărui lucru lu¬
mesc, eu mergerea la Biserică în haine de serbătoare, ajutarea
Săracilor şi cetirea cărţilor sfinte. Legea noastră românească
<rpentru repausul în zilele de Duminici şi serbâtori din 6 Martie
iS97», Stabileşte si ea cele ce se cuvin a face în aceste zile 1 2 3).
7 A y /
1) Vezi cele 9 porunci bisericeşti în .«Confesiunea ortodoxă", Partea I.

2) Ceteşte ,«Cărţile ritualistice", Torn. II, p. 388-394, Tez. Liturgic.
3) Conf. Const. Hamangiu „Codul general al României", Voi. Iii, Bu¬
cureşti 1900, pag. 3749 — 3751.
Cu toate acestea la noi în România, nu se serbează Duminica potrivit
învăţăturilor sfinte, Aci în multe locuri, se petrec neorândueli şi fapte cari pro¬
fanează această zi. In luna August 1897 pe când cercetam oraşul Londra (Anglia),
cu toate minunăţiile lui, am rămas uimit de atâta pietate ce se dă acestei zile. Totul
era închis în oraş : birturile, telegrafele, spectacolele publice, pinacotecele, muzeele,
ş. a. Fie care Englez mergea dimineaţa la Biserică ca să asculte serviciul divin.
Catedrala sfântului Paul şi catedrala Westminster, erau pline de lume ca şi ori
ce Biserică din tot cuprinsul marelui oraş. După ameazâ fie care om eşea din
oraş la câmp, să guste aerul dulce şi sănătos în grădinile semiramidale din îm¬
prejurimile Londrei. (Autorul).
TEZADROL LITURGIC, T. III. 254
ARTICOLUL I
SĂRBĂTORILE ÎMPĂRĂTEŞTI MUTABILE CE
PRIVIRE LA «OMISUL NOSTRU IISCS HRISTOS.
§ 62.
Duminica Stâlpărilor. (CH x^Qiaxii xcov Paicov. Dominica
Palmarum, Dominica in Palmis).
ântuitorul nostru lisus Hristos, mai îna¬

inte de patima sa, a împlinit una din proo¬
rocii le mesianice şi anume pe aceea a
profetului Zaharia, care prezisese cu 500
de ani înainte de naşterea Domnului, in-
trarea sa biruitoare în Ierusalim. Iată cu¬
vintele profetului : «Bucurâ-te foarte fata Sionuhii,
strigă fiica Ierusalimului, zice profetul, câci iată Im-
pârâtul lâu vine la tine drept şi însuşi Mântuitor,
blând şi călare pe asin (“ifcrrbjy şi pe mânz tânăr
Cu 5 zile aşa dar, înainte de cea din urmă pasbă
a Domnului, ei însuşi venind din Vitania*), a intrat
în Ierusalim, în chipul arătat de profet. Evangelistul Ioan arată
strălucita primire ce s’a făcut Mântuitorului de către popor.
Mulţimea care venise la Ierusalim pentru serbâtoarea pastelor,
zice"evangelistul, «a luat stâlpări de finic şi a eşit intru în¬
tâmpinarea lui strigând: Osana (&3 nytplrt1 2 3), bine este cuvântat,
împăratul lui Israil, cel ce vine întru numele Domnului. Şi
aflând lisus un asin (ovapiov4 * * * *), a şezut pe el precum este scris
1) Zacharia, cap. 9, v. 9-10.

2) In vara anului 1904 când mă aflam în Palestina, am văzut şi satul
Vitania, aproape de Ierusalim, în partea de răsărit, unde trăea Lazăr pe care
lisus l-a înviat din mormânt (loan, cap. 11). Acum satul Vitania este populat
numai cu vre-o câteva colibi de Arabi săraci. Acolo am intrat şi în peştera în
care fusese îngropat Lazăr. (Autorul).
3) Vezi explicarea cuvântului ^ ^ nyţfft adică «Doamne mântueşte"
la pag. 200, Tom. III, Tez. Liturg. Ceteşte aceeaşi explicare în Predica mea
panigirică pe care am rostit-o în ziua de Florii, în catedrala mitropolitană din
Bucureşti în anul 1894. Această predică a fost publicată în revista «Vocea Bise-
ricei", No. 1, pag. 5, anul 1894, apărută sub direcţiunea mea, (Autorul).
4) Asinul sau „măgarul11, era cunoscut şi întrebuinţat în Egipt chiar în
timpul dinastiei a IV regale. In pustie erau turme numeroase de aceste animale.
Demnitarul egiptean Şafra Ankh avea 760 de asini; iar alţii ţineau cu miile,
pentru călărit şi purtat poveri. Din Egipt asinii s'au răspândit în Palestina şi
Arabia. In Biblie se aminteşte adesea ori de aceste animale (I M. 12,16. 1 Parai.
(de profetul Zaharia 9, 9—10): nu te teme fiica Sionului, iată

Împăratul tău vine la tine şezând pe mânzul asinei*1).
a) întru amintirea acestei intrări biruitoare în sfânta ce¬
tate, Biserica a aşezat din vechime una din cele 12 sărbători
împărăteşti. Această zi poartă mai multe numiri frumoase. Se
cheamă «Duminica Stâlpărilor» (i) xDQtaxrţ tmv (3auov), căci evan¬
ghelistul Ioan (12, 13), arată că poporul a ţinut «stâlpări» (ra
(lata) în mâinile sale când a intrat Mântuitorul călare pe asin
in Ierusalim. Se mai zice a «ramurilor)), fiind că cuvântul (3atg,
|3ai8og (Ioan 12,13) însemnează «ramură» ; sau se numeşte «Du¬
minica ramurilor purtate» (f| xDQiaxrj tmv paiocpopcov), pentru că
noi credincioşii purtăm ramuri verzi în mâinile noastre, în
această mare sărbătoare. în înţelesul tropului „sinecdohi“ (owex-
Scot 2), Duminica aceasta se zice şi «ziua stâlpărei» (f| (laio-
epopog filiera), sau se cheamă a «crengilor» (tuyv xkt&cov), pentru
•cuvântul că evangelistul Matei (21, &), spune că mulţimea a
aşternut veşmintele sale (td ciuma) pe drum; iar alţii «au tăiat
crengi» (exojttov xfcaSoug) şi le-au aşezat pe calea Domnului.
Se cheamă şi ziua «plantelor» (tcov otipaScov), de oare ce evan¬
gelistul Marca (11, 8), istoriseşte că acea sărbătoare a fost îm¬
podobită cu «plante» (oxipdSag). Toate aceste numiri sunt însă
Identice şi consună între ele spre a se chema această sărbă¬
toare «Duminica Stâlpărilor», ori cum o numeşte poporul român
«Duminica Floriilor», sau a «Florilor», căci ea cade totdeauna
la începutul primăverei, când (lorile încep să răsară din pămân¬
tul cel umed şi răcit de omătul ernei. în ziua de Florii arborii
frumoşi şi primăvărateci ca d. e. salcia, cătina, cornul şi alţi
arbori* mirositori cu frunzele şi florile lor galbene ori albe, aduc
bucurie sufletului nostru cu frumuseţea lor. Duminica Floriilor
este sărbătoarea ce se întâmplă în fie care an în Duminica pre¬
mergătoare învierei Domnului3).
27,30. I M. 22,3). Asinii erau şi sălbateci prin pustii unde se prindeau şi se îm¬
blânzeau. Viaţa patriarhală era îndulcită cu turmele de oi şi asini.
Calul nu putea suporta căldura, setea şi greutatea prin acele locuri uscate.
De aceea împăraţii, regii şi puternicii naţiunilor îşi făceau intrările lor solemne
în cetăţi, călări pe asini ca pe nişte animale de nobleţe (I M, 22,3); iar poporul
întâmpina pe aceşti aleşi ai lui, cu veşminte aşternute pe cale şi cu stâlpări în
mâini, cum se face şi astăzi în lume. Aşa a intrat ca biruitor al păcatului şi
Mântuitorul în cetatea lui David, potrivit celor zise de prof. Zaharia.
Asinii mergând, nu alunecă pe pietre, nu cad cu poverile şi pipăesc cu
băgare de seamă locul unde trebue să calce. Dacă călăreţul cade de pe asin,
acesta stă pe loc cu blândeţe, până ce iarăşi se ridică de jos stăpânul său.
Asinul Palestinei, catârul (muşcoiul) Muntelui Athos şi cămila Africei, sunt
cele 3 animale dăruite de Dumnezeu acelor locuri. Ele sunt blânde, puternice şi
răbdătoare. Când mă aflam în Muntele Athos, în Palestina şi Egipt, am călătorit
î eu pc aceste blânde şi binecuvântate animale. Atunci am înţeles că ele au
mai multă grijă de viaţa celui pe care îl poarta în spinare, de cât acesta de
viaţa lor. (Autorul).
1) Ioan 12, 12-16.
2) Conf. Const. Vardala, TriTOQixfţ tcjcvrii Viena 1815, pag. 139.
3) Vezi pictura acestei sărbători la pag. 273, n. 5, Tom. II, Tez. Liturg.
b) Cum că Duminica Stâlpărilor era sărbătorită în creşti^

nism în finele secolului al IlI-lea, dovedim aceasta cu o pre¬
dică rostită în această zi de imnograful Metodie episcopul Ti¬
rului, ori al Patarei sau mai drept al Olimpului din Lîcia
(f 311 ’)• în secolul al IV-Iea lăudară această sărbătoare în cu¬
vântările lor: Ambrosie al Mediolanului, Ioan Hrisostom, Epî-
fanie al Salaminei, ş. a. Mai lârziu, Andrei Criteanul, Cosma al
Maiumei. Ioan Darnascen, Teodor şi Iosif Studitul, Teofan Măr¬
turisitorul, împăratul Leon cel înţelept, ş. a., au prea mărit
această zi cu împletituri de îmne cari se cantă şi acum în Pi-
Intrarea trlumfalâ a Mântuitorului in Ierusalim (Ioan 12,12 16j.
serica noastră a). în toate acestea se aduce aminte necontenit

de strălucita primire ce s’a făcut Domnului de către popor.
Duminica intrărei Domnului în Ierusalim, nu are nici in-
nainte serbare, nici după serbare, fiind că este incungiurată de
zilele postului patruzecimei şi de săptămâna patimilor. După
evangelia ortrinei preotul ceteşte «rugăciunea binecuvântărei
sălciei» : «Doamne Dumnezeul nostru cela ce şezi pe Heruvimi» *)T
apoi împarte credincioşilor ramuri de salcie verde, ori de măslin,
sau de finic, ori de cătină sau si de alţi arbori cari sunt în obis-
7 a 0 9
1) P. Migne, Patrol. gr. Tom. 18, pag. 384.

2) Ceteşte lucrările acestor imnografi la pag. 498 — 502, T. II, Tez, Liturg.
3) Conf. Molitfelnicul din 1832, Bucureşti pâg. 490.
nuinţele loculuil). Ioan Hrisostom in omilia sa asupra psal¬

mului 145 şi Giril al Alexandriei, în cuvântarea pe care a
grăit-o în această zi, explică însemnarea acestor stâlpări, zicând
că ele însemnează biruinţa lui Hristos asupra morţei, Iar noi
ţinem ramuri verzi în mâini, întru aducerea aminte de acele
stâlpări, pe cari le ţinea poporul când a primit pe Domnul2 3).
§ 63.
Duminica Invierei Domnului nostru lisus Hristos.

(To TLâoya. Pascha).
nTV upă ce Mântuitorul şi-a făcut intrarea biruitoare în Ieru-

wsalim, trecând câteva zile, el a fost judecat de cei fără
* de lege, apoi răstignit *), a murit pe cruce 4 5), şi a fost
pus în mormânt6). Trei zile a şezut el în groapă; iar după aceea,
într’una a Sâmbetei, adică Duminică dis de dimineaţă, la o săptă¬
mână după ce intrase pentru ultima oară în cetate, el însuşi a
înviat din mormânt cu puterea Dumnezeirei sale li), ca să se îm¬
plinească Scriptura 7), şi cele plănuite în economia divină pentru
mântuirea celor păcătoşi. Mântuitorul cu învierea sa, a săvârşit
coroana minunilor lui, cu însăşi persoana sa.
Cea mai veche şi mai strălucită sărbătoare în creştinism,
este aceea în care se preamăreşte ((Duminica înviereb Domnului
nostru lisus Hristos, numită si «sărbătoarea Pastelor». Această din
urmă numire a fost împrumutată de la sărbătoarea Pastelor din
V. T., instituită de Moisi în văile Nilului înainte de eşirea Evrei¬
lor din Egipt, cu scopul de a-i trece de la moarte la viată, cu
ajutorul îngerului morţei8). De la această trecere (ng-52), sărbă¬
toarea s’a numit în judaism ngş „pashaM (aram. NHCŞ/to ndoxa 9).
Evreii ţineau în vechime această sărbătoare întru aducerea aminte
o
1) Datina înipărfirei acestor ramuri există în tot cultul creştin oriental şi

occidental. Ritualul latin pentru împărţirea ramurilor, să se vadă în Codicele
lui Daniel, Tom. I, pag. 395.
2) Una dtn porţile zidului cetăţei Ierusalimului, din partea răsăriteană,
astăzi este zidită şi închisă. Când mă aflam în acea cetate, am întrebat de rostul
acelei porţi, şi mi s'a răspuns că aceea este „poarta deaur“ numită aşa pentru
că printr'însa a intrat Domnul cu mărire în Ierusalim. Iar întru aducerea aminte
de acel eveniment, creştinii au mijlocit să se zidească şi să se păstreze astfel.
(Autorul).
3) Mat. 27,37. Marcu 15,26. Luca 23,38. Ioan 19,19.
7) Psalm. 16,10. 70,20. Osia 16,3.
8) Exod. 12,13.
9) Cuvântul to jidana nu se declină.
de eliberarea lor din sclavia Egiptului şi de cruţarea ce s’a

făcut atunci celor întâi născuţi ai lor 1).
Sărbătoarea ţinea la ei totdeauna 7 zile în luna Nisan 2),
şi se începea cu ziua a 14-a a acestei luni3 4 5},care coincide cu
luna Martie, şi cade la un loc cu luna plină ce urmează după
echinopţiul primăverei. Fie care părinte de familie era obligat
la Paşti* să junghie un miel de un an, să-l frigă la foc şi să-l
mănânce într’o casă, iar mai târziu la templu. La mâncarea mie¬
lului pashal se întrebuinţau de Evrei numai azime şi verdeţuri
amare, stând încinşi, încălţaţi şi cu toegele în mână *>, adică aşa
cum s’a aşezat sărbătoarea" de Moisi B). în cele 7 zile cât ţineau
pastele, nu era îngăduit Evreilor să mănânce pâine dospită, ci
numai azime 6); de aceea la dânşii se mai chema sărbătoarea
aceasta «sărbătoarea azimelor» (fflj?8n Jin, f\ eoptri tojv dţugcov7),
sau mai scurt ccazimele» (ta aţvpa 8),
aj Această sărbătoare a Evreilor aates-o şi Dumnezeescul
Mântuitor spre a săvârşi în timpul ei minunile îndurărei sale
către neamul omenesc, murind pe cruce şi înviind a treea zi
din mormânt. Ea este zugrăvită în colorile cele mai luminoase
de evangeliştii Mateiu 28.1 -10), Marcu (16,1 -16), Luca (24,1)
1
şi Ioan (20, i). S’a păstrat şi în creştinism pentru această sărbă¬

toare, numirea «pasha» (rcdaya), căciînsuşi Mântuitorul s’a folosit
de acest cuvânt zicând învăţăceilor săi: «Ştiţi că după două zile,
pastile (to ndaya) vor fiy> 9 10 11); iar învăţăceii au întrebuinţat şi ei
acelaşi cuvânt întrebând pe Mântuitorul: «Unde voeşti sâ-li gătim
ţie pastele» (to xdaya k).
13ar creştinii cei vechi, sub numirea de «Paşti» aminteau
patimile Domnului şi învierea sa; iar pentru însemnarea am¬
belor părţi ale serbărei, ei întrebuinţau două nimiri : «ndoya
atauQdmigov», adică «pastele crucei», şi «Jtatrya avaaiaaipov)), sau
«pastele învierei» lj) Serbarea aceasta împărţită astfel în două,
să săvârşea în două chipuri deosebite: prima parte, să făcea cu
post şi întristare, iar a doua, cu mare bucurie. Fiind că pastele
creştinilor se serba odată cu al Iudeilor, ereticii Ebioniţi îl serbau
întocmai ca Iudeii, adăogând numai amintirea patimilor şi în¬
vierei lui Hristos. Alţii serbau pastele tot odată cu Iudeii,
1) Exod. 12,12.
2) Vezi la pag. 115-116, Tom. III, Tez. Liturg., numirea lunilor evreeşti.
3) Exod. 12,18. Exod. 13,3-10.
4) Exod, 12, 8—20,
5) Şi astăzi Iudeii mănâncă numai azime, numite de ei „maţăs", cuvânt
stricat din nllTEH (azime), la sărbătoarea paştelor lor.
6) Exod. 12, 15.
7) Luca 22, 1 ; 'TlyYiţev Se 1] eogirj xâv aţvjxcov 4] naoâ.—
Conf. Mat. 26, 17: Tfj Se TtQtorn tcov
8) Marcu 14, 1 : THv Se to ndoya xai Ta aţufia petâ 56o ripigaţ.
9) Mat. 26, 2.
10) Mat. 26, 17.
11) Bingham, Origin s. antiq. eccles., op. c/, Tom. IX, pag. 87.
dar după obiceiul creştinesc şi anume: în 13 Nisan făceau o

cină în amintirea cinei Domnului; apoi în 14 Nisan, urma
jtdcr/a oxauptompov, adică a patimilor; iar în a 3-azitlG Nisan)
jtdcr/a dvaatdai|iov, adică a învierei, în ori ce zi ar fi căzut 16
Nisan. Aşa serbau pastele creştinii din Asia proconsolară, adică
cei din Siria, Calicia "şi Mesopotamia l). Creştinii apuseni însă
din Italia, Galia, Britania, Ispania, ş. a., precum şi cei răsări-
teni din Alexandria, Palestina, Femeia, Grecia, etc., serbau în¬
vierea Domnului totdeauna într'o Duminică după 14 Nisan; iar
Tinderea Mântuitorului de iuda {Mat. 26,47; Marcu 14,46; Duca 22,47; Ioan 18,3).
serbarea patimilor o făceau în Vinerea premergătoare, ţinând însă

seamă ca 14 Nisan să fie in luna plină după ecbinopţiul primă-
verei. Cu alte cuvinte învierea se serba în prima Duminică ce
urma după luna plină a echinopţiului; iar serbătoarea răstig-
nirei în Vinerea înainte mergătoare.
1) Athanas. Epist. ad. Africanos: Ol xatd ZuQiav, xai KiXixiglv, xal Me-
oonotaftiaY.
Or-7
TEZAURUL LITURGIC, T; III. —U I
S’a luat ca punct de plecare luna plină după ecbinopţiu,

pentru că aşa calculau şi Iudeii serbătoarea pastelor lor.
bj Policarp episcopul Smirnei (f 168) merse la Anicet
episcopul Romei (f 168) in anul 155, ca să se înţeleagă amân-
doui asupra potrivirei timpului pashal *)• Aceşti cfoui episeopi
discutând diferenţa sărbătoarei, Policarp susţinu că practica din
Asia proconsolară, este moştenită de la apostolii ioan marti¬
rizat in Kfes şi Filip martirizat în Ierapole dinFrigia1 2 3). Anicet
arătă şi el că practica romană a rămas de la apostolii Petru şi
Pavel martirizaţi in Roma. Neîntelegându-se între dânşii asupra
uniformizărei sărbărei pastelor, Policarp şi Anicet sau'despărţit
«cu pace» (per ViQrjvrţsa). Mai iute a fost cearta asupra acestei
sărbători, în finele secolului al Il-lea, între Victor episcopul
Romei (f 202) şi Policrat episcopul Efesului. Fie care dintre
ei convocând câte un sinod local pentru sprijinirea praxei moş¬
tenite, au terminat excomunicând Victor pe Policrat cu aziaticii
lui 4 5); iar acesta pe Victor cu toţi părtaşii săi, răspândindu-se
şi epistole sinodale cu aceste hotărâri&). * Irineu episcopul Lio-
nului din Galia (f 202), un bărbat liniştit şi înţelept, auzind de
unele ca acestea, mustră pe Victor omul vanităţei şi începătorul
certei, neaprobat chiar şi de episcopii săi sufragani 6).
Quartodecimanii (TeooapEoxaibexaTiTat) adică cei ce serbau
pastele la 14 Nisan 7 8 9), au fost consideraţi schismatici tocmai după
sinodul Fiu ecumenic din Nicea, şi anume cei ce nu s'au supus
orânduirilor sinodale; de aceea unii cred că aceştia nu sunt de
cât cei ce se ţineau de obiceiul Ebioniţilor şi al Novaţienilor a),
Dar quartodecimanii mai fură numiţi după acest sinod şi „proto-
pashiţi“ (rtQGiTOflaaxiTai), adică cei ce serbau pastele întâiu, sau
de timpuriu, cum erau Maniheii, Catafrigii, Arienii, Macedonienii,
Eunomienii şi Novaţienii&).
Sinodui I-iu ecumenic ţinut în anul 325, hotărî cu privire
la sărbătoarea pastelor, ca să se urmeze praxa romană cu aceste
rândueli :■ a) Paşiele să se serbeze totdeauna intr'o Duminică;
1) Ceteşte epistola lui Irineu către Victor al Romei, în Istoria Bisericească

a lui Eusebiu, cartea V-a, cap. 24.-Conf. Martigny, Diction., op. c., art. „Pa-
ques", pag. 572, n. 1.
2) Conf. Sozomen. Hist, eccles., lib. VII, cap. XIX.
3) Vezi epistola lui Irineu către Victor al Romei, în Istoria Bisericească
a lui Eusebiu, cartea V-a, cap. 24.
4) Ceteşte cartea V, cap. 24 din Istoria Bisericească a lui Eusebiu, unde
stă scrisă cearta dintre Victor şi Policrat.
5) Vezi epistola episcopului Policrat trimisă lui Victor, în Istoria Biseri¬
cească a lui Eusebiu cartea V, cap. 24.
6) Vezi epistola lui Irineu către Victor al Romei, în Istoria Bisericească
a l.ui Eusebiu, cartea V, cap. 24.-Conf. Martigny, Diction., op. c., art. „Paques"
p. 573, n. 2.
7) Vezi, Sozomen, Istoria Bisericească, cartea VII, cap. lS.-Bingham, op. c.
Tom. IX, p. 89-99.-Conf. Pidalionul, p. 9.
8) Sozomen, Istoria Bisericească, cartea VII, cap. 18.
9) Bingham, Origin. s. antiq. eccles., op. c., Tom. IX, p. 97-99.
258 DR. BADEA. CIREŞEANU
b) această Duminică sâ fie imediat după 14 Nisan; c) 14 Nisan

să se aşeze după echinopţiul primăverei; d) întâmplându-se 14
Nisan sau luna plină într'o Duminică, sâ se serbeze paştele în
Duminica următoare *); e) sâ nu coincidă paştele creştinilor cu
acela al Iudeilor, adică cu cel al Testamentului Vechiu 1 2 3 4 5). După
hotărârea aceasta a Sinodului l-iu, timpul în care este cu putinţă
a se sărbători paştele, cade între 22 Martie şi 25 Aprilie. Cal¬
culul astronomic al allărei pastelor fiind greu* s’a lăsat atunci în
grija episcopului Alexandriei, unde era focarul ştiinţei, ca să facă
dânsul cunoscut în fie care an tuturor Bisericilor, timpul când
trebue a se serba paştele.
c) Această sărbătoare a sărbătorilor, a fost ţinută cu stră¬
lucire din timpul apostolilor şi până în zilele noastre 8). Sfântul
Grigorie de Nazianz (Homilia XIX) zice că «.ea se înalţă ca soa¬
rele înaintea stelelor» 4 *). Ziua învierei Domnului este cea mai
mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre toate zilele anului. Ea
ne aduce aminte de trecerea noastră de la întunerecul păcatului
la lumina mântuirei prin moartea şi învierea Domnului. Creştinii
petreceau toată noaptea învierei, ca şi în timpurile noastre, as¬
cultând în Biserică Irumuseţea cultului. Lumina strălucitoare din
casa lui Dumnezeu şi mulţimea lumânărilor de ceară aprinse şi
ţinute în mâini de credincioşi şi mai ales de neofiţii botezaţi în
noaptea învierei, contribuiau cu îndestulare la măreţia sărbă-
torei. Cu aceeaşi bucurie ţinem şi noi astăzi în mâini, lumini
aprinse în noaptea pastelor şi în zilele acestei sărbători.
în timpul împăratului Constantin, se luminau în noaptea
învierei, casele credincioşilor, căile publice şi dealurile, tot pentru
a se face mai strălucită această zi6 *). Fie care creştin se îm-
1) S'a luat ca punct de plecare la serbarea paştelor în creştinism ziua a
14-a a Junei ebraice Nisan, căci în seara acelei zile, începeau Iudeii paştele cum
II încep şi azi. Prin urmare învierea să fie serbătorită în Duminica următoare
Iui 14 Nisan, pentru că atunci a înviat Domnul. De aceea sfinţii părinţi au
rânduit ca paştele creştinilor »să nu cadă odată cu cel mozaic, dar nici înaintea
acestueaf(.
2) Chiar şi canonul 7 al sfinţilor Apostoli, cateriseşte pe episcopul, preotul
ori diaconul, care sărbătoreşte paştele mai înainte de echinopţiul primăverei cu
Iudeii. Iar Constituţiunile Apostolice, cartea V, cap. 17, ne învaţă „sd sărbătorim
zilele pagelor cu dragoste după echinopţiu.
3) Apostolul Pavel (I Cor. 5,7^9) sfătueşte astfel pe Corinteni: „Hristos
paştele noastre, s’a sacrificat pentru noi. De aceea să sărbătorim (paştele) nu
în aluatul cel vechiu11.
4) Sărbătoarea învierei leagă de ea şi subiectele Duminicilor ce urmează
după Paşti s. e. în Duminica II, serbătorim arătarea Domnului apostolului Toma
s. m. d., până la Duminica Rusaliilor. După aceasta iarăşi urmează Duminicile
cu subiecte privitoare la înviere, sau cu o legătură indirectă cu învierea.
5) Pe locul unde era Mormântul Domnului, împăratul Constantin a zidit
o Biserică măreaţă (Euseb. Vita Constant, lib. III, cap. 28 — 40). Marea Biserică
ce se află astăzi pe locul sfântului Mormânt, este zidită în secolul al Xl-Iea,
din porunca împăratului bizantin Constantin Monotnahul (f 1054). Biserica
aceasta are 120 paşi lungime şi 70 lăţime; este făcută în stilul corintic,- cu o
cupolă uriaşă la mijloc. Zidurile ei sunt tari şi groase ca şi ale unei cetăţi. In-
tr'însa servesc liturgia zilnic, pe rând, cu începere de Ia ora 11 noaptea, dar fie
brăca în veşminte noui şi în coloare luminoasă 1). Iar în Bi¬

serică ca şi pretutindenea, pioşii în simţirile lor sfinte, se salutau
între dânşii până la ziua înălţărei Domnului, cu creştineasca şi
vechea datină : „Hristos a înviat" (Xqigt6<; aveorri), păstrată până
astăzi între noi ortodocşii, ca să nu uite nimeni de învierea Dom¬
nului. Apoi în ziua înălţărei, pioşii se salutau cu cuvintele
«Hristos s’a înălţat» cunTfacem şi noi cari iubim podoaba celor
sfinte 2). La aceste salutări să răspundea cu «Adevărat, a înviat»
ori cu «Adevărat, s’a înălţat»8).
dj împăraţii eliberau la paşti pe mulţi vinovaţi din temniţă,
nu însă şi pe tâlhari, ucigaşi, nelegiuiţi, ş! a.4); stăpânii eliberau
pe sclaviB); apoi toţi creştinii împărţeau milostenie6), şi măreau
pe Domnul 7). în Biserică se sfinţeau,"ca şi azi, bucate câ acestea:
ouă, pashă, adică pâine dulce, hrean, sare şi mielul pasbal. Unele
din aceste prinoase sunt împrumutate din Vechiul Testament, căci
şi atunci se aduceau la templu în ziua de paşti un snop de grâu
şi un miel (Lovit. 23; 10—12).
Ouăle roşii la paşti le găsim în creştinism din primele
secole şi până azi. în mormintele vechi ale" creştinilor s’au aflat
coji de ouă; iar la agapele din acele timpuri nu’lipsea mâncarea
acestui hrănitor şi gustos aliment. Oul a fost privit la Egipteni
şi la alte popoare perdute în întunecimea trecutului, ca simbolul
îumei şi al eternitătei, căci el nu are început în făptura lui.
Buto, zeul materiei îa Egipteni, se închipuea in forma oului; iar
Brahmanii credeau că din ou a eşit viaţa. De aceea şi păgânii
mâncau ouă la sărbătorile lor din timpul primăverei, ca pe o
hrană bună si simbolică8). Cu simbolizarea învierei neamului
care pe altarul său: preoţii ortodocşi, latini, sirieni şi armeni. Mormântul Dom¬
nului se află în paraclisul de sub marea cupolă. Numai borurile vocale sunt
admise aci latinilor. Când am intrat în această sfântă Biserică în vara anului
1904, am rămas uimit de întocmirea ei minunată, şi de mulţimea pioşilor veniţi
din toată lumea să se închine aci lui Dumnezeu. Cavazii turci păzesc uşile pentru
păstrarea ordinei. (Autorul).
1) Acest frumos şi creştinesc obiceiu de a se înoi cu veşminte fie care
creştin în ziua de paşti, se păstrează şi azi de poporul român.
2) In vara anului 1904, am văzut un obiceju frumos în Muntele Athos
şi anume : monahii se salutau între dânşii, ori se închinau la mâncare zicând
cuvintele: „Sfântul Munte11 (ofyiov oqoc), adică monahul să nu uite ca se află
în sf. Munte şi să-şi îndeplinească făgăduinţele ascetice. (Autorul).
3) Aceste sfinte şi vechi salutări, au început a se pierde şi a fi înlocuite
mai ales pe la oraşe, cu salutările obişnuite în cursul anului.
4) Cod. Theodos., lib. IX, tit. 38, de indulgentiis criminum leg. III;
«Paschae celebritas postulat...11 poenaeque formido sollicitat, absolvamus". Acestea
le afirmă şi Hrisostom în omilia VI, către poporul antiohean.
5) Conf. Bingham, op. c., Tom. IX, p. 114.
6) Euseb. Vita Const. lib. IV, c. 22.
7) Conf. Ambros., epist. 33.-Gregor. Nis. Homil. III. De Ressurect. Christ.
Hrysostom, Homil. 30 în Genes.
8) Egiptenii la serbătoarea echinopţiului primăverei, aduceau ouă ca sa¬
crificii la temple. Evreii de azi ca şi cei vechi, mănâncă ouă cu înţelesuri sim¬
bolice, la sărbătoarea aceluiaşi echinopţiu. Fenicienii închipueau pe zeul lor
Creator, sub forma oului. Indienii tot aşa zugrăveau câte o dată pe Brahma.
omenesc prin Iisus Hristos, au intrat ouăle si în creştinism ; iar

coloarea roşie a lor, însemnează sângele î)omnului curs pe
cruce pentru mântuirea noastră. O veche tradiţie creştină însă,
ne spune că Maria Magdalena s’a înfăţişat împăratului Tiberie
cu un ou roşu zicându-i: «Hristos a înviat»; de atunci s’ar ti in¬
trodus ouăle roşii .în sărbătoarea pastelor 0- Fericitul Augustin
crede că oul este icoana speranţei în învierea morţilor, lată ce
zice e\: a Rămâne speranţa, care*după cum mi se pare, se asea¬
mănă oului; căci după cum oul nu are sfârşit, aşa şi speranţa
(în înviere) nu se termină niciodată»2).
Sărbătoarea învierei Domnului se prelungea, ca şi acum,
pe timp de 7 zile, adică până la Duminica Tomei, cu cântări,
predici, ş. a. Ea era cea mai potrivită şi pentru botezul cate-
humenilor3). Teatrele, circurile, desfrânările, lucrul mâinilor,
judecăţile, au fost oprite de împăraţii creştini4). Cultul este îm¬
brăcat’în toată strălucirea. Evangefia liturgici «La început era
Cuvântul» (Ioan 1, 1—18) cetită în mai multe limbi ca să îie
înţeleasă de popoare, înalţă sufletul nostru la suişurile cereşti6).
Iar cântările pline de veselie sfântă ca «Hristos a înviat»8), «Ziua
învierei», «îngerul a strigat» şi Cuvântul de învăţătură al sf.
Ioan Jlrisostom : «De este cineva bun creştin şi iubitor de Dum¬
nezeu, să se îndulcească în această sărbătoare» 7), sunt pline de
mângâere, îmbărbătare şi dulceaţă sufletească. Melodia cântărilor
este solemnă, impunătoare, şi deosebită de a celorlalte cântări
din cursul anului. Imnele în "mare parte sunt compuse de Ioan
Damascen, pe temeiul învăţăturilor scrise de Grigorie de Nazianz,
Grigorie de Nisa, ş. a. Liturgia se face de timpuriu pentru că
postul încetează la miezul nopţei. Uşile împărăteşti stau deschise,
căci calea noastră cea cerească s’a deschis prin Iisus Hristos 8).
Romanii aduceau şi ei ouă la temple când serbau echinopţiul primăverei. Perşii

de azi ca şi cei vechi, la anul nou {nuruz) îşi dâruesc ouă colorate. Germanii,
Francezii, Polonii, Americanii, etc., la serbătoarea paştelor se folosesc de ouă
cu multă risipă. Aşa fac şi Românii. (Autorul).
1) Vezi şi rugăciunea pentru «binecuvântarea ouălor" în ziua de Paşti,
în Molitfelnicul din anul 1832. Bucureşti, pag. 487.
2) Augustin. Serm. 8. Opp. t. v., pag. 879: Restat spes, quae, quantum
mihi videtur ovo comparatur, etc.
3) Constitut. Apostol. Cartea V, cap. 19: «In Sâmbăta cea mare urmaţi cu
postirea până Ia cântatul cocoşului... şi boteza{i catehumenii11.
4) Cod. Theodos. lib. XV, tit. V. De spectaculis. Conf. Cod. Justin. lib.
III, tit. XII. De feriis. lib. VIII.
5) Muralt. 1. c., pag. 142, vorbeşte astfel de cultul rusesc; *£)cr 5Bifdf)of
fangt biefcâ Ghmngciium auf <g[almîcf|... Şprefbtrter auf £>e&râtfri), ®vled)ifd) unb
9î5ntifd)... bnnn nud) iu cmbern, tteucrn ©ptad)ett ber iBiHîer.
6) In ziua de paşti şi în toată săptămâna luminată foarte des se repe-
teşte în serviciul divin tropariul^ sărbătorei «Hristos a înviat" al cărui text ori¬
ginal grecesc este acesta: Xqiotoi; aveorr] ex vexptov, Qavdxq) Odvaxov Jtaxqoaţ,
xal TOtg ev Toîq imjţiaoi ţayrjv x«Qiodpevo<;.
7) Molitfelnicul, Bucureşti, 1832, pag. 333.
8) Vezi pictura învierei Domnului, la pag. 273, n. 6, Tom. II, Tez. Litur.
§ 64.
înălţarea Domnului (eH ava^-Tîg xov Kuqiod.

Ascensio Domini).
n joia din a Vl-a săptămână după paşti, adică la 40 de zile

după înviere. Biserica sărbătoreşte iarăşi cu veselie «înăl¬
ţarea Domnului nostru lisus Hrîstos» cu corpul la ceruri
de pe muntele Măslinilor, căci la 40 de zile după înviere,
el finind viaţa sa cea pământească, s’a înălţat la Dumnezeu
Tatăl, ca să se împlinească Scriptura (Ps. 67, 18. 109, 1). Săr¬
bătoarea şi-a luat numirea de la minunea aceasta făcută de
lisus cu însăşi persoana sa, şi prea mărită în Faptele Aposto¬
lilor cu aceste cuvinte : «Până în ziua în care s’a înălţat lisus,
a dat poruncă apostolilor pe cari i-a ales, cărora viu s’a şi
arătat după patima sa, dându-le dovezi în timp de patru¬
zeci de zile despre împărăţia lui Dumnezeu... Şi acestea vorbind
(pe muntele Măslinilor), s’a înălţat (ejrrjp0T|) în faţa lor, şi nour
(vecpsXr)) Va luat de la ochii lor... Atunci s’au întors îapostolii
în Ierusalim de pe muntele ce se chiamâ al Măslinilor (eXcucovos),
care este aproape de lei'usalim o cale de Sâmbătă» (aappdxoi)
e/ov oftov !).
De şi această sărbătoare a fost aşezată în primele timpuri
creştine 1 2), totuşi cea d’întâi urmă despre ea o aflăm abia în
Constituţiunile apostolice, Cartea V cap. 19, unde cetim acestea :
«Şi numărând iarăşi de la cea d’întâi Duminică (a Pastelor)
patru-zeci de zile, să ţineţi în ziua a 5-a a sâptâmânei (adică
Joi), după ziua Domnului (Duminica), sărbătoarea înălţărei
Domnului, in care el... s’a ridicat în ceruri la Dumnezeu Tatâfo.
Tot în Constituţiuni, cartea VIII cap. 33 mai cetim că «înăl¬
ţarea (tt)v dvdXî]îv) să se serbeze cu bucurie, căci ea este sfâr¬
şitul planului de mântuire al lui Hristosv 3).
îoan Hrisostom în cuvântările sale numeşte această sărbă¬
toare «ziua luminoasă a înălţărei» (t% dvaXipjjecoc) celui Răs¬
tignit» 4 5), Iar Grigorie Turoneanul arată şi solemnitatea cu care
se prea mărea înălţarea Domnului în Biserica din Galia 6). în¬
văţături frumoase cu adânci cugetări religioase relative la această
zi mare, au rămas de la Atanasie cel Mare şi Grigorie de Nisa.
1) Fapt. Apost. 1,2—13.

Ceteşte Călătoria mea în împrejurimile Ierusalimului, pe muntele Măsli¬
nilor, în pârâul Chidronului şi în peştera Getsimani», publicată în »Revista Bi¬
serica ortodoxă Română» din Bucureşti, anul XXXI (1907), n. 3, (Iunie), pag.
327-339 (Autorul).
2) Augustin. Ep[st. 108 ad Ianuarium.
3) Vezi pictura înălţărei Domnului Ia pag. 273, n. 7 Tom. II. Tez. Liturg.
4) Hrysostom. Homil. 37. In Pentec.
5) Gregor. Turon. Historia Francorum. II, 34.
Pe muntele Măslinilor, în vechime se începea solemnitatea în

noaptea premergătoare înălţărei Domnului, cu lumini pe munte ;
tot aşa şi în Biserica împărătesei Elena zidită pe locul de unde
s’a înălţat Iisus (Euseb. de vita Constant. Cart. III cap. 43 »);
apoi cu cântări frumoase se începea serviciul în Biserica din
Ierusalim, în chinoviile mari monahale ca d. e. mănăstirea sfân¬
tului Sava, ş. a.
§ 65.
Duminica pogorârei sfântului Spirit
("H jrsvtrixoatr] îjpiQGc).
f na din cele mai vechi şi mai mari sărbători creştine, este

şi «Duminica pogorârei sfântului Spirit», cunoscută sub
numirea de «ziua cincizecimei» (jtEvn)xocrtr) rjpipa), căci se
întâmplă totdeauna la 50 de zile de la Paşti. Dar sub numirea
de «eincizecime», creştinii vechi mai înţelegeau în general, tot
timpul de la Paşti şi până la pogorârea "sfântului Spirit1 2). Săr¬
bătoarea se mai zice «ziua sfântului Spirit» (fjpiga jtvevf.iaTo;)
sau «sărbătoarea sfintei Treimi» numită mai ales la Români şi
«Duminica Rusaliilor» (Touoc&ia) de la cuvântul «roza», pentru
că ea cade pe timpul înflorirei rozelor sau a trandafirilor. Latinii
o numesc tDominica Pentecostes» 3).
a) Origina acestei sfinte zile, este aceasta: Mântuitorul mai
înainte de înălţarea sa la ceruri, ca să se împlinească profeţia
lui loil (1, 28), făcuse apostolilor săi această făgăduinţă zicând:
«Multe am să vă grâesc vouă, dar nu le puteţi purta'acum (oâ
SâvctaQe (3aataÊiv âpti); iar când va veni acela, Spiritul adevărului
f
(to 3TVEi5fj,a xfjs aM)0Eiag), va învăţa pe voi tot adevărul» 4). Fă-
ăduinţa aceasta s’a împlinit în chipul minunei cum cetim în
aptele Apostolilor: «Iar sosind ziua cincizecimei (fjîepa tfjq
jr8VTî]y.oarf|g) — adică a 50-a de la Paşti—erau (tpţi apostolii) cu
un cuget la un loc (într’o casă în 'Ierusalim). Şţ fără de veste
s’a făcut sunet din cer, ca de un vânt ce vine cu vifor şi a
umplut casa unde şedeau (apostolii). Şi li s'au arătat limbi îm-
1) în vara anului 1904 când mă aflam în Ierusalim, m'am suit şi pe

muntele Măslinilor (Olivilor) despărţit de muntele Sionului pe care se află sfânta
cetate, numai prin pârâul Chidronului. în vârful muntelui Măslinilor am intrat
într'o moschee zidită de Turci pe locul de unde s’a înălţat Domnul la ceruri,
împărăteasa Elena zidise în sec. IV o Biserică pe acest loc (Euseb. Vita Con¬
stantini, III, 43); Turcii dărâmând’o au înălţat moscheea de care vorbesc eu.
(Autorul).
2) Tertull. De idololatr. cap. 14.—Can. 37 Apost.: „De două ori pe an
facă-se sinod al episcopilor... odată în a 4-a săptămână a cincizecimei (după
Paşti), al doilea în a 12-a zi a lunei Octomvre". De aci vedem că pe timpul când
s'au scris aceste canoane, sărbătoarea cincizecimei era stabilită.
3) Leon Clugnet, Diction. Liturg. p. c. op. 120.
4) Ioan 16, 12—13. Conf. Marcu 4, 33. 1 Corint. 3, 2. Ebreî 5, 12.
pârlite ca de foc, şi a şezut (câte una) pe fie care din ei. Şi s'au
umplut toţi (apostolii) de Spiritul sfânt, şi au început a grai în
alte limbi, precum le da lor Spiritul a vorbi» i).
Vechimea sărbătorei cincizecimei se ridică până în zilele
apostolilor; cu toate acestea abia în secolul al II-lea ni se vor¬
beşte de ea de către Irineu (f 202), zicând că în ziua Pentecostei
nu se îngenuche la rugăciune 1 2 3 4 5). Apoi în secolul al IlI-lea ne
aminteşte de ea Tertulian în chipul următor: dLa păgâni fie-
care sărbătoare nu cuprinde decât o zi a anului... dar luaţi
toate sărbătorile lor anuale' şi le aşezaţi unele lângă altele şi
totuşi nu vor umplea o „pentecostăM adică o sărbătoare de 50
de ziley> 8). Tot Tertulian mai zice despre această sărbătoare:
mZiua potrivită pentru botez este a Paştelor şi apoi o, Pente-
costeiv*). Iar în Constituţiunile apostolice cetim: <cCincizecimea
să o serbaţi din cauza pogorârei sfântului Spirit asupra celor
ce au crezut in Hristos» 6). Origen vorbeşte şi el de această sărbă¬
toare ca de o zi mare în creştinism 8). Dar şi canonul 20 al sinodului
I-iu ecumenic precum şi canonul 20 al sinodului din Antiohia
amintesc de această sărbătoare. Iar Grigorie de Nazianz sfătueşte
astfel pe fie care credincios: <t Cinsteşte ziua sfântului Spirite 7),
Sfântul Ioan Hrisostom foarte des vorbeşte de această zi, nu¬
mind-o câte-odată şi aDuminica mântuiren (f| xuptaxrj acoţo-
fXEVTjg8). Apoi şi fericitul Augustin zice că <tCincizecimea o ser¬
băm fiindcă Spiritul sfânt a fost trimis in această zh 9). Iar
Epifanie ne aminteşte că mpogorirea sfântului Spirit $*a făcut
in Ierusalimy> 10 11),
în Biserica veche pe timpul celor 50 de zile de la Paşti
şi până la Rusalii, se ceteau Faptele Apostolilor, căci acolo aflăm
toate isprăvile lor cu privire la propoveduirea urmată după
înălţarea Domnului şi pogorârea sfântului Spirit. în ziua cinci¬
zecimei, ca şi de la Paşti şi până în această zi, erau oprite mă-
tăniile şi îngenucherea la cult, potrivit orânduirilor sinodale şi
bisericeşti n). Sărbătoarea aceasta mai avea menirea ca şi Pas¬
tele şi botezul Domnului, de a se face în noaptea ajunului la
1) Fapt. Ap. 2, 1-5. Vezi şi pictura acestei sărbători la pag. 273, n. 8.

Tom. II Tez. Liturg.
2) Irenaeus, Libr. de Paschate.
3) Terţul]. De idololatr. cap. 14.
4) Tertull. De Baptismo, adversus Quintillam cap. 19.
5) Constit. Apost. lib. VIII cap. 33: Tt)V jiEvxrixocrrhv aoYEixcooav, 8ia
xvjv jiapouaiav xoîj aytou Jtveupaxog, xtjv So)pr|0Eloav xolg juaxeuoaoiv elg Xquttov,
6) Origen. Contra Celsum. lib. VIJI: 'H xrjg juevxTp,tocmis.
7) Nazianz. Orat. 44 de Pentecoste: TLpicrov ttjv f^pav xou jcvEujiaxog.
8) Chrysostom. Homil. XIX ad. popul. Antioch.
9) Augustin. Contra Faustum Manichaeum. lib. XXXII c. XII.
10) Epiphan. Haeres. LXXV. Aerian. § VI.
11) Canon. 20 Sinod. Nicean. Can. 20 Sinod. Antioch. Vezi şi MStarea
dreaptă" la rugăciune p. 41 n. 1 Tom, III Tez. Liturg.
privighere botezul catehumenilor 1). Se făcea noaptea botezul

pentru că ei veneau de la întunerec la lumină.
bj Teatrele, circurile, petrecerile, fură oprite în această zi
de către Teodosie cel Tânăr, ca şi în ziua Duminicei, a Naş-
terei Domnului, a Botezului său şi a Pastelor2 *). în secolul al
IV-lea sf. Vasilie cel Mare, a compus rugăciunile cari se ceteau
de preoţi cu genuchile plecate, la vespera ce urmează îndată
după litîirgia acestei zile. Prin aceste rugăciuni se mijloceşte
trimiterea harului sfânt asupra noastră8). Cetirea lor cu genu¬
chile plecate nu este stabilită de sfinţii Părinţi pentru ora a
3-a (a noastră a 9-a) de dimineaţă când se serveşte sf. liturgie,
ci la vesperă când îngenucherea° este îngăduită. Dar pentru a
se ţine creştinii în evlavie, şi pentru o mai mare solemnitate,
vespera s’a "aşezat îndată după liturgie4). în secolul al VUI-lea
Damascen, Gosma din Maiuma şi alţii, împletiră imne întru
lauda acestei sărbători.
în ziua cincizecimei se împărţesc în Biserică de către pre¬
oţi foi de nuc, de teiu, ori de alţi pomi şi arbori, sau de plante
aîe locului, si se împodobesc Bisericile şi casele cu această
verdeaţă 5). Obiceiul acesta este împrumutat din Vechiul Tes¬
tament", căci şi Iudeii în ziua a 50-a (niJJ’Gţţfr) de la paşti, îşi
împodobeau colibele lor cu verdeaţă şi flori, întru aducerea
aminte că Legea s’a dat poporului de Moisi lângă muntele Sinai,
în această zi6 7), când era primăvară şi toate erburile înverzite T).
Pastele Iudeilor mai era şi începutul secerişului, iar ziua cinci¬
zecimei, încheerea lui ; de aceea la paşti se" aducea prinos un
snop de orz 8), iar la cincizecime două pâini dospite 9).
1) Ceteşte în Bingham, Orîg. s. ant. eceles. Tom. IV p. 246.

2) Cod. Theodos. lib. XV tit. V De spectaculis. leg. V: Dominico, qui
septimanae, totius primus est dies, et Natale atque Kpiphaniarum Christi,
Pasche etiam et Quinquagesimae diebus, omne theatrorum, atque circensium
voluptate, per universas urbes earundem populis denegata totae christianorum.
8) Ceteşte „Rânduiala în Duminica pogorârei Duhului Sfânt" în Molit-
felnicul din anul 1832, Bucureşti, pag. 291-312.
4) Muralt. 1. c. p. 243: utunitte(6ar narij ber Siturgic fangt bie fcietlidje
5Be3pet an.
5) In România este obiceiul strămoşesc şi foarte frumos de a se împo¬
dobi casele creştinilor, uşile şi porţile lor, mai ales în ziua de sf. George (23
Aprilie), cu ramuri de jugaştrii, salcie şi alţi arbori înfrunziţi. Această împodo¬
bire închipueşte speranţa în belşugul şi norocirea anului agricol. Verdeaţa este
totdeauna icoana bucuriei; iar uscăciunea însemnează sărăcie, întristare şi peire.
(Autorul).
6) Augustin a dovedit pe cât a putut, că în ziua a 50-a de la paşti, Moisi
a dat Legea sa poporului evreu. Conf. Lerosey, Liturgique, Hist. et Symbol p. 529.
7) Unii dintre scriitori greşesc când spun că Iudeii împodobeau în ziua
cincizecimei casele lor cu „crengi". Aceasta o făceau ei în sărbătoarea Coli¬
belor (nl2DH SH) ûna Tişri sau Septemvre al nostru, când îşi aduceau
aminte de colibele făcute de ei în pustia Sinai (Levit 23, 34. Neem. 8,14). Obi¬
ceiul acesta îl poartă Evreii şi în ziua de astăzi. (Autorul).
8) Levit. 23, 10-12.
9) Levit. 23, 17.
Poate că şi apostolii după datina judaică şi-au împodobit

coliba lor cu verdeaţă când s’a pogorât sfântul Spirit asupra
lor. De aci obiceiul acesta a intrat şi în creştinism şi se păs¬
trează până azi '). Ramurile verzi primite din Biserică însem¬
nează reînoirea oamenilor prin puterea sfântului Spirit1 2).
ARTICOLUL II
SĂRBĂTORILE ÎMPĂRĂTEŞTI
NEMUTABILE CE PRIVIRE EA DOMNUL NOSTRU
IISUS HRISTOS.
§ 66.
Naşterea Domnului (CH yevvr]atg ton KuqCoij.
Nativitas Domini).
ând a venit plinirea timpului, s’a născut Mân¬

tuitorul Jumei, Domnul nostru Iisus Hristos,
din sfânta Fecioara Maria, în peştera din oraşul
Vîtleemul ludeei, în zilele regelui Iudeei Irod
Idumeul numit şi «cel Mare)) şi ale împăratului
roman August. Şi s’au‘împlinit astfel cele grăite de
proorocul lsaia cu mai mult de 700 de ani înainte de
acest eveniment. Cuvintele proorocului sunt acestea:
diată Fecioara (nţp^pn) în pântece va lua şi va naşte
fiUy şi se va chema numele său Emanueh UJgy 3).
Iar evangeliştii Mateiu (cap. i şi 2) şi Luca (cap. 2), arată naşterea
Domnului însoţită de minuni mari, aşa cum se cuvenea să fie
venirea în lume a Aceluia care a mântuit omenirea. Păstorii din
împrejurimile Betleemului înştiinţaţi de înger despre naşterea Mân¬
tuitorului, veniră noaptea şi"se închinară pruncului Iisus (Luca
2, 9); iar o mulţime de îngeri cântară şi ei celui născut de
curând: & Mărire* întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ
pace întru oameni bună voire» (Luca 2, 14); apoi o stea minu¬
nată lumină calea Magilor cari sosiră din răsărit să se închine
Domnului si să-i aducă Iui daruri: aur, smirnă si tămâe (Luca
1) Vezi şi pictura Cincizecimei la pag. 273, it. 8, Tom. II, Tez. Liturg.
2) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 230, n. 19.
3j lsaia 7, 14.
% 11 3). Irod mâhnindu-se de naşterea împăratului ceresc, po¬

runci să se tae toti pruncii din Betleem şi din alte locuri, de la 2
ani în jos, crezâncf că va nemeri şi pe Hristos (Mat. % 16 1 2). Dar
sfinţii părinţi ai Domnului, plecaseră mai înainte cu pruncul în
Egipt, unde "au rămas până după moartea lui Irod, întâmplata
la 4 ani după naşterea lui Hristos. Mântuitorul lumei s’a născut
pe la anul 750 de la zidirea Romei, şi după cum se poartă tra¬
diţia, în luna Decemvre ziua 25 a).
Oraşul Betieom din Palestina în oare s'a născut Domnul L’am cercetat
Joi 12 August anul 1904. (Autorul).
întru preamărirea naşterei Domnului, Biserica a aşezat din

vechime una din cele mai* mari sărbători ale anului. Dar ziua
sărbătoarei nu a fost tot aceeaşi în creştinism. Biserica apuseană a
1) Magii sosiţi din orient să se închine pruncului, se crede a fi fost 3

bărbaţi astronomi din Babilonia, numiţi după tradiţie: Gaspar, Melhior şi
Baltazar. Vezi cele despre naşterea Domnului şi la pag. 271-272, Tom. 11,
Tez. Lit., unde se vede şi pictura acestei sărbători.
2) Despre uciderea pruncilor din porunca lui Irod, mărturiseşte şi istoricul
Macrobiu vieţuitor în secolul V-lea, în cartea sa „Saturnaliile" (Macrobii Satur-
naliorum).
3) Unii din scriitorii vechi fură de părere că Iisus s'a născut între anii
749-754 de la zidirea Romei, în ziua de 28 Martie, sau 19 Aprilie, ori 29 Maiu.
Aceste păreri fură înlăturate. Conf. Bingham. op. c. Tom. IX, p. 66.-Vezi Lerosey,
Liturg. Hist. et Symbol, p. 388.
ţinut de la început sfânta naştere la 25 Decemvre *), iar botezul

său la 6 Ianuarie. Biserica răsăriteană însă, serba naşterea şi
botezul Domnului în ziua de 6 Ianuarie 1 2). Abia pe la sfârşitul
secolului al IV-lea orientul urmă şi el pilda occidentului (fupă
stăruinţa sfântului loan Hrisostom 3), şi începu a se sărbători în
Gonstantinopole naşterea în 25 Decemvre, iar botezul în 6 Ia¬
nuarie ; felul acestei sărbători se răspândi pretutindenea şi se
urmează şi azi. Dar Biserica a stabilit ziua naşterei Domnului la
25 Decemvre si pentru motivul că în acea zi Romanii aveau
csărbătoarea &aturnaliilors> (Saturnalia) în memoria zeului Sa¬
turn, despre care credeau că domnise în Italia cu fericire în tim¬
purile preistorice 4). Această sărbătoare o făceau Romanii cu orgii,
jocuri şi desfrânări mari, întru amintirea <tepocei de aur» a lui
Saturn 5 6). De aceea Biserica prin sărbarea naşterei Domnului, a
hotărît pentru fiii ei linişte şi pietate religioasă în contra orgiilor
păgâne8). Clement Alexandreanul7) şi Tertulian8), vorbesc de
această zi cu multă căldură.
Cum că naşterea Domnului se serba din vechimea creşti¬
nismului, dovedim cu mai multe texte. în Constituţiunile apos¬
tolice cartea V-a cap. 13 cetim: «Fraţi'lor, păziţi zilele sărbăto¬
rilor şi mai ales naşterea Domnului, care trebue sâ se serbeze
de noi în a 25-a zi a lunei a 9-ay> (adică în 25 Decemvre, căci anul
se începea cu 1 Aprilie9). Iar în cartea VUI-a cap. 33 din ace¬
leaşi Constituţiuni, se zice că sărbătoarea aceasta este a Celui
ce "a mântuit3 lumea. Nicefor Calist în Istoria sa bisericească,
cartea VII c. VI, scrie că în timpul lui Diocleţian (284-305)
«creştinii din Nicomidia fiind adunaţi in Biserica la sărbătoa¬
rea naşterei lui Hristos (Xpurtoij y6ve0?dcov)... tiranul a poruncit
încungiurarea casei Domnului şi aprinderea eh (xai jcepoduaco
1) Augustin. De Trinitate, Lib. IV c. V: Natus traditur Christus vicesimo

quinto Decembris.
2) Casian. (Collationes patrum, convorbiri călugăreşti cap. X c. II), zice
că în Egipt chiar şi pe timpul său (sec. V-lea), se serba naşterea şi botezul Dom¬
nului Ia 6 Ianuarie.
3) Chrysostom. Homil. XXXI, De Natali Christi. Apoi Homil, XXIV, De
Baptismo Christi.
4) M. N. Bouillet, Diction. d'hist., pag. 1604: «Ces fetes (Saturnalia), dure-
rent d'abord un seul jour, puis 3, et meme 5, le 17 Decembre et jours suivants,
â partir de Claude.
5) Conf. Macrobii Saturnaliorum, lib. I, cap. lO.-Asem. Titi Livii. Hist.,
lib, II, cap. 21. —Ceteşte „Crăciunul" în cartea „Credinţe şi datine" a Iui G, Dem.
Teodorescu, Bucureşti, 1874, pag. 9-24. Dar tot Ia25 Decemvre, Romanii mai
sărbătoreau „Dies natalis in vieţi solis" adică ziua naşterii soarelui învingător al
naturei (solstiţiul de iarnă), cu mare bucurie păgânească. Iar creştinii opuserâ săr¬
bătoarea naşterei lui Hristos „soarele dreptăţei" (Malach. 4, 2).
6) Cu toate acestea şi unii dintre creştinii africani alunecau în saturhalii
cu păgânii, căci Tertulian (De idololatr. XIV) îi mustră pentru această faptă.
7) Clement. Alex. Stromat.
8) TertulI. Contra ludaeos, c. VIII, n- 78.
9) Constit. Apost. lib. V, c. 13: Td<; f|ţ.iiQCxq twv IoqtgÎv cpu7.daar|TS,
dSsXcpoi, xai jtQtdrrjv y£ rqv yev^^lov -* slxdSi JiejiJTrrfl tqu evatou pî]VO£.
avrjjitov Ei>0vg). Creştinii îşi dădură sfârşitul în flăcări. Marele Va¬

silie şi Grigorie de" Nazianz lăudară mult această zi. De la Gri-
gorie de Nazianz ne-au rămas până astăzi cuvintele catavasiilor
<iHristos se naşte, mâriţi-l» rostite de el într’o cuvântare. Iar
Ioan Hrisostom zice că e una din cele mai vechi (uraXcna) săr¬
bători J). Asemenea afirmă şi Leon episcopul Romei1 2), Petru
Hrisologul, etc. Apoi imnografii: Roman Melodul, alcătuitorul
condacului <s.Fecioara astăzi pe cel prea înfiinţat naşte»3), cum
şi Sofronie, George episcopul Siracusei, Cosma, Anatolie al Te-
salonicului ş. a., alcătuiră prea frumoase cântări în mărirea naş-
terei Domnului. Dar şi împăratul Teodosie cel Mic porunci în¬
chiderea teatrelor şi circurilor în această zi in semn de respect
către ea4 5). Iar împărăteasa Elena zidise o Biserică măreaţă în peş¬
tera în care s’a născut DomnulB); apoi Iustinian clădi alta tot
aşa de frumoasă d’asupra peşterei6).
Sărbătoarea naşterei Domnului sau «Crăciunul» 7), cum o
numesc Românii, este precedată de un mare post de 6 săptă¬
mâni şi apoi de ziua ajunului premergător acestei zile strălu¬
cite. în ajun se botezau catehumenii în Biserică şi se ceteau în
vechime ca şi azi «orele împărăteşti», numite aşa, pentru că luau
parte la ele şi împăraţii bizantini. în secolul al IV-lea exista acest
ajun, căci Teofil arhiepiscopul Alexandriei, în finele acelui secol,
orândueşte prin canonul său 1, felul ajunului naşterei, când el
cade în ziua Dtiminicei8). în orele împărăteşti se cetesc multe
profeţii din Vechiul Testament cu privire la naşterea Domnului
In Betleem (Micha 5, 2. Varuh. 3, 38); apoi după miezul zilei
se face liturgia Marelui Vasilie. Iar dacă este ajunul Sâmbăta sau
Duminica, se face liturgia sfântului Ioan Hrisostom ; în cazul
acesta orele împărăteşti cu liturgia sfântului Vasilie se fac în
Vinerea precedentă 9).°
1) Chrysostom. Homil. XXXI, De Baptismo Christi.

2) Leo Epist. 93: Natalem Christi... ecclesia veneratur, quia Verbum caro
factum est.
3) Iată textul original al acestui prea frumos condac: WCH ITagBeva; m\-
JA8QOV, TOV TJJtEQOUOlOV TIXTEI, XCM T) yî] TO OJtrjXatOV TCp dbrQOOLTCp JtQOtjdyEl.
vAyyEXoL ţiETot 7tot|AEVcov &o£oXoycrî50r MdyoL Se p^xa ’Aoxeqos oSourogouai.
âi’Tiţiâţ ydp £y£WT|0T| IIcuSiov veov, 6 jtqo aicovcov Osog".
4) Cod. Theodos., Iib. XV, tit. V. De spectaculis. leg. V: Dominica et
Natali... omni theatrorum... populis denegata.
5) Euseb. De vita Constantini, lib. III, c. 43.
6) Joi 12 August 1904, plecând din Ierusalim am mers în oraşul Betleem.
Acolo intrând în Biserica din peşteră, în partea răsăriteană a oraşului, m’am în¬
chinat cu adâncă pietate. Iar d’asupra ei este altă Biserică mare şi foarte frumoasă.
Naosul, tâmpla, altarul şi obiectele sunt vrednice de mirare. Foarte mulţi închi¬
nători am văzut pe cale şi la sfânta peşteră. (Autorul).
7) Cuvântul românesc „crăciun" se crede a fi derivat din latinescul „caro"
(came), pentru că sărbătoarea începe cu multă mâncare de came, după înde¬
lungata postire de 6 săptămâni. De la „caro" avem şi cuvântul „carnaval" adică
zilele mâncărei de came de la crăciun şi până la lăsatul secului de brânză. (Autorul).
8) Vezi Pidalionul, op. c., p. 453.-Ceteşte şi Pravila Târgovişteană, c. 380.
9) Ceteşte Tipicul, op. cit., pag. 103.
în ajun preoţii merg pe Ia casele oamenilor cu icoana naş-

terei, vestind sosirea acestei zile cu cântarea tropariului «Naşte¬
rea ta Hristoase» ('H yevvrţats aou XpititE) şi a condacului «Fecioara
astăzi» (CH jiaoBevog oijpepov !). Iur noaptea spre ziua sărbătorer
se face liturgia sfântului Ioan, pentru ca postul să înceteze după.
aceasta şi să se înceapă bucuria.
Sfântul şl dreptul loaif fuge cu pruncul şi cu sfânta Fecioara in Egipt de frica

lui Irod (Mat., 1, 14).
La Români, Crăciunul este sărbătoarea cea mai bogată în ve¬

selie. Colindele din noaptea ajunului sărbătorei1 2), apoi umblarea.
1) Nu este potrivit şi cuviincios să umble copiii sau ori ce oameni cu

icoana Naşterei pe la casele pioşilor, cum se face în unele locuri. Ei nu sunt
vrednici ca preoţii sa vestească sosirea sărbătorei. (Autorul),
2) Prin ^Colinde* înţelegem umblarea copiilor, în noaptea ajunului pe
Ia căminele, creştinilor strigând „Bună dimineaţa la moş ajun", ori cântând imne-
religioase. In schimb li se dă „colindeţe" adică colaci în chipul lui 8, ori covrigi,,
mere, pere şi alte roade pământeşti.
Despre colindele obişnuite la neamul nostru românesc în ajunul şi sârbă-
cu steaua1) şi Vitleemul 2), în sărbătorile naşterei, adaogă la mări¬

rea acestei zile. Datinele acestea religioase" amestecate cu cele
naţionale, sunt moştenite din vechime; ele sunt prea frumoase
şi ne aduc aminte de cele petrecute în timpurile prime ale
creştinismului.
3
§ 67.
Tăerea împrejur a Domnului ('H nsQixonfi toxj Kvqîov.
Circumcisio Domini).
agjncă din vechime Dumnezeu poruncise lui Avraam: <aTot

iSL pruncul parte bărbătească, de opt zile, dintre voi şi nea-
* murite voastre, se va tăea împrejuri*8). Aceeaşi poruncă s’a
dat de Dumnezeu şi lui Moisi zicându-i: <tŞi în ziua a opta să
se tae pruncul împrejuri*4). Această lege a împlinit-o şi Mân¬
tuitorul în felul cum ne spune evangelistul Luca: «Şi când
s’au împlinit opt zile ca să-l tae pe el împrejur, s'a chemat nu¬
mele lui lisus» (lîjaoiig B), ceea ce însemnează «Mântuitor o6) Din
acestea înţelegem că şi Domnul nostru s’a supus legei mozaice,
aşa în cât la opt zile dela naşterea sa a fost tăiat împrejur şi i
s'a dat numele de «lisus».
1) întru amintirea acestei fapte, Biserica a orânduit ca ziua
de I-iu Ianuarie, când s’au împlinit opt zile de la naşterea Dom¬
nului, şi s’a săvârşit tăerea sa împrejur sau «circumciziunean,
să fie numărată între sărbătorile împărăteşti. Dar de oare ce Ro¬
manii sărbătoreau tot la I-iu Ianuarie (calendae Ianuarii) cu mare
veselie şi desfrânare pe zeul păcei [anus, despre care ei credeau
că a domnit cu norocire în Italia cu 1500 de ani înainte de
Hristos7), de aceea Biserica veche a hotărît la rândul său, ca
sărbătoarea Tăerei împrejur a Domnului, să se facă cu post şi
torile Crăciunului, cum şi poeziile cântate la tot felul de colinde, ceteşte O. Dem.
Teodorescu, Poesii populare române, Bucureşti 1885.
1) Cu icoana naşterei Domnului informă de stea, umblă copiii pe ta case
în serile sărbătoritor crăciunului, cântând întâmplări de la naşterea lui Hristos
cu privire la Irod, steaua magilor, ş. a.
2) Cu Vitleemul adică cu un chip mic de Biserică, umbla copiii pe la
case în serile sărbătorilor crăciunului, îmbrăcaţi ca Irod, ca magii, păstorii şi
închipuind cele ce s'au petrecut Ia naşterea lui Hristos.
3) Facere, 17, 12.
4) Levitic, 12, 3.
5) Luca, 2, 21.
6) Mat. 1, 21. Vezi aceste două etimologii ta pag. 5 nota 7, Tom. I,
Tezaur. Liturg.
7) Romul, regele Italiei (753—716 a. Hr.) a ridicat în Roma întru amintirea
zeului Ianus, un templu ate cărui uşi să stea deschise în timp de răsboi şi în¬
chise în timp de pace. Insă acest templu nu a fost închis de cât odată în zilele
Iui Numa (716-672 a. Hr.), apoi odată după răsboiul punic şi de două ori
până în zilele Cesarutui August. Ianus ocrotea întregul an ca să fie cu fericire.
cu în frânare, Tertulian mustră pe creştinii africani cari se

amestecau printre păgâni la sărbătorile acestora de la I-iu Ia¬
nuarie1). Ambrosie al Mediolanului vorbind despre postul din
ziua Tăerei împrejur, zice că el s’a stabilit «întru aducerea
aminte de sângele pe care pruncul Iisus Va vărsat pentru noi
in circumciziunea sas>2).
Dar la începutul lui Ianuarie unii dintre Romanii şi Grecii
păgâni, din provinciile călduroase, mai făceau sărbătoarea nu¬
mită „Vota" în onoarea lui Pan zeul pădurilor, pentru naşterea
oilor; şi tot atunci ţineau sărbătoarea „Brumalia" în onoarea lui
Dionisie sau Bachus numit şi Vromius (Bpofxio;), zeul vinului şi al
celor beţivi3). Cei mai mulţf păgâni însă, sărbătoreau Vota şi Bru-
malia la'începutul lunei Martie. Sfinţii Părinţi erau înspăimântaţi
de beţiile şi desfrânările ce se făceau la Vota şi Brumalia păgu¬
bească. De aceea loan Hrisostom mâhnit de aceste orgii, se ros¬
teşte astfel într’o omilie : «Aceste nebune nelegiuiri ce se văd in
aceste zile... luminarea cu focuri a pieţelor publice, coroanele
pe porţi, ş. a., sunt podoabe diavoleşti... jocurile cari se fac în
peşteri, amarase sufletul meu, căci ele sunt pline de necu-
raţiei 4 5). Iar fericitul Augustin tot cu privire la aceste desfrâ-
nări zice : <tln aceste zile de nebunie, bărbaţii păgâni schimbă
rânduiala îmbrăcămintei şi pun pe ei haine urâcioase şi ne¬
potrivite... Este trist că şi unii dintre creştini urmează aceste
fapte dureroase... Ce om este acela care se preface în cerb sau
in alt animal ? Unii se prefac în berbec, in capete de ani¬
male... se îmbracă ca femeile şi ca fecioarele» 6). Pentru aceea
şi Sinodul al Vl-lea ecumenic, prin canonul său 62, înfrânge
aceste sărbători păgâneşti şi anume Calendele, Vota şi Bruma¬
lia, afuriseşte pe bărbatul ce se îmbracă muereşte şi pe muerea
ce se îmbracă bărbăteşte6), precum şi pe cef ce sărbătoreşte
Calendele adică primele zile ale lui Ianuarie ori ale altei luni7).
1) Tertull. De idololatria, XIV: „ Vedeţi, zice apologetul, că păgânii nu

vin la sărbătorile voastre şi se feresc de ele; dar voi, creştinilor', de ce vă
duceţi la ale lor« ?
2) Ambros. Serm. XXX.
3j Vezi Bingham, Origiti. s. antiq. eccles. op. c. Tom. IX p. 6.-Conf.
Martigny, Diction. op. c. p. 382. Serbările în onoarea lui Pan zeul pădurilor
şi în onoarea lui Dionisie numit la Romani „Bachus", erau însoţite la Greci cu
tot felul de voluptăţi orientale. Ele au trecut la Romani cu toate moravurile
lor. Pan era închipuit ca un om mic, cu coarne mici, cu coadă, cu păr şi cu
picioare de capră. In felul acesta era un „satir", numire dată şi azi celor des¬
frânaţi la femei. Iar Bachus era în chipul unui tânăr cu cupa în mână şi în-
cungiurat de struguri. Amândoi zeii aveau faţa veselă. Vezi şi închipuirile acestor
zei la p. 587 — 588, Tom. II Tez. Lit.
4) Chrysostom. Homil. XXIII.
5) Augustin. Serm. 129.
6) Aceste îmbrâcăminţi urâcioase au rămas din nenorocire până azi la
Evrei când serbează „purimul" lor $i Ia creştinii cari cercetează balurile josnice
mascate. Travestirile acestea se fac cu scopuri imorale.
7) Sub numirea de „Calendae" se înţelegeau primele zile ale fie cărei luni
Păgânii la 1 Ianuarie se felicitau unii pe alţii şi îşi trimiteau

daruri; de aceea se chemau aceste calende «Festa sigillarium»
adică «sărbătorile sigiliilor» *). Scriitorii: Turnebus 3),Ausoniu8),
Seneca 4), Suetoniu B), Spartian 6) şi Aulu Geliu7), susţin că
prin aceste daruri (strena) se înţelegeau inele cu sigilii, icoane
şi statui (sigilii) de ale zeilor, păpuşi, cărţi, haine, s. a. în Roma
era chiar o parte a oraşului numită «sigillaria» unde se vindeau
aceste obiecte. La I-iu Ianuarie se mai aprindea noul foc pe
altarul Vestei si se înfigeau ramuri verzi la curtea regelui
Romei.
încetând păgânismul cu orgiile lui în onoarea lui Ianus,
Pan, Bachus şi a Calendelor, sărbătoarea creştină Tăerea împre¬
jur a Domnului, s’a schimbat în zi de veselie şi au încetat aju-
narea şi plecarea genuchilor, cum se făcea până aci în această
sărbătoare. Avem şi cuvântări frumoase rostite în această zi
de Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nisa, Ambrosie, Amfilochie
episcopul Iconiei, Hrisostom, Augustin, Petru Hrisologul, ş. a.8).
2. Tot în ziua de I iu Ianuarie Biserica a aşezat şi sărbă¬
toarea sfântului Ierarh Vasilie cel Mare, arhiepiscopul Gesareei
Capadociei (f 379), întru amintirea faptelor lui cu care a ilus¬
trat scaunul păstoresc ce i s’a încredinţat. Cum că în finele se¬
colului al IV-lea era cunoscută această" sărbătoare, ne mărtu¬
riseşte Amfilochie al Iconiei într’o cuvântare tinută în acel
timp, în care vorbeşte de Tăerea împrejur a Domnului şi de
Marele Vasilie sărbătorit în aceeaşi zi. Amfilochie laudă pe sfân¬
tul Ierarh pentru virtuţile lui.
3. în creştinism mai este însemnată ziua primă a lunei
Ianuarie şi pentru aceea că ea începe cu bucurie «anul nou
civihy de şi Biserica îşi începe anul său cu ziua de I Septemvre,
iar anul financiar, se iveşte cu I-a zi a lui Aprilie. Totuşi Biserica
care ea parte 1a veselia şi întristarea fiilor ei, se bucură şi bine-
cuvintează începutul anului civil si se roagă pentru fericirea ce¬
rească şi pământească a tuturor drept măritorilor creştini.
sărbătorite cu tot felul de moravuri, pentru cuvântul ca toată luna să fie cu

noroc şi veselie. Calendele lui Ianuarie întreceau pe toate celelalte în petreceri,
fiind că în imperiul roman se începea anul nou.
1) împărţirea de daruri la anul nou cu urări de fericire, au trecut şi în
creştinism şi se păstrează până azi.
2) Tumebi. lib. XXIII.
3) Ausonius, ad Paulum. Cit. not. 12 lib. II cap. III.
4) Seneca, Epist. XII.
5) Sueton. in Claudio cap. V.
6) Spartianus in Caracala et Hadriano.
7} Aul. Gel. Noctes Atticae lib. II cap. III et lib. V cap. IV.
8) Vezi pictura Tâerei împrejur a Domnului la pag. 272, n. 2, Tom. II,
Tezaur. Liturgic.
§ ea
Botezul Domnului (Ta ârucpdvia. Epiphania).
oarte frumos şi cu adâncă inspiraţie istorisesc evangeliştii

Mateiu şi Luca, Botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Iată ce cetim în evangeliile acestor doui apostoli despre acest
eveniment: <tlarâ in anul al cincisprezecelea al împărăţiei lui
Tiberie... fost-a cuvântul lui Dumnezeu către loan fiul lui
Zaharia în pustie '). Şi acest loan avea îmbrăcămintea lui de
peri de cămilă şi brâu de curea împrejurul mijlocului său, iar
hrana lui era acride (axoibes, lăcuste 2), şi miere sălbatecă
(piAiayoiov, mustul dulce din ramurile arborilor 3)... Şi se botezau
(pioşii) in Iordan de la dânsul, mărturisindu-şi păcatele lor 4)...
Atunci a venit Iisus din Galilea la Iordan către loan să se
boteze de la dânsul, iar loan îl oprea pe el zicând: eu am
trebuinţă să mă botez de la tine şi tu vii la mine ? Şi răs¬
punzând Iisus a zis către el: lasă acum, că aşa este cu cuviinţă
nouă să plinim toată dreptatea. Atunci Va lăsat pe el. Şi bote-
zându-se Iisus îndată a eşit din apă, şi iată i 8*au deschis lui
cerurile şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-se ca
un porumb şi venind peste dânsul. Şi iată glas din ceruri
zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit întru carele bine am
voit5). Şi Iisus era ca de 30 de ani precum se socotea» °). Iisus
s*a botezat de la loan în apele Iordanului, ca de aci înainte
să-şi înceapă diregâtoria lui mesianică si să se împlinească cu¬
vintele profetului Isaia zise cu mai mult de 700 de ani înainte
de Hristos: «Glasul (lui loan) ce strigă în pustie: gătiţi calea
Domnului, drepte faceţi cărările Dumnezeului nostru» T), şi ca
să se împlinească mai ales planul economiei divine pentru a
noastră mântuire.
în amintirea acestei minuni făcută cu arătarea celor 3
ersoane dumnezeeşti, Biserica a orânduit una din cele 12 săr-
ători mari. De la începutul creştinismului Botezul Domnului a
fost sărbătorit în răsărit şi apus cu mare strălucire în ziua de
1) Luca 3, 1 — 3,
2) Cuvântul xo axgiSiov însemnează „lăcustă». Aceste insecte curate cari
se hrăneau numai cu iarbă, erau îngăduite de Moisi (111, 11, 21), pentru a fi
mâncate de Evrei.
3) Ca să înţeleagă cetitorul ce era „mierea sălbatecă" (t^H niV'J Ia
Iudei, îi aduc aminte că şi eu, în copilăria mea, scobeam în luna Martie, în
comuna mea Spinenî, din judeţul Oltul, coaja arborilor numiţi „jugaştrii" (buni
pentru juguri). In scobitură se strângea seva dulce a arborelui, pe care o sor¬
beam cu plăcere prin ajutorul paelor de cicoare. (Autorul). Ceteşte şi Arheologia
lui Isidor de Onciul, Cernăuţi 1884, pag. 113.
4) Mat. 3, 4 -6.
5) Mat. 3, 13-17.
6) Luca 3, 23.
7) Isaia 40, 3-5.
6 Ianuarie, căci după tradiţie, în această zi s’a botezat Domnul

în râul sfânt 1). Sărbătoarea se mai cheamă şi „Epifania“ (td
âjuqpcma) adică «Arătarea Domnului» ca începător al mântuirei
noastre. Să mai zice şl „Teofania" (-ca 0eoqpdvta) sau «Arătarea
lui cea dumnezeească» pentru că atunci s’a dovedit Dumne¬
zeirea sa prin venirea sfântului Spirit peste dânsul şi prin măr¬
turisirea Tatălui Ceresc, că Iisus este Fiul său cel iubit2). Această
sărbătoare în care Dumnezeirea s’a arătat în 3 feţe, mai este
instituită de Biserică şi ca o înfruntare a ereticilor Manihei,
Arieni şi Macedonieni, cari tăgădueau deofiinţimea celor 3 per¬
soane dumnezeeşti.
Cum că în linele secolului al II-lea sărbătoarea Botezului
Domnului era cunoscută şi aşezată în ziua de 6 Ianuarie, eu do¬
vedesc cu cartea «Stromata» (lib. I) a lui Clement al Alexan¬
driei, în care se vorbeşte despre această zi respectată în creş¬
tinism. Iar pentru timpurile de mai târziu ne folosesc de mărturie
Gonstituţiunile apostolice în care cetim: După sărbătoarea Naş-
terei Domnului <scea mai însemnata zi, să vă fie Epifania, în
care Domnul ne-a arătat Dumnezeirea sa; şi aceasta să fie în
a 6-a zi a lunei a zeceay> (6 Ianuarie, socotindu-se începutul
anului cu 1 Aprilie3). Tot în Constituţiuni mai aflăm că asăr-
bâtoarea Epifaniei să se ţină pentru că in ea s’a dovedit Dum¬
nezeirea lui Hristosy când Tatăl a mărturisit pentru el la botez,
şi Măngâitorul în chip de porumb a arătat celor de faţă pe cel
mărturisity) 4). Apoi şi istoricul roman Amian Marcelin (Ammia-
nus Marcelinus f 3905), însoţind pe Iulian Apostatul în Galia
într’o expediţiune, mărturiseşte că pe când acest împărat
(f 363) se afla în acea ţară, mergea la Biserică în zile de săr¬
bători şi la a, Epifania lui Ilristos din luna Ianuarie'» (mense
Januario Christiani Epiphania6).
în Biserica veche această zi era una din acele hotărîte pen¬
ii Şi eu am fost la Iordan în ziua de 13 August anul 1904. Acolo intrând

în apă m-am afundat în undele acestui sfânt şi minunat râu, în locul unde spune
tradiţia că s'a botezat Domnul, nu departe de Marea Moartă. Aci se face liturgia
şi sfinţirea apei la Bobotează de către patriarhul Ierusalimului în faţa miilor de
credincioşi veniţi din toată lumea. Râul este mare ca şi Dâmboviţa noastră până
la stăvilarele Bucureştilor. Apa Iordanului este albă şi cam turbure dar foarte
bună de băut. Eu am băut dintr'însa cu îndestulare pentru sfinţenie şi potolirea
setei pe acea căldură arzătoare. Curgerea râuiui e liniştită şi blândă. Apa vine
din munţii Iîermonului asupra căruia cade multă zăpadă în timpul ernei. Pe
marginea Iordanului sunt arbori verzi şi mirositori. Este o frumuseţe mare cursul
râului cu împrejurimile lui bogate în verdeaţă, în mijlocul acelor locuri pustii
şi uscate. (Autorul).
2) Mat. 3, 17.
3) Constitut. Apost. lib. V cap. 13.
4) Constitut. Apost. lib. VIII cap. 33.
5) Amian Marcelin a scris Istoria împăraţilor Romani în 31 de cărţi, înce¬
pând cu Neron şi finind cu Valentinian. Cele d întâi 13 cărţi s'au perdut
6) Greppo. Notae ined. in Martigny, Diction. op. c. art. »,Fetes immobiles",
p. 315 n. 2.
tru luminarea catehumenilor cu sfântul botez, şi anume în noap¬

tea ajunului ; pentru aceea Grigorie de Nazianz* o numeşte «Ziua
sfântă a luminilor» (rj dyia xwv rpxepa, dies Iuminum l 11). Aşa
o numeşte şi Grigorie de Nisa3); iar cateliumenii veniţi la botez
se ziceau «pregătiţi spre luminare» (tpomCoiievoi); apoi botezul se
numea «lumină» (q>c5<; şi <pama|i6<;). în ziua Botezului Domnului,
veneau ca şi astăzi creştini clin toate părţile lumei, ca să se afunde
în undele Iordanului3). Această zi mai era aleasă de patriarhi
şi mitropoliţi, pentru a trimite episcopilor lor epistole, prin cari
îi înştiinţau"despre timpul sărbătorei pastelor, rusaliilor şi desprq
alte sărbători mobile4). Epistolele acestea se chemau rpashale»
şi multe din ele au ajuns până la noi de la Dionisie, Atanasie,
Teofil şi Ciril, episcopi ai Alexandriei; apoi de la episcopii
Romei, Inocenţiu, Leon, ş. a.6). Cuvântări frumoase au rostit în
această zi Grigorie de Nazianz6), Grigorie de Nisa7), loan Hri-
sostom8), leronim 9), Augustin 10), Leon cel Mare n), ş. a. Pentru
că Biserica aminteşte în această zi de cei 3 Crai de la răsărit
veniţi să se închine lui Hristos, de aceea Latinii o mai numesc
şi Sărbătoarea celor 3 Regi» 14). Şi în această sărbătoare, ca şi
In alte zile mari ale anului, Teodosie cel Mic, opri spectacolele
publice şi sgomotul petrecerilor 18); aşa făcu şi Iustinian, mai
adăogând că Epifania să se respecte cum învaţă sfinţii părinţi,
adică cu linişte şi pietate u).
Sărbătoarea Botezului este precedată de un ajun care se
face după acelaşi chip ca şi ajunul Naşterei Domnului. Dacă ajunul
se întâmplă Sâmbătă sau Duminică, orele împărăteşti se fac în
Vinerea precedentă cu liturgia Marelui Vasilie 15). în cântările
şi cetirile ajunului, Biserica ne pune înainte şi profeţiile Vechiu¬
lui Testament în legătură cu Botezul Domnului.
Tot în ajun, după serviciul divin, preoţii fac sfinţirea
apei, apoi merg pe la casele credincioşilor, ie botează şi le
1) Nazianz. Orat. XXXIX in Sancta lumina: CH ayia x<i»v qpamovf|p£Qct,

2) Nyssen. Orat. de Bapt. Christi: Eu; r>]v fiîipav xwv qpauxov.
3) Chrysostom. Homil. III ad popul. Antioch.
4) Cassian. Collation. patr., X, c. II. Intra Egypti regionem... epistolae.
5) Conf. Sozom. Hist. lib. VIII c. XI. Asem. Bingham, Orig. s. antiq. eccles.
op.c. Tom. IX p. 86.
6} Nazianz. Orat: XXXIX in Sancta lumina.
7) Nyssen. Orat. De Baptismo Christi.
8) Chrysost. Homil. XXIV. De Baptismo Christi. — Conf. P. Migne, Patrol,
s. gr. Tom. 50.
9) Hieron. in Ezechiel.
10) Augustin. De tempore.
11) Leo, Serm. in Epiphania.
12) Lerosey, Liturgique. Hist. et. Symbol, op. c. p. 397: Ou appelle encore
cette solennite »la fete des rois", en souvenir des mages... venus de l'orient.
13) Cod. Theodos. lib. II tit. VIII. De feriis, in interpret, legis. II: Epi-
phaniae sine forensi strepitu volumus celebrări.
14) Cod. Iustin, lib. III tit. XII. De feriis leg. VII: Dies etiam Natalîs
atque Epiphaniorum Christi... a cunctis jure celebratur.
15) Ceteşte Tipicul, op. c, p. 118.
sfinţesc, împreună cu cei ce locuesc într’însele 1 2). Iar în ziua

Botezului, după liturgie, preoţii cu poporul merg la râuri ori is-
voare, cu steaguri, cruci şi cu cântări, în solemnitate religioasă,
şi acolo se face sfinţirea cea mare a apei (6 piyag dyuxopos
toii atâaxog), al cărei ritual ne-a rămas de la Sofronie, patriarhul
Ierusalimului (f 638 *). Biserica sărbătoreşte în cultul ei, 13
zile Botezul Domnului, şi anume de la 2—14 Ianuarie. Cântările
acestei sărbători, întocmite de Roman Melodul, Sofronie, Gosma,
Anatolie al Tesalonicului, etc., sunt pline de frumuseţe şi dul¬
ceaţă spirituală. Ele ne amintesc de undele Iordanului’ de Ioan
Botezătorul, Botezul Mântuitorului, etc.3).
§ 69.
întâmpinarea Domnului (CH ■ujiajiavir) tou Iyuqiod).
şa se cheamă sărbătoarea împărătească instituită de Bise¬
rică întru aducerea aminte de întâmpinarea solemnă ce
s’a făcut pruncului Iisus, când el a fost adus de părinţii
lui la templul din Ierusalim. Dar să ascultăm pe evangelistul
Luca in cele scrise de el cu privire la întâmpinarea Mântui¬
torului nostru : dŞi când s’au împlinit zilele curâţiei ei (ale
sfintei Fecioare), după legea lui Moisi (40 de zile de la naş¬
tere 4), Vau suit pe el (pe pruncul Iisus) in Ierusalim ca să-l
pună înaintea Domnului (la templu)... şi ca să dea jertfă..
o pereche de turturele sau doui pui de porumb. Şi iată, era un
om în Ierusalim, anume Simeon... drept şi temător de Dum¬
nezeu... şi îi era lui făgăduit de la Duhul sfânt, să nu vază
moartea, până ce va vedea pe Hristosul Domnului... Şi
acela (Simeon) Va luat pe dânsul (pe prunc) în braţele sale
şi a binecuvântat pe Dumnezeu zicând : Acum slobozeşte pe
robul tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace, că văzură
ochii mei mântuirea ta (pe Iisus)... Şi a zis (bătrânul) către
Maria muma lui (Iisus)... iată acesta este pus spre căderea şi
scularea multora din Israil... şi prin sufletul tău va trece
sabia (durerea la patimile şi răstignirea fiului ei)... Şi era (acolo)
Ana prorocită fata lui Fanuil... văduvă de 84 de ani, şi nu
se depărta de templu, cu post şi rugăciune servind Domnului
ziua şi noaptea... Şi ea mărturisea pe Domnul (Iisus) celor ce
aşteptau mântuirea în Ierusalim. Şi sâvârşindu-se toate după
1) Preoţit intrând în casele oamenilor cântă tropariul sărbătoarei „In Ior¬

dan botezându-te tu Doamne4' ('Ev ToqSolv'q Pcumôpivou oou Kugis), apoi con-
dacul: «Arâtatu-te-ai astăzi lumei" ('En:E(pdvT]g ormegov tq oLxoupevr)).
2) Vezi «Rândueala sfinţirei apei la Botezul Domnului", în Molitfelnicul
din Bucureşti, 1832, p. 126—141.
3) Vezi pictura Botezului Domnului Tom. II p. 272, n. 3, Tez. Lit.
4) III Moisi, 12, 1—8. Ceteşte şi Arheologia Protopresviterului Isidor de
Onciul, op. c. p. 150 şi 267.
legea Domnului, s’au întors (părinţii lui Iisus cu pruncul lor)

în Galilea în cetatea Nazaret Iar pruncul creştea şi se întă¬
rea cu Duhuh 1).
Aceasta este pe scurt, dar cu înţeles, istoria acestei săr¬
bători. Din cuvintele evangelistului L°uca, cunoaştem că după
legea lui Moisi, femeea ce năştea parte bărbătească, rămânea
necurată în casă 33 de zile, iar după interpreţi 40 de zile. Dacă
însă femeea năştea parte femeească, rămânea necurată 66 de
zile. iar după interpreţi 80 de zile. După trecerea acestor 40 ori
80 de zile, femeea venea cu pruncul ori prunca la cortul măr¬
turiei, mai târziu, la templu, şi aducea jertfă un miel de un an
pentru arderea de tot, apoi un pui de porumb ori o turturea
pentru păcat. Cu ceremonia aceasta ea se curăţea şi primea de
la preot binecuvântarea religioasă. Iar dacă femeea era săracă
şi nu avea un miel, atunci ea aducea două turturele sau doui
pui de porumb, unul pentru arderea de tot şi altui pentru
păcat 2 3). Maica Domnului s’a supus şi ea legei* lui Moisi, dar
fiind săracă a adus jertfă la templu din Ierusalim două turtu¬
rele *). Acolo pruncul fu primit în braţe de Siraeon bătrânul.
După mărturia lui Metodie al Tirului ori"al Patarei, şi după cum
2ic Solronie al Ierusalimului şi Leon înţeleptul, acest Simeon era
preot; iar după părerea lui Teofilact şi Eutimiu Zigabenul, el
era laic. Ana prorocită fiica lui Fanuil (SţpJB), care servea în
templu de mult timp, a mărturisit şi ea pe Iisus cel aşteptat. în
Biserica ortodoxă, sărbătoarea aceasta se numeşte <rîntâmpinarea
Domnului» (fj 'Ujiaîravrfj toî) Ku Qun<, de la verbul ojiaâvrco, în¬
tâmpin); iar în Biserica latină se cheamă «Purificatio s. Mariae
Virginis», ori n Praesentatio Domini» 4).
Biserica a aşezat această sărbătoare la 2 Fevruarie, căci
atunci se împlinesc 40 de zile de la 25 Decemvre când s’a născut
Domnul 5). De şi Metodie al Tirului, ori al Patarei sau al Olim-
pului din Licia (f 311), mărturiseşte de această sărbătoare
într’o cuvântare a sa întitulată «Simeon, Ana şi sfânta Fecioară» 6);
apoi de şi Grigorie de Nisa şi Ioan Hrisostom o laudă în cuvân¬
tările lor, totuşi ea nu a fost răspândită în toată Biserica de cât
în timpul lui lustinian şi anume Intre anii 541 — 542. Atunci s’a
Întâmplat în Constantinopole o boală secerătoare; dar ea înce¬
tând prin voinţa Cerescului Creator şi rugăciunile Bisericei, s’a
, ,
1) Luca, 2 22-40.
2) III Moisi, 12 6-8.
3) Astăzi în locul acelui templu, se află o frumoasa moschee arabă zidită
luxos în stilul arab, în secolul al VU-lea, din porunca Califului Omar. Această
minunată arhitectură am văzut-o şi eu în Ierusalim în vara anului 1904. Ea este
aşezată în lăuntrul cetăţei în partea de răsărit. (Autorul).
4) Vezi Bingham, Origin. s. antiq. eccles. op. c. Tom. IX, p. 172.
5) Aceste 40 de zile se socotesc aşa: 7 zile din Decemvre, + 31 din
Ianuarie, -f- 2 din Fevruarie = 40 de zile.
6) P. Migne, Patr. s, gr, Tom. 18 p. 348.
statornicit ca recunoştinţă către Dumnezeu, ca în toată Biserica

să se serbeze de aci înainte în fie care an la 2 Fevruarie «în¬
tâmpinarea Domnului»1 2). Aşa mărturisesc Paul Diaconul»), Ni-
cefor Calist3), Landulfus4), "Sigebertus 5 6 *), etc. Roman Melodul,
Andrei Criteanul, Cosma, ş. a., au compus foarte frumoase cân¬
tări pentru această măreaţă zi. Dar aşezarea acestei sărbători
la 2 Fevruarie, a mai avut de motiv şi stingerea sârbătorei
păgâneşti „Lupercaliîle41 (Lupercalia) ţinută pe la începutul lunei
Preoţii Romanilor prezic viitorul din cântecul şi mâncarea pasărilor.
Fevruarie8), în onoarea lui Pan zeul pădurilor, apărătorul tur-
1) Vezi pictura întâmpinare! Domnului, Tom. II p. 273, n. 4. Tez. Liturg.

2) Paul Diac. Rer. Romanorum, lib. XIV.
3) Niceph. Hist. eccles. lib. XVII. cap. XVIII: Torm 8e xal tfjv tou
Scorneot; fota*avrT|v doti. La acestea istoricul Xilandrus adaugă: Apud Nice-
phorum lib. XVII cap. XVIII consentit... id. (purificatio s. Mariae Virginis) fuisse
anno DXLII (542).
4) Landulfus. Vit. Justinniano XV: Justiniani imperii metise Octobri
facla est mortalitas Byzantii. Et eodem annus (adică în al 15-lea an al îm¬
părăţiei lui şi anume în anul 542), hipapante Domini sumsif initium, ut ce-
lebraretur apud Byzantium secunda die Febrttarii mensis.
5) Sigebertus: An. DXLII. Constantinopole mortalitate, etc.
6) M. N. Bouillet, Diction. op. c. p. 1082: Lupercales, fetes que l'on ce-
Iebrait â Rome Ie 15 (2) Fevrier en Thonneur du dieu Pan, destructeur des loups, etc.
melor şi ucigaşul lupilor ce se strecoară în turmei)- Pentru

aceea Pan mai’ purta şi numele de ccLupercus», adică cel ce
distruge lupii, flămânzi "mai ales în Fevruarie 1 2 3). Dar Lupercaliile
se mai serbau şi în memoria lupoaicei care a alăptat pe Remul
şi Romul8). Tot pe acest timp se mai facea de preoţi, la Romani,
şi prezicerea cea mare a viitorului prin cântatuf şi mâncatul
pasărilor.
Pilda sfintei Fecioare de a duce pruncul la templu după
40 de zile de la naşterea lui, a trecut şi în Biserica ortodoxă şi
se păstrează până astăzi4 5).
§ 70.
Schimbarea la faţă a Domnului (fH petapopcpcooig iov
Kvqlqv. Transfiguratio Domini).
tjL ceasta mare minune săvârşită de Mântuitorul cu însăşi

persoana sa spre finitul diregătoriei lui mesianice, este
J * scrisă astfel în evangelia sfântului Mateiu : «Şi după şease
zile (de când Domnul descoperise ucenicilor săi că el va merge
în Ierusalim, unde va pătimi, va muri si va învia a IlI-a zi), a
luat Iisus pe Petru şi pe Iacov şi pe îoan fratele lui, şi i~a
suit pe dânşii într’un munte (ei? oqo?) înalt îndeosebi. Şi s’a
schimbat (psxepopcpc60T]) la faţa înaintea lor şi a strălucit faţa
lui ca soarele, iar hainele lui s’au făcut albe ca lumina (<b? to
90)?). Şi iată s’au arătat înaintea lor Moisi şi Ilie împreună
cu dânsul vorbind... Şi nour (vexaţi) luminos i-a umbrit pe ei
şi glas din nour zicând: Acesta este Fiul meu (6 mo? \iov) cel
iubit întru care bine am voit, pe acesta sâ-l ascultaţi... Şi pogo-
rându-se ei din munte, le a poruncit lor Iisus zicând: nimârui
sâ nu spuneţi vederea aceasta până când Fiul Omului se- va
scula dm morţi» B).
Prin schimbarea sa la faţă înaintea patimei şi a morţei,
Mântuitorul a voit să întărească" pe discipuli în credinţa despre
1) In sărbătoarea Lu percal iii or, între alte moravuri urâte, se jupuiau la

Romani capre si câini, se făceau bice din pielea lor, şi apoi cu acestea colindau
tineri goi până la brâu căile oraşelor şi biciueau amarnic pe toţi oamenii întâlniţi
pe drum. Acestea erau jertfe aduse zeului Pan. O rămăşiţă a Lupercaliilor a
mai rămas la Români în obiceiul numit „Tărbaca câinilor" sau chinuirea
acestor animale în râs şi veselie, a 11-a zi după lăsatul secului de brânză. S au
luat însă măsuri în contra acestor obiceiuri barbare. Iată pentru ce Biserica se ne-
voeşte pentru desradăcinarea acestor datine păgâne. (Autorul).
2) Până în zilele noastre se mai păstrează la Români, obiceiul roman, de
se face pâini (turtele lupilor) şi a se duce pe câmp la începutul lunei Fevruarie spre a
le mânca, zice-se, lupii, şi a fi astfel ferite turmele de lăcomia acestor fiare. (Autorul).
3) Vezi îoan Mandinescu, Istoria Universală, Volumul I, ediţia III. Iaşi
1879, p. 230-231.
4) Vezi Rugăciunile cetite femeei la naşterea pruncului; apoi la cele 8 zile
şi Ia 40 de zile de Ia naşterea lui, în Molitfelnicul din Bucureşti, 1832, p. 1—7,
5) Mat. 17, 1-9. Conf. Marcu 9, 2. Luca 9, 28. II, Petru 1, 16.
Dumnezeirea sa. Pentru aceea le-a arătat el strălucirea puterei

lui, dovedindu-le că patima şi moartea sa sunt de bună voe.
întru aducerea aminte de această mare minune, Biserica a ho-
tărit ca în ziua de 6 August, să fie totdeauna sărbătoarea împă¬
rătească <jSchimbarea la faţă a Domnului nostru Iisus Hristos»
(f) psxai-iopcpams xotj Kuqiou r\fxu)v Trjaov Xoiotov), sau cum o nu¬
mesc latinii: «Transfiguratio Domini» *).De şi evangeliştii nu spun
cum se chema acel munte pe care Domnul a săvârşit schimbarea
sa la fată, totuşi tradiţia îl numeşte „Tavorul* adică acel munte
înalt şi frumos ce se află în mijlocul Galileei.
Âceastă sărbătoare era cunoscută în secolul al IV-lea, după
cum se vede din multele cuvântări rostite în această zi. Efrem
Şirul, Âmbrosie, Ioan Hrisostom şi mai târziu Proclu, laudă mi¬
nunea Domnului în predicile lor. Iar o cuvântare vrednică de
amintire este a episcopului Andreiu Griteanul (711—726 a). în
secolul al VlII-leaCosma din Maiuma şi Ioan Damascen, alcătuiră
prea frumoase imne întru mărirea acestei sărbători. Biserica ţine
9 zile această sărbătoare, adică de la 5--13 August.
în această zi, ca si la toate sărbătorile, se sfinteste în Bise-
rică, după liturgie, pârga roadelor pământului ca d. e. struguri,
spice de grâu, mere, ş. a., cu cântarea tropariului şi a condacului
sărbătorei1 2 3). Aceste roade apoi sedau credincioşilor spre gustare
şi binecuvântare4 5). Datina aducerei roadelor în Biserică este
veche, căci o găsim în epistola I către Corinteni (16,2), în ca¬
nonul 3 apostolic, în canonul 28 al Sinodului al Vl-lea ecumenic,
în scrierile sfinţilor părinţi, ş. a. Aceste prinoase sunt icoana mul-
tumirei noastre* către Dumnezeu dătătorul bunătăţilor6).
1) Leon Clugnet, Diction. op. c. p. 99.

2) Andrei Criteanul, Aovog etg tt]v p,eraixoQ(pcootv tov K-uqiou Iriaov
Xqlotou. Conf. P. Migne, Patr. gr., Tom. 97.
3) Ceteşte în Molitfelnicul din Bucureşti, 1832, pag. 490 «Rugăciunea Ia
gustarea strugurilor în ziua de 6 August".
4) Fericiţii mei părinţi, Gheorghe şi Floarea, din satul Spineni, judeţul
Oltul, nu gustau din roadele cele noui ale pământului, până ce nu duceau ain
ele, mai întâiu prinoase la Biserică; iar după aceea împărţeau alte roade săra¬
cilor ca să le mănânce. în urma acestor pioase şi sfinte împărţiri, mâncau din
ele şi părinţii mei, fericiţi în sufletul lor că au dat mai întâi de pomană pentru
sufletele morţilor. Aşa făceau ei când se pârgueau cireşele, merele, perele, cas¬
traveţii, pepenii, gy'âul, strugurii, ş. a. Astăzi s’au slăbit aceste datine sfinte,
căci şi prin satele noastre, atât de curate altă dată în elemente româneşti, s'au
pripăşit destui streini şi oameni răi, cu sufletul şi trupul înecat în păcate. Con¬
tagiunea săteanului român cu aceştia, se face spre perderea şi peirea lui. (Autorul).
5) Vezi pictura Schimbărei la faţă, Tom. II, pag. 2/4, n. 9, Tez. Lit.
ARTICOLUL III
SĂRBĂTORILE ÎMPĂRĂTEŞTI NEMIJTABILE CE
PRIVIRE EA SFÂNTA FECIOARA MAR IA.
§ 71.
Naşterea sfintei Fecioare (To Ysveaiov t% ©eotoxou.
Nativitas sanctae Virginae),
hiar şi mai înai.nte de a naşte sfânta Fecioara

Marfa pe Mântuitorul lumei, i s’a adus ei
adâncă veneraţiune, pentru că ea trebuia să
nască pe Acela" care venea să vindece neamul
omenesc de păcatul lui Adam. Arhanghelul
Gavriil când i-a adus ei în Nazaretul Galileei
vestea cea bună că va naşte fiu de la Spiri¬
tul Sfânt, a numit-o splină de dara şi «bine-
cuvântată între femeia l 2); iar fiul ei «fiul
Celui Prea înalt (ulog injnoTO'u) se va chemat3).
Asemenea şi Elisaveta maica Botezătorului
Ioan a numit-o iarăşi «binecuvântată intre
femeia şi «binecuvântat este rodul pântecelui eh a). Dar şi
sfânta Fecioară a zis despre sine: «iată de acum mă vor fe¬
rici toate neamurile* (năoai al yevEcu 4 5).
Iar după ce sfânta Fecioară a născut pe Iisus, veneraţiu*
nea ei în lume a crescut pe fie ce zi, dar mai ales după înăl¬
ţarea Domnului la ceruri şi după adormirea ei. Creştinii înce¬
pură a o numi acum «împărăteasă maică» ori «mijlocitoare
cqtre Fiul ehy sau «pururea Fecioarăay apoi «mai mărită de
cât Heruvimiia, iar în sinodul al III-lea ecumenic (anul 431)
«Născătoare de Dumnezeua (Geotoxos 6). în acelaşi timp se zu¬
grăvi icoana sa, i se împletiră cântări, acatiste, şi se zidiră Bi¬
serici întru mărirea ei. Iar la rândul său, Biserica institui de
timpuriu 4 sărbători mari, pentru aducerea aminte de cele 4
evenimente petrecute în viaţa ei. Aceste 4 sărbători împărăteşti
1) Luca, 1, 28.
2) Luca 1, 32.
3) Luca 1, 42 : EuyoXiuibvtj ffu ev ywouŞlv, nai 611X0711 pivog 6 xaQJtog
TÎy; xoiXCag oov.
4) Luca 1, 48.
5) Leon Clugnet, Dictîon., op. c., Paris 1895, pag. 63, art. Georoxog.
sunt: a) Naşterea sfintei Fecioare, bj Intrarea ei în Biserică,

c) Buna Vestire şi d) Adormirea ei. Ele stau în legătură cu
sărbătorile împărăteşti ale Domnului nostru Iisus Hristos.
Origina sărbătorei, Naşterea sfintei Fecioare Maria, este
următoarea: drepţii şi sfinţii ei părinţi loachim (OpJ) şi Ana
(njn), coborau din viţa aleasă a lui Israil. loachim era din fa¬
milia împărătească a lui David; iar Ana din seminţia preoţească
a lui Levi l 2). loan Damascen laudă mult virtuţile drepţilor
loachim şi Ana. Amândoui se aflau bătrâni şi lipsiţi de prunci,
ceea ce la Evrei astfel de oameni, erau defăimaţi în faţa seme¬
nilor lor. De aceea ei se rugară lui Dumnezeu să le dea şi lor
un fiu ori o fiică, şi fâgăduiră în taină că această vlăstare va fi
închinată Creatorului ceresc, în templul din Ierusalim. Dumnezeu
cunoscând credinţa curată şi inima nevinovată a acestor doui
bătrâni, le dărui la bătrâneţe o pruncă pe care o numiră Maria
nume purtat de sora”lui Moisi (Exod, 15, 20) şi alte alese
ale lui Dumnezeu *). Sfânta Fecioară Maria, după învăţătura
bisericească, a fost concepută în ziua de 9 Decemvre şi s’a năs¬
cut după 9 luni, în ziua de 8 Septemvre 3). Bucuria părinţilor
ei fu mare şi presimţiră că această pruncă va avea o sfântă
chemare în lume 4).
1) In Protoevangelia lui Iacov şi în evangelia Naşterei sfintei Fecioare,

amândouă apocrife, cetim că loachim avea turme de oi pe cari le păştea el
singur. Era de o mare bunătate şi evlavie. La etatea de 20 de ani s'a căsătorit
cu Ana fiica lui Ahhar. loachim şi Ana trăeau în Nazaret. Ei fură sterili în timp
de 20 de ani. La adânci bătrâneţe dobândiră pe sf. Fecioară Maria. (Autorul).
2) Făgăduinţele sfinte sau „ voturile" erau îndatinate la Evrei din cea mai
adâncă vechime. Ei făgădueau lui Dumnezeu pentru împlinirea dorinţei lor, de
a-i închina persoana lor proprie, sau femeea ori pruncii, sclavii, vitele curate şi
toată averea lor. Făgăduinţele erau împlinite cu multă sfinţenie. Aceste datine
au trecut şi la poporul nostru român. Domnii Tioştrii pământeni făgădueau zi¬
diri de Biserici, mănăstiri, spitale, fântâni, în timp de răsboae; părinţii închinară
pe fiii lor preoţiei, monahismului, ş. a. Boerii făcură la fel, împlinindu-şi apoi
fie care făgăduinţa sfântă. (Autorul).
3) Vezi sinaxariele din 0 Decemvre şi 8 Septemvre.
Dintre toţi urmaşii lui Adam, este liber de păcatul strămoşesc nurriai
unicul Iisus Hristos, Dumnezeu omul (0£av0QO)jroţ); el s'a conceput şi născut
în chip suprafiresc prin sfântul Spirit din Fecioara Maria. Biserica romano-cato-
lică însă, învaţă că şi Prea Curata Fecioara Maria, maica Domnului nostru Iisus
Hristos, s'a conceput şi născut tot fără păcatul strămoşesc, ca maica Celui Prea
înalt. Dogma occidentalilor despre „Immaculata concep tio sanctae Mariae Fir-
ginis", s'a proclamat de episcopul Romei Piu al IX în 6 Decemvre anul 1854. Ea
insă nu are temeiu în revelaţia dumnezeească şi în scrierile patristice. Dogma¬
ticul latin iî. P. Perrone, în „Theologie Dogmatique" Tom. II, Paris 1371,
pag. 410*—449, cum şi liturgistul latin Lerosey, în „Manuel Liturgique, Histoire
et Symbolisme" Paris 1889, p. 565 —570, ş. a., se silesc a dovedi temeinicia dogmei
lor, însă nu pot ajunge la un sfârşit convingător. (Autorul).
4) Creştinii păstrară veneraţiune şi drepţilor bătrâni loachim şi Ana, pă¬
rinţii sfintei Fecioare. împăratul lustinian I zidi o Biserică în Constantinopole
în anul 550 în memoria sfintei Ana; lustinian al II-lea făcu şi el una în anul
705. Iar Biserica îi sărbătoreşte pe amândoui în ziua de 9 Septemvre. (Autorul).
întru aducerea aminte de această naştere, Biserica a sta¬

tornicit sărbătoarea împărătească «Naşterea sfintei Fecioare»
pentru ziua de 8 Septemvre. Ioan Hrisostom, Augustin şi Proclu,
mărturisesc că în secolul al IV era cunoscută în răsărit şi apus
această sfântă zi. Apoi imnologii: Anatolie (sec. V), Ştefan din
Ierusalim (sec. VI), Sergie patriarhul Constantinopolului°(sec, VII),
Andrei Griteanul (sec. VIII), German (sec. VIII), Ioan Damascen
(sec. VIII), Iosif Studitul (sec. IX), întocmiră cântări prea fru¬
moase întru lauda Născătoarei de Dumnezeu *). în Biserica latină
această sărbătoare se generaliza abia de la secolul al VH-lea în¬
coace. Ildefons de Toledo (-f 667), vorbeşte de ea cu adâncă
pietate *).
§ 72.
Intrarea în Biserică a Născătoarei de Dumnezeu

(fH âv xcp vaci) e 100805 zf\g ©soxoxou. Praesentatio sanctae
Virginae).
f «Ir*
ând sfânta Fecioară era în vârstă de 3 ani, părinţii ei Ioa-

chim şi Ana, împliniră făgăduinţa dată lui Dumnezeu când
s’a născut prunca lor şi o aduseră la templul din Ierusalim.
Aci o încredinţară arhiereului Zaharia ca prunca să vieţuiască în
legea cea sfântă’1 2 3). învăţatul fariseu Iosif Flaviu, spune că pe lângă
templul din Ierusalim/ erau chilii cu 3 caturi pentru locuinţa fe¬
cioarelor închinate templului, pentru văduvele consacrate servi¬
ciului religios, pentru preoţi, leviţi şi arhierei4 5), Toţi aceştia se
hrăneau din veniturile templului®)/în acest loc sfânt trăea şi
sfânta Fecioară Maria, sub privegherea preoţilor, rugându-se ne¬
contenit, cetind sfânta Scriptură şi lucrând °cu mâinile6).
Apropiindu-se timpul, când sfânta Fecioară, după legea cea
sfântă trebuea să părăsească templul şi asemenea altor fecioare
1) Vezi pictura acestei sărbători la pag. 274, n. 10. Tom. II Tez. Lit.
2) Conf. Lerosey, Liturgique, Histoire et Symbol, op. c. p. 593: Saint
Ildefonse, qui florissait au VH-e siecle, parle de cette fete.
3) Acestea le cetim şi în Protoevangelia lui Iacov fratele Domnului. Ştim
că această carte, de şi apocrifă, dar pentru conţinutul ei frumos, era cetită cu plă¬
cere de primii creştini. (Autorul).
4) Iosephus Flavius, De bello judaico, lib. V c. 5.
5) Nu numai templul din Ierusalim, dar şi templele păgâne erau încun-
giurate de chilii pentru pioşi şi preoţi şi erau înzestrate ca şi cele din zilele
noastre cu mari venituri. Templele vechi egiptene din Teba şi Memfis, cele asiriene,
babilonene şi budiste erau foarte bogate. Iar Bisericile creştine sunt superioare
tuturor acestora prin veniturile, sfinţenia şi strălucirea lor.
6) Dacă în cântările bisericeşti ale acestei sărbători s. e. în axionul zilei,
cetim că sfânta Fecioară a intrat în sfânta sfintelorf aceasta este numai o înflo¬
ritură poetică a scriitorilor bisericeşti şi fructul pietaţei creştine către sfânta Fe¬
cioară. Se ştie însă că în sfânta sfintelor intra numai arhiereul odată (arcuş) pe
an în fum gros de tămâe şi anume la sărbătoarea impăeărei (Evrei 9, 7).
să treacă în starea căsătoriei, ea atunci a descoperit arhiereilor

şi preoţilor templului, că este mai înainte de naştere închinată de
părinţii ei lui Dumnezeu, şi apoi ea însăşi a făcut făgăduinţa
de a trăi toată viaţa în cea mai curată şi sfântă feciorie. Iar
pentru păstrarea nevătămată a făgăduinţei sale, ea după sfatul
preoţilor şi al arhiereilor, a fost logodită în vârstă de 15 ani cu
rudenia sa, bătrânul şi dreptul Iosif, care era în vârstă de 84 de
ani şi cunoscut pentru viaţa lui cea sfântă. Bătrânul se hotărî
şi el* înaintea lui Dumnezeu, de a petrece şi restul zilelor sale
cu deplină înţelepciune şi de a păstra taina fecioriei a logod¬
nicei sale. El "fu mai târziu şi hrănitorul pruncului Iisus până
ce acesta a început minunile1 2 3 şi activitatea sa mesianică.
Biserica a mărit Intrarea în Biserică a sfintei Fecioare cu
instituirea unei sărbători ce ne aduce aminte de această minu¬
nată faptă, în ziua de 21 Noemvre. Cele mai frumoase omilii la
această sărbătoare le-a întocmit Grigorie de Nisa, apoi mai târziu
German şi Tarasie patriarchi ai Constantinopolului (sec. VIII),
etc. Iar dreorge mitropolitul Nicomidiei (sec. IX), a compus sti¬
huri la această sărbătoare care se cântă si acum. Biserica săr¬
bătoreşte această zi de la 20 până la 25 Noemvre i).
Latinii începură a sărbători Intrarea în Biserică, abia din
secolul al XlV-lea încoace, după propunerea ce a făcut-o epis¬
copului Romei, cancelarul Phiîippe de Maizieres, lucrător pe
lângă regele Ciprului din acele timpuri. Episcopul Romei Grigo¬
rie al Xl-lea, care locuea atunci în Avignon, auzind de la cancelar
solemnitatea care se face în orient îu această zi, a hotărît şi el
să se introducă în apus această sărbătoare *).
§ 73,
Buna Vestire ( O suaYYsAiopog 080x6x001. Anuntiatio
sanctae Virginis).
ărbătoarea aceasta şi-a luat numirea de la vestea cea bună

pe care îngerul Gavriil a adus-o sfintei Fecioare în ce¬
tatea Nazaret, din Galilea, zicându-i: (kBucurâ-te ceea ce
eşti plină de dar, Domnul este cu tine... iată vei lua în pân¬
tece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui MIisus“ (Tnaoîjv)...
Şi (acesta) va împărăţi peste casa lui Iacov şi împărăţia lui
nu va avea sfârşit. Şi a zis Mar ia (Ma(ndp, D 'fî#) către înger:
cum va fi mie aceasta de oare ce nu ştiu de bărbat ? Şi răs¬
punzând îngerul a zis ei: Spiritul sfânt se va pogorî peste tine
şi puterea Celui de sus (u^natou) te va umbri... Şi a zis Maria:
1) Vezi pictura acestei sărbători la pag. 274, n. 11 Tom. II Tez. Lit.

2) Lerosey, Liturgique, Histoire et Symbol, op. c, p. 600: Les latins l'adop-
terent au XlV-e siecle (cette fete).
iată eu serva Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi s’a

dus îngerul de la dânsa» i).
Această veste a adus-o îngerul sfintei Fecioare, în luna a
6-a a luărei în pântece a sfintei Elisaveta maica lui Ioan Bote¬
zătorul (Luca 1, 36);. iar odată cu această veste sfânta Fecioară
a şi luat în pântece de la Spiritul sfânt pe lisus Ilristos, Prin
urmare Ioan Botezătorul era mai în etate cu 6 luni de cât
Mântuitorul1 2). De aceea primii creştini numeau sărbătoarea
Bunei Vestiri <xt'oncepţiunea lui lisus», şi abia din secolul al
Vll-lea încoace, i s’a dat în răsărit numirea aBuna Vestire a
sfintei Fecioare Maria». Trebuia să nască sfânta Fecioară pe
Mântuitorul lumei ca să se împlinească planul economiei di¬
vine şi aceste cuvinte ale profetului Isaia: <c Iată Fecioara
(nişb5JH = ITa90evo^) în pântece va lua şi va naşte fiu şi se va
chema numele lui Emanueh (bî? = Dumnezeu cu noi3).
în amintirea acestei bune vestiri spre mântuirea lumei,
Biserica a aşezat această sărbătoare pentru ziua de 25 Martie.
Cum că în secolul al III-lea era cunoscută, ne încredinţează Gri-
gorie Taumaturgul (f 270) prin cuvântarea sa rostită în această
zi. Ioan Hrisostom şi fericitul Augustin,4 5), vorbesc de această
sărbătoare ca de o zi foarte însemnată. în secolele al IV şi al
V-lea ivindu-se eretici cari înjoseau fiinţa sfintei Fecioare ş°i se
atingeau de dogma întrupărei Mântuitorului, cum erau Antidico-
marianiţii, Colliridienii (sec. IV) şi Nestorienii (sec. V), Biserica
de aceea a mărit solemnitatea acestei sărbători, în contra acelor
eretici, şi o împodobi cu cântări, cuvântări şi privegheri de
noapte. Mai târziu serviciul divin al acestei zile s’a îmbogăţit
cu imnele de bucurie făcute de Ioan Damascen, Teofan mitro¬
politul Niceei şi alţi imnologi mari B).
Sărbătoarea fîuna Vestire se ţinea la început în ajunul
Botezului Domnului la 5 Ianuarie; Iar în secolul al IV-lea s’a
hotărît pentru aceasta ziua de 25 Martie, după o veche tradiţie,
că atunci a adus îngerul buna vestire sfintei Fecioare. Sărbarea
Bunei Vestiri nu se lasă la o parte nici când ea cade în ziua de
Paşti; cântările ei se împreună şi atunci cu acelea ale învierei
Domnului, după rândueala lui Ciril patriarhul Constantinopo~
1) Luca 1, 28-38.
2) Acest calcul se face aşa: de la 25 Martie când s'a făcut Buna Vestire
şi până la 25 Decemvre când s'a născut Domnul, sunt tocmai 9 luni depline.
Iar de la 23 Septemvre când a conceput sf. Elisaveta pe Ioan Botezătorul (vezi
sinaxariul din 23 Septemvre) şi până la 24 Iunie când s'a născut el (vezi si-
naxariul din 24 Iunie), sunt iarăşi 9 luni depline. Apoi de la 24 Iunie şi până
Ia 25 Decemvre sunt 6 luni. Deci sf. Ioan s'a născut cu 6 luni mai înainte de
cât Mântuitorul. (Autorul).
3) Isaia 7, 14. Vezi şi M. N. Sander, Diction. Hebreu-Franţ. op. c. p. 540.
4) Conf. Lerosey, Liturgique, Histoire et Symbol, op. c. p. 574: C’est la
date (25 Marş) que lui assigne saint Augustin dans son Trăită de la Trinite.
5) Vezi pictura Bunei Vestiri la p. 275, n. 12, Tom. II, Tez. Lit.
lului, întocmită în anul 1817 *). în ori ce zi s’ar întâmpla Buna

Vestire, potrivit canonului 52 al sinodului al Vl-lea ecumenic,
se serveşte liturgie deplină şi anume a sfântului Vasilie, dacă
sărbătoarea cade în acele zile când se face acea liturgie, sau a
sfântului Hrisostom, dacă sărbătoarea cade în alte zile 1 2 *). Din
causa bucuriei adusă lumei cu vestea îngerului, sărbătoarea este
lipsită de post şi se mănâncă peşte în acea zi, chiar dacă ea se
întâmplă în Vinerea sfintelor patimi, căci patriarhul Constanti-
nopolului Nicefor (sec. IX) zice acestea în canonul său 5: «De
se va întâmpla Buna Vestire în Joia sau Vinerea cea Mare, nu
păcătuim de vom deslega atunci la vin şi la peştey> 8). Sărbă¬
toarea cade nu numai în postul cel mare, dar şi în cele 4 zile
începătoare ale Pastelor, căci acestea se învârtesc între 22 Martie
şi 25 Aprilie.
§ 74.
Adormirea Maicei Domnului ( H xoforjais tii? ©eoxoxou.

Dormitio sanctae Virginis).
®upâa rămas
înălţarea Domnului
sub îngrijirea
la ceruri, Prea sfânta Fecioară
sfântului Ioan, după cum rân-
^ duise fiul ei când era pe cruce (Ioan 19, 26). Sfânta
Scriptură nu ne mai spune nimic de dânsa după suirea Dom¬
nului la ceruri. Totuşi tradiţia bisericească împlineşte acest gol,
arătându-ne că sfânta Fecioară petrecea neîncetat în post şi ru¬
găciune, hrănind dorinţa de a vedea cât mai curând pe cel născut
al ei, care şeade de a dreapta Tatălui. Ziua morţei i-a fost des¬
coperită de Domnul; iar moartea ei a lost însoţită de minuni,
făptuite de Cel ce s’a născut dintr'însa. Nicefor fcalist întemeiat
pe cele zise de Dionisie Areopagitul, cu privire la Adormirea
Născătoarei de Dumnezeu, istoriseşte că apostolii erau răspândiţi
în felurite ţări ca să predice evangelia; iar în ziua Adormirei
ei, sfinţii propoveduitori au fost aduşi de nouri ca să vadă şi să
petreacă cu cântări până la mormânt, pe aceea care a fost mân-
gâerea' lor. Potrivit dorinţei sfintei Fecioare, corpul ei a fost
înmormântat lângă Ierusalim în grădina din satul Getsimani,
între mormintele părinţilor ei şi al bătrânului logodnic Iosif4 * * *).
1) Vezi Tipicul din Bucureşti, 1851, p. 195-196.

2) Ceteşte când se fac cele 3 liturgii în postul, cel mare, la pag. 225,
Tom. III, Tez. Liturg.
3j Vezi Pidalionul op. c. p. 475.
4) Am văzut şi eu în ziua de 11 August anul 1904, mormântul în care
a fost pus corpul sfintei Fecioare. In scopul acesta eşind de dimineaţă din ceta¬
tea Ierusalimului, pe poarta lui David de la apusul cetăţei, am încungiurat ce¬
tatea pe dinafară, până ce am coborît spre răsărit în pârâul Chidronului, şi am
mers în apropiere la fântâna Siloamului de unde am băut apă. Am înaintat
apoi spre nord, pe valea acestui pârâu fără apă în timpul verei, necontenit mi-
în ziua a 3-a când Toma, care nu fusese la înmormântarea Mai-

cei Domnului, a venit la mormânt, corpul ei nu mai era In sicriu.
Biserica ortodoxă şi chiar cea latină a crezut totdeauna că ea a
nunându-mă de cele ce vedeam, de şi era o căldură arzătoare. După aceea am

suit pe potecă la mormântul lui Avesalom si la acela al profetului Zaharia,
de cealaltă parte a pârâul ui. Mulţime de şopârle şi guşteri mişueau pe la picioa¬
rele mele. Am trecut după aceea în apropiere la peştera în care se află mor¬
mântul sfintei Fecioare, aşezat lângă Ierusalim la poalele Muntelui Măslinilor.
Aci coborându-mă în peşteră pe 47 trepte de piatră, am rămas uimit de
frumuseţea şi bogăţia Bisericei din sfânta catacombă. Aurul şi argintul de pe
icoane străluceau ca lumina soarelui; candelele nu se sting aci niciodată, ca şi în
Biserica sfântului Mormânt şi în cea din peştera Vitleemului. Preotul m'a miruiţ
şi mi-a dat aghiazmă din puţul săpat în mijlocul Bisericei. Mormântul sfinte*
AAAAAAAAA AAAAA A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A«^
Grădina Getsimanl de lingă Ierusalim, în a cărei peşteră adâncă

a foat Îngropată affinta Fecioară. în măreaţa Biserică din peşteră m'am coborit
pentru inchinare, Mercuri 11 August anul 1904. (Autorul).
Fecioare este un sicriu mare de marmoră în mijlocul naosului, înaintea căruia

se închină pioşii toată ziua; lângă sicriu se află şi mormintele părinţilor ei loa-
chim şi Ana, La 15 August sosesc aci închinători din Europa, Asia, Africa şi
America, ca să fie de faţă la sărbătoarea Adormirei Maicei Domnului.
însuşi patriarhul Ierusalimului săvârşeşte liturgia în peşteră în acea zi,
însoţit de clerul său patriarhal. Arabii şi Abisinienii, creştini ortodocşi, veniţi de
departe de la vetrele lor, postesc cu asprime de la 1-15 August în corturi albe
aşezate pe muntele Măslinilor.
După ce am eşit din peşteră, am pornit la deal pe muntele Măslinilor.
Din vârful muntelui am avut o privelişte măreaţă în toate părţile. In partea de
apus stă Ierusalimul, oraşul sfânt şi străvechiu al omenirei. Cupolele înalte şi
strălucitoare ale Bisericilor din oraş, arată omului că aci este centrul cultului
creştin. Iar în partea de răsărit se vede în apropiere Vitania; apoi în depărtare,
fost luată la ceruri i). De aceea sărbătoarea se chiamă «Ador¬

mirea Maicei Domnului •).
De şi unii scriitori cred că această sărbătoare a fost aşe¬
zată de Biserică în timpurile mai noui, totuşi avem dovezi că
în secolul al V-lea era bine cunoscută în creştinism. Anatolie
patriarhuL Constantinopolului (+ 452) a scris stihuri la această
sărbătoare; iar în secolul al VIII lea Cosma şi loan Damascen,
îmbogăţiră ziua aceasta cu frumoase cântări şi podoabe biseri¬
ceşti 8)/La început sărbătoarea Adormirei Maicei Domnului se
ţinea în Galia şi la Copţii din Egipt în ziua de 18 Ianuarie;
iar în alte ţări creştine Ja 15 August. Sărbarea generală însă
la 15 AugWt,s’a aşezat în anul 582 după voinţa împăratului Mau-
riciu (f 602), căcî în această zi biruise el pe Perşi. Sărbătoarea
este precedată de un post de două săptămâni, adică de la 1—15
August4). Cu evenimentul Adormirei sfintei Fecioare, Biserica
ne învaţă, că moartea nu este nimicirea fiinţei noastre, ci numai
trecerea sufletului de pe pământ la ceruri, sau de la putrezi¬
ciune la veşnica nemurire6).
râul Iordanul, ca o fâşie de pânză perdută în ceaţă, şi tot acolo se vede şi

Marea Moartă ca un lac mic. Mântuitorul cu Apostolii lui se sueau adesea ori
pe vârful Muntelui şi priveau Ierusalimul cu ale lui lucruri minunate. Foarte
frumoase sunt aceste locuri pentru omul luminat şi religios. Ele ne uimesc
cu bogăţia amintirilor pioase şi istorice. (Autorul).
1) Lerosey, Liturgique, Hist. et Symbol., op. c., pag. 589: II n’est pas de
foi qu'apres sa mort, la sainte Vierge a âte ressuscitee et qu’elle est montee
au ciel en corps et en ăme. Mais c'est une pieuse croyance admise dans
toute VEglise.
2) lată tradiţiile scrise asupra Adormirei sfintei Fecioare. După Evodiu
citat de Nicefor Cal ist în Istoria sa Bisericească (cartea II, 3), ea a adormit în
etate de 57, după alţii de 70 de ani. Melito de Sardes, zice că ea a locuit, după
înălţarea Domnului Ia ceruri, într'o casă pe muntele Măslinilor, ori pe muntele
Sionului, prigonită de Jidovi. Iar într’un fragment al Copţilor egipteni, cetim că
după înălţarea Fiului ei, ea a vieţuit 15 ani în Ierusalim, apoi adormind a fost
înmormântată în peştera Ghetsimani. (Autorul).
3) Vezi pictura acestei sărbători la pag. 275, n. 13, Tom. II, Tezaur Ut.
4) In comuna mea natală Spineni din judeţul Oltul, cătunul Vineţii de
jos, în ziua de 15 August fiind hramul Bisericei de acolo, se făcea în copilăria
mea pomană mare întru mărirea Născătoarei de Dumnezeu şi pomenirea mor¬
ţilor. După liturgie, fie care familie aducea cu sine~ pe o poiană cu iarbă verde
din mijlocul cătunului, merinde din destul : pâine multă din grâu nou, făcută
în casă, gâşte şi alte păsări fierte şi fripte, poame şi băuturi. Se întindea apoi pe
iarbă o pânză lungă ca de 40 de metrii şi apoi se aşezau bătrânii şi săracii satului
jos pe iarbă împrejurul mesei. Oamenii mai de frunte din cătun, cu preotul în
mijloc, ne aşezam în capul mesei. Preotul da binecuvântarea şi apoi începeam
a ospăta cu multă cuviinţă, vorbind numai de cele sfinte. Femeile serveau repede
aducând cu multă bună voinţă mâncare.
La sfârşitul mesei cântam cu preotul din cântările serbătorei,. toţi stând
în picioare şi ascultând cu luare aminte. Apoi ne despărţeam în linişte. Aşa erau
pe atunci datinele vechi creştine, acum s’au mai împuţinat acestea. Origen (în
lob., lib. III) ne vorbeşte în secolul III de origina acestor pomeni. (Autorul).
5) Despre strălucirea acestei sărbători, ceteşte cuvântarea panigirică ros¬
tită de mine la 15 August, în Catedrala din Curtea de Argeş, şi publicată în
revista «Biserica Ortodoxă Română", din Bucureşti, anul XXX (1906), n, 5, pag.
588-595. (Autorul).
§ 75.
Sărbătorile mijlocii sau ale sfinţilor mari.
*mL e numesc aşa pentru că ele cuprind locul de mijloc, între
sărbătorile împărăteşti şi ale slinţilor mai mici. Sărbătorile
sfinţilor au temeiul lor în sfânta’Scriptură a Noului Tes¬
tament, în scrierile patristice şi în datina veche bisericească, după
cum voiu dovedi mai departe1 2 3).
Sfântul apostol Pavel în epistola sa către Romani (cap.
1, 7), trimite harul şi pacea Domnului celor «.chemaţi sfinţia
(xliŢcots dyioig), adică celor distinşi între creştini prin* virtuţile
şi curăţia lor. Iar apostolul Iacov (cap. 5, 16), zice că mult
poate înaintea lui Dumnezeu rugăciunea drepţilor adică a «sfin¬
ţilor». Apoi în Apocalipsă (cap. 5, 10), cetim că «sfinţii» se
roagă lui Dumnezeu pentru noi. Dar prin numirea de «sfânt»
se înţelege de Biserică «omul intrat in baia botezului si apoi
făcător de fapte, neîncetat potrivite cu cele zise de sfânta Scrip¬
tură». Se mai chiamă «sfânt» omul care «a pătimit pentru Bise¬
rică, ori şi-a dat viaţa pentru ea în chinuri, mujici şi dureri
venite de la păgâni şi de la tot felul de oameni răi». Biserica
venerează pe sfinţi ca pe nişte viteji ai credinţei şi ca pe nişte
plăcuţi ai lui Dumnezeu.
Cum că de la începutul creştinismului, sfinţii au fost ve¬
neraţi mai ales după moartea lor,* amintesc aci de veneraţiunea
adusă protomartirului şi arhidiaconului Ştefan8), apoi de aceea
ce s’a adus de Smirneni episcopului lor Policarp 3). Mai departe,
fac amintire de mărturia lui Tertulian, că în zilele martirilor
se cânta pomenirea lor cu solemnitate4 5), de mărturia lui Ci-
prianB), a Marelui Vasilie6), a sfântului Ioan Hrisostom7), a
fericitului Augustin8), etc.
Din primele timpuri creştine s’au înălţat şi Biserici în me¬
moria sfinţilor chiar pe locul patimei lor. Euselnu al Cesareei9),
1) Ceteşte în Bingliam, Origin. eccles., op. c. Tom. IX, pag. 132-167 :

De festis in honorem apostolorum et martyrum celebratis.
2) Fapt. Apost. 8, 2. Conf. Constit. Apost. lib. VIII c. 33. Eusebiu (Hist.
eccl. lib. 111 c. XXXVI) vorbeşte şi de adânca veneraţiune adusă Iui Ignatie
Teoforul, muncit în zilele lui Traian în amfiteatrul din Roma.
3) Euseb. Hist, eccles. lib. IV c. 15.
4) Terţul). De corona militis: Oblationes pro defunctis pro natalibus
annuae facimus.
5) Cyprian. Epist. XXXIV: Sacrificia pro eis semper... quoties marty¬
rum passiones.
6) Basil. Magn. Epist. ad Iulian. Apostat: «Venerez şi pe sfinţii apostoli,
pe profeţi şi pe martiri», etc. Vezi textul grec la pag. 201 nota 1, Tom. U Tez. Lit.
7) Chrysostom. in Acta Apostol. Homil. XXI n. 4.
8) Augustin. Sermon. 273.
9) Euseb. Vita Constant, lib. \\l c. 48.
Ilrisostom '), Augustin *), vorbesc de multe ori de aceste Bise¬

rici numite „martyria“ (de la cuvântul ţiaptup. pătimitor, chi¬
nuit, muncit3). Foarte frumos arată Ilrisostom solemnitatea
sărbătorilor sfinţilor zicând: tUnde este mormântul lui Alexan¬
dru cel Mare? °Arătaţi-mi*l şi spuneţi-mi în ce zi a murit el?
Dar mormintele sfinţilor se cunosc în toate oraşele şi satele şi
se ştie ziua morţei lor, căci este sărbătoare pentru toată lu¬
mea»*). Dar şi Ioan Damascen zice că ztrebue să venerăm pe
sfinţi ca pe amicii lui Hristos şi moştenitorii împărăţiei lui
Dumnezeu»B). Iar sinodul al Vll-lea ecumenic înfloreşte această
veneraţiune prin cuvintele : tTot aşa e folositoare cinstirea icoa¬
nelor sfinţilor lui Hristos, ale Născătoarei de Dumnezeuetc.6).
în ajutorul creştinilor fură chemaţi sfinţii prin liturgiile vechi7),
şi prin scrierile învăţătorilor bisericeşti, ca d. e. Dionisie Areopa-
gitul8), Ciprian 9), Vasilie cel Mare n)/Hrisostom “), etc. Iată atâtea
dovezi pentru veneraţiunea sfinţilor şi sărbătorirea lor din ve¬
chime şi până astăzi/în tot creştinismul ortodox şi apusean şi
chiar la Nestorienl, Abisinieni, Copţi şi Armeni" Protestanţii
Luterani şi Calvini, resping însă veneraţiunea şi sărbătorirea
sfinţilor; iar protestanţii episcopali din Anglia, au început a se
apropia de această veneraţiune şi sărbătorire 1Z).
în datina bisericească se face deosebire între sfinţi şi fe¬
riciţi ; veneraţiunea şi imitarea sfinţilor se porunceşte; iar vene¬
raţiunea şi imitarea fericiţilor se îngădue să o facă" cineva. Ziua
care se petrece întru mărirea unui sfânt este ziua morţei lui1S),
căci moartea sfinţilor este trecerea lor de la viaţa pământească
la cea cerească, sau mai bine zis este ziua naşierei lor pentru
viaţa eternă u). Numai la sfânta Fecioară Maria (8 Septemvre)
1) Chrysostom. Horn ii. XXVI în II Corint.

2) Augustin. De civitate Dei, VIII, 26 n. 1.
3) Conf. Cyril. Ierus. Cateches. XVI.-Socrat, Hist. eccles. lib. IV c. XVIII.
4) Chrysostom. Homil. XXVI în II Corint.
6) Damascen. De fide orthodoxa, lib. IV, c. 15.
6) Conc. Nicaen. II act. IV, la pag. 209, Tom. II, Tez. Liturg.
7) Renaudot, Collectio Liturg., Tom. II, pag. 33, Paris 1716. Conf. Asse-
mani, Codex Liturg. ecclesiae universae, Tom. IV. Roma 1751. Asem. Daniel.
Codex Liturg., Tom. IV, Lifjsiae 1853.
8) Dionysius Areopagita, Hierarchia ecclesiastica c. VIL
9) Cyprian. Epist. ad Cornelium.
10) Basil. Magn. Homil. 40 martyr.
11) Chrysost. Homil. 44, n. 2 in Genes.
12) In călătoriile mele făcute în Europa, Asia şi Africa, m'am încredinţat
că toţi creştinii ortodocşi şi latini se închină sfinţilor şi îi sărbătoresc. Protes¬
tanţii Luterani şi Calvini nu au icoane în Bisericile lor şi nici veneraţiunea
sfinţilor; iar protestanţii episcopali din Anglia, au sfinţi în pictura acestora, cum
am văzut eu însu-mi în catedrala lor sfanţul Paul din Londra. Copţii şi alţi
eretici au în Bisericile lor pictura şi venerarea sfinţilor. (Autorul).
13) Origen. in lob. trad. în latin.: Nos non nativitatis diem celebramus...
sed morţiş diem.
14) Chrysostom, Homil. 43 de Romano martyr.: °Ou paQTUQCOv Gavaro?
ovz £cm Garam; ăU.ă ţcoi),
şi la Ioan Botezătorul (24 Iunie), se serbează ziua naşterei şi a

morţei lor.
Creştinii se adunau la un loc la sărbătoarea morţei sfin¬
ţilor şi făceau acolo vegheri de noapte '), ceteau istoria patimilor
si a morţei lor, rosteau cuvântări panigirice a), iar preoţii făceau
îiturgia, apoi cu toţii se împărtăşeau cu sfânta euharistie3) şi
dau ospeţe orfanilor, văduvelor şi săracilor 4).
Acei creştini cari erau închişi pentru credinţă şi încetau
•din viaţă înainte de condamnare se numeau „fericiţi" ori <tmâr-
turisitorh. Şi zilele morţei acestora se însemnau pentru a fi
lăudate cu ale martirilor/Mai târziu fură numiţi (^mărturisitorh
şi cei ce se deosebiră printr’o viaţă sfântă. Anul nostru biseri¬
cesc este întocmit aşa, că în fie care zi se aminteşte unul ori
mai mulţi sfinţi> dându-se fie căruia venerarea mai mare ori
mai mică, după cum şi el a lucrai pentru înflorirea creştinis¬
mului. Biserica deci este păstrătoare a meritului fie cărui sfânt.
Iar scopul sărbătorilor sfinţilor este acesta: al a venera pe sfinţi
pentru virtuţile lor şi a prea mări pe Dumnezeu isvorul sfinţe¬
niei; b) a îndemna pe credincioşi pentru ca sfinţii să fie imi¬
taţi cu fapte şi cuvinte frumoase; c) a cere de la sfinţi mijlocire
către Dumnezeu pentru păcatele noastre. între sărbătorile alese
ale sfinţilor, se aşează pe treapta cea mai înaltă acelea ale Năs¬
cătoarei de Dumnezeu; dar ele fiind deosebite prin isvorul şi
urmările lor mântuitoare ale neamului omenesc, s’au aşezat în
rândul celor împărăteşti după cum am văzut. Rămâne" dar să
cunoaştem acum pe simţii cei mari ai Bisericei ortodoxe, săr¬
bătoriţi cu mare solemnitate:
{. înălţarea- (cIi uipcoaL?) sfintei cruci (14 Septemvre 6), săr¬
bătoare instituită cu post, după mărturia lui Sozomen (Hist. eccles.
lib. II, 1) în timpul împăratului Constantin cel Mare (secolul IV 6).
2. Pn'ea Cuvioasa maica noastră Paraschiva (14 Octomvre),
vieţuitoare în satul Epivatul Traciei în secolul XH-lea. Ea era
de bun neam si a călătorit în Palestina, Asia mică si Constan-
A Sf
tinopole, săvârşind fapte mari creştine. Relicviile ei au fost aduse

de Domnul Moldovei Vasilie Lupul, din patriarhia de Constan-
tinopole în anul 1641, şi aşezate în Biserica «Sfinţii Trei Ierarhi»
din Iaşi. Acum ele se află în catedrala mitropolitană de acolo.
1) Chrysostom. Homil. 59. De martyribus adhort. ad populum.: 'Eitoiôars
XT)V VUKTtt... 6lâ TCOV JţO.WUXL$(OV t(OV tEQOjv.
2) Sozom. Hist. eccles. lib. V, c. 3: Kal jiavriYupei^ xal pveicu;
tc5v KO.Q5 autoig yEvouivcov îeqecov.
3) Chrysost. Homil. 59. De martyribus: MEtdyQacpâh' dyicov dxgoaaiv, pstd
ţuKn;t}QLCov Oeîojv xotvamav.
4) Origen. in lob. lib. III, trad. în latin.: Celebramus diem morţiş (sanc-
•forum)... invitantes pauperos, pupillos et vidua saturantes.
5) Ceteşte amănunţit despre „Veneraţiunea şi închipuirea sfintei cruci*4.
Tom. II, p. 243 — 256, Tez. Lit. şi uFacerea semnului sfintei cruci". Tom. III,
p. 38—41, Tez. Liturg.
6) înălţarea sfintei cruci este trecută de unii între sărbătorile împărâ-
ieşti, în locul Tăerei împrejur a Domnului. Eu însă am pus înălţarea sf. cruci
3. Sfântul martir Dimitrie (Airditqîou) sărbătorit în ziua

de 26 Octomvre. Mormântul lui se află în Biserica «sf. Dimitrie»
din Tesalonic unde s'a născut el A pătimit martirismul in
zilele lui Diocleţian în anul 296 *).
4. Adunarea (fH ouvaţic) mai marilor voevozi Mihail şi
Icoana sfântului martir George.
Gavriil (MixaiţX xal Ta|ioiT|X) şi ale tuturor cereştilor puteri

(8 Noemvre).
între sărbătorile sfinţilor, iar Tăerea împrejur între cele împărăteşti, căci mai
mare esteâceasta din urmă de cât cea dintâiu. (Autorul).
1) In ziua de 11 Iulie 1904, am fost în Tesalonic, şi acolo am intrat în
Biserica sfântului Dimitrie. Aci un Turc mi-a arătat frumuseţea Bisericei de pro¬
venienţă bizantină, apoi mormântul acestui mare martir. Ceteşte cercetările mele
asupra Tesalonicului, Smirnei, asupra insulelor Chios şi Rodos, publicate în revista
„Biserica ortodoxă Românău din Bucureşti, anul XXX(1907), n. 10, pag. 1128- 1147,
(Autorul).
2) Daniel, Codex, Tom. 1,V, p. 272.
5. Sfântul Ierarh Nicolae (NixoAdou) arhiepiscopul Mirei

din Licia 342), sărbătorit la G Decemvre.
6. Sfântul arhidiacon şi protomartir Ştefan (Srecpavou iow-
tou.) vieţuitor în timpul apostolilor (27 Decemvre ‘)*
7. Sfântul Ierarh VasiKe cel Mare (BaoiXeiou rou MeydXou),
arhiepiscopul Cesareei Capadociei (f 379) sărbătorit la 1 Ianuarie.
8. Sfântul Ioan Botezătorul (IlgoSpopov) sărbătorit la 7
Ianuarie.
9. Sfinţii trei Ierarhi : Vasilie cel Mare (*J* 379), Grigorie
de Nazianz9sau «Teologul» (f 390) şi Ioan Ilrisostom (f 407)
Icoana „T&erea capului afântului Ioan Botezătorul" dăruita mie in mănăstirea

„Prodromul" din Ierusalim, in ziua de 15 August, anul 1904. (Autorul).
— T(7iv toioVv LEpao/ujv, BaaiXeioig rpijyopîou xal Xpi'oootop.oii. (30

Ianuarie).
10. Sfântul şi marele martir George (pt-Ycdop.. recopyiou)
muncit în zilele iui Diocletian şi sfârşit în chinuri la anul 296.
Este sărbătorit în ziua de §3 Aprilie *j.
1) Când eram în Ierusalim în anul 1904, am văzut în vale, aproape de

pârâul Chidrouului, locul unde a fost ucis cu pietre arhidiaconul Ştefan. Pe
acest loc nu este nici un monument, yezi Fapt. Apost. Cap. VII v. 59. (Autorul).
2) Vezi Cuvântarea mea panigiricâ la ziua Sf. George, publicată în re¬
vista „Biserica Ortodoxă Română" din Bucureşti, Anul XXXI (1907) n. I (Apri¬
lie) pag. 89-97. (Autorul).
11. Sfinţii împăraţi şi întocmai cu apostolii Constantin

(*f 337) şi EÎena (KcovotavTivou xal 'EÂevrjg), 21 Mai i)*
12. Sfinţii şi întru tot lăudaţii apostoli Petru si Pavel
(nerpou xai llavAov), amândoui ucişi" în Roma la anul 67, după
Hristos, Petru prin răstignire, iar "Pavel prin tăerea capului din
porunca lui Neron 1 2). Ei sunt sărbătoriţi în ziua de 29 Iunie 3).
13. Sfântul prooroc Ilie Tesviteanul (ripocpriTou eHXiou),
vieţuitor în zilele regelui ludeei Ioram (sec. IX înainte de Ilris-
tos). Este sărbătorit la 20 Iulie.
14. Tăerea capului sfântului Ioan Botezătorul (eH arco-
Topî) xov IIqo5q6pod) în temniţa «Maherus» de lângă Arabia
Petroasă, în anul 33 de la naşterea lui Hristos. Această ucidere
s’a făcut din porunca Tetrarhului Galileei Irod Antipa, fiul lui
Irod Idumeul sau «cel Mare». Tăerea capului e sărbătorită cu
post Ia 29 August.
15. Hramurile Bisericilor fiind şi ele sărbătorite cu mare
solemnitate, de preoţii şi enoriaşii locului, le-am trecut şi pe
ele tot în rândul acestor sărbători4 5).
Sărbătorile sfinţilor mai mici.

€jti?e lângă sărbătorile împărăteşti şi ale sfinţilor mari, mai sunt
în cărţile bisericeşti şi în orânduirile liturgice, mulţi sfinţi
sărbătoriţi cu o mică solemnitate în cultul ortodox 6). în
rândul sărbătorilor sfinţilor mai mici numărăm :
*
1) Vezi cuvântarea mea panigirică la ziua Sfinţilor împăraţi, publicata în

revista „Biserica ortodoxă Română", Anul XXX (1906), n. 2 (Mai), pag. 208-221.
(Autorul).
2) Vezi cuvântarea mea panigirică la ziua sf. apostoli Petru şi Pavel, pu¬
blicată în revista „Biserica ortodoxă Română" anul XXX (1906), n. 3, (Iunie),
pag. 341-356. (Autorul).
3) Conf. Euseb. Hist. eccles. lib. II c. 35.
4) Atât zilele de Duminici şi sărbători împărăteşti, cum şi zilele sfin¬
ţilor mari, potrivit orânduirilor bisericeşti şi datinelor vechi creştine, se cuvine
să le sărbătorim prin odihna de lucrul greu al mâinilor şi prin îndulciri sufle¬
teşti ca acestea: mergerea Ia Biserică pentru închinare, ascultarea cultului şi îm¬
părtăşirea cu sfânta euharistie, aducându-ne aminte neîncetat de binefacerile
dumnezeeşti. Apoi după eşirea din Biserică, să ne îndulcim cu cetirea sfintei
Scripturi şi a cărţilor folositoare de suflet, cu ajutarea săracilor, a orbilor, bă¬
trânilor lipsiţi de pâine, şi cu mângâerea bolnavilor.
Departe să fie de tot creştinul sărbătorirea acestor zile sfinte, cu beţii,
orgii, şi îmbuibări de corp, căci din acestea isvorăsc crime, sinucideri, judecăţi,
pierderea averei şi alte fapte diavoleşti. (Autorul).
5) Sărbătorile de origină păgână ori isvorîte din superstiţie ca: Ropotinii
(cele 3 Marţi după Paşti), Filipii, Vineriîe, Marţile şi Joile după Paşti, Foca,
Ilie Pălie, Pintilie Călătorul, Paparuda, Circovii şi alte zile necuprinse în
sinaxariile ortodoxe, sunt oprite de Biserică. Vezi şi „Enciclica asupra sărbăto¬
rilor" a sfântului Sinod al Bisericei ortodoxe române, publicată în „Monitorul
Oficial" No. 49 din 2/15 Iunie 1907.
1. Luna Septemvre.
Concepţiunea (CH auMipţng) sfântului Ioan Botezătorul de
către maica sa Elisaveta (23 Sept.). — Adormirea (MeTdoxaaig)
apostolului, evangelistului şi teologului (GeoWyov) Ioan (26 Sept.).
2. Luna Octomvre.
Sfântul apostol Toma (0topd), 6 Oct. — Sf. apost. Iacov fiul
lui Alfeu fAÂcpaiou), 9 Oct. — Sf. apost. Tilip ($ikixxov djuoor.)
unul din cei 7 diaconi (evog tcov ejitu Siaxovcov), 11 Oct. — Sf.
apost. şi evang. Luca (Aoiwd), 18 Oct. — Sf. apost. Iacov fratele
Domnului (dSekpoQeou), 23 Oct.
3. Luna Noemvre.
Sf. Ioan cel Milostiv (’EA.eij|iovog) arhiepiscopul Alexandriei
(sec. VII), 12 Noem. — Sf. Ioan Hrisostom (XQuooar6j.iou), 13
Noem. — Sf. Filip («Mimod) unul din cei 12 apostoli, 14 Noem. —
Sf. apost. şi evangelist Matei (McctGcuou tov £vayyz'ki<nov)i 16 Noem¬
vre.— Sf.Grigorie Decapolitul (AexarcoHtou) născut în una din
cele 10 cetăţi ale Isauriei, numită cdrinopob în sec. VIII. El fu
apărător al icoanelor în contra iconoclaştilor. Relicviile lui fură
aduse de Banul Barbu Craioveanul în mănăstirea Bistriţa din
judeţul Vâlcea (România), 20 Noem. x).—Sfânta Ecaterina (Âlxate-
prnîO o nobilă din Alexandria martirizată în timpul lui Maxenţie
(306—312), 25 Noem. - Sf. apost. Andrei (1 2 3Av5Qeor) cel întâlu
chemat la apostolat (^pcotoxXqTOc), 30 Noem. *).
4. Luna Decemvre.J
Sf. Varvara (Bappdgaţ) martirizată în zilele lui Maximian
(286—305); şi Sf. Ioan Damascen (sec. VIII), 4 Decemvre.— Sf.
Sava (2d[3pa)a cel sfinţit (f 532 în etate de 90 de ani), înfiinţătorul
Lavrei «Sf. Sava» ce există şi azi lângă Ierusalim, spre sud. 5
Decern. 3).—Sf. Ana concepe (CH ouMrppi;) pe sf. Fecioară Maria;
1) Mai avem în România următoarele relicve de ale sfinţilor: relicviile

sfintei Paraschim, despre care am vorbit (pag. 291, n. 2); — ale sf. pimitrie
Basarabov, în Mitropolia din Bucureşti, 27 Oct.; —ale sfintei Filoftea în Curtea
de Argeş, 7 Dec.;-ale sf. Nicodim în Mănăstirea Tismana, 26 Dec.;-ale sf. Ioan
cel Nou în Suceava, 24 Iunie; —ale sf. Nifon (capul şi mâna) în Biserica lui
Neagoe din Curtea de Argeş, 11 Aug.
Tot acolo mai sunt relicviile (capul) sfintei martire Tatiana (12 Ianuarie)
şi capetele sfinţilor martiri Serghie şi Vach.
Sărbătorile acestea sunt ţinute în localităţile unde se află relicviile sfinţilor,
cu serânde mari, litanii, privigheri de noapte, ortrină cu polieleu şi doxologie,
liturgic solemnă ş. a. Poporul respectă mult zilele relicviilor din ţinutul său.
(Autorul).
2) Vezi pictura sf. apost. Andrei la pag. 262, n. 2. Tom. II Tez. Lit.
3) O sărbătoare locală în ziua de 7 Decemvre, se află la Curtea-de-Argeş,
unde se păstrează relicviile sfintei martire Filoftea, născută şi martirizată în ora¬
şul Târnova Bulgariei, în secolul al XlII-lea. Sărbătoarea sfintei cade totdeauna
m ziua arătată.
iar după 9 luni, la 8 Septemvre a născut-o, 9 Decern.—Sf. Spi-

ridon (SjruptScovog) făcătorul de minuni (f d. a. 347), episcopul
Trimitundei din Cipru, 12 Decern. Istoricul Sozomen (Hist. eccle.
lib. I c. IX) laudă mult virtuţile sf. Spiridon. — Sfinţii martiri
sfârşiţi în chinuri în timpul lui Diocleţian (284—305): "Eustratie,
Axentie, Evghenie, Mardarie şi Orest, 13 Decern. — Sf. martir
Ignatie Teoforul (tou ©eocpogou) episcopul Antiochiei (f 107 sau
116) sfâşiat de lei în amfiteatrul din Roma, 20 Decern.
5. Luna Ianuarie*
Sf. cuvios şi mare pustnic Teodosie începătorul monahis¬

mului chinovial (©sofiomou tou Koi.vopiaôu) în pustiile Antiochiei
(f c. a. 485), 11 Ianuarie.—Sf. cuvios şi pustnic Antonie cel Mare
(’Avtcovtou tou MsyaÂou) din pustiile Egiptului (ţ 356), 17 Ianua¬
rie,—Sfinţii părinţi Atanasie fAGavamov) (f 373) şi Ciril (KvqQIov)
(f 414), patriarhi ai Alexandriei. 18 Ianuarie.—Sf. cuvios si pustnic
Eftimie cel Mare (EuGiipiou tou MeyaAou) născut în Melîtena din
Armenia, a pustnicit pe lângă Ierihon şi marea Moartă din Pa¬
lestina (j 465), 20 Ianuarie.—Sf. Grigorie Teologul (©soWyov)
de Nazianz (f 390), 25 Ianuarie.— Aducerea relicviilor sf. Ioan
Hrisostom de la Pitius din Colchida, la Constantinopole, în anul
438, 27 Ianuarie1).
6. Luna Fevruarie.
I-a şi a Il-a aflare a capului sf. Ioan Botezătorul (Tou ripo-

§Qopou \\ d. ral p\ eiipsaig) pe la unii dintre creştini, şi aducerea
lui în Biserica din cetatea Emesa din Fenicia, în zilele lui Va-
lentinian al 111-lea (sec. V), 24 Fevruarie.
7. Luna Martie.
Adunarea fH auva^tg) arhanghelului Gavriil,cel ce a adus
vestea cea bună Fecioarei Maria, 26 Martie.
8. Luna Aprilie*
Sf. apost. şi evangelist Marcu (Maoxov tou euayyekcxTOu), 25

Aprilie.
9. Luna Maiu*
Sf. apostol, evangelist şi teolog Ioan (Tcodvvou tou ©eoXoyov),
8 Maiu. — A IlI-a ailare (TI tq'itx) eupeoig) a capului sf. Ioan
Botezătorul tăiat din porunca lui Irod Antipa. Ştim că în 24 Fe-
1) Ceteşte despre „Veneraţiunea relicviilor" p. 410, Tom. II, Tez. Liturgic.

vruarie se serbează aflarea şi aducerea capului în Biserica din

Emesa. Iar în 25 Maiu, se serbează aducerea lui de acolo, la
Constantinopole, apoi la Cumane si după aceea iarăşi la Con-
stantinopole, în zilele împărătesei teodora (842—856), 25 Maiu.
10. Luna Iunie*
Sf. prooroc Elisei (’Etaoaun?) vieţuitor în sec. LX înainte de

Hristos, 14 Iunie. Sf. apost. Iuda "fratele Domnului (Touba
d6e?v(for» xof1 KvQiov), 10 Iunie.— Naşterea sf. Ioan Botezătorul
(Toi) rioo^QOfioi) yeve0)aov), 24 Iunie ’).
11. Luna Iulie,

Aflarea vestmântului Născătoarei de Dumnezeu în Galilea
de către doui pioşi şi aducerea lui în mănăstirea Vlaherne (Bau-
/eovru)din Constantinopole, în zilele împăratului Leon I (457 474),
2 Iulie2).— Sf. martir Procopie (Hqoxojtloi?) f 29J în zilele lui
Diocleţian, 8 Iulie.—Sf. martira Marina (Mapmic) din Antiohia
Pisidiel. muncită tot în zilele lui Diocleţian (284- 305), 17 Iulie. -
Sf. mironosiţă Maria Magdalena (M«Y8aAr)vijg) care venise la mor¬
mânt în dimineaţa învierei Domnului, ca să-l ungă pe el cu
miresme (Conf. Mat. 28, 1. Marcu 16, 1. Luca 24, 1. Ioan 2(1, 1),
Iulie 22. — Adormirea sfintei Ana f'Awijs f| xoiuriau;) maica sfintei
Fecioare, 25 Iulie. — Sf. martir şi Doftor Panteleimon (IlavrE-
Ânptovo;) f 3l)4 în zilele lui Diocleţian, 27 Iulie.
12. Luna August,

Aducerea relicviilor (CH e^dvo8og xov lei^dvotO sf. apost. Var-
tolomeu (BaptoAopaLoi)). Acesta fiind unul din cei 70 de apostoli
a predicat în Indii, unde a dus evangelia lui Mateiu, pe care
Panten în secolul al II-lea a adus-o de acolo în Alexandria. Din
Indii Vartolomeu venind să predice şi în Armenia, aci fu jupuit
de viu. Teodor Lectorul spune că relicviile lui Vartolomeu au
fost ridicate din locul lor în anul 508 şi puse din porunca îm¬
păratului Anastase I (491—518) în Biserica din oraşul Duras din
Mesopotamia. Iar Anastase Bibliotecarul (f 886) istoriseşte că
1) Conf. Revista românească „Luminătorul" din Chişineu (Basarabia), pe

luna Iunie 1909.
2} Daniel, Codex, Tom. IV, p. 262, greşeşte când scrie că aducerea sf.
veşmânt la Vlaherne s'a făcut în anul 418, în zilele împăratului Leon I. Noi
ştim însă că acesta a împărăţit mai târziu şi anume între anii 457 — 474. Iar cu
privire la aflarea acestui veşmânt, şi a altor relicvii sfinte după sute de ani, eu
adaog că a fost cu putinţă această păstrare a lor, mai ales când se ştia de cre¬
ştini ale cui au fost ele. Eu am văzut în muzeul etnografic din Berlin în anul 1907
şi în cel egiptean din Cairo (Africa) în anul 1904, pânze rămase de la vechii
locuitori ai Egiptului, vieţuitori cu multe mii de ani înainte de era creştină.
Aceste pânze şi alte ţesături egiptene sunt într'o aşa stare bună, în cât s ar putea
crede că ele sunt lucrate de curând. (Autorul).
relicviile apostolului au fost luate din Duras, aduse la Lîpari

(insule lângă. Sicilia), apoi în anul 809 la Benevent (oraş în Italia).
In anul 893 aceste relicvii au fost aduse în Roma şi aşezate
în Biserica cu numele sfântului, 25 August.
De şi aceste sărbători mici nu au serviciul divin cu bogăţia
celorlalte' sărbători mari, însă şi ele sunt venerate de Biserică
şi de pioşi. Totuşi în aceste mici sărbători se îngădue a lucra.
Iar dacă mulţi dintre oamenii lumeşti se plâng că Biserica or¬
todoxă are prea multe sărbători mari şi mici, aceştia nu ştiu că
în creştinism viaţa^ este altfel privită de cât cum o privesc iu¬
bitorii'de bogăţii." în aşezarea sărbătorilor, Biserica a avut în ve¬
dere ca traiul piosului să iie mai mult în spirit şi în luminare
sufletească, de cât în carnea care întunecă pe om." Prin institui¬
rea sărbătorilor mari şi mici, Biserica a voit ca fiul ei să găsească
adese ori mângâereşi învăţătură în casa Domnului, râmânându-i
destul timp pentru "lucruî mâinilor şi pentru odihna corpului,
numai dacă timpul este bine întrebuinţat.
Biserica nu a oprit lucrul mâinilor in sărbătorile cele mici,
ci numai în zilele de Duminici şi sărbători împărăteşti, cum şi
în zilele sfinţilor mari; totuşi a* voit ca şi în sărbătorile mici,
creştinul să nu uite pe Dumnezeu, ci să se închine lui în casa cea
sfântă, şi după aceea să meargă să lucreze. Aceste sărbători mici,
mai sunt potrivite pentru săteni, ca ei să se adune laclâci pentru
înfrumuseţarea drumurilor satului, pentru săparea şi curăţirea
fântânilor "cu apă de băut, împrejmuirea Bisericilor satului, plan¬
tarea căilor cu arbori şi pomi roditori şi săvârşirea altor fapte
tot atât de frumoase şi" folositoare.
Dar astăzi fiii lumei şi ai păcatului, se plâng şi de mul¬
ţimea Duminicilor anuale, a sărbătorilor împărăteşti şi ale sfin¬
ţilor mari. Ei voesc nesfârşit lucru material, voesc bogăţie, aur,
argint, palate, sclavi, şi tot'felul de lucruri deşarte. Dar" tocmai
aceşti oameni cari se ridică în contra sărbătorilor, nu lucrează
nimic în toată viaţa lor, ci silesc si chinuesc pe săraci sd le lu¬
creze la câmp ori in fabrici in toate zilele anului, s. e. în Dumi¬
nici şi în cele mai mari şi mici sărbători, fără frică de Dumnezeu
şi ruşine de oameni1)- îns& aceşti iubitori de sudoarea săracului,
cari "se plâng de mulţimea sărbătorilor, să se dea pe ei înşişi
1) Iată o pilduire de cruzime făptuită asupra muncitorilor sălbateci din

Peru (America): Consulul englez Casements, a publicat în anul 1912, în „Cartea
albastră" raportul său cu privire la sălbăticiile societăţei engleze de cauciuc
din Peru. Intre alte grozăvii, Consulul arată cu multă mâhnire, că în ultimii 12
ani, 4000 de tone de cauciuc au costat viaţa a peste 30.000 de muncitori In¬
dieni indigeni. Indienii ca să lucreze peste puterile lor în acea climă ecuatorială,
sunt bătuţi de stăpânii lor până la moarte, ori lăsaţi să piară de foame, îm¬
puşcaţi, spânzuraţi sau arşi de vii. Nici femeile şi nici copii nu sunt scutiţi de
aceste grozavii, pentru se câştiga miliarde de dolari din sudoarea lor. In Congo
(Africa), şi în multe locuri africane, americane şi asiatice, tot aşa sunt chinuiţi
şi suprimaţi nenorociţii sălbateci. Aceasta e civilizaţiunea modernă cu miliardele
ei de dolari!! (Autorul).
pildă de lucrul greu cu mâinile, în toate zilele anului, şi în

toată viaţa lor, în arsura soarelui ca şi în gerul cumplit al
iernei. Să rabde şi ei la lucrul greu foamea, setea, golătatea,
ca şi săracul împilat, şi atunci vom vedea dacă mai cer înlătu¬
rarea Duminicilor şi a" sărbătorilor de odihnă şi mărire a Dom¬
nului, şi dacă mai Voesc muncă nesfârşită în "toată viaţa lor.
Pe lângă acestea eu mai adaog, că tot acestor bârlitori în con¬
tra sărbătorilor, să Ii se poruncească şi lor la munca chinui¬
toare, cu lovituri şi impun saturi de alţi stăpâni mai asprii de
ccU ei, în toate zilele anului, fără deosebire, şi atunci vom vedea
fericirea vieţei lor. Deci, lesne este de poruncit altora să mun¬
cească, dar foarte greu de muncit1).
CAPITOLUL II
CELE ŞEAPTE MISTERII CU ÎNTOCMIRILE LOR LITURGICE.
§ 77.
Origina dumnezeească a sfintelor misterii.
upâ cum am văzut, liturgia este coroana între¬

gului cult ortodox, la care iau parte toţi creş¬
tinii, căci printrTnsa se face mijlocire îna¬
intea lui Dumnezeu pentru toţi liii JBiserjcei
ce sunt de faţă şi cari lipsesc* pentru vii şi
pentru morţi. Dar sunt şi alte servicii sfinte
cari nu se săvârşesc totdeauna în public; iar mântuirea
şi graţia divină ce se cere prin acestea, sunt numai pen-
1) Eu ca fiu de ţăran, din comuna Spineni, jude\ul Oltu, plasa Vedea,

am muncit din greu cu mâinile, în copilăria mea, in vacanţele de vară, la lu¬
crul câmpului, atât de frumos cântat de poeţi, dar cari nu au idee de acesta. Şi
munceam la sapă, la secere, la coasă, la ridicatul snopilor şi la toată munca
chinuitoare pe arşiţa soarelui. Cât de grea mi-era viaţa în căldura arzătoare şi
în chinul muncei! Seara mi-era mai dorită o boală ca să mă odihnesc, de cât
să plec a Iha zi iarăşi la câmp. Cât de binecuvântată era Duminica ori sărbă¬
toarea care venea să mă odihnesc şi să merg la Biserică ca să cânt Celui
Prea înalt!
Şi nu munceam singur, ci cu tatăl şi fratele meu, cu hrană bună, apoi
eram mângâiat şi încurajat de ei, ne odihneam în zilele de Duminici şi săr¬
bători mari şi miciy pe lângă acestea munceam la lucrul meu şi mai aveam
şi oameni streini la muncă, şi totuşi doream orice nevoe, numai lucrul chinui¬
tor al câmpului nu-1 mai doream. Dar cât de greu trebue să fie săracilor şi
nevoiaşilor, chinuiţi în toată viaţa: Duminica, sărbătoarea şi în toate zilele anului,
tru anuihite persoane. Aceste servicii ale cultului ortodox sunt

sfintele misterii. Iar ^misterul sau taina (p,’ucm/]{noY, sacramen-
tum), după învăţătura Bisericei ortodoxe, este o lucrare sfântă,
aşezată de Domnul nostru Iisus Hristos, 'prin care sub o formă
văzută, se împărtăşeşte credincioşilor graţia sau harul Dum-
nezeesc, cel nevăzut» l). Sunt 7 misterii: Botezul, Mirul (ungerea
botezaţilor cu sfântul mir), Euharistia, Preoţia, Pocăinţa, Căsă¬
toria şî Maslul (eleo-ungerea. sau ungerea bolnavilor cu unt de
lemn,"sfinţit în cetirea tainei3). Cum că misteriile sunt 7, iar
nu mai multe ori mai puţine, despre aceasta ne învaţă Biserica,
şi aşa s’au săvârşit ele ăe la începutul creştinismului şi până
astăzi3).
Origina lor este dumnezeească, căci după cum vom vedea,
Domnul nostru Iisus Hristos le-a aşezat pe ele şi le-a lăsat Bise¬
ricei sale pentru folosul nostru. Botezul Ta aşezat prin cuvintele:
«De nu se va naşte cineva din apă şi din Spirit, nu va putea
să intre intru împărăţia lui Dumnezeu» 4). Mirul are temeiu în
cele zise de Domnul: «Cel ce va crede întru mine, râuri de apă vie
vor curge din pântecele lui» 5). Această taină se mai întemeează
şi pe fapta săvârşită de Petru şi Ioan cari «puneau mâinile peste
Samarinenii cei botezaţi şi aceştia primeau pe Spiritul sfânt» 6).
Euharistia a întocmit-o Mântuitorul la cina cea de taină, când
a luat pâinea şi a dat-o apostolilor săi zicând : «Luaţi, mâncaţi,
acesta este corpul meu» 7); şi apoi luând paharul Ta dat lor
zicând: «Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele meu» 8).
Apoi Domnul a adăugat: «Aceasta să faceţi întru amintirea
mea'» 9). Preoţia are temeiu în trimiterea apostolilor la predică
de Mântuitorul nostru dându-le puterea spirituală prin poruuca
la lucrul stăpânului rău si aspru, iar iarna să fie aşteptată de muncitori, cu

groază, cu datorii pe la bogaţi, cu spaima de foame, boale şi goliciune ! Iată
pentru ce Biserica, în mila ei pentru săraci, a rânduit Duminici cu sărbători
mari şi mici, ca să se închine omul lui Dumnezeu, şi să-şi odihnească şi să¬
racul oasele lui rupte în munca bogatului.
Dar eu am văzut şi oameni, lacomi, cari nu au ţinut nici o sărbătoare
în viaţa lor, şi nici nu şi-au mai adus aminte de Dumnezeu. Rodul muncei
acestora a fost strângerea milioanelor de franci, până la bătrâneţe. Iar când a
sunat ora morţei, au lăsat toate în bucuria celor ce nu s'au ostenit; iar aceştia
aduceau bârfeli celor ce au adunat cu atâta chin, că nu au strâns mai mult. Şi
au adunat lacomii, fără să se odihnească, fără să vază câmpiile, râurile, florile,
munţii şi toate darurile dumnezeeşti. Şi au plecat din lume în blestemele săra¬
cilor pe cari i-au asuprit în toate zilele anului. (Autorul).
1) Confes. ortod. Partea I, răspuns la întreb. 99.
2) In chipul acesta sunt înşirate cele 7 misterii în Confesiunea ortodoxă.
(Autorul).
3) Confes. ortod. Partea I, întreb. 98.
4) Ioan 3, 5.
5) Ioan 7, 38.
7) Mat 26, 26.
8) Mat 26, 28.
9) Luca 22, 19.
aceasta: «Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-i in

numele Tatălui şi al Fiului şi al sfântului Spiriti»1 2). Pocăinţa
a aşezat-o Mântuitorul nostru prin porunca dată apostolilor zi¬
când : «Ori câte veţi lega pe pământ'vor fi legate şi in ceruri,
şi ori câte veţi deslega pe pământ vor fi deslegate şi in ce-
rurh *). Căsătoi'ia a sfintit-o Domnul la nunta din Cana Gali-
leei când nau fost chemaţi la nuntă Iisus şi discipulii lui* 3).
Maslul l’a aşezat dând apostolilor putere peste spiritele necu¬
rate, iar ei predicau pocăinţa «şi ungeau cu unt de lemn
pe mulţi bolnavi şi ii vindecau» 4). Dar şi apostolul Pavel arată
origina divină a celor 7 taine zicând : «Aşa să ne socotească pe
noi omul, ca pe nişte servitori' ai lui Hristos şi economi ai
tainelor lui Dumnezeu» 5 6). Apoi şi părinţii bisericeşti au măr¬
turisit aceeaşi origină a sfintelor taine. Asa Ambrosie zice: «in-
temeetorul tainelor este însuşi Domnul nostru Iisus Hristos» 8).
Deci, misteriile sunt înfiinţate de Mântuitorul, si s’au săvârşit în
Biserică din timpul apostolilor şi până în zilele noastre.
Pentru ca ori ce taină să fie deplină, se cer 3 condiţiuni
la săvârşirea ei: a) ministrul sau săvârşitorul tainei, adică epis¬
copul ori preotul canonic; cel ce primeşte taina este omul viu,
căci mortului nu i se poate săvârşi nici o taină 7); b) materia
hotărîtă pentru mister; în fine c) forma adică rugăciunea prin
care se chiamă sfântul Spirit **) şi în care stă puterea tainei. Tot
creştinul are trebuinţă de aceste 3 misterii: botezul, mirul şi
euharistia. Pocăinţa este de mare folos numai pentru cel păcătos;
maslul numai pentru cel bolnav; preoţia numai pentru cel ce
se hirotoneşte; iar nunta numai pentru cel ce se căsătoreşte.
Botezul mirul şi preoţia nu se repetesc; iar celelalte misterii
se repetesc.
1) Mat. 28, 18-19.

2) Mat. 16, 19 şi 18, 18.
3) Ioan 2, 2.
4) Marcu, 6, 7 — 13.
5) I Corint. 4, 1.
6) Ambros. De sacramenti$, Jib. IV.
7) Canon. 25 Cartagen.
302 DR. BADEA C1REŞEAND
ARTICOLUL I
DEOSEBIRILE DINTRE BISERICA ORTODOXA,
LATINA ŞI PROTESTANTA CC PRIVIRE LA SFIN¬
TELE MISTERII.
Deosebirile dintre Biserica ortodoxă şi latină

asupra sfintelor misterii.
■'*: făt:
■ ^<1 /O
sau romano catolicii au tot 7 misterii;

dar la săvârşirea acestora, ei se deosebesc în
^ multe puncte de rândueala şi înţelesul celor or-
~ todoxe. De aceea eu voiu arăta aci deosebirile
cele mai însemnate dintre ei şi răsăritenii or-
V& todocşi.
^ a) La botez, romano catolicii de la secolul al VlII-lea
încoace, nu mai afundă pe om în apă, ci îl stropesc ori
îi toarnă apă pe cap, în contra învăţăturilor sfinte şi a datinelor
vechi păstrate în Biserica ortodoxă. Dar însăşi numirea de «botez»
(|3djiriupa, pctîtiêiv, însemnează «afundare», iar nu «stro¬
pire». Apoi Mântuitorul când sTa botezat în undele Iordanului,
s'a afundat pe sine în apăx); iar apostolul Pavel numeşte bo¬
tezul ccbae» ori «scăldătoareaz). Mai departe, cuvintele": «Bo-
tează-se servul lui Dumnezeu», latinii le-au schimbat cu nedrept
aşa: «Eu te botez (Ego te baptiso) în numele Tatălui» etc.1 2 3). Ei
inai zic că la botez poate fi naş (avdSoxoG) şi un necreştin; dar
Biserica ortodoxă cu tot dreptul nu primeşte nici această învă¬
ţătură.
b) în iama mirului Biserica ortodoxă învaţă ca preotul îndată
(lupă botez să ungă pe cel botezat cu sfântul mir4); iar latinii
de la secolul al 13-lea încoace, nu mai ung cu mir pe pruncii
botezaţi, ci abia după ce ei împlinesc etatea de 7 ani. Mulţi dintre
aceştia însă, mor mai înainte de această etate, lipsiţi fiind "de taina
mirului. La ortodocşi ministrul botezului şi al ungerei cu sfântul
mir, este preotul care a săvârşit botezul"; la latini inirungerea
1) Mat. 3, 6-16.
2) Efes. 5, 26. Tit. 3, 5.
3) Daniel, Codex, op. c. Tom. I p. 187.-Conf. R. P. Perrone, Theologie
Dogmatique, Tom. IV. Paris 1871, p. 107. — Goar, Evhol. p. 298.
(confirmatio) o face numai episcopul după ce botezatul a trecut

etatea de 7 ani, pentru ca acesta să aibă cunoştinţă de Însem¬
nătatea misterului1). Am văzut însă, că nu toţi pruncii ajung
etatea conlirmaţiunei latine.
c) La euharistie latinii începură prin secolul al Vll-lea să
calce rândueala, liturgică, şi să întrebuinţeze azime adică pâine
nedospită, în loc de pâine ‘dospită, aşa că în secolul al Xl-iea
întrebuinţarea azimelor era răspândită în toată Biserica apu-
Renumit a catedra’ ă. din oraşul Stra*sburg (Germania), cu minunatul ei orologiu,

văzută de mine Marţi 29 August, anul 1900. (Autorul).
seană2). Iar cuvintele înstituirei sfintei euharistii: «Luaţi, mân¬

caţi» si «Beţi dintru acesta toti» ei le zic în locul cuvintelor
J ) d A
1) Episcopul latin unge cu mir la timpul hotărît de el, pe cel botezat cu

cuvintele : „Signo te signo cruciş, ct confiryno te chrismate salutis, in nomine
Patris", în loc să zică: «Pecetia darului sfântului Spirit, amin", cum zic orto¬
docşii.
2) Vezi nota 4 de la pag. 170, Tom. III Tez. Lit.( cu întrebuinţarea azimei
in euharistia latină.
prefacerei sfintelor daruri în corpul şi sângele Domnului. Latinii

nu rostesc aşa dar la prefacere ca° ortodocşii:... (tŞi fă adică
'pâinea aceasta»... alar ce este in potirul acesta»..., ci zic: «Luaţi,
mâncaţi» şi «Beţi dintru aceasta toţi» 1). Apoi euharistia se dă
laicilor latini numai sub forma pâinei ne adăpată cu sângele
Domnului, căci după teologii lor, acolo unde •este corpul lui
Hristos, este şi sângele său. Numai preoţii latini eau cuminecă¬
tura sub chipul pâinei şi al vinului; iar pe prunci îi împărtăşesc
numai sub forma vinului, căci, zic teologii, nu pot înghiţi şi
pâinea. Dar preoţii ortodocşi, laicii şi pruncii de aceiaşi credinţă,
toţi primesc euharistia sub’chipul pâinei şi al vinului2).
d) în taina preoţiei Biserica ortodoxă îngâdue preoţilor şi
diaconilor să se căsătorească mai nainte de a ii hirotoniţi, căci
aşa zic canoanele: 26 al sfinţilor apostoli, canonul 1 af sino¬
dului din Neocesarea, canonul 1 al sinodului l-iu ecumenic,
canoanele 3 şi 6 ale sinodului al Vl-lea ecumenic, etc. Biserica
latină însă, cu începere de la secolul al Ul-lea încoace, a cerut
nu numai de Ia episcopi, ci şi de la preoţi şi diaconi să fie
necăsătoriţi3),
ej La pocăinţă penitentul latin nu vede de obicei faţa con¬
fesorului în scaunul mărturisirei, căci acesta stă ascuns ’ într’o
chilie ori după o perdea şi acolo ascultând păcatele celui ce se
mărturiseşte, rosteşte pedeapsa spirituală. Ascunderea de faţa
penitentului se face după credinţa latinilor, ca să nu se ştie
persoana celui ce vine să-şi spună" păcatele şi aşa secretul rnăr-
turisirei să fie inviolabil. Felul acesta de mărturisire însă, nu
împacă nici mintea sănătoasă nici datina bisericească, căci se¬
cretul păcatelor se poate păstra de preot chiar văzându-se faţa
penitentului. De aceea în Pravila noastră din Târgovişte, îa
cap. 327 cetim: «Şi duhovnicului i se cade să vadă pe ’omiU
au tânăr de este, au bătrân, au tare, au slab, şi obrazul ce a
păcătuit». Apoi la rostirea canonului sau a pedepsei spirituale,
în contra învăţăturilor evangelice latinii aau ertare în felul
acesta: păcătosul este ertat de pedepsele veşnice, nu însă şi
de cele temporale, adică de pocăinţa pe pământ4). Deci, ne pu¬
tând omul să se pocăească îndestul, păcatele lui vor fi pocăite
în cealaltă lume, în focul cel veşnic. Dar aci vine în ajutor Bi¬
serica latină, se înduioşează şi împărtăşeşte păcătosului din me¬
ritele nefinite ale lui IJristos şi din cele de prisos ale sfinţilor,
ajungând astfel la „indulgenţe" sau la răscumpărarea păcate¬
lor mari şi mici, cu bani, moşii, case, şi alte bunuri în folosul
Bisericei, după mărimea păcatului. Răscumpărarea păcatelor
1) Vezi nota 2 pag. 204, Tom. III Tez. Ut., cu cuvintele prefacerei eitlia-
ristice la latini.
2) Vezi pag. 203, 204 şi 221,Tom. III Tez. Lit., cu deosebirile euharistice latine.
3) Vezi ritualul hirotoniei şi hirotesiei treptelor clericale la latini, în Codi¬
cele lui Daniel. Tom. I pag. 208-256. Conf. nota 2, p. 322, T. II, Tez. Lit.
4) Preotul latin îi zice penitentului aceste cuvinte de deslegare: Eyo te
prin indulgenţe, Biserica latină o dă şi celor morţi *). Aceste

inovaţi uni dogmatice ale latinilor nu au temeiuri în sfânta Scrip¬
tură şi în judecata sănătoasă şi de aceea s’au întâmplat în apus
atâtea nenorociri religioase. Iar rugăciunile ce le face Biserica
ortodoxă pentru vii şi pentru morţi, precum şi parastasele,
pomenele şi milosteniile date de pioşii ortodocşi pentru sufle¬
tele lor şi ale celor adormiţi, nici pe departe nu se pot ase¬
măna cu cele ce se petrec în Biserica latină şi nu sunt răscum¬
părări de păcate, ci numai nişte daruri aduse lui Dumnezeu Cel
ertător, îndurat şi dătător de fericire cerească şi pământească.
f) în taina căsătoriei Biserica are ca ministru al miste-
riului pe însuşi episcopul sau preotul săvârşitor al tainei. Iar
latinii şi aci se depărtează de adevărul dogmatic şi cred că
înşişi mirii sunt miniştrii, iar preotul sau episcopul săvârşitor
al misteriului este numai martor. La ortodocşi căsătoria se des¬
face canonic la întâmplarea curviei din partea unuia dintre
soţi, căci Domnul a zis: nOri cine îşi va lăsa muerea sa, afară
de cuvânt de curvie, şi va lua alta, preacurveşte» 2). Latinii nu
desfac căsătoria nici la această împrejurare 3).
gj La Maslu latinii obişnuesc de regulă u* preot; la or¬
todocşi sunt, 3, 5 şi 7 preoţi şi numai la nevoe se cheamă un
singur preot, căci apostolul lacov zice: «De este cineva bolnav
între voi, să cheme preoţii Bisericei şi să se roage pentru dân-
sufo±); apostolul întrebuinţează deci pluralul «preoţii», iar nu
singularul «preotul». Afară° de aceasta, la latini untul de lemn
nu se sfinţeşte ca la ortodocşi de preotul ce săvârşeşte taina,
ci de episcop. Apoi la ortodocşi, maslul se face celor bolnavi
şi celor sănătoşi; iar la latini numai celor ce sunt aproape de
sfârşitul vieţei.De aceea maslul la ei se cheamă «Sacramenturn
extremae unctionis» (taina ungerei finale5).
absolvo db omnibus censuris et peccntis, in nomine Patris et Pilii et Spiritus

sancti, amen. In Daniel, Codex, Tom. I, p. 298.
1) In vara anului 1897 pe când mă aflam în Roma, am văzut cu mirare
în vitrinele prăvăliilor pe strada Vaticanului ce duce Ia Basilica sfântului Petru
şi palatul papal, formule tipărite de vânzare, pentru cerere de indulgenţe. (Autorul).
1 2) Mat. 19, 9. _ T .
3) Vezi ritualul căsătoriei la latini, în Codicele lui Daniel, Tom. I, p.
257—278.
4) lacov, 5, 14.
5) Vezi ritualul maslului la latini, în Codicele lui Daniel, Tom. I, p.
305 — 314.
§ 79.
Deosebirile dintre Biserica ortodoxă şi protestantă

asupra sfintelor misterii.
luntre Biserica ortodoxă şi protestantă este o prăpastie peste
care nu se poate trece, în privinţa învăţăturilor bisericeşti
** exegetice, istorice, dogmatice, liturgice şî în privinţa sfin¬
telor misterii. Protestanţii, în loc de 7 misterii, au primit la în¬
ceputul organizărei lor în secolul al XVI-Iea, numai două, ori
trei, sau patru şi cinci, până ce le-au redus iarăşi la două: bo¬
tezul şi euharistia, dar şi acestea depărtate de spiritul evange-
lic şi al datinelor bisericeşti. Urmaşii lui Luter şi Calvin cu
numeroasele lor secte, susţin că misteriile sunt numai nişte lu¬
crări simbolice ale făgăduinţelor dumnezeeşti pentru deştepta¬
rea şi nutrirea credinţei prin care se mântueşte omul. Ele au
fost introduse în Biserică, nu de la începutul creştinismului, ci
abia în secolul al Xll-Jea, şi de aceea nu au aşezare dumne-
zeească. Noi am văzut însă mai nainte origina divină a mişte-
riilor i), şi mai ştim iarăşi că latinii şi chiar Armenii, Copţii, Nes-
torienii şi lacobiţii, cu toate că sunt de mult despărţiţi de Bi¬
serica ortodoxă, totuşi păstrează şi ei numărul de 7 misterii,
bine înţeles potrivite învăţăturilor lor1 2 3 4 5).
a) Taina botezului o admit şi Protestanţii prin stropire,
iar Anglicanii prin afundare, dar zic că materia ei poate să fie
apă sau ori ce lichid, tfocinienii *), Queckerii') si Metodiştii6),
nişte secte protestante, urmară învăţătura dascălilor lor, respin¬
gând necesitatea apei în taina botezului. Să vede însă că ei nu-şi
mai aduc aminte că Mântuitorul în apa Iordanului s’a botezat
şi pentru aceea la botez numai apa de rîuri şi isvoare a fost
întrebuinţată în toate timpurile6). Sectele sus’amintite mai zic
că botezul să se dea numai celor vârstnici, nu şi pruncilor.
Biserica însă totdeauna a botezat deopotrivă pe prunci ca şi pe
vârstnici, căci nu toţi pruncii ajung la maturitate, ci mulţi din
ei mor mai nainte de timp 7). Dar raţionaliştii protestanţi" mai
1) Ioan, 3, 5- Fapt. Apost 8, 17. Mai 26, 26-28. Luca 22, 19. Marcu
6, 7-13. Mai 28, 19. Ioan, 2, 2. I Corint. 4, 1. Vezi şi pag. 299-301, Tom.
III Tez. Liturg.
2) Confes. ort. Pari I întreb. 98 şi 99, Iar asupra ritualului celor 7
taine Ia Armeni, Copţi, Nestorieni şi deosebirile lor, ceteşte adnotaţiunile din
Codicele lut Daniel, Tom. IV p. 496-564,
3) Secta Socinienilor fu întemeiată în sec. XVII de medicul Faust Sorin
(f 1604) din Polonia.
4) Secta Queckerilor fu întemeiată în sec. XVII de Georg Fox (t 1691)
din Anglia.
5) Secta Metodicilor fu întemeiată în sec. XVIII de Ioan Wesley din
Anglia.
6) Fapt, Apost. 8, 36-38. 10, 47. Justin Mart. Apoi. I n. 70.
7) Mai 19, 14. Augustin. Homil. 176 De verbis apostol, n. 2,
neagă şi păcătui strămoşesc pe care îl şterge botezul i). Afară

de acestea, botezul la protestanţi (De sacramento baptismi) nu
are un ritual hotărît şi uniform" pentru toţi cei de o credinţă
cu ei, ci aflăm ritualul lui Luter în limba germană amestecat
cu părţi din ritualul ducatelor Magdeburg, Wurtemberg, etc.
Mai au°deosebite între ele, ritualuri pentru botezul tinerilor,
proseliţilor, ş. a1 2). La ortodocşi este unul şi acelaşi ritual pen¬
tru toţi cei ce vin la botez3). *
b°j Mirul (confirmatio) la protestanţi nu este un mister, ci
numai o ceremonie cu punerea mâinilor ce urmează botezului,
căci şi punerea mâinilor apostolilor asupra celor botezaţi, zic
ei, nu era de cât o formă cu înţeles simbolic, iar nu li se îm¬
părţea graţia sfântului Spirit, în contra acestor rătăciri protes¬
tante, vorbesc învăţăturile Mântuitorului4), ale scriitorilor bise¬
riceşti 5), cum si canoanele 6). La protestanţi mirungerea se face
de pastor copiilor cari rostesc Decalogul, tatăl nostru, şi învă¬
ţături mai însemnate din Catehisul lui Luter7),
c) Taina euharistiei o au şi protestanţii (De sacramento
eucharistiae), dar întrebuinţează şi ei ca si latinii azime în loc
de pâine dospită. Apoi Zwinglie şi urmaşii lui, neagă prezenţa
reală a lui Hristos în euharistie, ’ şi învaţă că pâinea şi vinul
sunt numai simbole ale corpului şi sângelui Domnului. Iar Luter
şi cu ai săi, cred în prezenta reală a lui Hristos în euharistie,
dar „per impanationem", adică pâinea şi vinul rămân ceea ce
sunt, şi numai un pane, cum pane et sub panen> în chip nevă¬
zut se află corpul şi sângele lui Hristos. Ei deci rătăcesc căci nu
admit prefacerea elementelor în corpul şi sângele Domnului, ci
un pâine, cu pâine şi sub pâine se află Hristos8).
dj Taina preoţiei iarăşi nu există la protestanţi, căci după
învăţătura şi praxa lor în contra sfintei Scripturi/la ei poate
să fie preot" (pastor) ori care creştin din confesiunea lor 9). Dar
au şi ei rugăciuni pentru «rândueala şi învestitura» (De ordi-
natione et învestitura) pastorilor şi superintendenţilor10), Iar
Biserica anglicană .episcopală, admite treptele ierarhice: diaco-
natul, presviteratul şi episcopatul, dându-le prin hirotonie.
1) I Corint. 6, 1, Ioan, 3, 5-6.-Fapt. Apost. 2, 38.-Vamava, Epist, cap.
11.—Cyril. Procatech. n, 16.
2) Vezi ritualul botezului întocmit de Luter ş. a. in Codicele lui Daniel
Tom. II p 185-272 şi Tom. III p. 106.
3) Molitfelnicul,_op. c. p. 17—39.
4) Ioan 13, 17. Luca 24, 49. Fapt. Apost. 1, 8. 8,14.19,1-6. Evrei 6, 2.
5) Dionys. Areop. Hierarch. eccles. cap. 4 n. 1 şi 11. Clem. Alex.Strom.
lib. II c. 3. Tertull. De Baptiz. cap. 6.
6) Sinod. Laod. can. 7 şi can. 48: «Cei luminaţi, după botez să se ungă
cu ungerea cerească".
7) Vezi rit. Confirmaţiunei la protestanţi în Cod. lui Daniel,T. II p, 273—314.
8) Vezi ritualul cuminecăturei la protestanţi în Codicele lui Daniel, Tom.
IU p. 145-201.
9) Vezi învăţăturile protestante contrare Ierarhiei bisericeşti, la pag. 306-316
Tom. II şi la pag. 16, Tom. III Tez. Liturgic.
10) Vezi rugăciunile la învestitura pastorilor si superintendenţilor protes¬
tanţi în Codicele lui Daniei
ej Asupra pocăinţei urmaşii lui Luter şi Calvin, nu mai

obiectează nimic ortodocşilor, pentru că protestanţii nu primesc
acest mister. Totuşi au şi ei rugăciuni făcute de "Luter pentru
«pcenitentia et confessione» cari se cetesc de pastor, la pocăinţă,
mărturisire şi deslegarea păcatelor 0- Anglicanii însă au forme
de deslegare* cari se apropie de cele latine.
f) Dar nici taina căsătoriei nu există la protestanţi; Au
şi ei însă rugăciuni pentru logodnă şi cununie (De benedictione
coniugum) întocmite de Luter ca să "se cetească de pastor celor
ce se căsătoresc2).
gj Taina maslului iarăşi nu o au protestanţii, cu toate
acestea au şi ei rugăciuni pentru cei bolnavi, fără vr’o ungere,
pentru împărtăşirea acestora şi pentru îngroparea morţilor (De
cura inlirmorum, miserorum âc mortuorum 3).
Cum vedem protestanţii au rămas numai cu 2 taine : bo¬
tezul şi euharistia; iar pe celelalte 5 taine le-au transformat în
«binecuvântări religioase» cetite de pastori celor ce au trebuinţă
de ele.
ARTICOLUL II
ÎNVĂŢĂTURILE LITURGICE ALE BISERICEI ORTO¬
DOXE DESPRE SFINTELE MI STER II.
§ 80.
Botezul.
otezul (to pajttiapa, qpajg, cpcotiopa, cpotiapog 4),
baptisma) este taina prin care cel botezat
primeşte graţia sfântului Spirit, se iartă şi
se desleagâ de păcatul strămoşesc, se face fiu
al Bisericei creştine şi dobândeşte putere de
mântuire sufletească şi de intrare în împărăţia lui
Dumnezeu. Pentru aceea in timpurile vechi botezul
avea o mulţime de numiri, din cari mai însemnate
erau : «apa vieţeU (to {tâmp tTjg £eofjgB), şi «renaşterea»
(jzakhyEveoia6). Cu privire la efectul minunat al bo¬
tezului, Grigorie de Nazianz dă acestei taine o bogăţie
1) Vezi ritualul eonfesiunei la protestanţi în Codicele lui Daniel, Tom. II
p. 349 — 424.
2) Vezi rugăciunile la cununia protestantă în Codicele lui Daniel. Tom. II
p. 315-348.
3) Vezi aceste rugăciuni în Codicele lui Daniel, Tom. II p. 425-516 şi
Tom. III p. 218-230.
4) Verbul grecesc Bajrriţciv are acelaşi înţeles ca şi verbul ebraic
(a afundat). T
5) Iustin. Martyr. Dialog. To pdjmoûa... xouxo e<jti 158(oq xf)g ţtofjg.
6) Cyrill. Catech. praefat. n. X: Meya to itgoxeififrvov (icL-mapa... Xvxqov
afwgTTjptxTtov dtpeaiv* Bdvaxoq duagxîag jtcdiyYeveaia
de numiri zicând: <lÎI numim dar, grafie, afundare, ungere,

luminare, nestricarea îmbrăcămintei (sufleteşti), baea renaşterei,
sigiliu şi tot ceea ce este de mântuirea*). Aşa II numesc şi alţi
părinţi şi scriitori bisericeşti răsăriteni şi apuseni.
Catehumenul cel ce vine să se boteze, trebue să cunoască
învăţăturile fundamentale ale Bisericei ortodoxe pentru ca să
le păzească în viaţa sa şi să le apere in contra duşmanilor.
Biserica catedrala din oraşul Helsin^fors capitala Finlandei, cercetată, de mine

Mercuri 28 Iulie anul 1898, (Autorul).
Chiar şi în Biserica veche erau 3 trepte prin cari treceau ca-

tehumenii până la botez, adică: treapta ascultătorilor (âxgoco-
pevoi), a îngenuchietorilor (yovw&Cvovtcs) şi a luminaţilor (qjam-
topevoi1 2). iar dacă cel ce vine la baea botezului este în starea
1) Nazianz. Orat. XL De Bapt.: Agjoov xa).ou|iev, PtumcJiia,

XQioţta, qpumojxa, dqpOagoiag evfiufta, kovzQOV jtaLiyYeveoLOy;, a(peay£6a,năv
0X1 TL|UOV,
2) Despre instituţia catehumenilor ceteşte amănunţit în Bingham, Orig
s. antiq. eccles. Tom. IV pag. 1-62. Vezi şi pag. 115-120 Tom. lITez. Liturg.
prunciei, altul şi anume naşul (6 avaSo'/og) dă pentru el che¬

zăşie spirituală/ că mai târziu cel botezat va cunoaşte cele de
trebuinţă din învăţăturile bisericeşti. De nevoe este a sti preotul
săvârşitor al tainei, dacă dorinţa catehumenului vârstnic este
curată ori necurată când vine °la sfânta scâldătoare; în împre¬
jurarea din urmă să nu se cetească taina, căci mai de folos
este să nu intre un om in Biserică, de cât $ă intre un fiu
vitreg şi vătămător celor sfintex).
а) Ministrul botezului este preotul ori episcopul; dar la
nevoe este îngăduit să boteze şi diaconul *). La împrejurări grele
însă, când preotul nu este de 'faţă şi catehumenul este în pe¬
ricol de moarte, poate să săvârşească această taină şi un creş¬
tin laic, sau şi o femee, ori chiar părinţii copilului, afundând
în apă de 3 ori pe catehumen, gol, cu faţa spre răsărit şi zicând:
«Boteazâ-se servul lui Dumnezeu N. în numele Tatălui şi al
Fiului şi al sfântului Spirit, amin» 3). Aşa ne învaţă pe noi
canonul 37 al sfântului Nicefor Mărturisitorul şi Pravila bise¬
ricească4). Iar motivul pentru care Biserica a dat această în¬
tinsă îngâdueală numai în taina botezului, a fost ca nu cumva
să înceteze din viaţă pruncul ori catehumenul, fără a fi luminat
cu baea renaşt.erei şi fără a i se şterge păcatul strămoşesc.
Dacă nu Va muri cel botezat de' un laic, atunci preotul
ca ministru canonic al tainei, săvârşeşte rugăciunile botezului,
dar nu-l mai afundă în apă, ci numai îl unge cu sfântul mir.
Iar întâmplându-se să moară cel botezat de un laic, fără com-
plectarea tainei de preot, botezul este valid sau cu putere pen¬
tru mântuire5). Dacă laicul a botezat un prunc şi nu a zis cu¬
vintele : a Boteazâ-se servul lui Dumnezeu N. în numele Ta¬
tălui», ş. a., în asemenea împrejurare botezul nu este valid şi
se face din nou. Sunt botezaţi şi pruncii asupra cărora este în¬
doială de botezul lor, dar atunci se zic aceste cuvinte la afun¬
dare : «Boteazâ-se servul lui Dumnezeu N. dacă nu este bote¬
zat, în numele Tatălui şi al Fiului şi al sfântului Spirit,
amina6). Afară de botezul prin apă, mai este şi botezul sân¬
gelui şi botezul dorinţei. Cel d’întâiu este însuşi martirismul pen¬
tru numele lui Ilristos care tine loc de botez valid, chiar dacă
martirul nu a fost botezat, dar a încetat din viaţă în munci7).
1) Vezi în Molitfelnic catehizarea jidovilor cari vin să se boteze p.
524 — 541 op. c. Vezi şi catehizarea Luteranilor şi Calvinilor, cum şi ungerea
lor cu sf. mîr, în Molitfelnic, op. c. p. 541-548. Asemenea şi ungerea etero-
docşilor, p. 549-554.
3) Mat. 28, 19.
4) Can. 37 al Sf. Nichifor în Pidalion p, 478. Prâvila Bis. Cap. 153. Con-
fes. ort. P. I într. 103. Pidalionul p. 42.
5) Confes. ort. P. I întreb. 103.
б) Canon. 80 Cartagen. Vezi şi Pidalionul p. 43. Pravila Cap. 150.
7) Mat. 16, 25: «Cel ce va perde sufletul său pentru mine îl va afla pe
el". Conf. Constit. Apost. lib. V c. 6: «Martirul a câştigat un botez valid".
Conf. TerţulI. De Bapt. c. 16.
Cel de al doilea este dorinţa fierbinte a cuiva de a se mântui

de şi nu a fost botezat. Aşa au fost profeţii Vechiului Testa¬
ment si bărbaţii mari de atunci, veneraţi de Biserică între
sfinţi i).
Botezul este valid la prozeliţii ce vin în sânul Bisericei
ortodoxe, dacă ei au fost botezaţi în numele sfintei Treimi s. e.
cum sunt romano-catolicii, luteranii, calvinii, armenii, ras¬
colnicii; aceştia trecând la ortodoxism, nu se mai botează, ci
se ung numai cu sfântul mir1 2); iar răscolnicii Molocani3), şi
Duhoborţi4 5), se botează din nou pentru că ei resping partea
exterioară a tainelor. Asemenea şi botezul ereticilor făcut cu o
cufundare şi nu cu 3 cufundări în numele sfintei Treimi, nu
este valid; ei venind la ortodoxism, se botează iarăşi după ritul
nostru. Mai sunt botezaţi din nou cei din secta protestantă nu¬
miţi Queckeriib). Ortodocşii botezaţi, dar trecuţi la altă cre¬
dinţă de frică, apoi venind iarăşi înapoi cu căinţă” se ung numai
cu sfântul mir. Dacă un ortodox botezat trece la altă credinţă
de bună voe şi vine înapoi cu pocăinţă, se unge şi el numai cu
sfântul mir6). Deci, botezul valid nu se mai repeteşte7), căci el
în închipuirea morţei Domnului se face8).
Catehumenii cei vechi se botezau cu mare solemnitate în
noaptea ajunului sărbătorilor: Botezul Domnului, învierea sa,
şi Pogorârea sfântului Spirit. Se botezau noaptea, căci aceasta
închipuia întunerecul păcatului de unde veneau catehumenii
la lumina lui Hristos. Ei însă primeau botezul şi la alte sărbă¬
tori ; în împrejurări grele erau botezaţi noaptea,” ziua, şi în ori
ce oră. De aceea şi în zilele noastre se poate boteza cineva în zile
de sărbători mari, mici, şi în ori ce timp. Foarte nepotrivit lucru
este, când se amână sfânta taină pentru timpuri prea târzii9).
1) Luca 7, 47. Rom. 4, 9. Ambrosie, Cuv. funebr. asupra împăr. Valen-

tinian II n. 53, ce a murit catehumen: «Martirii se spală prin sângele tor;
acesta (Valentinian) prin dorinţa lui",
2) In timpurile mai vecni, pe când Biserica ortodoxă se afla în ceartă
mai ascuţită cu cea latină, botezul schismaticilor şi al ereticilor nu era valid
pentru Biserica ortodoxă. Vezi Pidalionul, op. c. p, 37, 38, 39, 40 şi 508.
3) Molocanii sunt o sectă înfiinţată în Rusia sudică în secolul XVIII de
croitorul Slmeon Uclein.
4) Duhoborţii sunt o sectă înfiinţată în Rusia sudică în secolul XVII.
5) Vezi nota 4 de la pag. 306, Tom. IU Tez. Liturg.
6) Botezul la musulmani. Botezul (sunet-ul) la Turci ca şi la multe
popoare asiatice şi africane, constă din tăerea împrejur (hitan) a copiilor de sex
bărbătesc. Toţi mahomedanii se supun acestei operaţiuni până la etatea de 14
ani. Sărbătoarea aceasta se face ca şi nunta, cu veselie mare între rude, cu lupte
de pehlivani, jocuri, ospeţe, cântece şi împărţiri de daruri. De aceea se şi chiamă
«sunet-duguni" adică «nunta pentru sunet". La sfârşitul petrecerilor cari ţin
4 — 5 zile, copiii hotărîţi pentru «hitan" sunt aduşi la „sunet-baba" (opera¬
torul sunetului), care face tăerea împrejur înaintea părinţilor şi rudelor copiilor.
(Autorul).
7) Can. 121 Cartag.
8) Can. 47 Apost. Can. 57 Cartag. ^ >
9) Unii dintre Românii reci faţă de Biserică şi de datinele sfinte, amână
Locul botezului este Biserica, potrivit canonului 59 al si¬

nodului al Vl-lea ecumenic şi anume în vasul <rcolimvitra*
(xoÂugfbjBpa), zis şi (tbaplisteriUD (Pcumarrjptov 1). Dar se pot bo¬
teza catehumenii şi în afară de Biserică s. e. în nuri, lacuri
curate, şi în ori ce apă limpede, curgătoare, proaspătă, vie (ev
vban ţibvti2), căci şi Mântuitorul în undele Iordanului s'a bo¬
tezat s); iar diaconul Filip în apa din apropiere a botezat pe
eunuc4). Se poate face botezul şi în paraclise 8), ori în casele
particulare, la întâmplări grele, *
Naşul (6 avaSo/og) este che2aşul celui botezat pentru a-1
învăţa dreapta credinţă; de aceea la întrebările preotului, răs¬
punde naşul în locul ’catehumenului, dacă acesta este mic şi
nu poate grăi. Existenţa naşilor la botez o afirmă Dionisie Areo-
pagitul, ConstituţiuniJe apostolice, Tertulian, ş. a. Naşul sâ nu
fie păgân, schismatic, mozaic (jidov), desfrânat, etc. Călugărul
iarăşi nu poate să fie naş, căci el nu are timp să înveţe pe
finul său6). Numai un naş e de nevoe la botez. Numele bote¬
zatului să fie cu înţeles creştinesc s. e. George, Nicolae, Teofil,
Ecaterina, ş. a. luate din sinaxariele bisericeşti. Sunt însă îngă¬
duite şi numele vechi româneşti d, e. Badea 7), Radu, Traian,
etc. Să nu dăm nume de acestea: Fag, Stejar, Vulpe, ş. m. d.
Primitorul sau subiectul botezului este un om viu8). Ne¬
bunii, furioşii şi smintiţii de minte, nu pot primi sfânta taină;
iar dacă ei au şi timpuri de linişte se pot boteza atunci. Prun¬
cul înainte de naştere, adică în pântecele mamei lui, nu se
poate boteza; nici pruncii născuţi morţi; nici monştrii dacă
nu au cap de om. Iar dacă monstrul are cap de om se botează
de preot zicând: aDe este acesta om, boteazâ-se servul lui Du¬
mnezeu N. în numele Tatâluh, etc. Dacă se naşte cineva cu
2 ori mai multe capete si un piept, se botează fie care cap în
deosebi.
b) Materia botezului este apa, căci cu apă s’a săvârşit bo-
botezul copiilor lor până la etatea de 4 sau 5 ani şi mai târziu. Foarte mare rău
aduc aceştia fiilor lor şi urâte pilde le dau. (Autorul).
3) Vezi „Baptisteriele" la p3g. 150, Tom. II Tez. Liturg.
2) Conf. Ai8ayr| tcov ScoSexa (btoaTotaov cap. Vil: »Iar de n'ai apă vie,
botează în altă apă; şi de nu poţi în rece, apoi în caldă".
3) Mat. 3, 16. Conf. „Mânelnic al pravoslavnicului hristian", Bucureşti,
1832, p. 299.
5) Vezi »Paraclisele" la pag. 147, Tom. II Tez. Lit.
6) Vezi Pidalionul p. 495.
7) Numele meu „Badea" Fam găsit la Români, în documente de danii
domneşti şi de alte feluri, cu începere de Ia secolul al XlV-Iea şi până astăzi.
Acest nume e mult răspândit între Românii din ţară, dar mai ales între cei din
judeţul Oltul. Iar în vestibulul Bisericei din mănăstirea „Horezul" judeţul
Vâlcea, până acum stă zugrăvit chipul lui Badea Ispravnicul, omul de încredere
al lui Constantin Brâncoveanul (f 1714), ctitorul acelei mănăstiri. Acel frumos
chip al Ispravnicului Fam văzut şi eu în ziua de 16 August anul 1911. (Autorul).
tezul în toate timpurile. Ori ce botez făcut fără apă, sau în alt
lichid nu este valid. Asemenea şi stropirea cu apă, cum fac
apusenii, în loc de afundare, nu* este primită în Biserica or¬
todoxă O-
c) Forma botezului sunt cuvintele zise solemn la cele 3
cufundări şi scoateri în chipul următor: la I-a cufundare: aBo-
tează-se servul lui Dumnezeu N., în numele Tatălui, amhn; la
a Il-a cufundare : aşi al Fiului, amirn; la a IlI-a cufundare : aşi al
sfântului Spirit, amin», adăogând : aacum şi pururea şi în vecii
vecilor, amim 2). Cei încreştinaţi fără această formă nu au bo¬
tezul valid.
Ritualul botezului ca şi al celorlalte taine, se face întoc¬
mai cum este stabilit în Moîitfelnicul nostru, fără nici o schim¬
bare, adăogire ori scădere 3). Sfinţirea apei la botez se făcea şi
în vechime, căci ne vorbesc de ea Tertulian 4), Ciprian B), Va-
silie cel Mare6), etc. Iar actele principale ale ritualului sunt:
lepădările catehumenului de satana cu fata spre apus, căci de
acolo vine păcatul7); împreunarea lui cu Hristos având faţa spre
răsărit8), căci de acolo vine lumina credinţei9). De aceste le¬
pădări de Diavolul şi de împreunările cu Ilristos; vorbesc si Ciril
al Ierusalimului în Procatehesa şi în Cateheza sa l-a mlstago-
gică, Petru Chrisologul, ş. a.10). însemnată este rostirea simbo¬
lului credinţei "), şi ungerea cruciş a catehumenului înainte de
botez cu unt de lemn sfinţit12), la* frunte, piept, spate şi pe tot
corpul13). Dar cel mai mare act al botezului sunt cele 3 cufun¬
dări cu cuvintele: aBotează-se servul lui Dumnezeu N. (Bcurrêrai
6 SouAoţ zov Oeou14), după care urmează apoi marele act al un-
gerei cruciş a catehumenului cu sfântul mir (efr/ekuov) la frunte,
ochi, nări, gură, etc., zicând preotul la fie care ungere: «Pecetia da-
1) Vezi tâlcuirea canonului 50 apost. în Pidalion p. 48.

2) Canon. 50 apost. Vezi Moîitfelnicul op. c. p. 31.
3) Vezi ritualul botezului în Moîitfelnicul din 1832, p. 13-39, care con¬
sună. cu cele mai bune manuscripte vechi s. e. Cryptoferata, etc.
4) Tertull. De Bapt. cap. 4.
5) Ciprian. Epist. 70.
6) Basil. Magn. De Spirito Sancto, c. 15.
7) ’AjtoxdafTTi t<î> 2arav£; aceste lepădări într’o formă schimbată le găsim
şi la botezul Copţilor, Armenilor, lacobiţilor şi Nestorlenilor. Daniel Codex,
Tom. IV p. 496.
8) 2uvxdaaxi tw XQiaxtî) ; acestea le aflăm în alt chip şi la Copţi, Etio-
peni, ş. a.
9) Vezi § „îndreptarea feţei spre răsărit". Tom. III p. 32-35, Tez. Liturg.
10) Ceteşte şi atribuţiunele exorcistului p. 351, Tom. II Tez. Lit. Vezi şi
rândueala Botezului în Evhol. lui Goar, op. c. p. 274-306.
11) Vezi § „Simbolele de credinţă" p. 558 — 567, Tom. 11 Tez. Liturg.
12) Despre ungerea cu unt de lemn vorbesc: Dionisie, Areop. Hierarh.
eccl, c. 2. —Teofil Alexandr. — Vasilie cel Mare De Spirito sancto c. 27. ş. a.
13) Xeterat 6 SovXog rou Oeov, x. t. I. Copţii, Etiopenii, Iacobiţii, ung şi ei
cu unt de lemn sfinţit pe proselit. Daniel, Codex, Tom. IV p. 504.
14) Copţii, Etiopenii şi Nestorienii zic: «Eu te botez în numele Tatălui",
etc., ca şi latinii.
rului sfântului Spirit, amim (ScppayW ftopeâ? îtvcujiaTog ăyiov,

dpiţv1 2). Se cântă «.Câţi în Ilristos v'aii botezat (oaoi el$ Xpiatov
âpajiTLaBrixe), în JIristos v'aţi şi îmbrăcat, aliluia» *), ocolind
preotul cu naşul şi cel botezat analoghionul sau masa cu evan-
gelia şi crucea în*semn de bucurie, de la dreapta spre stânga,
Urmează apostolul (Rom, 6, 31—11) şi evangelia (Mat. 28,16—20).
Apoi în vechime după 8 zile se făcea tunderea celui botezat, în
semn de servire lui Dumnezeu şi cuminecarea lui cu sf. euhari¬
stie, finindu-se cu aceasta taina botezului. în zilele noastre nu
se mai face întrerupere în tot ritualul botezului 3J.
§ 81.
Mirul şi sfinţirea lui.

*$yncjerea cu sfântul mir (to xQhjfxa4), ăyiov p/upov, unetio, con-
iirmatio) este taina prin care botezatul primeşte pecetia da¬
rurilor sfântului Spirit, intârindu-se în dreptatea şi sfin¬
ţenia dobândită prin botez, ca să poată sta în contra tuturor
tentatiunilor rele 5). Ca şi botezul aşa şi taina mirului a purtat
numiri diferite în timpurile vechi s. e. opunerea mâinilor6),
«ungerea» (xpicrga7), «împărtăşirea sfântului Spirifo 8), «.confir¬
marea (|3e|3cua)ai$9), «sigiliu» (ocpoccy^10 11), etc. Cu privire la partea
văzută a acestei taine, se cere ca mirul să fie făcut de către
episcopul superior, să aibă materia cuvenită, adică unt de lemn,
balsam şi celelalte aromate; apoi îndată după botez, preotul să
ungă pe cel botezat la părţile corpului hotărite în ritualul tainei.
Pregătirea mirului se face după următoarea rândueală: se
adună vasele trebuincioase de curăţenie strălucitoare n); apoi 38
feluri de plante şi răşini în anumite cantităţi s. e. myrrha, fructus
balsamus, unt de lemn, vin ş. a., din a căror amestecare se face
mirul12), Iar Joi şi Vineri înaintea Duminicei Floriilor se pisează
1) Copţii, Sirienii, Etiopenii, ung şi ei cu mir dar cu forma: „In numele

Tatălui», etc. ori: „Ungerea darului sf. Spirit».
2) Vezi această cântare la pag. 184 Tom. III Tez. Liturg.
3) Despre botez ceteşte în Bingliam. Orig. s. antiq. eccles. Tom. IV p.
138-344. Vezi şi Goar Evhol p. 274-306.
4) Cyrill. Ierusal. în catech. III mystag. numeşte ungerea cu mir „hrismă".
5) Confes. ort Part. I întreb. 104. Bmgham. Orig. s. ant. eccles. T. IV
p. 344 - 411.
6) Fapt. Apost. 8, 14-16. Conf. Mânelnicul pravosl. hristian, op. c. p. 304.
7) Tertull. De Bapt. c. 8. Cyril. Catech. 13. n. 1.
8) Isidor. Pelus. lib. I. epist. 450.
9) Constit. Apost. Iib. III c. 17. Ambros. De sacrament. lib. III c. 2.
10) Cyrill. Cateches. 18 n. 33.
11) Vezi, Rândueala la prepararea, fierberea şi sfinţirea mirului, Bucureşti,
1882, p. 3.
12) Tot acolo p. 4-5. Vezi şi ia Simeon Tesalonicul, op. c. p. 83-87.
mărunţel *); în Sâmbăta lui Lazăr se aduc materiile în Biserică

ca să se fiarbă. Luni în săptămâna patimilor după ortrină, se
aşează materiile în căldări în mijlocul Bisericei pentru fierbere;
mitropolitul face sfinţirea apei, după cum urmează, cu solemne
binecuvântări, stropirea cu aghiasmă a materiilor şi aprinde focul
cu lemne ori cărbuni pentru fierberea mirului; apoi se stinge
focul cu aghiasmâa).
Mântuitorul vindeca pe un orb din naştere lângă, fântâna Slloamulul (Palestina),

din oare am bâut apă Merouri 11 August anul 1904. (Autorul).
Marţi se cetesc ceasurile, apoi după ortrină, iarăşi se aprinde

focul, acum de preotul rânduit (artificele) pentru fierberea mi¬
rului1 2 3). Trei zile se face fierberea socotindu-se Luni, Marţi şi
Miercuri. Preotul artifice este ajutat şi de alţi preoţi şi de dia-
1) Vezi, Rândueala la prepararea, fierberea şi sfinţirea mirului, op. c. p, 5.

2) Tot acolo p. 5.
3) Tot acolo p. 6.
eoni îmbrăcaţi în veşmintele liturgice pe timpul fierberei. Se

ceteşte necontenit evarigelia pe timpul acestei sfinte lucrări. Mier¬
curi artificele iarăşi aprinde focul pentru a sfârşi fierberea, în¬
tocmai după rândueală *).
Sfinţirea mirului se face Joi în săptămâna patimilor de
către mitropolit. După cetirea orei a III-a, a Vl-a şi IX-a, preoţii
liturgisitori îmbrăcaţi în veşminte liturgice aşteaptă sosirea mi¬
tropolitului. Venind ierarhul se îmbracă şi el în veşminte arhie¬
reşti şi se începe vecernia, binecuvântând'preotul cel mai bătrân.
După ectenia cea mare se cântă stihirile, în timpul cărora preotul
mai bătrân face proscomidia. După eşirea cu evangelia zicân-
du-se Lumină lină, mitropolitul intră în altar şi cădeşte Bise¬
rica; se ceteşte prochimenul, parimiile şi se cântă troparele:
al pogorârei sfântului Duh, al Joei celei mari, ş. a.
Mitropolitul ceteşte după aceea rugăciunea I-a: «Râscum-
părâtorule al firei noastre Doamne»1 2); apoi rugăciunea Il-a:
a Dumnezeule cel mare şi înaltn3), se cântă «sfinte Dumne¬
zeule» şi urmează liturgia Marelui Vasilie, după rândueala ei.
La eşirea cu sfintele daruri, preoţii ridică vasele cu mir aflate
acum în altar şi păşind înainte anagnostul cu lumini aprinse,
iar diaconii asemenea cu lumini şi cădelniţe, es solemn din altar
pe uşa de miază noapte zicând: «Pe bine credinciosul regele
nostru iV.)>, ş. a., apoi aduc vasele cu mir Ia uşile împărăteşti
şi Ie predă mitropolitului; acesta le pune pe sfânta masă în
stânga4). Urmează după aceea celelalte rândueli ale liturgiei
Marelui Vasilie. Mai departe, când zice mitropolitul: «Şi să fie
milele Marelui Dumnezeu», descopere el însuşi vasele cu mir,
le bineeuvintează şi ceteşte rugăciunea: «Doamne al milelor».
Rosteşte după aceea rugăciunea III-a: «Ţie Dumnezeului şi
împăratului tuturora 5), apoi cuvintele solemne ale sfinţirei
mirului : «Sfintească-se mirul acesta cu puterea, lucrarea şi
j)ogorirea sfântului Spirit, în numele Tatălui şi al Fiului şi
al sfântului Spirit, amim. în fine mai zice : «lata acest mir se
făcu mir sfinţit, în numele Tatălui şi al Fiului şi al sfântului
Spirit, amin». Aşa se face pregătirea şi sfinţirea mirului. Apoi
se fineste si liturgia Marelui Vasilie. Iar vasele cu mir se duc
la proscomidie, pentru a se turna în altele mai mici şi a se dis¬
tribui după nevoe6).- -
aJ Miniştrii tainei mirului sunt 2 : unul episcopul sfinţitor
al mirului, şi altul preotul care face ungerea la cei botezaţi7).
1) Vezi, Rândueala la prepararea, fierberea şi sfinţirea mirului, op. c. p.

7—8. Vezi şi la Simeon Tesalonicul op. c. p. 83 — 87.
2) Rândueala la prepararea, fierberea şi sfinţirea mirului, op. c. p. 9.
3) Tot acolo p. 10.
4) Tot acolo p. 11.
5) Tot acolo p. 12.
6) Tot acolo p. 13.
b) Materia mirului este sfântul mir făcut din unt de lemn

şi felurite aromate.
e) Forma tainei sunt cuvintele zise de preot când unge
cruciş cu mir pe cel botezat la frunte, ochi, nări, gură, urechi,
piept, mâini şi picioare, zicând pentru fie care ungere: aPecetia
farului sfântului Spirit, amim 1 2). Ciril al Ierusalimului în ca-
techesa IlI-a explică aceste ungeri în chipul următor : «Cu
sfântul mir se unge fruntea, ca sâ spălăm pata păcatului ori¬
ginal de pe frunte > ochii, ca sâ vedem mărirea lui Dumnezeu ;
urechile, ca sâ auzim învăţăturile sfinte; nasul, ca sâ mirosim
cele plăcute lui Dumnezeu; pieptul, ca sa ne întărim în ade¬
vărul şi dreptatea in contra Satanei».
După cum am văzut când am vorbit «despre origina dum¬
nezeiască a sfintelor misterib a), cum şi despre taina botezului,
ungerea cu sfântul mir nu se repeteşte; totuşi ea se face nu
numai asupra celor botezaţi, dar şi asupra celor ce au eşit din
Biserica ortodoxă, au trecut la altă confesiune creştină, şi apoi
iar au venit înapoi. Tot aşa se mai face mîrungerea şi acelora
cari au venit de la altă Biserică creştină la credinţă noastră3).
§ 82.
Euharistia.
fanta euharistie (fj euxapioua) este taina in care creştinul
sub chipul păinei şi al vinului, primeşte adevăratul corp
şi sânge al Domnului, pentru ertarea păcatelor şi câşti¬
garea vieţei de veci4 5). Sacrificiul euharistie a purtat în Bise¬
rica veche diferite numiri din cari deosebim pe acestea: ^pâinea*
(ciqtos), sau «frângerea pâineh (xtaxau; xoâ dptou), dtrupul Dom-
nulufa (ocupa xov xuqlod), ^cuminecătura» (xowvcoţua), «.euha¬
ristia» (EuxaQioTia), ş. a.B). Taina euharistiei se face Ia Liturgia
credincioşilor în care distingem cuvintele rostite de Domnul la
1) Vezi Molitfelnicul op: c. p. 33. Vezi şi p. 313, Tom. III Tez. Lît.
2) Vezi pag. 299 — 301, Tom. III Tez. Ut.
3) Ca şi împăraţii bizantini, aşa şi Domnii Munteniei şi ai Moldovei erau
unşi de mitropoliei ţârei când se sueau în vechime pe scaunele lor. Cei din
Muntenia erau unşi în Biserica MCurtea Veche" din Bucureşti. In ..Tipicul bise¬
ricesc pentru înscăunarea Domnului George Bibescu, Bucureşti 1843", iată ce
cetim : nŞi îngenuchind Domnul George Dimitrie Bibescu in ziua de 14 Fe¬
bruarie 1843 înaintea prestolului, primeşte din mâna mitropolitului ungerea
cu sfântul mir",
4) Confes. ortod. Part. I întreb. 106. Conf. Mânelnicul pravosl. hris-
tian, p. 319. • ' -
5) Fapt. Apost. 2, 42. Luca 24, 35. I Corint. 11, 23. Iustin. Mart. Apoi.
I c. 65. Orig. Cels. 8, 33. Cyrill. Catehes. 23, 22. Constjt. Apost. 2, 57. Vezi şi
§ ^Sacrificiul euhariâstic şi numirile lui» p. 88—91, Tom. III, Tez. Liturgic.
aşezarea acestui misterl), apoi rugăciunea chemărei sfântului

Spirit, şi în fine cuvintele prefacerei sfintelor daruri2).
af Ministrul tainei este preotul canonic, şi sub nici o
împrejurare nu poate săvârşi euharistia o persoană care nu are
preoţia.
b) Materia este pâinea curată de grâu, dospită şi coaptă
bine8), cum şi vin de struguri4).
cj Forma tainei sunt cuvintele chemărei fâjtfidyţau;) sfân¬
tului Spirit pentru prefacerea darurilor în corpul şi sângele
Domnului: aTrimite Duhul tău cel sfânt», apoi şi cuvintele
prefacerei: «.Şi fă adică pâinea aceasta, cinstit trupul Hris-
tosului tău».,, alar ce este în potirul acesta, cinstit sângele
Hristosului tău»... <tprefăcându-le cu duhul tău cel sfânt» B).
Primitorul euharistiei este ori ce om botezat; chiar si
pruncii primesc sfânta cuminecătură îndată după botez. în Bi¬
serica veche erau creştini cari se împărtăşeau cu corpul şi
sângele Domnului, în mai multe zile din fie care săptămână ; iar
credinciosul de astăzi este bine să ea sfânta împărtăşire cel puţin
în fie care din cele 4 posturi ale anului6). Laicii de la vârsta de 7
ani în sus, sunt datori ase pregăti pentru primirea euharistiei :
cu mărturisirea păcatelor, cu pocăinţă, postire şi fapte bune,
cu mult mai înainte de ziua împărtăşirei7); apoi cu reţinerea
corpului şi spiritului în zilele premergătoare, de îmbuibarea
pânteceluî şi gânduri rele, cum şi de plăcerile sexuale8); se
cere apoi totala ajunare în ziua împărtăşirei, de la scularea de
dimineaţă şi până după primirea cu frică" şi umilinţă a corpului
şi sângelui" Domnului9). Oamenii slabi, bolnavi şi neputincioşi,
sunt ertaţi de Biserică, şi nu li se cere această înfrânare; totuşi
se cuvine" ca şi ei, după putinţă, să se potrivească regulelor
împărtăşirei.
Laicii nu pot primi sfânta euharistie, de cât dacă s’au
mărturisit şi dacă au dobândit voe de la preotul confesor în
1) Mat. 26, 26-28. Ceteşte amănunţit «Despre euharistie" şi în Bingham,
Orig. s. ant. eccl. Tom. IV p. 500—592.
2) Vezi explicarea amănunţită a Liturgiei credincioşilor în Tom. III, Tez.
Lit. p. 188 - 226.
3) Vezi Rândueala Dumnezeeştei proscomidii în Tom. III, Tez. Lit. p.
168-178.
4) Vezi pag. 101, Tom. III, Tez. Lit.
5) Vezi pag. 202 şi 203, Tom. III Tez. Lit.
6) Confes. ort. Partea I întreb. 90.
7) De şi cetim în Pravila cea mare, cap. 321, că mărturisirea să se înceapă
pentru bărbaţi la 14 ani, iar pentru femei Ia 12 ani, totuşi etatea aceasta este
prea târzie mai ales pentru veacul de acum, când mulţi copii se deşteaptă fă¬
când păcate mari. (Autorul).
8) Sinopsa Mitropolitului Iacov, p. 11. Canoanele 6, 7, 32 şi 35 ale lui
loan Pustnicul. Vezi şi Pravila cea mare cap. 170 unde citim: „Trei zile trebue
omului ce voeşte să se împărtăşească' cu sfintele taine, să nu se împreune
cu muerea ; şi dacă se împărtăşeşte să ţie o zi". Vezi p. 215 T. III, Tez. Lit.
9) Eu când eram în vârsta copilăriei, mă aflam într'o dulceaţă sufletească
cu postirea patruzecimei, pregătirea spirituală şi aşteptarea cu bucurie a sfin-
scaunul mărturisirei, şi mai ales dacă au împlinit canonul po¬

căinţei rostit de preot. Cel nevrednic este oprit de la împăr¬
tăşire Cei condamnaţi la moarte pot şi ei să se împărtă¬
şească, dacă cer aceasta cu credinţă şi pocăinţă. Cei nebotezaţi
nu pot primi sfânta euharistie s. e* păgânii, jidovii, mahomedanii
şi catehumenii; apoi nici cei esiti din Biserica ortodoxă, nici
nebunii, nici cei ce nu pot înghiţi sfânta euharistie, nici bolnavii
cari au vărsături dese, nici fem’eea cu menstruaţie a), nici ere¬
ticii şi cei de altă credinţă creştină.
Creştinii sănătoşi se împărtăşesc în Biserică Ia liturgie după
cuvintele: «Cw frica lui Dumnezeu cu credinţă şi cu dragoste sa
vă apropiaţi»*); iar cei bolnavi acasă la dânşii, ori în spitale
sau unde se află ei zăcând 4). După învăţătura liturgică a Bi-
sericei ortodoxe, sfintele daruri pentru cei° bolnavi se pregătesc
în Joea cea mare, însă ele pot să fie pregătite şi la alte liturgii
depline. Pentru acest scop se scoate al doilea agneţ, tot aşa ca
la liturgia mai înainte sfinţită. Agneţul acesta se adapă cu sfân¬
tul sânge, şi apoi se usucă" pentru păstrare, în chipul cum este
hotărîtă rândueala liturgică6). Bolnavului i. se dă o părticică
din sfintele taine, pusă în potir, unde se toarnă şi vin atât cât
poate primi el, cetindu-i-se de preot şi rugăciunile din Mo-
litfelnic 6).
§ 83.
Preoţia cu ritualurile ei.
vfi^reoţia (iţ îeqcd owrj, fj lepatEia, sacerdot iu m, ordinatio) este

acea taină în care prin punerea mâinilor episcopului şi
prin rugăciuni în Biserică (yjEiQoxovia7), se pogoară asupra
unui bărbat botezat, ales şi pregătit, harul sfântului Spirit, care
îi dă patere a învăţa, a săvârşi taine şi a paşte turma lui Hris-
tos8). Totuşi diaconul de şi este hirotonit, nu are putere de a
telor Paşti, ca să ne împărtăşim toţi ai casei. înainte de împărtăşire şi mai ales

,după aceea, eram în culmea fericirei. Cât de dulci erau acele sentimente evla¬
vioase. (Autorul).
1) Canon. 80 al sinod. VI ecumenic.
2) Vezi Pravila cea mare cap. 331: «Muerea ce va fi în mueria ei... nu
se poate împărtăşi, nici intra în Biserică 7 zile, adică până ce nu se vacurăţi".
3) Vezi pag. 214 Tom. III Tez. Lit.
4) Canon. 9 al sf. Nicefor: «Se cuvine preotului a împărtăşi pe cel ce este
aproape de moarte, şi după ce a mâncat".
5) Vezi Dumnezeeştile Liturgii op. c. Ia «Păstrarea sfintelor taine pentru
cei bolnavi", pag. 275-277.
6) Vezi Rândueala împărtăşirei celor bolnavi, în Molitfelnic, op. c. p.
497-499.
7) XeiQOTOvia de la = mană şi teivw, pun, aştern; adică «punerea
mâinilor."
8) Confes. ortod. Partea I întreb. 109. Conf. Mânelmcul prav. hrist. p. 344.
săvârşi taine, ci numai ajută pe preot şi episcop în servirea lor.

Sunt 3 trepte de hirotonie în Biserica ortodoxă: a arhiereului,
preotului şi a diaconului1 2).
1. Rânduiala hirotoniei arhiereului. Canonul I-iu al sfin¬
ţilor apostoli hotărăşte ca «episcopul să se hirotonisească de 2 ori
3 episcopia 3). Cel ales pentru vrednicia arhieriei adică aipop-
sifiufo (6 tjjTOip^cpLog3), vine în Biserică după vecernia zilei pre¬
mergătoare hirotoniei, însoţit de 2 dintre episcopii ori arhiereii
locotenenţi, cari vor lua parte la hirotonia sa. Aceştia şed pe
scaune în mijlocul Bisericei, iar candidatul cu epitrahilul pe gât
şi felonul, face începutul obişnuit, după care psalţii răspund cu
«sfinte Dumnezeule»... «Tatăl nostru» şi cu cântarea tropariului
şi condacului din ziua pogorîrei. sfântului Spirit4 5 6). Candidatul
acum cădeşte Biserica şi pe popor, se cântă apoi «Cuvine-se cu
adevărat», însusi face apolisul, si se desbracă de epitrahil si
felon % *
După aceea Directorul cancelariei sfântului Sinod (hartofî-
•laxul, 6 xagxocpvXalG), face cunoscut celui ales confirmarea re¬
gală şi chemarea sa la treapta arhieriei; iar candidatul răspunde
cu supunere şi umilinţă7 8)- Eşind din Biserică se mărturiseşte
înaintea duhovnicului său3).
în ziua hirotoniei, după ce se cântă «Mărirea cea mare»,
înainte de liturgie, se face ispitirea celui ales, cu solemnitatea
arătată în ArhieVaticon. Pentru scopul acesta cei 3 arhierei adu¬
naţi pentru hirotonie, stau îmbrăcaţi în veşmintele lor sacerdotale
în mijlocul Bisericei împreună cu clerul conliturgisitor. Doui dia¬
coni scot din altar prin uşile împărăteşti pe noul ales îmbrăcat
în epitrahil şi felon, ducându-1 până în mijlocul Bisericei; de
aci 2 preoţi îl iau şi îl pun pe un vultur aşezat între cele 2
sfeşnice împărăteşti9). După cele 3 întrebări": «Ce ai venit aici
sâ ceri de la noi ?»; aAratâ-ne nouă mai pe larg cum mărtu¬
riseşti ?» şi aArată-ne noua şi mai pe larg... înomenirea Fiu-
im?», făcute la timp şi pe rând de fie care arhiereu liturgisitor,
noul ales explică scopul venirei sale, cererea hirotoniei, mărtu¬
riseşte simbolul credinţei, face explicarea acestuia după formula
1) Simeon Tesalon. întreb. 39: wLa o liturgie se pot hirotezi mai mulţi
ceteţi, dar se poate hirotoni numai un diacon, un preot şi un arhiereu... fără
liturgie nu se poate hirotoni cineva". Vezi şi Pidalionul, op. c. p. 60.
2) Vezi canonul 1 al sfinţilor apostoli şi tâlcuirea lui în Pidalion, p. 1.
3) 'O wto\|n'iqpioc;:=ales în taină; 6 vj^6ij>ricpO(; = candidat; ■ujto-ipri(p[ţo|xai=
aleg, chibzuesc, calculez.
4) Vezi Arhieraticonul cu rânduelele hirotesiilor şi hirotoniilor, ediţia II
Bucureşti 1899 p. 27.
5) Tot acolo p. 27. Origina solemnitâţei hirotoniilor o aflăm în Exod.
29, 25. 40, 9 etc. Apoi în Canoanele şi Constituţiile apostolice.
6) Vezi pag. 360, Tom. II Tez. Lit. n. 4 „Hartofilaxul".
7) Vezi Arhieraticonul, op. c. p. 27-28.
8) Tot acolo p. 29.
9) Arhieraticonul, op. c p. 30.
din Arhieraticon, că va păzi învăţăturile’Bisericei, dogmele, canoa¬

nele şi rânduelile ţârei ‘). Apoi sărută mâinile arhiereilor şi intră
în altar unde se îmbracă în toate vesmintele preotesei*câte i
se cuvin1 2 3).
Se începe liturgia după rândueală ; iar sfinţirea în arhiereu
se face înainte de cetirea apostolului. După cântarea «Sfinte Dum¬
nezeule]», candidatul se scoate din altar pe uşa de la mează noapte
de cei 2 preoţi, cari îl duc în faţa uşilor împărăteşti zicând pe
rând: «Porunceşte^, «porunciţid şi de*aci se primeşte în altar de
arhierei, cari încungiură împreună cu dânsul sfânta masă cân¬
tând: «Sfinţilor mucenicii).,, «Mărire ţie IlristoaseD... şi «Isaie
dânţueşteD 8). Jpopsifiul apoi îşi pleacă genuchii între arhierei şi
cel întâi dintre aceştia îi pune pe cap omoforul si evangelia
deschisă cu faţa în jos4), zicând cu glas tare şi solemn rugă¬
ciunea săvârşitoare a tainei : <lCu alegerea şi cercarea sfântului
Sinod şi întărirea regală, Dumnezeescul har cela ce totdeauna
pre cele neputinciose le vindeca şi pre cele cu lipsă le împlineşte,
prohiriseşte pe prea iubitorul de Dumnezeu preot (N.) arhiereu...
deci, să ne rugăm pentru dânsul ca să vină peste el harul intru
tot sfântului JDuhD 5) Iforul cântă solem «Doamne milueştei>.
Arhiereul hirotonisitor şi cu ceilalţi doui, pun mâinile pe
capul ipopsifiului şi se roagă încet «Stăpâne Doamne, Dumne¬
zeul nostru» apoi o ectenie tot încet şi rugăciunea în taină :
«Doamne Dumnezeul nostru» 6). După aceasta cei 3 arhierei duc
pe noul hirotonit arhiereu în uşile împărăteşti, şi îl arată po¬
porului zicând întâiul arhiereu „vrednic este“ («ţiog) şi dându-i
pe rând : sacos, omofor, cruce. După obişnuitele felicitări, noul
hirotonit are protia între arhiereii ce l-au hirotonit, până la
sfârşitul liturgiei7). Deci în timpul cetirei apostolului sade şi
dânsul îmbrăcat arhiereşte pe tron ; la intrarea cea mare el
primeşte potirul de la arhimandrit, apoi el se împărtăşeşte întâi.
După finitul liturgiei, primul arhiereu îi dă în mijlocul Bisericei
mantia şi cârja pastorală în semn câ acum are deplină putere
sacerdotală8). Arhiereului ales episcop ori mitropolit după le¬
gile ţârei, i se face învestitura cu ceremonialul obişnuit9).
1) Arhieraticonul, op. c., p. 31-38. Conf. Daniel, Codex, T. IV, p. 560 şi 578.
2) Arhieraticonul, op. c.r p. 39.
3) Tot acolo p. 39.—Simeon Tesaloniceanul (op. c. p. 147 cap. 205), vede
în această ocolire o dăntuire spirituală şi plină de bucurie. Vezi şi danturile re-
Hgioase în Tez. Lit. Tom. II, p. 11, n. 1,
4) Şi în cartea VIII a Constituţiilor apostolice cap. 4 cetim la hirotonia
arhiereului: „Unul dintre cei întâi episcopi, împreună cu alţi doui stând aproape
de altar.,, ţin dumnezeeştiie evangelii asupra capului celui ce trebue hirotonisit."
5) Arhieraticonul, op. c. p, 40. Conf. Daniel, Codex, Tom. IV p. 561:
Tî 9eia h Jtdvtote ta daBevfj OeQttJtevcmaa, xal tâ EXtafciovta, x. t. X,
6) Arhieraticonul, op. c., p. 42.
7) Despre sfinţirea patriarhilor nestonieni, armeni, maronlţi, iacobiţi,
.copţi, etc., ceteşte adnotaţiunile lui Daniel, în Codicele său,Tom. IV, p- 585 — 586.
8) Arhieraticonul, p. 43,
9j Ceteşte § „Episcopul" p. 316—322 Tom. II, Tez. Liturg. Vezi şî Legea
2. Răndueaia hirotoniei 'preotului. Canonul II-lea apos¬

tolic hotărăşte: ((preotul să fie hirotonit de un episcop» *). Hi¬
rotonia diaconului în preot se face după cântarea Heruvicului
la liturgie, adică înainte de prefacerea darurilor, căci preotul
are puterea de a săvârşi taina euharistiei. La intrarea cea mare
el împlineşte aşa dar serviciul de diacon; iar îndată după He-
ruvic, diaconul' ce se hirotoneşte în preot, se aduce de 2 diaconi
la altar zicând pe rând arhiereului hirotonisitor: n Porunceşte»,
<iporuncith. Arhiereul binecuvântându-1 sade pe scaun; iar preoţii
în rândul cărora intră candidatul, încungiură de 3 ori cu dân¬
sul sfânta masă, sărutând cel ce se hirotoneşte colturile mesei,
omoforul episcopului şi mâna acestuia2). La ocolirea sfintei
mese, se cântă ca şi la hirotonia arhiereului: e;Sfinţilor muce¬
nici», <£Mărire ţie Hristoase» şi cdsaie dânţueşte». Aceste imne
cari se zic şi la nuntă, cum şi ocolirea mesei, însemnează bucuria
că cel ce se hirotoneşte se cunună cu mireasa lui sfânta Biserică 3).
Apoi candidatul pleacă genuchii înaintea arhiereului, iar
acesta punând marginea omoforului pe capul lui zice cu glas
tare şi solemn: aDumnezeescul /iar», şi cetind în taină încă
două rugăciuni, grăeşte solemn: „Vrednic este" (aîog), dându-i
noului hirotonit pe rând hainele lui preoţeşti. Acum acesta in¬
trând în rândul preoţilor, se împărtăşeşte cel d’întâi între dânşii
şi ceteşte rugăciunea3 amvonului, arătând cu aceasta noua sa
servire34). De folos este ca noul hirotonit să tină în Biserică si
o predică arătând datoriile sale de păstor,
3. Răndueaia hirotoniei diaconului, Ipodiaconul se hiro¬
toneşte în diacon după prefacerea darurilor, căci el nu are
puterea de a săvârşi liturgia. După cuvintele arhiereului: «Si
să fie milele Marelui Dumnezeu?), se începe hirotonia în diacon
întocmai ca şi aceea a preotului. Doui diaconi aduc pe ipodiacon
la arhiereu în uşile împărăteşti zicând pe rând: Porunceşte»,
«poruncii». Arhiereul îl binecuvintează, iar diaconii ocolesc cu
ipodiaconul sfânta masă de 3 ori după rândueală 6). După ros¬
tirea de către arhiereu a rugăciunei: «Dumnezeescul har» cu
2 rugăciuni în taină, arhiereul dă noului diacon, orariul şi mâ-
necuţele cu formula „Vrednic este" (dI=Log); îi mai dă şiripida
să păzească sfintele daruri până la împărtăşire. Ca şi preotul,
diaconul se împărtăşeşte cel d’întâi între diaconi6).
pentru alegerea mitropoliilor şi episeopilor eparhioţi ai României, din anul 1872,

în Codicele Hamangiu, op. c. Voi. II, ed. I, p. 1529 seqq.
1) Vezi canonul 2 al sfinţilor apostoli în Pidalion op. c., p,3.
2) Arhieraticonul, op. c., p. 13.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, p. 556. Vezi danţurile religioase în Tez. Ut.
Tom. II, p. 11. n. 1. Conf. Simeon Tesaloniceanul, op. c. p. 147, cap. 205.
4) Ceteşte § „Presviterul" p. 323-328, Tom. II, Tez. Liturg. Conf. Arhie¬
raticonul, p. 16.
5) Ceteşte § «Diaconul" p. 328-332, Tom. A, Tez. Liturg. Conf. Arhie¬
raticonul p. 9-13.
6) Arhieraticonul p. 12. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 552.
Hirotesiile. Taina hirotoniei celor 3 trepte ierarhice pe

cari le văzurăm, se săvârşeşte în lăuntrul altarului; hirotesia
(yEipoOeffia) însă se deosebeşte de hirotonie căci ea se face în
afară de altar *), Hirotesia se săvârşeşte asupra anagnostului,
psaltului2), ipodiaconului3), confesorului 4), arhidiaconuluiB),
sachelariului6), marelui econom7), şi protoiereului8); apoi asu¬
pra protosingheluluis), arhimandrituluilu), eclesiarhului n), eco¬
nomului mânăstireiia) şi egumenului13). Hirotesiile se fac tot de
arhiereu cu rugăciuni anumite, dându-se hirotesitului şi obiec¬
tele ce poartă simbolismul serviciului său, cu afirmarea „Vrednic
este“ ; iar cetetului, psaltului şi ipodiaconului, nu li se zice
<cvrednic esten).
Prin hirotesie nu se dă harul sfântului Spirit ca la hiro¬
tonie, ci numai binecuvântarea arhierească. Hirotesia cetetului,
psaltului şi ipodiaconului se face înainte de liturgie ; iar a celor¬
lalte ranguri bisericeşti se face la liturgie şi anume înainte de
intrarea cu evangelia, După alte rândueli, şi hirotesia acestora
se face tot înainte de liturgie şi anume la finele ortrinei14). La
Jiturgia celor mai înainte sfinţite, hirotonie şi hirotesie nu
se face 1B).
a) Ministrul aşa dar al preoţiei este numai arhiereul sau
episcopul.
b) Materia este punerea mâinilor arhiereului asupra celui
ce se hirotoneşte.
c) Forma este chemarea sfântului Spirit de arhiereu asu¬
pra celui ce se hirotoneşte cu cuvintele pe cari le-am văzut:
<t Dumnezeescul har cela ce totdeauna pe cele neputincioase le
vindecăş, a.
1) Vezi p. 315, Tom. II, Tez. Lit. _

2) Arhieraticonul p. 5. Vezi şi p. 345—350, Tom. II, Tez, Lit. despre ceteţ
şi psalt.
3) Arhieraticonul p. 7. Ceteşte şi p. 344, despre ipodiacon. Tom. II, Tez. Lit
4) Arhieraticonul p. 44.
5) Arhieraticonul p. 46. Conf. p. 336 Tom. II, Tez, Lit. despre arhidiacon.
6) Arhieraticonul p. 47. Conf. p. 360, n. 2 Tom. II, Tez. Lit. despre
sachelarie,
7) Arhieraticonul p. 47. Conf. p.360, n. 1 Tom; II, Tez. Lit. despre econom.
8) Arhireaticonul p. 48. Conf. p. 362, Tom. II, Tez. Lit. despre protoereu.
10) Tot acolo p. 49,
11) Tot acolo p. 50,
13) Arhieraticonul p, 51 şi p. 378, Tom. II, Tez. Lit.
14) Arhieraticonul p. 5 şi 44.
15) Vezi în Pidalion tâlcuirea canonului 49 al sinod. Laod.
§ 84.
Pocăinţa.
Cjjtijr ocâinţa (fj pgrdvoia 1), poenitentia), este taina prin care
creştinul câindu-se de toate păcatele făcute după botez,
le mărturiseşte preotului confesor (numit duhovnic, rcveu-
patiKog jiarrjp), şi primeşte de la acesta ertare şi curăţire îm¬
preună cu harul sfântului Spirit2). Omul după mărturisire,
pocăinţă, ertarea păcatelor şi împărtăşirea cu sfintele taine, este
curat întocmai ca atunci când ese din baea botezului; de aceea
pocăinţa se mai cheamă şi «al II-lea Botez». Până în finele se¬
colului al IV-lea mărturisirea păcatelor se făcea în auzul tutu¬
ror credincioşilor3); dar din împrejurarea păcatului făptuit de
un diacon cu o nobilă femee, care se mărturisi în public, pa¬
triarhul din Constantinopole Nectarie (381—397), orândui ca
mărturisirea să se facă în viitor, în taină4 5 6), aşa cum se face şi
astăzi. Ioan Pustnicul patriarhul din Constantinopole (f 59o)
întocmi cel d’intâi chipul pocăinţei tainice cu pedepse spiri¬
tuale pentru tot felul de păcate, căci Domnul a zis: aDe-ţi va
greşi ţie fratele tău, mergi şi mustrâ-l pe dânsul între tine şi
între el singura etc. (Mat. 18, 15). Cartea lui Ioan Pustnicul înti¬
tulată : (CAxoXo'uBelcc xaî eju tcov opoXoyo'upivan'» (urmarea
şi rândueala celor ce se mărturisesc), are valoare şi în ziua de
acum pentru mărturisire şi penitenţăB). Dar şi Petru al Alexan¬
driei (sec. IV), Vasilie cel Mare (f 379), Grigorie de Nisa (f 396)
ş. a., compuseră canoane pentru pocăinţă. Iar despre mărturi¬
sirea vechilor creştini vorbesc : Tertuliari (De Baptism.), Ciprian
(Epist. 10), Augustin (Homil 351), etc.
a) Ministrul pocăinţei este episcopul şi preotul canonic;
schismaticul, ereticul şi apostolatul, nu are putere a erta păca¬
tele piosului ortodox fi). Diregătoria de confesor (duhovnic, aqeo-
1) In secolul IV „peTavoiai" se chemau nu numai îngenucherile şi faptele

de pocăinţă, dar şi acel obiect prin care se numărau sutele de îngenucheri şi
rugăciuni repetite. Acest obiect fu purtat totdeauna de călugări ca şi astăzi, şi
învârtit in mână necontenit. El e purtat şi de popoarele orientale păgâne. Forma
lui e ca o coroană de sfoară pe care stau înşirate 100 ori 200 “boabe de lemn, chih¬
limbar, ş. a. Românii îl numesc „metanii"; latinii „rosarium44 ori „rosenkranz".
2) Confes. ortod. Part. I întreb. 112. Despre pocăinţă ceteşte şi în cartea
Iui Simeon Tesaloniceanul p. 166-172. Ceteşte şi Mânelnicul pravoslavnicului
hristian, Bucureşti, 1832, p. 307 seqq.
3) Vezi cele 4 trepte de penitenţi în Biserica veche, Tom. II, p. 107 seqq.
Tez. Lit. Ceteşte şi disciplina, mărturisirea şi penitenţa vechilor creştini, în Bin-
gham, Orig. s. ant. eccl. Tom. VII şi VIII.
4) Despre hotărîrea aceasta a lui Nectarie, ceteşte Ist. Bis. a lui Soerat
(lib. 5, 19) şi pe aceea a lui Sozomen (lib. 7, 16). Vezi şi Tez. Lit. T. II, p. 113.
5) Canoanele lui Ioan Pustnicul ceteşte-Ie în româneşte, în »Cartea folo¬
sitoare de suflet". Râmnicul Vâlcei 1865 p. 58 seqq.
6) Confes. ortod. Part. I. întreb. 113.
Pvtspog £jtl rr\q psvavototg, presbyter poenitentiarius), se dâ de

episcop prin hirolesie *), nu tuturor preoţilor, ci numai celor
rnai deosebiţi prin înţelepciune şi ştiinţă, căci mare este vred¬
nicia de a asculta în scaunul mărturisirei cele rnai ascunse taine
ale omului, şi nu toţi preoţii îsi dau seama de această înaltă
chemare. Confesorul nu poate deslega pe cel legat de alt con¬
fesor, de cât numai dacă a murit acesta *).
Ori ce păcat mărturisit înaintea confesorului, nu se poate
spune de acesta sub nici un motiv. „Secretul inviolabil din
scaunul mărturisirei» se păstrează sub ori ce împrejurări, pe¬
ricole, torturi şi nenorociri. De aceea în Pravila cea mare din
1652, cap. 319 ’cetim : «Duhovnicul de va spune păcatele celor
ce i se ispoveduesc... sd-i fie luat darul de tot şi al preoţiei şi
al duhovniciei; iar cetăţeneasca lege zice: să i se scoată limba
pe ceafă şi $â-i o tragă până ce va muri1 2 3). Motivul pentru
care s’a hotărît această asprime, a fost că în această luine
omul să-şi găsească alinarea şi uşurarea conştiinţei sale cel puţin
in Biserică, şi să nu se atingă' sfinţenia tainei prin nimicirea
secretului de* preotul neînţelept. Iar atunci când confesorul vede
pe un nevinovat că pătimeşte în temniţă pentru vr’o crimă, şi
el cunoaşte pe adevăratul vinovat prin scaunul mărturisirei,
poate arăta înaintea judecăţei că nu este vinovat osânditul, dar
fără a spune şi fără a arăta pe cel vinovat. Confesorul să
aibă o matură "chibzueală şi înţelepciune în aceste împrejurări,
cum şi în întrebările puse penitentului, şi în rostirea canonului
(pedepsei, BJittipia), potrivind toate acestea cu sexul, etatea şi
împrejurările în cari s’a făptuit păcatul 4 5 6).
Primitorul tainei este ori ce creştin ortodox de la etatea
de 7 ani înainte B). în toate posturile mari dar mai ales în postul
patruzecimei este dator creştinul să se mărturisească şi pocă-
eascăG). La mărturisire vine câte unul iar nu mai mulţi; măr¬
turisirea se face în pronaosul Bisericei sau şi în case particu¬
lare. Odată pe an este dator a se mărturisi ori ce arhiereu,
preot, diacon sau monah, şi anume în postul cel mare sau în
cele 7 săptămâni de la Paşti până Ia Rusalii7). Nebunii şi idi-
1) Vezi Hirotesia Duhovnicului în Arhieraticon, op. c,, p. 44,

2) Canon. 32 Apost. Can. 5 sinod I ecum. Can. 52 Cartag.
3) Conf. canon. 27 al sf. Nicefor Mărturisitorul.
4) O scriere în limba română foarte însemnată pentru călăuza Duhovni¬
cului, cu tot felul de păcate şi deslegări, este «Cartea folositoare de suflet" în 3
părţi: a) învăţătură pentru duhovnic, b) canoanele sf. Ioan Pustnicul şi c) sfă-
tuirea dată celor ce se ispoveduesc. Tipărită în Râmnicul Vâlcei 1865, cu 136
pagini 4°. (Autorul).
5) In Pravila cea mare (cap. 321), se stabileşte etatea de 14 ani pentru
bărbaţi şi 12 ani pentru femei ca. să vină în scaunul mărturisirei. Dar în zilele
noastre iuţi şi pline de păcate, acele etăţi sunt prea târzii. Astăzi să văd copii
săvârşind mari fără de legi s. e. furturi, etc. Deci etatea de 7 ani este bună
pentru începutul pocăinţei. Vezi şi nota 7, din Tez. Lit. T. HI, p. 318. (Autorul).
6) Vezi Molitfelnicul op. c. p. 458 şi 459. Confes. ortod. Partea I întreb. 90.
7) Pravila ceâ mare cap. 321.
oţii nu se pot mărturisi, căci ei nu au lumina cugetărei asupra

păcatelor lor. Bolnavii se mărturisesc şi prin semne sau prin
scris: asemenea se mărturisesc si surdo-mutii. Copiii fricoşi
răspund cu «da» ori «nu» la întrebările blânde şi binevoitoare
ale preotului. Celui nepocâit nu i se dă sfânta euharistiel); iar
aproape de moarte se desleagă ori ce păcătos, dacă se împacă
cel puţin cu cei ce a avut ceartă.
b) Materia este însăşi mărturisirea (e;ofxoXoYri<ns) păcatelor
făcute de penitent după botez. Mărturisirea se face cu nevino¬
văţie, sfială şi căinţă.
cj Forma tainei este rugăciunea de deslegare rostită de
preot celui ce se mărturiseşte: aDomnul şi Dumnezeul nostru
Iisus Hristos, cu darul şi cu îndurările iubirei sale de oameni,
să te erte pe tine fiule {N.J, şi să şteargă ţie toate păcatele. Iar eu
nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea care este dată mie,
te ert şi te desleg de toate păcatele tale, in numele Tatălui şi
al Fiuîui şi al sfântului Duh, amin» 2). Această deslegare se
întemeează pe porunca Mântuitorului : «Ori câte veţi lega pe pă¬
mânt vor fi legate şi în ceruri, şi ori câte veţi deslega pe pământ,
vor fi deslegate şi in cerurh 3).‘
§ 85.
Căsătoria.
Căsătoria (6 ydp-og, matrimonium) este acea taină în care
prin rugăciunile şi binecuvântarea preotului, se pogoară
asupra a două persoane creştine, bărbat şi femee, ce se
însoţesc, graţia dumnezeească ce întăreşte şi sfinţeşte legătura
lor făcută de bună voey pentru a se ajuta unul cu altul, a
naşte şi a creşte prunch 4). Căsătoria fiind însoţită de multă
veselie, ea nu se face în acele zile de postire, când se ţine de
Biserică tristeţea pentru anumite fapte mântuitoare omului. Deci,
nunta nu se face de la Duminica lăsatului de sec de carne
pentru postul Paştelor, şi până la Duminica Tomei; apoi în
postul sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, în postul Adormirei
1) Confesorul să dea pedepse spirituale aşa cum au orînduit sf. Părinţi
Vasilie cel Mare, Ioan Pustnicul ş. a., şi cum sunt aşezate în Molitfelnic (op. c.,
p. 475 seq.). Să mai dea şi în felul acesta potrivite cu timpul: mătănii, cetirea
de cărţi sfinte, învăţarea rugăciunilor pe dinafară, venirea la Biserică, zidiri de
Biserici, de şcoli, de institute culturale, plantarea cu pomi şi arbori a căilor,
zidiri de puţuri şi fântâni, adăparea călătorilor şi nrănirea lor, îngrijirea de
săraci, etc. Dar confesorul în scaunul mărturisirei, nu numai să certe şi pedep¬
sească, ci să şi mânşâe şi să compătimească. (Autorul).
2) Vezi Moiitfelnicul, op. c. p. 473. Ceteşte şi întreaga rândueală a măr¬
turisirei (ispovedaniei) în Molitfelnic, op. c., p. 454 — 485. (Zonf. Daniel, Codex,
Tom. IV, p. 587-605.
3) Mat. 16, 19 şi 18, 18.
4) Confes. ort. Part. I, întreb. 115. Conf. Mânelnicul, op. c, p. 350.
Maicei Domnului, in postul Naşterei Domnului, Miercurea şi

Vinerea in tot anul, în ziua tăerei capului sfântului Ioan Bo¬
tezătorul (29 August) şi in ziua inăl[ărei sfintei cruci (14 Sep-
temvre1). Cununia se săvârşeşte în Biserică, iar la împrejurări
grele şi într’o casă curată.
El Iezer bea apă de la Bebe ca şi apoi o aduce de Boţis stăpânului sau Isac
(I MoisL, cap. 24).
a) Ministrul tainei este preotul sau episcopul, cari săvâr¬

şesc căsătoria dacă s’au împlinit cerinţele canonice şi legale
ale ţărei2).
* b) Materia este însăşi învoeala mirilor între dânşii, vred¬
nici de a se lega împreună.
1) Vezi în Pidalion (p. 61) tâlcuirea canonului 69 apostolic; apoi cano¬

nul 52 al sinod, din Laodicea : „Nu se cade in patruzecime nunti a se face
§i zile de naştere a sărbătoi'i“ (adică, a sărbători zilele sfinţilor). Conf. Pravila
cea mare cap. 202.
2) Constituţia României art. 22 zice: „Actele statului civil sunt de atri-
buţiunea autorităţei civile. întocmirea acestor acte va trebui să primească în tot¬
deauna binecuvântarea religioasă, care pentru căsătorie va fi obligatoare".
c) Forma tainei sunt cuvintele: «Cunune-sâ servul lui

Dumnezeu N., cu serva lui Dumnezeu A7., în numele Tatălui
şi al Fiului şi al sfântului Duh, amin» 1).
Primitorii tainei sunt bărbatul şi femeea, adică mirele şi
mireasa, destoinici a se căsători2).
Ritualul cununiei. în timpurile vechi creştine, cununiei
îi premergea serviciul logodnei făcut in naosul Bisericei3) ; acum
logodna şi cununia sunt împreunate amândouă. Logodna (dpga-
Pwv, arvună, gvfjarpa, fxvîjatsirx, sponsalia) se începe astfel: după
obişnuita binecuvântare, se zice ectenia cea mare, şi altele până
ce 'se pun de preot inelele în mâinile drepte ale mirilor cu cu¬
vintele : «Logodeşte-se servul lui Dumnezeu N., cu serva lui
Dumnezeu N., în numele Tatălui şi al Fiului şi al sfântului
Duh, amin» 4 5). Aceste cuvinte se zic de 3 ori pentru mire şi
de 3 ori pentru mireasă. Nunul schimbă apoi inelele. Inelul nu
are nici început nici sfârşit, şi de aceea el este simbolul dra¬
gostei nesfârşite dintre miri. După rândueala bisericească mirelui
i se dă inel "de aur, căci el se aseamănă soarelui; miresei i se
dă inel de argint, căci ea se aseamănă lunei; iar luna îşi ea
strălucirea de la soare & 7 8), Apoi urmează rugăciuni pentru bine
cuvântarea logodnicilor, cu multe asemănări din Vechiul Tes¬
tament6). Logodna se termină cu4 ectenia cea mică7).
Cununia (orEcpavcopa, ‘ matrimonium, încununarea mirilor)
se începe cu cântarea psalmului 127: «Mărire ţie Dumnezeul
nostru, mărire ţie», în care profetul David reprezintă icoana
unei căsătorii binecuvântată de Dumnezeu3). Se zice ectenia
1) Vezi Molitfelnicul, op. c., pag. 51. Căsătoria cu o fecioară premerge

hirotesiei ipodiaconului cum şi hirotoniei diaconului şi preotului. Vezi can. 6
şi 13 al sinod. VI ecum. Conf. Pravila cea mare cap. 76: «Cel ce se va preoţi
acela să nu ea în căsătorie văduvă, desfrânată, roabă §i servitoare*. Mo¬
nahii nu se pot căsători (can. 16 sinod. IV ecum.). Căsătoria cu jidovii şi ereticii
este oprită (can. 72 sinod. VI ecum). Conf. Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 525:
2teqpETai 6 âouXoţ tot) Oeoîj, 6 6el-va, tt]v SoijXti-v, x. t. X.
2) După codicele român civil art. 227 : „Nu îi este ertat bă7’batului îna¬
inte de iS ani si femeei înainte de i5 ani sd se căsătoreascăDe aci îna¬
inte poate să se căsătorească cineva la ori ce etate fie cât de înaintată, afară
numai dacă sunt alte piedici. In Rusia (art. 4, codul civil rus) se opreşte căsă¬
toria celor ce au împlinit 90 de ani. Ceteşte „Despre căsătorie» Codul civii român,
Titlul V, art. 127-460, în codul C. Hamangiu, Voi. I, op. c., p. 146-197.
3) Balsamon zice că dacă se desface logodna bisericească a unui viitor
preot ori diacon, este o piedică pentru dânsul de a mai intra în cler, căci se
socoteşte a se însura a 11-a oară. Această logodnă are putere mare; nu însă ca
cununia. Iar logodnele din familie nu au mare valoare, chiar dacă este şi un
preot de faţa ca martor, căci nu s’a cetit ritualul logodnei. (Autorul).
4) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 518; 'AQQapcoviţ.ETcu 6 âovXoţ xou 0eoO,
6 Seîva, ti]v SovXiţv tou 0eou, tiţv6e, %. r. X. Vezi şi Molitfelnicul op. c.„
pag. 42.
5) Molitfelnicul op. c., pag. 40.
6) Pravila cea mare, cap. 172-178.
7) Molitfelnicul, op. c., pag. 44.
8) Tot acolo, pag. 45.
cea mare şi 3 rugăciuni, până ce preotul ea o cunună şi făcând

cu ea chipul crucei intâiu Ia mire, zice de 3 ori: «Cunune-sâ
servul lui Dumnezeu N., cu serva lui Dumnezeu iV.», etc., şi
o pune pe capul mirelui1). Aşa face şi cu cealaltă cunună fa
mireasă, punând-o pe capul ei*8). Cununele puse pe capul mi¬
rilor «sunt răsplata pentru fecioria păstrată până la căsătorie
de mire şi mireasă& 3), însoţiţi pentru prima oară. De aceea şi
Biserica cântă acum: «Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire
şi cu onoare (K-upie, 6 0so<; f|iia>v, 5o£r| xcu Tipfi) îi încununează
pe dânşih (arscpavcocov autorţ4). Se ceteşte apoi apostolul cu cu¬
prinsul datoriilor conjugale (Efes. 5,10—33), şi evangeliacu isto¬
risirea minunei din Cana Galiei (Ioan % 1—11), săvârşită de
Mântuitorul la nunta de acolo 5). Urmează şi altele până ce se
încungiură tetrapodul din mijlocul Bisericei de preot, mire, mi¬
reasă şi nuni, cântându-se: aJsaie dânţueştey> (cHaaia
<£Sfinţilor martiri?) ("Ayioi [idpruQEc), şi <£Mărire ţie Ilristoase
Dumnezeule» (Ao|a ooi Xqioxe 6 0eog6°). Se eau cununele de pe
capul mirilor, se mai zic unele rugăciuni şi apolisul 7)*
Mare nevoe au tinerii căsătoriţi şi de o parenesă, adică de
o predică mică, ţinută de preot mirilor, în care să le vorbească
1) Nunta la musulmani. Cu petrecere şi veselie mare se face nunta la

toate popoarele şi la Turci. La aceştia procuratorul ginerelui şi acela al mi¬
resei, înaintea cununiei şi de faţă cu oaspeţii, întreabă cu glas tare pe mireasă
şi pe ginere dacă voesc să se însoţească. După răspunsurile afirmative, procu¬
ratorii merg la imam (preot) care înscrie în Condica sa căsătoria şi zestrea tine¬
rilor. Apoi şi imamul întreabă pe procuratori dacă căsătoria se face^ cu înţele¬
gerea tinerilor. Aceasta este numai o //formulă” căci de multe ori însoţirea se
face şi fără voea mirelui şi fără ca ei să se cunoască unul pe altul.
Imamul zice apoi următoarea rugăciune a cununiei:
„Mulţumesc Ini Alah, care prin cartea sa sfântă Coranul a poruncit
să ne căsătorim. Binecuvântarea A tot Puternicului Alah, să fie asupra mu-
sulmanilort cari mihiesc şi ajută pe săraci şi cerşetori. Binecuvântarea lui
să fie asupra tuturor cari cunosc pe profetul Mahomedsi se supun porunci¬
lor lui căsătorindu-se. O, Alah, creatorul fericirei lumei întregi, dă fericire
tinerilor ce se însoţesc acum. Dă-le lor în toată viaţa belşug, sănătate,
linişte în lumea noastră şi în cealaltă. Să se împlinească toate dorinţele
lor, să se iubească între dânşii şi să aibă prunci cu frica lui Alah. O, Pi ea
înalte Alah, dărueşte fericire şi tuturor cari s*au ostenit să însoţească pe
aceşti tineri şi au luat parte la nunta loru. (Autorul).
2) Molitfelnicul, op, c., pag. 51.
3) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 525: „Coronae nuptiales hodie apud
Graecos ex olivae ramo, candida purpureaque seta in castitalis symbolum et
posteritatis sanguine propagandse spem... In Rusia coronae argentea? vel ex
alio metallo confectae". Tot aşa şi în România, aceste cununi se fac din aur, ar¬
gint sau şi alte metaluri.
4) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 525.
5) Ioan, 2,1-11.
6) Muralt, op. c., pag. 178: „Cantatur Martyrum troparium, Semn, ber
$prcJ6l)tcr bminiQt ii) re £Sdnbe auf feinem epitradjetion gumSeidjen U)re3 unauf-
16 3 t i c£] e n $ ii ni) ni'fee 3" u. 8- Vezi şi danţurile religioase în Tez. Lit.,
Tom. II, pag. 11, n. 1. Conf. Simeon Tesaloniceanul, op. c., p. 147, cap. 205.
7) Molitfelnicul, pag. 68. Despre „tetrapod” ceteşte la pag. 126, Tom. II,
Tezaur. Liturgic.
de datoriile lor, să-i povăţuiască în numele Bisericei, ca să se

iubească cu sfinţenie unul pe altul în toată viaţa J), să creadă
în nevoi si nenorociri unul altuia, si să se mulţumească cu ori
ce le va trimite Dumnezeu asupra lor1 2 3 4 5). Să-i îmbărbăteze in fine,
în această cale nouă, şi să-i felicite pentru a lor sfântă legătură *).
§ 86.
t M a s I u I.
aslul (to eux&aiov, su^rj rugăciune, l'taxiov unt de lemn;
extrema unctio, eleo ungerea), este o taina în care prin
ungerea unui bolnav cu unt de lemn sfinţit în cetirea
maslului, şi prin rugăciunile preoţilor pentru bolnavul creştin
ortodox, se cheamă asupra lui harul sfântului Spirit, se vin¬
decă de suferinţele sufleteşti şi trupeşti, şi dobândeşte ertarea
păcatelor» *). Iată şi cuvintele apostolului lacov asupra acestei
taine : «De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bise¬
ricei ca să se roage pentru dânsul, ungându-l cu unt de lemn
întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui
pe cel bolnav, şi îl va ridica pe dânsul Domnul, şi de va fi
făcut păcate, i se vor erta Iun B). Dar maslul se face nu numai
celor bolnavi, ci şi celor sănătoşi6).
a) Ministrul tainei este preotul. La săvârşirea maslului
iau parte 7, 5, ori 3 preoţi 7). La nevoe se face şi de un preot,
potrivit tâlcuirilor canonului 12 al sinodului din Cartagena 8);
căci mai bine este să se facă această taină de un preot, de cât
să lipsească cu desăvârşire.
bj Materia este însuşi untul de lemn sfinţit de preoţi la
cetirea maslului. Cu acest* unt de lemn se unge bolnavul* de
preoţi, în chipul crucei de 7 ori câte 7: la frunte, nări, falei,
gură* piept, la mâna dreaptă şi cea stângă 9). Untul de lemn să
1) Mare nenorocire este asupra naţiunei noastre române cu desfacerea că¬

sătoriilor atât de uşer. Vina este atât a bărbaţilor cât şi a femeilor; şi unii şi
alţii nu au răbdarea şi statornicia în această sfântă legătură. Pidalionul pag. 45
zice că „desfacerea să nu fie nici când este la mijloc curvie". (Autorul).
2) Despre căsătoria şi taina ei ceteşte şi Pravila cea mare, cap. 179—189.
Conf, Goar. Evholog. op. c., pag. 310—327.
3) în Molitfelnic sunt şi rândueJele pentru nunta Il-a (pag. 58-68); tot
acestea sunt şi pentru nunta a IlI-a. „Iar a IV-a nuntă niminea să nu în-
drăsnească să cunune pentru că este lucru fără de legeu (Molitfelnicul p. 68).
4) Confes. ort. Part. I întreb. 117. Conf. Mânelmcnl, op. c.f p. 357.
5) lacov, 5, 14 — 15.
6) In Constituţiunile Apost., Cartea VIII, cap 29, aflăm această rugăciune
la sfinţirea untului de lemn pentru bolnavi,şi la sfinţirea apei: „Doamne Dum¬
nezeul puterilor".
7) Simeon Tesaloniceanul „Despre maslu" op. c. p. 183-188.
8) In Bulgaria si Bucovina, se face maslul cu 2,3, 5 şi 7 preoţi.
9) Simeon Tesaloniceanul op. c,, p, 187.
fie curat şi fără vr'o amestecătură; iar bolnavul să fie mărturisit

înaintea duhovnicului1 2).
c) Forma tainei sunt cuvintele acestei rugăciuni: «Pă-
rinte sfi,nte, doftorul sufletelor şi al trupurilor, cel ce ai trimis
pe unul născut Fiul tău, Domnul nostru Iisus Ilristos, să
vindece toată boala şi din moarte să mântueascâ, tâmâdueşte
pe servul tău N., de neputinţa trupească şi sufletească ce-l cu¬
prinde, şi fâ-l să vieze cu darul Hristosului tâm *).
Primitorul tainei este însuşi creştinul bolnav, dar şi cel
sănătos, cum se face în Joia patimilor. Nu se obişnueşte a se
face şi copiilor maslu, căci acesta se ceteşte pentru tămăduirea
boalei, dar mai ales a păcatelor3).
Ritualul maslului este următorul : adunându-se preoţii în
Biserică sau în casă, cel mai mare dă binecuvântarea. Apoi se
zic psalmii 142, 50 şi canonul compus de marele Arsenie, un
pustnic din secolul al iX-lea. După aceea fie care preot zice cu
glas tare «rugăciunea untului de lemn» pentru a lui sfinţire şi
tămăduirea celor ce se vor unge dintrTnsul: «Doamne <carele
cu mila şi cu indurările tale tâmâdueşti zdrobirile sufletelor»,
etc.4 5). Acum vin la rând 7 pericope din apostolB) şi 7 pericope
din evangelie6); între pericopa l-a şi 11-a se zice însemnata
rugăciune: «Părinte sfinte, doftorul sufletelor şi al trupurilor^,
ete. Evangeliile se ascultă în genuchi şi cu mare pietate de
bolnav şi de cei pentru cari se face maslul; între pericope se
mai zic' rugăciuni, se cântă tropare si se unge bolnavul de 7
ori câte 7 cum s’a zis mai sus7). ■ Fie care preot zice rugă¬
ciunea «Părinte Sfinte» când unge pe bolnav. Se deschide după
aceea evangelia, se pune cu scrisul pe capul bolnavului ce stă
în genuchi, şi ţinând-o toţi preoţii, cel mai mare din aceştia
zice rugăciunea : «împărate sfinte» ; apoi luându-se evangelia,
se dă spre sărutare bolnavului şi celor ce sunt cu dânsul. Se
face în fine apolisul8).
1) Confes. ortod. Part. I Întreb. 118.

2) Vezi Molitfelnicul op. c. p. 88. Daniel, Codex, Tom. IV p. 624: ndreg
ttyiE, large rcov xal ocojidrwv, 6 jtep,a|jag tov p.ovoYEvf] aou mov, x. t, X.
3) Se aude că unii preoţi fac maslu şi dobitoacelor bolnave. Aceasta însă
e o mare fără de lege, pentru că numai oamenii vii (canon. 25 cartagen), sunt
primitorii tainelor. (Autorul).
4) Daniel, Codex, Tom. IV p, 621 ; Kugie, 6 âv T<jj> eXeei xai rotg olxrtg-
\ioî<; go\j iâţievog rd owTQ'i^jxata, x. r. X.
5) Pericopele apostolului: 1) Iacov. 5, 10 — 15; 2) Rom. 15, 1 — 7; 3) I
Corint. 12, 27—13, 8 ; 4) II Corint. 6, 16—7, 1 ; 5) II Corint. 1,8 —11; 6) Galat.
5, 22-6, 2; 7) I Tesal. 5, 14—23.
6) Cele 7 pericope din evangelie: 1) Luca 10, 25-37; 2) Luca 19, 1 — 10;
3) Mat. 10, 1-8; 4) Mat. 8, 14 -23; 5) Mat. 25, 1-13; 6) Mat. 12, 21-28;
7) Mat. 9, 3-13.
7) Numărul 7 are în Biserica creştină o deosebită însemnătate. Vezi înţe¬
lesul numărului 7 pag. 111, Tom. III, Tez. Lit.
8) Vezi „rândueala sfântului maslu» în Molitfelnic op. c. p. 68-110,
Conf. Goar, Evholog. p. 341 seqq. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 614—634.
Spicuiri asupra secţiunei a IlI-a
aptele mari săvârşite în întemeierea şi viaţa

\jr JS) Biserieei, au fost scrise cu litere neşterse
ôrâ & mersul ei regulat, pentru ca
[IPi sâ 5e cunoască de tot creştinul şi să
M respectate zilele în cari s’au petrecut acele fapte.
â s au uşezut de la început sărbătorile împără-
ieşti, apoi ale sfinţilor mari şi mici. Nu se putea
trece cu vederea nici sărbătoarea Duminicei, sau
'My d ziua Domnului, hotârîndu-se ca ea să fie zi de odihnă
Zj ^ a^'ucere aminte de bunătăţile pe cari ni le-a dat
Bunul Dumnezeu, nonă nevrednicilor oameni, răi şi
\ «'> ) păcătoşi, cari ne învrăjbim unii cu alţii, şinesfăşiem
între noi mai râu de cât fiarele pădurei.
Omul de şi este coroana creaturilor divine, totuşi
el când se întunecă prin păcatul ce zace şi se hrăneşte într’însul, se
schimbă într’o vietate mai duşmă?ioasă de cât cele mai cumplite jivini
sălbatice. Omni pismueşte pe fratele sân; răpeşte hrana din gura săra¬
cului, de şi nu are nevoie de ea; adună toate comorile pământului, de
şi ştie că mâine le părăseşte şi se preface într’un pumn de ţărână şi
mâncarea viermilor; ucide pe semenul său numai pentru pofta de a
întrece animalele furioase; născoceşte atâtea răutăţi în cât mintea lui
se deprinde numai cu fără de legi, şi nu mai lucrează nimic bun şi
folositor, ci numai isprăvi pline de îndârjire pentru stingerea fratelui
său. Cugetnl omului rân, este ascuţit spre tot ce este mai îngrozitor şi
mai negru. Negreşit că au fost şi sunt în lume şi oameni buni, dar nu
de aceştia este cuvântul,
Iată pentru ce sfânta noastră Biserică a aşezat sărbătorile mari
şi mici, ca să cheme adică pe om la Biserică, să-l îmblânzească, să-l
liniştească, sâ-l înveţe, sâ-l pocăească, şi sâ-i arate răutatea lui. Dar
tot mai lesne ascultă şi se îmblânzesc fiarele sălbatece la cântările şi
solemnităţile strălucitoare, de cât omul rău şi întunecat la suflet, când
ascultă cântările dumnezeeşti. In cuşcile menageriilor mari din lume,
mi s}a întâmplat să văd cele mai fioroase animale ca d. e. lei, tigri
şi leoparzi, lâsându-şi furia lor şi ascultând cu răbdare cântecele mu-
zicelor pe cari le auzeau. însăşi firea lor se îmblânzea, când cineva
dintre oameni le întindea o bucată de hrană. îmblânzitorii acestor
animale şi ai şerpilor, le aduc în acea stare de supunere, în cât merg
în cuşcile lor fără grijă, şi petrec împreună. Simţul recunoştinţei acestor
vietăţi către hrănitorul lor, nu se stinge de cât numai la întâmplări
rari. Dar omul este tot mai rău de cât animalele; el nu se îmblân¬
zeşte de glasul clopotului de la Biserică; nu merge când sunetul de
aramă îl cheamă în casa lui Dumnezeu; iar dacă se duce, o face
aceasta ca să găsească şi acolo ceva de bârfealâ. El rămâne tot rece

şi rău în faţa altarului şi a învăţăturilor sfinte. El înjnră pe preot,
pe dascăl, pe învăţător, pe tatăl Ini, pe sora şi pe fratele său, cum şi
pe toţi binefăcătorii lui cari îi arată lumina şi păcatul. El înjnră pe
Dumnezen care îi dă viaţă, pâine, lumină şi toată fericirea; înjură pe
sfinţi, pe pustnici şi pe toţi cari îi cad în mintea lui stricată şi pă¬
cătoasă.
Pentru aceea Biserica a orânduit sărbătorile nu numai pentru
a ne aduce aminte de întâmplările mari şi mântuitoare ale omului,
ci le-a şi împodobit cu litanii, privegheri de noaptea, cântăriforme
exterioare, cuvântări, tămâeri, şi cu tot ce a putut să bucure şi să cheme
pe om de la întunerec la lumină, şi de la turburare la blândeţe. Să
luăm de pildă Duminica Stalpărilor cu toată frumuseţea cultului ei.
Atunci cântările sunt atât de dulci şi mişcătoare, încât numai omului
căzut şi rău nu-i plac; acesta mai fericit să află în tina cârciumelor
şi în cuiburile de putreziciune morală şi corporală, de cât în lumina
din Biserică, în rândueala şi sfinţenia ce domneşte în casa Domnului.
Pe aceasta o ocoleşte omul negru la suflet, o înjură, o bârfeşte, pentru
că îl chiamă la bine, fericire şi linişte.
Iar sărbătoarea Invierei Domnului, întrece toate zilele anului în
măreţie şi strălucire. Cultul săvârşit de preoţii Bisericei în noaptea
Paştelor, cântările ne mai auzite altă dată la fel cu cele de la Paşti,
bucuria şi ertarea ce răspândesc învăţăturile şi cântările Invierei,
sunetul armonios şi dulce al clopotelor de la miezul nopţei, mişcă şi
înveselesc toată firea, toate paserile cerului; numai omul rămâne
iarăşi în răutatea lui. Mulţi dintre creştini se întunecă până acolo,
în cât nici la Paşti nu se mai duc la Biserică ca să-şi ceară ertare
de la Dumnezeu pentru păcatele lor negre şi fără de sfârşit. Iar
unii, chiar dintre ţărani, nu calcă mai mulţi ani în casa Domnului,
din cauza râutăţei şi a turbărei ce poartă în contra acestei sfinte insti¬
tuţii, care predică blândeţea, iubirea între noi şi atâtea învăţături
sfinte. Aceşti îndârjiţi, în toată viaţa răpesc avutul semenilor lor, prin
jurăminte mincinoase, judecăţi infinite, martori mincinoşi, etc. Ei sunt
cei mai mari vrăjmaşi şi turburători ai fraţilor lor; nu se sfiesc de
nici un mijloc, pmitru a răpi pâinea din gura celor mai nevoiaşi.
Ziua şi noaptea se gândesc la căile prin cari ar înşăla pe fie ce om;
atingerea de aceştia e mai nenorocită de cât atingerea de un lepros,
ciumat sau holeric. In jurămintele nesfârşite îşi petrec traiul, până ce
moartea îi strânge de pe drumuri şi îi preface în tină. Blestemul îi
însoţeşte pe ei şi pe fiii lor în lumea aceasta şi în cea viitoare.
Pline de bucurie şi aducătoare de fericire sunt şi zilele sfinte în
cari sărbătorim înălţarea Domnului, Pogorîrea sfântului Spirit, apoi
Naşterea Domnului, Tăerea sa împrejur. Botezul său, întâmpinarea şi
Schimbarea la faţă. La fel sunt şi sărbătorile Maicei Domnului: Naş¬
terea sfintei Fecioare, Intrarea ei în Biserică, Buna Vestire şi Ador¬
mirea ei. Zilele acestor sărbători împărăteşti, sue în culmea fericirei
pe omul care înţelege istoria şi scopul acelor evenimente, pelreaite la
începutul creştinismului. Ele se ţin de omul înţelept cu datine reli¬

gioase, cu ajutoare pe la săraci şi cu petrecere în frica lui Dumnezeu.
Sfinţii mari şi mici veneraţi de Biserică iarăşi sunt sărbătoriţi,
ca unii ce ni sunt pildă de bunătate, ştiinţă înaltă şi umanitate. Dar
sărbătorile împărăteşti şi ale sfinţilor, se cade să le păstrăm, nu cu
beţii, nu cu jocuri, nici cu orgii, ci cu sfială, linişte şi petrecere sfântă.
Tot pentru ertarea păcatelor noastre şi pentru îmblânzirea firei
omeneşti, Mântuitorul a aşezat cele 7 MISTERII. Prin botez omul intră
în creştinism şi se spală de păcatul original; în taina mirnlni primim
pecetia damdui sfântului Spirit cu care suntem întăriţi în dreptatea şi
sfinţenia dobândită prin botez. In taina eucliaristiei luăm sub chipul
pâinei şi al vinului, corpul şi sângele Domnului în realitate, pentru
mântuirea, ertarea păcatelor şi câştigarea vieţei de veci. Prin taina
preoţiei omul primeşte darul sfântului Spirit care îi dă putere să
săvârşească taine, să înveţe şi să păstorească turma. In pocăinţă şi
mărturisire, dobândim ertarea păcatelor făcute după botez; prin că¬
sătorie, cu binecuvântarea preotului se pogoară asupra celor însoţiţi
graţia sfântului Spirit care întăreşte şi sfinţeşte legătura lor. In fine,
în taina maslnlni3 bolnavul se vindecă de suferinţa sa şi dobândeşte er¬
tarea păcatelor.
Aceste sfinte taine, să se primească de om cu toată evlavia, pă¬
trunderea sufletească, vrednicia şi curăţenia întregei fiinţe. Apoi să se
silească creştinul a împlini în toată viaţa făgăduinţele date la pri¬
mirea misteriilor.
SECŢIUNEA IV“
BINECUVÂNTĂRILE, SFINŢIRILE, ÎNMORMÂN¬
TĂRILE ŞI POSTURILE ANUALE CU
ORÎNDU1RILE LOR LITURGICE.
§ 87.
Cuprinsul acestei secţiuni.
and strămoşii noştrii Adam şi Eva au păcă~

tuît greu în paradis1), cerescîil Creator mâh-
VL nit de această faptă a fericiţilor locuitori ai
raiului, îndreptându-se către’Adam între al-
\ tele i-a zis : <aBlestemat să fie pământul din
cauza tay> HJŞTfcn «Tini* s)e Răsvrătirea primei
perechi de oameni în contra voinţei lui Dumnezeu,
atrase după sine blestemul Prea Bunului Părinte asu-
Y pra pământului şi asupra lucrurilor ce sunt pe el. Cu
( toate că prin răscumpărarea omului de Mântuitorul
^ s’a şters păcatul original, totuşi este necontenită
trebuinţă să chemăm binecuvântarea şi sfinţirea dumnezeeascâ
asupra omului, Bisericilor, apei, asupra caselor noastre, asupra
grâului, cărnei, turmelor şi asupra celor ce ne încungiură spre
1) Genes. Cap. 3. , ,
2) Genes. Cap. 3, 17: b'3 TpCp 'T^
tŢ:n vjî
336 DR. BADEA. CÎREŞEANU
binele şi folosul nostru i). De aceea Biserica are rugăciuni pentru

toate acestea şi pentru începutul lucrărilor noastre, pentru fe¬
rirea de răutăţi, de nenorociri, pentru înmormântări, ş. a.
Tot pentru păcatele noastre, Biserica a aşezat posturile
mari ale anului şi posturile de câte o zi, ca °prin ele să ne
curăţim trupul şi sufletul, şi să ne aducem aminte de întră-
narea cea de folos. Posturile sunt înrădăcinate în însăşi firea
omului; dar ele trebue păstrate cu rândueală, măsură şi cuget
curat; căci nu este post acela care se ţine în fără de legi şi
Fiica lui Faraon * afla pe Moi«i ca prunc în rîul Nilul şi îl ea la sine

(H Moiai, 2, 6).
în fapte de cari nici nu trebue a mai grăi. Iată pentru ce Bise¬

rica a luat tot sub a ei sfântă pază şi chipul hranei noastre,
E entru ca să ne arate cele ce trebue să mâncăm şi cele ce tre-
ue să depărtăm de la noi, cum şi timpul când să ne hrănim.
Deci, în cele ce urmează voiu spune ce sunt binecuvântările şi
sfinţirile bisericeşti, apoi cari sunt posturile rânduite de Biserică.
1) Formulele preotului şi episcopului pentru binecuvântări şi sfinţiri sunt
de multe feluri s. e. „Sfinţeşte vasul acesta" ş, a. Conf. Molitfelnicul op. c. p. 315.
CAPITOLUL I
BINECUVÂNTĂRILE ŞI SFINŢIRILE.
88.
Origina şi scopul binecuvântărilor şi sfinţirilor.
binecuvânta va să zică a rosti cuvinte cu în¬

ţeles de fericire morală şi materială, si a
chema ajutorul dumnezeesc, asupra celui ce
se binecuvintează *); iar a sfinţi însemnează
a curăţi, a desface firea cu puterea divină
de tot ce este rău şi necurat2). Binecuvân¬
tarea o dau şi laicii asupra* fiilor lor 3), dar ea nu
are putere câ binecuvântarea bisericească făcută de
ori episcop; iar sfinţirea nu o face nici odată
laicul, ci numai preotul sau episcopul.
Binecuvântările si sfinţirile le găsim si în Vechiul
Testament sub numirea de asfinţirea lui Iehova» (HrT7 î^lp4);
însă cu puterea lor desăvârşită, aflăm aceste sfinte lucrări numai
în creştinism şi adică de la începutul acestuea şi până acum. Mân¬
tuitorul binecuvintează pe pruncii cari veniră la el5); binecu-
vintează si sfinţeşte pâinea şi vinul la cina euharisticăfl), etc.
în Constituţiunile Apostolice aflăm binecuvântări şi sfinţiri la
hirotonia arhiereului1); în Istoria Bisericească a lui Eusebiu
(lib. 10, cap. 3), cetim solemnitatea sfmţirei Bisericilor cum se
făcea în secolul al IV-lea; în epistola 22 a lui Ambrosiu (ad
Marcellum), ni se vorbeşte de sfinţirea apei botezului. Apoi iarăşi
în Constituţiuni (lib. 7* cap. 44) şi în scrierea sfântului Vasilie
«De Spirito sancto» (cap. 27), aflăm sfinţirea untului de lemn;
în scrierea lui Tertulian «De baptismo», ni se spune sfinţirea
veşmintelor şi vaselor liturgice; în Istoria Bisericească a lui
Sozomen (lib. 2 cap. 26), cetim sfinţirea aghiazmei, etc.
1) A binecuvânta este tot aceeaşi cu a „grăi de bine".
2) A sfinţi va să zică a «purifica", a «curăţi", de la verbul latin sanc-
tifico, curăţesc; sanctus, curat.
3) Vezi pag. 320, nota 5, Tom. II, şi pag. 48, Tom. III, Tez. Lit. Conf. I
Moisi 27, 27 — 29. 48, 20. IV Moisi 6, 24. Marcu 10, 16. Efes. 1,3.1 Corint. 10, 16.
4) Exod, 28, 36. Vezi şi sfinţirea cortului mărturiei II Moisi, 29, 37. Apoi
sfinţirea templului lui Solomon II Parai. 5, 13. 6, 13-42. 7, 1 — 13. Sfinţirea
sacrificiilor III M. 1,4. 5, 26. (os. Flav. Antiqq. III, 9, 3. IV M. 28, 14. 29, 5.
Sfinţirea veşmintelor liturgice II M. 28, 37. Sfinţirea odoarelor sfinte 11 M. 30,
29. Sfinţirea lui Aaron şi a fiilor săi II M. 30, 30.
5) Mat. 19, 13. Marcu 10, 13. Luca 18, 15.
6) Mat. 26, 29.
7) Constit. Apost. lib. VIU cap. 4—5.
Dar mai aflăm în timpurile vechi creştine şi binecuvântări

cu sfinţiri particulare s.e. la mergerea în călătoriel), binecu¬
vântările date copiilor de părinţi pe patul morţei2), binecuvân¬
tări asupra bucatelor înainte de mâncare8), etc. "Tot aşa şi în ziua
de astăzi, însă într’o formă mai înflorită, se fac binecuvântări şi
sfinţiri la hirotonia celor ce intră în cler, apoi binecuvântări la
naşterea pruncului, la botezul acestuea, la sfinţirea vaselor şi
a odoarelor liturgice, etc.
Scopul binecuvântărilor şi al sfinţirilor este câştigarea ha¬
rului şi ajutorului divin ; iar ministrul acestor lucrări sfinte este
preotul şi episcopul; materia este facerea semnului crucei, im¬
punerea mâinilor, ungerea cu unt de lemn, ş. a.; forma este
cuvântul sau rugăciunea s. e. ubinecuvinteazâ vinul acestaî» 4),
ori asfinţeşte vasul acestaş. a.5). Să nu confundăm însă cele
7 misterii cu aceste sfinţiri si binecuvântări, căci este mare deo¬
sebire între unele şi altele. ÎVlisteriile sunt înfiinţate de Mântui¬
torul: binecuvântările si sfinţirile sunt aşezate de Biserică. Prin
misterii se împărtăşeşte graţia sfântului Spirit şi se iartă păca¬
tele mari; prin binecuvântări şi sfinţiri se adaoge la împărtă¬
şirea graţiei şi se iartă păcate uşoare". Misteriile lucrează prin
ele însăşi; sfinţirile şi binecuvântările, prin rugăciunile biseri¬
ceşti. în’ fine misteriile se primesc numai de oameni vii6); bine¬
cuvântările şi sfinţirile se primesc şi de oamenii vii ca şi de
lucrurile neînsufleţite s. e. Biserici, cimitire, cruci, icoane, veş¬
minte sacerdotale, apa, grâul pâinea, hrana, ş. a.
ARTICOLUL I
BINECUVÂNTĂRILE ŞI SFINŢIRILE PUBLICE*
§ 89.
Sfinţirea Bisericei (vaog 8v0Qoviaa[x&vog 7)*
ceasta solemnitate religioasă îşi are prototipul în Ve¬
chiul Testament, şi anume în sfinţirea cortului măr¬
turiei 8), şi a templului lui Solomon 9). De bună seamă
că şi în "creştinism sfinţirea locaşurilor pentru cult,
1) Augustin. De civitate Dei.
2) Gregor. Nyss. Orat. De vita Macrinae.
3) Constit. Apost. Lib. 7 cap. 49.
4) Molitfelnicul op. c. p. 319.
7) Sfinţirea Bisericei mai poartă numirea în greceşte şi rEyxaivi(ov rou
vaou (înoirile Bisericei). Vezi şi Bingham, op. c. Tom. III p. 315 seqq.
8) II M. 29, 37.
9) II Paralip. cap. 5, 6, 7.
TEZAURUL LITURGIC T III. 339
ca a unor case dumnezeeşti în cari se săvârşesc cele sfinte,

trebue să fi început din primele timpuri ale propoveduirei
evangeliei; dar abia în secolul al IV-lea se făcu sfinţirea Bise¬
ricilor cu mare solemnitate, după cum arată aceasta Eusebiu
In Istoria sa Bisericească. Acest scriitor ne desfăşură în colorile
cele mai măreţe sfinţirea Bisericei din Tir1 2). Iar Sozomen în
Istoria sa Bisericească vorbind de o Biserică din Ierusalim zi¬
dită din porunca lui Constantin cel Mare, zice că ea a fost
sfinţită cu mare sărbătoare de episcopii Tiruluia). în secolul al
V-leă sinodul al IV-lea ecumenic ţinut în Halcedon (an. 451),
prin canonul IV hotărăşte ca Bisericile să nu se zidească fără
învoirea episcopului, care le şi sfinţeşte la terminarea lor cu
forme şi rugăciuni. Asemenea" şi Iustmian rândui prin Novela
131 c. 7, ca adacă cineva voeşte sâ zidească un sfânt paraclis,
ori o mănăstire, nu poate altfel sâ înceapă zidirea, de cât nu¬
mai pe locurile unde cuviosul episcop a făcut rugăciunea» 3). La
punerea temeliei sfântului locaş, şi astăzi se ceteşte rugăciunea
de episcop ori de presviter 4 5).
Dar şi în Biserica latină găsim din vechime rândueala
sfinţirei, după cum cetim în canonul 26 al sinodului din Galia
ţinut în anul 519. lată cuprinsul canonului: «Jertfelnicele cari
nu sunt de piatră sâ nu se sfinţeascăy> 6). Iar istoricul englez,
abatele Beda Venerabilul (-f* 735), vorbeşte şi el de sfinţirea Bi¬
sericilor din Anglia în secolul VJII-lea6). De aci înainte măr¬
turiile se tot înmulţesc cu trecerea treptată a timpului.
Astăzi ca şi în vechime, în Biserica ortodoxă ministrul
sfinţirei Bisericiîor este episcopul, sau împuternicitul său, pro-
toereul 7). Casa Domnului se sfinţeşte dacă ea este înzestrată
cu toate obiectele si se află în măsură canonică8 9 10). La sfinţirea
ei se pun moaşte de ale veri unui martir în sfânta masă0); iar
solemnitatea se face după ritualul bisericesc neschimbat; în
Biserica nouă se face liturgie neîntrerupt 7 zile. Episcopul care
calcă aceste rândueli sâ se caterisească!t>).
Ritualul sfinţirei Bisericei se deosebeşte întru câtva la
1) Euseb. Hist. eccles. lib. X c. 3. Despre Basilici şi clădirea Bisericilor

din vechime şi până azi, vezi p. 99 — 150. Tom II Tez. Lit. Ceteşte şi despre
stilurile bisericeşti arhitectonice, p, 163—187. Tom. II, Tez. Lit.
2) Sozom. Hist. eccles. lib. II c. XXVI*
3) Justinian. Novell. CXXXI c. VII: Eîng pouta]0eLTi oîxoSopjaai, x. t. X.
Vezi acest text original la p. 110. Tom. II Tezaurul Liturgic.
4) Conf. Molitfelnicul op. c. p. 317.
5) Concil Epaunense (Galia) c. 26: Altaria nisi lapidea non sacrentur.
6) Beda Venerabilis. Hist. eccles. lib. I c. XXX.
7) Compendiul de Dreptul canonic al Mitropolitului Andrei Şaguna, ed.
II Sibiiu 1885 p. 189. Bingham, Tom. III p. 323.
8) Balsamon în tâlcuirea canonului 7 al sinod. VII ecumenic.
9) Ceteşte despre sfânta masă în Tez. Lit. T. II, p. 136-140. Vezi şi §
«Veneraţiunea relicviilor" p. 410, seqq. Tom. II, Tez. Lit.
10) Can. 10 Sinod. Cartai. si can. 7 al sinod. 7 ecum.
Românil), da acela al Ruşilor şi al Grecilor. Deosebirea aceasta

s’a născut de acolo că fie care din aceste Biserici a adăogat
câte ceva la originalul cel vechiu din secolul al IX-lea, pe te¬
meiul datinelor locale. Sfinţirea Bisericei se săvârşeşte ast-fel:
la vesperă se face pregătirea sfintelor moaşte ce se pun a Il-a
zi în sfânta masă; urmează apoi privigherea’ de noapte. La or-
trină se face sfinţirea cea mică a apei; iar după pregătirea
lucrurilor pentru sfinţire, episcopul însoţit de presviteri, se
Hbus vindecă pe fiica Hananlencel (Mat. 15, 23).
îmbracă cu toate vesmintele arhiereşti, mai îmbrăcând şi peste

acestea un „hlton* (xireov 2)s adică o° cămaşă albă cu mâneci ca
să apere sfintele veşminte, şi să ne aducă aminte de giulgiurile
lui Hristos3). Apoi stropind* cu apă sfinţită cei 4 stâlpi din te¬
ii Românul din părţile Olteniei zice în loc de „Sfinţirea Bisericei", „Târ-

nosirea Bisericei" de la verbul grecesc ev0qovl^(d, întronez adică sfintele relicve
în sfânta masă.
2) Cuvântul xrcrtv, tunică cu mâneci, cămaşă, îl găsim in Omer, Erodot
ş. a. Vezi şi p. 419, T. II, Tezaurul Liturgic.
3) Simeon Tesaloniceamil.jQD^_c,_D._110—114-_
melia sfintei mese, toarnă pe unghiurile lor cruciş aromate

amestecate fierbinţi (ceară, tămâe, smirnă, aloe, răşină, sacîz i),
spre întărirea lespezei de d’asupra şi spre închipuirea îngropărei
Mântuitorului8).
Terminându-se cu sfânta masă, o spală cu apă caldă, apoi
toarnă cruciş pe ea vin amestecat cu apă de roze, spre a în¬
semna că Golgota în locul căreea este sfânta masă s’a spălat
cu apa şi sângele curs din coasta Mântuitorului pe cruce1 2 3).
Apoi se ung cu mir sfânta masă, păretii altarului, ai Bisericei,
în chipul ungerei ce s’a făcut de Moisi în cortul vechiului Tes¬
tament4). Se îmbracă după aceea sfânta masă şi se pun pe ca
ilitonul şi antimisul, crucea şi evangelia.
După tainica rugăciune de mulţumire pentru revărsarea
harului sfântului Spirit, ierarhul aprinde cea întâi făclie şi o pune
la locul de sus în sfântul altar spre răsărit de sfânta "masă, de
unde vine lumina cerească5). Apoi cu toată adunarea merge tn
urma moaştelor martirice şi încungiură cu ele Biserica. După
intrarea într’însa, le unge cu mir şi le pune sub sfânta masă,
spre puternica ei tărie6). Urmează apoi liturgia obişnuită şi o
predică ocazională 7 8 9),
§ 90.
Sfinţirea odoarelor bisericeşti.
Vţji ub numirea de «odoare bisericeşti» înţelegem obiectele tre-
jyO buincioaseîn casa Domnului pentru cult, s. e. cruci, icoane,
1 baptisterii, clopote; apoi cărţi liturgice, veşminte, vase,
ş. a. Şi în Vechiul Testament se sfinţeau obiectele de la cort
şi templu8). De aceea la Iudei era sfânt nu numai templul, dar
şi toate odoarele cari serveau pentru aducerea jertfei. în scopul
sfinţirei, Dumnezeu porunceşte lui Moisi ca să adune la uşele
cortului mărturiei, pe Aaron, pe fiii lui şi pe leviţi, să-i spele
şi să-i stropească cu sângele jertfelor, pe dânşii, veşmintele lor,
si toate vasele si obiectele trebuincioase cortului9).
Cu atât mai sfinte şi mai preţioase trebue să fie în Bise-
1) Conf, II M. c. 30, 34.

2) Simeon Tesalon. op. c. p. 111. c. 106.' Ceteşte despre ceară, tămâe
smirnă, în Tom. II, p. 394-410, Tez. Lit.
3) Simeon. Tesalon. op. c p. 112.
4) II M. cap, 29, 37.
5) Ceteşte § «îndreptarea feţei spre răsărit", p, 32, Tom. III Tez. Lit.
6) Vezi relicviile martirice în sfânta masă. Tom. II p. 139, Tez. Lit. şi §
„Veneraţiunea relicviilor" p. 410 Tom. II Tez. Lit. Tot despre aceasta sf. German
în scrierea sa w®£<DQta Muatucf}" zice: ExxLqoCct icrciv ejţiyeioi; ovQavoş... ev
MaQTixn TeXeitoOeioa «al ev xoîg ayioiş avrtov A.Bii|)dvoiş evOpoviaoGetcfa.
7) Vezi şi Goar op. c. p. 653-670. Conf. Daniel, Codex, Tom. IV p.
680-687.
8) Exod 28, 36. 30, 29. II Paralip. 5. 6. 7.
9) Exod 40, 9 seqq.
rica creştină obiectele pentru săvârşirea serviciului divin, de

oare ce aici se aduce jertfa cea mai deplină, se fac lucrări aşe¬
zate de Dumnezeu şi de a sa sfântă Biserică. Obiectele acestea
precum vedem din aşezămintele dumnezeeşti, s’au sfinţit în toate
timpurile creştine, şiVau întrebuinţat numai pentru serviciul
divin din Biserică, în cât canonul 73 apostolic ameninţă cu mare
pedeapsă şi cu afurisanie pe cei ce le-ar folosi în lucrurile lor
casnice.
Spre a le face vrednice de serviciile sfinte pentru cari sunt
hotărîte, Biserica noastră a aşezat nişte ceremonii anume, la să¬
vârşirea cărora preotul ori arhiereul prin rugăciuni, cântări,
cetiri, îngenucheri, binecuvântări şi stropiri cu aghiazmă, sfin¬
ţeşte următoarele odoare: crucea1 2), icoanele3), baptisteriile ') şi
clopotele4 5). Apoi cărţile bisericeşti, precum: evangelia, apostolul,
psaltirea, orologiul, liturgiarul, octoihul, mineiul, triodul, pen-
tieostariul, ş. a.6). Mai departe, veşmintele liturgice: stihariul,
orariul, mânecările, brâul. epitrahilub epigonatia, felonul, sacosul,
omoforul, mantia, etc. 6). Pe lângă acestea se mai sfinţesc : discul,
ootirul, steaua, acoperemintele, antimisul7), copia, linguriţa, ri-
nida şi tămâiarul8). Nu se trece cu vederea nici mobilierul
bisericesc s. e. amvonul pentru predici, policandrul, candelele,
sfeşnicele, steagurile, analoghionul, ş. a. 9).
Prin cetirea feluritelor rugăciuni la sfinţirea obiectelor bi¬
sericeşti. se face câteodată asemănare între acestea si cele din
s ’ # . a
Vechiul Testament ca prototip al celor din creştinism, şi se cere

de la Dumnezeu ca să ie sfinţească şi să le facă vrednice’de între¬
buinţarea lor. Apoi le stropeşte cu aghiazmă zicând cuvintele:
<iSfinţeascâ-se (vasul, ori obiectul) acesta, cu harul prea sfân¬
tului Sjririt, prin stropirea acestei ape sfinţeai numele Ta¬
tălui, şi al Fiului şi al sfântului Spirit, amin* 10).
Sfinţirea apei (to dYLaaţia, aqua benedicta).
fmţirea apei este acea binecuvântare dumnezeească asupra

acestui fluid, prin care i se dă ei putere harică spre folosul
r corporal şi sufletesc al credincioşilor. Cum că această sfin¬
ţire s’a îndatinat din timpurile prime ale creştinilor, dovedim
1) Ceteşte despre cruce şi veneraţiunea ei, Tom. II p. 243 —256, Tez. Lit.
2) Ceteşte Iconografia bisericeasca, Tom. II p. 188-302, Tez. Lit. Vezi şi
rugăciunile din Molitfelnic op. c. p. 518.
3) Vezi Baptisteriile p. 150, Tom. II Tez. Lit.
4) Despre „Clopote» vezi Tom. II p. 155—162, Tez. Lit.
5) Ceteşte despre cărţile bisericeşti, Tom. II p. 381—394, Tez. Lit.
6) Vezi Veşmintele liturgice Tom. II p. 414-437, Tez. Lit. Vezi şi rugă¬
ciunile din Molitfelnic op. c. p. 516.
7) Antimisul se sfinţeşte numai de episcop.
8) Vezi Vasele liturgice Tom. II p. 437-449 Tez. Lit. Vezi şi rugăciunile
din Molitfelnic p. 511 şi 522.
9) Vezi Mobilierul bisericesc Tom. II p. 109-147, Tez. Lit.
10) Vezi Molitfelnicul op. c. p. 511 seqq. Bingham, op. c. Tom. III p. 337.
cu textul din Constituţiunile Apostolice (cartea VIII cap. 29),

unde aflăm această rugăciune la sfinţirea untului de lemn pentru
bolnavi (la maslu) şi sfinţirea apei. Episcopul ori preotul se roagă
aşa: «Doamne, Dumnezeul Puterilor, Făcătorul apelor şi Dă¬
tătorul untului de lemn... sfinţeşte apa aceasta şi untul de
lemn... spre păstrarea sânâtăţei, vindecarea boalelor şi gonirea
spiritelor rele o. Dar mărturii despre sfinţirea apei, mai aflăm
la Ţertulian1), Giprian 3), Optat de Mileve3), Ambrosiu 4), Gri-
gorie de Nisa5), Vasilie cel Mare0), Teodoret7), etc. Fie care
dintre aceşti bărbaţi arată efectele minunate ale apei sfinţite,
pentru cel ce se botează cu ea, ori bea dintr’însa, sau se stro¬
peşte de preot cum este d. e. la Botezul Domnului, la sfinţirea
obiectelor, la ziua primă a fie cărei luni, ş a. Siinţirea apeieste
de 2 feluri: mare (6 piyag dyiaa|i6g) şi mică (6 [iixpog dyiaafiog).
1. Sfinţirea cea mare a apei la sărbătoarea Arătărei Dom¬
nului din G Ianuarie, aşa cum se face acum, s’a aşezat în rân-
dueală, pe temeiul vechei datine creştine, de Sofronie patriarhul
Ierusalimului (-j- 638). De aci nu înţelegem însă că până Ia dânsul
nu s’ar fi mai sfinţit apa; căci după cum văzurăm, ea s’a făcut din
timpurile începătoare ale creştinismului, şi se face până astăzi.
în ziua Arătărei Domnului8), sfinţirea apei se face aşa : după
liturgie şi rugăciunea amvonului, preoţii îmbrăcaţi în veşmin¬
tele sacerdotale, cu diaconi şi tot clerul şi poporul, purtându-se
înaintea procesiunei, steaguri, cruci, ş. a"., merg la nu, la fân¬
tâni, ori la locul unde se face sfinţirea, cântând pe drum cu¬
vintele psalmului 28 (v. 3 seqq.): «Glasul Domnului peste ape
strigă» («bow) xugtou eJti tu>v {iSatov (3oa°). Ajungând la apă se
cetesc cu glas tare 3 parimii din profetul Isaia (XXXV, 4—10;
LV, 1—13; XII, 1—6), după care se zice apostolul şi evangelia,
ectenia mare şi altele. Apoi preotul rosteşte solemn de 3 ori
forma sfinţirei apei, afundând cruciş degetele în apă: «.însuţi şi
acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta cu Spiritul tău cel sfânta 10).
Si se zic toate după rândueală cum cetim în Molitfelnic, finin-
tlu-se cu tropariul: «în Iordan botezându-te tu. Doamnei ll),
1) Tertull, De Bapt., c. IV: Supervenit enim statim Spiritus de coelis et
aquis superest.
2) Cyprian. Epist. LXX ad lanuar: Sanctificări aquam prius.
3) Optat. Contr, Parmen. Lib. III: Fontalibus undis inseritur.
4) Ambros. De sacram. Lib. I, c. V.
5) Nysen. De Bapt. Christi: Kcd xo v8cop ouSev dXXo ruyxavov (55oq.
6) Basil. De Spirito Sancto c. XXVII; EuXoyoijpEv to uSguq,
7) Theodoret. in 1, Corint: Tfj gjuxXr|aei xfjg ayiag TgiaSog dyidţsxai
tu>v xifidxcov fj (puaig.
8) Ceteşte despre sărbătoarea „Botezul Domnului", p. 273, Tom. III, Tez.
Lit. şi despre pictura acestei zile, pag. 272, Tom. II, Tez. Lit., n. 2.
9) Daniel, Codex, Tom. IV, pag. 652: ’AxoXouOia xoî neyaXou ayiaafioîi
xaiv dyicov Oeocpaveîcov.
10) Molitfelnicul, op. c.r pag. 139. Conf. Daniel, Codex, Tom. IV, p. 656:
Meyag et, Kojqie, x. x. ft,.
11) Molitfelnicul, op. c., pag. 141. Tgorcdgiov: sEv Top8dvţ| poumţofievou
<rou, Kd(ne, xfjg Tgid8og e(pav£e«0q ^Qoaxuvqatg.
când preotul botează cu apă sfinţită pe credincioşi, şi face apo-

lisul1 2)* Sfinţirea cea mare a apei se face nu numai° la rîuri şi
isvoare, dar şi în Biserică, ori în curtea Bisericei, având vase
pline cu apă curată de isvor *).
2. Sfinţirea cea mică a apei se face după ritualul întoc¬
mit de Fotie patriarhul Constantinopolului {f 891). Dând preotul
binecuvântarea obişnuită, se zic cele după rândueală, apoi psal¬
mul 142 : «Doamne, auzi rugăciunea mea» 3). Urmează tropa¬
rele : aCălre Născătoarea de Dumnezem, ş. a., psalmul 50, alte
tropare, apostolul, evangelia, ectenia cea mare, apoi de 3 ori
forma sfmţirei apei, afundând degetele în apă cruciş: <aŞi acum,
Stâjxme, trimite harul prea sfântului si de viaţă* făcătorului
tău Spirit, carele sfinţeşte toate, şi sfinţeşte apa aceasta»4). Şi se
zic toate cum arată Molitfelnicul, terminându-se cu cântarea
tropariului «Mântueşle, Doamnef poporul tău», botezarea popo¬
rului şi apolisul5).
Iar în săptămâna luminată a Paştelor, sfinţirea cea mică
a apei se face după un ritual deosebit în care se preamăreşte
necontenit învierea Domnului.
Sfinţirea cea mică a apei, se face în fiecare zi I-iu a lunei,
pentru fericirea poporului6), la înjumătăţirea Cincizecimei, apoi
la I-iu August spre aducerea aminte că în acea zi s’au eliberat
Grecii de Sărăcim în secolul al Xll-lea. Se mai face la sărbători
mari şi în ori ce timp al anului: în case, pe câmp, în grădini, în
vii, holde, păduri, ş. a., cerându-se de la Dumnezeu prin sfinţirea
apei, binecuvântare şi sfinţire asupra celor ce se botează cu ea.
Apa a fost simbolul" curăţiei la toate popoarele s. e. la Iudei,
Greci, Etrusci, Romani, Mahomedani, ş. a. Mai toate actele re¬
ligioase erau însoţite de spălarea cu apă 7).
1) Vezi rândueala sfintirei celei mari a apei în Molitfelnic, op. c., pag.
126-141
2) în România sfinţirea apei de la Botezul Domnului, din ziua de 6 Ia¬
nuarie, se face la gârle şi rîuri cu participarea armatei, autorităţilor bisericeşti
şi civile, cu muzici militare, steaguri, etc. Dar mie mi se pare că cu aceste veselii,
prea mult s’a schimbat în petrecere lumească această sărbătoare. Cu toate acestea şi
în alte ţări ortodoxe tot aşa se face. Iată ce cetim despre sfinţirea cea mare a
apei la Ruşi, în Codicele lui Daniel, Tom. IV, p. 237: ,r$tn ben glufee toirb auf
bem (Sifc, toeldjcâ in bicfcm Sanb fefjt ftârî ift, eine 2trt bon ôlaernen STempcl
erîicfjtet; meldjet gcmalt unb tetd) bergolbet... ôbalb al3 bie liturgic in bex
$?aţţeHe beâ Sîaiferlidjen âlafteâ neenbiget ift, fo gcfjen bie fitdjenbienet, bie ®ia*
cont, bie Şptef&i;ter, bie 9lrd)imanbtitcn unb bie 33ifcf}Ofe... ţietauf folget bie
Satferin... unb ber ganê £of, ode ^rupţien", u. f. ft). (Autorul).
3) Molitfelnicul, op. c., pag. 111.
4) Molitfelnicul, op. c, pag. 120.
5) Vezi rândueala sfinţirei celei mici a apei, în Molitfelnic, op, c-, pag.
111-125. Conf. Goar Evholog., pag. 336-374.
6) Canonistul Valsamon zice că sfinţirea apei la ziua I-a a lunei, îşi are origina
în obiceiul judaic de a se face rugăciuni la începutul fie cărei luni pentru norocire.
7) Micii. Heinecii, Ştbbilbung ber altcn unb neuen @ried)iîdje Citeţe,
Ceipăig, 1711 III Th. s. 227 seqq.
ARTICOLUL II
BINECUVÂNTĂRILE ŞI SFINŢIRILE PARTI¬
CULARE.
92.
Rugăciunile la naşterea pruncului.
enirea pruncului în lume, este întâmpinată de

Biserică cu binecuvântările ei, pentru ca
această fiinţă ivită pe pământ să găsească
ocrotire de cele rele sub acoperemântul sfin¬
telor rugăciuni. Pruncul acesta poate să fie
în viitor un stâlp al Bisericei, al ţărei, un
demnitar mare al lumei, un luminător al popoarelor,
şi de aceea Biserica are grijă a-i da toată luarea
aminte, de ar fi el şi un viitor sclav supus la porun¬
cile Domnilor lui. BÎugăeiunile bisericeşti de la naş¬
terea pruncului se împarte în 3:
1. Rugăciunile din ziua Da a naşterei pruncului. Preotul
merge însuşi el la casa celeea ce a născut şi face obişnuitul
început, apoi zice 3 rugăciuni în cari se roagă pentru tămă¬
duirea bolnavei, ferirea pruncului de răutăţi şi ertarea păca¬
telor maicei sale. Se termină cu apolisul]).
2. Rugăciunile din ziua a 8-a de la naşterea pruncului.
Atunci aceea ce a născut fiind bolnavă şi necurăţită, moaşa
aduce pruncul înaintea uşelor Bisericei. pentru a i se da nu¬
mele. Preotul face începutul după rândueală şi zice o rugăciune:
cDoamne Dumnezeul nostru*, în care pomeneşte numele prun¬
cului, şi îi doreşte acestei fiinţe plăpânde, apărarea în lume de
deşertăciuni, amărăciunea vrăjmaşului, şi să fie statornic în
legea cea sfântăa). Datina de a se tăea împrejur şi a se da
numele pruncului în a 8-a zi de la naşterea sa, o aflăm la Iudei8).
Şi însuşi Mântuitorul s’a supus acestei legi1 2 3 4). Iar Grecii cei
vechi, în ziua a 7-a de la naştere, însemnau cu nume pe prun¬
cul lor5); aşa faeeau şi Romanii.
3. Rugăciunile la 40 de zile de la naşterea pruncului.
1) Molitfelnicul, op. c. p. 1-5. Goar, Evhol. p. 261 seqq.

2) Molitfelnicul, p, 4-7.
3) Facere, 17, 2. Levit. 12, 3. Goar, op. c. p. 264 seqq.
4) Luca 2, 21. Vezi sărbătoarea Tăerei împrejur a Domnului, Tom. III p.
270, Tez. Lit.
5) Ceteşte însemnătatea numărului 7, Tom. III p. 111, Tez. Lit.
însăşi maica lui spălată şi curăţită, vine cu fiul ei la Biserică

pentru curăţenia ei religioasă. Cu maica mai vine şi naşul care
a botezat pruncul. Chiar şi sfânta Fecioara Maria a venit la 40
de zile cu fiul ei la templu după legea mozaică1)* în creştinism
preotul să roagă pentru curăţia de tot păcatul aceleea ce a născut,
pentru binecuvântarea pruncului, creşterea, sfinţirea şi Înţelep¬
ciunea lui. După dmbisericirea pruncului», preotul îl duce în
Biserică zicând : tlntra-va in casa ta, închina-se-va către Bise¬
rica cea sfântă a ta», Apoi în lăuntrul Bisericei: <cImbisericeas-
câ-se servul lui Dumnezeu N.y in numele Tatălui», etc.2).
Dar Biserica se roagă şi pentru ertarea păcatelor femeilor,
cari fără voea lor pierd pruncul3).
Domnul Doctor Badea Cireşeanu Autorul Tezaurului Liturgic, cu vaporul

pe lacul Constanţa (Germania), mergând bA cerceteze cultele şi monumentele
acelor locuri. Marţi 8 August, anul 1900.
§ 93.
» Binecuvântările şi sfinţirile lucrurilor casnice.

u numai odoarele bisericeşti se binecuvintează şi se sfin¬
ţesc, ci Biserica îngrijeşte ca si cele de trebuinţă omului
incasă şi pentru traiul’său zilnic, să fie binecuvântate
1) Vezi sărbătoarea întâmpinare! Domnului, Torn. III p. 276, Tez. Lit.

2) Vezi Molitfelnicul, op. c. p. 7—11. Conf. Goar, op. c. p. 267.
3) Molitfelnicul, op. c. p. 11. Goar, p. 271.
si sfinţite de preot ori de episcop, şi să se cheme asupra lor

harul sfântului Spirit.
Binecuvântări şi sfinţiri se fac dar la punerea temeliei
casei i), când intră cineva*în casă nouă *), la săparea fântânei8),
când cade ceva necurat în fântâna cu apă 4), la gustarea stru¬
gurilor B), la începerea vinului nou6), şi când cade ceva necu¬
rat în vasul cu vin, untdelemn ori miere 7). Mai departe: se
fac binecuvântări şi sfinţiri la vasul necurat8), la făina ori
grâul In care cade ceva necurat9), la aducerea poamelor în
Biserică l0), precum şi la holde, vii şi la grădinill).
Dar se mai fac rugăciuni la suferinţa omului când nu poate
dormi când omul este supărat de spirite necurate w), sau
când este secetă 14), ori ploae multă 1B), când se întâmplă ciumă 16),
când cineva este sub blestem şi jurământ17), pentru împăcarea
celor învrăjbiţilfl), pentru cei ce pleacă în călătorie 19), când se
bolnăvesc ori ce fel de dobitoace *i0), ş. a.
Biserica mai binecuvintează şi sfinţeşte steaguri militare,
şcolare, ale feluritelor societăţi, corăbii, vapoare pe apă, clădiri
publice, instituţii culturale, aziluri pentru neputincioşi, cetăţi,
oraşe, sate, etc* Pentru toate acestea sunt rugăciuni* în Evho-
logiu sau Molitfelnic, prin cari se cheamă asupra celor ce se
binecuvintează şi se sfinţesc, puterea dumnezeească şi harul
sfântului Spirit, ca să se curăţească şi să fie de folos omului.
Biserica ea parte deci, la toate nevoile omului, religioase şi cas¬
nice, cu rugăciuni, stropire cu aghiazmă şi cu formele : «Sfin¬
ţeşte (Doamne) apa aceasta cu Spiritul tău cel sfânta ai); ori
«Binecuvintează vinul acestui*2-); sau : «Sfinţeşte vasul acestai* ”).
1) Vezi aceste rugăciuni în Molitfelnic op. c. p. 314. Goar, p. 483.

2) Molitfelnicul, p. 316.
4) Molitfelnicul, p. 312. Goar, p. 478.
6) Molitfelnicul, p. 324. Goar, p. 553.
7) Goar, p. 481. Conf. Molitfelnicul p. 313.
8) Molitfelnicul p. 315.
9) Goar, p. 482. Molitfelnicul p. 315. Pravila cap. 379.
13) Molitfelnicul, op. c. p. 337,
14) Tot acolo, p. 359.
16) Tot acolo, p. 401
§ 94.
Tunderea în monahism.
f ând am vorbit despre «monahism» *), am arătat începutul
lui şi am spus că el este aşezat în lirea omului adânc
cugetător asupra tainelor dunmezeeşti. Biserica desparte
în 3 trepte felul de vieţuire al oamenilor din tagma monahală a).
1 Rasoforii (gaaocpogoi). Acela care voeşte să intre în mo¬
nahism, trăeşte în mănăstire câtva timp în încercare, ca să
vadă dacă poate purta în toată viata jugul călugăriei. Dând
semne de răbdare monahală, egumenul cu voea episcopului, îi
ceteşte 2 rugăciuni prin cari se cere apărarea lui de cursele dia¬
volului şi i se doreşte petrecerea sa în viaţa îngerească. Apoi îl
tunde în chipui crucei «Ai numele Tatălui şi al Fiului şi al sfân¬
tului Spii'it» *), şi îl îmbracă cu «rasa» (gaaa, cilicium) adică cu o
haină lungă cu mâneci, şi îi dă «cuculion» (xouxoiSXiov), adică o
acoperitoare cilindrică pe cap; îi mai dă şi ctcamelafcâ» sau
«calemafcă» (xamâuxiov, ya/aj|x[Aca>xiov) să acopere cuculionul.
Toate aceste baine sunt de coloare neagră, simbolul întristărei
şi al pocăinţei, căci cel îmbrăcat astfel, s’a lepădat de veselia
şi dulceaţa lumească. Cel ce a luat chipul acesta să cheamă
acum <arâsofor» (gaaocpogog) pentru că a fost tuns şi poartă
«rasa» ; de aci vine şi numirea atunderea în monahism». El
se cheamă de cei-lalţi călugări frate» ori «începător» (dpxa-
Qiog), căci este frate de suferinţă şi începător în ascultarea şi
încercarea monahală1 2 3 4 5).
2. Cei ce primesc „chipul mic" ([Aixgoaxrjpoi) al monahis¬
mului. Intrarea în această a 2-a treaptă, zisă a shimei mici, se
face după 3 ani de rasoforie. Ea este o mare solemnitate plină
de întristare şi pocăinţă. Dimineaţa la ortrină, fratele cel ce
voeşte să se tundă în shima chipului mic, adică al monahilor
fgovaxog, singuratic), sau al călugărilor (y.aXoyEgo^ bătrân evla¬
vios) desăvârşiţi, ese în tinda Bisericei (sv tcg vag0T]xi), şi se
desbracă de hainele lui. începându-se sfânta liturgie, el vine şi
stă înaintea uşilor împărăteşti (|3aaiXixwv jtuXcov), descins, desculţ
şi cu capul gol, în chipul celei mai desăvârşite sărăciiB). După
1) Vezi Monahismul şi treptele lui p. 371 Tom. II, Tez. Lit.

2) Daniel, Codex, Tom, IV p. 658 n. 1: Distinguut monachos Graeci...
in aQxaQLOvc, jAixQoaxhM*™? et ^syaXooxVinoug. Et dgxaQtoi quidem novitii...
ji.ixQooxnH'01’ novitios praetergressi, ut doroitaC omni virtutum exercitamento va¬
cant... fiEyaX.6axTi fioi vero, qui et dvYE^lît'nv jioAiteiov... ad summam perfectio-
nis... severiori vitae disciplina... Ad tertium gradum pauci tantum monachi
aspirant.
3) Molitfelnicul, op. c. p. 142. Goar, op. c. p. 378 seqq.
4) Rândueala rasoforului, vezi-o în Molitfelnic, op. c. p. 141-143. Conf.
Daniel, Codex, T. IV p. 658.
5) Simeon Tesalon. op. c. p. 174.
intrarea cu evangelia, se zice tropariul şi eondacul zilei, apoi

se cântă de 3 ori acest înfricoşat tropar pentru cel ce se că¬
lugăreşte : <tBraţele cele părinteşti grăbeşte a le deschide mie,
că curveşte am cheltuit viaţa mea. Uitându-te la bogăţia cea
necheltuitâ, a indurărilor tale Mântuitorule, nu trece acum
cu vederea inima mea cea săracă... greşit-am in cer Părinte
şi înaintea ta* l).
După aceasta eclesiarhul aduce pe frate la egumen, care
îi pune o mulţime de întrebări după ritual, dacă de bună voe
îşi ea asupra s3a acest jug. <tCe ai venit, frate, căzând la sfân¬
tul jertfelnic, şi la această sfântă adunare ?* întrebându-1 astfel
egumenul, fratele răspunde : QLPoftesc viaţa cea pustnicească,
cinstite părinte*, ş. a.2). Urmează apoi ceremonia călugăriei
cetind egumenul această pătrunzătoare învăţătură cu voce tare
si solemnă: a:Vezi, fiule, ce făgăduinţă ai dat Stăpânului
îIristos... câştigâ-ţi umilinţa... leapădă trufia lumească, să
asculţi pe toţi, să nu fii cârtitor... să nu iubeşti pe tatăl tău,
pe maica ta, pe fraţi (fxf| dvarcôtis PRtc jcatcpa, fxijxe pitsga,
dtâeXcpoug)... nici pe tine... ci numai pe Dumnezeu... nici
împărăţiile lumei... sau vr’o cinste... de sărăcie să nu te fereşti,
nici de traiul râu, nici de defăimarea oamenilor... fii treaz,
pătimeşte râu... vei flămânzi, vei înseta, vei umbla gol, vei
auzi ocări... plata ta este multă în ceruri* 3).
Mai departe cetind egumenul câteva rugăciuni, îi arată
fratelui evangelia zicându-i: <klală Hristos stă de faţă aici ne¬
văzut. Vezi, că niminea nu te sileşte să vii la acest chip... de
a ta bună voe pofteşti logodna marelui şi îngerescului chip* 4).
Şi îl tunde egumenul cruciş zicând: «Fratele nostru N., îşi
tunde pârul capului său, în numele Tatălui*, etc.B). Tunderea
însemnează servirea înaintea lui Hristos, si intrarea într’o nouă
viaţă. Pentru aceea în timpul tunderei i se schimbă fratelui nu¬
mele său din botez şi i se dă nume călugăresc s. e. Pahomie,
Antonie, etc.6). Apoi cu formule anume, i se dă de egumen
noului monah: crucea, evangelia, haina, brâul, mantia, cuculi-
onul, camilafca, încălţămintea şi mătăniile. Toate acestea sunt
de coloare neagră şi sărăcăcios făcute, în semnul umilinţei şi
1) Molitfelnicul, op. c. p. 143. Conf. Daniel, Tom. IV, p. 659: ’AvxdXas

jiaxţHxag, Siavolâi jioi ojieugov aocoxcog iov gp,ov xarnva^cooa piov. x. t. X.
2) ’Eqcot. Ti îiQO<rnX0eg, aSeXtpe, JtQOOJţurtcov xoi) ayup 0uGiaoxT]QUp x. x. X,
’Ajioxq. IIoBcov xov fUov rf\g aoxr|0£<Dc, Tipie JtctxeQ
3) Molitfelnicul, op. c. p. 145. Daniel, p. 661 Tom. IV: BXejte, xex-
vov, x. x. X.
4) TSou o Xpiotog dopdxiog evxaîjQa rcageoTi... dyyeXixot) axUP^xog. Iar
„îngeresc chip" se cheamă shima monahală, căci monahii vieţuesc ca îngerii,
din ceruri în mărirea lui Dumnezeu şi depărtaţi de cele lumeşti.
5) 'O aSeXcpog f|pcov (6 Selva) xei'qetcu xtjv xoprjv xfjg xecpctXi^ x. x. X.
6) Tunderea aceasta o găsim şi la «Nazireii" “n,3) Vechiului Testam.
adică la cei ce făceau făgăduinţă de „Nazir* că se vor reţine de la vin, ş. a.
al sărăciei de bună voe. Spre mângâerea lui i se dă şi săru¬

tarea frăţească, cum şi o lumânare aprinsă în mână, icoana lu-
minei lui Hristos ]).
Urmează apoi liturgia zicându-se apostolul, evangelia, ş. a.,
până la fine; iar fratele stă cu lumânarea aprinsă în mână. în
cele din urmă se împărtăşeşte cu sfânta euharistie, arătându-se
părtaş al mesei celei cereşti1 2). Acum dânsul este Kmonah'i* din
treapta 2-a sau din shima cea mică, păstrându-şi în toată viaţa
făgăduinţele date lui Dumnezeu 3).
3. Cei ce primesc „chipul mare* (p.eyaX6<7jpioi) sau ainge-
rescul chip» (dyyekxou cr/tipa-coc) al monahismului. Aceştia sunt
dshimonahii)) (cxr\\Lovd%oi) sau <aschivnicihy ori mpustnicin. Toată
asprimea vieţei călugăreşti din treapta «rasoforilor» şi a «chipului
mic», se pare unora dintre monahi prea uşoară. Posturile, aju-
nările, sărăcia, frigul, căldura, ocările, boaleîe, ascultările mona¬
hale, sunt ca o nimica înaintea unora cari voesc mai mare
asprime şi desăvârşire în această viaţă. Ei trec în ultima treaptă
a monahismului, şi de bună voe es"din rândul fraţilor lor, se
depărtează de ei şi se ascund câte unul, în peşterile"din împre¬
jurimea mânăstirei, în crăpăturile pământului, în răpi şi prăpăstii
întunecoase, reci şi umede, şi acolo se hrănesc in tot restul
vieţei, cu coji de pâine uscată] cu fructe sălbatice, cu rădăcini,
erburi şi cu tot ce slăbeşte şi usucă corpul; iar băutura lor
este apa.
Shimonalui dorm pe pământul gol, umed, rece, fiind îmbră¬
caţi numai în sdrenţe; dar necontenit ziua şi noaptea se roagă
luf Dumnezeu şi cetesc sfintele cărţi. în zile" de Duminici şi de
sărbători, es şi" ei din peşteri, şi merg la Biserica mânăstirei lor,
ascultă sfânta liturgie, se împărtăşesc cu sfintele taine, primesc
puţină hrană şi iarăşi se înapoiază în sihăstria lor. Aşa se chinuesc
ei în toată viaţa pentru a câştiga împărăţia cerurilor4). De
aceea la treapta" a 3-a monahală puţini călugări aleargă.
Intrarea în shima cea mare, se face de egumen aproape cu
aceeaşi rândueală ca şi la shima mică; se deosebeşte însă prin
solemnitatea mai mare, mai tristă şi mai înfricoşată, potrivită
cu cele mai aspre făgăduinţe, si cu desăvârşita" lepădare de
lume si ale ei deşertăciuni. Tradiţia ne spune că această solem-
0 4 8 A
1) Molitfelnîcul op. c, p. 152.

2) Simeon Tesalon. p. 178 cap. 275.
3) Vezi Rândueala chipului mic monahal în Molitfelnic, op. c. p. 143 — 156.
Aceeaşi rândueală este şi în Codicele lui Daniel, op. c. Tom. IV p. 659 — 666.
4) In vara anului 1904, am văzut peşterile sihastrilor din Muntele Athos
şi din munţii Ierihonului. In găurile scobite în păreţii munţitor lerihonului Pales¬
tinei, am găsit şi pe un Român din Transilvania, numit în Ierihon „profetul
Ioanu. Se chinuea de mulţi ani acolo. Atunci am ajuns Ia convingerea ca omul
este cea mai slabă, însă şi cea mai tare fiinţă când voeşte să se pocăiască. Dar
ascunzători de ale pustnicilor au fost şi pe lângă mănăstirile şi schiturile din
România s. e. Robaea, etc. Vezi şi nota 1, de la pag. 28, Tom. II Tez. Lit.;
apoi nota 1, pag. 55, Tom. II Tez. Lit. (Autorul).
nitate este păstrată de la Pahomie cel Mare (f 349), pustnicul

de odinioară din văile Nilului.
Tunderea în shima jnare se tace ziua ca şi în celelalte
trepte. în seara* zilei tunderei, hainele viitorului schivnic, se pun
sub sfânta masă (ivjs dyiag igajre^K *)> ca să se sfinţească. în
ziua tunderei, la liturgie după intrarea cu evangelia, egumenul
ispiteşte pe schivnic dacă de bună voe îşi ea acest jug greu1 2 3).
La răspunsurile afirmative ale acestuea,"îi ceteşte înfricoşata
învăţătură (f| xaTTjyjiaig) asupra făgăduinţei ce a făcut, apoi 3
rugăciuni, şi îi arată evangelia zicându-i: alată Hristos stă de
faţă aici nevăzut» 8); după aceea îl tunde ca şi în shima mică,
şi îi dă alt nume deosebit de acela pe care Ta purtat ca rasofor
ori monah s, e. Nil, Isihie, etc. ÎL îmbracă apoi în haine schiv-
niceşti mai sărăcăcioase de cât cele de până acum. Ele sunt
însă*tot ca acelea ale chipului mic, cu deosebire că în loc de
cuculion i se dă o scufie sihastrică, şi mai primeşte un 'pectoral
cu cruci, simbolul răbdărei şi al suferinţei4).
Atât pentru călugări cât şi pentru călugăriţe, este unul şi
acelaşi ritual asupra celor 3 trepte monahale.
ARTICOLUL III
IISMlOimANTARILE €U DATINELE LOR
RELIGIOASE.
§ 95.
Ritualul înmormântărilor (vexpwoôg âxolovdia).
fânta noastră Biserică ca o maică duioasă

întâmpină pe fii ei când în stare de pruncie
sosesc pe lume, îngrijeşte de creşterea lor
religioasă, se veseleşte când ei se căsătoresc
şi le merge bine, le împărtăşeşte cu blândeţe
misteriile sale, se roagă pentru dânşii când
sunt bolnavi şi nenorociţi, îi petrece cu rugă-
ciuni şi cântări până la mormânt când ei
încetează din viaţă; iar după moarte, se roagă
lui Dumnezeu pentru ertarea păcatelor lor.
Toată lumea ne părăseşte în nenorocire, numai
Biserica nu ne dă uitărei niciodată. Amicii,
rudele şi cei mai de aproape ai noştrii, ne
3) Daniel, Codex, To'm. IV, p. 675. ISotj 6 XpioTog.
4) Daniel, Codex, Tom-lV.ja J676^=fi7A
laudă cât timp îi ospătăm; iar când sărăcia, lipsa şi nevoea

se află la uşa noastră, toţi ne ocolesc, toţi ne părăsesc. Biserica
singură ne mângâe şi veghează lângă noi prin servitorii ei.
Când voiu vorbi despre cimitire *), voiu spune că moartea
este un mister nepătruns de om, care aduce mâhnire adâncă
în sufletul celui ce părăseşte lumea, şi în fiinţa celor ce îl încun-
giură. Foarte dureros este pentru noi, când părintele nostru,
fratele sau sora, amicul şi cunoscutul, închide ochii şi nu mai vor¬
beşte cu noi. Foarte mâhniţi suntem, când frumuseţea lumească
atât de atrăgătoare până in ora mortei, se schimbă deodată
în putreziciune şi în miros nesuferit. Pentru aceea şi sfântul
Grigorie de Nisa într’o cuvântare a sa întreabă pe omul’ mândru :
<zNu ai fost tu la cimitire si nu ai privit la grămezile de oase
aşezate unele peste altele ? Nu ai privii la acele tivgi goale
cari deşteaptă in noi frică şi spaimă 9 Iată floarea tinereţei
tale!»1 2) Ritualul înmormântărilor la creştinii ortodocşi, nu este
unul şi acelaşi pentru toţi, ci se deosebeşte în ritualul de înmor¬
mântare al pruncilor, laicilor, preoţilor şi diaconilor de mir,
al călugărilor şi arhiereilor; iar în săptămâna luminată a
Paştelor, ritualul este pătruns peste tot de spiritul învierei
Domnului.
Efrem Şirul şi mai ales Ioan Damascen sunt autorii ritualului
înmormântărilor. Cântările acestora sunt pline de întristare,
plângere, dar şi de idei mari asupra deşărtăciunilor lumeşti,
cum şi de speranţa neclintită în nemurirea sufletului şi în învierea
morţilor. Frica de judecata înfricoşată şi răsplata faptelor ome¬
neşti’, străbate în tot ritualul.
1. Pruncul adormit în Domnul, se spală (scaldă) de părinţii
lui, se îmbracă în haine noui, se aşează în sicriu cu faţa spre
răsărit, se Incungiură de lumânări aprinse făcute din ceară, şi
se presară cu flori, întocmai aşa cum făceau şi primii creştini,
după cum ne spune Ciprian3). Părinţii şi toţi ai casei plâng pe
prunc şi împreună cu preoţii îl duc la Biserică’ cântând pe drum:
«Sfinte’Dumnezeule» 4 5). Ritualul înmormântărei pruncilor mai
mici de 7 ani, este scurt, căci ei sunt nevinovaţi şi nu au avut
timp când să păcătuească, ci au făcut numai greşeli mici copi¬
lăreşti. Biserica prin graiul preoţilor se roagă deci," ca Dumnezeu
să-i odihnească în împărăţia cerurilor, după făgăduinţa Domnului6).
Se ceteşte psalmul 90 fără catismă şi fără troparele: «Bine eşti
cuvântat Doamne». în canon se aminteşte copilăria lui Iisus;
1) Ceteşte § «Cimitirele cu studii asupra lor", în Tom. Ilf, p. 356-366.

Tez. Lit.
2) Greg. Nysen. De Beatitud.
3) Passio Cypriani: Eius corpus.... cum cereis.... cum voto et triumpho
magno, Ceteşte şi § »Diferite obiceiuri străvechi la înmormântări11 Tom. III,
p. 366 seqq. Tez. Lit.
4) Vezi această cântare în Tom. II, p. 549, Tez. Lit.
5) Marcu 10, 14.
iar în cele 4 icoase după cântarea a 6-a, se plânge întristarea

părinţilor. Apostolul (I Corint. XV, 30-46) şi evangelia (loan
VI, 3a-39), cuprind învăţături despre înviere. Se fac apoi rugă¬
ciuni pentru primirea pruncului in locaşurile îngereşti pline de
lumină, aşa cum ne învaţă şi Constituţiunile Apostolice (Cartea
VIII cap. ’4l) şi se termină3 cu punerea corpului în mormânt şi
cu apolisul*). Acest ritual se face şi la înmormântarea pruncelor.
Regele Davld îşi cântă psalmii sal din guri însoţiţi de harpă, în palatul b&u
ale cărui urme sunt şi azi la ,.poarta lui David" a cetâţei IeruBalimuluL£Aciîam
vieţuit in luna August, anul 1904. (Autorul).
2. Laicului (mireanului) încetat din viaţă, i se închid ochii,

gura, şi i se pun mâinile cruciş pe piept; apoi este spălat de
rudele lui, ca să fie curat înaintea Dreptului Judecător. Se îmbracă
după aceea în haine noi, se aşează în sicriu cu faţa spre răsărit,
I) Vezi Rândueala înmormântare! pruncilor în Molitfelnic op. c., p.

192-204.
încungiurat de lumini, flori şi plângere multă, adică aşa cum

făceau creştinii în vechime 1 2). Preotul apoi dă binecuvântarea
şi se face obişnuitul început; iar după aceea cel adormit, până
îa Biserică este petrecut de preoţi şi popor, cântându-se «Sfinte
Dumnezeule». Acolo, în curte, ori în pronaos, se începe de preoţi
serviciul înmormântărei, foarte bogat şi plin de cea mai înalta
filosofic creştina.* După obişnuitul început*), se zice psalmul
90, catisma 17 în 3 stări3), troparele: «Bine eşti cuvântat Doamne»,
«Ceata sfinţilor» şi canonul cu frumoasa "şezândă după oda a
3-a: <aCu adevărat deşertăciune sunt toate, şi viaţa aceasta este
umbră şi vis... când dobândim lumea atuncea în groapă ne
sâlâşluim, unde împreună sunt împăraţii şi ostaşih 4). Finin-
du-se cele 9 ode ale canonului, se încep stilurile pline de cele
mai adânci cugetări: aCare desfătare lumească rămâne neim-
preunatâ cu pri/a ?» 5)... aUnde este aurul şi argintul ? Unde
este mulţimea slugilor ? Toate sunt ţărână!»6). Apoi se cântă
fericirile, apostolul (I Tesal. IV, 13 -17), evangelia (Ioan V,
24—30), şi minunatele podobii ale sărutărei celei de pe urmă7),
în cari se reproduc zicerile duioase ale adormitului: «EW am
vorbit cu voi, şi fără de veste mi-a venit înfricoşatul ceas al
morţeio8). Sfârşitul se face cu punerea în mormânt a corpului
şi cu apolisul9 10). Acest ritual se zice şi la înmormântarea femeilor,
a copiilor şi copilelor mai mari de 7 ani.
3. Preotul sau diaconul încetat din viaţă, este luat de 3
preoţi si pus pe o rogojină 1(J), în semnul umilinţei pe care a avut-o
adormitul înaintea Stăpânului Ilristos. Pe preot ori pe diacon
nu îl spală (scaldă), căci el ca servitor al celor sfinte este curat,
ci îl şterg preoţii cu un burete mueat în unt de lemn, sau cu
o cârpă mueată în apă; apoi îl îmbracă în hainele lui, şi peste
acestea îi pun veşmintele liturgice. Faţa i-o acoperă cu un procoveţ
(acoperemânt) nesfinţit şi îi pune evangelia pe piept, ca unuia
care a predicat sfintele învăţături dintr’însa. După aceea se
face începutul serviciului; apoi ducându-1 în tinda Bisericei se
zice ritualul «înmormântărei preoţilor şi diaconilor mireni» în
toată rândueala. Se cetesc 5 pericope (lin apostol, 5 pericope
din evangelie, canonul cu cele 9 ode ale lui, şi altele; apoi se
1) Scăldarea mortului o găsim şi la Greci precum şi la Romani. La Evrei
se sărută mortul (I M. 50, 1) i se închideau ochii şi gura (I M. 46, 4), şi apoi
îl scăldau cu apă caldă. Despre scăldarea morţilor creştini, ş. a., vezi Fapt. Ap.
9, 37; Euseb. H. E. VII, 22, etc.
2) Molitfelnicul, op. c. p. 156.
7) I. Moisi, 50, 1.
9) Vezi întregul ritual al înmormântărei mirenilor în Molitfelnic. op. c., p,
156—192.
10) Molitfelnicul, op, c., p. 225.
TEZAURUL LITURGIC T. III. 355
aşează, corpul în mormânt şi se face apolisul1). în ritualul acesta

nu se plâng păcatele ca la laici, fiind că servitorii celor sfinte
sunt mai drepţi; pentru aceea se plânge mai mult perderea
unui păstor vrednic de chemarea sa.
4. Călugărul are înmormântarea lui potrivită cu viaţa
sihastrică în care a trăit. Nici trupul său nu se spală de fraţii
lui monahi, ca să nu se vadă a lui goliciune, ci călugărul pur¬
tător de grijă pentru înmormântare, şterge corpul celui adormit
cu apă caldă, făcând cu buretele numai cruce la frunte, mâini,
piept, genuchi şi picioare2). Se îmbracă apoi repausatul in
Domnul, cu hainele sale, se înveleşte cu camilafca în cât să
nu i se vadă faţa, se mai înfăşoară în mantie corpul întins
acum pe o rogojină3), în semnul sărăciei purtată în numele lui
Ilristos. După aceasta dându-se binecuvântarea de preot, se
face obişnuitul început; apoi ducând pe cel adormit în tinda
Bisericei dacă este monah simplu, sau în naos dacă este iero¬
monah, se începe serviciul după rândueală. Se zic multe anti-
foane, cântări sihastrice, fericirile şi se aşează corpul în mormânt,
după care mai urmează câteva tropare şi apolisul4 5).
5. Arhiereul adormit în Domnul, se şterge cu apă cruciş
la frunte, ochi, buze, piept, mâini şi genuchi. Este îmbrăcat apoi
cu veşmintele arhiereşti şi în mână îi pune evangelia ca celui
ce a predicat pe Iisus Hristos, Ritualul înmormântărei este tot
acela al călugărilor6),
6. în săptămâna luminată a Pastelor, ori ce creştin încetat
din viaţă, are acelaşi ritual străbătut peste tot de firul învierei
Domnului. în aceste cântări se înlătură tristeţea, plângerea
păcatelor, jalea, durerea şi tot ceea ce mâhneşte pe om. Se cântă
dar : «Hristos a înviat», canonul Pastelor, apostolul şi evangelia.
Se face înmormântarea şi apolisul6).
La finitul ritualurilor pentru înmormântări, se rostesc de
episcopi şi preoţi cuvântări funebre, învăţând pe credincioşi
despre lume, deşertăciunile ei, voea lui Dumnezeu şi moartea
în creştinism 7).
Din cântările cele duioase ale înmormântărilor, şi din tre¬
cerea noastră în altă viaţă, învăţăm că nu suntem stăpâni aici
pe pământ, pe nimic din cele ce avem, ci numai îngrijitori ai
acestor avuţii. Se amăgesc deci, bogaţii, milionarii, miliardarii
si toti câţi cred că vor moşteni avuţiile ce au strâns cu dreptate
a â a > a J
1) Vezi Ritualul înmormântărei preoţilor şi diaconilor mireni, în Molit-

felnic, op. c., p. 225-268.
2) Molitfelnicul op. c., p, 204.
3) Molitfelnicul, op. c., p. 204.
4) Vezi Ritualul înmormântărei călugărilor, în Molîtfelnic, op. c., p. 204 — 225,
6) Tot acolo, p. 268 — 279.
7) Vezi mai departe «Cuvântările funebre şi pomenirea morţilor în timpu¬
rile vechi creştine'*, Tom. III, Tez. Liturgic, p. 375 seqq.
356 DR. BADEA. QREŞEANU
ori cu răpire. Se amăgesc toti câţi îşi pun speranţa în dulceţile

acestei lumi trecătoare. Să vină la înmormântarea*unui creştin,
să vadă icoana lor în chipul celui adormit şi să plângă împreună
cu cei de fată păcatele si deşertăciunile Iiimei. Dar eu vorbesc
acum de chipurile noastre mici şi neputincioase; rămânem însă
uimiţi când ne aducem aminte ’de strălucirea Sezostrilor egip¬
teni, de puternicia autocraţilor asirieni, babiloneni, persani,
romani şi islamişti, la ale căror porunci se cutremura lumea l). Şi
aceştia s’au prefăcut de mult în praf şi cenuşă. Numai faptele
bune făcute în cercul învăţăturilor sfintei evangelii, duc sufletele
noastre în împărăţia eternă din ceruri.
§ 96.
Cimitirele — Koi^tfjgia — cu studii asupra lor.
L isteriul morţei omului, cum şi al zămislirei sale, sunt două

fapte minunate, în faţa cărora fie cine rămâne uimit şi
pe cari învăţaţii lumei nu le pot înţelege.
Din palatele cele* strălucitoare în cari se desfâtează bogatul,
ori din umilicîoasa colibă în care se adăposteşte săracul pe acest
pământ, şi unul şi altul, deopotrivă trebue să meargă acolo unde
este chemat fie care om, prin marea lege a Dumnezeirei.
1. în <icetatea morţiloradică în ^cimitire'», se întâlnesc
împreuna, împăratul cu ostaşul, dreptul cu păcătosul şi bogatul
cu săracul. Aci toţi sunt deopotrivă înaintea lui Dumnezeu, şi
se cântăresc cu cumpăna dreptăţei divine, faptele omeneşti
săvârşite in această lume. Toate trupurile se transformă in
pământ, potrivit sentinţei rostită lui Adam de Creatorul:
„întru sudoarea feţei tale vel mânca pâinea tat până când te
1) Rugăciunea ce se zice de imam Ja înmormântarea musulmanilor.

„Nemuritorule Alah, care eai sufletele oamenilor şi ucizi animatele, ajută-ne
pe toţi. Iartă pe vit, pe morţi, pe bărbaţi, pe femei, pe cei de faţă şi pe cei
cari lipsesc de la această înmormântare. Iartă păcatele şi greşeiele acestui
mort. Fă mormântul lui ca o grădină a raiului. Fă Coranul şi faptele sale
cele bune, prieteni şi tovarăşi în mormânt. Ajută acestui mort să răspundă
cu înlesnire la întrebările puse lui de cei doui îngeri ai tăi (Nekir-Munkir):
cine e Dumnezeul tău şi care e credinţa ta? Acest mort, când va veni ora
de înviere a tuturor să ţie primit în santgeacul profetului Mahomed la
„arsal-mahşer* (locul de întâlnire al tuturor înviaţilor).
O, Alah, Alah, dă cartea faptelor acestui mort în dreapta. Du pe
acest mort inraiu, fără întrebări şi socoteli grele şi farade chinuri.
Dă, Tu, Puternice Alah, şi celor ce au rămas în viaţă, zile îndelun¬
gate cu sănătate şi mare răbdare. Şi nouă, când ne va veni ora morţei,
O, Alah, fă ca să murim în credinţa în care rut aflăm.
Alah, Alah, prin mijlocirea profetului Mahomed, mai marele tuturor
profeţilor, te rugăm, primeşte rugăciunile noastre(Autorul).
vei întoarce în pământul din carele eşti luat; căci pământ eşti
şi in pământ te vei întoarcel).
Cu toate câ sufletul este nemuritor şi îşi primeşte după
moartea omului, recompensa faptelor pe cari le-a săvârşit acesta
în viaţă fiind, totuşi şi pentru îngroparea trupului, "la toate
popoarele s'a păstrat o deosebită îngrijire. Regii egipteni îşi
zidiră mausolee uriaşe în formă de piramide2), şi aci se depuseră
trupurile lor neînsufleţite şi ale animalelor sfinte3). Asirienii îşi
săpară morminte în piatră tare, şi le împodobiră cu chipuri
cioplite, prin cari înfăţişau zei protectori, fiinţe regeşti şi oameni
viteji. Babilonenii şi Perşii nu rămaseră mai pe jos în această
privinţă4). Cezarii romani îşi făcură zidiri colosale pentru păs¬
trarea0 trupurilor lor. O pildă de acest fapt ne prezintă şi azi
«Castelul Ângeruluh din Roma, fost odinioară mausoleul împă¬
ratului Adrian (a. 138).
Creştinismul însă, întemeiat pe dogma nemurirei sufletului
şi învierea trupurilor, dădu prea puţină însemnătate mausoleelor;
totuşi îngroparea trupului se cinsteşte cu cântări duioase, bine
cuvântări bisericeşti şi cu mângâerea celor rămaşi în viaţă. în
1) i Moisi, 3,19. 13 trb î]\E8 rrcş
2) Vezi forma piramidelor egiptene la pagina 163r Tomul II, Tezaurul

Liturgic.
3) Nu de mult timp s'a descoperit în ţinutul Fayutn din Egipt, un ci¬
mitir foarte vechiu, plin de mumii de ale crocodililor. Cunoaştem din Istoria
universală a omenirei, că Egiptenii se închinau înaintea animalelor, dar mai ales
înaintea crocodililor. înmormântarea acestor reptile, se făcea ca şi aceea a oame¬
nilor. Aşa se explică fiinţa acestui cimitir original în felul lui. Iar în anul 1905r
s’a desgropat şi cimitirul din vechiul oraş egiptean Antinofi, în Eşiptul de sus, cu
mumii omeneşti şi monumente funerare, prea bine conservate in nisipurile su¬
prapuse.
Vechii regi ai Iudeilor îşi scobiră şi ei morminte în stânci de piatră, în
partea nordică a Ierusalimului. Eu le-am văzut în ziua de 12 August 1904.
Aceste morminte sunt ca nişte cuptoare foarte frumos şi simetric săpate. Intr'însele
acum nu se mai află nimic. Până la ele am străbătut printr'un coridor adânc şi
întunecos. In jos mai era un coridor, dar mi-a fost frică să mă cobor. (Autorul).
4) Cele 4 elemente, adică pământul, focul, aerul şi apa, fură întrebuinţate
de Omenire pentru îngroparea morţilor.
a) Semiţii întemeiaţi pe textul biblic (I. M. 3, 19) „că pământ eşti şi în
pământ te vei întoarce» îngroparâ pe morţi m pământ şi peşteri.
b) Popoarele ari ce au ars pe morţii lor pentru raţiunea religioasă, că fla¬
căra focului purifică flacăra sufletului.
c) Dar Perşii adorând focul şi pământul ca pe nişte zeităţi, au dat aerului
cadavrele, adică lăsându-le în turnuri înalte, s’au descompus. Aşa fac şi astăzi
Parsiştii din Bombai cu Calmucii şi Cirghizii.
d) Fenicienii aruncau de obiceiu cadavrele în apă.
Toate aceste moduri de îngropare se mai păstrează şi în zilele noastre.
Dar creştinismul a propoveduit şi aplicat înmormântarea în pământ potrivit tex¬
tului biblic din Genesa 3, 19.
In oraşul Pnom-Penh, capitala regatului Cambodge din peninsula Indo-
tchinei, a murit regele Norodotn în luna Octomvre 1905. Cadavrul regelui, după
vechea datină a acelui ţinut, a fost pusîntr'un mare palat (men) de lemn, anume
toate cântările îngropărei, se observă dorinţa creştinului de a

se vedea în curând împreună şi anume fiii cu părinţii încetaţi
din viaţă, mama cu fiicele, şi rudele cu cei mai de aproape ai lor.
în păgânism, un număr mai mare sau mai mic de morminte
la un loc, purta în general numirea de necropole, — vexpojro?^
(cetatea morţilor). Numirea aceasta o găsim dată de Greci mormin¬
telor egiptene, mormintelor greceşti din vechea Alexandria, apoi
din Asia Mică şi mormintelor etrusce. Uriaşele mausolee egiptene
luate în sensul de «cimitire)) pentru că în ele se depuneau tru¬
purile regilor şi ale animalelor sfinte, se chemau de Greci zpira-
midev, de la cuvântul jtuq—foc, fiindcă ele se termină ascuţin-
du-se ca şi para focului1); iar în limba egipteană se numeau
wparo-mow, adică loc regesc, mormânt regesc. Romanii numiau
«icolumbariav, firizile unde se păstrau oalele cu cenuşa celor
morţi, pentru motivul că aceste oale erau aşezate ca şi cui¬
burile de porumbei în căsuţele lor. Dar Romanii mai" între¬
buinţau şi numirea de (Lputiculn, pentru a arăta acele puţuri
largi şi adânci, unde erau aruncate la un loc cadavrele sclavilor
şi ale săracilor. Iar mormintele luate în parte, fură numite de
păgâni tv\l\3og, xiV|3og, xct(pog, tumulus, şi mai rar amausoleumy>.
Creştinii însă, dădură mai multor morminte la un loc, numirea
de cimitire, xoipjitqpta, coemiteria (xoiâco==dorm), pentru că
ei priviră moartea ca un «somn dulce» 2), ori ca un repaus;
iar nu ca o peire şi nimicire a omului. Aşa Emilian prefectul
roman, să adresează lui Dionisie al Alexandriei cu aceste cuvinte :
aSub nici un chip nu va fi îngăduit nici vouă nici altora, să
ţineţi adunare sau să intraţi în acele locuri numite cimitire^3).
Dar creştinii mai întrebuinţară şi numirea de «criptă» —kqvxtt]
(loc ascuns) pentru gropile unde se ascund trupurile celor morţi;
iar unele din cuvintele întrebuinţate odinioară în păgânism, se
furişară cu încetul şi în creştinism s. e. vExpojioAig, rdqpog, mau-
soleum, ş. a.4). Tertulian în loc de «cimitir» întrebuinţează
cuvintele* areae sepulturarum—câmpul înmormântărilor5)"; iar
Ieronim preferă cuvântul <tcryptay>, căci creştinii ascundeau pe
construit. S'a dat apoi foc palatului şi a ars împreună cu cadavrul. Toate aceste
ceremonii s'au făcut în mijlocul unor mari serbări prezidate de noul rege. Cei-
lalţi locuitori din Cambodge ard şi ei pe morţii lor, dar cu mai puţina solem¬
nitate. (Autorul).
1) Egiptenii au dat piramidelor forma ascuţită, căci ei ca şi toate po¬
poarele vechi fiind închinători ai focului, au voit să dea şi piramidelor chipul
focului ale cărui flăcări se ascuţesc la vârf.
2) De altfel şi Cicerone în scrierea sa „De senectute11 cap. 21 zice: „Voi
ştîţi că nimic nu se aseamănă mai mult cu moartea de cât somnul".
3) Apud Euseb. Hist eccl. lib. VII C. XI: Oii8a|j.6)$ ovxe ujitv
oîîts aM.ou; xiclv, tj auvo8o£ jtoieîoBai, etg xa xcdoupeva xoi^xrjQia eloievai.
4) Mich. Heinecii, op. c., III Th., s. SO.
5) Tertull. ad Scapulam, c. III: Sicut sub Hilarione praesiţîe, quum de
areis sepulturarum nostrarum adclamassent: areae non sunt; areae ipsorurn
non fuerunt.
morţii lor sub boltituri suterane, în cari se adunau şi pentru

acte" religioase *).
2. In cele d’întâiu trei secole, creştinii nu se îngropau
nici în Biserică şi nici în oraşe, pentru că urmaşii evangeliei
aveau un respect'nemărginit fală de casa Domnului, şi ei nu-şi
ar fi îngăduit să îngroape într’însa trupuri omeneşti. Pe de altă
parte, puţinele Biserici cari existau, erau în periferia oraşelor
şi legile romane opreau cu cea mai mare asprime îngroparea
morţilor în lăuntrul cetăţilor. De aceea găsim la Romani toate
locurile de îngropare în afară de zidul oraşelor, ca măsură igie¬
nică şi de bun simţ. Măsura aceasta era fixată chiar în una
din cele douăsprezece table de legiuiri, păstrate cu sfinţenie
de acest popor, din cea mai adâncă vechime1 2 3); iar textul legei
(Tabla X), sună astfel: tHominem mortuum in urbe ne se-
pelitoy neve urito»; adică, în cetate sâ nu se îngroape nici să
se ardă vr’un om mort8). Alţii cred că abia după consulatul
lui Duiliu (an. 260 a. Hr. 4 5 *), a oprit şi a legiferat senatul roman,
ca să nu se mai îngroape cineva în cetăţi B). Dar ori cine ar
fi autorul acestui text de lege, se ştie cu siguranţă că Romanii
erau credincioşi păzitori ai acestei dispoziţiuni, mai ales în
timpul republicei. Unii dintre Cezari însă, nu mai respectară
această datină legală, şi aşa vedem în timpul imperiului, zi-
dindu-se mausolee (s. e. al lui Adrian a. 138), în lăuntrul ora¬
şului Roma, şi aci fură îngropate trupurile acestor puternici
1) Hieronym. Comment. in Ezech. cap. XL: Dum essem Romae et libera-

libus studiis erudirer... crebroque cvyptas ingredi.
2) Legea celor 12 table s'a bucurat totdeauna de cea mai mare conside-
raţiune la Romani, fiind privite ca isvor al dreptului lor naţional public ori pri¬
vat. Erau un fel de Constituţie romană. Cicerone spune că ele se învăţau de a
rostul în şcoale, fără a schimba vr'o vorba dintr'însele.
lată în scurt cuprinsul lor:
Tabla I şi II, cuprindeau procedura şi călăuza justiţiei.
Tabla III, dreptul creditorilor asupra debitorilor. Creditorul putea să facă
ori ce voea cu debitorul său.
Tabla IV, puterea părintească asupra fiilor. Părintele îi putea bate, în¬
chide, vinde şi ucide.
Tabla V, despre moşteniri şi tutele.
Tabla VI, privitoare la proprietăţi şi posesiuni.
Tabla VII, privitoare la edificii şi pământuri.
Tabla VIII, despre delicte. Era pedeapsa taliunei (ochiu pentru ochiu).
Cel ce dă foc la o casă ori ţarină de bună voe, se ardea de viu şi el.
Tabla IX, dreptul public. Judecătorul ce lua mită era omorît.
Tabla X, dreptul sacru. Mortul să nu se îngroape în cetate. Legea oprea
3 veşminte de doliu, 10 flautişti, aromate pentru mort, fiind cheltueli de prisos.
Tabla XI şi XII sunt suplimente la cele precedente. Ele însă desfiinţează
privilegiile şi recunosc suveranitatea poporului.
3) Marcus Tullius Cicero. De legibus, lib. II. c. LVIII.
4) Despre acest Duillius Nepos C., spune Cicerone în scrierea sa «De
senectute" (cap. II), că senatul roman drept recunoştinţa pentru că învinsese pe
Cartagenezi, a hotărît să fie condus în Roma cu torţe aprinse şi cântări de fluere.
„Această solemnitate nu mai fusese văzută în Roma», zice Cicerone.
5) Servius, Notae in Virgilium, lib. XI: Quod postea Duellio consule se-
natus prohibit et legavit, ne quis in urbe sepeliretur.
Hdivi“. Pentru muritorii de rând şi acum nu fu îngăduită în¬

mormântarea în cetate. Aşa, Adrian promulgă o lege prin care
se amenda cu 40 bucăţi de aur, acela care ar fi îngropat pe
vr’un mort în oraş x); iar succesorul său Antonin Piui, după
cum cetim în biografia acestui monarh scrisă de Iuliu Capi-
tolinul, a reînoit aceeaşi lege a lui Adrian 1 2). Acelaşi lucru Pa
făcut şi Diocletian3). ftomanii deci, după cum ne afirmă ve¬
chiul scriitor Varro, îşi îngropau morţii lor pe câmpii în
afară de cetate, şi anume pe lângă căile "publice ; dar şi unii
dintre Cezari au fost înmormântaţi în afară de periferia oraşului
s. e. August şi Tiberiu pe calea Xpia4), Domiţian pe calea" La¬
tină 5), ş. m. a. Acum înţelegem pentru ce şi creştinii îşi îngro¬
pau pe "morţii lor în catacombele săpate tot pe lângă drumurile
publice, iar mai târziu în morminte scobite în suprafaţa pămân¬
tului. De aceea şi Hrisostom face următoarea comparaţiune
într’o omilie a lui: «Cugetă, zice el, câ nici un mormânt nu
se pregăteşte în oraş; apoi dacă în cetatea pământească nu
şe îngădue îngroparea celor moi'ţi, cu atât mai mult e greu a
intra cineva în cetatea cea cerească»6).
Teodosie II-lea a dat un nou edict prin care a interzis şi
el îngroparea în Biserică şi în cetate, fie numai prin păstrarea
cenuşei trupului, fie prin păstrarea sarcofagului cu trupul întreg.
Edictul sună astfel: aToate trupurile cari se păstrează sau în
sarcofage, sau în urne închise pe suprafaţa pământului, să
se transporte afară din cetate» 7). Şi în Africa nordică, după
cum aflăm din decretele sinodului "al V-lea cartaginean, încă
nu era îngăduită îngroparea morţilor, de cât pe câmpii şi pe
lângă căile publice 8), Aceeaşi măsură se păstra şi în Gaîia şi
în Ispania,
3. în timpul luptelor donatiste, găsim însă un început de
a se îngropa morţii chiar în Biserici. Aşa, Optatus de Mileve,
ne arată că Donatîştii fiind călcători de legi civile şi bisericeşti,
1) Ulpian. in Dîgest. lib. XLVII. tit. XII. De sepulchro violato. leg. III
§ V: Divus Hadrianus rescripto poenam statuit quadraginta aureorum in eos, qui
in civitate sepeliunt.
2) Iulius Capitolinus, Vita Antonini Pii philosophi: Intra urbes sepeliri
mortuos vetuit.
3) Conf. Codic. Iustinîan. lib. III., tit. XLIV. De religiosis et sumtibus
funerum leg. XII.
4) Luc. Seneca (Annaeus). Apocolocyntosis Claud : Appiae viae curator
est, qua scis et divum Augustum et Tiberium Caesarem ad deos isse.
5) Sueton. Vita Domitiani, c. XVII: Cadaver eius... in suburbano suo
Latina via funeravit.
6) Chrysost. Homîl. XXXVII, al. LXXIV, in Mattu: ^vvoriaovdTijniâEu;
tricpoţ ev jcdX.ei xaracraEijdÊTai... et yolq âvxaîjQa touto djtELQTiTai, p,â?c-
kcov exeî.
7) Cod. Theodos. lib. IX, tît. XVII. De sepulchris violatis. leg. VI: Omnia
quae supra terram urnis clausa, vel sarcophagis corpora detinentur, extra urbem
delata ponantur.
8) Concil. Carthag. V, can. XIV.
îşi îngăduiau a îngropa în Biserici pe unii dintre fanaticii lor

armaţi, numiţi „circumcelliones", cari cădeau în luptele ţinute
cu armatele împărăteşti. Cadavrele acestora erau însă desgropate
şi aruncate la o parte, orânduindu-se a se înmormânta alară din
cetate L)* lustinian introducând în Codicele său orinduirea lui
Teodosie cu privire la înmormântări, o formulă astfel: o:Nimănuia
mi-i este îngăduit a crede, că să pot îngropa trupurile în
locaşul apostolilor ori ai martirilor)> (în Biserici1 2).
Dar măsurile riguroase luate de Teodosie şi lustinian în
contra înmormântărilor în cetăţi şi mai ales în Biserici, nu se
aplicară şi la relicviile martirilor," ale apostolilor şi profeţilor,
ucişi din"răutatea persecutorilor. Pentru respectul" şi recunoş¬
tinţa creştinilor faţă de aceşti viteji ai credinţei, s’au adunat în
secolul lV-lea rămăşiţele şl cenuşa lor îngropată pe câmpii,
s’au ridicat monumente şi Biserici (martvria, prophetea, apostolea),
în aceste locuri unde zăceau ei, iar relicviile ridicate s’au adus
în cetăţi şi s’au aşezat în Biserici.
Tot acest privilegiu s’a păstrat şi faţă de înmormântările
regilor şi ale împăraţilor apărători ai creştinătăţei. De aceea
Eusebiu "ne spune, că" Dumnezeu a voit ca corpul împăratului
Constantin să fie depus—după cum el dorise — dn Biserica
sfinţilor apostolh zidită de el însuşi, si aceasta «pentru însem¬
natele binefacerh pe cari monarhul le adusese Bisericei3).
Corpul lui Constantin, n’a fost însă depus în lăuntrul Bisericei,
ci în nartica exterioară adică în curte (atrium), şi anume înaintea
uşilor Bisericei, după cum însuşi Hrisostom ne lămureşte acest
lucru4). Iar Teodosie cel Mare (f 395) şi fiul său Arcadie"(j 408),
fură îngropaţi în dreapta porticului Bisericei slinţilor apostoli5).
Istoricul Socrat ne spune că pentru meritele cele strălu¬
citoare ale sfântului Ioan Hrisostom, care murise în exil (an. 407)
E rin intrigile Eudoxiei soţia lui Arcadie (395—408), Teodosie
cu o fericită escepţîe de la legile sale, a hotărît aducerea
relicviilor sfântului loan şi le-a pus pe la anul 442 în Biserica
sfinţilor apostoli din Constantinopole6).
Evagriu ne aminteşte de asemenea, că pe timpul său, era
obiceiul ca împăraţii şi clericii superiori să fie îngropaţi în
Biserica sfinţilor apostoli zidită de lustinian; dar nu lesne se
1) Optat. Opera lib. III: In loco Octavensi occisi sunt (Donatisti) plurimi,
detruncati sunt mulţi*.* Ex quorum numero quum aliqui in basilicis sepelire
coepissent.
2) Cod. Just. lib. I, tit. II. De ecclesiis., leg. II: Nemo apostolorum mar-
tyrum sedem humandis corporibus existimet esse concessam.
3) Euseb. Vit. Constant, lib. IV, c. LXXI; Ta a*TOu§ao0£Vta auro) cruv
TVj TLOV djIOCTTOÂOJV ârqSlOlTCO p.VT][XŢ|.
4) Hrisost. Homil. XVII. in 2 Corint: Ktovoravxîvov xov^ peyav
xqiqv Evoûoev 6 icaîc, oi x o JtQoOugoiţ xaraGoixo toO aXiecog.
5) Niceph. Historia eccles. lib. XIV, cap. LVIII.
6) Socrat. Hist. eccles. lib. VII, c. XLV: To ocoâ Icoavov ev Kopavou;
TE0ap4iEvov, paoiXea jtEioaţ, xoiaxoorqj Jt e p, * x a> Itel e t a xqv
îngăduia acest lucru şi în alte Biserici1). Acest privilegiu îl aveau

si ctitorii Bisericilor, de a ti îngropaţi adică în lăuntrul sfintelor
locaşuri zidite de ei înşişi. împărătesele încă se îngropau în
Biserici după cum ne afirmă Sozomen 2). Vedem dar că Con¬
stantin cel Mare a fost îngropat în curte; iar prin secolul V-lea
şi al Vl-lea aflăm pe împăraţi, împărătese, episcopi şi ctitori,
îngropaţi chiar în lăuntrul Bisericei şi anume în nartica interioară.
înmormântarea la Grecii cei vechi. Mortul se încununează şl i se pun daruri

lângă, dânsul.
Creştinii de rând însă, erau îngropaţi şi acum ca şi mai nainte,

în atară din oraşe.
4. Din secolul Vl-lea încoace şi anume după moartea lui Ius-
tinian, începu a se folosi şi poporul de privilegiul înmormânta-
x a 0 a t qe o iv, eîs t»]v KoDVcrcavxtvou no\iv pet'exojuge' xal pEtâ 7ioXXfjg tipfjţ,
drpioouţ jto^jteuoag auto, elg tr|v Eîtamjpov t<ov &n:ocrrdA.<Dv exxAr|cri'av dbtE0£fo.
1) Evagr. Hist. eccls. lib. IV, c. XXXI: ’Ev $ (vr)^ = £xxXî]OLşi dbioa-
toXcov), otte PaoiXEÎg, o'Îte tEQcupEVOi, xfjg vevopiapiv^q Taqpfjg tuYxâvoum.
2) Sozom. Hist. eccles. lib. IX, c. II.
rilor în nartica exterioară (curtea), ori în câmpia dinaintea Bi-

sericei. Cea d’întâiu îngâduire oficială de acest fel, o găsim în
apus la conciliul provincial I-iu din Bracarensa (Bracara, Braga)
în Ispania, care formulă în anul 462 următoarea dispoziţiune
pentru acele ţinuturi : ccCorpurile morţilor cu nici un chip să
nu se îngroape în sfintele Biserici; dar dacă este necesitate, se
pot face înmormântările în împrejurimile zidurilor Bisericei,
însă aşa în cât să nu se aducă cu aceasta scârbă3> *). Tot clin
actele acestui conciliu, dovedim că pe acel timp, în cetăţile
Galiei (civitates Galliae), se îngropau creştinii chiar în Biserici,
fapt care a fost oprit şi acolo după vr’o două sute de ani, re-
ţinându-se îngăduiala numai pentru curtea Bisericilor. Carol
cel Mare de aceea chiar decretă, ca anullus laicus in ecclesia
sepeliatim; însă din acest text se vede că clericii puteau să fie
înmormântaţi şi în Biserici.
în răsărit, Leon cel înţelept, pe la începutul secolului al
X-lea, desfiinţa formal legile cele vechi cari opreau înmormân¬
tările în lăuntrul cetăţilor, şi îngădui de aci înainte, ca <afie care
să facă după cum voeşte şî să-şi îngroape pe morţi, ori în
afară ori în lăuntrul cetăţeh 1 2). Totuşi nu cetim în nici o no¬
velă a lui Leon, că acesta ar fi permis îngropările şi în Bise¬
rici. Tot pe timpul lui Leon înţeleptul, un sinod apusean ţinut
la Mogunţia (în Germania), orândueşte ca mici un mort să nu
se îngroape în Biserică, de cât numai episcopii, egumenii,
preoţii vrednici şi laicii credincioşii (meritoşi3).
5. Date istorice despre binecuvântările preoţeşti făcute
la morminte când se depun în ele morţii, găsim abia prin jumă¬
tatea ,11-a a secolului Vl-lea la Grigorie Turoneanul, când acesta
întreabă cu o ocaziune: <tdar acel loc unde trebue să se îngroape,
nu este el sfinţit cu o binecuvântare preoţească 4). Nu încape
însă îndoială, că aceste binecuvântări făcute la morminte, cum
şi serviciul bisericesc al înmormântărilor,.sunt mult mai vechi de
cât secolul al Vl-lea, şi poate chiar din secolul l-iu. Se ştie
iarăşi că aceste ritualuri funebre s’au îmbogăţit în decursul
timpului.
Binecuvântările la morminte se făceau din două puncte
de vedere: aj pentru ca mortul să primească binecuvântarea
Bisericei în lunga sa călătorie de veci; bj ca mormintele să
dobândească prin binecuvântări, caracterul de locaşuri sfinte
şi astfel profanatorii lor să fie pedepsiţi întocmai ca şi aceia
1) Concil. Bracar. I. can. XXXVI: Corpora defunctorum nullo modo
intra basilicam sanctorum sepeliantur, sed si necesse est, deforis circa murum
basilicce usque adeo non abhorret,
2) Leo Novell. LUI: Quicumque autem sive extra muros, sive intra civi-
tatem sepelire mortuos volet.
3) Concil. Moguntiae, can. LII: Nullus mortuus intra ecclesiam sepeliatur,
nisi episcopi, aut abbates, aut digni presbyteri, aut fideles laici.
4) Gregor. Turon. De gloria confessor. Cap. CVI: Quia locus iile, quo
Sepeliri debet, non est sacerdotali benedictione consecratus?
364 DR, BADEA CIREŞEANU
ai Bisericilor. Chiar la păgâni, mormintele erau foarte mult res¬

pectate; iar violatorii lor primeau cele mai aspre pedepse. împă¬
ratul Gordian (238—244) privea mormintele în edictele sale ca
pe nişte <rres religioni destinatas, etiam religionis eftectasn, şi
pedepsea foarte greu pe spoliatori. Textul edictului lui Gordian
cu privire la violarea mormintelor îl găsim introdus cu aceleaşi
cuvinte şi în Codicele lui lustinian *). Tot aga şi Iulian Apostatul
(361—363) care aplică prădătorilor «poena sacrilegii» 1 2 3), în edictul
său cu privire la morminte, numeşte corpurile morţilor grămezi
sfinţite (aggeres consecratos), cari cuvinte au trecut şi în Codicele
lui Teodosie8).
6. Omul tuturor timpurilor şi al tuturor popoarelor, a dorit
ca ultimul său locaş să fie înfrumuseţat după averea lui şi după
împrejurări exterioare. Antonin Piui, după cum ne spune’ luliu
Capitolinul, a dat cele mai aspre legi în contra luxului fără
margini al mormintelor romane 4). Creştinul de şi a fost mai în¬
frânat în această privinţă, totuşi ’şi a împodobit şi el casa cea
de veci, după cum vedem acest fapt arătat în Codicele lui Teo-
dosie, unde se vorbeşte de morminte creştineşti încungiurate cu
columne frumoase, cu busturi, cu inscripţii, cu împletituri de
piatră, şi cu tot felul de ornamente. După aceasta, urmează în
Codice, clasificarea pedepselor, aplicate celor ce săvârşeau nele¬
giuita crimă, a distrugerei şi profanăreî mormintelor5). Unii însă
dintre părinţii bisericeşti, combateau energic luxul şi risipa fă¬
cută la înmormântări. A’şaGrigorie deNissa, ne spune în biografia
lui Efrem Şirul, că acest înţelept bărbat, ’şi a testat o înmormân¬
tare umilicioasă; iar prisosul ce era să fie aruncat pe un lux
funerar, Efrem a dorit ca mai bine asâ se împartă săracilor» 6).
Acelaşi lucru P;a recomandat şi Vasilie cel Mare în omiliile sale7).
Creştinii s’au deosebit de păgâni şi în ceea ce priveşte modul
1) Cod. Iustin, lib. IX, tit. XIX, De sepulchro violato leg. I: Res reli¬
gioni destinatas, quin imo iam religionis (al. religiosas) effectas... laesae tamen
religionis inciderunt in crimen.
2) Cod. Iustin. Iib. IX, tit XIX. De sepulchra violato. leg. V.
3) Cod. Theod. lib. XVII. De sepulchris violatis leg. V: Pergît audacia
ad busta diem functorum et aggeres consecratos.
4) Capitolinus. Vita Antonini Pii Philos.: Tune Antonini leges sepeliendi
sepulchrorumque asperrimas sauxerunt.
5) Cod. Theod. Lib. IX, tit. XIX, De sepulchris violatis, 'teg. II: „Universi,
qui de monumentiscolumnas vel marmora abstulerunt, vel coquendae calcis gratia
lapides deiecerunt, singulas libras auri per singula sepulchra fisei rationibus in-
ferant". Apoi în leg. IV cetim: „Qui aedificia manium violant, domus ut ita
dixerim, defunctorum geminum videatur facinusperpetrareu. Intre multele cimi¬
tire ce am văzut în ţările europene şi asiatice, îmi aduc aminte mai ales de
cimitirul Ispaniolilor din Madrid situat pe calea dintre acest oraş şi Vicalvaro.
In acest cimitir, sculptura în genul funerar, executată în 'marmoră, atinge cul¬
mea luxului de acest fel. (Autorul).
6) Nyssen. Vita Ephrem: "AM.’auto exeIvo, to oqio0£v eL; xfyv exeîvou
xăcpf)v, 5o0fjvai Jixoxoîţ. %
7) Basil. Homil. in divites.
La noi în România, luxul şi risipa ce se fac cu înmormântările, cu coroa-
de îngropare al morţilor. Păgânii şi în special Romanii, puneau

de obiceiu pe cei morţi pe o grămadă de lemne, şi ’i ardeau
(corpora in rogum imposita cremabant; iar cenuşa şi oasele
le puneau în oale şi le îngropau în pământ, ori le păstrau în
firizile anume făcute în columbarii. închinătorii crucei însă, s'au
îngrozit de arderea fraţilor lor, şi de aceea s’au mulţumit a ’i
îngropa în pământ potrivit sentinţei Creatorului: <tcă pământ
eşti şi în pământ te vei întoarce»*). Dar creştinii au mai avut
obiceiul, de a păstra trupurile celor morţi în catacombe, ori, ca şi
azi, în cripte. Iar când păgânii obiectau creştinilor, că aceştia nu’şi
ard pe morţii lor, ca nu cumva să se peardâ ceva din" sufletul
celui repausat, atunci Minuciu Felix le-a răspuns cu aceste în¬
ţelepte cuvinte: <tTot trupul fie că seacă ca şi pulberea, fie că
se desleagâ în apă, ori se strânge prin cenuşă, sau se păstrează
prin mirosuri tari, ori in ce chip, el totuşi se duce de la noi,
şi numai lui Dumnezeu îi este in putere a păstra elementele.
Să nu credeţi însă că avem vryo pagubă şi ne temem de vr'un
fel de înmormântare; dar noi creştinii făptuim pe cel mai vechili
şi mai bun obiceiu, adică de a îngropa pe cei morţi» (iar nu
a ’i arde3). Tot aşa mai târziu, şi anume pe timpul lui Tertu-
lian, de asemenea se imputa creştinilor, că aceştia nu ard cor¬
purile morţilor lor, fiindcă ei cred, că prin îngroparea în pământ,
mai rămâne în corp o parte din suflet; iar prin ardere s’ar
perde acea părticică. La această obiecţiune fără temeiu, Ter-
tulian răspunde astfel: <iAUa este raţiunea creştinului pentru
care işi îngroapă pe morţi (şi nu’i arde): nu ca să se reţină
in corp rămăşiţe de suflet; ci din cauza cruzlmei şi îngreţo-
şăreb 4). Unii cred că cremaţiunea a încetat la Romani pe timpul
lui Antonia Piui (138—161) ; dar de oare ce Tertulian o combate,
iar Teodosie II interzice cremaţiunea şi chiar îngroparea în pă¬
mânt în lăuntrul cetăţei&), de aci lesne putem dovedi, că ar¬
derea morţilor a durat până mai încoace a), cu toate că filosoful
nele de prisos, cu dricurile..., sunt fapte nechibzuite. Mai bine ar fi ca în locul
acestor cheltueli, să se facă o fântână, un eleşteu la drum, o cruce, o bursă la
un sărac, ş. a., tot pentru pomenirea mortului. (Autorul).
1) Cicerone după ce vorbeşte în cartea sa nDe senectute", cap. XXII despre
nemurirea sufle+nl,,i, arată că corpul amicului său Catone, a fost pus de dânsul
pe rug.
2) I Moisi, 3,19.
3) Minuc. in Dialog Octavius, Cap. XI, n. 23: Corpus omne, sive arescit
in pulverem, sive in humorem solvitur, vel in cinerem comprimitur, vel in ni-
dorem tenuatur, subducitur nobis; sed Deo elementorum custodi reservatur. Nec,
ut credibis, ullum damnum sepulturae timemus, sed veterem et meliorem consue-
tudinem humandi frequentamus.
4) TertulI. De anima! cap. LI.
5) Cod. Theod. lib. IX, tit. XVII. De sepulchrîs violatis. leg. VI: Omnia
quse super terram urnis clausa (crematio), vel sarcophagis corpora detinentur (hu-
matio) extra urbem delata ponantur.
6) Arderea morţilor s’a practicat mai ales Ia Romani şî Indieni. La aceşti
din urmă, până în zilele noastre se ard femeile chiar de vii la moartea bărba¬
tului lor. Vezi şi T. II, Tez. Liturg., p. 25.
şi scriitorul Macrobiu contemporanul lui Teodosie II (nu cel din

timpul lui Irod cel Mare), spune că în jumătatea primă a seco¬
lului al V-lea, prin unele locuri nu mai era în obicinuinţă această
fioroasă nimicire a trupurilor *).
§ 97.'
Diferite obiceiuri străvechi la înmormântări.
f um că în vechime, corpurile celor morţi se îmbălsămau la
păgâni cu aromate, despre aceasta iată* ce ne spune Hero-
dot cu privire la Egipteni: &Apoi umplând pântecele mor¬
tului cu mirrhâ curata şi cu casia (scorţişoară) şi cu alte mi¬
rodenii, fără de tămâe, după aceea îl cosd 2). La Evrei era însă
1) Macrob Saturnal. lib. VII, cap. VII: Licet urendi corpora defunctorum
usus nostro saeculo nullus est. In epoca omerică exista cremaţiunea după cum
cetim în Iliada lui Omer, cânt. II, v. 433.
Susţinătorii de astăzi ai cremaţiunei, cred a) că cimitirele emanează vapori
gazoşi periculoşi sănătăţei; b) că aduc boale contagioase prin propagarea mi¬
crobilor ; c) că infectează isvoarele de apă în cursul lor sub pămâţjt.
S'a constatat însă de somităţile medicale : 1) că gazele putrefacţiunei, nu
conţin un principiu otrăvitor; 2) că nu se propagă boale prin microbii cimiti¬
relor, graţie razelor solare cari îi distrug; 3) nu infectează apa isvoarelor;apoi
însăşi cremaţiunea înmulţeşte microbii.
Totuşi crematoriele (cremo = ard), pentru trupurile omeneşti sunt foarte nu¬
meroase astăzi.
Jn Paris la anul 1797 se permite oficial arderea cadavrelor omeneşti. Dar
această practică nu prinse rădăcini. Iar de la anul 1875 încoace, crematoriele
se tot înmulţiră prin propaganda activă a lui Coletti din Padua, care arată fo¬
loasele igienice prin arderea morţilor. Chirurgul englez Thomsohn, înfiinţă chiar
o societate pentru această propagandă
In ducatul Saxa-Coburg-Gotha' se aprobă oficial crematoriul în anul 1878;
în Elveţia, în anul 1879; în Anglia în anul 1882; în Francia în anul 1883, ş. a.
Iar în anul 1889 erau 23 crematoare în Italia; 10 în Statele-Unite; 1 în
Paris; 1 în Londra; 1 în Stockholm ; 1 în Copenhaga; 1 în Qotha; 1 în Zurich.
Cadavrul omenesc pus în cosciug, este dus pe un cărucior ce merge pe
şine până la uşa cuptorului; de aci este dus mai departe pe o masă de bronz,
ce alunecă în cuptor. îndată flăcările de lemne îl cuprind şi mistuesc materia.
In faţă e un paraclis unde se roagă familia şi preoţii, Lucrarea durează
2 ore. In Anglia preţul unei cremaţiuni e de 250 franci; în Danemarca pentru
săraci, 10 franci, ş. a. Pentru funcţionarii de la crematorii în Zurich, 5 franci;
în Breslau 4 franci; în Padua 3 franci; în Japonia 2Va franci.
Eu însă resping cremaţiunea trupurilor omeneşti, căci este prea îngrozi¬
toare, apoi strică obiceiurile noastre strămoşeşti, distruge pietatea către corpul
nostru, dispar monumentele funerare atât de bogate în Istoria noastră naţio¬
nală, ş, a. Din fericire, în România, nu s’au încuviinţat crematoriele. (Autorul).
2) Herodot. Historia, lib. II, cap. LXXXVI: Êneira rriv vtjSuv apuQvrjg
dxrjQaTOU TETQtJlîvriS, Xal XO,0LT|C, XCU T03V <xM.O)V 0UfAlT|JldTOJV, JtÂ.T]V X-lPavaiTOti,
jt^rjoavtEg, aupodircouaiv ojtîaco. Erodot cel mai vechiu scriitor care ne-a păs¬
trat lămuriri asupra modului de îmbălsămare la Egipteni se exprimă astfel (lib.
II cap. LXXXVI): „Se află în Egipt anumite persoane „Refenii" adică îmbăl-
sămâtorii pe cari legea i-a însărcinat cu îmbălsămările. Iată cum lucrează aceştia
la corpurile celor bogaţi: La început Refenii scot creerii prin nări parte cu un
fier curbat, parte prin mijlocul unor doftorii pe cari le introduc în cap. După
aceea fac o tăetură în deşertul corpului cu o piatră de Etiopia tăetoare; şi trag
numai obiceiul de a pune lângă corpul celui mort mai nainte

de îngropare smirna şi aloe, ca un simbol al dragostei către cel
repausat. Evangeliştij ne spun, că şi Dumnezeescul Mântuitor
al omenirei, dându-şi sufletul pe cruce, corpul lui a fost cerut
de la Pilat de Iosif din Arimatea x); «Iar Nicodim... a adus o
amestecătură de smirnă şi de aloe, ca o sută de litre. Şi au luat
trupul lui Isus, şi Va înfăşurat în giulgiuri cu miresme, pre¬
cum este datina Iudeilor de a îngropay>2). «Şi Van pus în mor¬
mânt, care era săpat în piatră; şi au prăvălit o piatră pe uşa
mormântului» 3). «Şi trecând Sâmbătay Maria Magdalina şi
Maria lui Iosif şi Salomi, au cumpărat miresme ca să meargă
sâ-l ungă'* 4).
prin această deschizătură intestinele pe cari le curăţă şi le pun în vin de pal¬

mier şi apoi în aromate pisate. In urmă Refenii umplu pântecele cu mirrhă
curată pisată, cu scorţişoară şi alte mirodenii, esceptândutămăea, apoi cos
corpul. Aceste lucrări finindu-se, sară corpul şi'l pun în leşie tare de cenuşă
(natron) pe timp de 60 de zile... Trecând aceste zile se spală corpul, se înfă¬
şoară în legături de in fin mânjite cu un fel de cleiu pe care Egiptenii îl în¬
trebuinţează la lipirea obiectelor. Părinţii apoi iau corpul astfel pregătit, îl aşază
în sicriu de lemn făcut în chipul omului şi-1 pun în cripta mortuară".
„Acei pe voesc a înlătura cheltuelile, urmează Erodot, aleg altfel de îm¬
bălsămare: umplu o mică pompă cu lichid extras din cedru, se injectează cu
acesta pântecele corpului, fără a-i face vr'o tăetură şi fără a-i scoate intestinele.
Când s'a introdus acest lichid, se astupă gura pentru a nu eşi lichidul. Se ţine
corpul apoi în sare 60 de zile, iar după aceea se scoate lichidul din pântece.
Lichidul acesta are atâta putere în cât topeşte măruntaele şi le scoate afară cu
el. In exterior leşia de cenuşă (natron), a uscat carnea în aşa fel în cât nu a mai
rămas de cât pielea şi osul. Se dă apoi corpul celor în drept". „A treea specie
de îmbălsămare nu e de cât pentru săraci. Se injectează corpul cu lichidul numit
„Surniaia" se pune în leşie de cenuşă (natron) 70 de zile şi-1 dau după aceasta
familiei". (Vezi şi Facerea 50,3, despre îmbălsămare).
Tot aşa şi Cicerone împreună cu alţi scriitori, ne spun că Egiptenii vechi,
îmbălsămau pe morţi şi aşa îi ascundeau prin casă unde se păstrau epoci întregi
(Cicer. quaest. Tuscul. lib. III. § CVIII: condiunt Aegyptii mortuos, et eos domi
servant). Creştinii egipteni, moşteniseră şi ei obiceiul de a nu îngropa pe morţi
în pământ, ci de a-i îmbălsăma şi a-i păstra în căsători în mausolee. Corpul
astfel pregătit, se chema în limba egipteană „gabbara"; în limba greacă
se zicea TCLQixo; adică sărătura; în limba arabă se cheamă
adică ceară, poate pentru aceea că această substanţă juca rolul prin-
cipal în îmbălsămarea cadavrelor. De aci avem până azi cuvântul mumia, adică
ceara (Gataker. not. in Marc. Anton. lib. IV: ita apud illos (Aegyptios) cadaver
sit xa.Qi%oţ, id est salsura (sărătura), sive mummia, uti appellant recentiores me-
dicorum fillii, ab arabico „mum«, id est cera\ quia ceromate etiam in eo negotio
utebantur). Atanasie cel Mare însă, a combătut acest mod de îngropare păgâ-
nească a cadavrelor, sub motivul „că şî corpul Domnului a fost pus în mor¬
mânt şi o piatră a fost răsturnată asupra mormântului, până ce a înviat a treia
zi». (Athan. vit. Anton: xal auto 8e to tou xvqîov ocopa ei£ pvrjpEiov ETE0rp
Xtâoţ te Ijcite0ei5 £xqui|ie auro, Etog dveatr) tqitipeqov). Medicii de azi susţin că
îmbălsămările s'au mai perfecţionat; dar aceasta este o întrebare dacă e aşa. Conf.
Girardin, Legons de chimie elementaire, voi. V, Paris 1880, pag. 192 seqq.
1) Orăşelul Arimatea sau vechea Rama, azi se cheamă -Ramleh". El se
aflăJcam la mijlocul drumului dintre Iafa şi Ierusalim. (Autorul).
2) Ioan 19,39-40.
3) Marcu 15,46. Conf. Mat. 27,59-61.
4) Marcu 16,1. Conf. Mat. 28,1. Luca 24,1. Ioan 20,1.
In jumătatea Il-a a secolului Il-lea Minuciu Felix răspunde

păgânilor, că în creştinism, «Corpul nu se face de cinste prin
mirosuri; căci numai morţilor li sunt afierosite miresmeled1).
Iar Tertulian spune duşmanilor creştinătăţei, că «Tămâia este
trebuincioasa oamenilor in aromele medicinale; dar nouă cre¬
ştinilor, pe lângă acestea, ne mai trebue şi la mângâerea (un¬
gerea) celor morţi» 2). Poetul ispaniol Prudenţiu, la începutul
secolului al V-lea, ne zice că pe timpul său, iCorpul mortului
dacă se ungea cu mirrhu Sabeilor (un trib din Arabia), ii fo¬
losea aceasta ca şi un medicamenta 3j. Un text şi mai clar în
privinţa smirnei, îl găsim tot pe la începutul secolului V-lea la
Rufin al Aquileei, care arată că <s.Mirrha este mai mult de un
gust amarcu ea se unge corpul mortului, ca să nu putre¬
zească şi să respingă viermii4). Aşa dar din mărturiile aflate
la Minuciu FeHx, Tertulian, Prudenţiu şi Rufin, vedem că creş¬
tinii cei vechi obişnuiau a unge pe cei morţi cu tămâe, smirnă
şi alte aromate.
1. Gât despre timpul îngropărilor, cunoaştem că păgânii
din motive superstiţioase, obişnuiră a-şi înmormânta noaptea pe
răposaţii lor. Despre acest fapt ne asigură cei mai buni scriitori
şi interpretatori ai legilor romane ca d. e. Seneca, Tacit, Dione
Cassius contemporanul lui Alexandru Sever, etc.5). Creştinii
însă acomodându-se împrejurărilor, în timpul persecuţiilor îşi
îngropară şi ei noaptea pe ai lor, după cum cetim aceasta în
scrierea întitulată «Patimile lui Giprian şi înmormântarea lui»
că adică «Corpul acestui martir, clin cauza răutâţei păgânilor,
a fost aşezat in apropiere, incungiurat cu lumânări de ceară
şi cu colori frumoase, şi fâcându-se rugăciuni şi mare pre¬
gătire; a fost înmormântat noaptea»6). Dar când martirul pă¬
timise munca decretată de păgâni şi încetase din viaţă în chi¬
nuri, atunci se da creştinilor corpul, şi-l îngropau ori ziua ori
noaptea7 * *). Aşa, Policarp episcopul Smirnei, prin vicleniile şi
1) Minuc. in Dialog. Octavius: Non corpus odoribus honestatis, reservatis

unguenta funeribus.
2) Tertull. De idololatrip. cap. IX: Etiam hominibus ad pigmenta medi-
cinalia, nobis quoque insuper ad solatia sepulturae (tura) usui sunt.
3) Prudent. Cathemerin. hymn. de exsequiis defunctorum; Adspersaque
myrrha Sabaeo corpus medicamine servat. Pe când călătoream în Egipt în vara
anului 1904, am văzut pe acolo destule mumii rămase de la vechii Egipteni.
(Autorul).
4) Rufin. Aquil. ap J. Louzon. De pollinct. et balsamat. ap, vet. c. x;
Myrrha est species valde amara, de qua ungitur corpus mortui, ut non putrescat,
et pellit vermes.
5) Conf. Gothofred. in dict. leg. Iuliani.
6) Passio Cypriani: Eius corpus propter gentilium curiositatem in proximo
positus est, cum cereis.... cum voto et triumpho magno.... et scolacibus.... (£t
noctu selpultum esse).
7) Despre ,/Obiceiurile vechi funebrale la creştini" ceteşte scrierea mea
în Revista „ Vocea Bisencei11 din anul 1895 n. 2 şi 3 pag. 5, apărută în Bucu¬
reşti sub direcţiunea mea. (Autorul).
intrigile jidoveşti, fiind ars de viu d asupra unei grămezi de

lemne chiar in acest oraş, cenuşa şi oasele martirului fură dă¬
ruite creştinilor; iar aceştia le îngropară ziua cu o adâncă vene-
raţiune 1). încetând persecuţiunile, nu mai fu nevoe de a se mai
face noaptea înmormântările, după cum cetim acest fapt şi în
Codicele lui Teodosie: «.Cunoaştem, zice acest împărat, că se
Un şef de trib din Patagonia (America de Sud), petrece la mormânt

pe un amic al sâu.
transportă trupurile celor morţi cu o grămâdire deasă \de

popor, şi cu o prea mare îmbulzeală de privitori... Dar care
este ziua cea mai favorabilă îngropărilor?... Durerea la înmoi
mântâri caută singurătatea»2j, Mai departe urmează in Codice
1) Euseb. Hist. eccles. lib, IV c. XV.

2) Cod. Theod. lib. IX tit. XVII. De violandis sepulchris. leg. V: Efferi
cognovimu5 cadavera mortuorum per confertam populi frequentiam et per
maximam insistentium densitatem... Qui enim dies est bene auspieatus a fu-
nere?... Dolor in exsequis secretum amare.
370 DR. BADEA GREŞEANU
ordinele împărăteşti, ca la asemenea ocaziuni de întristare, tot

omul să fie cuviincios şi tăcut. Iar Socrat ne spune că pe timpul
lui Iulian, în ziua când s’au transportat relicvele martirului Va-
vila din Dafne în centrul oraşului Antiohia, mulţime mare de
bărbaţi şi femei, tineri şi fecioare, bătrâni şi copii, toţi petreceau
cu respect rămăşiţele martirului. Mulţimei îi precedau cântăreţi
de psalmi, cărora*le răspundea poporul cu armonie. La o di¬
stanţă de şase mii de paşi, împăratul Iulian asculta măreţia
acestei pietăţi1). Dar şi la înmormântările creştinilor de rând se
cântau psalmi si imne până la locul de îngropare.
2. Solemnităţile funebre de si erau foarte impunătoare în
timpurile vechi creştine, totuşi nu găsim pe atunci cheltueli fără
nici un folos. Aşa, G-rigorie de Nazianz, vorbind de înmormân¬
tarea fratelui său Cezar, arată că înaintea pompei mergeau mulţi
dintre creştini, ţinând în mâini felinare (Xanitocpopta) cu lumânări
de ceară2). Iar Grigorie de Nisa, descriind măreaţa înmormântare
a sorei sale Macrina, se exprimă astfel: ^Poporul mergând în
mare mulţime împrejurul sicriului, şi toţi având o nesfârşita
admiraţiune către această petrecere sfântă, din cauza aglome-
raţiunei, nouă nu ne mai era cu putinţă să mergem într’o
ţinută măreaţă; de aceea pe o parte şi pe alta, mergea îna¬
intea noastră în ordine obişnuită nu puţină mulţime de dia¬
coni şi clerici mai miciy cari purtau în mâini făclii de ceară» 3).
Tot asemenea şi Teodoret arătând splendoarea cu care s’a făcut
aducerea relicvelor sfântului loan Hrisostom, din locul exilului
(Pityus în Colchida) la Gonstantinopole (an. 438), spune că atunci
când au trecut cu relicvele peste Bosfor, din ordinul lui Teodosie
II (408-450), lumea era aşa de numeroasă în bărci, din cât fâ-
cliele ce să ţineau in mâini acopereau marea» 4 5). Iar simboli¬
zarea imnelor funerare şi a făclielor ce se duc înaintea mortului,
a arătat-o loan Hrisostom într’o concepţie a sa de o frumuseţe
rară. <rSpune-mi mie, zice acest Părinte bisericesc, ce însemnează
luminele cele strălucitoare? Oare nu ducem cu ele in triumf
la locaşul de veci pe cei încetaţi din viaţă, ca pe nişte atleţi
la locul de încoronare? Ce însemnează cântările de îngropare3?
Oare nu prin acestea prea mărim pe Dumnezeu şi-i mulţumim
lui pentru că a încununat pe cel ce pleacă din mijlocul nostru?»6).
1) Socrat. Hist. eccles. lib. III. c. XVIII: "Aîa Y^vaiţl xal viq. TjXixiq:,
XaiQOVTEQ xai. ipaX^cpSouvrei;, arco Adcpvrjs Citi ttjv rcoXiv êxecpegov T^v
coqov* x. x.
2) Nazianz. orat, X in Caesarium.
3) Nyssen. Vita Macrinae: Tou X.aou rcepl tt|v xXivriv rcEjrujmoyivou, xai.
rcavxcov djtXiţoxcog exovxcov xou Ieqoîj exelvou 0ed|xaxoc;, oux fîv ev euxoXuj t»îv
jtoQEiav tjjxtv 8iavueo0ai* jiqot)ybito 8e xa0’exdxE(?ov fiiaxovcov fie xal
■urcrjQExdyv oux oUyov rcWjOog, oxoixiifiov tou axrjvcofiaxog rcQOrcofircevov, xaq ex
xrjQoîi Xajxrcafiag exovtei; rcavreg,
4) Theodoret. Hist. eccles. lib. V. c, XXXVI: Toii BoorcoQou xo rcgog
xfi nôrcovrifir] axoua xoXq Xa^rcaau xaxEXQinpE.
5) Chrisost. Homil. IVin Hebr.: Elrceyăq jiot,xipouXovxai al k a rc a 8 e
3. Scăldarea mortului, o găsim de o potrivă atât la Greci

cât si la Romani. La Evrei se săruta mortul 1), i se închideau
ochii şi gura 2), şi apoi îl scăldau <tcu apă caldă în care se pu¬
neau flori de muşăţel (xapaCpT|?.ov) şi de roze uscate, ca să fie
mortul curat, când îşi va da seamă de păcatele lui» 3). Pliniu
ne spune că şi Romanii obişnuiau din vechime, «să închidă
ochii morţilor; dar pe rug'U se deschideau iarăşi... ca $ă poată
vedeaa cerul» 4).
în Noul Testament încă se vorbeşte de scăldarea morţilor.
Aşa, în Faptele apostolilor, se spune că Tavîtadin Iope încetând
din viaţă, a fost scăldată şi pusă în foişor6). în epistola I către
Corinteni, încă se vorbeşte de asemenea scăldări6). Tot aşa şi
Dionisie al Alexandriei ne istoriseşte, că pe timpul său întâm-
plându-se o ciumă în acest oraş, au fost atinşi ae boală mulţi
preoţi, diaconi şi cei mai pioşi oameni. Atunci creştinii, din dra¬
gostea către fraţii lor, ne temându-se de pericolul*acestei boale,
s’au dus la aceşti suferinzi, «şi după ce au ţinut trupurile
sfinţilor in braţele lor, le-au închis gura şi ochii, le-au purtat
pe umerii lor, le-au îmbrăţişat şi sărutat, le-au spălat şi le-
au împodobit cu cele mai bune haine ale lor» 7). Tertulian8),
Grigorie Turoneanul9), Grigorie cel Mare 10), Beda Venerabilis,
ş. a., toţi vorbesc de scăldarea creştinilor adormiţi în Domnul.
Cât despre îmbrăcarea morţilor, am văzut că ’Dionisie Ale-
xandreanul arată destul de luminos acest fapt. Tot aşa şi Eu-
sebiu descriind înmormântarea martirului Marin, spune că sfântul
«a fost îmbrăcat cu veşminte albe şi preţioase, iar senatorul
roman Asturiu. l-a luat pe umerele sale, şi aşa l-a dus la
mormânt» u). Iar despre podoabele împăratului Constantin, când
al cp a i 5 p a i; oux cug dOA.7|TÂţ aurou? jţpojieptoptcv; ti Seufivoi; ouxi to*v 0eov

Sol-dôpEV, xai ETJxaQioxoîjfiEv, otl Xourov eaxEcpdvaiae xbv ajtEXOovxa;
1) I Moisi, 50, 1.
2) I Moisi, 46, 4.
3) Buxtorfius. Synagoga iudaica, c. XLJX: Aqua calida, cui addunt flores
ehamaemeli et rosas siccas, studiose abluitur mortuus, ut purus et mundussit
quum peccatorum ratio reddenda erit.
4) Plinius. Naturalis historia. lib XI, cap. XXXVII: Morientibus oculos
operire, rursusque in rogo patofacere... et coelo non ostendi nefas.
6) I Corint. 15, 29.
7) Apud. Euseb. Hist eccles. lib. VII. c. XXII: Kal xa odVaxa 6e tcjv
dytcov xEQ0L xai xotaroi? ujio?ua^(3dvovTE?, xaOaiQouvxEg te tovc; *ocp0aX-
ôdc;, xai atofiata ouyxXelovte5 d)po<poQo{jvx£<; te xai 510X10^X65’ jţQooxoXXco-
pevor (tu^Xexoiievoi’ Xovtqois te xai jtEQiaxoXal? xaTaxoapovvTEţ.
8) Terţ ui 1. Apoi. cap. XLII: Rigere et paliere, post lavacrum mortuus
possum.
9) Gregor. Turon. De gratia confess. cap. CIV: Pelagiam... ablutam fuisse
iuxta morem ac deinde collocatam in feretro (sicriu).
10) Gregor. Magn. lib. III, Dialog, c. XVII: Quum ex more lotum et
vestimentis indutum.
11) Euseb. Hist. eccles. lib. VII, c. XVI: Tov tircoBeCg, eju Xafj.n;Qds
xai jioXuteAou5 eaSfjTog 0905 xo OKfjvag «ucpEQETai.
era întins pe catafalc, acelaşi Eusebiu ne spune, că monarhul

ccera îmbrăcat cu podoabe împărăteşti, adică cu porfirâ şi dia¬
mante foarte multe şi de mare preţ, şi toate erau aşezate■
împrejurul lui; iar vegheri in apropierea corpului se făceau
ziua şi noaptea» 1), Nu numai Atanasie cel Mare 2) şi Ieronim3)
mai atestă înveşmântarea morţilor, dar şi Sidoni’u confirmă
faptul, că creştinii îşi îmbrăcau "frumos pe morţii lor, contrariu
Goţilor cari aruncau în gropi cadavrele, goale, nespălate şi des-
preţuite. Iar Ioan Hrisostom se rosteşte într’o cuvântare" a sa
cu aceste cuvinte: «Noi îmbrăcăm cu veşminte noui pe morţii
noştrii, ca să dovedim cu aceasta nestricăciunea noastreh 4).
4. Creştinul după ce înceta din viaţă, era pus în coenaculum,
ori în vestitul sau chiar în casă, şi apoi de aci era transportat
cu onoare în firizile (loculi) criptelor, sau se îngropa în pă¬
mânt. Corpul lui Ambrosiu însă, a fost dus la Biserică, şi acolo
a rămas noaptea, fiind veghiat în cântări5). Dar Romanii, ca
nu cumva printr’o grăbită înmormântare să fie îngropat vr’un
om leşinat, ţineau adesea ori în casă trupul mortului şapte zile
(septem dies), în care timp îl scăldau cu apă caldă şi-l strigau
pe nume la intervale mici. Dacă însă nu se deştepta în aceste
şapte zile, atunci îi ardeau cadavrul. Creştinii puneau corpul
mortului pentru îngropare, în cosciuge făcute din materialuri
diferite. Eusebiu şi Socrat ne spun că împăratul Constantin
<ra fost aşezat de*căpeteniile oastei într’un sicriu de aur» (ev
Xpvcrfj ktpvaxi6). Se întrebuinţau însă şi cosciuge de lemn, cum
spune Ambrosiu ; dar aceasta se făcea a in speranţa învierei
morţilor»7). Ieronim ne istoriseşte că se puneau şi acopere-
minte de aur pe cosciugele celor bogaţi; uar el combate luxul
acesta ca fiind de prisos 8).
în cele d’întâiu trei secole, trupurile creştinilor erau pur¬
tate până la groapă de oameni săraci; dar în secolul IV-lea
când creştinii se înmulţiră, găsim instituite două clase de în-
1) Euseb. De Vita Constantini, lib. IV, cap. LXVI : BaaiXixotg te y.og-

noig, jtoeqpueqi te xai TETipr) jjivov Jtêlorot jteQtaToixiffd^tEVOL, ena-
YQUjrvcog Si’fjfiEQag xal vuxtog ECpQOtjgoirv.
2) Athanas. in Vita s. Antonii.
3) Hieronym. Epist. XLIX, ad. Innocent.
4) Chrysost. Homil. CXVI: Kaivolg Lîcmoig Toug TeGvecoTag d|x(pieto^£v,
ro xaivov EvSv^ta xfjg dqpGapmag t)jj.cov 7rţ)op]veuovTEg.
5) Paulin. Vita Ambrosii: Ad ecclesiam... corpus ipsius portatum est,
ibique eadem fuit nocte.
6) Euseb. Vita Constant, lib. IV, cap. LXVI: 'ApavrEg ol <7T()aTicoTLxoi to
<TXÎivOg XQUOT] XCLTETL0EVTO Xâpvaxt.
7) Ambros. in Luc. II: Feretrum ligneum est, propter spem resurgendt.
8) Hieron. Epist. XXVII, in epitaph. Paulae: Aurem feretro velamen
obtenditur.
grijitori: a) Parabolanii *) numiţi şi copiaţii1 2) (xojuaiai, labo-

.rantes, osteniţii), adică clericii inferiori cari aveau îndatorirea
mai ales pe timpul boalelor contagioase, să îngrijască de bol¬
navi ; şi b) fossoi'ii3) (groparii), sandapilarii adică leclicarii
(purtătorii morţilor) sau decanii4), cari aveau grijă de cei morţi
ca să-i ducă fa mormânt, să facă gropile şi să îngrijască de
cimitire. Scriitorii romani ca Terenţiu Varo3 (f 26 a. Hr.5),
Indienii ard pe morţii lor.
Ovidiu (f 17 d. Hr.), Sext Pompeiu (f 53 d. Ur.6), Noniu Mar¬

cel (sec, III d. Hr.7), şi alţii, ne spun că morţii Romanilor bo¬
gaţi, încă din vechime erau petrecuţi până la mormânt cu femei
1) Cod. Theod. lib. XVI. tît. II De episcopis, leg. XLIII: Parabolani qui
ad curanda debilium egra corpo.
2) Epiphanius, Expositio fidei, n. XXI: Aouiov 8e xal xurnaral, ol xă
oaipaTa TieotaxeXXovttg tojv xoi^cofievcov. Conf, Cod. Theod. lib. XIII, tit. I De
lustrali Conlatione, leg. I.
3) Hieron. De septem. ordinibus eccles.: Primus in cleris fossariorum
ordo est.
4) Iustin. Novei. XLIII: AexTixaQUiyv qroi SsxavâW.
5) Terentius Varro, in Rosinum, lib. III, c. XXXI, Praefica: Praefica ut
Aurelius scribit, mulier ab luctu, qme conduceretur, quae ante domum mortui
laudes eius caneret.
6) Sextus Pompeius, in Rosinum, lib. III, c. XXXI, Praefica: Praeficse
dicuntur mulieres ad lamenlandum mortuum conductae, quae dant ceteris modum
plangendi, quast in hoc ipsum praefectae.
7) Nonius Marcellus, in Rosinum, lib. III, c. XXXI, Praefica: Praeficae
dicebantur apud veteres, quae adhiberi solent funeri mercede conductae, etc.
bocitoare (prae(icae), cari se jeleau mai întâiu înaintea casei

mortului lăudându-l pe acesta, apoi pe drum făceau tot felul de
mişcări şi tânguiri, în extazul lor pentru plată 1). Dar filosoful
Arîstotel (f 322 a. Hr.), încă de mult timp îşi bătuse joc de
aceste jeliră pe cari le numea obiceiuri barbare (vojxifxa (3ag(3a-
Qixa). Multe ieronii aruncau de asemenea şi Romanii serioşi
asupra acestor bocitoare2). Tot aşa şi satiricul Lucian, a râs de
aceste jeliri, făcute în toate tonurile şi mişcările. Romanii mai
duceau la mormânt pe cei bătrâni cu cântece jalnice de trâm¬
biţe ; iar pe cei tineri, cu cântece de fluere 3). Dar Hrisostom
a oprit cu energie introducerea în creştinism a acestor pă-
gânisme.
5. Creştinii îşi petreceau pe morţii lor cu cântări de psalmi;
de aceea Constituţiunile apostolice* chiar recomandă pentru
asemenea ocaziuni aceşti patru psalmi: aaPetreceţi-i pe ei (pe
morţi) cântând: «.Cinstită este înaintea Domnului moartea cu-
vioşilor lui»...; <s.întoarce-te suflete al meu la odihna ta, câ
Domnul bine a făcut ţie»...; «Pomenirea dreptului cu laude»...;
si, ((Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu» 4)... Tot
îa aceşti psalmi se referă şi Ioan Hrisostom într’o omilie a sa,
asupra epistolei către Evrei5). Iar Ieronim spune că la îngro¬
parea matroanei Paula din Betleem, s’au cântat psalmi în lim-
bele ebraică, greacă, latină şi siriacă, fiind că era popor mult
adunat, şi asculta psalmi fie care în limba sa 6). La înmormân¬
tarea Macrinei sora lui Grigorie de Nissa, s'au cântat şi imne
şi psalmi7); tot asemenea s’a făcut şi la înmormântarea lui Ghe-
sarie fratele lui Grigorie de Nazianz8). Obiceiul însă de a se
întrebuinţa şi în creştinism femei bocitoare la înmormântări, fu
aspru combătut de Hrisostom şi alţi părinţi bisericeşti, ca o
rămăşiţă adusă din păgânism.
1) Iar în „ Letopisiţelea lui Mihail Kogălniceanu, Tom. I, Bucureşti 1872,

ed. II, pag. 28 şi 29, cetim că şi „Muerile Dacilor, oasele părinţilor, ale fecio¬
rilor, ale bărbaţilor şi ale altor rudenii, cu bocet nespus mergeau după oase,
cu plânsuri de mirat şi cu cuvinte de jale cuprindeau Oasele, §i cu glas
mare toată viaţa omenească o plângeautt.
2) Şi în satele noastre din România s’a păstrat până azi obiceiul stră-
vechiu, ca femeile consângene şi streine, să jelească cântând, pe cei încetaţi din
viaţă. Ele spun tot ce a făcut mortul cât a trăit şi-l roagă să ducă salutări mor¬
ţilor mai vechi.
3) Vid. Rosîni Antiquitates Romanţe, lib. V, c. XXXIX: Servius in V
Aeneid. scribit: Moris fuisse ut maioris aetatis funera ad tubam profferentur:
minoris vero ad tibias.
4) Constit. Apost. lib. VI, c. XXX: ‘‘î'dXXovTEg jtgo;t£}.ut£T£ auroug (ve-
xqous): rip-OQ y «Q evavriov xuptou 6 0 ava rog tâiv oolgjv aircou' xal jcdX.iv IreCa-
TQEipov, îl 'ipux'H nou, sig tt]v avanauaLV aou, ori xugiog eut]qy£tt)Oe <je* y.ai ev
dXXoig* [ivr|pi SixaLCOv iaet’eyxcojmooV xa'f Sixaiov ipuxcti ev xeiQi 0eov.
5) Chrisost. Homil. IV, in Hebr.
6) Hieronym. Epitaph. Paulae epist, XXVII.
7) Nyssen. Vita Macrinae: TaX^cpSiag... v|xvo6îq: ^£Xci)5oujXEvr|;.
8) Nazianz Orat. X: "Yfivoig ujivcov jcapcwtEfjjtoÊvog... ipaXûp5iaig...
Fiind că păgânii şi mai ales Romanii împodobeau pe morţii

lor cu coroane de flori, de aceea în creştinism s’a combătut
acest obiceiu considerat ca de prisos şi nefolositor. La impu-
taţiunea ce aduceau păgânii închinătorilor crucei, că aceştia
nu-şi încoronează pe repausaţii lor, Minuciu Felix le răspunde
cu aceste cuvinte: noi creştinii <tnu încoronăm pe morţi... ci
împodobim rămăşiţele lor cu liniştea, cu care şi trâimn>*)• Tot
aşa şi Tertulian 1 2), şi mai mulţi apologeţi se opun împodobirei
morţilor cu coroane de flori.
§ 98.
Cuvântările funebre şi pomenirea morţilor în
timpurile vechi creştine.
â a locul de înmormântare al oamenilor folositori creştină-

tăţei, se ţineau discursuri funebre numite de Greci «eju-
> idcpia», întru lauda acestor încetaţi din viaţă în Domnul,
pentru a-i da de pildă şi altora din cei= vii, şi spre a arăta în¬
tristarea pentru adormirea lor. Aşa, Eusebiu ^cuvântă la înmor¬
mântarea lui Constantin cel Mare; Ambrosiu la aceea a împă¬
raţilor Teodosie cel Mare şi Valentinian, cum şi la înmormân¬
tarea fratelui său Satir; Grigorie de Nazianz vorbi la moartea
fratelui său Cesar şi a sorei sale Gorgonia; Grigorie de Nisa, la
înmormântarea lufMeletie episcopul Antiohiei, ş. m. d.3). Ori
de se rosteau discursuri funebre, ori nu, în tot cazul înmor¬
mântările se făceau cu ritualul bisericesc determinat, după cum
ni se arată în «Ierarhia bisericească» atribuită lui Dionisie Areo-
pagitul4). Aceasta ne-o afirmă şi Ieronim, când zice că la ase¬
menea ocaziuni, a se cântau psalmi în Bisericile cu acoperişu¬
rile aurite, răsunând în înălţimea boitelor cântarea <rAliluia» 5).
Tot acest părinte apusean ne mai arată, că la înmormântarea
matroanei raula, s’au cântat psalmi şi pe drum, când duceau
pe moartă la groapă. în Constituţiunile apostolice, găsim şi for¬
mule funebre, prin cari se mijloceau ca fraţii încetaţi din viaţă,
să meargă în sânul lui Avraam, Isac şi Iacov6).
Din punct de vedere mai mult superstiţios, se da în Galia
1) Minuc, Felix. „Octavius" (cap, XII, n. 6: Nec mortuos coronamus...

at enim nos exsequias adornamus eadem tranquillitate: qua vivimus.
2) Terfulliamis. De corona militis, c. X.
3) Socrat. Hist eccles. lib. V, c. IX.
4) Dionys. Eccles. hierarch. cap. IV.
5) Hieron. Epitaph. Fabiolae, cap. IV.
6) Constitui. Apostol, lib. VIII c. XLI: „Diaconul să zică şi acestea...
Dumnezeu cel ce a primit sufletul celui adormit... să-I aşeze... în şanurile lui
Avraam şi ale Iui Isac şi ale lui Iacov".
celor morţi «tsărutarea pâceh, şi se împărtăşeau cu sfânta euha¬

ristie, câncl înainte de serviciullnmormântărei, se ser via şi litur-
gie pentru sufletul lor. Faptul necanonic de a se împărtăşi morţii
cu corpul şi sângele Domnului, fu aspru combătut de Ioan Hri-
sostom şi interzis cu desăvârşire de sinodul IIMea cartaginean,
sub motivul foarte drept, că Mântuitorul numai celor vii le
zice : «luaţi mâncaţi, şi beţi dintru acesta toţi» 1 2). Conciliul tru-
lan, de asemenea opri a se da morţilor sfânta euharistie2); iar
sărutarea păcei fu interzisă prin un sinod provincial ţinut în
Galia la anul 578.
a) înainte de a fi mortul îngropat, preotul îl ungea cu unt
de lemn sfinţit. Autorul € Ierarhiei bisericeşti» atribuită lui Dio-
nisie Areopagitul, zice că fiind toate pregătite pentru înmor¬
mântare, <nÎ7i fine acum se toarnă unt de lemn asupra mor-
tulim 3). Athanasie cel Mare, mai recomandă de a se arde la
groapă unt de lemn (candele) şi ceară (lumânări), în semn de
sacrificiu adus pentru sufletul celui adormit4).
Cum că să da eleimosină pentru cei repauzaţi, despre
aceasta ne asigură Ioan Hrisostom, îndemnând pe creştini la
această faptă frumoasă. <tVoeşti a onora pe cei morţi, zice acest
părinte bisericesc, onorează pe alţii făcând eleimosină5). Iero-
nim ne arată că pe morminte se semănau viorele, crini, roze
şi flori roşii, pentru uşurinţa durerei celor rămaşi în viaţă6);
ilar el îndeamnă mai mult’la a face eleimosină, de cât lâ în¬
fiorarea mormintelor.
Ziua morţii celor repausaţi, se amintea la timpuri deter¬
minate cu ospeţe religioase, din* cari gustau preoţii, credincioşii,
săracii, copii şi văduvele. Origen7) şi Hrisostom8), laudă cu
multă căldură" aceste ospeţe, prin cari se eternizează memoria
celor adormiţi. Se vede însă că mesele acestea, in unele locali¬
tăţi se transformau în îmbuibări necuviincioase, ca şi acelea de
la’arderea cadavrelor păgâneşti; căci vedem pe Tertulian com¬
bătând cu energie decadenţa aceasta, însoţită adesea ori de con¬
secinţe urâte9). în secolul‘al IV-lea si alV-lea, Manicheii încă
1) Conc, Carthag. III, c. VI: Placuit, ut corporibus defunctorum euha¬

ristia non detur. Dictum est enim a Domino : accipite et edite; cadavera autem
nec accipere possunt, nec edere.
2) Concil. Trull. can, LXXXIII
3) Dionys. Eccles. hierarch. Cap. VII: 3Ev teXei Se vuv cbravrcov ejtl tcp
XEXoipipEVft) to eXouov ejuyeetcu.
4) Athanas. Serm. ae dormientibus: Si quis diem obierit, licet in aere
deponatur humatus, ne omiseris oleum, et ceram invocato Christo Deo, ad
sepulchrum accendere.
5) Chrysost. Homil. LXI in Ioan : BouXei TLjifjoat tov obtE^Sovra, etlôg
Tiprjtfov, nroitov.
6) Hieron. Epist. XXVI. ad Pammachium, De obitu uxoris cap. II.
7) Origen. in lob. lib. III.
8) Chrysost. Homil. XXVII in I Corint,
9) Tertull. De testimonio animae, cap. IV: Ipsos defunctos (gentilium)
atrocissime exurit, quos postmodum gulosissime nutrit.
impută ortodocşilor degenerarea acestor ospeţe; dar lor le răs¬

punde Augustin, că <tsunt în adevăr mulţi cari beau cu prisos
d’asupra morţilor, şi fac mese d’asupra mormintelor când se
.îngroapă morţii; dar lăcomia aceasta şi băuturile, se purifică
prin sfinţenia religiuneh 1). Altă dată însă şi Augustin combate
ospeţele luxoase ce se făceau în cimitire, sub forma de eleimo-
sină pentru sufletul celui repausat, şi sfâtueşte ca milostenia
pentru mort, mai bine este să se dea în mâinile săracilor2). Cu
toate acestea mesele pentru repausaţi, cu frumoasa lor inten-
ţiune de eternizare, s’au păstrat pană" în zilele noastre3).
Romanii făceau şi ei pomeniri pentru umbra sufletului, la
trei zile după îngropare; tot. aşa, la şeapte, la nouă, la douăzeci,
treizeci şi la patruzeci de zile, încă se făceau pomeniri pentru
„manes“ sau cum se zice, pentru umbrele sufletelor. Dar aceste
pomeniri se mai repetau şi când se împlineau zece ani, douăzeci
de ani şi în fine treizeci de ani de ia moartea repausatului.
Amintirile acestea de sufletul mortului, se făceau cu mâncări de
lapte, cu băutură de vin, cu coroane de flori, şi chiar cu orgii
moştenite din vechime4). Totuşi însă, n*a fost nici o legătură
între aceste pomeniri păgâneşti îmbuibate de desfrânâri şi su-
perstiţiuni crase, şi între pomenirile cele din creştinism, pline
de curăţenie spirituală şi de rugăciuni sfinte pentru sufletul
fratelui nostru.
1) Augustin. De moribus ecclesiae cap. XXXIV; Novi multos esse, qui

luxuriosissime super morluos bibant et epulas cadaveribus exhibentes super se-
pultos se ipsos sepeliant et varacitates ebrietatesque suas deputent religioni.
2) Apoi in Epist. LXIV, ad Aurelium, Augustin iată ce zice: Quoniam
istae in coemiteriis ebrietates et luxoriosa convivia... si quis aliquid pecuniae effere
voluerit, in praesenti pauperibus eroget.
3) Pomenele au două scopuri foarte frumoase: a) dea se aminti mortul;
şi b) de a ajunge şi săracul din masa bogatului. Dar azi ca şi în vechime, me¬
sele acestea adesea ori se fac numai între neamuri; iar altă dată procură săte¬
nilor ocazii de ceartă şi bătăi. Bine e deci, a se face în curatul spirit al creşti¬
nismului.
4) Rosinus. Antiquitates, lib, V, cap. XXXIX: Tertium, septimum, novum
et quidam vicesimum, tricesimum, et quadragesimam, non sine quadam nu-
merorum religione dies defunctorum manibus et memoriae statuebant: unde pa-
rentationes, feralia, novemdialia, decennalia, vicennalia, tricennalia, etc. originem
traxerunt, quae omnia turn lacte, et vino, turn sertis et floribus, turn aliis rebus
ab antiquis celebrabantur.
Obiceiul de a bea vin la mesele religioase şi sărbătoreşti din unul şi
acelaşi vas şi a-I trece la fie care conmesean cum fac sătenii noştri, este foarte
vechiu şi însemnează, unirea, frăţia, dragostea.
Homer în Iliada sa cântul IV v. IV spune că zeii la ospăţul lor fericit
beau neclar (vextap) trecându-şi spre dreapta cupele de aur (xQuaâcp) unii altora
(beibtxat,dX>.'n?uOus). In amintirea acestor gustări zeeşti, vechii principi greci, făceau
şi ei tot astfel la ospe{ele sărbătoreşti, dând cupele lor ca o deosebită favoare
şi altor conmeseni ca să guste din ele. Verbul care exprima acest act era jtqo-
jtlvco, beau în sănătatea cuiva, în amiciţia (q>iXoTr|OLctv) unei persoane, aşa ca şi
în zilele noastre. „ A
Sau se bea pe atunci în memoria zeilor, morţilor, viilor şi întâmplărilor
de tot felul. Toate acestea au trecut în creştinism, însă aci s'au mai temperat
abuzurile, iar prânzurilor li s'au dat un caracter religios, ca sub ameninţarea de
Ambrosiu, ca ocaziunea morţei lui Teodosie cel mare, re¬

comandă pomenirea morţilor în ziua a treia, a noua, a patru-
zecea şi în ziua aniversară. De asemenea şi în Constituţiunile
apostoîice găsim aceste cuvinte : talar in ceea-ce priveşte morţii,
TJn sălbatec din Australia plânge pe morţii săi.
ei sâ fie pomeniţi în ziua a treia cu psalmi, cetiri şi rugăciuni,

din cauza Aceluia care ajnviat din morţi; şi in a noua sâ
„păcat" să nu'şi peardă omul înfrânarea. De aceea săteanul nostru îşi face cruce
când gustă din aceste băuturi, zicând : „Dumnezeu sâ-i erte pe repausaţia ; ori
dacă ospăţul e de veselie exclamă: „sa trăeaşcău (sile, ţi'ioeu;, bea, să trăeşti,
cum ziceau Elenii); sau „să fii sănătos» (bibas in pace Dei).
Ciprian se deplânge de beţiile cari se făceau în Africa; iar Augustin (in
serm. 23 De tempore) încă arată mâhnirea sa zicând : „prin o amiciţie inimică
se injurd oamenii cart nu beau îndestul, ca s« bea jnai mult de cât trebueM
(per inimicam amicitiam, adj urare homines non erubescunt, ut potum amplius
accipiant quam oportet)... „Este un fel de luptă de a bea mai mult şi acela
care duce la băutură este lăudat pentru crima luiu zice Augustin cu privire
la Africani.
se facă pomenirea celor vii şi a celor morţi; şi în a patruzecea

zi, după vechea predathvn1). Augustin pare a fi fost foarte mâh¬
nit pentru unele superstiţii şi necuviinţe săvârşite de pioşi la
mesele din ziua a treia, a şeaptea şi a noua numite împreună
„novemdiale"; căci iată ce zice el cu o ocaziune oare care*:
a Nu ştiu dacă se găseşte ceva in scripturi despre aceste nouă
zile de pomeniri, cari se chiamâ la Romani „novemdiale*. De
aceea mie mi se pare că e mai bine să opresc (în eparhia mea) pe
creştini de la acest obiceiu de origină păgână) 2). Totuşi, zilele
de amintire a morţilor cu toate predatinele creştineşti legate de
ele, s’au respectat şi păstrat în toate timpurile.’Dar’şi Iustinian
în Novela sa a 102, prevede pomenirea fraţilor noştrii adormiţi,
în ziua a treia, a nouă, a patruzecea şi în ziua aniversară. Iar
Isidor din Pelusiu, Ioan Damascen, NÎcon, Eustratiu Constanti-
nopolitanul, ş. a., încă vorbesc cu respect ile amintirea celor
repausaţi.
în vechime ca şi în zilele noastre, se semănau flori pe mor¬
minte, după cum ne spune Ambrosiu în cuvântarea sa funebră,
ţinută la moartea împăratului Valentinian: «Eu, zice Ambrosiu,
nu voiu semăna flori pe mormântul împăratului; ci voiu chema
mila lui Ilristos asupra Iun 3). Iar Ieromin zicea, că în loc să
se samene pe morminte viorele, roze, crini şi Hori roşii, mai bine
e să se facă milostenie pentru sufletul celui repausat4).
Pentru că moartea a fost primită în creştinism ca un somn,
ori repaos, de aceea în vechime nici doliurîle prin veşminte,
nu erau bine văzute de părinţii bisericeşti. Nu ne mirăm dar
de Ciprian, când îndeamnă ca cei vii să nu plângă pe cei morţi,
şi să nu se îmbrace în negru «atras vestes» în semn de întristare 5).
Tot aşa şi Ieronim laudă pe un oare care Iulian pentru că
acesta de şi perduse pe soţia şi două fiice ale sale, totuşi nu
s’a îmbrăcat în veşminte negrele cât puţine zile după moartea
repausatelor, şi nusşi-a întins după obiceiu doliul până la patru¬
zeci de zile, pe motivul că repausatele «au plecat — proficisci
sunt», iar nu au murit6).
1) Constitut. Apost. lib. VIII. c. XLII: ^îteêSco Se tqitci twv xexoi-

firinivcuv, âv 'ijjcdn-ou; xai dvayvcoaeaL, xai JtQoa8ux.aîg, Sid tov 5ia xqiwv î\\\£-
qcov 8y£Q0evTa* xai ewara stş ujtofivqaiv tcov jcegiovrcav xai tcov JCEXOipij[livtov
xai TEaaapaxocrud xaTa tov jtaXaiov tuîtov.
2) August. Quaestiones CLXXII in Genes.: Nescio utrum inveniatur alicui
sanctorum in scripturis celebratum esse luctum novem dies, quod apud Latinos
novemdiale appelant. Unde mihi videntur ab hac consuetudine prohibendi...
qui magis est in gentilium consuetudine.
3) Ambros. De obitu Valentin.: Non ego floribus tumulum eius adspergam,
sed spiritus eius Christi odore perfundam.
4) Hieron. Epist. XXVI, ad Pammachium. De obitu uxoris, cap. II.
5) Cyprian. De mortalitate.: Frates non esse lugendos... desiderari eos de-
bere, non plângi: nec accipiendas esse heic «atras vestes".
6) Hieron. Epist. XXXIV, ad Iulianum: Laudent tealii... quod in quadra-
gesimo die dormitionis earum lugubrem vestem mutaveris.
bj îngroparea era lipsită de bine cuvântarea bisericească,

când repausatul fusese în viaţă ucigaş de oameni1). Mai erau
lipsiţi de această bine cuvântare, aşa numiţii «ouToxELQgp adică
aceia cari <tde bună voe se aruncau in apă ca să se înece, sau
işi legau gâtul ca sd se sufoce, sau se spânzurau, sau se stră¬
pungeau cu ferul, sau prin alte mijloace ori carele găseau
moartea» 2). Scopul pentru care Biserica, din vechime şi până
azi nu împărtăşeşte mângâerea sa religioasă acestor ucigaşi ai
altora sau ai lor înşişi, este că ei au răpit «viaţa» adică darul
cel mai scump dat° omului de Dumnezeu, şi âu fugit de pe
câmpul luptei cu nevoile vieţei creştine 3). Tot aşa erau lipsiţi
de înmormântarea bisericească &afurisiţin, adică cei excluşi
din Biserică pentru tot felul de fapte rele.
Jefuitorii şi profanatorii de morjninte, erau pedepsiţi băneşte
sau cu închisoare, prin Codicele lui Valentinian 4), şi acela al
Iui Teodosie cel Mare5). Iustinian, în Digestele adică Pandectele
sale, prevede ca « Violatorii de morminte, sau acei cari scot
cadavrele din gropi pentru jefuire, şi acei cari scot oase...,
dacă jefuitorii sunt mai de cinste, să fie exilaţi în insule (pro¬
babil ale Principilor); iar alţi jefuitori să fie închişi in temniţă,
ori supuşi la pedepse băneştn 6 * * * *). Aceeaşi asprime se observă şi
în legiuirile împăraţilor posteriori; dar pentru bucuria învierei
1) Clericul ucigaş se cateriseşte; mireamd se aforiseşte (Canon 66 apostolic).

Canon. 13 al Marelui Vasilie: „Pe uciderile în răsboae, părinţii nu le-au
socotit între ucideri... E bine însă a-i sfătui pe luptători... in 3 ani să se
depărteze de împărtăşire11.
Canon 91 al sinodului VI ecum.: „Muerile ce dau burueni pentru per~
dere de prunci, şi cele ce primesc burueni, pedepsei ucigaşului se supun*.
2) Conc. Antissiodor. can. XVII: Quicumque se propria voluntate in
aqua iactaverit, aut collum ligaverit, aut de arbore praecipitaverit, aut ferro
percusserit, aut qualibet occasione voluntariae se morţi tradiderit, istorum
oblatio non recipiatur.
3) Timoteiu al Alexandriei (sec. IV): „Dacă cineva nefiind în minte s’a
ucis... se face pentru el proaducere... Cel ce s’a ucis din bântuirea oame¬
nilor... nu se face proaducere pentru dânsul, că ucigaş de sine s’a făcut*.
Iar în cap. 250 din Pravila cea Mare cetim: „ Carele va face moarte
de voe pe acela sa nu-l slujească, nici să-l pomenească... de ’şi va fi eşit
din minte acela ce a luat acea moarte, atunci să se slujească şi să se po¬
menească
4) Valentin. Novell. V. De sepulchris, ad calcem cod. Theodos.
5) Cod. Theod. lib. IX, tit. XVII. De sepulchris, leg. II: Universi itaque,
qui de monumentis columnas vel marmora abstulerint..., viginti libras auri
largitionibus nostris cogatur inferre.
6) Iustin. Digest. lib. XLVII, tit. XII De sepulchro violato leg. XI: Rei
sepulchrorum violatorum, si corpora ipsa extraxerint, vel ossa eruerint... hones-
tiores in insulam deportantur: alii autem relegantur aut in metallum damnantur.
Să ascultăm acum rostirea canonului 29 al s. loan Pustnicul: «Spărgă¬
torul de morminte, hotărâm a fi neîmpărtăşit un an, după al IX-lea ceas (ora
noastră a IlI-a după amează) mâncând uscat şi făcând în fie care zi 200 de
metanii".
Se poate însă desgropa trupul, pentru a fi îngropat într'un loc mai de
cinste (Canon 7 al s. Grigorie de Nisa).
TEZAURUL LITURGIC/ T. UI. 381
Domnului, la Paşti împăraţii obişnuiau a graţia pe unii dintre

condamnaţi, însă niciodată nu ertau pe jefuitorii mormintelor,
pe cei cari comiteau sacrilegii, pe incestuoşi, pe răpitori de fe¬
cioare, pe adulteri, pe otrăvitori, pe falsificatorii de monede şi
F e criminaliştii de stat. împăraţii Valentinian I, Graţian, Teodosie
şi Teodosie II, toţi au păstrat aceste măsuri de° pedepsire a).
Desgropătorii de morminte pentru a răpi oasele, erau pedepsiţi
şi cu mai mare asprime, pentru că mulţi monahi sau pseudo-
monahi, luau oseminte de morţi şi le vindeau drept relicve
de martiri, lucru de care se plânge Augustin2). Motivat de acest
negoţ, Teodosie al II-lea a promulgat' o lege din care extragem
aceste cuvinte: «Nimine nu are voe sâ transporte corpul ome¬
nesc în altă parte, nimine nu are voe să destrămeze si sâ vândă
corpurile martirilors>3).
Cam din secolul al V-lea încoace, cimitirile intrând sub
scutul Bisericei, au dobândit un caracter mai puternic de sfin¬
ţenie, si s’a îmbogăţi t cu încetul ritualul înmormântărilor. Tru-
purile celor aleşi au lost îngropate şi mai târziu împrejurul Bi¬
sericei sau chiar în narteca interioară. Astăzi se fac ca şi în
vechime mausolee, şi se obişnuiesc şi îmbălsămări provizorii4).
Ori cum s’ar împodobi cimitirele, se cere ca ele să fie
aşezate pe locuri ridicate, frumoase, îngrădite cu toate regulele
hîgienice şi cât mai depărtate de oraşe şi sate. O bisericuţă *—
paraclis — în mijlocul cimitirului, este o podoabă sfântă a acestor
ultime locaşuri omeneşti, apoi vădeşte un aspect de pietate vi¬
zitatorilor si serveşte pentru tot ce e necesar ritualului funebru.
Simplitatea şi seriositatea în ornamentele monumentelor, sunt
sfătuite după cum am văzut mai sus, de mulţi părinţi bisericeşti.
Iar după canonul 66 al Marelui Vasile „Săpătorul (spărgătorul) de mor¬

minte 10 ani va fi neîmpărtăşit". Vezi şi can. 29 al sf. Ioan Pustnicul.
Codul pena! român prin art. 286 pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
până la un an şi cu amendă de la 20-300 lei pe violatorul de morminte.
1) Cod. Theod. lib. IX, tit. XXXVIII. De indulgentiis criminum, leg. III,
IV, VI, VII, VIII.
2) Augustin. De opere monachorum, cap. XVIII: Callidissimus hostis
turn multos hypoCritas sub habitu monachorum usque, quoque dispersit... allii
membra martyrum, si tamen martyrum, venditant.
3) Cod. Theod. lib. IX tit. VII De sepulchris violatis- leg. VII: Humanum
corpus nemo ad alium locum transferat; nemo martyrem distrahat, nemo mercetur.
4) Din călătoriile mele în ţările europene, asiatice şi africane, am văzut
că Francia îşi păstrează cu sfinţenie rămăşiţele bărbaţilor ei aleşi în minunatul
monument Panteonul din mijlocul Parisului. Ruşii venerează rămăşiţele Ţarilor,
în Biserica din citadela sfântului Pavel din Petersburg, unde se ţin în cosciuge
albe de marmoră cu multă îngrijire. împăraţii decedaţi ai Austriei, se păstrează
în cripta Bisericii Capucinilor din Viena. Chiar şi la Turci eu am văzut fru¬
moasele mausolee de la moscheele Ieşit, MuradU ş. a., din Brusa, unde se
păstrează corpurile sultanilor vechi şi obiecte de ale lor cu multă pietate. Nu¬
mai noi Românii nu avem un loc hotărât mai de seamă, pentru rămăşiţele băr¬
baţilor mari ai ţăreL (Autorul).
§ 99.
Pomenirea morţilor în zilele noastre.

rn zis mai nainte, că de la începutul creştinismului s’au
ţinut cuvântări funebre Ia morţi, şi potrivit datinelor
creştine şi Constituţiunilor Apostolice, s’au făcut pome-
Parsiştil, Calmucii şl Cirghizii din Asia. lasă pe morţii lor Bă putrezească în aer.
niri bisericeşti pentru dânşii, la 3 zile după moartea lor, la 9

şi la 40 de zile, la 3 luni/la 6 luni, la un an, la 3 ani, ş. m, d.l).
î)ar cu cât vom pomeni mai de multe ori pe cei morii, şi vom
1) Conf. Constit. Apost. lib. VIII, cap. 41 şi 42. Ceteşte şi despre „Diptice"
(80m>x<*)( Tom. III, Tez. Lit,r p. 175 — 176.
TEZAURUL LITURGIC, T. UI. 383
împărţi din averea lor săracilor, cu atât vom aduce uşurare su¬
fletelor lor. Pomenirile acestea se fac după liturgie cu un anu¬
mit serviciu bisericesc, numit <tparastasy> (r\ otagaotdcrt^ aducere
aminte de sufletx); tot pentru sufletele morţilor se dau <i.sărin-
dârele» (oaâvxa, Teaaapccxovta, patruzeci) adică pomenirea celui
adormit, în patruzeci de liturgii. Biserica deci se îngrijeşte de
noi şi după ce trecem din această viaţă în cealaltă, şi afară de
zilele mai sus amintite, ea mai are şi "alte zile, când se roagă
pentru sufletele adormiţilor în Domnul. Aceste zile după rân-
dueala de astăzi sunt următoarele :
1. Fie care Sâmbăta din săptămână, este rânduită pentru
pomenirea la sfântul jertfelnic a celor încetaţi din viaţă şi
pentru mijlocirea înaintea lui Dumnezeu ca să-i erte pe dânşii
de păcatele lor.
2. jîn Snmbăta lăsatului de carne, Biserica se roagă pentru
toţi cei adormiţi, căci mulţi din aceştia nu au avut timp să se
pregătească pentru ora morţei, fiind că şi-au aflat sfârşitul, sau
mâncaţi de fiare sălbatece, ori arşi în foc, îngheţaţi de ger, sau
au murit în peşterile şi adâncimile pământului, în’ fundul mă¬
rilor, sau au murit de foame, de sete, de inimă, holeră şi de
alte încercări dumnezeeşti1 2). De aceea, în Duminica lăsatului
de carne, Biserica amintindu-ne de judecata înfricoşată a Dom¬
nului, în ajun face cu stăruinţă pomenirea celor morţi, mijlo¬
cind ca ei să fie uşuraţi la dreapta răsplătire.
3. Sâmbăta a'%a*y a 3-a şi a 4-a a marelui post, cei în¬
cetaţi din viaţă încă sunt pomeniţi de Biserică, pentru motivul
că postul este rânduit nu numai spre înfrânare de hrană, ci şi
pentru faceri de bine si amintirea fraţilor nostrii cari numai
sunt între noi. Iar Sâmbăta I-a, este afierosită amintirei sfântului
Teodor Tiron; a V-a, laudei sfintei Fecioare, şi a Vl-a amintirei
învierei lui Lazăr.
4. In Sâmbăta Rusaliilor Biserica iarăşi pomeneşte pe
cei adormiţi, pentru că a Il-a zi fiind sărbătoarea pogorâre!
sfântului Spirit, harul divin să se restrângă şi asupra sufletelor
încărcate cu povara păcatelor, şi să le uşureze din munca cea
grea a vinovăţiei lor.
1) Vezi Rândueala parastasului în Molitfelnic, op. c.( p. 279.

2) Vezi rugăciunea de la Proscomidie, cetită de preot la prescurea a 5-a,
în Liturgiar, op. c., p. 65.
CAPITOLUL II
CELE PATRU POSTURI ALE ANULUI CU SPIRITUL
LOR LITURGIC.
§ 100.
Postul păzit ca măsură religioasă, morală şi
higienică.
v rana omului a fost preţuită în toate timpu-

rile şi religiunile, pentru că ea este legată
de viaţa, sănătatea, moralitatea şi puterea
noastră. Biserica nu a îngăduit fiilor ei să
se hrănească numai după voea şi pofta lor,
căci omul din firea sa este lacom la mân'
care, şi de aceea în loc de foîos dobândeşte stingere
din hrana sa. Pentru aceea Biserica a aşezat o prea
înţeleaptă măsură religioasă, morala şi higienică cu
privire la nutrirea creştinului, rânduind astfel zile de
postire şi apoi de deslegare la o hrană mai plăcută.
S’a întocmit adică o împletire din zile de postire şi deslegare,
ca unele cu altele să fie în strânsă şi folositoare armonie pentru
corpul şi sufletul nostru x).
l/lar a posti va să zică a se reţine cineva, mai mult ori
mai puţin, de mâncare şi băutură, cu scopul de a se împăca cu
Dumnezeu şi a împlini porunca a II bisericească2), Marea leşe
şi poruncă a postului, ne-a fost dată de Mântuitorul cu pilda
sa, când a postit 40 de zile şi 40 de nopţi3). Postul însă să fie
însoţit de rugăciune 4), de mărturisirea păcatelor5), de umilinţă6),
1) Prima poruncă divină pentru a posti omul o aflăm în cartea Facerei

cap. II, v. 16, când Dumnezeu a zis aceste cuvinte strămoşului nostru Adam :
: Srx'Fi ibx1? oflSx nw
(Şi Iehova Dumnezeu porunci = brxn >6 JHÎ SI» nVTî
omului zicând: din toţi pomii acestei grădini mâncând vei mânca; dar din pomul
cunoştinţei binelui şi răului, nu vei mânca),
2) Confes. Ortod. Part. I, întreb. 88.
3) Mat. 4, 2. Marc. 1, 12. Luca 4, 1.
4) II Imp. 12, 6.
5) Neem. 9, 1,
6) Dan. 9, 3.
TEZAURUL LITURGIC. T. III. 385
de întristare1), şi de milostenie2). El să nu fie făcut cu mân¬

drie3), căci atunci este lepădat de Dumnezeu4). Pilda Domnului
cu privire la post, au urmat-o apostolii5), urmaşii acestora6),
părinţii şi scriitorii bisericeşti7), şi toţi creştinii adevăraţi până
în zilele "noastre8).
Posturile sunt şi ele sfinţite de Biserică şi ne aduc aminte
de nişte întâmplări mari petrecute în creştinism şi rămase ne
uitate" prin legătura strânsă ce au cu aceste zile de ajunare. Bi¬
serica a înfiinţat şi a păstrat posturile pentru aducerea aminte
de acele evenimente şi pentru curăţirea lirei noastre de păcate.
Postul înfrânează poftele rele, împuţinează şi nimiceşte materia
netrebuincioasă din corpul omului, pocăeşte trupul şi sufletul,
apoi înalţă mintea noastră la privirea bunurilor suprafireşti. El
este o faptă bine plăcută lui Dumnezeu, şi foarte potrivit firei
noastre. Iată pentru ce îl aflăm aşa de des amintit, în Vechiul
Testament sub numirea de «ţorm"(Dl2f9), şi apoi în religia ve¬
chilor Egipteni in Brahmanism, Budism, Parsism, Islamism, pre¬
cum şi în toate cultele sistematice ori sălbatece ale neamurilor
ce vieţuesc pe pământ10).
Dar postul în creştinism nu este tot de un fel, ci este şi
el ca şi faptele religioase şi morale de felurite grade de asprime
şi bunătate. Deci postul ori ajunarea (jejunium), înfrânarea (lyxQa-
teta) şi asceza în alimente (d'<jxi]0t;), se reduce la reţinerea de
1) ioil, 2, 12.
2) Zah. 7, 5.
3) Mat. 6, 16.
4) Ierem. 14, 12.
5) Fapt. Apost. 13, 3. 14, 23. I. Corint. 7, 5. II, Corint 6, 6. 11, 27.
6) învăţătura celor 12 Apostoli, cap. VII.
7) Justin. Apoi. II; Irin. ap. Euseb. Hist eccles. lib. V, cap. XXIV. Tertull,
De Jejunium. c. II. Constitut. Apost. lib. V, cap. 13. V, 18. V, 19. Hrisostom.
Hom, XI în Genes. Augustin. Serm. 74.
8) Cu foarte mare plăcere şi bună voinţă postesc sătenii noştrii toate
posturile anului, precum şi Lunea, Mercurea şi Vinerea din fie care săptămână
(Autorul).
9) Exod. 34. Levit. 16, 29-31. 23, 27-32. II Imp. 1, 12. III Imp. 19.
Apoi Psalmistul David şi toţi profeţii Vechiului Testament recomandă înfrâ¬
narea în mâncare. Mai ales profeţii Ieremia şi Zaharia sfâtuesc cu asprime postul.
Fariseii posteau Lunea şi Joia. Esenii erau şi mai asprii în posiire. Iar Talmudiştii
au creat un sistem original de postire. Conf. Esdr. 8, 23. Neem. 1,4. Dan. 9, 3.
Iudit. 8, 5 — 6. Ioil, 1, 14. 2, 12. Isaia 58, 6. Zah. 7, 5. Iona, 3, 5. Est, 4, 3.
Ps, 34, 12.
10) Pt'eoţii egipteni, după mărturia Iui Erodot, nu mâncau carne şi peşte
ca şi preoţii brahmani. La Greci înainte de consultarea oracolelor se ţinea un
post aspru. Apoi în a IlI-a zi a misteriilor eleusine, iarăşi se postea întru adu¬
cerea aminte de întristarea zeiţei Ceres. Cei ce aveau sa fie iniţiaţi în aceste
misterii, posteau de 7 ori 9 zile. Şi Ia Romani se ţineau posturile de Marele Pon¬
tifice, de preoţi, vestale, împăraţi, filosofi şi de popor. Turcii între alte înfrâ-
nări au marele post din luna Ramazan, în care s'a comunicat profetului Co¬
ranul (Vezi Coranul, cap. II, v. 181. Vezi şi nota de la pag. 103, Tom. II, Tez.
Lit.), Dervişii trăesc aproape numai în post (Conf. Coranul cap. II, v. 181 —183);
Brahmanii tot astfel (fconf. Vedele indiene).
mâncare şi băutură spirtoasă în general, şi la diferite trepte de

răbdare. Dar mult mai aspru este postul când cineva nu mă¬
nâncă nimic, adică se lipseşte de ori ce hrană sau băutură pe
un timp scurt sau mai îndelungat, ori mănâncă hrană uscată,
ceea ce va să zică pâine şi apă, odată pe zi la ora 9 (a noastră
a 3-a după amiază). Aceasta se cheamă în terminologia biseri¬
cească Q o cp ay ta, comestio (comedo) rerum aridarum sive
siccarum». Mai îngăduitor este postul, când piosul mănâncă
hrană îndulcită cu unt de lemn, ori cu peşte şi bea vin1). Ade¬
văratul post este însă înfrânarea totală sau mâncarea uscată;
iar cel cu unt de lemn şi cu peşte se cheamă «dezlegarea pos¬
tului».
Postul se zice <zgenerah> când este ţinut de toată lumea
creştină precum sunt cele patru posturi mari ale anului şi cele
două ori trei zile ale sâptămânei; iar docah se cheamă" când
el este păstrat numai de pioşii unei localităţi din cauza unor
nenorociri; se mai zice «:particular» când este ţinut de un om
pentru a lui pietate şi făgăduinţă. Posturile aşezate de Biserica
ortodoxă sunt de mal multe zile şi de o zi. Cele de mai multe
zile sunt: al Naşterei Domnului, al patruzecimeif al sfinţilor
apostoli şi al Ado'nnirei Maicei Domnului2). La cele de o zi
se numără: Lunea, Mercurea şi Vinerea a fie cărei săptămâni3),
afară de unele săptămâni cari"se vor arăta la rândul lor; apoi
ziua Tăerei Capului sfântului Ioan Botezătorul, ziua înâlţărei
sfintei cruci si ajunul înainte de Botezul Domnului4). Iar Latinii
şi ereticii orientali, dar mai ales Armenii, au şi ei posturi în
felul, credinţa şi modalitatea lor scăzută şi deosebită. Protes¬
tanţii au lepădat postul din Biserica lor "odată cu alte aşeză¬
minte apostolice.
2. Dar postul este folositor nu numai pentru curăţirea tru-
1) Mulţi mau întrebat pentru ce Biserica îngădue fiilor ei, în anumite

timpuri să mănânce icre (s. e. în Sâmbăta lui Lazăr) şi nu peşte; apoi să mă¬
nânce lapte, unt, brânză şi ouă (s. e. în săptămâna brânzei) şi nu carnea ce
dă laptele, untul, brânza şi ouăle; în fine, să mănânce unt de lemn (s. e. Sâm¬
băta şi Duminica în Postul cel Mare) şi nu untură animalică?
Le-am răspuns: icrele nu au grăsimea peştelui; laptele, untul, brânza şi
ouăle, nu conţin elementele cărnei. Probă că e aşa, noi ştim că în oul de pa¬
săre şi de peşte, trăeşte o vietate debilă, care nu are nevoe de hrană grasă, ci
de o substanţă foarte fină a oului. Dar şi pruncul, nu se poate hrăni cu carne,
ci cu laptele isvorît din carne. Tot aşa şi bolnavii, mănâncă laptele şi ouăle,
iar nu şi carnea de unde au eşit ele. Iată pentru ce Biserica opreşte pe unele şi
îngădue pe celelalte, fiindcă e deosebire între ele, precum e deosebire între
untul de lemn şi cel animalic. (Autorul).
2) In secolul al iV-lea, scriitorul apusean FUaatriu (Philastrius) arată că
erau instituite de mult cele 4 posturi (Bibi. P. t. IV); »Per annum, zice el,
mmtuor jejunia in ecclesia celebrantur11. Aşa zice şi Leon cel Mare episcopul
Romei (f 461): „Ideo ipse continentia observantia quatuor est adsignata tem-
porâs11. (In serm. IX, De jejun. septimi mensis).
3) Clem. Alex. Strom. IV; Tertull. De jejun. c. XIV; Origen. Homil. X
în Levit; Basil. Epist. 289; Epiphan. Haeres. 75, etc.
4) Confes. Ortod. Partea I, întreb. 88.
pului şi a sufletului de păcate, ci este şi cea mai aleasă mă¬

sură higienicâ folositoare flintei noastre. Cu toate acestea lumea
învăţată de astăzi se despartebi două tabere pe cestiunea hranei
omului, a) Unii şi anume „carnivorii* numiţi de vegetarieni
şi tnecroţagh (vcxpocpdyoi), adică, «mâncători de cadavre ani¬
malice», se ridică cu iuţime împotriva posturilor bisericeşti şi
învaţă că omul are nevoe de energie, desvoltare, înmulţirea
rasei", apoi de forţă şi căldură trupească. Omul, zic ei, are o
nesfârşită trebuinţă, ca să fie în corpul său 2500 calorii de căl¬
dură, pe care şi-o procură cu vr’o 600 grame de carne mâncată
pe fie ce zix)/ Irlandezii, Indienii, popoarele sclave africane,
poartă jugul cel greu, din cauza slăbirei forţelor vitale, isvorâtă
din traiul rău şi hrana vegetală. Ţăranul român pentru aceea
este şi el în descreştere, slab, bolnav şi pipernicit, fiindcă păzeşte
cu asprime şi prea multă pietate posturile religioase, b) Alţii şi
adică „vegetarienii* sau mâncătorii de plante şi legumi vegetale,
se luptă cu carnivorii, cărora le dovedesc ştiinţificeşte că carnea
este isvorul tuturor relelor corporale. Carnea sau cadavrele ani¬
malelor, zic vegetarienii, trebue să putrezească şi să se descom¬
pună în corpul omului, schimbat acum în mormântul acelor
cadavre. Gazele, miasmele şi tot felul de vapori infecţi, eşiţi din
carnea descompusă, au cel "mai nenorocit efect asupra plăpân¬
dului nostru organism. Şi cu cât aceste cadavre vor fi în mai
mare cantitate introduse*, sub ori ce formă înşelătoare în corpul
omenesc, cu atât se grăbeşte mai mult distrugerea fiinţei noastre.
Sub îmboldirea revolutiunilor ivite în corpul omenesc din cauza
cărnei, suntem cruzi, răzbunători, violenţi si nerăbdători. îndată
ori mai târziu răsar şi aceste boale: guta1 2), reumatismul3), para¬
lizia, tâmpirea minţei, diabetul şi boalele de rinichi. Nu întâr-
ziază a sosi şi boalele de cord, scrofulele, oftica, racbitismul,
migrena, astmul, nevralgiile, boalele de piele, ş. a. Iată pentru
ce suntem siliţi să ne hrănim cu pâine, ouă, lapte, brânză, fructe
şi multe vegetale. Omul primitiv cu statura lui uriaşă, Asirienii
si Babilonenii cei voinici, Romanii cei mândrii, Arabii, Turcii,
Scoţienii, Irlandejii, Elveţienii, Bavarezii cu figurile şi corpurile
lor "puternice, găsesc hrana lor în fructe şi multe "vegetale4).
Ţăranul român, rus, suedez, italian, spaniol’, apoi lucrătorii mi-
1) Teoria cu cele 600 de grame de carne mâncată de om pe fie care zi,

este falsă, în faţa faptei că pustnicii noştrii şi toţi locuitorii climelor calde se
hrănesc cu pâine ori numai cu vegetale şi totuşi ating cele mai înaintate vârste,
în toată puterea corporală şi mintală. (Autorul).
2) Guta este prisosul de hrană suculentă şi nemistuită, depusă la închee-
turile corpului sub formă de noduri, pungi urâte şi tari. Guta aduce mari
dureri şi înţepături. Se vindecă cu postul. (Autorul).
3) Reumatismul este răceala ca de ghiaţă intrată Ia încheeturi. El aduce
umflături, dureri mari şi chiar moartea. (Autorul).
4) Vegetarianisimil a fost susţinut de următorii luceferi ai ştiinţei şi ai artei:
Cuvier, părintele naturaliştilor şi creatorul Anatomiei comparată; apoi de Seneca,
Platon, Socrat, Ovidiu} Virgiliu, Horafiu, Loke, Newton, Franclin, Lord
nieri din Chili, muncitorii mexicani, chinezi, japonezi, ş. a., nu

mănâncă de cât legume, lapte, fructe şi totuşi sunt puternici,
frumoşi şi trăesc mult în toată puterea minţei*). Apoi bolnavii
de azi" se vindecă numai cu diete aspre vegetariene. Chiar şi
animalele cele mai frumoase, blânde, curate, sănătoase, puternice,
şi atât de folositoare omului d. e. oaia, calul, boul, asinul, ca¬
târul, se hrănesc numai cu iarbă. înşişi dinţii şi structura omului
stau în legătură şi potriveală cu hrana vegetală. Acestea sunt
teoriile vegetarienilor.
3. Biserica ortodoxă însă, nu împărtăşeşte nici teoria car¬
nivorilor, nici pe aceea a vegetarienilor, ci ne pune înainte
învăţătura Domnului: <tŞi când postiţi nu fiţi ca făţarnicii,
trişti şi smoliţi cu feţele, ca să se arate oamenilor că postesc.
Adevăr zic vouă, că işi eau plata lor»2). Deci, Biserica porun¬
ceşte ca fiul ei drept credincios, să fie „omnivor" (omnis voro,
omnivagus, TtavcpaYog) adică să mănânce de toate; carne, lapte,
ouă, brânză, peşte, vietăti din mare şi râuri cari sunt îngăduite,
vietăţi din aer, apoi să Lea vin şi să laude pe Domnul. Şi lui
Petru i s’a poruncit de sus când era în lopi şi flămânzise, ca
să junghie şi să mănânce din tot felul de vietăţi cari erau
înaintea lui3). Dar tot Biserica ne porunceşte ca în zilele rân¬
duite de ea pentru postire, să ne înfrânăm şi cu sufletul, şi
să nu mâncăm de cât pâine, verdeţuri şi fructe; iar altă dată,
dacă putem, să nu mâncăm nici de acestea pe un timp de o
zi, două sau şi trei, s. e. la începutul şi finitul postului patru-
zecimei. Iar monahii şi schivnicii cari de bună voe şi-au luat
jugul cel greu, să fie "în postire în toată viaţa lor4).
Byron, F&nelon, Pascal, Rousseau, Voltaire, Bernardin de St. Pierre, Mi-

chelet, Elisee Reclus, Wagner, etc.
Vegetarianismul sprijineşte înfrânarea şi curăţenia hranei, şi exclude exci¬
tantele: carnea, alcoolul, tutunul, cafeaua, etc., fiind isvorul unei forţe ima¬
ginare, dar urmată de efecte nenorocite.
Vegetări an ismul înlătură carnea, pentru că în descompunerea ei se preface
în otrăvuri periculoase, cari nu pot avea de cât cele mai îngrozitoare urmări
pentru fiinţa omenească, iată pentru ce mor subit mulţi nenorociţi după ospa-
\uri îmbelşugate. Afară de aceasta, carnea, nu poate să dea organismului diferite
substanţe minerale de cari avem nevoe; ea conţine un exces de azot, şi e foarte
săracă în hidrocarbonate, adevăratele producătoare de putere şi energie.
Vegetarianismul recomandă însă celelalte alimente de provenienţă anima¬
lică: ouăle, laptele, untul; apoi priveşte cerealele, mierea, legumele şi mai ales
fructele ca elemente dătătoare de viaţă. Mai susţine viaţa în aer liber, munca
corporală, aerisirea şi curăţenia locuinţelor, cum şi facerea de bine semenilor
noştrii. (Autorul).
1) De altfel şi eu am văzut în Asia şi Africa, că oamenii de acolo hrăniţi
numai cu plante şi pâine sunt sănătoşi şi cu puteri uriaşe. M'au uimit aler¬
gările lor pe jos şi poverile grele ce duceau pe spate, în timpul unor călduri
istovitoare. (Autorul).
2) Mat. 6, 16.
3) Fapt. Apost. 10, 10-15.
4) De acolo din orientul asiatic ascetic, răsăriră: religiile pământului,
filosofia, arta, muzica şi toată ştiinţa folositoare omului.
TEZAURUL LITURGIC, T. in. 389
ARTICOLUL I
POSTURI INSTITUITE CU PRIVIRE EA PERSOANA
MÂNTUITOR UEUI.
§ 101.
Postul Naşterei Domnului.
upă cum am văzut, Biserica a voit ca săr¬

bătorile mari să se preamărească îndeajuns,
căci ele sunt amintirea evenimentelor mân¬
tuitoare omului. De aceea s?au aşezat înaintea
unora din ele posturi anumite, pentru ca
omenirea să se pocăească şi să se facă vred¬
nică de serbarea acelor zile mari. Aşa s’a aşezat postul
înaintea serbărei Naşterei Domnului, înaintea învierei
sale, apoi înaintea serbărei sfinţilor Apostoli, şi în fine înaintea
zilei Adormirea Maicei Domnului.
a) Postul dinaintea Naşterei Domnului, închipueşte timpul
Testamentului Vechiu, şi după mărturia lui Simeon Tesalo-
niceanul, el ne aduce aminte de pioşii patriarhi şi drepţii
acelui Testament, cari au petrecut în post şi rugăciune, şi âu
adormit aşteptând venirea Mântuitorului. Dar Simeon ne* mai
arată că prin postul naşterei Domnului, ni se mai aduce aminte
de postul lui Moisi de 40 de zile ţinut pe muntele Sinai1). &Şi
Moisi, zice sfânta Scriptură, râmase acolo (pe munte) cu Iehova
patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, nemâncând pâine
(Q“S) şi ne bând apâi> 2). Apoi şi profetul Ilie a postit 40
de zile3). Iată pentru ce cântările din zilele postului Naşterei
Domnului cuprind ziceri profetice, şi aşteptarea venirei fiului
lui Dumnezeu pe pământ. De aceea şi Biserica noastră ne în¬
deamnă să ţinem postul cu toată vrednicia şi curăţenia sufle¬
tească, ca să fim destoinici de sărbătoaree Maşterei Mântuito¬
rului nostru 4).
La începutul creştinismului postul Naşterei Domnului nu
avea pretutindenea aceeaşi întindere şi asprime; unii posteau
numai 7 zile, alţii mai multe ori mai puţine. Cum că în secolul
al IV-lea şi al V-lea exista însă acest post în răsărit si apus,
eu aduc de mărturie scrierile lui Filastriu, Grigorie de Nazianz,
1) Simeon. Tesalon, întreb. 54.

2) Exod. 34, 28.
3) I Reg. 19, 8.
4) Vezi § sărbătoarea Naşterei Domnului p. 265, Tom. III, Tez. Lit.
Ambrosie al Mediolanului, pe ale lui Ioan Hrisostom, ale feri¬

citului Augustin, Leon cel Mare ş. a., cari vorbesc de sfinţenia
şi păstrarea postului. Scriitorul apusean Filastriu (Philastrius)
din finele secolului al lV-lea zice că <Lpe fie care an se păstrează
in Biserică patru posturi: întâi al Naşterei, clupâ aceea al
Paştelorv, etc.'). Iar Leon cel Mare mărturiseşte acestea: «Pos-
Deluylul (Fac. 7, 12).
turile bisericeşti sunt astfel împărţite in anul întreg, în cât

măsura infrânârei este potrivită (ie cărui timpy>1 2). Cu toate
acestea postul Naşterei Domnului până în secolul XH-lea s’a
ţinut de creştini Jupă datinele locului.
b) Ca să fie însă aceeaşi întindere şi măsură de înfrânare
1) Philastr. Biblioth. Patrum. Tom. IV, edit. Lugd. 1698: Per annum
quatuor jejunia in ecclesia celebrantur. In Natali primum, deinde in Pascha, etc.
2) Leo Serm. VIII De Jejunia Decimi mensis: Jejunia ecclesiastica ita
per totius anni circulum distribuia sunt, ut lex abstinentia omnibus sit adscripta
temporibus.
în toată Biserica ortodoxă, sinodul din Constantinopole ţinut în

anul 1166 sub preşedinţia patriarhului de acolo Luca Chrisoberg,
a hotârît ca postul Na#şterei Domnului să se înceapă în ziua
de i5 Noemvre şi sâ se fîneascâ în dimineaţa zilei de 25
Decemvre, când avem bucuria Naşterei Mântuitorului nostru. în
chipul acesta postul ţine 40 de zile şi anume: 15 zile din luna
Noemvre, şi cu 25 din luna Decemvre, fac întocmai 40 de zile
(15+25=40). De aceea şi postul acesta se cheamă <apatruzecimea'î>
(xEGoaQayiOoxr\) ca şi postul aşezat înaintea învierei Domnului, cu
toate că este mare deosebire între unul şi altul.
Tipicul şi rânduelele bisericeşti, hotărăsc această hrană în
timpul postului Naşterei Domnului": <tLuni, Miercuri şi Vineri,
se ajunează până la ora 9 (a 3-a după amează), când se mă¬
nâncă hrană uscată; Marţi şi Joi se mănâncă plante fierte
drese cu unt de lemn, şi se bea vin; apoi Sâmbătă şi Dumi¬
nică se mănâncă peşte. întâmplându-se Luni, Marţi şi Joi
în cursul acestui post serbarea veri unui sfânt cu Doxologie
mare, se desleagă peşte; iar Miercuri şi Vineri numai unt de
lemn şi vin, dar în aceste două zile mâncăm numai odată pe
zi. Apoi când se întâmplă Miercuri şi Vineri un sfânt cu pri-
vighere, ori hramul Bisericei atunci se mănâncă unt de lemn,
peşte şi se bea t/in»1).
Ziua de pe urmă a acestui post se numeşte „ajun“. în
această zi se mănâncă la masă grâu fiert amestecat cu alte se¬
minţe, fructe şi miere, imitându-se ajunarea profetului Daniil şi
a celor 3 tineri, cari se hrăneau cu seminţe ca să nu se pân¬
gărească cu bucatele din masa lui Nabuho"donosor regele Hal-
deilor2). Iar pioşii creştini nu mănâncă nimic până la eşirea
luceafărului de seara, care ne aduce aminte de Naşterea lui
Hristos,, ca şi steaua de la răsărit de odinioară3). Cum că în se¬
colul al IV-lea exista acest ajun, avem mărturia lui Teofil epis¬
copul Alexandriei, care rândueşte în canonul său 1, felul aju¬
nului când el cade Duminica4)."
c) Protestanţii au lepădat posturile din Biserica lor; prin
urmare pe ei nu-i mai numărăm între postitori.
în Biserica latină postul Naşterei Domnului începu a lua
o nouă formă din secolul al V-lea încoace. în cele 3 săptămâni
ce urmau după cele 3 Duminici dinaintea Crăciunului, se pos¬
tiră câte 3 zile pe săptămână: Miercurea, Vinerea şi Sâmbăta,
numindu-se postul acesta «postul înaintea venirei "Domnului))
(ccJejunium adventus Dominfa ori numai <LAdventus'$>5). Ase¬
menea mai postiră Latinii 3 zile: Miercuri, Vineri şi Sâmbătă, la
1) Conf. canon. 19 al sf. Nicefor. Vezi şi Pravila cap. 384. Conf. Pida-
lionul p. 62.
2) Daniel, 1, 1-21.
3) Mat. 2, 2.
4) Vezi pag. 268, Tez. Lit. Tom. III. Conf. Pravila, cap. 380.
5) Bingham, Orig. s. antiq. eccl. Tom. IX p. 247.
Începutul fiecărui anotimp, adică la începutul acestor 4 luni:

Martie, Iunie, Seplemvre şi Decemvre. Ei numiră aceste posturi
<tJejunium quattuorum anni temporum» sau Jejunium &qua-
tembrale* ori numai dquatembrev 2). Mai târziu prin secolul VII
începură a posti şi cele 3 zile dinaintea înălţărei Domnului, nu-
mindu-le & Dies rogationumv 2). De atunci postiră şi Sâmbăta sub
motivul, că în acea zi a şezut Domnul în mormânt3).
§ 102.
Postul patruzecimei.
f el mai de căpetenie, mai mare şi mai însemnat post în Bi¬
serica ortodoxă este postul npalruzecimein sau al celor pa¬
truzeci de zile (q vqareia TEaaapaxoorr), jejunium quadra-
gesimale4). El a fost înfiinţat în amintirea marelui ajun ţinut
de Mântuitorul înainte de* începerea lucrârei sale mesianice.
1) Bingham, Origin. s. antiq. eccl. Tom. IX p. 249.

2) Bingham, Origin. s. antiq. eccl. Tom. IX p. 251. Conf. A. Lerosey
Introd. a la Liturg. op. c. p. 361.
3) Bingham, Origin. s. antiq. eccl. Tom. IX p. 263. Despre aceste posturi
latine ceteşte şi Diction. Martigny, art. „Jefine" P- 392 op. c.
4) Poporul Român ii zice acestui post «pâressimi» de la .rquadragesima'1
adică 40 de zile.
<klar Iisus, plin de spiritul sfânt, zice sfânta Scriptură, s’a întors
de la Iordan (după ce s’a botezat) şi s’a dus de spirit în pustie>
patruzeci de zile ispitindu-se de diavolul. Şi nu a mâncat nimic
în acele zilei)1)* Pustia în care a ajunat Iisus, a fost după tra¬
diţie, muntele „Carantania* aşezat la nord vest de Ierihon, pe
vârful căruea merg pioşii şi azi ca să postească în cele 40 de
zile înainte de Paşti.
1. Postul acesta a fost ţinut de creştini, de la timpurile
apostolice încoace2) ; dar de" şi el se chema «patruzecimea»
(teaaaQaxofytij), totuşi în secolul al Il-lea numărul zilelor lui nu
era de 40, ci de o zi, de două, ori mai multe, sau de 40 de ore3).
Ga dovadă despre aceasta eu aduc un text din epistola lui Irineu
episcopul Pionului (f 202) trimisă lui Victor episcopul Romei în
timpul certei asupra Pastelor ivită între apuseni şi răsăriteni4) :
Iată textul: «Nu este vorba, zice Irineu, numai despre ziua
în care trebue să se sărbătorească Paştele, ci şi despre modul
cum trebue a se posti înaintea lui. Unii cred că o zi (pfav
fujigav) trebue sâ se postească; alţii două (ol Se bvo); unii mai
multe (o! Se jitaiovai;); alţii patruzeci de ore (oi Se TsoaaQaxovta
cipav) de zi şi de noaptea (i]fx€Qivd^ te xal vuxreQivd^5). Origen
arată şi el că €zilele patruzecimei sunt de înfrânatei) 6J, dar fără
a ne spune cât era de întinsă acea postire. Dionisie episcopul
Alexandriei (f 264) mărturiseşte că în părţile diecesei lui, patru-
zecimea era ae o săptămână 7).
în finele secolului al IlI-lea şi începutul secolului al IV-lea
postul se mai mări şi se despărţi în două: postul (npatruzecimeiD
ţinut înainte de Duminica Floriilor şi postul «Pastelor» ţinut
în săptămâna patimilor cu mare asprime. Despre aceasta "iată
ce cetim în Constituţiunile Apostolice: «Sâ ţineţi postul patru¬
zecimei întru amintirea vieţei Domnului şi a poruncilor sale.
Acest post sâ se sfârşească înaintea postului Paştelor; iar
acesta sâ se înceapă în ziua a 11-a (Lunea Patimilor) şi se ea
sfârşit în Vinerea Patimilor» (căci Vineri şi în Sâmbăta cea
Mare, creştinii sănătoşi şi pioşi nu mâncau nimic până seara 8),
Ca şi până aci, tot aşa şi în secolul al V-lea postul patruzecimei
nu se ţinea în creştinism în acelaşi chip, totuşi el s’a mărit până
la 7 săptămâni. Iată ce zice Socrat istoricul despre patruzecimea
timpului său : «Postul dinaintea Paştelor nu e păzit pretutin-
1) Luca 4, 1-3.
2) Theofilus Alexandrinus. Paschal.-Cyrill. Alexandr. Homil.
3) Mich. Heinecii op. c. III Th. s. 391 seqq.
4) Vezi § Duminica Invierei Domnului, Tom. III, Tez. Lit. p. 254 seqq.
5) Iren. ap. Euseb. lib. V, c. XXIV: Ou6e yăg jaovov tcbqi tfjg
iorlv t\d[*<pLaPr|Tr]oi!;, ăXXâ xal tceqi toi) elSov? autoD tfjg viiareia?' ol jaev yaQ
oîovrai puav f]|icgav 6eîv outoxjs Yrţateoetv ol 6e 7cêCovag’ol St ■CEffoaQdy.ovra
ojQaţ ^proivaţ tk xal vuxteqivci^.
6) Orig. Homil, X in Levit.
7) Vezi epistola lui Dionisie al Alexandriei, în Pidalion, op. c.f p. 380.
8) Constit. Apostol, lib. V, cap. 13.
denea în acelaşi fel. La Roma se postesc 3 săptămâni, afară

de Sâmbăta şi Duminica; în Iliria, în Elada şi în Alexan¬
dria, 6 săptâmânij şi se cheamă postul patruzecimei (xEGoapa-
xoarf|v); alţii încep postul cu 7 săptămâni înainte de Paştn 1).
La fel cu Socrat ne dă mărturii despre acest post şi isto¬
ricul Sozomen, amândoi vieţuitori în secolul al V-lea &Unîi, zice
Sozomen, ţin 6 săptămâni, °postul dinaintea Paştelor, precum
fac creştinii din Iliria, din Apus, Africa, Egipt şi Palestina;
alţii numără 7 săptămâni cum obişnuesc cei din Constantino-
pole şi din împrejurimi până la Fenicia. Unii postesc însă
numai 3 săptămâni din cele 6 sau 7 săptămâni. Singuri Mon-
taniştii mai postesc acum numai 2 săptămâni»2). Dar despre
postul patruzecimei vorbesc toţi scriitorii şi Părinţii bisericeşti
s. e. Tertulian3), Vasilie cel Mare4), Ilrisostom 5), Ieronim 6 7), etc.
Prin secolul al VH-lea în fruntea celor 7 săptămâni de
postire, se mai aşeză de Biserică încă una pregătitoare de semi-
postire zisă a „brânzei" (x'UQOcpayia), pentru că într’insa se mă¬
nâncă, ouă, brânză, lapte, peşte iar nu şi carne. Postul aspru
însă se începe Luni după Duminica lăsatului de brânză şi se
ţineşte Sâmbătă noaptea spre Duminica învierei Domnului T).
Totuşi postul nu a încetat a se chema până în ziua de astăzi
al «patruzecimeb, socotindu-se 40 de zile ale lui în două chi¬
puri : a) ori se numără 8 săptămâni de post cu a brânzei, din
cari scoatem Sâmbetele şi Duminicile potrivit canonului 64
apostolic8), s. e. 8X7=56—16=40; b) sau deosebim săptămâna
brânzei şi a patimilor la o parte, ca fiind cea dintâi pregătitoare
în postire, iar cea din urmă de o asprime însemnată, şi aşa ne
rămân 6 săptămâni sau 42 de zile, din cari mai scoatem iarăşi
Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Stâlpărilor, şi avem întocmai
40 de zile. Aşa a rămas din vechime întocmirea acestui post
până astăzi în Biserica ortodoxă de răsărit.
Latinii prin secolul al Vl-lea ţineau acest post 6 săptă¬
mâni; dar scoţându-se din lie care săptămână ziua Duminicei,
mai remâneau°36 de zile. De aceea Grigorie cel Mare (f 604),
iar după alţii, Grigorie al II-lea (f 721), episcopi ai Romei,
1) Socrat. Hist. eccles. lib. V, cap. 22... *Ev Tcopţi, tQEÎg xqq tou Ildoxa
£p5ofid8a^ (v'ncrcEiJOuaiv)... ol 5e Iv ’lhkvQMOit;,., kqo £p8ond8cov e|... dXoi xqo
&TTtt rf|5 EOQtfjg £(38ond8a)v tfjs vnotEiag dgx6|j.£Voş.
2) Sozom, Hist. ecles. lib. VII, c. XIX: Ol (vrjtftEuouai’v) eŞ £p8o|xd8ag...
TAAuqiol... ol 5e sjttd <05 ev KajvoTavtivo'ujtoû... 6.Î.Xol 8e tqeîs... ol 8e 8tjo, d><;
ol ta Movtavoîj cppovouvtEg.
3) Tertull. De jejun. c. II.
4) Basil. Magn. Homil II. De Jejun.
5) Chrysostom. Homil. 52.
6) Ieronym. Homil. in Isaia.
7) Vezi sărbătoarea învierei Domnului, p. 260, Tom. III, Tez. Lit.
8) Canonul 64 apostolic opreşte postul in ziua Sâmbetei şi a Duminicei,
pentru că în ziua Sâmbetei s'a odihnit Domnul de lucrurile sale la creaţiune;
iar în ziua Duminicei, a înviat din mormânt.
TEZAURUL LITURGIC, T. Iii. 395
adăogiră încă 4 zile în fruntea celor 36, ca să se împlinească

40 de zile, şi începură astfel postul lor cu o «Miercurea zisă a
„cenuşei" (dies cineris), pentru că se punea odinioară cenuşă
pe cap în semn de pocăinţă (Genes. 37, 34); iar azi se face
numai simbolizarea acelei cenuşe, cu procesiuni, ş. a.1),
2. Felul postirei patruzecimei, a fost diferit în cursul
timpului până ce s’a stabilit o regulă generală. în Constituţiu-
nile Apostolice cetim această înfrânare: «Postiţi în zilele sap-
tâmânei celei mari (a patimilor)... gustând numai pâine, sare,
legume şi apă; iar de vin şi carne să vă feriţi cu totul. în
Vinerea şi Sâmbăta cea mare, dacă sănătatea vă îngâdue, să
nu gustaţi nimic până la căutatul cocoşului din noapte» 2).
Mai departe : «în ziua Sâmbetei ţineţi postirea până la lumina
zilei învierei Domnului. Dar din seara Sâmbetei şi până la
lumina zilei învierei, staţi in Biserică priveghiând, cetind
Legea, Profeţii şi Psalmii»3). Epifanie episcopul Salaminei din
Cipru, tot aşa învaţă despre ajunarea săptămânei celei mari, să
se ajuneze, zice el,"cu «mâncare seacă» (ev îQocpayLg) adică cu
pâine, sare, verdeaţă şi apă 4). Asprimea postului din acele zile,
Epifanie a numit-o «întrecere» (xurepBEoeig) adică «întrecerea
măsureb scrise (superpositiones), mai ales când cineva nu mânca
nimic 3, 4, ori 5 zile şi chiar întreaga săptămână a patimilor5).
Dar Socrate istoricul se miră că în multe părţi, în postul
patruzecimei «unii se înfrânează de carne şi de peşte, iar alţii
mănâncă de toate şi chiar carne şi peşte.., unii mănâncă
numai pâine, alţii nici pe aceasta» 6). Va să zică, nu era pre-
tutindenea o măsură, şi de aceea Biserica a hotărît pe temeiul
datinelor vechi, prin canoanele şi rânduelile sale, păzirea ma¬
relui post. Iată ce zice canonul 69 apostolic: «Dacă vr’un
episcop (ci ttg inicxoxoţ), preot, diacon, ceteţ sau cântăreţ, sfântul
şi marele post nu-l posteşte> sau Miercurea sau Vinerea, să se
caterisească, fără numai de s’ar opri pentru vr’o boală». Iar
canonul 50 al sinodului din Laodicea porunceşte a nu deslega
Joea patimilor, «ci a ajuna toată patruzecimea cu mâncare
uscată». Canonul acesta fu primit şi de sinodul al Vl-lea ecu¬
menic în canonul său 29. Dar şi canonul 56 al sinodului Vl-lea
porunceşte ca chiar în Sâmbetele şi Duminicele postului mare
1) Bingham. Orig. s. antiq. eccl. Tom. IX, p. 184-186. Conf. A. Lerosey,

Histoire et symbolisme Liturg. Paris 1889, p. 418: Gregoire le Grand pour
fournir Ies quarante jours de jeune, on ajouta Ies quatre jour... (pag. 421): le
premier mercredi de Careme est appele des Cendres... (pag. 422); Le mereredi
le Pape allait â cheval avec Ies cardinaux, etc.
2) Constit. Apost. lib. V, c. 18: ’Ev xaiq rmigais xou rcctoxa vtioxeijexe...
|a6vg) XQ^M'SV01 aox«) xal ăXi, xal Xaxdvou; xal Jtoxcp uSaxi... jragaoxeimv xal
xo odppaxov 6X6xXr]QOV vrjxEiJoaxE... pixQic; aXexxQuocpcoviag vuxxxos.
3) Constit. Apostol, lib. V, c. 19.
4) Epiphan. Exposit. fid. n. XXII.
5) Epinan. Haeres. XXIX. Conf. Evagr. Hist. eccles. lib. I, c, XXL
6) Socrat. Hist. eccles. lib. V, c. XXII.
să se depărteze tot creştinul de «mâncarea vietăţilor, de ouă

şi brânză».
Apoi rânduelele, Pravilele şi Tipicul Bisericei ortodoxe,
pe temeiul datinelor vechi creştine şi al canoanelor, hotărâse
această hrană în postul cel mare: aîntru sfânta şi marea pa-
truzecime, in ziua dintâi, adică Luni după lăsatul secului de
brânză, nici decum nu se cuvine a mânca; asemenea şi Marţi.
Iar Miercuri după Liturgia celor mai nainte sfinţite, mâncăm
pâine, seminţe, bem apa şi mied *). Cei ce nu pot păzi această
postire, mănâncă pâine şi beau apă Marţi după vecernie, Sdm-
belele şi Duminicile deslegâm la unt de lemn şi vin. în celelalte
săptămâni ajunăm până seara 5 zile, mâncând mâncare us-
Biaerica ,.Sfânta Sofia11 zidii & de împăratul bizantin lustinian (527—565), dar
prefăcuta. In moschee turcească în anul 1453. In această stare se află şi astăzi Am
intrat într'insa în anii 1898, 1899 şi 1904.
cată, ferindu-ne şi de raci1 2), afară de Sâmbăta şi Duminica.

Peşte nu mâncăm in patruzecime de cât in ziua de Buna
Vestire3 * *), şi Florii; icre de peşte mâncăm în ziua de 9 Martie
(40 de mucenici) şi In Sâmbăta lui Lazăr. Bolnavii, copiii,
1) Miedul (6 ne6oq) este o băutură veche călugărească făcută din fermen-

taţiunea mierei. Retorul Frisc din Tracia (an. 430 d. Hr.)f călătorind la Atila
care se afla atunci în Temişeana *,locuitorii it dau pe drum mâncare de
meiu, şi în lac de vin, o băutură mieroasă (dvri fie oîvou 6 jiEâoţ). Iar Cidrul
este tot o băutură călugărească făcută din mere, pere şi alte poame (un fel de
livej). Asemenea şi băutura Sicera făcută din curmale se întrebuinţează în post
de călugării egipteni şi din Palestina. Ceteşte despre acestea cartea „înaintarea
şi răspândirea ştiinţelor", Bucureşti 1908 p. 1219—1222.
2) Vezi tâlcuirea canonului 69 apostolic în Pidalion p. 60 —63 despre post.
3) Canon. 5 al sf> Nicefor: »Be se va întâmpla Buna Vestire in Joia
sau Vinerea cea Mare, nu păcătuim de vom deslega atunci la vin şi
la peşte11.
TEZAURUL LITURGIC, T* III, 397
trânii şi neputincioşii, sunt deslegaţi de această în frânare1),

insă postesc şi ei cel puţin cu spiritul», Pe lângă asprimea
acestei hrane ne ferim şi de <cplăcerile trupeşti"» 2); iar odată cu
postirea trupului, postim şi cu sufletul, şi de aceea suntem
datori a ne mărturisi păcatele3), a curăţ? gândul de dorinţe
deşarte, a erta pe vrăjmaşi, a cerceta pe cei bolnavi, şi a ne
umili înaintea lui Dumnezeu.
Acum se întreabă contrarii Bisericei şi ai posturilor: poate
omul să mai vieţuească cu această înfrânare? Eu le răspund:
părinţii noştrii au trăit păzind toate posturile anului bisericesc,
şi au ajuns etăţi înaintate, plini de putere şi înţelepciune; iar
de când nu se mai păzesc posturile, s’au scurtat etăţile, sănă¬
tatea şi mintea4).
în postul patruzecimei fiind un timp de întristare, pocăinţă,
de pregătire pentru catehumeni şi pentru sărbătoarea învierei
Domnului, după învăţătura Bisericei, sunt oprite petrecerile,
teatrele, circurile5) şi pedepsele corporale6). în vechime pe lângă
acestea, se ertau datornicii si se eliberau sclavii7). Apoi potrivit
canonului 52 al sinodului <îin Laodicea, nu se cade a se face
într’însul nici nunţi (yapovţ) şi nici sărbătorile naşfcerei adică ale
morţei martirilor. Pentru aceea şi Liturgie deplină se face în
patruzecime numai Sâmbăta, Dumineca şi în ziua Bunei Vestiri;
iar în celelalte zile se face Liturgia celor mai nainte sfinţite8).
încetarea postului şi începerea serbărei Pastelor, o facem potrivit
Constituţiunilor Apostolice (Cartea V cap. 10) la cântatul coco¬
şului spre Duminica învierei, şi mai ales potrivit canonului 89
al sinodului al Vl-lea ecumenic, începem învierea (cin orele din
mijlocul nopţei celei după Sâmbăta cea mare», după împăr¬
tăşirea cu sfintele taine şi finirea Liturgiei9),
1) Vezi deslegările de postire în »Enciclica asupra posturilor" a sf. Sinod

al Bisericei Române ortodoxe, publicată în «Monitorul Oficial" No. 49 din ÎS
Iunie 1907. Deslegarea de postire se întemeează pe cuvintele apostolului Pavel
din epistola către Romani cap. XIV, 3 — 4: „Cel ce mănâncă pe cel ce nu
mănâncă să nu-l defaime; şi cel ce nu mănâncă pe cel ce mănâncă să
nu-l judece",
2) Pravila cap. 318. Pidalionul p. 62.
3) Vezi Porunca IV Bis. în Confes. ort. P. I întreb. 90.
4) In finele secolului al XIX cunoscutul postitor vegetarian Ricardo-
Sacco a şezut închis în Viena într'o cutie de sticlă păzit neîntrerupt de medici,
21 de zile fără să guste ceva. Fiziologistul profesor Dr. Exner a explicat atunci
că „omul poate trăi săptămâni întregi fără hrană". Fachirii indieni şed
îngropaţi in pământ luni de zile fără să guste ceva. Numai oamenii liniştiţi
însă pot să suporte foamea; iar nervoşii nu o pot suporta, căci arderile de ma¬
terii se fac într'înşii foarte repede şi ele trebue înlocuite cu hrană nouă.
5) Bingham, Orig. s. ant. eccles. Tom. IX p. 221.
6) Cod. Theodos. lib. IX tit. XXXV, De quaestionibus. Cf. Cod. TheodoS-
c. XXXVIII. De indulgent, crimin»
7) Bingham, Orig. s. ant, eccles. Tom. IX p. 231 seqq.
8) Canon. 49 al Sinod. Laod. Conf. coment. can. 45 Laod.
9) Epistola lui Dionisie al Alexandriei (j 264) despre încetarea postului
şi începerea serbărei Paştelor, conţine acestea: «Unii fraţi încetează postul Sâm-
Tot cultul din acest post este străbătut de firul duioşiei, al

plângerei, al umilinţei, al pocăinţei şi al păcatului. Cântările
încep a fi pline de "întristare cu* 3 săptămâni înainte de post,
adică din Duminica Vameşului şi a Fariseului (Luca 28,10—13)
când se începe Triodul1), °şi se întinde această plângere pe tot
periodul celor 70 de zile, cât se cântă această carte, adică până
în ziua de Paşti. Polieleul ccLa Râul Vavilonului» (ps. 1362) ce
se cântă în Duminica Fiului rătăcit3), a lăsatului de carne şi
brânză, apoi imnele din Duminicele postului: o. Uşile pocăinţei
«Cărările mântuireh, &La mulţimea faptelor mele», ş. a., sunt
cele mai frumoase şi mângâetoare părţi pentru cei curaţi cu
inima.
nnîniimiwa
bătă noaptea spre Duminica Paştelor; alţii Sâmbătă seara după apusul soarelui;
fraţii din Roma aşteaptă cocoşul; cei din Egipt încetează postul mai timpuriu".
In Pidalion, op. c.( p. 380.
1) începutul Triodului nu are zi stabilită, ci atârnă de lungimea carnava-
ltţlui Crăciunului. Se începe dar între 11 Ianuarie şi 25 Fevruarie.
2) Iată cum se începe psalmul 136 (ebr. 137), v. 1: ^33
(tfLa râurile Vavilonului, acolo am şezut =
încă şi am plâns în aducerea aminte de Sion"). Cântarea acestui psalm ne amin¬
teşte de starea Evreilor în captivitatea babilonică şi de aflarea creştinului în robia
păcatului. (Autorul).
3) Pentru ca tinerimea să nu cadă în rătăcirea fiului nenorocit din para¬
bola Domnului, să-şi aducă aminte de aceste cuvinte ale cartei Proverbielor cap.
iv v. i:: nvt? ’STpir rx dv? = (Ascultat' fiilor>în-
văjătura părintelui, şi luaţi seama a învăţa pricepere).
ARTICOLUL II
POSTURI INSTITUITE CU PRIVIRE EA SMINTII
APOSTOLI SI SEANŢA FECIOARA 91 ARIA.
§ 103.
Postul sfinţilor apostoli.
ntru aducerea aminte de postul pe care l-au

ţinut apostolii înainte de a săvârşi fapte mari,
după înălţarea Domnului la ceruri, a aşezat
şi Biserica acest post în numele lor. Iar
apostolii au postit când au trimis pe Pavel
şi Varnava la propoveduire (Fapt. Apost. 13,3); apoi
Pavel şi Varnava au postit şi ei când au rânduit preoţi
pe la Biserici (Fapt. Apost/14, 23). Mai departe, apos¬
tolul Pavel îndeamnă pe Corinteni să postească (I
Corint. 7, 5); altă dată arată cum dânsul îşi petrece
viaţa în înfrânare (II Corint. 6, 6), şi cum el de bună
voe rabdă foamea şi postul (II Corint 11,27). Dar postul sfinţilor
apostoli, noi îl ţinem nu numai pentru a urma pilda discipuîilor
lui Hristos, ci şi pentru a ne face vrednici de darurile spirituale
împărtăşite nouă la sărbătoarea Pogorîrei sfântului Spirit (Fapt.
Apost. 2, 2—5) şi a ne întări într’însele.
începutul acestui post stă în legătură cu sărbătoarea Pas¬
telor, şi de aceea el este mai lung ori mai scurt, după cum şi
Pastele se întâmplă mai timpuriu ori mai târziu. Cel mai lung
post al sfinţilor apostoli are 6 săptămâni; iar cel mai scurt o
Săptămână şi o zi. El se începe Luni după Duminica tuturor
sfinţilor ce cade după Duminica Pogorârei Sfântului Spirit,
şi se fineşte în dimineaţa zilei de 29 Iunie, când sărbătorim pe
sfinţii apostoli Petru şi Pavel1).
Acest post nu are asprimea postului Pastelor, ci se aseamănă
postului Naşterei Domnului. De aceea în postul sfinţilor apos¬
toli Tipicul şi Pravilele bisericeşti rânduesc această hrană: <r Luni,
Miercuri şi*Vineriy ajunăm până la ora 9 (a 3-a după amează)
când mâncăm hrană uscată. Marţi şi Joi mâncăm hrană dreasâ
cu unt de lemn şi bem vin. Sâmbătă şi Duminică mâncăm
peşte. Dacă se întâmplă Marţi sau Joi serbarea unui sfânt cu
Doxologie mare, atunci mâncăm peşte; iar Miercurea şi Vinerea
1) Vezi sărbătoarea sfinţilor apostoli Petru şi Pavel p. 294, Tom. III,

Tez. Lit.
numai unt de lemn şi bem vin; dar mâncăm numai odată pe

zi în aceste două zile. Dacă Miercurea ori Vinerea serbăm un
sfânt cu privighere, sau hramul Bisericeit atunci mâncăm unt
de lemn, peşte şi bem vim l).
Origina acestui nost o aflăm la începutul creştinismului.
Constituţiunile Apostolice, rânduesc astfel felul postirei: aDupâ
Catedrala din oralul Florenţa (Italia), pe care am cercetat-o Mierouri]3

Septemvrie 1897.
ce veţi sărbători Cincizecimea (Pogorârea sfântului Spirit), mai

sărbătoriţi încă o săptămână (a Rusaliilor) şi după aceea pos¬
tiţi una (săptămână), căci e drept să vă bucuraţi de darul dum-
nezeesc, şi apoi să postiţi după odihnă» 2). Iar Atanasie cel Mare
în Apologia sa către Constanţiu zice : <zîn săptămâna după Cinci-
zecime, poporul posteşte eşind la cimitb'e şi rugându-ser>3). De
1) Conf. Pravila, op. c., cap. 384.

2) Constit. Apost. Lib, V, cap. 20.
3) Athan. Apoi. De fuga: Tf| ydo IpSojtaSi yitză ttjv dyiav nevTTixoonriv
6 Xad^ v7]OTE\jaa£ E^fjXOe neoi tq xoi|xtiti)Qiov EuţaoGai.
aci vedem că până in secolul IV-)ea, postul acesta se ţinea numai

în săptămâna după Duminica tuturor sfinţilor. Mai târziu, prin
secolul VH-lea, s’a hotărât a se prelungi până în ziua sfinţilor
apostoli. Ambrosie, Hrisostom, Leon cel Mare, ş. a,, vorbesc şi
ei de acest post, şi învaţă înfrânarea ca tot insul să se facă
vrednic de sărbătoarea acelora cari au predicat evangeiia cu
atâta stăruinţă si răbdare.
Icoana Maioei Domnului în stihii vechiu bizantin, din secolul XIV, aşa cum era
în palatul impâratului Andronic al IH-lea Paleologul (f 1341).
§ 104.
Postul Adormirei Maicei Domnului.

f -ir*
ând s’a mutat sfânta Fecioară de pe pământ la ceruri, ea

a fost petrecută cu cântări şi rugăciuni până Ia mormânt
de apostoli şi de pioşii credinţei creştine; iar întru prea
mărirea acestei zile, s’a aşezat de Biserică nu numai marea săr¬
bătoare din ziua de 15 August1), dar s’a stabilit ca înainte de
1) Vezi sărbătoarea Adormirei Maicei Domnului, pag. 286, Tom. III,

Tez. Lit.
sosirea ei, să se postească 15 zile, îneepându-se postul cu ziua

de 1 August şi finindu-se cu dimineaţa zilei de 15 August.
Aşezarea acestui post (fj vt]at8ia xf\q Beotoxou) s’a făcut pen¬
tru a se urma virtuţile sfintei Fecioare, care şi-a petrecut viaţa
în post şi rugăciune, şi spre a ne pregăti şi noi cu înfrânarea
Î
pentru sărbătoarea Adormirei sale. La începutul creştinismului,
)ostul acesta, ca şi celelalte, nu se ţinea pretutindenea în ace-
aşi timp şi în acelaşi fel. Unii ziceau să nu se postească nici o
zi, căci Adormirea sfintei Fecioare a fost o zi de trecere a ei
de la amărăciunea lumească la bucuria cerească; alţii ziceau,
cu tot dreptul, ca să se postească. Creştinii din Antiohia după
Tipicul acelei Biserici, posteau numai o zi şi anume în ziua de
6 August, la Schimbarea la faţă a Domnului. Cei din părţile
Constantinopolului, potrivit regulei Studiţilor, posteau 4 zile;
numai cei din Ierusalim, după Tipicul lor,’ posteau 8 zile. Iată
pentru ce sinodul ţinut în Constantinopole în anul 1166 sub pre-
şedenţia patriarhului de acolo Luca Chrisoberg, a hotărât o
măsură pentru toată Biserica ortodoxă şi anume: postul acesta
să se înceapă în ziua de 1 August şi să se termine în dimi¬
neaţa zilei de 15 August, când începem sărbătoarea Adormirei
Maicei Domnului1).
Acest post este mai lin de cât al patruzecimei, dar mai
aspru de cât al Naşterei Domnului şi al sfinţilor apostoli. După
Tipicul şi Aşezămintele bisericeşti: uLuni, Miercuri şi Vineri
ajunăm până la ora 9 (a 3-a după amiază), când mâncăm mân¬
care uscată. Marţi şi Joi mâncăm hrană fiartă fără unt de lemn«
Sâmbătă şi Duminică, hrană fiartă dreasâ cu unt de lemn şi
bem vin. In ziua de 6 August, la Schimbarea la faţă a Dom¬
nului, mâncăm peşte de două ori pe zi şi bem vin, in ori ce
zi sTar întâmpla această sărbătoare)>2).
§ 105.
Posturi de câte o zi.
# u numai pe cele patru posturi anuale, despre cari am
vorbit, le-a aşezat Biserica, dar şi în unele zile din săp¬
tămână se cuvine a posti, iarăşi pentru nişte motive înalte,
pe cari le voiu arăta mai departe. Aceste zile sunt: Luni, Miercuri
şi Vineri.
1) Vezi Pravila, op. c. cap. 385: „Pentru acest post şi sfântul Patriarh
Kir Luca, cu cinstitul lui sobor.... au tocmit să se postească 15 zile11.
2) în luna August din anul 1904, pe când mă aflam în Ierusalim, am
rămas plăcut mirat când am văzut pe muntele Măslinilor multe corturi albe în
cari şedeau Arabi ortodocşi, veniţi din Siria, Arabia şi Egipt, cum şi A.bisinieni
sosiţi din ţara lor, ca să postească pe acest munte cele 15 zile ale postului
Adormirei sfintei Fecioare. Ei mergeau în toate zilele şi la serviciul divin ofi¬
ciat în Biserica peşteră din Getsimani, unde a fost înmormântată sfânta Fe¬
cioară. Vezi şi nota 4 de la pag. 286, Tez. Lit. T. III. (Autorul).
A.
i
1. Se posteşte ziua de Luni în fie care săptămână, afară

de timpul când se desleagă de postire şi Miercurea şi Vinerea,
căci atunci se desleagă şi ea. Lunea se posteşte fiind că în
rânduelile tipicale ale celor 4 posturi, se pune şi ea, după cum
am văzut, tot în aceeaşi măsură de postire ca şi zilele de
Miercuri şi Vineri. Apoi în Pidalion cetim că «postul Luneieste
cuviincios şi cu drept cuvânt»*); iar în Pravila cea mare se
hotărăşte: «Călugării şi Lunile să le jwsteascâ în tot anul ca
.si Miercurile şi Vinerile, cum am luat de la sfinţii părinţii 1 2 3).
Pentru aceea şi creştinii ortodocşi crescuţi în frica lui Dumne¬
zeu, toţi păzesc postirea de Luni ca şi pe cea de Miercuri şi
Vineriă). Chiar şi în Biserica latină se postea Lunea în vechime4).
Totuşi postul Lunei nu este atât de aspru ca al Miercurei şi
Vinerei, ci mâncăm de două ori pe zi plante fierte.
2. Dar mai puternice temeiuri sunt pentru postirea zilelor
de Miercuri şi Vineri (vrioreiai tx\q terpabo; xai jcapa<rx£u%).
Vom vedea că la începutul creştinismului temeiurile postirei
acestor zile au fost două: a] să postească piosul în ziua amin-
tirei lui Mercur, zeul păgânilor şi ocrotitorul înşelătorilor; să
mai postească şi în ziua VenereiJ zeiţa păgânilor sărbătorită de
dânşii cu desfrânări şi plăceri urâcioase. bj Iar cel mai înalt şi
mai drept motiv al postirei acestor două zile a fost acesta:
Miercuri a fost sfatul Iudeilor de a omorî pe Ilristos; iar Vineri
s'a îndeplinit acest sfat cu răstignirea pe cruce a Domnului.
Prin urmare Biserica trebuea să venereze aceste două zile cu
post şi rugăciune, cum a şi făcut şi a poruncit aceasta şi fiilor ei.
"Cum că în secolul îl-lea se postea Miercurea şf Vinerea,
eu aduc o dovadă din «învăţătura celor 12 Apostoli» cap. VII:
«Jar voi sa ajunaţi Miercurea şi Vinerea». Apoi pe la începu¬
tul secolului III, Clement din Alexandria (f 215) scrie în cartea
sa «Stromata» (cap. VII): «Sd ştie, zice el, postirea acestor zile
adică a zilei a patra (Miercurea) şi a celei pregătitoarei (Vine¬
rea 5). Mai departe Clement arată serbarea lui Mercur şi Vene-
1) Pidalionul, op. c., p. 515.

2) Vezi Pravila, op. c., cap. 381.
3) In casa părinţilor mei nici o dată nu s'a făcut deosebire între ziua de
Luni şi între zilele de Miercuri şi Vineri. Deopotrivă a fost postite fie care din
ele. (Autorul).
4) Bingham, Orig. s. ant. eccl. Tom. IX, p. 247: Jejunium antiquis
temporibus a festo s. Martini usque ad natalem Christi, ter per singulas hebdo-
madas, diebus scilicet Lunae, Mercurii et Veneris agitabatur.
5) Clement. Stromata cap. VII: OTSev ccurog xcri rq<; viâTeîaţ ta amv-
para TO)v f|p£Qd)v toutcov, tt)? TetpdSog xai tf)g napaaxEufjg.
Şi astăzi Grecii, ca şi în vechime, numesc zilele săptâmânei astfel: Ku-
gtoxrj =• Duminica; Aeuteqoi = a Il-a zi a săptămânei, adică Luni; Tpm] - a
III-a, adică Marţi; Terapt-r] = a IV-a adică Miercuri; Ilepjrm = a V-a adică
404 DR. BADEA. CIREŞEANU
rei la păgâni cu înşelătorii, desfrânări şi veselie mare. Tot în

secolul al IlI-lea, Tertulian (f 240) numeşte Miercurea şi Vinerea
«zilele staţiunilor» (dies stationum) adică zile de «privighere»,
numire rămasă până astăzi în Biserica Latină. Iată textul său:
aPentru ce ţinem staţiunile... pentru ce ajunârile de Vinerea ?»1).
Şi apoi răspunde tot el arătând scopul postirei acestor două
zile. în acelaşi secol, Origen (f 254) zice acestea: «Avem pe a
patra (Miercurea) şi pe a şasea zi (Vinerea), pe cari le ajunăm
cu solemnitate^2). în finele secolului al IlI-lea martirul Victo-
rin muncit în zilele lui Diocleţian (284 - 305), spune şi el că
pe a patra (Miercurea) şi pe a" şasea zi (Vinerea), le-h postit
până la ora 9 (a 3-a după amează3). Dar adevăratul motiv
al postirei acestor zile, îl arată Petru episcopul Alexandriei
martirizat tot în zilele lui Diocleţian. Cuvintele martirului sunt
acestea: dîn a patra zi şi Vinerea... se cuvine nouă să postim
după tradiţie... căci în a patra sfat nelegiuit au făcut Iudeii
asupra Domnului; iar Vinerea, fiind că pentru noi a păti¬
mit eh4).
O probă puternică pentru postirea acestor două zile o
aflăm in canonul 69 apostolic: o{Dacă episcopul, sau presvite-
rul, sau diaconul, sau ceteţul, sau psaltul, sfânta şi marea
patruzecime nu o posteşte sau Miercurea (fj xsxgdSa) sau Vi¬
nerea (n jtapaaxEufiv) sa se cateriseascăApoi şi Constituţiunile
Apostolice rânduesc: «Iar în ziua a patra (xEipaSa, Miercuri)
ne-a poruncit (Biserica) să jiostim, în amintirea trâdârei (trjv
jtpoSoauxv) lui (Iisus); apoi Vineri în amintirea patimilor lui
(xr|v 5e 5id xo jcaBog5). Tot în Constituţiunim ai cetim: dPostiţi
în ziua a patra şi Vineri, căci în ziua a patra s’a ţinut sfa¬
tul osândirei Domnului; Vineri el a pătimit pe critcev6).
Pentru aceea în cultul acestor zile necontenit se amintesc pa¬
timile Domnului şi răstignirea lui pe lemn. Asemenea postire
slatuesc şi sfinţii Părinţi răsăriteni şi apuseni: Vasilie cel Mare7),
Joi; riaQaoxEUT), sau „pregătirea", adică Vineri, şi Sdppaxov, adică Sâmbătă.

Conf. G. Pambukis, Metod aplicat în limba vorbită elenă, Galaţi 1872, p. 179.
Iar cuvântul riaQaoxEUT) sau „pregătire" are această origină: era obiceiul
Ia Grecii păgâni din vechime, ca fecioarele să se pregătească, să se cureţe şi
să se împodobească în ziua a Vl-a a sâptămânei şi aşa să meargă la altarul
Venerei ca să aducă sacrificii de purificare. Numele zeiţei Venera s’a dat în
creştinism la popoarele latine zilei Vinerei; iar la Greci, ziua a Vl-a a săptă-
manei până azi se cheamă tot „nagaaxEurp'. Vezi şi nota 1 p. 117 T. III T. Lit.
1) Tertull. De Jejun. c. XIV: Cur stationibus... et jejuniis parasceven?
2) Origen. Homil. X in Levit.
3) Victorinus ap. Caveus Histor. Lîtter. Tom. I. edit. Genev. 1693.
4) Petr. Alex. c. XV : TExga&a xcd jtaQaaxEUTyv... vTjGxevriv fjiiîv xata
jtagdâoaiv... tt]v îev yaq xexgaSa... au^PouXiov... jtagaaxEmiv, oxi auxo<; urt&g
vficuv ejkxOe.
5) Constit. Apost. lib. V c. 15: Texgaâa bh xal jiagaoxeuriv jigoGe-
xa|ev, x. x. X.
6) Constit. Apost. lib. VII c. 23: ”H xexgdSa xal jtagacrxeuriv, x. x. X.
7) Basil. Epist. CCLXXXIX.
jeronim *), Augustin 1 2), Epifanie3), etc. Iar chipul postirei Mier-
Curei şi al Vin erei este mai lin de cât în zilele patruzecimei;
deci, ajunăm până la ora 9 (a 3-a după amează), apoi mân-
cam, verdeţuri fierte*). Nunti nu se fac în aceste două zile5).
3, Totuşi se face deplină deslegare (rj xatrîAvai;) de pos-
tire Miercurea şi Vinerea în următoarele timpuri: a) In săptă¬
mâna luminată a Pastelor, căci în toată săptămâna se face
aceeaşi servire divină’ca si în ziua de Paşti, b) De la sârbă-
toarea Naşterei Domnului până la aceea a Botezului său,
afară de ajunul dinaintea Botezului, c) în săptămâna după săr¬
bătoarea Pogorârei sfântului Spirit, din cauza bucuriei adusă
de această sărbătoare, d) în săptămâna Vameşului şi a Fari¬
seului, în contra Armenilor, Sirienilor şi Haldeilor cari posteau
această săptămână, întru aducerea aminte de postul Ninevite-
nilor, când i-a înştiinţat profetul Iona de pedeapsa cerească
ce îi aştepta 6). Postul acesta în limba veche armeană se zicea
„Aradşavork*7 8). iar în cea nouă „Arţivurţi" (pregătitor3).
Grecii însă în contra Armenilor numiră «3Aqt£i|3o,uqiovj> (arţi-
vurion) ori ce deslegare de postire; de aceea şi Românii nu¬
mesc „Harţi" săptămâna Vameşului şi a Fariseului, adică des-
legată de post; aşa mai numesc ei şi alte săptămâni şi zile în
care nu se posteşte 9). e) Să desleagă la ouă şi brânză Miercurea
si Vinerea în săptămâna brânzei (tugocpaYLCt = mâncare de
irânză), în contra datinei Iacobinilor, cari posteau în această
săptămână Marţi, Miercuri şi Joi; apoi în contra Tetradiţilor
(tEooaga = patru) cari posteau numai a IV*a zi a săptămânei.
1) Hieron. in Galat. IV.

2) Augustin. Epist. LXXXVI.
3) Epiphan. Haeres. LXXV: “Ors tEtQag xal jtQOodflpaTOV Vr\oteîa dativ
ev rf) dxxXTjoliţ a)QUJ[iivfl.
4) Vezi Pidalionul, op. c., p. 61.
5) Pidalionul p. 61.
6) Cartea Profet. Iona cap. 3 v. 5: -foT)p\l Q'
(„Şi bărbaţii din Ninive au = * (pţ>) D'pt’ D13T

crezut lui Dumnezeu, au hotărît ajunare, şi s'au îmbrăcat în saci, de la cel mai
mare al lor şi până la cel mai mic al lor").
7) Heinecii, îHâ&ifbung ber gr. Sîirdje, III Th. s. 391: w3)ieţer bebiente
fidfj ciiter mit gteip bar§u abgeridjteten Şunbeâ, toeldjen er in feine ©pradje
dêipoijQţT, ba§ ift einen 93oten nennete", u. f. to.
8) Armenii afară de postul patruzecimei care se aseamănă întrucâtva cu
al creştinilor ortodocşi, mai au încă 10 posturi mici anuale şi anume: 1) 6 zile
înainte de Botezul Domnului; 2) 5 zile în săptămâna „Artivurti" ; 3) 5 zile în
săptămâna după Rusalii; 4) 5 zile în săptămâna a IV-a după Rusalii; 5) 6 zile
înaintea Schimbărei la faţă a Domnului; 6) 6 zile înainte de Adormirea Maiceî
Domnului; 7) 6 zile înainte de înălţarea sfintei cruci; 8) 6 zilei înaintea altei
serbări a crucei pe la începutul lui Octomvre; 9) 6 zile înainte de Intrarea
sfintei Fecioare în Biserică; 10) 5 zile în Decemvre înainte de serbarea sfân¬
tului Iacov de Nisibe (f 338). Conf. Eusevie Popovici, Istoria Bisericească, op.
c., Voi. I, p. 582.
9) Vezi, Eusevie Popovici, Istoria Bis. op. c., Voi. I, p. 582.
adică Miercurea, In tot cursul anului, apoi săptăfriâna brânzei

întreagă *). fj în vechime erau unii creştini cari nu posteau
Miercurea şi Vinerea, de la Paşti până ia Rusalii, adică in tot
timpul Cincizecimei; această datină a încetat însă de mult. g)
Se mai desleagă Miercurea şi Vinerea, dacă în aceste zile se
întâmplă sărbătoarea Naştere! ori a Botezului Domnului, după
rândueala sinodului, din Con stan tinopole. ţinut în anul 4166,
sub preşedenţia patriarhului de acolo Luca Chrisoberg.
Domnul Doctor Badea Clreşeanu Autorul Tezaurului Liturgic, venind de Ia

piramidele „Gizeh", trece cu barca riul Nilul pentru a cerceta muzeele egiptene
din oraşul Cairo (Egiptj, Miercuri 18 August, anul 1904.
B.
Dar posturi de o zi mai sunt:
1. Ziua ajunului înaintea Botezului Domnului (5 Ianuarie)
aducătoare aminte de postul catehumenilor cari se botezau în
această zi.
2. Ziua Tâerei Capului sfântului Ioan Botezătorul (29
August) căci fapta lui Irod Antipa, care a poruncit tăerea ca¬
pului1 2), a fost o ţâră de lege şi a adus întristare Mântuito¬
rului 3). Afară de aceasta Ioan Botezătorul a fost cel mai mare
1) Conf. Pidaliomil, op. c, p. 61.

2) Mat. 14, 10.
3) Mat. 14, 12.
ajunător al timpului său, hrănindu-se în pustia Iordanului numai

cu acride (lăcuste) si miere sălbatecă (must din coaja arborilor1).
3. Ziua Inăltârei sfintei cruci (fj v'ipoxris xov utaupou) din
14 Septemvre, pentru că ne aminteşte de patimile Domnului,
răstignirea sa pe cruce şi alte evenimente petrecute cu crucea
Mântuitorului. Aceste zile se ajunează mâncând după ora 9 (a 3-a
după amează) plante fierte fără unt de lemn 2).
Spicuiri asupra secţiunei IV-a.
inecuvântările şi sfinţirile bisericeşti se îndrepteazâ nu

numai asupra oaynenilor, ci şi asupra lucrurilor cari
ne încungiură, ca toate acestea să fie curate şi umbrite
de îndurarea divină. Evreii şi chiar păgânii aveau
numeroase datine pentru sfinţirea templelor, a apei,
a hranei, locuinţelor, veşmintelor, poamelor, a roa¬
delor pământului şi a tuturor lucrurilor de cari ei
aveau nevoe. Cu atât mai vârtos a fost trebuinţă în creştinism, ca
binecuvântările şi sfinţirile sa fie cu îmbelşuqare revărsate asupra
noastră şi asupra celor ce ne folosesc pentru traiul nostru. Aşa se bine-
cuvintează şi se sfinţesc Bisericile., odoarele sfinte, apa, etc. Apoi aşa
se binecuvintează pruncul când vine în lume, lucrurile casnice, ş. a.
Dar Biserica nu numai pe acestea le pune în rândueala binecu¬
vântărilor şi sfinţirilor, ci ea primeşte la sine cu anume întocmiri şi
pe cei ce intră în monahism, şi le arată acestora înainte toate greută¬
ţile vieţei, pe cari le vor purta totdeauna fără şovăire pe umerii lor.
Este foarte duios ritualul intrărei în viaţa pustnicească; iar rugăciu¬
nile şi formele sunt atât de pătrunzătoare, în cât de aci vede omul
cât sunt de trecătoare deşăr tăciuni le lumeşti, şi cât de înaltă filosofie
se cuprinde in sfintele învăţături. Icoana lui Pavel Tibeul, a lui An¬
tonie cel Mare, Macarie Bătrânul, a Măriei Egipteanca, a lui Sava,
şi a altor luceferi ai vieţei sihastrice, înfăţişează răbdarea, înţelep¬
ciunea, asceza, şi tot ce poate să împodobească pe închinătorul tainic.
Aceste calităţi purtate de sfinţii pustnici, ne fac să mărim ale lor vir¬
tuţi, căci au avut tăria să se lepede de lume cu ale ei amăgiri, şi să
trâească în pustie, închinându'Se fericiţi Celui Nemărginit. Să nu ne
închipuim însă că aceşti sihastrii au fost de neam sărac, ori fără
ştiinţă, şi deci în necunoştinţă de lumină s'au dus în pustie; nu, ci
1) Vezi pag. 273, n. 3, p. 274 n. 1, şi p. 294 n. 14, Tom. III, Tez. Lit
2) Vezi Confes. Ortod. Part. I, întreb. 88. Conf. Pravila, cap. 381,
lăcomie, fără să-şi dea seama de urmări, şi consumă grăsimi drese

cu gusturi felurite şi amăgitoare. Grăsimea şi îmbelşugarea însă, nu
se pot ascunde, sub ori ce formă's’ar îmbrăca ele. De aci isvorăsc rău¬
tăţi şi tot felul de boale, de care nu ne mai putem scutura cât trăim în
lume. Din acea hrană scumpă şi plăcută, ne vine mai pe urmă amă¬
răciunea şi multe suferinţe, pe cari abia le ţinem pe loc, dacă grăbim
să ne supunem unei krane de post aspru.
Iată pentru ce Biserica poartă grijă de noi, şi mai ’nainte de a
cădea în lăcomie, ne fereşte ca cea mai bună maică şi ne supune pos¬
turilor rânduite de ea, apoi iarăşi ne cheamă la viţelul cel gras atunci
când crede că ne fqloseşte. Mulţi bârfesc în contra posturilor, ne cu¬
noscând binele pe cari ni-l aduc, şi mulţi rătăcesc când nu ascultă de
porunca bisericească. Unii ca aceştia însă, nu ştiu că înfrânarea este
isvornl vieţei îndelungate, al înţelepciunei, al virtnţei şi al fericirei.
BIOGRAFIA MEA
Eu Badea Cireşeanu, doctor in teologie,
PROFESOR LA FACULTATEA DE TEOLOGIE A
UNIVERSITAŢEI DIN BUCUREŞTI.
idit-am cu ajutorul lui Dumnezeu acea¬

stă casă spirituală care poartă numirea
„Tezaurul Liturgic al sfintei Biserici
creştine ortodoxe de răsărit”, înzestrată
cu multe cămări, lucrate cu chibzueală,
_. şi mare cheltuială. Casa aceasta spri-
• jinită pe stâlpii învăţăturilor liturgice, am în¬
chinat-o Biserică şi neamului meu românesc.
Şi am cheltuit cu călătoriile în lume pentru
studiile din acest Tezaur Liturgic, apoi ca ti¬
parul şi toate podoabele cărţei în 2000 de exemplare şi
fie care exemplar în 3 Tomuri, suma de 25.000 lei va¬
loare românească.
De aceea, acum la etatea mea de 53 de ani, mi-am pă¬
strat şi mie un colţişor în acest frumos locaş, şi anume
aci la sfârşitul Tomului al III-lea ca să scriu ceea ce
am crezut de cuviinţă şi asupra vieţei mele. Aceasta

am făcut-o pentru ca cititorul blând şi bine voilor, să
ştie după ducerea mea din această lume, cine a fost
muncitorul care a scris acest Tezaur Liturgic, când s’a
Domnul Doctor Badoa Clroşeanu sfârşind Tezaurul a&u Iiiturgio, îl oferă.

cetitorilor BâL
născut el, din ce părinţi, ce studii a făcut, ce carieră şi

demnităţi a purtat în lume, ce a pătimit în viaţă, şi alte
amănunte bune de ştiut pentru fraţii de acum şi mai
412 DR. BADEA CIREŞEANB
ales pentru cei ce vor veni după noi. Aceeaşi plăcere pe

care o avem noi când cetim viaţa celor ce au trăit îna¬
inte de epoca noastră, o vor simţi şi cei ce vor ceti cele
cu privire la viaţa noastră de acum.
Pe lângă cele zise mai sus, dacă am aşezat aci şi
această mică Biografie, m’am gândit că în această mare
lucrare, la care m’am chinuit 17 ani din cea mai fru¬
moasă etate a vieţei mele, am scris despre tot ce îi folo¬
seşte, nu numai creştinului ortodox, dar şi fie cărui om
din orice ramură a vieţei. Am scris deci, despre Lite¬
ratura liturgică, începutul sfintelor locaşuri de inchi-
nare în casele creştinilor şi catacombe, iconografia, ser¬
vitorii altarului, odoarele liturgice, cântarea sfântă,
simbolica cultului, studii amănunţite asupra liturgii-
lor, sărbătorilor, tainelor, binecuvântărilor, posturilor,
etc. Toate acestea sunt întemeiate pe sfânta Scriptură,
şi texte originale patristice, istorice, dogmatice şi altele.
Dar despre mine lucrătorul şi meşterul casei, nu se
cădea să zic ceva ? Trebuia să aştept să zică altul des¬
pre mine, ce va voi el după al său cuget şi rândueală,
iar eu să nu întind câtuşi de puţin pana, nici după
munca acestor trei Tomuri? Dar cine cunoaşte firea
şi tainele omului, mai bine de cât el insuşi? Eu cred că
fie care autor de cărţi mari şi preţioase, face bine să zică
la sfârşitul scrierei sale şi câteva cuvinte despre sine,
nu ca o mândrie, nici ca o laudă, ci ca să cunoască
posteritatea pe înaintaşii săi cari au muncit din greu
pentru folosul Bisericei şi al neamului românesc.
Când zideşte cineva o Biserică, un monument, un pa¬
lat, îşi pune şi el chipul şi numele său in fruntea clă¬
diră, ca să ea şi alţii pildă de la dânsul şi să-l ştie cei
ce vor veni după el. Aşa au făcut străvechii regi ai
Egiptului, ai Asiriei, Babiloniei, Indiei, apoi ai Persiei,
Greciei, Italiei şi ai tuturor ţărilor vechi cu cultură.
Toţi aceştia şi-au pus chipul şi scriptura pe pirami¬
dele, templele şi monumentele lor, iar noi le admirăm, le
cetim şi apoi închegăm bine firul Istoriei acestor po¬
poare cu tot trecutul şi împrejurările lor. Toi aşa a fă¬
cut şi Marele Constantin când a zidit Bisericile sale,
apoi Iustinian la Biserica sfânta Sofia din Constau-
tinopole. Constantin Monomahul la Biserica sfântului

Mormânt din Ierusalim, Neagoe Basarab la minunea
arhitedurei din Curtea de Argeş, şi toţi ctitorii mari şi
mici ai Bisericilor şi aşezămintelor sfinte, şi-au pus
chipul cu numele lor pe monumente, ca să se cetească
şi să se ştie cine a lucrat pentru folosul omenirei, şi cine
a dormit în viaţă. Dar şi cartea este un monument mai
mare ori mai mic, şi de aceea se cuvine a se cunoaşte dc
aproape ctitorul ei. Eu merg mai departe şi zic că o Carte
folositoare, este mai mult decât un monument; căci pe
acesta poate să-l facă ori ce om bogat, poruncind adică
altora să-l zidească şi să-l împodobească; iar Cartea
este muncită, făcută şi dată la lumină numai de auto¬
rul însuşi.
Sfântul apostol Pavel, dacă arată cetitorilor episto¬
lelor sale, cine a fost el în tinereţe, cum s'a convertit
la creştinism în calea Damascului, ce a pătimit şi a
lucrat pentru propoveduirea Evangeliei, nu a făcut
aceste mărturisiri ca să se laude pe sine, ci ca să ştie
cetitorii că lucrul bun se face cu greu şi trebue cineva să
se jertfească pe sine pentru o faptă mare. Dar şi sfântul
Grigorie de Nazianz şi-a scris biografia sa într'un chip
foarte frumos şi meşteşugit (Carmen de vita sua) ; aşa
a făcut şi fericitul Augustin (Confessiones XIII lebri),
cum şi alţi scriitori vechi şi noui, fără a urmări pentru
dânşii decât numai umilinţa şi mărirea Celui Prea
înalt.
Ca să scrie cineva o carte mare şi bine documentată,
trebue să renunţe la ale sale bunătăţi, petreceri, ran¬
guri lumeşti ş. a. Trebue să se închidă în casă, cum am
făcut eu, 17 ani în cea mai frumoasă etate, ori şi mai
mult sau mai puţin, ca să lucreze temeinic şi pentru fo¬
losul cetitorilor. Lucrătorul acesta ştie că îşi va pierde
sănătatea, vederea, îşi va sdruncina organismul, dar el
munceşte înainte. Eu m’am luptat şi cu frigul ca şi cu
căldura, cu boala ca şi cu diferite nevoi şi supărări,
dar n’am încetai de a lucra la Tezaurul Liturgic, până
ce Fam finit. Mai ştie scriitorul, că drept răsplată pen¬
tru osteneala sa, va dobândi cel puţin de la contempo¬
ranii săi, bârfeli, prigoniri, priviri încruntate, defăi-
marea operei prin grai şi scris, va fi supus la tot felul

de neajunsuri, ca şi când el ar fi adus asupra omenirei
o mare nenorocire şi ar fi săvârşit o fără de lege. Dar
totdeauna aceasta este răsplata scriitorilor şi a celor ce
se jertfesc pentru o ideie mare.
Solone, Aristide, Socrat, Platon şi apoi Galileu îm¬
preună cu alţi luminători ai lumei, nu au avut decât
amărăciuni şi exilări pentru munca lor. Solone (f 559
a. Hr.) marele legiuitor al Atenei, a murit pribegind
pe la curtea lui Cresus şi pe la alţi bogaţi, flămând şi
gol până ce şi-a terminat viaţa chinuită in închisoarea
din insula Cipru, drept recunoştinţă pentru folosul adus
neamului său. Asemenea suferinţe a îndurat şi drep¬
tul Aristide \ f 469 a. Hr.), iscusitul patriot atenian,
mort în neagra sărăcie departe de ai săi. în anul 1899
când mă aflam sus pe dealul Acropolei din marginea
oraşului Atena, m'am înfiorat când am văzut în apro¬
piere, întunecoasa peşteră în care a fost aruncat Socrat
(f 400 a. Hr.) de elevii şi fraţii săi atenieni, până ce
i-au dat cupa cu otravă ca să bea, ca o recunoştinţă pen¬
tru lumina ce a adus pe tărâmul ştiinţei şi al filosofiei.
Nu mai puţin a pătimit şi Platon (f 347 a. Hr.) cât
a trăit în viaţă pentru scrierile şi folosul adus în lume.
Apoi Galileu (f 1648 d. Hr.) câte torturi dureroase nu
a suferit din partea inchiziţiei papale, căci propoveduea
mişcarea pământului împrejurul soarelui? Iar când
martirul mai răsufla sub povara chinurilor, suspina
zicând:„E pur si muove” (şi cu toate acestea se mişcă
pământul).
însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru lisus Hristos
a fost răstignit pe cruce de Jidovi, din cauza dumne-
zeeştilor şi blândelor lui învăţături. Iar sfinţii săi Apos¬
toli, nişte pescari săraci, dar întăriţi cu puterea divină
a Fiului lui Dumnezeu, au fost huliţi, munciţi, hierăs-
truiţi, ori răstigniţi sau decapitaţi, pentru învinuirea,
că propoveduiau învăţăturile mesianice. Apoi dacă Mân¬
tuitorul nostru şi Apostolii săi au pătimit pentru mân¬
tuirea lumei, ce vom mai zice de noi, nişte neputincioşi,
când ne împroşcă lumea cu sudalme, pentru singura
vină că facem şi noi binele pe care-l putem? Dar nu.
TEZAURUL LITURGIC; T. III. 415
nu vom lua în seamă pornirile pătimaşe ale semenilor

noştrii, căci de aci ar urma să nu mai săvârşim nimic
bun. Ştim că jivini muşcătoare au fost totdeauna în lume,
şi este plin pământul de numărul lor; oameni preţioşi
şi muncitori sunt puţini; dar de cei ce stau pe la răs¬
pântii sau prin ungherele întunecoase, ca de acolo să
arunce cu tină, sunt destui.
Barbarii totdeauna au prigonit lumina şi pe cei ce o
purtau cu sine; totdeauna s’au sculat în contra oame¬
nilor geniali, i-au prins şi i-au nimicit. Antropofagii
africani şi insulari când întâlnesc în deşerturile lor oa¬
meni luminaţi, geografi, cercetători şi apostoli ai ştiin¬
ţei, îi mănâncă ca pe nişte rău făcători. Dar dacă nu ar
fi fost genii ale culturei, nu s’ar fi ridicat atâtea împă¬
răţii puternice. Un Licurg a întemeiat o Eladă mare;
un Cicerone o republică romană destul de tare; un Dante
Alighieri atâţia luceferi ai ştiinţei şi artei; iar Cronicarii
români, numeroşi viteji ai neamului nostru.
Acum voiu trece la Biografia mea şi voiu arăta pe scurt
locul şi timpul naşterei mele, părinţii, copilăria mea,
datinele din casa părintească, studiile, cariera mea, dem¬
nităţile, recompensele, scrierile, calităţile sufleteşti, că¬
lătoriile şi patimile mele.
1. Locul şi timpul naşterei. Pe malurile râului Vedea
din frumoasa şi scumpa noastră Ţară Românească,
între alte sate se află şi comuna Spineni, din judeţul
Oltul, depărtată de oraşul Slatina capitala judeţului,
cu 40 de chilometrii spre răsărit. Se cheamă „Spineni”
această comună, de la nişte locuitori veniţi aci în ve¬
chime de la „ Spini” o localitate în munţii Car păţi. Co¬
muna cu vr’o 2.500 de locuitori este aşezată pe malul
drept al râului Vedea; ea este compusă din mai
multe cătune; unul din acestea se cheamă „Vineţii de
jos” spre deosebire de alt cătun vecin zis „Vineţii de
sus”. Cătunul Vineţii de jos stă aşezat numai pe dealul
înalt din dreapta râului Vedea; iar râul acesta se varsă
în Dunăre şi are apă numai când plouă ori când se to¬
peşte zăpada. Foarte liniştit este acest cătun şi frumos
aşezat pe deal, de unde se desfăşură o privelişte măreaţă
pe lunca râului, mănoasă şi plină de sămănături. In că¬

tunul Vineţii de jos m’am născut eu, în zorile zilei de
16 Mai, anul 1859, adică anul norocos al Unirei Prin¬
cipatelor Române, din părinţi ţărani, Români curaţi,
şi anume Gheorghe Anghel Cireaşă şi soţia sa Floarea.
2. Părinţii. Amândoui părinţii mei, agricultori de
meserie, coborau din viţă preoţească şi erau pioşi, cu
frica lui Dumnezeu şi cu viaţa sfântă. Strămoşii lor s’au
luptat cu Turcii, Grecii, Ungurii şi cu toţi barbarii cari
năvăleau în ţară şi căutau să ne cuprindă pământul şi
să surpe religia noastră. Maica mea a adormit întru
Domnul în floarea tinereţei sale, când eu eram prunc
în faşă; iar tatăl meu a adormit în luna Noemvrie anul
1895, într'o vârstă frumoasă de 79 de ani. De aceea eu
rămânând fără maică, când eream în leagăn, am rămas
şi fără iubirea caldă şi atât de binefăcătoare a maică. Şi
am pătimit multe cât am crescut pe mâini streine;
iar părintele meu a suferit şi el îndestul, până ce m’a
văzut crescut mare. După cum era tatăl meu, iot aşa era şi
maica mea, cât a trăit, bună, pioasă, liniştită, blândă şi
milostivă. Ea nu lipsea de la Biserică în zile de Duminici
şi sărbători; nu mergea în casa Domnului fără prinos;
dar nici nu întorcea ochii de la săraci până ce nu-i mi-
luia cu ceea ce avea. De aceea era numită de sătence
„Floarea câmpului, a gospodăriei şi a blândeţei”. Cum
am zis, ea de timpuriu a plecat dintre noi plânsă de tot
satul.
Tatăl meu nu era nici el mai pe jos în fapte creş¬
tineşti. Din buna lui plăcere a fost cântăreţ al cătunului,
la Biserica cu hramul „Adormirea Maicei Domnului”,
până la sfârşitul vieţei sale. Iar această Biserică a fost
înzestrată de dânsul cu multe prefaceri şi odoare s. e. cu
frumoasa turlă pe care o are acum, cu clopotul, cărţi bise¬
riceşti, ş. a. Mare dragoste avea dânsul să se scoale în
miezul nopţei, pe gerul cumplit al ernei, ori pe căldura
verei, şi apoi cetind pe de a rostul rugăciuni, să meargă
cu mine la Biserică, în marginea răsăriteană a satului,
iar în casa lui Dumnezeu să cetească canoanele, psal¬
tirea, ceasurile ş. a., până în zorile zilei, când venea şi
preotul Oprea. Acesta iarăşi un destoinic servitor al ce-
lor sfinte, dând binecuvântarea se începea ortrina şi li-

turgia cu toată rânduiala <,şi sfinţenia deplină. Nimic
nu lăsa tatăl meu necetit din ritualul zilei. El zicea că
„mai bine să piară soarele de pe cer decât să se scur¬
teze sîintele slujbe“.
In sat şi în localităţile vecine, tatăl meu era cunoscut
ca stâlp al comunei, ca om milos, drept, şi ajutător cu
ceea ce avea, faţă de neputincioşi. Mulţi săteni veneau
la dânsul să ceară sfaturi şi mângâeri în timpuri grele;
iar el asemenea unui „înţelept“ din vechime, deschidea
cărţile sfinte, pildele lui Solomon, ori Noul Testament,
şi aci în cărţi, aflând învăţături potrivite cu nevoea omu¬
lui, mai adăogând şi înţelepciunea lui, vindeca turbu-
rarea celui suferind. Fala senină a părintelui meu, pă¬
rul şi barba lungă şi albă ca zăpada, vocea lui dulce şi
blândă, toate acestea înrîureau în bine asupra celui
strein.
3. Copilăria. De şi nu am avut fericirea să-mi tră-
ească maica, totuşi copilăria mi-a fost plăcută şi am
trăit bine în căminul părintesc. Tatăl meu, fratele meu
cel mai mare anume Bratu, iarăşi un om înţelept şi cu
viaţă sfântă, dar mai ales soţia fratelui meu anume Ioana,
o femee blândă şi cu frica lui Dumnezeu, m’au iubit
fără margine şi m’au respectat. Noi 4 inşi închegam o
familie cinstită, în casa şi averea noastră, mulţumiţi
cu cât ne da Dumnezeu. In căminul nostru nu s’au auzit
înjurături de cele sfinte, nemulţumiri, ori bârfeli în con¬
tra cuiva. In zilele de sărbători şi Duminici, mai ales
vara după amează, mergeam cu tatăl meu în dealul râu¬
lui Vedea „la cei trei cireşi“ lângă grădina noastră „din
coastă”, şi acolo şezând la umbră pe iarbă, priveam în
depărtare până seara spre munte, spre pădurea satului,
pe lunca râului Vedea şi în jos spre meazazi, vorbind
amândoui tot lucruri sfinte şi frumoase. Aceasta era cea
mai de căpetenie desfătare a noastră. Eu am căpătat
deci, o creştere şi o pilduire prea bună în casa părin¬
tească. Sfaturile părintelui meu, erau de obiceiu pro¬
verbe din sfânta Scriptură, zise de el cu blândeţe şi pie¬
tate religioasă.
4. Datine. Mergerea noastră la Biserică era cea din-
418 DR. BADEA C1REŞEAN0
tăi datorie creştinească. Posturile le păzeam cu toată

rânduiala bisericească ca şi cei mai de seamă sihaştrii;
de aceia boală în casa noastră n’am cunoscut. Sărbăto¬
rile mari şi mici le ţineam cu sfinţenie, şi totuşi aveam
timp şi pentru munca câmpului; apoi casa noastră era
„Casa lui Avraam", unde se adăposteau streinii şi că¬
lătorii. Pomenirile morţilor cu împărţiri de milostenie,
obiceiurile sfinte ale Crăciunului, ale săptămânei brân¬
zei, păresimilor, ale Paştelor, Rusaliilor, Sfinţilor Apos¬
toli, Adormirea sfintei Fecioare, şi ale tuturor zilelor bi¬
sericeşti de bucurie ori de ajunare, se ţineau cu mare
sfinţenie la noi. Mărturisirea şi împărtăşirea cu sfin¬
tele Taine la Paşti, erau datorii legate de viaţa noastră.
De aceea şi în zilele mari, niminea nu avea o mai mare
bucurie sufletească decât noi.
5. Studiile. Când eram în vârstă de 5 ani, am înce¬
put a învăţa în casă alfabetul din „Bucoavnă“ şi cetirea
cu litere cirilice; iar după un an, am fost dat la şcoala
satului a învăţătorului „Dumitru Candidatul", unde
am început a învăţa alfabetul cu cetirea literelor latine.
Clasele primare însă le-am terminat deplin şi cu emi¬
nent succes în şcoala statului numită „Ionaşcu“ din
Slatină, în anul 1874. Dar pe când învăţam clasele pri¬
mare, în anul 1870, în etate numai de 11 ani, am plecat
mâhnit din cuibul părintesc, şi am mers în oraşul Pi¬
teşti, unde am intrat ca băiat de prăvălie la Nae Băcanul,
în zilele acelea comerciant fruntaş din acel oraş. Tatăl
meu însă nu s’a învoit cu această ocupaţiune a mea, şi
de aceea am trecut la Niculcea Boiangiul din piaţa ora¬
şului, ca să învăţ văpsirea lăsaturilor casnice. Dar ta¬
tăl meu nu a voit să fiu nici meşteşugar, şi de aceea am
plecat la Slatină ca să termin clasele primare, după ce
am trecut în scurt timp prin filiera negoţului şi a meş¬
teşugului. Chemarea mi-a fost să mă ocup cu ştiinţele,
cu cari m'am muncit din copilărie până astăzi şi până
va voi Cel Prea înalt. După finirea claselor primare
am intrat în anul 1874 în seminariul din Curtea de Ar¬
geş, cursul inferior, adică cu clasele I-a, Il-a, IlI-a şi
IV-a, pe care le-am terminat cu mult succes în anul 1878.
In acel an Prea Sfinţitul episcop al Argeşului, de
atunci, Ghenadie, în dorul său de a ajuta tineri munci¬

tori şi distinşi la învăţătură şi bună purtare, m'a che¬
mat la dânsul în episcopie, unde am rămas copist în can¬
celaria sa un an de zile. Iar în anul 1879 am intrat sub
privigherea Prea Sfinţiei Sale bursier în seminariul
„Central“ din Bucureşti, cursul superior, adică cu cla¬
sele V-a, Vl-a si Vil-a, pe care l'am absolvit în anul
1882.
6. Cariera şi continuarea studiilor. In anul 1883 am
fost numit profesor de Caligrafie şi Desenm la semina¬
riul din Curtea de Argeş. Aci, în timp de 3 ani şi ju¬
mătate cât am funcţionat, nu m’am mărginit numai în
instruirea elevilor la desemn, după modele şi cu mâna
liberă, ci am introdus şi teoria cu praxa şi măsura amă¬
nunţită a celor 4 feluri de scrieri: engleză, batardă, la¬
pidară şi rondă. Fiecare elev era destoinic în caligrafie,
adică în această artă frumoasă, atât de înapoiată în ţara
noastră. In anul 1885 A.A. L.L. R.R. Principii Ferdi-
nancl Moştenitorul tronului României şi fratele său Carol,
vizitându-mi cu suitele lor saloanele de desemn şi cali¬
grafie în cari se aflau produsele elevilor şi ale mele, mi-au
adus mulţumiri cu îndestulare pentru munca mea.
Dar în anul 1886 am plecat cu concediu la Univer¬
sitatea din Cernăuţi să învăţ studiile Facultăţei de Teo¬
logie de acolo, de unde am venit în ţară „Doctor în Teo-
logie“ în anul 1891, după ce am depus în Facultate 16
examene anuale, de stat şi riguroase cu note eminente.
Ocrotirea Prea Sfinţitului episcop Ghenadie, mi-a fo¬
losit mult în timpul acestor studii şi în viaţă.
In anul 1891 am fost numit profesor „suplinitor“ la
Universitatea din Bucureşti în Facultatea de Teologie,
la catedra de Liturgică, Pastorală, Omiletică, şi Cateche-
tică; iar în anul 1892 profesor „provizoriu“ şi apoi în
anul 1895 profesor definitiv la aceeaşi catedră, unde
am propus cursurile ei, cu ezactitate, căldură şi fond
ştiinţific, de atunci până astăzi şi până va voi Dumnezeu.
In Facultatea de Teologie, pe lângă catedra mea, am
mai propus şi cursurile de Teologia Morală (1898—1901)
şi pe cele de Limba Ebraică (1904—1905) după poftirea

Consiliului profesoral şi aprobarea ministerială.
7. Demnităţile. In anul 1893 am fost numit Direc¬
tor al Mitropoliei din Bucureşti, unde am muncit cu
dreptate, bună cuviinţă, cinste şi mult zel, până în anul
1896 când am demisionat. Aşi fi mai primit şi alte dem¬
nităţi în cursul timpului, dar ocupaţiunea încordată
şi îndelungată cu „Tezaurul Liturgic“ m’a ţinut pe loc.
8. Recompensele. Ca răsplată a ostenelelor mele, sunt
decorat cu „Coroana României” în gradul de Cavaler şi
Oficer, apoi medaliat cu „Răsplata muncei pentru Bise-
rică“ clasa I, cu „Medalia jubiliară11 Carol I şi cu „Medalia
de aur“ cu Diplomă specială pentru lucrări ştiinţifice.
9. Scrierile. Când eram student în Facultatea de Teo¬
logie din Cernăuţi, am scris şi susţinut un Seminariu
intitulat „înfiinţarea Mitropoliei Ungro-Vlahiei“ pen¬
tru care am fost premiat de Juriul acelei Facultăţi. Mai
târziu am scris multe articole de ştiinţă în Revista'„Vo¬
cea BisericeN apărută sub Direcţiunea mea între anii
1894—1896. Am fost Redactor la Revista „Biserica
ortodoxă Română14 între anii 1906—1907 în care am
publicat numeroase studii teologice. Iar cea mai valo¬
roasă scriere a mea este acest „Tezaur Liturgic11 la a că¬
rui lucrare mţrpm cheltuit 17 ani din cei mai frumoşi
ai vieţei mele.
10. Calităţile sufleteşti. In viaţa mea nu am făcut
rău la nimeni; dar bine am făcut când am putut. Nu
am răpit, nici am râvnit la munca altuea; pe săraci şi
neputincioşi i-am ajutat pe cât mi-a fost cu putinţă.
Când m’a bârfit cineva am tăcut, am răbdat, căci aşa
zice sfânta Scriptură.
11. Călătoriile. Cu începere mai ales din anul 1897 şi
până astăzi, am călătorit cu multă osteneală şi cheltu-
eală în vacanţele de vară, în toate ţările europene, în
Asia Mică şi în Africa nordică, pentru cercetări litur¬
gice, arheologice bisericeşti şi culte păgâne. Am intrat
în catacombe şi în toate muzeele mari, ca să văd trecutul
cultural şi religios al omenirei. Piramidele egiptene şi
monumentele vechi şi noui din lume, iarăşi au fost
văzute de mine. Nu am trecut însă cu vederea nici
comorile religioase păstrate în ţara noastră românească,

de la Voevozii şi boerii pământeni. Călătoriile în ţări
depărtate luminează pe om, îl înalţă cu sufletul şi îi mă¬
resc cercul cunoştinţelor.
12. Patimile. Nu s’a născut om în lume care să nu
întâmpine dureri. Omul se naşte plângând şi moare
tot plângând. Viaţa îi este tot un plâns şi traiul aseme¬
nea. Puţine clipe înseninează fruntea omului suferind.
Aceste patimi sunt grele şi copleşitoare mai ales pentru
oamenii eşiţi din popor şi cari se ridică prin ei înşişi.
Eu am •început să pătimesc ca prunc, când am rămas
în faşă fără maică; apoi de aci ca copil, în şcoală, la
studii, iarăşi am pătimit îndestul. Ca tânăr, în lupte
cu nevoi, cu duşmani, cu felurite întâmplări, de aseme¬
nea am dus greul suferinţelor. Peste acestea la bătrâneţe
mai vin boalele şi neputinţa. Aşa, omul este totdeauna
înlănţuit de patimi şi dureri trupeşti şi sufleteşti. Feri¬
cit însă este cel ce le poate purta şi nu cade biruit de
asprimea lor.
CUPRINSUL TOMULUI III LEA
AL
TEZAURULUI LITURGIC
Pagina
§ 1. Deosebirea între cele trei Tomuri ale acestui Tezaur .... 7

§ 2. Planul materiei din Tomul IlI-lea al Tezaurului Liturgic . . 9
SECŢIUNEA I
Priviri generale asupra cultului dumnezeesc public.
§ 3. Cuprinsul secţiunei.. . . . . 12
CAPITOLUL I
Sfinţenia cultului dumnezeesc public

şi pietatea cerută de la creştini cu deosebire in
casa Domnului.
§ 4. Definiţiunea cultului dumnezeesc public, împărţirea şi însemnă¬
tatea lui. 15
Articolul I
Demnitatea cultului.
§ 5. Formele exterioare ale cultului ortodox. 20
§ 6. Săvârşirea cu demnitate a cultului. 23
§ 7. Calităţile interioare ale serviciului divin. 25
§ 8. Scopul întreit al cultului . . A y - ...... . 26
Articolul II
Semnele exterioare ale pictatei credincioşilor

în Biserica.
Pagina
§ 9. Descoperirea capului. 28
§ 10. îndreptarea feţei spre răsărit şi motivele pentru aceasta ... 32
§ 11. Ascultarea cu sfinţenie a serviciului divin.. 35
§ 12. Facerea semnului sfintei cruci. 38
§ 13. Cele patru feluri de poziţiuni ale corpului nostru la rugăciune . . 41
§ 14. Impunerea mâinilor şi ridicarea braţelor. .. 47
CAPITOLUL II
Unele luminări ştiinţifice asupra serviciului divin.

§ 15. Vechimea sfintei liturgii şi pregătirile pentru săvârşirea ei , . 51
Articolul I
înflorirea serviciului liturgic răsăritean cu tre¬

cerea treptata a timpului.
§16. Serviciul divin în Vechiul Testament .. 53
§ 17. Liturgia în timpul sfinţilor apostoli. 58
§ 18. Liturgia în secolul al 11-lea. 64
§ 19. Liturgia Constituţiunilor apostolice din secolul al III-Iea, şi ju¬
mătatea primă a secolului ai IV-lea . . . 69
§ 20. Liturgia sfântului apostol lacov fratele Domnului. ..... 77
§ 21. Liturgia sfântului Marcu. 81
§ 22. Cele trei formulare liturgice ale Bisericei ortodoxe, autoritare
din secolul al IV-lea şi până astăzi. 85
§ 23. Sacrificiul euharistie şi numirile Iui. 88
Articolul II
Condiţiunile trebuincioase pentru săvârşirea

sfintei Liturgii.
§ 24. Vrednicia şi pregătirea ministrului liturgisitor. 92
§ 25. Timpul pentru săvârşirea sfintei liturgii. 96
§ 26. Odoarele trebuincioase la servirea sfintei liturgii. 99
Spicuiri asupra secţiunei l-a . . ,. 102
SECŢIUNEA II
Sfânta Liturgie.
§ 27. Cuprinsul acestei secţiuni. 105
CAPITOLUL I
Serviciul divin introducător în sfânta

Liturgie, săvârşită în zilele de Duminici şi în zi¬
lele de rând ale săptâmânei.
g 23. Cele 7 laude dumnezeeşti şi origina lor.. 106
Articolul I
Laudele dumnezeeşti de seara.

§ 29. Numărul 7 găsit în cele mai mari acte din Vechiul şi Noul
Testament... 111
§ 30. împărţirea anului în luni, săptămâni şi zile, la popoarele vechi
şi la creştini. ... 113
g 31. Cele 7 zile ale săptâmânei şi însemnătatea lor liturgica ... 117
§ 32. Ora IX-a (“Qqcl Ewdrrj, nona) şi conţinutul ei. 119
§ 33. Vespera fEojueîvo?, vecernia) în timpurile prime ale creşti¬
nismului . ... 121
§ 31. Vespera (TSorceQivoc, vecerniai în zilele noastre. 124
g 35. Vespera cea mică (6 îtv.Qo; ‘Eatiepivoc). 125
§ 36. Vespera cea mare (6 p.eya«; *E<jîteQiv6g) de Sâmbătă seara . . 126
g 37. Vespera în zilele de rând ale săptâmânei. 132
§ 33. După-cinarea (’AîioSeuivov, Paveceruiţa). 133
Articolul II
Laudele dumnezeeşti de dimineaţa.

5 *
§ 39. Miezonoptica (MecovtwTtxov, Polunoşniţa). 136

§ 40. Ortrina (vOq0qo«;7 Utrenia) în primele timpuri ale creşti¬
nismului . 138
g 41. Ortrina de astăzi în ziua Duminicei.. 143
§ 42. Ortrina în zilele de rând ale săptâmânei ........ 150
§ 43. Ora I-a (T2(>a jtqcotip prima). 151
g 44. Ora IlI-a tqCti], terţia). 153
g 45. Ora Vl-a ("Qqo. £xnp Sexta). 155
§ 46. Tipica-Tujuxa-(Obednîţa).*. 155
CAPITOLUL II
Explicaţiuni asupra liturgiilor sfinţilor
Părinţi, Yasilie cel Mare, Ioan Hrisostoni şi Gri-
gorie Dialogul.
Pagina
47. Cele trei părţi ale sfintei Liturgii. 157
Articolul I
Proscomidia (ITpocrxofxiS'n)-
§48. Aducerea darurilor (t(ov 5c6qcov) în Biserică de primii creştini . . 158
§ 49. întrebuinţarea darurilor (iwv 5u>(><ov) aduse în Biserică de
vechii creştini . .. 161
§ 50. Inveşmântarea diaconului şi a preotului la sfânta Pjosco-
midie.. . . . 164
§ 5L Rândueala dumnezeeştei Proscomidii (AtataŞi? 1% Beiaq IIqo-
Bsoeo)^), cu explicaţiuni şi studii ştiinţifice asupra ei. . . . 168
Articolul II
Liturgiile sfinţilor Părinţi Yasilie cel Mare

(BaaiÂdo-u toî Me-yd/Um) şi Ioan Hrisostoni (’lcodwo-u
Toc Xouoootouod) cu explicaţinni şi cercetări
ştiinţifice asupra lor.
§ 52, Liturgia celor t,chemaţi" (Aeixouqy*01 «axrjxouţievcov s.
;iQoavaipoQtxT| ). 178
§ 53. Liturgia „credincioşilor" fAeirouQyia tgSv juotojv s. dvacpopd)
până la simbolul credinţei. 188
§ 54. Liturgia credincioşilor de la simbolul credinţei şi până Ia ru¬
găciunea domnească....... 197
§ 55. Liturgia credincioşilor de la rugăciunea domnească şi până
la fine . . . ... 207
Articolul XII
Liturgia sfântului Grigorie Dialogul

(r^YOQLox) tou Aicdoyou) sau a celor mai înainte
sfinţite (xcov npoî]Yia<T|x8vcov).
§ 56. întocmirea acestei liturgii. 222
§ 57. Liturgia celor mai înainte sfinţite a catehumenilor (tojv xan]-
XOuj.ieva>v). . 226
§ 58. Liturgia celbr mai înainte sfinţite a credincioşilor (twv motârv) . . 233
Spicuiri asupra secţiunii & )I~a. . . j, .. 239
SECŢIUNEA III
Sărbătorile împărăteşti, ale sfinţilor, şi sfin¬
tele misterii. Pagina
§ 59. Cuprinsul secţiunei. 242
CAPITOLUL I
Sărbătorile împărăteşti, ale sfinţilor, origina lor,
şi serviciul divin al acestor zile.
§ 60. Instituirea sărbătorilor împărăteşti şi împărţirea lor. . . . 244
§61. Serbarea Duminicei... 246
Articolul I
Sărbători împărăteşti mutabile cu privire la
Domnul nostru Iisus Hristos.
§ 62. Duminica Stâlpărilor. (fH xuQiaxTj voov fiat&yv) ...... 251
§ 63. Duminica Invierei Domnului nostru Iisus Hristos (To ndoxa) * . 254
§ 64. înălţarea Domnului (TI avdlnV1? t°d Kuguro). 261
§ 65. Duminica pogorârei sfântului Spirit (CH IlevTixooTr) tiţiiga). . 262
Articolul II
Sărbătorile împărăteşti nemutabile cu privire

la Domnul nostru Iisus Hristos.
§ 66. Naşterea Domnului (Ti yswtjois tou Ruqlou) ...... 265
§ 67. Tăerea împrejur a Domnului (eH jtEpiToţxh tou Kuqlod) . . . 270
§ 68. Botezul Domnului (Ta EJticpdvia). 273
§ 69. întâmpinarea Domnului (Ti {uuarcavrrj toO Kuqlou) .... 276
§70. Schimbarea la faţă a Domnului (Ti [leTajioQqxBOi^ tou Ktjqiou) . . 279
Articolul III
Sărbătorile împărăteşti nemutabile cu privire

la sfânta Fecioară Maria.
§ 71. Naşterea sfintei Fecioare (T6 yevEcnov zf\<; ©eotoxou) .... 281
§ 72. Intrarea în Biserică a Născătoarei de Dumnezeu (TI ev ttj>
vacp siooSog xr\q ©eotoxou).. 283
§ 73. Buna Vestire (cO evayyehoûy; iîjg ©eotoxOu) ...... 284
§ 74, Adormirea Maicei Domnului (eH xoijirjoiţ Trj^ ©eotoxou) . , 286
§ 75. Sărbătorile mijlocii sau ale sfinţilor mari .. 289
§ 76 Sărbătorile sfinţilor mai mici * .... *. 294
CAPITOLUL II
Cele şeapte misterii cu întocmirile lor liturgice.

Pagina
§ 77. Origina dumnezeească a sfintelor misterii. 299
Articolul I
Deosebirile dintre Biserica ortodoxa, latina şi pro¬

testanta cu privire la sfintele misterii.
§ 78. Deosebirile dintre Biserica ortodoxă şi latină asupra sfintelor
misterii.. 302
§ 79. Deosebirile dintre Biserica ortodoxă şi protestantă asupra sfin¬
telor misterii.. 306
Articolul II
învăţăturile liturgice ale Bisericei ortodoxe

despre sfintele misterii.
§ 80. Botezul. 308
§ 81. Mirul şi sfinţirea lui. 314
g 82. Euharistia .. 317
g 83. Preoţia cu ritualurile ei. 319
§ 84. Pocăinţa. 324
§ 85. Căsătoria. 326
§ 86. Maslul (eleo-ungerea). 330
Spicuiri asupra secţiunei a IlI-a .. 332
SECŢIUNEA IV
Binecuvântările, sfinţirile, înmormântările şi pos¬

turile anuale, cu orânduirile lor liturgice.
§ 87, Cuprinsul acestei secţiuni .. 335
CAPITOLUL I
Binecuvântările şi sfinţirile.
§ 88. Origina şi scopul binecuvântărilor şi al sfinţirilor . . 337
Articolul I
Binecuvântările şi sfinţirile publice.

Pagina
§ 89. Sfinţirea Bisericei (vaog ev0QOviaciisvoc). 338

§ 90. Sfinţirea odoarelor bisericeşti. 341
§ 91. Sfinţirea apei (xo aviaoûx, aqua benedicta). 342
Articolul II
Binecuvântările şi sfinţirile particulare.

§ 92. Rugăciunile la naşterea pruncului.. . , . 345
g 93. Binecuvântările şi sfinţirile lucrărilor casnice. 346
§ 94. Tunderea în monahism . .. 348
Articolul III
înmormântările cu datinele lor religioase.
§ 95.
Ritualul înmormântărilor. 351
g 96.
Cimitirele —xoi|.i.t)-rr|Qia— cu studii asupra lor. 356
g 97.
Diferitele obiceiuri străvechi la înmormântări. 366
g 98.
Cuvântările funebre şi pomenirea morţilor în timpurile vechi
creştine. 375
g 99. Pomenirea morţilor în zilele noastre. 382
CAPITOLUL II
Cele patru posturi ale anului cu spiritul

lor liturgic.
§ 100. Postul păzit ca măsură religioasă, morală şi higienică . . . 384
Articolul I
Posturi instituite cu privire la persoana

Mântuitorului.
§ 101. Postul Naşterei Domnului. 389
g 102. Postul Patruzecimei. 392
Articolul II
Posturi instituite cu privire la sfinţii apostoli
şi sfânta Fecioara Maria.
g 1031 Postul sfinţilor apostoli. 399
g 104. Postul Adormirei Maicei Domnului. 401
g 105. Posturi de câte o zi... 402
Spicuiri asupra secţiune! a IV-a . , . 407
Biografia mea.ţ , . . . *. 410
CELE 62 DE ILUSTRAŢII
ALE
TOMULUI IIILEA DIN TEZAURUL LITURGIC

Pagina
1. Chipul Autorului lucrând Ia Tezaurul Liturgic . .. 5

2. Autorul pleacă cu vaporul spre Muntele Athos, Palestina şi
Egipt. 8
3. Biserica catedrală sf. Paul din Londra . .. 9
4. Moscheea din Constau ti nopole a Sultanului Suleiman , . . . 13
5. Trireme cartageneze aduc prunci ca să fie sacrificaţi lui Moloch . . 18
6. Biserica rusească «Adormirea Maicei Domnului" din Cremlinul
Moscvei. 27
7. Autorul la cascada râului Rinul. 36
8. Sultanul Ahmed cu curtenii săi. 42
9. Isac binecuvintează pe lacov . . * .. 48
10. Sosirea autorului cu vaporul în oraşul Smirna . .. 52
11. Noe zideşte altar pentru sacrificii ... . 57
12. Agapele primilor creştini. 62
13. Mântuitorul binecuvintează pâinea şî vinul Ia Cina cea de taină . , 75
14. Autorul soseşte cu vaporul în portul lafa (Palestina). 84
15. Interiorul Bisericei „Naşterea Domnului" din Betleemul Palestinei. . 93
16. Preoţii Iui Joe în cetatea Listra .. 101
17. Orologiul apostolic. 107
18. Preoţii egipteni calculează timpul. 114
19. Soldaţii romani ucid pe creştini .. 123
20. Autorul soseşte cu vaporul în Port-Zaid (Africa). 131
21. Palatul lui Diocleţian ....... 140
22. Muzeul britanic din Londra. 149
23. Biserica „sfinţii Trei Ierarhi" din oraşul Iaşi. 159
24. Sfânta Proscomidie .. 169
25. Icoana sf. Disc la Proscomidie ♦ ,. 172
26. Sf Vasilie cel Mare . . * . . . -. 179
27. Sf. loan Hrisoslom .... 190
Pagina
28. Chipul Domnului încununat cu spini. 199

29. Icoana sf Disc cu cele 4 părţi ale agneţului pentru împărtăşire . * 209
30. Răstignirea Domnului. 218
31. Sf. Grigorie Dialogul .. 228
32. Chipul sfintei Fecioare din chinovia Lavra (Athos). 237
33. Autorul soseşte cu vaporul în portul «Brindisi* (Italia) .... 243
34. lîsus înviază pe Lazăr. 248
35. Intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim. 253
36. Vânzarea Mântuitorului de către Iuda . . .. 256
37. Oraşul Betleem din Palestina. 266
38. Sf. şi dreptul Iosif fuge cu pruncul în Egipt. 269
39. Preoţii romani prezic viitorul. 278
40. Grădina Getsimani de lângă Ierusalim. 287
41. Icoana sf. martir George. 292
42. Icoana «Tăerei capului*4 sf. Joan Botezătorul. 293
43. Catedrala din oraşul Strassburg (Germania).. . 303
44. Catedrala din oraşul Helsingfors (Finlanda) . .. 309
45. Vindecarea orbului lângă fântânaSiloamului de lângă Ierusalim. . 315
46. Eliezer bea apă de la Rebeca.. . „ 327
47. Fiica lui Faraon află pe Moisi în apa Nilului. 336
48. Iisus vindecă pe fiica Hananiencei. 340
49. Autorul cu vaporul pe lacul Constanţa .. 346
50. Regele David îşi cântă psalmii săi. 353
51. înmormântarea la Grecii cei vechi. 362
52. Un şef de trib din Patagonia (America de sud). 369
53. Indienii ard pe morţii lor .. 373
54. Un sălbatec din Australia plânge pe morţii săi. 378
55. Parsiştii, Calmucii şi Cirghizii din Asia, lasă pe morţii lor să pu¬
trezească în aer. 382
56. Deluviul. 390
57. Insula Sanios din marea Egee. 392
58. Biserica «sfânta Sofia" din Constantinopole, zidită de Iustinian . . 396
59. Catedrala din oraşul Florenţa (Italia).. 400
60. Icoana Maicei Domnului în stilul bizantin din secolul XlV-Iea. . 401
61. Autorul trece cu barca râul Nilul.. . 406
62. Autorul oferă Tezaurul Liturgic cetitorilor săi.. . 411
SFÂRŞITUL TOMULUI III

ERORI DE TIPAR
Pag.
92 rândul 40 numărând de jos în sus. ceteşte Articolul II în loc de Articoul III.
102 „ 24 n tt n liturgisească fi liturgiseassa.
133 i, 47 II n ti aceea n cceea.
246 , 40 II tt u Dintre ii Din re.
321 „ 4 tt D n nestorieni ii tiestonieni.
325 „ 50 n ti n {tetavoiag n lievccvoiag.

Badea Cireșeanu - Tezaurul Liturgic 3 - Text

Încărcat de

Informații documentapăsați pentru a extinde informațiile documentului

Informații documentapăsați pentru a extinde informațiile documentului

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Badea Cireșeanu - Tezaurul Liturgic 3 - Text

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Badea Cireșeanu - Tezaurul Liturgic 3 - Text

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEZAURUL LITURGIC

SFINTEI BISERICI CREŞTINE ORTODOXE

SFINTEI BISERICI CREŞTINE ORTODOXE DE RĂSĂRIT

Acest Tezaur Liturgic este aprobat de sfântul Sinod din Bucureşti al

TIPARITU S'A ÎN 2.000 EXEMPLARE Şl FIE CARE EXEMPLAR ÎN 3 TOMURI

Dr. BADEA CIRESEANTT

Deosebirea între cele trei Tomuri ale acestui Tezaur.

' ăspândirea învăţăturilor mântuitoare în lume,

pe credincios să se prosterneze cu umilinţă înaintea Celui A

Imbarcarea din Constantinopole pe vapor a Domnului Doctor

tura liturgică", am desfăşurat noţiunea cultului creştin, cu isvoa-

\)i$ -îpxn nvf?» işti/1

Tomul IIMea sau în „Studiul liturgic special" ne vom ocupa

BiBerica catedrala a sfântului Paul din Londra, capitala Angliei,

Partea specială se deosebeşte, bine înţeles, prin lumina ce res-

gisitori şi ascultat cu pietate şi linişte de către credincioşi. Tot

Priviri generale asupra cultului dumnezeesc public*

Cap. I. Sfinţenia cultului dumnezeesc public şi pietatea

Cap. I. Serviciul divin introducător în sfânta Liturgie, săvâr¬

Sărbătorile Împărăteşti ale sfinţilor şi sfintele

Cap. I. Sărbătorile împărăteşti, ale sfinţilor, origina lor, şi

Cap. I. Binecuvântările şi sfinţirile.

PRIVIRI GENERALE ASUPRA CULTULUI

ultul dumnezeesc public, s’a deosebit in creşti¬

de ordine în credinţă, nu au literatură scrisă, nu au temple si

Cap. 5, v. 4 : «Animale moarte, sânge, carne de porc, nu mâncaţi".

Moacbeea sultanului Sulelman Isec. XVI) din oraşul Conatan-

de milioane suflete, zac si astăzi în acest întunerec adânc. Deser-

de practică religioasă a acelei religiuni. Se zice prin urmare,

lalte acte religioase, iar nu şi dreptul de a cârmui Biserica.

1) Eusevie Popovici, Ist. Bis. trad. de Athanasie al Râmnicului şi Ghe-

-pşi D’.t nm hţi ,7^“^ pian-ns ’inŞ&’i c*vi ne

cu putere sacerdotală s. e. Isac binecuvintează pe fiul său Iacov*);

Trireme (corăbii) cartageneze aduc pe credincioşii zeului Mo loch, cu pruncii

ce creştin în numele său, pentru sine sau pentru un semen al

gieă rostită de un ministru al altarului, nu este un serviciu dum-

1) Iată cum descrie francezul Flaubert Gustav ţf 1880), după documente

acă cultul ar exista numai în cugetul omului,

şi o aruncară în aer, ca sacrificiul sa fie de ajutor pentru tot oraşul şi să ajungi

Aceste veşminte au fost introduse bi cult încă din tim¬

1) Chiar şi în cultele religioase păgâne, cu începere de la cele sistematice

cugetarea asupra diferitelor probleme religioase, asupra vieţei

nătăţii, înfloriră acest cult şi-l aduseră în starea minunată în

toare de aur şi argint, câştiguri neguţâtoreşti, arendaşii, specu-

1) Conf. Istoria Bisericească, de Eusevie Popovici, trad. de Athanasie

1) Rom. 2, 14 : "Otav yaQ rd ftîi vo^wv ejrovca «pvaei rd touvojaou

1) Din călătoriile mele în ţările europene, asiatice şi africane, cum şi din

2. Scopul al doilea este sfinţirea creaturilor şi a tot ce

Biserica rusească, «Adormirea Malcei Domnului» din

şi-prin mângâerile ce ne aduce In timpuri nenorocite, ne înso¬

setare religioasă şi o formă de închinare evlavioasă. De aceea

Obiceiurile sociale au fost în legătură cu obiceiurile cultului,

2. Numai în creştinism s’a schimbat această datină, şi prin

şi străpungătoare ca sabia cu 2 ascuţişuri").

necuviinţă, că tot aşa să ne rugăm şi înaintea lui Dumnezeu îm¬

Popoarele păgâne atâta bucurie simţeau la răsăritul soa¬

om a fost alungat, din cauza călcărei ordinului divin. In felul